secŢiunea 2 periegheze liniare - limes …secŢiunea 2 periegheze liniare deşi lipseşte din toate...
TRANSCRIPT
SECŢIUNEA 2
Periegheze liniare
Deşi lipseşte din toate dicţionarele limbii române la care avem acces1, dar – surprinzător – şi din Enciclopedia Arheologiei şi Istoriei Vechi a României (vol. 3, 2000), „periegheză” este un cuvânt care vine din greaca veche, fiind traductibil, aproximativ, „plimbare (umblare) în jurul” unui obiectiv. Ca termen tehnic, în arheologia românească, el desemnează (de multe decenii) o cercetare de suprafaţă, adică fără săpătură.
În ultimele trei‐patru decenii, în literatura internaţională este tot mai întâlnit conceptul (şi practica conexă) a „perieghezei sistematice” (systematic survey), care înseamnă o încercare de a documenta cât mai complet un teritoriu bine definit, folosind tehnici complementare (recoltare de materiale arheologice într‐un sistem tip grid, colectarea de date, precum cele despre materialele de construcţii, studiul fotografiilor aeriene, geofizică, sondaje geologice). Nu vom dezvolta mai mult problematica perieghezei sistematice aici, fiindcă va face obiectul unei secţiuni distincte a raportului de la etapa a doua de execuţie a proiectului2.
Conceptul de „periegheză liniară” nu există în terminologia consacrată de specialitate; l‐am creat noi, încă de la faza iniţială de proiectare, pentru a răspunde unei nevoi certe. Acest proiect de cercetare, dedicat unui limes, este un proiect liniar prin chiar obiectul său de studiu. Principala problemă care se ridică în faţa micului colectiv de cercetare este dimensiunea obiectului de studiu: cca 150 de km, la care se adaugă variante şi racorduri (precum la autostrăzi!). Dacă tehnicile asociate „perieghezei sistematice” sunt necesare pentru a putea măsura cât mai exact intensitatea locuirii în perimetre bine delimitate (mici, prin natura detaliată a studiului!), „periegheza liniară” este destinată a produce date pentru toată lungimea frontierei romane, inclusiv identificarea zonelor pentru care ar exista un interes particular de a organiza o „periegheză sistematică”. Desigur, nivelul de detaliere al documentării prin periegheză liniară este mult inferior celui realizat prin periegheză sistematică.
Toate ieşirile din Bucureşti, pe direcţia frontierei romane, au fost numite „misiuni” (aşa cum toate decolările de dronă poartă acelaşi nume), fiind particularizate de un nume propriu, de un determinativ, care se să coreleze unor activităţi anume; avem deci, „Misiunea Slatina”, „Misiunea Turnu Măgurele”, etc. Expunerea – rezumativă – a acţiunilor în teren este structurată în acest fel.
1 Am găsit doar forma „periegeză”, care ar însemna „călătorie” („lungă”, după MDN 2000; „în jurul pământului”, cf. DN 1986) şi ar veni din limba franceză; desigur, ca termen tehnic provine din franceză. 2 Nu putem să nu facem observaţia, fie şi într‐o notă de subsol, că în România lipsesc programele de cercetare dedicate perieghezelor, respectiv fondurile orientate spre cercetarea de suprafaţă. În condiţiile în care, astăzi, cel mai redutabil adversar al monumentelor istorice a devenit… dezvoltarea, respectiv investiţiile de toate soiurile, de la cele de transport, sau energetice, la marile proiecte imobiliare, instituţiile sistemului arheologic naţional (Ministerul Culturii, Ministerul Educaţiei şi Academia Română) nu au nici o strategie de apărare. Recent, la probleme vechi s‐au adăugat cele noi, aduse de invazia detectoarelor de metale. Nu putem nominaliza nici un proiect de cercetare orientat spre teren, pe suprafeţe mari (deci periegheză), cu excepţia acţiunii unor colective străine, aşa cum a fost misiunea britanică de la Noviodunum (Isaccea; v. pagina dedicată http://www.ucl.ac.uk/archaeology/research/projects/noviodunum; v. şi Lockyear et al. 2006), sau proiectul internaţional de la Troesmis (Igliţa), condus de Cristina Alexandrescu (www.troesmis.arheomedia.ro, v. şi ALEXANDRESCU, GUGL, 2014), care însă are echipă străină în totalitate (ceea ce se reflectă, inevitabil în modul de abordare a cercetării), chiar dacă conducătorul acestui proiect este astăzi şeful secţiei de Istorie şi Arheologie Clasică de la Institutul de Arheologie V. Pârvan.
2.1. Mis
Traseul Cooperaproiectustăm domalului evestic (S
Deşi studproiectupreocupfi însemnce ar fi oricărei poate fiamenajaorice pro
Principainformaţde Jos.
2.1.1. M
3 ProtocoMinisteru(riscând spentru adespre sit
iunea Slatin
esenţial a are3 cu muzeul de cercetauă nopţi în zestic al Oltullăveni, Romu
diul comunicul nostru deat de frontienat creştereafost compleoportunităţi decât în bare militară, oiect militar.
lele câştigurţiile despre p
ărunţei
oalele de coul Culturii. Astsă primim au încerca perftuaţia din tere
a
fost Piteştieele judeţenere. Am profzona Slatina,lui, căutând ula, Acidava,
caţiilor între e activitate, era secoluluia zonei de ceet nefezabil i de informabeneficiul cunu are doar
ri ale scurtei punctele de
ooperare sunttfel de autoriutorizaţiile mufectarea uneien, sau accesu
LIMES
‐Slatina‐Alexe (respectiv itat de aceas, pentru a foreleele de co, Rusidava), c
limes‐ul alutproblema al III‐lea, diercetare de lpe actualeleare asupra cnoaşterii câcomponenta
investigaţii la Mărunţei,
t aproape obizaţii se pot oult prea târzi înţelegeri cuul la materiale
ES TRANSALUT
xandria, avâArgeş, Olt, Tstă împrejurolosi timpul omunicaţii încu linia trans
tan (al Oltulunu are cumn vestul Mula cca. 1000 e resurse (inăilor de comât mai compa defensivă,
pe malul es, Drăgăneşti
bligatorii penobţine şi în abu; şi aşa se eu autorităţileele arheologic
TANUS
ând ca scopTeleorman) prare, mai alerămas pentrntre fortificasalutană.
ui) şi cel tranm scăpa atenteniei. Inclukm2 (în actunclusiv de timunicaţie întplete a Limeci şi pe cea d
stic al Oltulu, Zănoaga‐no
Figu
Saturestde a
Orto(SRT
ntru obţinerebsenţa protoceliberează gre teritoriale, dce din depozit
p perfectarepe teritoriul es de faptul cru cercetări daţiile frontier
nsalutan nu fnţiei pentruuderea acestala formă) lamp); pe de tre cele doues Transalutde logistică, v
i, la sud de ord şi zona S
ura 2.1.
ul Mărunţei (tabilit al uneiapă.
ofotografie (20TM), cote între
a Autorizaţiilcoalelor, dar deu…). Există îde exemplu se.
ea Protocoacărora se decă am fost nde suprafaţărei vechi, de
face parte exu nici un cetei teme în pa cca. 5000 kaltă parte, ă linii de aptanus, care, vitală, în fap
Slatina, se rSprâncenata‐
(jud. Olt) şi ti aducţiuni ro
012) cu modee 75 şi 125 m.
lor de Evaluadurează multînsă multe alschimbul de
alelor de esfăşoară nevoiţi să ă în zona pe malul
xplicit din ercetător proiect ar km2, ceea folosirea
părare nu ca orice
pt, pentru
ezumă la ‐Bârseştii
traseul omane
el teren
are de la mai mult te motive informaţii
Raport ştiinţific Etapa 1 (iulie‐decembrie 2014)
Unul dintre membri echipei Limes Transalutanus, Alexandru Bădescu, este originar din Mărunţei, judeţul Olt, casa părintească fiind de altfel locul de înnoptare. Alexandru a evocat amintiri din tinereţe, despre legendele privitoare la un izvor captat. Plecând de la datele existente, inclusiv amintiri asupra zonei în care izvorul ar trebui să se afle (extremitatea nord‐vestică a satului), am reuşit întâi să găsim, în arătură, resturi ale unei conducte de apă de mari dimensiuni (diametrul a fost estimat la 20 de cm!), în punctele GPS 46‐48, pentru ca ulterior, ghidaţi de localnici, să ajungem la izvorul captat. Am parcurs apoi traseul înapoi, spre sud‐est, direcţia în care duceau, fără dubii, resturile identificate ale conductei romane; traseul – incomplet, la acest moment – măsoară 1860 m (fig. 2.1.). Desigur, ţinând cont şi de diametrul conductei, dar şi de lungimea aducţiunii, la capătul acestui traseu ar trebui să se afle un obiectiv important, de pildă o villa rustica. La sud‐est de punctul GPS 64 nu au mai fost găsite fragmente de tubuli, însă nici timpul avut la dispoziţie nu a mai permis aprofundarea căutărilor.
