scripcarul

visul in sineSaturday, August 01, 2009 10:17 PMAzi noapte-am prins din zbor o pasare de aur

si lumea mea de aur se facu...

De-atunci sunt doar o vorba spusa intr-o doara

fara pamint sorbita de vazduh.

Si-nebunesc de trecator ce sunt...

Dosite n rafturile serii�

Secundele cu trup de nger�

se sting in mine ca-ntr-un cimitir,

ca ntr-un z mbet epitaf� �

a miliarde de iubiri

Si-nebunesc de trecator ce sunt

Sunt strigat pur, sunt fulger bl nd�

Sunt pulbere de cer arz nd�

Si trec cu voi dinspre...cuv nt,�

nspre... cuv nt� �virstele vietii spiritualeSaturday, August 01, 2009 10:17 PM

Credinta poarta in sine un obstacol inerent naturii ei foarteenigmatice."pag.45 exista deci un munte care trebuie mutat cumva in mare.Prapastia mare cit moartea a fost sapata de om prin pacat.

Credinta nu este un joc al lui Dumnezeu care se ascunde din orgoliu sau dincapriciu pentru ca omul sa sufere abandonul si disperarea, ci este semnul uneialienari. Credinta este luciditatea asupra acestei alienari mai intii si apoiasupra realitatii care exista neschimbata de acest handicap al speciei.Realitatea conditiei lui Dumnezeu a Imparatiei Sale, a caracterului, autoritatiisi intentiilor Sale. "

Iata de ce "face" Dumnezeu credinta atit de dificila. Cristos a venit si aplatit pretul intoarceri noastre, dar viata care ne ramine este un drum posibil[celor "lucizi"] si nu necesar. Ar fi si absurd ca omul sa fie "programat" acumdaca n-a fost de la inceputul creatiei sale.

Credinta e un dialog -spune Evdokimov - (pag.47) Dar cit de multa liniste artrebui sa facem (sau sa fie facuta) in jurul noastru pentru ca sa intram inacest dialog. Practic toate virtutile crestine nu urmaresc decit efectul acesteitaceri care face posibila participarea noastra la un dialog.

Darul este infierea cu conditia sa credem (Ioan 1: 12) si sa strigam impreunacu Duhul: Ava! Parinte"-Romani 8:15. Deci Duhul care marturiseste ca suntemcopiii Sai poate fi contrazis de necredinta noastra care neaga acest lucru.-v.16.

.Orice iubire este intotdeauna reciproca"-pag.48

Domnul a facut fapta credintei dovedindu-si Iubirea fata de o mireasa ostilasi maculata, "i-a alcatuit o zestre din singele Sau, i-a faurit un inel dincuiele rastignirii Sale"

Orice s-ar spune ar fi rindul nostru sa declaram si sa facem ceva- traducereaortodoxa folosita in citatul din Evrei 11:1 suna mai bine decit versiuneaCornilescu "credinta este dovedirea lucrurilor nevazute" Si asta pentru ca ceeace cautam este imperceptibil prin dimensiune si natura.

"Credinta.ca o depasire a ratiunii" -ea spune: "Da-ti marunta ta ratiune(logos) si primesti in schimb Logosul"pag.49

Ratiunea umana nu poate fi [evident] instrumentul cunoasterii unui Dumenzeusingular pentru care nu se pot improviza definitii decit cu antropomorfismeleomului cazut. (Isaia 46:5)

Daca Dumnezeu este singurul argument al existentei Sale inseamna ca credintanu se inventeaza, ci este un dar." Deci o subiectivitate. Un dar este olibertate, o optiune care exista, latenta. Subiectivitatea noastra poate ficumparata insa (vezi articolul lui Marius Cruceru)

Ce se intimpla apoi? Ne coplesesc cele vazute! Omul este definit de Erosulsau:" Unde este comoara voastra acolo este si inima voastra"-citeaza Evdokimov(pag.51)

Cei care experimenteaza nevazutul (Evrei 11:27b-dar si restul capitolului)sunt vizibili si devin un al doilea dar facut de Dumnezeu celorlalti pentru caei poarta un Chip de data aceasta vizibil, Chipul dupa care purtam cu totii"nostalgia originilor" (pag.53)Impresii de la Evdochimov:Saturday, August 01, 2009 10:16 PM1.. Traditia (ca si Biblia in mare masura) nu sunt o revelatie directa ci maidegraba un generator de simboluri, un dictionar de termeni pe care ramine cainspiratia revelata si un anume context sa le aduca in prezent asa cum lumina nudescopera niciodata toate fatetele unnui diamant ci pozitia sa fata de lumina ildescopera si-l actualizeaza mereu.2.. Lectura lui Evdochimov are darul sa fixeze in constinta cititoruluiinaltimi spontane pe care le-a cunoscut sau le-a intuit fara sa le poataorganiza sau retine intr-o experienta de durata sau consecventa altor experienteintelectuale cum ar fi lectura in general sau interactiunea dialogului. Inca odata scrierea mistica poate fi judecata mai lesne dupa consecinte decit dupacriterii literare de stil si continut. Apropo daca ne-ar putea defini cinevagenul mistic in literatura as fi curios cum se masoara in tehnica breslei asaceva.Sa nu -mi spuneti ca ceea ce nu e cit de cit mistic nici nu e literatura.3.. Care este numele tau? Cine esti tu? Evdochimov face analogia extraordinaraintre Trupul Domnului care este Una si indracitul din Gadara care nu se puteadefini pentru ca erau multi si si-a spus Legiune. Durkheim spune ca oricereligie atribuie identitate (identitatea presupune alteritate, identic cu ceva).Sursele acestei identitati sunt sacrul si comunitatea reprezentate spunea elintodeauna printr-un simbol material -valabil atit pentru sacru cit si pentrucomunitate. Sa mai deschidem o paranteza si sa spunem ca in crestinism acest"principiu al totemului" este materializat in euharistie. Poate ingrijora pecineva dar acest principiu identitar este si uniformizator- mai presus decitidealul vreunei democratii constitutionale. Ce s-ar intimpla daca intr-un teancde bancnote una si-ar permite sa fie mai frumoasa decit alta?(de aceeasi valoarenominala) Adevarul este ca nici pacatosi si neregenerati nu ne simtim bineafisind o falsa identitate (sau fiind echivoci in speranta ca totusi sunt altiimai rai si mai sunt si circumsatantele). "Cita vreme am tacut mi se topeauoasele de gemetele mele necurmate." spune psalmistul. Identitatea (si valoarealor in ultima instanta) banilor este data de fidelitatea reproducerii si dechipul Cezarului imprimat (dati Cezarului ce este al Cezarului) Care este numeletau deci? Daca ati fi din lume lumea ar iubi ce este al ei.. La Cina Domnului

