scânteia as - el se explică prin faptul că socialismul, ca orânduire, se poate...

Click here to load reader

Post on 05-Jan-2020

1 views

Category:

Documents

0 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

  • ASOCIAȚIA MILITANȚILOR PENTRU PACE,

    EGALITATE ȘI PROGRES SOCIAL”SCÂNTEIA”

    Scânteia As Nr. 13 decembrie 2010

    © C O P Y R I G H T A S . S C Â N T E I A - W W W . S C A N T E I A A S O C I A T I E . R O

  • CUPRINS

    1. Nicolae Ceauşescu şi rolul său în istoria mişcării comuniste româneşti şi mondiale ….....................................

    3

    2. Socialismul sistem social natural………………………… 5

    3. Ei ştiau ce aveau de făcut………………………………… 7

    4. România în fața neocolonizării Uniunii Europene ……… 7

    5. Premiul Nobel pentru Pace pe anul 2010 un gest politic comandat ………………………………………………………

    8

    6. Ce fel de partid comunist se vrea UCR? …………….. 11

    7. 92 de ani de la greva tipografilor din București............. 12

    8. Marxiștii, Biserica și excesele comise de ea in numele

    religiei ………………………………………………………….

    14

    9. Ubicuitatea războiului axiologic (2)………………………. 16

    10. Cuvântul XENOFOBIE trebuie scos din uz …………… 20

    11. Reflectiile comandantului Fidel …………………………. 23

    12. Programul activităților Asociației Scânteia si PCR în

    luna decembrie 2010…………………………………………..

    31

    Colegiu de redactie:

    Redactor sef Petre Ignatencu

    Redactor Gheorghiță Zbăganu

    Redactor social Pera Nicolae

    Secretar de redactie, traduceri Radu M. Florian

    Corespondent zonal Pop Leonard

    ASOCIAȚIA

    MILITANȚILOR

    PENTRU PACE,

    EGALITATE ȘI

    PROGRES

    SOCIAL”SCÂNTEIA”

    Scânteia As Nr. 13 decembrie

    2010

    © copyright As. Scânteia

    www.scanteiaascociatie.ro

  • Scânteia As –Nr. 13 decembrie 2010 ASOCIAȚIA MILITANȚILOR PENTRU PACE, EGALITATE ȘI

    PROGRES SOCIAL”SCÂNTEIA”

    | © copyright As. Scânteia - www.scanteiaasociatie.ro 3

    1. Nicolae Ceauşescu şi rolul său în istoria mişcării comuniste româneşti şi mondiale

    Petre Ignatencu

    Radu Florin

    Nicolae Ceauşescu (26 ianuarie-1989, 25 decembrie 1918,)

    a condus Partidul Comunist Român între anii 1965 şi 1989,

    iar din 1974 până la uciderea sa, 28 decembrie 1989, a fost

    şi Preşedinte al Republicii Socialiste România. El a condus

    partidul pentru o perioadă mai lungă decât oricare alt

    conducător şi, de aceea, putem spune că personalitatea lui a

    a marcat partidul mai mult decât oricare dintre predecesorii

    lui. Sub conducerea sa partidul a căpătat practic o nouă faţă,

    care se deosebea mult de cea pe care o avusese partidul în

    primii săi ani. Putem spune că un comunist din 1921, dacă

    ar fi călătorit în timp până în 1981, nu şi-ar mai fi

    recunoscut partidul, atât de mult se schimbase el sub

    conducerea lui Nicolae Ceauşescu. Putem spune că acelaşi

    lucru s-ar fi întâmplat şi cu un comunist din 1951 dacă ar fi

    călătorit până în 1981, nici el nu şi-ar fi recunoscut partidul.

    Aceasta nu atât pentru că se schimbaseră oamenii din

    conducerea partidului- era firesc ca ei să se schimbe- ci

    pentru că se schimbase linia partidului. Această linie nu mai

    semăna deloc cu cea din primii ani ai puterii populare şi cu

    atât mai mult nu mai semăna de loc cu cea din primii ani ai

    PCR.

    Comemorăm anul acesta 21 ani de la asasinarea lui şi a

    soţiei sale, Elena. Asasinarea lor a reprezentat, după toate

    normele , o crimă barbară, care trebuie condamnată. Dar

    acum, în aceste momente, în care partidul se reorganizează

    și nu şi-a definit încă complet linia de luptă, pentru noi e

    important nu numai să condamnăm crima de acum 21 de

    ani. Pe noi ne interesează şi altceva: anume să analizăm

    linia politică a lui Nicolae Ceauşescu, să vedem dacă ea mai

    corespunde şi în zilele noastre, dacă ea ne este de folos sau

    nu. Trebuie să vedem ce a fost bun şi ce a fost rău în timpul

    când el a fost în fruntea PCR. S-au făcut oare şi greşeli? Şi

    dacă da, unde anume s-a greşit?