Cel mai frapant lucru, la Mărunţei, este faptul că linia de aducţiune traversează cursul inferior al Iminogului (inclusiv o ruptură de nivel de 5‐6 m), sugerând cu claritate că în antichitate Iminogul curgea undeva mai la est.
2.1.2. Drăgăneşti‐Olt În această localitate am vizitat muzeul orăşenesc amenajat prin entuziasmul unui arheolog amator, Traian Zorzoliu, care, între altele, a avut amabilitatea să ne arate, din colecţia sa, fragmente ceramice romane culese din zona străzii Sălişte, de la marginea nordică a oraşului, respectiv drumul care duce spre replica turistică a cetăţii dacice de la Sprâncenata. Diversitatea tipologiei ceramice şi calitatea materialului arheologic, colectat de pe o suprafaţă apreciabilă, ne‐au convins asupra existenţei, la nord de Drăgăneşti, a unei importante aşezări romane.
2.1.3. Zănoaga Tot la sugestia d‐lui Zorzoliu am vizitat o poziţie aflată la cca 1 km NV de satul Zănoaga (jud. Olt), imediat la nord de şoseaua care merge la Turnu Măgurele. Am găsit o mare aşezare romană, posibil fortificată, dezvoltată pe o suprafaţă de peste 57 de hectare. După factura materialului ceramic răspândit în arătură, aşezarea a funcţionat probabil tot secolul III, inclusiv după retragerea administraţiei romane din provincie; dacă cea mai mare parte a ceramicii este absolut tipică pentru siturile romane de secol III, o parte a materialului ceramic – de culoare cenuşie, cu decor parţial lustruit – sugerează că aşezarea a continuat (sau a fost, oricum, reocupată) până undeva la trecerea dintre secolele III şi IV.
2.1.4. Bârseştii de Sus ‐ Cotu Morii (com. Sprâncenata, jud. Olt) Am căutat, în lunca Oltului, situl clasat monument istoric, din Lista Monumentelor Istorice (2010 – OT‐I‐s‐B‐08534), dar nu l‐am găsit, în ciuda insitenţelor şi a ajutorului acordat de localnici pentru găsirea toponimului. Monumentul a fost documentat înainte de marile lucrări de îndiguire şi amenajare a râului Olt, din anii 70, şi este probabil acoperit de aluviuni.
2.1.5. Scurte concluzii asupra perieghezelor de la terasa estică a Oltului Rezultatele documentării în judeţul Olt, pe malul răsăritean al Oltului, au adus importate informaţii suplimentare în privinţa stabilirii conexiunilor între cele două linii fortificate – Limes Alutanus şi Limes Transalutanus (vezi fig. 2.2).
Satul Mărunţei se află exact în faţa capitalei Daciei inferioare (Romula). Documentarea unei aducţiuni lungi de peste 2 km, cu un diametru atât de mare (20 cm) sugerează o importantă nevoie de apă potabilă. Deocamdată nu se cunoaşte poziţia obiectivului ţintă, el putând să se afle sub satulul modern. Ipoteza cea mai probabibilă ar fi aceea a unei villa rustica, în primul rând datorită dimensiunilor relativ mici (ceea ce ar explica, oarecum, de ce este necunoscută).
Cinci kilometri mai în aval există aşezarea romană de la Drăgăneşti, descoperită de Traian Zorzoliu, ceramica recuperată dovedind funcţionarea ei în timpul provinciei romane.
Având înpresupuprintre vdrumulufinal era(TEODORzonă, a u
AproximtransalutfortificatLa est dRadomirrăsăriteatimp, exipoteza.
F
Legenda:negruparte
4 De undînsumând(BICHIR 15 Cercetă(http://crMihaiesti6 LMI 201
n vedere că as că drumuvilla rustica ui spre Limes undeva în zR 2013, 146unui obiectiv
mativ 10 km mtană. El esttă) de la Zănde Zănoaga reşti5, şi o vilan, poziţia oistenţa unui
Figura 2.2. H
: stea – oraş (cu – puncte de ia estică a Oltu
de, curios, prod 7 monede d1984, 76, cu bări preventivronica.cimec.ri‐Caracal‐Drag10, OT‐I‐s‐A‐085
astfel de obil pornea spde la Măruns Transalutanona satului M‐147) rămăşv mult mai im
mai la sud sete marcat, pnoaga, care sexistă douălla rustica la oraşului modfort. Sugest
Harta posibile
capitala Dacieinteres ale Limului; punct ve
ovin mai multde la Vespasiaibliografia). ve legate dero/detail.asp?ghiceni‐2012)519.
LIMES
ective ruralere est dintrnţei şi aşezanus este de gMândra, de şiţele unui tumportant.
e profilează upe prima tese află exact alte repereMihăeşti6. Dern Roşiorii ia puternică
elor conexiun
ei inferioare, Rmes Transalutarde – situri ar
te descoperirn la Severus A
modernizare?k=5034&d=R. Ortografia co
ES TRANSALUT
e se aflau der‐o poziţie aarea de la Dgăsit la Stoicpe Vedea. Înurn de semn
un al doilea cerasă (inferiîn faţa celue arheologicDirecţia pe cade Vede, pe pe care ace
ni între cele d
Romula); pătranus; punct rorheologice de s
ri numismaticAlexander şi 3
ea şoselei Aadomiresti‐Oorectă a satul
TANUS
e o parte şi daflată undevrăgăneşti. Rcăneşti (pe Cn zona acestunalizare, dar
canal de comoară) a Olti mai mare fce clare – aşare se dezvoe teritoriul cest drum o of
două frontier
rat roşu – prinoşu – situri pesecol III din ev
e izolate (aso3 monede de l
Alexandria‐Carlt‐DN6/E70‐Loui este „Mihă
e alta a druma în faţa caeperel arheoCălmăţui)4, suui sat au fostnu ar trebu
municaţie întului, de mafort al Dacieişezarea de eltă acest drucăruia s‐a prferă nu face
re, în zona O
cipalul fort al e care s‐au reavidenţa arheo
ociate „cerama Constantin
racal‐Craiova, ot‐2‐Alexandreşti”.
mului militarapitalei, trecologic intermugerând că ot identificateui exclusă ap
re linia alutaarea aşezarei inferioare –epocă romaum are, la caresupus, de decât să con
Oltului inferio
l Limes Alutanalizat periegheologică preexis
micii dacice şi cel Mare la V
2012, Mircria‐Craiova‐se
r, este de când deci mediar al obiectivul e anterior pariţia, în
ană şi cea e (posibil – Slăveni. ană de la pătul său mai mult nsolideze
r.
nus; pătrat eze, pe stentă.
romane”) alentinian
ea Negru ctorul‐
2.2. Mis
2.2.1. Lu
Deplasar
Recunoadigul rid
Zona foDunării, când s‐ainundabpractic iBogdan respectiv
Singura mai puţprelucra
O situaţvalul anDrumeagagricol gnu mai necesită
Din nefeapropiervalului înînălţime care ducnealteradrumul f
Figur
În primăperimetr
2.2.2. Tr
Imediat luncă şi t
7 Aşa cum
iunea Turnu
unca Dunării
rea s‐a desfă
aşterea de teicat în anii 70
rtului pare aşa cum de au desfăşurailă (la sud deimposibilă oCătăniciu, v incinta de e
soluţie aparin frunze, rrea datelor a
ie la fel de jntic care înagul folosit pgreu, inclusiveste drept (ţii de a evita
ericire, zona re a satului ensă se profil de 1,4 m, înce spre câmtă (fig. 2.3), fiind amenaj
ra 2.3. Secţiu
ăvară vom rele satelor P
aversarea Câ
la nord de vterasă fiind d
m este el cuno
Rap
u Măgurele
ăşurat între 1
eren a încep0, construit i
complet coaltfel susţin
at acolo ultime dig) a fost observaţia adar nimic aest a fortulu
rentă, astăzi,espectiv în aeriene, prin
jalnică se găaintează sprpe vremuri dv de camioan(aşa cum esa zonele mai
de luncă a liexistă o scurează. Este unsă, oricum,mp. Partea sape o lungimat la lamă, ia
une topograf
relua însă Poiana şi Tra
âmpiei Burna
vatra satuluide 50 m. Spr
oscut în literat
port ştiinţific E
10‐12 octom
ut din satul inclusiv pest
mpromisă dnea şi literatumele cercetăplantată o prheologică. altceva, fiindi. Zona sudic
, este o ridicluna martie
n pădurea de
ăseşte de‐a re nord) pe doar de cărune de mare tte reprezentmoi. Traseu
mes‐ului romrtă lungime –nicul loc de şi aici el a fa vestică pame de aproapar pământul î
fică prin val î
activitatea aian.