spunem ca isi maninca si isi bea osinda cel ce nu deosebeste Trupul Domnului.Cunoastem oare Chipul Cezarului pe celelate chipuri sau preferam cealata fata amonedei... Aceasta este probabil cea mai grea dintre ispitele pustiei pentru cadepinde de ea identitatea noastra insine si asta face mai mult decit toatefaptele bune sau rele.4.. Este uniformitatea de care vorbeam ratiunea liturghiilor prescrise, atonalitatii neacompaniate si exclusiv gregoriane- tocmai pentru a consfintirenuntarea la competitia sublimului efemer?5.. Se pare ca Dumnezeu adinceste -in imaginatia oamenilor - abisul dintreoameni, ideea de Dumnezeu complica schimburile dintre ei si fara El oameni suntmai umani, mai rezonabili: "Pina la Dumnezeu te maninca sfintii" . In realitate,fara Dumnezeu nu exista nici o cale durabila si cit de cit eficienta spreceilalti. Fara acest Mijlocitor -judecata si osinda ne decupeaza nesfirsit dinorice comunitate.

Mie-mi pare bine ca n-am terminat inca de citit cartea lui Evdochimov, am fostputin plecat din tara dar sunt vami destule si in jurul meu. textul luiEvdochimov este pentru mine fereastra de sus ceva ce-mi calmeaza pulsul si maajuta sa ma reconstitui dupa ratia zilnica de traume.umbre din cerSaturday, August 01, 2009 10:16 PMMa uit la iarba asta pocaita de vintCopacii acestia, crestini curajosicredinciosi locului lor si cuminti,si tot ce mai este pe-aici-stiu ca nu vor spune-un cuvintdespre tot ce i-aprins si i-a nfrinti-a hranit si i-a nvins,i-alintat cu cintat de-s acum ca un susur usor,ca o soapta suava de dor.

"Sfintii tristi"

vierme de stincavierme de cervierme de sarevierme de fier

vierme de ghiatavierme de (in) viataviermele mortiiimi umple tacereacu soaptele sortii*-*

Umbre din cer

Tremur de frig pe cintarul TauAmetit de rusinea goliciunii melecaut in talerul Tau auster unloc ... sa ma tin...sa...m-ascund in balansul acest uriascui sa strig, cui sa spunCe putin mi-ar lipsi ca sa fiugeamanul umbrei de fiu.duminica oricarei seriSaturday, August 01, 2009 10:15 PMTu esti duminica oricarei seri,fiecarei priviri spre cruce spre cer,duminca fiecarei secunde,oricarui salut sau taceri,tu esti duminica trecerilor si invierii,Duminica raspunsului negraita acelei surprinzatoare intilniri...Duminica iesirii din timpin timpi unei melodiicare ma soarbe !*-*Dupa ultimul sir de cutremure lumea isi pierduse increderea in orice zidire.Nimeni nu mai voia sa stea inauntru as spune ca iesise atit de ireversibil afaraincit nu-si mai recunosteau inauntrul, nu mai puteau privi in sinea lor sa-sitraga suflarea si sa se regaseasca... Acoperis sau acoperamint devenise tot una,oameni epuizasera toate conventiile rostite sau imbracate, orice ierarhie serusina de trecutul ei ca de vraja unui blestem si o febra noua, frenetica iiapucase intr-un iures centrifug- ba, centripet dezradacinind si nimicind oricefiinta, orice volum ca toti si toate sa ramina doar o suprafata, ca o imaginesorbita- si varsata de vortexul infernului poruncind nefiinta. Da, am vazutaceasta deznadejde, cum sa va spun nu mai speram nimic cind s-a deschis o usa�(poate Cineva a clipit) o secunda si am fost sorbit inainte ca ceilalti sa sedezmeticeasca, am fost apucat de un inger si in aceeasi secunda nainte sa matrezesc (sau poate, sa adorm) am vazut neclintirea Casei si tariilor Tale- da,am vazut chipuri dragi straine de orice spaime abisale si de orice frenezie avreunei schimbari.*-*Abolirea jucariilor, ca un absolvent al tuturor improvizatiilor submultiplerealitatii de la micile idile pina la marile deceptii si tradari, de la succesla infirmitate si batrinete de la marile sperante pina la nerabdareasinucigasului toate sunt de petrecut, de abolit in asteptarea definitiveiintilnirii despre care stim in primul rind ca inseamna o abolire violenta sauinteleapta a tuturor celor ce se pot spune se pot auzi, vedea, numara si asemui.Nimeni nu sta sa-si ia ramas bun la trezire de la personajele cosmarului sau...