    Politica lui Nicolae Ceauşescu poate fi împărţită în două

    sectoare de activitate: sectorul politicii interne şi sectorul

    politicii externe.

    În sectorul politicii interne, Nicolae Ceauşescu s-a

    manifestat, la fel ca şi Dej, ca un apărător al proprietăţii

    socialiste, al proprietăţii întregului popor, proprietatea

    asupra principalelor mijloace de producție fiind factorul

    determinant în a deosebi un sistem social de altul. După

    cum se ştie, pe 11 iunie 1948 în România a avut loc

    etatizarea principalelor mijloace de producţie, adică

    trecerea fabricilor şi băncilor din mâinile particularilor, din

    mâinile patronilor în mâinile întregului popor, sub

    admininstraţia statului. Etatizarea- denumită naționalizare-

    din 1948 a fost o măsură profound progresistă, care a

    schimbat în bine situaţia maselor largi, a celor ce muncesc.

    S-a trecut de la o producţie capitalistă, bazată pe

    exploatarea muncitorilor de către patroni, la o producţie

    socialistă, în care nimeni nu mai este exploatat şi în care

    roadele muncii se întorc către popor, nu către un mic grup

    de bogătaşi. Prin urmare, pentru marea masă a populaţiei

    calitatea vieţii pentru majoritatea populației țării,

    reprezentată de locuitori ai satelor, a crescut simţitor

    comparativ cu perioada interbelică. A dispărut şomajul, a

    fost aproape eradicat analfabetismul, asistenţa medicală a

    devenit gratuită. Au fost eradicate o mulţime de boli care

    bântuiau în perioada regimului burghezo- moşieresc. Ca

    urmare, speranţa de viaţă a crescut puternic, şi România a

    fost una din ţările care, în această privinţă, a înregistrat cele

    mai mari progrese.

    Dar, deşi au dispărut şomajul şi exploatarea, deşi pentru

    marea masă a oamenilor calitatea vieţii a crescut, totuşi

    trebuie spus că nu se trăia în 1989 la nivelul pe care-l

    așteptau acestia de la societatea socialistă. Ca să trăieşti

    într-o astfel de societate trebuie să fii înaintea ţărilor

    capitaliste la toate capitolele. Socialismul este o orânduire

    superioară capitalismului, şi de aceea el nu poate fi în urma

    acestuia la nici un capitol. O ţară socialistă trebuie de

    exemplu să întreacă şi cea mai înaintată ţară capitalistă la

    producţie, şi îndeosebi la producţia pe cap de locuitor. Ori,

    noi eram înaintea Occidentului în ce priveşte echitatea

    producţiei, dar eram în urma Occidentului în ce priveşte

    producţia de bunuri și servicii. Eram înaintea Occidentului

    la dreptate socială, deoarece în România aproape nimeni nu

    era pe drumuri, aproape nimeni nu dormea pe stradă, în

    vreme ce în America, de exemplu, erau milioane de oameni

    care dormeau pe stradă. Eram înaintea Occidentului la un

    capitol, dar eram în urma lui la celălalt capitol. De fapt,

    chiar şi Uniunea Sovietică, cu un teritoriu uriaş şi cu resurse

    uriaşe, se afla în această situaţie. În realitate, nici în

    România şi nici în celelalte ţări socialiste nu se încheiase

    revoluţia socialistă, mai mult, nu ajunsese nici măcar la

    jumătatea drumului. Chiar şi conducerea României

    recunoştea acest lucru, atunci când spunea că România este

    o ţară în curs de dezvoltare. Adevărul este că în România

    nu se încheiase revoluţia socialistă, aşa cum susţinea

    propaganda oficială. Noi nu trăiam încă în socialism ca

    orânduire, ci trăiam într- o perioadă de tranziţie, în care

    aveam doar puse bazele socialismului. Noi eram ţară

    socialistă în ceea ce priveşte regimul politic, ideologia

    oficială, şi forma de proprietate, care era colectivă, dar nu

    eram o ţară pe deplin socialistă, de vreme ce forţele de

    producţie de la noi din ţară nu erau la nivelul celor din

    Occident.

    Cum se explică acest lucru?

    El se explică prin faptul că socialismul, ca orânduire, se

    poate instaura numai la scară mondială. Capitalismul a creat

    piaţa mondială, şi de aceea socialismul trebuie să se bazeze

    pe această piaţă mondială. Socialismul nu poate să existe

    într- o singură ţară, ci numai la scară mondială. Acest lucru

    a fost recunoscut de toţi marii clasici ai marxismului. Lenin

  • ASOCIAȚIA MILITANȚILOR PENTRU PACE, EGALITATE ȘI

    PROGRES SOCIAL”SCÂNTEIA” Scânteia As –Nr. 13 decembrie 2010

    4 | © copyright As. Scânteia - www.scanteiaasociatie.ro

    spunea că Victoria socialismului este imposibilă fără

    eforturile comune ale muncitorilor din ţările înaintate, adică

    din Occident. Troţki, care a dus mai departe înv