asului
Traian valure deosebire
ură, după num
Etapa 1 (iulie‐
brie, începân
Poiana, avante incinta de
de lucrările ura de speciări arheologpădure, încăAu putut fi d distrus, ccă a fortului e
care de droe, dacă tereeasă de creng
lungul „Drumtoată lung
uţe sau tracttonaj (ne‐amtat de hărţil monument
man pare co– de cca 100pe Limes Trafost reamenaare a se conpe 10 m, însîmpins spre
în satul Traia
pentru ide
ul urcă pe te de cele con
mele de la fina
‐decembrie 20
nd la malul D
nsând spre fnord a fortif
repetate dealitate mai vice (Ioana B tânără, dar identificateu ocazia luera acoperit
nă deasupraenul dificil vgi, pare foart
mului lui Tragimea travertoare mici em întâlnit cu ), ci este plitului nu se m
mplet pierdu0 de m – pe ansalutanusajat (cu buldnserva într‐osă partea sa est.
an, la cca 76
ntificarea u
rasa înaltă astatate în lu
alul veacului X
014)
Dunării şi pro
fortul (mare)ficaţiei.
e apărare îmveche. Spre dogdan Cătănsuficient de
e doar douăcrărilor amiă de apă.
a fortificaţieia permite ate problemat
aian” (aşa cursării luncii ste astăzi foun… tir). Actin de oscilaţ
mai distinge în
ută pentru ccare o parteunde valul s
dozerul!) peno formă mai estică nu m
m sud de şo
nor elemen
a Dunării, difnca Dunării,
XIX a actualulu
ogresând spr
) de la Flămâ
mpotriva inudeosebire deniciu), în toae deasă pentă secţiuni trintite, inclus
i, într‐un anaccesul; chiatică.
um figureazăDunării (ccaolosit intens tualul drum ţii, datorate n câmp.
cercetare. În e a elevaţiei se mai consentru a primi mult sau mai poate fi m
oseaua judeţe
nte suplime
ferenţa de caici valul nu
ui sat Poiana.
re nord.
ânda7, pe
undaţiilor e anii 70, ată lunca tru a face rasate de siv valul,
otimp cu ar şi aşa,
ă în hărţi a 2 km). de utilaj de câmp probabil
imediata şi lăţimii ervă pe o un drum mai puţin măsurată,
eană.
ntare, în
cotă între u este nici
complet aplatizatdiscret înimediatanici nu pviziunile Adâncă avea unîntunecafenomen
O altă camai vechvalului); interpretobservatsupraviear puteaunele aupare să f
Singura marginepăstreaz
8 „Val arseste cunoici‐acolo, evident (9 Aceastaterenului10 Norma
distrus, dart, având o pn peisaj, praa apropiere aprezintă urmla distanţă(fig. 2.4). Un şanţ între at la culoarnul aici, mulţ
aracteristică hi sau mai npoziţionaretarea lor drete pe alte zoeţuiesc nici caa fi interpretau fost incendfacă parte o
Săg
excepţie dea terasei înază ceva prof
s” este trăsătuoscut din literpractic oriunpământ de cua conform prai mai deschis ll, fiindcă mas
r nici conservrofilare de cctic de negăa următoareme vizibile de prilejuite dn fapt frapandouă valuri9
e!) între doţumindu‐ne
a acestui vanoi) imediatea lor totdeaept ruine aleone ale valula profil10, nicate, cel puţiniate (cel puţbună parte a
Figura 2.4
geţile reprezin
e la aceastăalte a Dunărfil (aproxima
ura definitorieatură; iată, înde, însă densuloare roşiaticcticilor celor mla culoare ca fa de materiale
LIMES
vat pe înălţimcca 1% (0.5 msit fără ajutoi localităţi spe arsură8, aşde traversărint, în acel caz9; ajunşi la ouă zone mdeocamdată
allum este pr în spatele vauna la veste unor turnuui de graniţăci ca materian deocamdain turnurile la traseului de
4. „Drumul lu
ntă o aproxima
regulă genrii, desupra stiv 0,5 m). C
e cea mai frapsă, că acest lusitatea fenomă). La sud de smai obişnuite fiind mai înalt,e prăbuşite al
ES TRANSALUT
mi apreciabim înălţime porul GPS‐uluipre nord, Putşa că este grile unor văiz, este colorfaţa locului,
mai deschiseă a‐l semnala
rezenţa unorvalului (undt, ca şi distari de supravă (precum Scale arheologiată, ca o istolor de observe la Dunăre
ui Traian”la n
are a dispersie
nerală o repsatului TraiaCentrul mov
pantă a acestuucru nu este venului are limsatul Putineiude interpreta, fiindcă el estle turnului era
TANUS
le. Monumepe o disiparei. De aici, de tineiu, valul reu de găsit. (de torent)aţia terenulu, devine foae la culoarea.
r movile (aşaeva la 15‐20anţa regulatăveghere (TEOcrioaştea saice recuperarie distinctă vaţie), altelespre Vedea.
nord de Vale
ei, prin arătur
prezintă movan. Ea nu prvilei nu era
ui vallum al Limvalabil peste tomite foarte laru valul este foaare a fotografite primul carea mult mai mi
ntul poate fe de cca 50 mpe coasta denu este doar. Excepţiile s), cum este,ui, care sugerte evident e. Nu vom î
a sunt marca0 de m mai ă până la axODOR 2013, u Urlueni), abile din arăta respectivenu. Din acea
ea Adâncă.
ră, a valului an
vila Traian Nezintă urmearat, iar mo
mes Transalutot. Urme de prgi, de la foartarte discret. iei aeriene, ree îşi pierde umcă decât cea a
fi descris drem), fiind adie la Traian, şr foarte aplasunt repreze, de exemperează – falscă este un încerca să
ate pe hărţile la vest faţăxul valului, 22‐24). Contaceste turnuură. Aceste elor segmentastă a doua c
ntic.
Nord, aflatăe de ardere, otivul zăcea
tanus, sau celpământ ars pote discret, la e
espectiv interpmiditatea. a valului.
ept foarte că foarte şi până în atizat, dar entate de lu, Valea ! – că am val (mai explicăm
e militare ă de axul a permis trar celor ri nu mai diferenţe te de val: categorie
chiar la însă mai pe jos: o
l puţin aşa ot fi găsite, extrem de
pretarea
piatră camai sus Oricum, semnificdincolo d
Nu existpeste vamonumecm înălţi
La figuramaşină dPutineiuinundată
Am ajunhărţi ca semnific
11 Am reuîncercat s(estimare
alcar paralelisunt cele tippoziţionare
caţie, câtă vrde Dunăre.
ă variaţii semal, într‐o poentul se conime, la o disp
a 2.5 este dede oraş pe d, unde ne‐amă, mlăştinoas
ns pe versantavând o m
cativă de ma
uşit să degajăsă o întoarceea de greutate
Rap
pipedică, depice unei borea ei, imedreme piatra
mnificative loziţie aflată servă ceva mpersare de 4
escris, cu liniidrumuri de m oprit la Vasă).
tul nordic alovilă în spataterial ceram
ăm relativ comm, fiindcă ar e este de 570
port ştiinţific E
e 130 x 60 x 5rne miliare, diat în spatelipseşte cu
a descrierilela 2 km no
mai bine. Mă0 de m, repr
i întrerupte, tractor. Acealea Totiţa, p
văii Totiţa dtele valului, mic (dar şi m
mplet doar dofi presupus okg).
Etapa 1 (iulie‐
54 cm, cioplidar secţiuneele valului, desăvârşire
e de mai sus.ord de DN ăsurătorile arezentând o
traseul urmest lucru a fopeste care n
FigurCălm
Legelocallinie ppuncEU‐D
după un lundar şi în ju
materiale cer
ouă feţe ale po săpătură ma
‐decembrie 20
tă, dar aparea pietrei – narată o acdin zonă şi
. O nouă sec52, tocmai u confirmat profilare de
at, de‐a lungost posibil pnici un drum
ra 2.5. Trasemăţui.
nda: linie roşuizarea „movilepunctată – fişct – şosele impDEM (cote într
g ocol pe DNur (mai ales amice de co
pietrei, pentruai adâncă şi, o
014)
ent anepigrau (ar fi trebucţiune delibfoarte prob
ţiune topogrpentru că nimpresia, va1,5%.
gul a două zipână în aprode câmp nu
eul valului de
u închis – val; elor” poziţionaşierul Tracklogportante; haşue 20 şi 120 m)
N 65A. Aici, îspre vale),
onstrucţie), î
u a putea facoricum, nu am
afă11. Dimensuit să fie elipberată, un sbabil a fost a
rafică a fost ni se părut alul având în
ile, în plin câopierea fortuu traversa (v
e la Dunăre la
roşu deschis –ate în spateleg (rute GPS); liură – localităţ).