*-*Dreptul de a vorbi la 25 sau 50 de ani : unii pot spune abia la 50 de ani ceeace alti spun (si sunt ascultati) la 25. Cei care incep la 25 sunt dependenti declisee (de obicei) la 50 (sau mai repede) cei care incep la 50 ...ei bine nu vapot spune inca (si poate nu voi putea spune niciodata)... dar Moise este unexemplu fabulos !*-*Multe din afectiunile de care pot suferi oamenii nu pot fi tratate din pacatedecit cu o boala...*-*Impresia pe care mi-o lasa capitalistii educati sau occidentali este caopereaza mereu cu un rest- ca un militar care nu concepe sa dispuna de viata sadecit in ragazuri delimitate precis. Restul este ordine si conformitate. Romaniicu care sunt eu obisnuit opereaza cu tot spectrul lor de valori speculindcircumstantial norma mai mult orientundu-se dupa ea decit respectind-o. Ca sa nuvorbim despre marea masa care nu o cunoaste si nu cauta sa o inteleaga, probabilpentru ca prin traditie ea este arbitrara si imprevizibila.*-*Una din cauzele greu de surmontat pentru armonia dintre oameni este raportul lorcu momentul prezent. Unii sunt mai dependenti de trecut altii de viitor. Intoate cazurile vorbim bineinteles de imaginatia oamenilor pentru ca dacatrecutul si viitorul nu sunt absolut iluzorii, ele sunt percepute in orice cazcu un grad absolut particular de subiectivitate. Subiectivitate care face denerecunoscut pentru ceilalti caracterul ei de perceptie a trecutului sauviitorului sau a prezentului real . De aici gilcealva ! - daca ceva anume ne-ar� �determina totuşi să pricepem (percepem ) toti prezentul in mod identics-ar putea acumula incet datele unei constinte comune si am putea invatatermenii acestei perceptii ca pe un limbaj relevant si sincronizator.Ce este prezentul, ce este clipa aceasta ? Cit de mult ne putem apropia de ea ?In ce mod descoperirea ei ne resincronizeaza cu ceilalti si cu ora exacta adivinitatii ? Ce este aceasta iluminare, trezire din nesfirsita acumulare dereverii si date subiective ? Cit rau si distorsiune aduc ele relatieinoatre cu ceilalti si structurii noatre identitare ? Cred ca acesta poate firetinut ca argument pentru functia revelatiei si experientei religioase cagernerator identitar, ca origine a identitatii. Mai sunt si alte argumentebineinteles.*-*Instrainarea de bun simt si de pudoare are de a face cu instrainarea de Dumnezeu

necredinta care duce la Necredinta, despartirea si moartea survenita la pacatul�originar. Omul ramine ca o manusa abandonata si are de optat intre*constientizarea dureroasa a ratarii si lipsei de semnificatie,(fericirile-Mat.5) *anarhie si nihilism sau *mimetism traditional (imbracareaminusei pe bratul unui manechin lipsit de viata)*-*Predica principala a parintilor pentru copii contine lucrurile pe care n-au vrutei sa le invete de la parintii lor.

*-*Metro la metru !Imi imaginez un supermarket (cel mai super) inundat pina sus sipus la fiert. Ce supa dom le, ce supa...�*-*Deci : peste pamintul bunicilor nostri parintii nostri au intins un cer- siacesta a fost pamintul nostru... se poate spune si invers : Peste cerulbunicilor nostri parintii nostri au coborit pamintul si zloata aceea ni s-aparut noua cer...*-*m-ati vazut tremurindfurisat pe linga gardulexistentei mele ?Se fac operatii grele acolo,Cu briciul, ziua de moarteNesfirsit se desparte.M-ati vazut sincopat ca o silabaFortuita in rindul de jos-numitorul comunfara umbra si glas alergind ?Era un o fanfara in clopotul acelacuprins de ghetarul de piatrasi euasteptam pironitdoar o soapta,Ati vazut?Galaxii de angosaMistuite-n papucii de casa...scrisulSaturday, August 01, 2009 10:15 PMSe poate oare spune ca scrisul este

inconsecventa pagini albe

care, prea fragila pentru lumea ei,

nu isi poate depasi experientele si

ele ii ramin, i se impun si imprima

(asemenea unor cicatrici partial lizibile)

povestile altora ?

Probabil ca fiecare culoare are pretul ei pentru libertate,

poate ca orice scris maculeaza ceva.

Poate ca magna clocotind ne-ar ierta

cutezanta de-a scrie,

si-ar pemite perimetrul nostru� �

cum muntii isi permit o boare, lacrima de granit

de la viata spre viata � �

un infinit, intre doua vecii.

(sa citesti si sa scrii)

Desigur, daca am scrie pe apa -

scufundindu-ne - noi insine,

ne mai supravietuind experientei,

unindu-ne cu victima noastra intr-un destin.

poate pestii de aur ar licarii tacuti mai apoi,

pe sub ape

ca niste legende visate de toti

la persoana intii.

Patinam alfabetul pe un lac inghetat

- ce este scrisul de fapt ?scripcaSaturday, August 01, 2009 10:14 PMStafia muta si inofensiva

Sta linga drum ca un copac care nu mai

danseaza cu nimeni,

nu mai tresare stingher la nici o

caravana, la nici o

cavalcada

Incendiile apusului nu-i mai

dijmuiesc nici o lacrima.

Copacul ciung si inorog

nici nu mai poate exista- de fapt,

vorbeam despre stafii-

dar sta acolo nemiscat:

Apocalipsa lipsa

Stafia trista e "un dat".

Pe care Noe l-a taiat

Sa-si faca-n ploaie barca lui

Iar mai apoi, cind lacrimile s-au zvintat

Ne-nduplecat de linga drum

Copacul s-a mai rastignit odat"

In scripca muta de acumsalutari din vacanţa!Saturday, August 01, 2009 10:14 PMParadisul

e orbul care noaptea asta a visat o stea,

Niciodata n-a vazut o zare, o umbra- ceva...

Dar noaptea asta a visat- o stea,

O pasare de foc si la lumina ei

Un val, leganind rasaritul acesta plapind

ca un licurici fara pret scornind din neant dimineti.

Paradisul,

E orbul meu de neoprit,

Care-a visat, care-a visat un Chip,

(vacarmul unei lumi intregi din care n-a-nteles nimic e iadul care l-a orbit)

Dar noaptea, noaptea cu sarutul ei

Il soarbe-n al treilea rai...

Stiu ca zimbiti dar eu v-am spus-

De ce mi-e orbul fara grai.profu' de cinicaSaturday, August 01, 2009 10:13 PMDaca e sa interpretam ce spune ap. Pavel despre casatorie - ea este, in mare,dedicata partii nejertfite din noi (pentru a fi jertfite sau consumate), dupacum Biserica este mediul partii noastre jertfite.*-*MaNelu lingusea o piramidaTacut si candid ca un puiVisa ca marea si batrina caramidaSa-si mute umbra-n palma luiNaluca de granit, cuSimburele putrezit in vintreInduiosata se-nvoi cuminteDar Soarele neintrebind pe nimeniIsi dete slava tuturorPastrindu-si umbra pentru sine.

InsinuantaMoarte ambulantaCu nimbul tau de farsa elegantaTu tie iti inchiniobolul meschinMaNelublestemuStrecurat pe sub usala orice festin*-*Cu totii traim mai multe biografii paralele - Moise, de pilda, intr-una dintre

ale sale, a lovit o data si s-a facut bine peste 40 de ani, cind a mai lovit odata i- a fost fatal pentru ca a murit din asta. Dumneavoastra cum stati cudatul?nocturnaSaturday, August 01, 2009 10:12 PMBaciul

Stai printre gindurile mele

Cum statea Daniel in groapa cu lei

Ramii printre clipele mele, printre vise

Naluci si furtuni, dorinti de nebun

Nemiscat te rog sa astepti

Somnul acestor fiare

Cristoase, numai pacea Ta

Se'nfiripa din ierburi amare

Mai tare ca dangatul mortii

Hohotind peste mari si mariri

Revarsat in tenebrele mintii,

Purtat pretutindeni in ghiare

Ca o duhoare de fiare

Numai Tu sa veghezi cum priveghea Cuvintul

Intiul neant,

Te rog sa m-astepti cum un strajer asteapta dimineata

Nu este mult de la sarpe la miel

Te rog sa mai stai

pina'n zorii promisului rai

Cind leii vor paste smeriti printre psalmi

Toate curg, toate mor, toate-apun

Dar Te rog, Tu sa stai!muntele din pantof sau cealalta treimeSaturday, August 01, 2009 10:12 PMEternitatea este ca lucrurile scumpe si frumoase laolalta cu cele josnice siurite, cele gratuite si prea multe din cele ce nu se pot vinde sau cumpara vorfi petrolul si gazele unei lumi viitoare. In amurgul ei, ea le va descoperiipremonitoriu utilitatea si le va folosi pentru propriul salt in Eternitate. Astaeste Eternitatea- propriul sau combustibil.

Pina cind

soarele va ramine simbol

Si poamele sa vor face zurgalai ori talangi

Clopotind in copaci impietriti

Pina cind

popi si papi inoxidabili zgiriind amintirea

Ca o coaja de piine linga verbul < infrint >

Pina cind

ultima soapta isi va ajunge din urma propriul gind

Pina cind

muntii cei falnici in ochi

Pulbere vor ramine adusa de vint

Pina cind

numai Tu secera-vei iubire din

Negrul pamint

*-*

muntele din pantof sau cealalta treime

Rar se intimpla ca o cometa sa-si inghita coada dar cind acest lucru se intimpla- se naste un inel de logodna. Deci, o treime de ingeri cazuti, o treimecredinciosi din Iubire.

De fapt as fi vrut sa stiu ceva despre celalta treime, treimea a doua, treimeade ingeri ai iubirilor ratate oarecum inocent pe care va trebui s-o impartim intrei (cum si-a impartit Nichita pusca). Asta va fi mereu cea mai greu de intelestreime si de altfel singura pe care o tot numaram. Vocatia lor inexplicabilacomplica toata geometria cu o ploaie de vopsea absurda. Nu cred ca ingerii astiacad, eu cred ca aluneca, picotind mereu imprastie cosmare. Probabil fara savrea- prezenta lor e fier la busola. Credeti-ma : sunt cei mai ignorati sau sepune in dreptul lor ceva de mintuiala, (antropomorfic) cum ar fi : Deficit decomunicare, defazaj temporal/spatial un fel de contra-inspiratie, o enclava asinelui (inainte de eclozare) o competitie mioapa pentru initiativa, o pripaintretinuta, un calambur in pustie si tot asa., oricine-ar mai putea insirafapte sau nume aici. Ei bine, aceste sincope si ezitari absolut trecatoare vreausa le reclam aici- nu este drept sa scape nenumiti ingerii acestor ursitemartorul tacutSaturday, August 01, 2009 10:11 PMPOST

Consusbstantierea este caFecioara a fost martirizata deapartinatori-Post modern adica post mortem.Se facea ca, fara de prihanafata-Pierduta in candoarea ei fudeclarataClinic moarta.Cum va spuneam- vreo citva insiHraneau acuma parti din eaSi era perla-n rostul lorPacatul viu n-o atingea daro n'gropaCa pe-o stafie 'ntr-un ulcior.

Jurnal - pagina de serviciuSaturday, August 01, 2009 10:10 PMDoamne stau aici pe cheltuiala Ta, nu ma da ochilor si gindurilor mele, nu maparasi printre dorintele mele, destul m-au hacuit si m-au umplut de singe...Destul m-au sters si m-au micsorat in regresia unei copilarii inverse,contestindu-ma pina la nimic, exact aceste facultati care ar fi trebuit sa maridice in picioare. De ce sa renunti la planurile Tale si la fagaduintele (maipesus de cuvinte) pe care mi le-ai aratat cu atita bunatate Tu care estineinfrint, neumilit si nerefuzat niciodata in Iubirea Ta !

*-*

Incertitudinea ca pedeapsa pentru toate pacatele mele...

*-*

Viata ca o singura ascensiune ca o singura frenezie. Toti cei care s-au adunatintr-o singura cauza intr-un singur vis -care n-avea cum sa nu-i ignore peceilalti sau macar valorile lor traditionale intr-o radicala si atemporalarevolutie ' postmoderna "- absorbiti de o implozie interioara, exploratoare siimploratoare, cultivind orice detaliu al eu-lui lor, exhibind orice simtire,fara teama, fara rezerve, fara preocupare pentru consecinte, fara semene saupuncte cardinale, orbecaind ca un unicelular spre ziua de miinie, spreurmatoarea fraza, inviind la fiecare pas din neanturile oricarui labirint saucimitir, toti care au trait astfel de la Moise la Cristos sau Hitler aupolarizat si revolutionat lumea intr-o competitie care nu le-a apartinutniciodata pentru ca datele de start si final erau mai importante decitcaracterul si capacitatile lor . Instinctul imi spune ca acesta norma,exceptionala pina acum, va fi norma de supravietuire in viitor cind datele destart si de final ale tuturor ne vor prescrie fara optiune un astfel de destin,cu un singur angajament personal si imprescriptibil cu o singura stea si osingura noapte. Incinsi intr-o miscare brwoniana oameni zilei de miine nu vormai putea fi guvernati sau cuprinsi decit intr-o singura piesa a carui finalvulcanic si escatologic va incepe deodata in toate suflarile vieti pe Pamint.