în poziţia mam găsit o în cantităţi s
ce măsurătorim fi putut să
siunile de psoidală). semn cu adusă de
realizată că acolo ncă 60 de
âmp, cu o ului de la alea este
a
– e valului; inie şi ţi actuale.
marcată în cantitate suficiente
le. Nu am o ridicăm
pentru aprobabil
Următoaarată, pâziuda fapmare intVNV de fde fort, doar fre(care lipsdistinctemuros ede cca. 3
Cercetarfortului. de acestde la Put
În dreptal arăturuşor de cca 200 este pra
Cu acelape cele noastre,Aveam s
2.2.3. Ob
La nord se datornu se codrumuri
Înălţimadăugau
a sugera o p pod peste v
area oprire aână la data vptului că aveteres; au fosfort, şi o a doîntinzându‐scvenţa ceramseşte cu dese, ele nu potste simetrică37 de metri,
rea de supraDupă cum st tip, consactineiu aveam
ul fortului varilor vechi şi văzut. Am rm sud, urmctic nulă.
aşi prilej am îmai recente pe un terensă revenim şi
bservaţii la n
de râul Călmrează, în primonfunda cu de ogor (pri
F
mea reală a obu cei 8 m ai tur
nu
poziţie permvalea mlăştin
a fost la fortuvizitei, aşa căeam în GPS cst sesizate dooua, separatse pe cca 10micii, dar şi săvârşire din t fi decât o ă cu fortul, ccf BOGDAN
afaţă de la Pse ştie, cercerând ideea am să revenim
alul este prarepetate dine‐identificat
mărind traseu
încercat să ge ortofografin foarte grei aici, în urmă
nord de Călm
măţui cercetamul rând, unTraian): penimul km de la
Figura 2.6. V
bservatorului mrnului de obsea fost constru
LIMES
manentă a arnoasă.
ul aflat la suă fortul propcoordonateleouă areale ctă (zona inter00 de metri, a materialelzonă!), semmică aşezarcare este unCĂTĂNICIU 1
Putineiu aduetarea arheoabsenţei ace în misiunea
ctic invizibil;n preajma sa totuşi valulul după repe
găsim, la nori, în zona deu, nu am reuătoarea misi
măţui
area liniei vaei particularntru 11 km a sud) şi de D
Vedere de pe
militar era, în ervaţie. În dreauit pe val (cum
ES TRANSALUT
rmatei roma
d de satul Ppriu‐zis nu a e exacte. Au cu urme certrmediară nupe un ax nolor de const
mn al amenajre civilă şi oul dintre cel1997, fig. 76
ce un elemeologică anteestor aşezări a următoare
; el era astfeatului, dar şi (poziţionat erele GPS. P
rdul satului, e la margineuşit să ajungiune.
alului a avutrităţi a segmvalul este sDN 65A, ceea
Movila Mar
realitate, muapta‐jos – o cm sugera Polo
TANUS
ne, probabi
utineiu, lângputut fi inspputut fi realte de activită are urme coord‐sud. În arucţie, cel mării unui druo necropolă. e mai mici d).
ent mult aştrioară nu a d(ceea ce es(vezi mai jos
l, deja, pe vri a faptului cla 125 m esrofilarea sa,
poziţia unuiea luncii Călmgem la locaţ
t un caracterentului de lauprapus de a ce ne prive
re de la Băne
lt mai favorabută a terenuluonic), ci în mar
l un post de
gă cimitir. Zopectat de o mizate însă altăţi umane, uonsistente), aambele zonemai remarcabm. Fiind vorDimensiune
de pe graniţă
eptat: aşezadezvăluit nicte uşor absus).
remea lui Pacă nu conţinest de fort), înîn acest loc
turn de supmăţuiului. Înia propusă,
r mai puţin sa Călmăţui pdrumuri mo
ează de obse
easa, spre est
bilă, fiindcă laui care sugererginea lui vest
e pază al un
ona fortului nmanieră utilite observaţiiuna la cca 18aflată la 50 de a fost remabil fiind piatrrba despre dea obiectivelă (un pătrat
area civilă paci un fel de eurd). Pe locu
amfil Polonice materiale ntr‐o poziţiec, în preajma
praveghere, n ciuda perselunca fiind i
sistematic. Apână la gara oderne, respervaţii de cali
t.
a cei 6 m al moează că drumutică.
nui foarte
nu fusese izabilă, în i utile, de 80‐190 m de m vest arcată nu ra de râu ouă zone or extra‐cu latura
andant al elemente ul fortului
c, rezultat arse, mai e aflată la a satului,
remarcat everenţei nundată.
Acest fapt Troian (a pectiv de tate.
ovilei se ul naţional
O primăcircumfe„naturaldubiu, mCâmpie fost confNord, reregulatăfost folounde va
O ultimăfost vizitCălmăţuo înălţimeste sepvizibil peMaterialpantele civilă, sapoziţia c
Subliniemo investi
Figura 2
12 Uitândfaptul că Troianul)
ă oprire amerinţă de cc” (este totuşmovila ar trea Burnasulufirmate de oespectiv 90 x , adusă de laosită de romatrebui căuta
ă acţiune de ta în zona foi şi Vedea, fo
me dominantparat şi de doe teren, în plul arheologde la est deau sunt matecea mai îndep
m aici faptuligaţie arheol
2.7. Detaliu d
u‐ne rapid la la finalul vea, sugerează o
Rap
m efectuat‐o a 45 m şi oşi antropică!ebui să apari movila esteo altă piatră c28 x 28 cm,a sudul Dunani. Poziţionat drumul rom
amploare, îortului de la ormând astătă, relativ biouă văi. Deşrimul rând dic se găseşte fort, respeceriale curse părtată).
l că fortul deogică.
de pe valul dşi com
alte date, preacului XVIII (cvale cu resur
port ştiinţific E
pe Movila o înălţime d), imposibil srţină unor ce o excelentăcu secţiune rde asemeneării (este surarea ei, pe fman.
n cadrul aceValea Urlui. zi un lanţ dene protejatăşi arat sistemdeoarece la ce în cantităţctiv pe direcpe pantă (ca
e la Valea Ur
de la Valea Upoziţia, care
ecum număruf. hărţii Spechse de trai sufi
Etapa 1 (iulie‐
Mare de lade 6 m), carsă nu fi fost culturi preistă oportunitarectangularăea anepigrafrsa cea mai faţa vestică a
estei misiuni Pârâul Urlu
e lacuri artifică natural, şi matic, fortul construcţia ţi relativ macţia apei, daram departe,
lui este sing
Urlui, ilustrâne cuprinde pe
ul de localităţiht) existau asciente şi în tre
‐decembrie 20
a Băneasa, re o transfosesizat (şi fotorice (epocte de observ, ceva mai mfă. Şi aceastaapropiată dea movilei (su
(numită, coni este cea mciale12. Fortuse află la pepare relativ paramenţiloari, mai alesr nu este cla, totuşi , res
urul care nu
d mărimea fete evidente
înşirate de‐astfel de acumecut, în ciuda
014)
impresionaţormă într‐unolosit) de roma bronzului?vaţie la distamică decât cea este o piatre piatră!), şi b cota vârfu
nvenţional, „mai importantul se află pe meste 300 de bine conserr săi s‐a folope suprafaţr dacă ele sepectiv 91 de
a avut parte
fragmentelorde var.
lungul cursululări de apă, climei şi aspe
ţi de mărimn post de omani. Chiar d?), în aceastanţă. Bănuieea de la Movră fasonată, care, neîndului), indică ş
„Turnu Măgută sursă de malul sudic am de troianrvat, fiind foosit mult pămţa fortului, emnalează oe metri exac
e, până astăz
r de pământ
lui de apă, prde pildă la Bectului stepic.