Ce este mai mare deci trecutul (cu traditii, pedagogia istoriei, sedimentele sicutumele culturale) sau Viitorul?

Exista o sintagma pentru aceasta dilemma fara iesire? Uneori putem sa ne alegemzeii pe care sa-I veneram dar trecutul (adica datele de start si final) nu-l maipoate alege nici un muritor.

*-*

Inspiratia este capacitatea de a intra in dialog cu cititorii in momentul incare scrii -sau inainte de aceast moment.

*-*

Celor neseriosi, Domnul le da probleme serioase.

*-*

Ma tem, oare pina cind, de cea ce sunt si de Cel ce Esti.

*-*

Inainte de a fi cunoscuti dupa nume suntem cunoscuti de Domnul dar si de oameniprin altii. Prin cei cunoscuti mai dinainte, prin ceea ce suntem prin jertfa sauratacirea lor, suntem cunoscuti prin cei ce ne recomanda activ si prin cei cene contrazic. Ce fel de dusmani sunt cei de care ne-am invrednicit? Ce fel deprieteni? Ce argumente au cei ce (ne) vorbesc si ce spera ei?

*-*

Dumenzeu ne vorbeste prin puterea si mijloacele pe care ni le-a dat ca sa facemce este bine.

*-*

Daca moartea inseamna despartire ma intreb daca printre noi nu cumva este maimulta moarte decit viata.in sensul ca dezbinarea dintre frati este mai dominantadecit ceea ce ii uneste constient si de buna voie (ca dragostea).

*-*

sunt un om echilibrat - in sensul ca am pierdut cit am cistigat.

*-*

N-am cum separa in text diferitele momente cind imi vine sa-mi scrijelesc unjurnal "explicativ" asa ca voi tot schimba fontii. Schimbarea este pina la urmasingurul motiv pentru care scriu. Deci care e schimbarea de consemnat?

Trebuie sa admit pina la urma ca timpul are, poate avea un aport in maturizareanoastra, oricit de straniu intre celelelalte daruri cu care nu ne putem mindripur si simplu pentru ca le-am primit si nu le-am obtinut, maturitatea mi se pareo virtualizare a fondului realitatii care nu te mai lasa la discretia pasiuniisi impulsurilor si te scoate din miopia ta facindu-te capabil sa evaluezicircumstantele si eliberindu-te de propria gravitatie. Virsta incepe sa mi separa un drum spre multe fagaduinte si iata-ma iarasi (pentru a cita ora inviata?)ca un copil depasit de cadourile primite prea complicate pentru a le

stapini, prea fascinante pentru a le parasi. si cine si-ar putea parasi vista sipentru cit timp?-oricit de obosit ar fi la un moment dat de discernamintuldobindit.

Nu te bizui pe slabiciunea, pacatele, neputinta sau pe prostia chiar a celui cese roaga - pentru ca Dunmezeul lui stie sa rida de tine mai eficace decit estesigurata dispretului tau.

*-*

Mai intii Domnul m-a luat din lut apoi din mine insumi

*-*

"Poate ca farmecul si candoarea involuntara a tinerilor are un temei inlacrimile nesterse, in suferinta oarba a parintilor. Poate ca exista o relatiecuantica a eticii universale care ne face interdependenti ca un nesfirsit procesmoral care-si traieste sentintele deodata cu libertatea. Cuvintele nu acoparpoate, decit rarele spatii goale dintre suferinta si iubire, dintre uitare sirenastere, rasparul imperceptibil dintre doua batai de inima a Universuluinostru "constient".ganduri de pe floppy ASaturday, August 01, 2009 10:09 PMA uri sau a iubi pe cineva este capacitatea spontana de a-l explora dintr-oprivire.*-*Sentimentul de inadecvare a barcii lui Noe intr-o lume inalta si arida.Probabil sunt si exemple mai tari decit acesta dar la Noe dureaza si nu esteinvoluntar ci omul isi face si-si poarta crucea (ca pe un chivot alsperantei, ca pe un sicriu al desartaciunii sale)*-*Ceea ce dezgrop in lectura ma dezgroapa in egala masura.*-*O, de-as putea sa Te ascult asa cum am eu nevoie sa fiu ascultat de Tine !*-*Ma simt ca un avion care a fost si baie si atelier de cizmarit si restaurantsi tribunal si stafie si gradina zoo (adica cusca de ciine) si submaringonflabil numai avion n-a apucat sa fie pentu ca desi este alimentat n-agasit pista si partile lui componente nu s-au armonizat niciodata in aceastamistuitoare ascensiune. Oare ce lipseste unui obiect ca sa devina verb(zbor) ?*-*Paharul meu este plin de da peste el.intilnirea cu Dumnezeu este sisarbatoatrea limitelor noastre, petrecerea sinelui pe un drum faraintoarcere estefloarea patrata

Saturday, August 01, 2009 10:09 PMVoi sunteti lumina lumii- Matei 5 :14

Viata ca aventura a unei raze de lumina trimisa sa travesrseze zilnic o padurede oglinzi. Tot felul de trimiteri, driblinguri, paranteze si divagatii tesustrag drumului tau pentru ca oglinda este in primul rind un obstacol si nu unamplificator sau un martor lucid. Toate aceste ricosari dor si te consuma - estesufletul tau, zborul visat, ingerul salvator de sperante ranit printre cioburileacestui labirint , pina la apus cind ai incendiat toata padurea, crunt vamuit,abia tirind scinteia vaga, restul unei infime proporti, iata scapi intr-un nourasarit.

Desigur, numai infrintii au amintiri dar ceva retii pina la urma si nu mai potiuita cum nu ti-ai putea uita drumul si tinta : oglinda care te infrunta curmezisdintre toate opunindu-te tie, aruncind in tine cu imaginea si conturul (un felde suma) tau, reprimindu-te si trimitindu-te inapoi la nimicul din care aiindraznit. Cel mai banal, consecvent si inxpugnabil obstacol, oglinda-n careDomnul vrea mereu sa bata-un cui din rastignirea Lui.închinareSaturday, August 01, 2009 10:08 PMInchinare

Locului Sfant pe care Moise

l-a calcat descult

ii cer iertarea smerit;

Pamantului sfant care m-a nascut

rupandu-ma din sine generos

si mi-a schimbat chipurile pe rand

ca banii vachi ce nu mai aveau cautare,

ii cer acum, intors cu fata spre el,

indurare,

pentru tot ce-am framantat

si strivit nepasator

cautand jocul acela de para

nemuritor

ma aplec si ma rog

pana-oi fi

rug de foc.epilogul unei spovedaniiSaturday, August 01, 2009 10:08 PMToate inconsecventele si paradoxurile din relatia mea cu Dumnezeu le regasescintr-o forma explicita in relatiile mele cu oamenii. Ceea ce inseamna ca paceacu Dumnezeu temeinica si definitiva ar trebui sa insemne pacea cu toti oamenii(cel putin)!

Pacatul meu nu loveste deci zidul orb si arbitrar al unor porunci ci natura siesenta unei Prezente virtuatle si alsolute, singura Prezenta independenta siobiectiva din Univers.Conflictul cu Ea implica conflictul cu mine si cu toateaspectele Creatiei . Cum as putea sa mai am pace? Pe cine m-as putea supara ?drumul spre casaSaturday, August 01, 2009 10:07 PMUn om de zapada care la origine era un pahar de lacrimi resentimentare avind sighinionul unui egoism in expansiune (dupa cum se vede) -iata-l insurat cu odoamna de zapada (de gheata, ma rog) care la origine era o citronada. <Expansiunea > li s-a tras de la o falsa imagine de sine si de la alte acumularide himere si frustrare. Ce parere ar putea sa aiba un astfel de cuplu despre <incalzirea globala > despre iminenta unei maxime < confluente > cu pretul uneimaxime demistificari ?

*-*

Cit esti tinar esti prezentat dupa parinti, mai pe urma dupa copii, nici n-aiputea fi cunoscut mai bine altfel.

*-*

Dragostea este cind Dumnezeu se ascunde in cineva care nu te cunoaste.

*-*

Avem nevoie de ceilalati pentru ca fiecare om are in sine o parte a paradisuluipierdut si singura noastra sansa de a-l reconstitui este sa cistigamparticiparea daruita a tuturor (citor mai multi) printr-o participare daruita.Sa va spun ca si infernul este risipit in toti si intr-o partasie dezlantuitaoamenii pot reconstitui si intruchipa infernul ? O sa-mi spuneti ca fac

politica. Exact asta si fac dar ma straduiesc sa o fac pentru un mandat mai lungdecit noptile unei legislaturi.

*-*

Locuiesc fintina unui telescop, ma rog, telescopul unei fintini.Distanta de laapa la stele, de la mine la apa sau de la mine la mine insami este trudaintregii mele vieti.

*-*

Este un truism ca "oglinda nu mai e ce-a fost cindva"? Ei bine, nici moartea numai e ce-a fost . Era un ghem de ate, si pareri inodate cu panglici sinesfirsite liane sordide si constipate, impletite cu filigrame si salciiplingatoare, manusa unui miriapod tesuta ( "in chip tainic") din matasa broasteica un pintec ce-a inghtit toate literele si semnele pamintului crescind caplamada "a"-sfintitului.

Moartea este de fapt, dragilor, o suma a umbrelor, un templu al fantezieiironice ce-si trimite ingerii sa schimbe locul cu noi intr-un dans balans carene deconspira. Un inger care ne hiperbolizeaza toate trasaturile in chip idealsi fabulos, un sinonim despagubitor pentru toate asteptarile, nostalgiile siratarile noastre (uneori agatam copiilor nostri acesta imagine: a revanseinoastre).Toate chipurile si identitatile noastre sunt aproximative pina la razaei care ne surprinde (ne "imortalizeaza"- nu-i asa?) precis si definitiv. Credca am mai spus si alta data: moartea este suprema identificare a omului cu sineinsasi, un Sine refuzat , interzis si reprimat intotdeauna pina in clipadesavirsirii fiecaruia.DorSaturday, August 01, 2009 10:06 PMDoamne,

de nazuinta acestor vulcani Te rog sa Te induri...

n-au facut niciodata ceva bun:

un vers rezonabil,

macar un cuvint n-au rostit,

sa-i poata lumea citi,

sa-i puna cineva intr-un raft

sa si-i poata cineva aminti inimplator.

Domesticiti ca un mormint

n-au fost

decit o clipa gloria numelui lor

Codri, pasuni, ape, zapezi

coplesesc ochiul uscat,

samsonul uitat,

al acestei mocnite dureri.

Bilbiiti si inoportuni

ei au stricat mereu

toate tacerile cu subinteles,

toate podurile zidite intre zile

din saruturi si flori iscusite.

-dar eu Te rog pentru dorul lor,

vulcanii mei cei stinsi,

ei stiu ceva despre toate acestea

cand surzi si orbi isi rabda paranteza lor

Cu ploaia dantuind a singe si foc

Doamne ce sus s-ar ridica,

Ce vesnici pasi -

stiu sa faca aceste mocnite dorinti.

De dedeparte venind

sa strapunga opintit

ogorul in care cresc amagiri si dureri

(intr-o noima - de-a valma)

scoarta si planul tuturor "planurilor" de fapt.

(Cine ar fi banuit ca ele cresc din nepasarea vulcanilor?)

Zboruri promise, eroi abisali sub fragilul covor

Si doarme atata aur pur in vorba lor...

Doamne, Ziua

in care soarele rasare din Pamint. ce inceput .

Mormitele pe care stam de le-ai trezi,

uitat, ascuns, nedreptatit,

aur amar arzind in zarea luminilor dintii

s-ar bucura de Umbra Ta.