mea ei (o bservaţie dacă, fără tă întinsă lile ne‐au ila Traian cu formă oielnic, a şi direcţia
urele”), a apă între al văii, pe , de care arte bine mânt ars. dar şi pe o aşezare t, pentru
zi, de nici
ars, dar
ecum şi la elitori (azi
Deloc susemnificmaterialstudiate
A fost cterenuluîntindeasupraveg
13 Acestaengleză aconstrucţfiind umpdoar păm14 Ca o coRomanii sde adaptsugestii in15 Distanţînsă, ne a
urprinzător, cative (fig. 2ului de consdoar pentru
ercetat în dui ars (şi uşo mai mult, ghere (la dist
este cuvântuacelaşi cuvânţie antică; în aplut cu matermânt, respectivoncluzie prelisunt renumiţitare la resursenclusiv asupraţa uzuală, dinaflăm la doar 3
şi valul din2.7). Aspectstrucţie, în au prima şi a d
etaliu un seor mai ridicaîn zona d
tanţă recipro
ul consacrat dt a dat „wallacest caz, esteriale aflate la v argile). minară, aceai nu doar penele locale. Soa construcţiei n cercetările a300 de metri d
LIMES
n faţa fortuul arsurii nualt loc decât doua epocă a
egment de 2at) este de 4in spatele vocă mai mică
din limba roml”, care se trae un zid cu indispoziţie (pia
stă „inovaţie”ntru standardendajele sedimacestor valurnterioare, ar de fort, iar pa
ES TRANSALUT
ului este cou recomandt construcţiaa fierului, ne
240 m de va4‐5 m. Au fovalului, fiindă decât cea a
mână, venind aduce „zid” şfrastructură latră sau restu
” a romanilorele lor în consmentologice (vri. trebui să nu
aza poate să fi
TANUS
onstruit cu dă un „ince. Menţionămexistând ana
l, aflat imedost sesizate d – posibil aşteptată)15.
direct din latşi care este memnoasă, cu uri de cărămid
s‐a datorat lstrucţie, ci şi vezi Secţiune
fie mai mică fost mai rigu
pământ arsndiu”, ci o m că valuri13
alogii în lume
diat deasuprşi două poz– resturile
Fi
CesuVa
Leînvainsealprnetr
tinul vallum; mult mai desdoi paramenţdă, acolo und
ipsei altor mapentru spiritua 8 a raportu
de o jumătatroasă.
s, în cantităardere deli
3 de acest tiea romană14.
ra Văii Urlui.ziţii în care aa două tu
igura 2.8.
Cercetare de uprafaţă în zValea Urlui.
egenda: linienchis – traseualului; albastntermitent – egmentul idel unui drum (robabil romaegru intermiraseul urmat
de observat scriptiv pentruţi solidarizaţi,de există, dar
ateriale de coul practic şi caului) au dat in
te de milă. În
ăţi foarte berată a p au fost .
. Lăţimea arsura se urnuri de
zona
e roşu ul tru
entificat (foarte an); itent – t.
însă că în u tipul de interiorul aici exista
onstrucţie. apacitatea nteresante
acest caz,
Am remavalul dacacesta dconţine poros; acalcarul.2.7) – a imagine,a fost suvalului, cde mici sambele ecare apapăturile distincte
Un ultimanterior ales penpârâul Usegmentde const
Cercetărimportanperimetrdorind m(fig. 2.9)poate obmodul dmare deuşor de o
16 Vezi TarheomeRomânia Chiar dacilustreazăştiinţă, cenu vor fi, 17 La part
arcat şi antecic de la Podin urmă au mult calciu, amestecul e Apariţia acfost desigu, din două lourpriza să găsclar vizibilă îsăpături neaerau în vale,ar la o anumgeologice sue, respectiv „
m episod al (august 201
ntru maşină, Urlui; drumutului investigtrucţii prezum
rile de la Vnt pentru căru relativ remai ales să d); după cum bserva nici ude calcul, întecât cea cunobservat, ch
Figura 2.9
TEODOR et atrică a maternu mai publică înţelegem ă această înţeel puţin atuncdestul de sigutea superioară
Rap
erior urmele norici (Munţconcluzionateste foarteste rezultateluiaşi aspecr de natură ovituri de bocsim, la baza n arătură, iautorizate (pr, dar am înţeme adâncimeuperioare. Cl„misiunea Pu
„misiunii T14) de dronă,vezi fig. 2.8)l a fost totugat, ca o foamtiv romane
alea Urlui să este unicuestrâns. În acescriem – pese poate uş
un fel de alvere 0,86 şi 0,noscută în aliar şi din şos
9. Ax topogra
al. 2013, raprialelor arse. că rapoarte ncă publicare
elegere), mai cci când vine vour, decât arheă a axei difere
port ştiinţific E
de var din aţii „Orăştiei”t (Teodor, Pedur, similarul condiţiiloct – argilă asă ne intrigcanc, a eşuatpantei, douăr o a doua mrobabil ale deles mai târze, aflorimenarificări ale autineiu” şi „m
urnu Măgur, la nord de V). Am eşuat îuşi identificatrte discretă îe (inclusiv un
s‐au încheiatul pentru carcest punct ae cea mai binor observa, îeolare, pe ni,75 m, la o dte părţi, ressea.
afic (NV‐SE) p
port (amplu) Raportul a fonici o revistă cea în limbi decredem că estorba despre raeologii româninţa de nivel e
Etapa 1 (iulie‐
amestecul ar”, lângă satueţan, Berzovr cu o cărămor locale, rorsă cu urmege; încercaret, mărturisină bazine de vmai departe, detectoriştiloziu: acolo se tul fiind maacestui aspemisiunea caro
rele” a consValea Urlui. în tentativa t pe câmp, încreţire a sn fragment d
t în puncture cunoaştema fost realizane conservatîn ciuda faptci o parte a disipare de nspectiv 2,8%
peste valul r
de periegheost publicat pcare se… respe circulaţie ete important sapoarte de tei, singurii inteeste de 3.29 m
‐decembrie 20
s; ele sunt inul Cioclovinavan, 2013) cămidă, în ciudca prezentăe clare ale uea de a spard astfel o duvar, una la nla 127 m VN
or), la baza pafla resursa,i uşor de găct aveau să fota”.
stat din căuTraseul a fosde a găsi secu destulă golului, însoţe cărămidă).
l aflat la vem două druată un nouătă secţiune –tului că terevalului. Înălţnumai 28,5 m. Simplu – a
roman în pun
eză în zona e site‐ul perspectă, cu atât este importansă apărăm „deren, câtă vremresaţi de deta
m, respectiv o
014)
nteresante, a)16. Studiile ă amestecul a faptului că aproape exnei materii age bolovanuuritate considnici 20 de m NV de acelaşantei. Nu am, respectiv coăsit în vale, fie aduse ulte
tarea unui dst lung şi neogmentul sudgreutate, pe ită, foarte sp
est de Valemuri romană secţiune to– relaţia valunul este în pţimea conserm; profilareacest segmen
nctul Valea M
Ponorici, cu onal al lui E.Smai puţin un
ntă (iar listelereptul de cetame „beneficiaaliile de terenpantă de 2,32
având ca reprealizate pe de pământ ă este mai uxclusiv în zoalbicioase (rul de pămânderabilă. Nu de capătul işi reper, decom înţeles atuoncreţiuni caunde apa aerior, în dou
drum romanobişnuit de gdic al drumujumătatea nporadic, de m
ea Mocanulune, plus valuopografică pului cu terenpantă uşoarărvată este, fua, aici, este nt de val est
Mocanului.
elemente dS. Teodor, den text în limbae noastre bibate” al limbii rarii” unor astf. 2%.
plică doar e teren la ars, care uşor, mai onă fiind revezi fig. nt ars din mică ne‐nferior al onspirată nci de ce alcaroase săpat în ă misiuni
n relevat greu (mai lui, lângă nordică a materiale
ui, foarte l, într‐un peste val, ul din jur ă17, nu se uncţie de mult mai te relativ
de analiză eoarece în a română. bliografice române în el de note
2.3. Mis
2.3.1. Ac
Activitatanterioalegate de
Ne‐am îpermite arată (fifiind cu arheologValea Urîntr‐o mcompactmai disccompozi
Troianulîntr‐o pofoarte pu
Al doileafacilitau Literaturcare spu 18 Deşi avreuşit pâ(care procentrul fo19 El dispăînsă, câtăsegment 20 Este voAntichităreferitoar
iunea Putine
ctivităţi în raz
tea de teren are, inclusiv pe satul Putin
întors deci pobservaţii mg. 2.10). Pozaproape u
gice este cerlui). Cea mamanieră simtare; şi aici, îcrete. Demniţie pământ a
este practicoziţie aflată uţine artefac
a obiectiv peşi supraveg
ra anterioarăune doar că vem patru setnă acum să loovine din TEOortului), dar acăruse din peisă vreme el mde 600 de meorba despre cţi, la final de re la Limes Tra
eiu
za satului Pu
s‐a desfăşuprin revenireneiu, dând as
Figura 2
pe locul fortmai detaliateziţia în terenn metru maa normală pai important
milară cu ceînsă există o de semnalaars, păstrând
c invizibil în zla 700 m SScte.
e raza satulugheau traveă nu s‐a exptroianul se turi de ortofoocalizăm fortuDOR 2013) focest fapt era msaj încă din vr
mai figura pe etri nu este vizcaietele de noveac XIX), rămansalututanus
LIMES
utineiu
rat în zilele dea în unele pstfel şi nume
2.10. Periegh
ului aflat la e. Bănuiala sn a fortului ai sus decâtpentru un fotă constatarele constatao diferenţă caat, troianul d caracteristi
zona din proxSE de fort, c
ui Putineiu aersarea celuprimat asuprvede în Lunc
otografii, la caul „dincolo de ortul era locamai degrabă rremea lui PamPlanurile Direzibil pe nici unotiţe ale topogmase însă neps).