Doamne ,

de nazuinta acestor vulcani sa Te 'nduri,

macar acum cind fructul tuturor s-a copt

si-orfanda ni s-ar cuveni sa-Ti fim

cu ceruri si pamint cu tot.ImpostorulSaturday, August 01, 2009 10:05 PM"In ziua dintii a saptamini"

Arunca-ti pe fata un zimbet

Sa nu ti se vada la templu

Sinistru si neingenuchiat

Scheletul

Prea intelept sa mai cunosti bucuria

Glazurat* cum esti: suride

Nu este nimeni interesat de subrisul tau

Oare cind si de ce te-ai facut sinucigas de meserie?

Uitat in provincialismul intelectului si neiubirii

Mort de plictiseala

- incerci sa uiti ca ti-au luat licenta de emisie

si bunul simt le spune tuturor

ca ai datorii mari la stat

Deci ar cam trebui sa stai

Sa te opresti si sa cauti cit de cit

un temei pentru suris

-umilindu-te printre jucariile celorlalti

Pierdut cumva printre slugi: impostorul!

-poate Stapinul va scapa si peste tine

haina unei bucurii mari si senine,

cit cerul.despre întrupareSaturday, August 01, 2009 10:05 PM" nascuti nu din singe, nici din voia firi lor nici din voia vreunui om ci dinDumnezeu."

Suntem intrupati, nascuti din Dumnezeu ca niste fapturi noi si inca o datasuntem intrupati adica parte din Trupul lui Cristos, "botezati de un singur Duhca sa alcatuim un singur Trup."

Obsesia de a fi in esenta un aspect al altei personalitati care are printreipostazele ei nenumarate si aspecte cu iz de mort pirdute in savoarea celorlalte

mirosuri si sugestii...

Poate fi umilitor sa te stii parte din grimasa cuiva , un factor tranzitoriu siocazional pierdut intr-o claviatura infinita.

Dar daca, intimplator tocmai tu esti aspectul cu iz de mort chemat in dansulunei iubiri totale . Dar daca tu esti cel nenumit, osindit la necunoastere(adica sa nu cunosti si sa nu fii cunoscut) si ai fost botezat si constrins inputerile unui metabolism despersonalizator?

"Domesticit" in firea unui Dumnezeu cu mult mai mare decit universal specieitale subterane cum ai putea sa regreti sau sa-ti amintesti macar dureroasa tametamorfoza numai pentru ca nenumarate aspecte ale personalitatii tale-defrisate, topite, alungate ca fantasmele copilariei au fost silite sa cedezelocul unui alt anotimp.desertuş ca desertSaturday, August 01, 2009 10:04 PMCa sa mori fara ca "trupul sa-ti moara" - este suficient ca sa-ti fie luate,sa-ti dispara obiectele idealuriolr tale asa cum se face nevazut un iepure albin zapada. Sa fii un pictor care nu-si pierde vazul ci noima lucrurilor vizibilese pierde, se neantizeaza ; nu tu mori ci lumea ta carteziana, nu prin spatiu sitimp cit prin bunul simt si comunicarea intr-o solidaritate a destinului siconditiei comune. Aceasta suspendare porneste ciclul in viata unei seminte ca unasfintit care fara sa promita nimic isi ingroapa povestile intr-o distilerie cuarome din ce in ce mai tari.

Conjugati si declinati la toate modurile si cazurile ne pierdem in cor subiectulcu propozitie cu tot in vacarmul unui Babel de colaje aleatorii. Asa seplamuieste linistea ! " Nu va voi lasa orfani Ma voi intoarce la voi " . Doamne,Te rog vino singur de data aceasta.

*_*

Cred ca am descoperit cel mai important argument al modestiei cu care suntdator. Raul esential incomparabil cu tot ce este rau in jurul meu -vine dinmine. Mai mult, am convingerea ca raul putin, pe care il percep in jurul meu nueste altceva decit proiectarea criteriului meu corupt, un ecou al sinelui meufailibil. Ma gindesc la sarcofagul de beton al Cernobilului ca la o anologiepentru moartea Domnului Isus care imi poate, singura, imbraca infirmitateaotravitoare si ma poate face o prezenta acceptabila intre ceilalti.declaratie tie!Saturday, August 01, 2009 10:02 PMSub cerul faptelor mele,

- Tu singur stii unde locuiesc-

Ingropat pina in git in sufletul meu

ma ascund de rusine exact in ziua nuntii noastre,

oricum te-as numi

nu te cunosc,

osindit cum sunt la cuvinte,

numiti cum vreti aceasta asteptare:

viata nu e -

doar poveste,

povestea celor o mie si una

de morti,

adica povestea celor o mie si una

neizbutite invieri,

promise fiecare cumva,

intr-o sigura suma

ca o singura zi de fulgere,

povestea unui soare nenascut

ingropat de rusine in sufletul meu.

*-*

Iubirea depaseste credinta ; pentru credinta autentica este suficient sa crezifara vedere. Iubirea are nevoie de testul vederii. Sa vedem. daca mai iubestidupa ce vezi sau in ciuda a ceea ce vezi.

Iubirea te scoate din rindul lumii -ca la moarte : vin toti sa te vada, sa semire, sa te petreaca, probabil de la asta vine cuvintul "mire", ei se mira ca tuiubesti intr-atit. Vin ca la mort sa te vada cum o stergi, cum iesi din coloanacum declari ca te legi, ca te negi, ca ai gasit o poteca'n abis, un oceandespre care toti au amintiri.Si ei au umblat in miini (destul de mult pentrualura lor) unii mai umbla si acum : ii cunosti usor, pentru ca ei nu-ti zimbesc

de sus cu ochi prevestitori din cumpanarea cumpatata a celor pe picioarele lor,firesti, dezmeticiti, dezvatati. Cei ce umbla in miini furati de o gravitatieinversa abia daca ating ceva, ca un sunet, trec, ca o umbra pe care n-o agatanimic, un vint, un duh despre care nu stii de unde vine si de ce, nici ce l-astirnit nici pina cind. Petrec si ei pe cineva, pe cind sunt petrecuti ? Eu numai pot sa merg cu voi, cuvintele n-au mers niciodata mai departe. Va iubesc,vreau sa zic, de aici incepe.consideratii mioapeSaturday, August 01, 2009 10:01 PMSe pare ca virtualizarea Bisericii vii si nevazute ca ansamblu este din ce in cemai dificila. Bunaoara ap. Pavel ar fi avut probabil probleme daca ar fi vrut sadevina un lider local si chiar daca s-ar fi putut impune undeva n-ar fi rezistatmai mult de unul doua mandate (ma refer la bisericile fondate de el). Omul estemetafora Universului si este nevoie de multe generatii pentru a ilustra ometafora a Divinitatii, metafora care se vrea o Analogie de fapt. Fie ca suntemprea eterogeni, prea mindrii, prea imperfecti se pare ca avem nevoie de maimulte elemente decit poate da o generatie ca sa ne gasim locul intr-un ansambluarmonic ca Trupul viu si etern a lui Cristos. Revin la Pavel care are desigurloc in Fiinta Bisericii dar greu l-ar putea asimila vreuna din bisericile localepe care le cunosc eu.

*_*

ma amuz găndindu-ma la felul in care o traducere gresita a unei teorii(oare)care ar putea salva lumea sau macar criza ei de sens, morala sicertitudini; topica resorturilor si resurselor ei ultime la capriciul uneivirgule pe care nu se gaseste nimeni s-o puna gresit - dar nu oricum ci gresitasa cum este toata existenta noastra: vag-sublim-ridicola, fatalitatea unuilapsus, naivitatea subtila, firul de praf in vazul uriasului, gresala aceeadelicata ca o ironie amabila care ne frustreaza in ultima secunda de premiulcunoasterii si al adevarului. Toata lumea stie ca nu suntem departe; ne mailipseste o gresala fericita (felix culpa), o eroare candida strecurata in somnulmanos din preajma morti cind ne vom dumiri ca viata n-a fost decit o gluma, ladistanta unei mici greseli de pacea intelesurilor divine.cloziiuna si ...intimitateaSaturday, August 01, 2009 9:56 PMLa 11km de pamint deasupra turmelor de nori cu spinarile plecate poti fi uninger sau o idee. Pamintul isusi se arata rar ca o fantoma asa ca te simti maidegraba in gravitatia soarelui care, singur masoara ce se mai poate dinnecuprinsul fascinant al vederii. Jucariile care plutesc lasind in urma direalbe sunt vecini de calatorie, alte avioane ce-si vad de drum care incotro darobservi o vreme un punct ce nu lasa nici o urma si pare sa tinteasca avionultau, naiv cum te stii nu insisti pentru ca oricum nu esti familiarizat cu astfelde vectori si atipesti resemnat. O rumoare de neliniste a celorlati te trezestedeodata. Asta chiar e ceva, pare tot mai limpede ca asteroidul care intunecajumatate de avion nu poate fi evitat, el vine de undeva din stinga, din spate si

ne va ajunge in curind. Pare ca umple repede intregul cer si simti ca o astfelde coliziune nu a mai imaginat nimeni vreodata. Cel mai ciudat dintre toate estereactia avionului care nu trepideaza si se comporta de parca nici o turbulentasau curent nu i-ar ameninta navigarea. Intradevar asteroidul are o atmosferadensa care incetineste lent zborul avionului si aterizam pe nesimtite, ca uncopil furat de-un somn copilaresc in bratele tatului sau. Abia apoi se vadovedi ca asteroidul nu fusese o planeta oarecare ci una coplesitoare, Pamintulnostru abia daca s-ar invrednici sa fie un fir de praf pe o plaja a sa. Ce s-afacut cu voi, nu pot sti .Au trecut mii de ani de cind am pornit sa dam un primocol si iata ca suntem abia la inceput ba chiar ni se pare ca aceasta lume nupoate avea nici o margine inafara noastra.

Nu se poate asa ceva, nu pot exista dimensiuni si scale atit de imense care sadescalifice in aceasta proportie tot ce stim si tot ce putem noi pricepe (arspune cineva). O asemenea surpriza nu se poate sa nu se anunte cumva. Vedeti,tocmai aceasta este concluzia mea pe care uite - o livrez dinainte: daca existao asemenea dimnesiune ea poate furniza o asemenea surpriza. Norma relatiei cu oasemenea dimensiune este imprvizibilul si surpriza absoluta si nu coerenta cunatura intelegerii noastre..

Poate ca e doar preambulul unei profetii, un vis sau o dorinta, o intuitie, -oricum ar fi, tine de noua mea virsta sa nu mai numar posibilele sanse sauelanuri ale trecutului sa nu mai fiu furat de mari fagaduinte sau izbinzi eroicesau in orice caz de urgentele profitabile ale prezentului ci un astru imens siminunat imi ridica ochii din ce mai frecvent ca o chemare care abia daca ma maiingaduie printre jucariile si capriciile acestei sorti sarace.

*-*

Analogia dintre compensarea poluarii genetice si compensarea constintelor morale: informatia compromisa este corectata reciproc de gene care sunt toate diferitimperfecte (in sectoare diferite). Moral exista sansa ca in comunitate (sau incuplu) sa se reconstitue modelul ideal cu conditia (iile): -sa existe suficientamemorie originala, numitor comun (intentie si mediu) si o empatie suficientexersata (ca sa nu spun Dragoste). Modelul rezultat este singurul cu sanse realein lupta crestina (confruntarea infernului si cautarea lui Dumnezeu). Fortacomuniunii in asta consta de fapt in puterea de a regenera imperfectiunilenoastre si de a ne deschide spre prezenta Lui Dumnezeu. Starea de singuratateeste un handicap implicat de conditia cazuta a omului. Domnul insa a vazut caomul ne era implinit singur chiar inainte de cadere. Ce motive avem sa fim(crestini) mizantropi (pentru ca toti suntem, macar cite putin, macar uneori?).-Competitia, aroganta, experientele anterioare (traumatizante, pentru caintimitatea presupune un risc cert) procesul de acumulare a unei pozitii maiconvenabile, exigente intelectuale, de clasa, virsta, cultura etc. Cristos eraFiul lui Dumnezeu si a socotit ca merita sa fructifice cioburile si fragmentele

speciei noastre intemeind-o din nou. Tu ce alternativa ai?- incerci saintemeiezi si tu una dupa chipul tau? Comunisti si nazisti sunt ultimiinvestitori extravaganti care si-au propus asa ceva dar mai intii si-au cautatsi ei companie.