ES TRANSALUT
de 16‐17 octpuncte şi obţle (convenţio
heză pe micu
sud de sat,s‐a confirmaa fost pentrt suprafeţelort roman (de este aceeate la Valeaantitativă, îndin zona foicile observa
ximitatea saca o extrem
a fost lunca i mai impora subiectuluca Călmăţui
are se adaugă oricare urmălizat aproximarezultatul noromfil Polonic, cector de Tragna dintre fotografului lui Grpublicate până
TANUS
tombrie, avâţinerea unor onal) al misiu
ul fort de la P
în speranţat, suprafaţa ru prima date împrejmudeşi, de pilda că paramea Urlui, resn sensul că lartului (aflat ate pe tot tra
tului, în drepm de discretă
Călmăţului, rtant curs dui niciodată, ului, fără a o
ă cele accesibiă de îndoială”ativ corect (cocului decât acare menţionegere (foaia 36grafiile accesirigore Tocilesă recent (TEO
ând ca scop cdetalii. Primunii.
Putineiu.
a că stadiul de interes ftă precizată itoare. Densdă, inferioarăntele fortificpectiv utiliza Putineiu acla 135 m esseul de la Du
ptul fortului1
ă încreţire a
căutând instde apă întrcu excepţiaoferi însă o
ile pe Google . În documentu eroare de cal unei certitudează explicit a637 din 1930)ibile. cu (DirectoruDOR 2013, An
completareamele obiectiv
lucrărilor agfiind parţial cu acurateţsitatea de mă celor conscaţiei au foszând pămânceste urme sst de fort) nunăre până a19. El a putut câmpiei, în
talaţiile militre Dunăre şa lui Pamfil Pdescriere sa
e Earth sau Bintaţia noastră cca 15 m, discdini. acest lucru; N). Oricum, ast
ul Muzeului Nnexa 1, pentr
a misiunii ve au fost
gricole va proaspăt e18, locul materiale statate la t ridicate nt ars la sunt ceva nu are în aici.
fi sesizat soţită de
tare care şi Vedea. Polonic20, au repere
ng, nu am prealabilă cutând de
u complet tăzi, acest
aţional de u pasajele
topografPlanurilepârâu; cbeneficiiputut fo
Aceasta supravegpresuputerenul f
În aceascunoscu
21 Este voprotocol
fice. O impoe Director deontinuarea cind – începârmula şi o ip
era, de fapghere (are ds – al valuluifiind extrem
tă situaţie, at un pension
orba despre dintre Ministe
Rap
ortantă sugee Tragere (focea mai probnd cu apriliepoteză mai ex
pt, a doua tedimensiuni ti din luncă), fde moale şi
am apelat lanar, Sultan G
ediţia militarerele Apărării
port ştiinţific E
estie asupra oaia citată subabilă, desige 2014 – şi dexactă asupra
entativă de tipice, ca şi folosind o ruriscând, rea
a un localnicGheorghe, ca
ă (2012), de şi Culturii.
Etapa 1 (iulie‐
locului anuupra, din 19gur, ar fi între un ortofota traseului va
a ajunge la o localizareută nouă. Amlmente, să fi
c, solicitând aare ne‐a ofer
care Muzeul
‐decembrie 20
ume unde ac930), indicân‐o poziţie faoplan mai balului prin lun
a poziţia pree perfectă fm eşuat şi a dm înghiţiţi d
ajutor pentrrit informaţii
Naţional de
014)
cest lucru s‐d aliniamentţă‐în‐faţă. Înun21 decât encă (v. fig. 2.
Figu
SituPârnor
Legipotsupalinverncără
esupusă a apfaţă de alinioua oară, la e mlaştină.
u a ne ating de tot inter
Istorie benef
‐ar întâmplatul valului lan baza acestodiţiile anteri.11).
ura 2.11.
uaţia în Luncrâului Călmărd de satul P
genda: săgeatteza unui turnpraveghere; niamentul de snil – „drumul ămidă”.
parţine unuiiamentul – jumătatea d
ge obiectivulresul. Astfel,
ficiază în virt
a o oferă a nord de or indicii, oare, am
ca ăţui, la utineiu.
a roz – n de
săgeţi de
i turn de din nou, drumului,
l. Aşa am am aflat
utea unui
LIMES TRANSALUTANUS
că nivelul de umiditate în luncă este neobişnuit de mare, informatorul punând situaţia pe seama ploilor consistente din timpul primăverii şi a verii, restul făcând numeroasele izvoare care curg dinspre sat spre luncă22. La poziţia turnului nu aveam cum să ajungem, ea aflându‐se într‐o zonă greu accesibilă, deci inaccesibilă într‐un an ploios. Spre luncă, pe direcţia râului, există totuşi un soi de potecă, ceva mai înaltă, pe care informatorul o ştie din copilărie, şi care duce spre un vechi vad; în anii 50 nu mai exista un pod, însă se mai vedeau, în apă, stâlpii unui pod de lemn. Cea mai interesantă parte a informaţiilor oferite se refereau la alcătuirea acelei „poteci”, care ar fi fost „de cărămidă”; chestionat asupra semnificaţiei exacte a cuvântului „cărămidă”, subiectul a răspuns „pământ ars”, un indiciu extrem de puternic că este vorba despre un drum roman.23 Am şi mers vreo 200 de metri pe acea potecă mai ridicată, dar călăuza noastră ne‐a spus că nu vom ajuge departe, în condiţiile date de umiditate, aşa că am amânat, din nou, tentativa de a ajunge la râu.
2.3.2. Activităţi în raza satului Băneasa
După Putineiu am vizitat poziţia alăturată de la nord, respectiv aliniamentul valului la nord de valea Călmăţui, cu acces din şoseaua dinspre Băduleasa. Am detaliat observaţiile într‐o poziţie aflată aproximativ la jumătatea distanţei dintre amintita şosea şi Valea Călmăţui, acolo unde era notat pe GPS un tumul, într‐o poziţie aflată în spatele valului. Tumulul, ca atare, destul de aplatizat, nu prezintă urme de activităţi în epocă romană şi, de altfel, se află relativ departe de aliniamentul valului (ocupat astăzi de un drum de ogor), respectiv la 50 de metri. Urme de chirpic şi materiale mărunte apar pe măsură ce ne apropiem de val, respectiv de la o distanţă de 35 m de axul valului, densitatea acestora crescând în proximitatea valului. Nu excludem ca în acea poziţie să fi existat amenajări legate de supravegherea fâşiei de frontieră. Cât despre val (mai exact lateralele valului, nesuprapuse de drum), el prezintă deja urme clare de pământ ars24. Se conturează tot mai clar că nu există două clase de construcţii de pământ, respectiv una „cu pământ ars” şi una „fără pământ ars”, ci doar diferenţe cantitative. Asupra acestor diferenţe vom reveni.
Următoarea oprire am făcut‐o 2,3 km mai spre nord, acolo unde se află fortul mare de la Băneasa (fig. 2.12). Materiale arheologice risipite în arătură au fost sesizate cu 70 de m înainte de a ajunge la fortificaţie, venind dinspre est. Ţinând cont de distanţă şi de configuraţia terenului – complet plan – dar şi de densitatea mare a rămăşiţelor de locuire, putem fi siguri că în afara fortificaţiei există şi amenajări de altă natură. Am parcurs toată latura de sud a fortului, constatând două lucruri demne de reţinut: în primul rând densitatea mare a materialelor ceramice şi de construcţii (inclusiv colţuri de cărămidă şi ţiglă); în al doilea rând – frecvenţa mare a pământului ars, care însoţeşte conturul locului, în dreptul paramenţilor. Este primul loc, venind dinspre Dunăre, unde frecvenţa pământului ars – utilizat ca material de construcţie – este foarte mare, fiind un lucru frapant şi vizibil de la distanţă. Nu doar frecvenţa, dar şi mărimea unor fragmente de pământ ars este aici semnificativă, cu atât mai mult cu cât locul este teren arabil.
Latura de sud a fortului se sprijină pe o „ruscă”25 (Rusca Fundaţilor), indicând un posibil loc de pasaj peste pârâul Călmăţui. Aşezarea civilă, dacă ar fi să încercăm să‐i deducem poziţie, ar trebui să fie cât
22 Izvoare care însă explică poziţia satului în poziţie relativ înaltă, la marginea terasei, dar şi relativ departe de Călmăţui. 23 Beneficiem acum, la capătul primei etape de execuţie a proiectului de cercetare, şi de alte informaţii, respectiv cele furnizate de sondajele sedimentologice (vezi Secţiunea 8 a raportului), ceea ce conferă ipotezei formulate pe teren calitatea de cvasi‐certitudine. 24 Evităm noţiunea de „chirpic ars”, folosită uneori fără discernământ în limbajul arheologic uzual; chirpicul este un material de construcţie în care, alături de argile, se adaugă paie şi excremente de animale, care joacă rolul liantului. Nu există nici un fel de indiciu că pământul ars (găsit aici cu granulaţie fină, de dimensiunile unui bob de linte. 25 Regionalism denumind un pasaj (natural sau parţial amenajat) între o luncă şi o terasă înaltă. Numele apare în numeroase toponime de pe malul estic al Oltului (care este înalt). Acolo unde terasa este înaltă, ele reprezintă puncte de trecere obligatorii, adică pasaje de interes strategic. Poziţionarea fortului, cu latură
mai aprobun de apoziţie mMergândNNE de faşteptat
De la tumera proafortul mconducâ
sprijinită de apă se26 Laturaprecum c27 Teoria Urlueni, S
oape de teraaşezare ar fi mai puţin prod la o distanţfortificaţie; pt pentru nişte
mul ne‐am daspăt arată mare, aici nând spre idee
de ruscă, esteemnificativ înt vestică a focea de sud, deslujită de IoaSăpata) sunt m
Rap
asă – aşa cumpe partea suotejată militaţă de 100 m pe tot acest te canabae.
deplasat spreşi perfect viu am văzutea că incinta
e semnificativtre limes şi linortului, poziţiescrisă anteriona BOGDAN Cmai timpurii.
port ştiinţific E
m şi fortul eudică a rampar. De aceea nord de forttraseu am gă
e fortul mic dzibilă, ridicăt deloc păma fost folosit
vă pentru eforia Oltului. onată exact or. CĂTĂNICIU (1
Etapa 1 (iulie‐
este – şi evenpei naturale ne‐am încert26, ne‐am dăsit diverse u
de la Băneasaătura fiind vmânt ars, iată o perioad
rtul de a bloc
pe marginea
1997) spune c
‐decembrie 20
ntual cât macare este Rurcat norocul eplasat pe durme materi
a, aflat la 22izibilă de la r rămăşiţeleă limitată de
a vadurile nat
terasei, are
că forturile mi
014)
ai aproape dusca Fundaţilîn direcţia oirecţia unei ale de locuir
Fig
Plde
0 m NE de fodistanţă. Spe arheologice timp27.
turale ale Călm
aceleaşi car
ci din perech
de acest pasalor; ar fi, în sopusă, la nordmovile aflat re, totuşi nu
igura 2.12.
lanul monume la Băneasa
ortul mare. Spre diferenţăce sunt foa
măţuiului, sin
racteristici co
ile de forturi
aj. Un loc schimb, o d de fort. la 200 m la nivelul
mentelor a.
Suprafaţa ă însă de rte rare,
gurul curs
nstructive
(Băneasa,
2.3.3. Ce
Principacercetărindustria
Vom încprelungipe care oaccesibildatorită fâşii de profil made la nomovilele
Cel mai de PolonconsiderBratcovumerge plucrat, înPolonic,
Pentru ca deven 28 Comen
ercetări de su
lul obiectiv ri din zonă, ală a oraşulu
epe prin a rrea sa spre vo oferă în orlă – deşi foarculturilor deteren cu vizai mic de 0,5ord de Stradae Traian Nord
important onic, la final drabilă diferenului la 2 km perpendiculancă din cartear fi în fapt d
clarificarea anit o resurs ntarii mai amp
uprafaţă la v
al acestor pcele din toai, apoi s‐au f
elata, sumarvest – str. Uzrtofotografierte aproape e porumb nezibilitate mai5 m), fără ura Oltului, sead şi Ciuperce
biectiv în zode secol XIX,nţă: în timp cvest de Roş
ar pe oraş, pea din 2013, două lucruri
cestei ipotezsă publică ( ple la TEODOR
LIMES
vest de Roşio
periegheze lamna anuluifăcut mai mu
r, vizita la aşzinei Electrice, care sugerede oraş – daerecoltate, di bună, să strme vizibile damănă destuni), descrisă
nă a fost aşa şi ceea ce sce Polonic afşiori, urmeleputând să fiea fost că cee(variante) d
ze de lucru u(http://www
R 2013, 158‐16
ES TRANSALUT
orii de Vede.
iniare a fosi 2012. A foulte verificăr
şa‐numitul „vce, v. fig. 2.13ează prezenţatorită drumudar şi a pârlotabilim că esde şanţ, de oul de bine cu într‐o sub‐s
a‐numita „ipse poate obsfirmă că value astăzi vizibe urmărit pâea ce vedemiferite.
un pas imporw.charta1864
60.
TANUS
t să acoperost vizat „vai ale „ipoteze
val dublu”, a3). Numele i‐ţa unui şanţ urilor foarteoagelor sălbaste vorba deo parte sau du cea sesizatecţiune ante
oteză Polonserva pe ortul trece relatbile pe fotogână la cimiti noi astăzi p
rtant a fost c4.ro/charta.h
e zone carelul dublu” aei Polonic”.
aflat la nord ‐a fost atribuîntre două vproaste, daratice. Am reuespre un singde cealaltă. Să la nord deerioară (2.2.2
Fi
SiRo
SuHcoro
Le
‐ loborcaro
‐ lveco
‐ pGP
‐ hac
ic”28. Pe scurofotografiiletiv departe dgrafiile aerierul oraşului.e monitoare
consultarea hhtml) în iar
e au scăpat aflat la vest
de strada Ouit datorită avaluri. Zona er şi dificil de uşit totuşi, pgur val, aplaSituaţia de lae Valea Adân2).
igura 2.13.
ituaţia la vesoşiorii de Ve
uport de harHarta Szathmolectate la 18oşu – viile or
egenda:
linii roşu închibservabile pe rtofotoplan, ca lucrări liniaromane;
linii întrerupteerde: căi de omunicaţie ac
puncte roşii – GPS;
haşuri: localitctuale.
rt, între notee disponibile,de oraş, trecâene arată un. Ipoteza cu e, şi traseul d
hărţii Szathmrna 2013‐20
primelor de zona
Oltului (cu aparenţei este greu cercetat, pe câteva atizat (un a Roşiori, ncă (între
st de de.
rtă – mári (date 857); cu aşului.
is: urme
confirmate re
e cu
ctuale;
marcaje
ăţi
ele lăsate , există o ând valea val care care am
descris de
mári, care 014, care
prezentaastăzi esîncepe ufig. 2.13)de pe or
Valul an(Piteşti),fost confost sesitoate va2012).
Cu săg
Odată cl„ipotezaîntinse hpârâuluimerge psuprafaţurme eradistribuţrâului, sppantelor
29 Funcţie(aflat la industria30 La fel d(Planurile
a la vest de oste un cătun2
un drum (car) acest drumrtofotografii
ntic iese în c fiind verificfirmate în cizate doar foalurile de lân
F
geţi este mar
larificată acea Polonic” săholde nereco Bratcov, spparalel cu râuţa drumului: au distribuitţie a urmeloperând că vor de pe cele d
e de sursa de cca 2 km veslă. de adevărat ce Director de T
Rap
oraş o situaţ29, dar la jumre nu vine dem suprapune este ceva ma
câmp deschicată exact în câmp, constaoarte discretngă Roşiori,
Figura 2.14. P
rcat traseul t
east incertitu fie confirmaoltate de poperând în coul, dar la aprurme de păe mai degraor unui turn om beneficiadouă părţi al
informaţii cost), fie oraşul
că acest segmTragere).
port ştiinţific E
ie cel puţin imătatea veace nicăieri!) şi urma valuluai îndoielnică
s imediat lazona acelei atându‐se o te fragmentedar şi de pe
Peisaj la sud
troianului din
udine, mai răată. Cercetaorumb, făcânondiţii mai froximativ 200mânt ars, cebă radial, pede observaa de un „efele unei văi; c
onsultată, grului Roşiori (af
ment de val, d
Etapa 1 (iulie‐
interesantă: cului XIX nu e merge sprei roman de pă30, aşa că ex
nord de intintersecţii, pdenivelare e de pământe Dealul Scr
de cătunul M
ncolo de Valftiziologie.
ămânea de lrea s‐a mutand imposibilfavorabile. În0 de m norderamică şi frae un diametrţie. Din acect aerian” (veea ce s‐a şi
pul de case (îflat la 2 km
deşi greu de v
‐decembrie 20
imediat la nexistau decât nord; dincope ortofotogxistenţa valu
tersecţia şospe o lungimede formă şi t ars, în lungrioaştea, cf.
Măldăeni, ve
ea Bratcov. Î
lămurit traseat la sudul clă observaţianaintând cătd de acesta, aagmente de ru de cca 40 st punct nevizibilitate la întâmplat (v
în creştere raest), de care
văzut pe orto
014)
ord de valeat nişte vii (invlo de linia căgrafii. La sud lui trebuia c
selelor E 70 e de cca 200amplitudinegul obiectivuconstatărilo
dere spre su
În fundal – Sp
eul spre valeătunului Măa. Am căutatre est, pe dam găsit ceemateriale dde metri, co‐am îndreptdistanţă), dv. fig. 2.14).
pidă) aparţineeste totuşi s
ofotografii, est
a Bratcov, acvocate şi de ăii ferate de de calea fer
confirmată pe
(Craiova) şi0 m. Reperele deja cunosului (notă coor din perieg
ud.
pitalul de Pn
ea Bratcov, păldăeni. Acolat ieşirea cătdrumul de oea ce căutame construcţionstituind motat direct spatorită cont
e fie de satul separat prin
te document
colo unde Polonic), astăzi (v. ată urma e teren.
i DN 65A e GPS au scute. Au omună cu gheza din
neumo‐
pentru ca o existau tre lunca ogor care m pe chiar e. Aceste odelul de re cursul rapunerii
Măldăeni platforma
at pe PDT
LIMES TRANSALUTANUS
Trecerea prin pârâul Bratcov este dificilă (deşi cursul de apă este mic), aşa că am oprit cercetarea pe malul nordic al râului. La întoarcere spre cătun, folosindu‐ne de faptul că ştiam capătul troianului de pe malul sudic al văii, am reuşit să găsim şi continuarea spre nord, închizând observaţiile în faţa turnului ars, găsit anterior. Traseul construcţiei antice este destul de bine profilat, însă numai pe prima sută de metri la nord de cursul apei, însă restul traseului spre sat este marcat de diverse materiale de construcţii, inclusiv cărămidă şi ceramică romană.
Rămânea de clarificat traseul acestei construcţii între segmentul cunoscut de la Valea Bratcovului şi traseul cunoscut – încă de mai multă vreme – de la sud de Spital. În această din urmă zonă drumurile romane se despart, unul mergând direct spre oraş, iar altul venind spre cătunul Măldăeni; primul este cel sesizat, încă cu ani în urmă, pe ortofotografii, cel de‐al doilea este cel atestat de Polonic, dar ne‐regăsit pe teren până acum.
Mai rămânea, de asemenea, de clarificat, în termeni de coordonate geografice, traseul monumentului din zona de la nord de spital (fiindcă nu rezultă cu precizie din fotografia de la fig. 2.14).
Un alt aspect nu foarte clar este natura construcţiei care leagă zona spitalului de cătunul Măldăeni. Acolo unde a putut fi observat în relief (de o parte şi de alta a pârâului Bratcov) el este bine profilat (are cca 0,7 m înălţime), dar are o lăţime foarte modestă, de cca 4‐5 m, ceea ce este neobişnuit. Ipoteza noastră de lucru, la acest moment, este că aici vorbim despre un drum, nu despre un val de graniţă. Într‐adevăr, pentru trupele care se mişcau în lungul graniţei, traseul prin Măldăeni este considerabil mai scurt decât prin Roşiori, fiind deci preferabil. Acesta nu este deci un drum de deservire a pazei de frontieră (acesta ar trebui să se afle imediat lângă val), ci un drum strategic, pentru trupele care se deplasează la distanţă.
Corelarea planimetrică între traseul de la vest de spital şi traseul de lângă cătun a fost parţial realizată ulterior, într‐o misiune de dronă.
2.3.4. Misiunea dronă la vest de Spitalul de Pneumo‐ftiziologie
În timpul execuţiei Misiunii Carota (6‐9 noiembrie 2014, vezi Secţiunea 8) s‐a întâmplat să fie şi o zi cu soare. Am chemat echipa „dronă” de la Bucureşti, special pentru a realiza a doua misiune a Experimentului în perimetrul Valea Mocanului, prognozele pentru restul lunii fiind pesimiste31. După executarea acesteia, fiindcă tot se afla acolo echipamentul, am cerut survolul zonei de la vest de Spital, pentru a putea face legătura dintre cele observate în cătunul Măldăeni (v. subsecţiunea precedentă) şi zona de experiment.
Datorită luminozităţii mici (şi în scădere), ortofotografia a fost mai puţin expresivă decât speram, însă modelul teren obţinut prin fotogrametrie (fig. 2.15) a dat satisfacţie, relevând traseul obiectivului roman în câmp (nu este clar acum dacă este un drum sau un val). Menţionăm că la momentul respectiv drona era singurul mijloc posibil de folosit, câmpul fiind atât de înmuiat de ceaţa deasă din ziua anterioară, încât era imposibil de intrat32.
Această ultimă misiune de dronă, pe 2014, a permis concretizarea „ipotezei Polonic”33 (fig. 1.16), având acum un traseu concret a ramurii vestice a amenajărilor romane. După identificarea pe teren a celor două variante, vor mai rămâne însă multe de făcut pentru a defini fiecare dintre aceste trasee. Periegheza la sud de cătunul Măldăeni (sub‐secţiunea 2.3.3) a permis formularea ipotezei că această 31 Şi nu ne referim la prognozele meteorologilor (români sau străini), care în cursul lunii s‐au răzgândit de multe ori, ci la avertismentul unui localnic (arheologul Pavel Mirea de la Alexandria), care a spus că „dacă s‐a pus ceaţa, aşa rămâne toată luna”. Din nefericire a avut dreptate. 32 Am testat în timpul ridicării ţintelor asociate zborului; o persoană care stătea în acelaşi loc mai mult de trei secunde se scufunda până la glezne! 33 Mai multe detalii despre aceasta în sub‐secţiunea anterioară a raportului.
ramură vzona Vadiferenţe
Rămân ortofotosugereazlucrurile
vestică a amlea Mocanulele de gabar
de asemenografia militază că cele do necesită no
Rap
enajării ar fi lui atât prin rit a celor do
ea lucruri nară (2012) ouă linii (valui analize în z
port ştiinţific E
un drum, baval, dar şi puă construcţ
neclare în znu este, în ul în est şi donă, inclusiv
Etapa 1 (iulie‐
azându‐ne peprin unul dintţii.
zona dintreacest caz, rumul în vesv geofizice (p
‐decembrie 20
e lăţimea aptre drumuri
Figura 2.15.fotogrametrSpitalul de PVede.
Diferenţele dBratcovului (r20 de m (în re
Obiectele încînalte sau stâm.
cele douăfoarte feric
st) se interseprobabil kapa
014)
arentă mică.(vezi Secţiun
Model terenrie, via UAV, Pneumo‐ftizio
de cotă între câreprezentată peprezentare, a
hise la culoareâlpi. Lungimea
ortofotogracită, iar proectează, ceeaa‐metru).
. Carotele renea 8), au a
n (DEM) obţi imediat la viologie, Roşio
âmpia înaltă şparţial, cu veraici, sub 10 m
re reprezintă ta modelului –
afii de la fodusul Googa ce este ab
ealizate în rătat clar
inut prin vest de orii de
şi Valea rde) – cca ).
tufişuri cca 800
fig. 2.16; gle Earth surd, dar
LIMESES TRANSALUTTANUS
Fig
MRoco
EUcu
Orob(nVaSp
igura 2.16.
Model teren laoşiori. Fragmonstrucţii lini
U‐DEM (29 murbe de nivel
rtofotografiibţinute cu drnoiembrie) înalea Mocanupital‐vest.
a vest de mente de iare.
m) cu l la 5 m.
i rona n zonele ului şi