Seminarul I

1. ELEMENTE INTRODUCTIVE ÎN MANAGEMENT

1.1. Definirea conceptului de management

I. Alegeţi răspunsul pe care îl consideraţi corect :1.Activităţile de management au apărut:a) odată cu adâncirea diviziunii muncii şi creşterea gradului de specializare şi cooperare în muncă;b) odată cu constituirea primelor colectivităţi umane, în comuna primitivă;c) odată cu concentrarea producţiei de bunuri materiale în mari unităţi;d) la începutul sec. XX.2. Care din afirmaţiile de mai jos consideraţi că sunt adevărate:a) citind despre management veţi deveni un bun manager;b) singura cale posibilă de a învăţa management este experienţa;c) adevăraţii manageri se nasc, nu se pot forma în timpul vieţii;d) trebuie mult timp să înveţi management iar deprinderile se obţin prin experienţă;e) nici una din acestea.3.Având în vedere că managementul are înţelesuri diferite, precizaţi cărei definiri consideraţi că îi

aparţine cel mai larg înţeles:a) definit ca disciplină;b) definit ca proces;c) definit ca ştiinţă;d) definit ca profesie.Exemplificaţi cu definiţii înţelesurile diferite ale managementului.4.Care sunt condiţiile care consideraţi că au contribuit la apariţia ştiinţei managementului:a) organizarea omului primitiv în lupta sa pentru existenţă;b) adâncirea diviziunii muncii cu consecinţele ei, specializarea şi cooperarea în muncă;c) creşterea producţiei de bunuri materiale;d) concentrarea producţiei în mari unităţi productive, unde lucrează un număr mare de

persoane;e) apariţia unui număr foarte mare de firme mici (cu un singur întreprinzător).5.Ansamblul conceptelor, principiilor, legităţilor, metodelor, tehnicilor şi procedeelor cu un înalt

grad de abstractizare, privind activităţi de management, reprezintă:a)- managementul ca disciplină ştiinţifică;b)- managementul ştiinţific;c)- ştiinţa managementului;d)- managementul ca proces;e)- nici unul din aceste răspunsuri.6.Obiectivul ştiinţei managementului îl constituie:a) îmbunătăţirea rezultatelor muncii desfăşurate de manageri;b) însuşirea, înţelegerea şi aplicarea în practică, de către manageri a elementelor ştiinţifice privind

managementul;c) aplicarea în practică a conceptelor ştiinţifice privind managementul;d) descoperirea şi elaborarea unor elemente ştiinţifice noi privind managementul, ce sunt

valabile la un număr foarte mare de organizaţii;e) toate răspunsurile de mai sus.7.Scopul disciplinei de management este:a) creşterea ponderii aplicării managementului ştiinţific faţă de managementul empiric;b) de a descoperi şi a elabora unele concepte ştiinţifice privind managementul;c) creşterea eficienţei economice a activităţii depuse într-o anumită organizaţie;d) creşterea deprinderilor managerilor în adaptarea conceptelor ştiinţifice ale

managementului, la anumite situaţii concrete din practică;

1

e) însuşirea, înţelegerea şi aplicarea în practică de către manageri a conceptelor ştiinţifice privind managementul.

8.Managerii muncitorilor, vânzătorilor, funcţionarilor, sunt în mod frecvent:a) manageri de prima linie;b) manageri de mijloc;c) manageri de vârf.9.Şeful unui serviciu, serviciu care are în componenţa sa două birouri, este considerat:a) manager de vârf;b) manager de mijloc;c) manager de prima linie.10.Procesul de muncă din cadrul unei organizaţii, este format din:a) procese de management;b) relaţii de management;c) procese de execuţie;d) relaţii de producţie.II. Precizaţi care din afirmaţiile de mai jos sunt adevărate şi care sunt false:1.Experienţa este singura cale să înveţi management. (F)2.Managementul reprezintă una dintre cele mai vechi activităţi şi în acelaşi timp una dintre cele

mai noi ştiinţe. (A) 3.Există în literatura de specialitate o unitate de păreri privind definirea noţiunii de management.

(F)4.F.W.Taylor a fost cel care a stabilit pentru prima oara funcţiile managementului. (F) 5.Managementul este o activitate specific umană. (A)6.Când un serviciu este format din patru birouri, conduse de patru şefi de birou, şeful serviciului

coordonează activitatea întregului personal din serviciu. (F)7.Managerii de mijloc conduc anumite persoane, şi la rândul lor sunt conduşi de alţi manageri. (A)8.O organizaţie mare, complexă are un număr mai mare de manageri în vârf. (F)9.Managementul este un proces ce nu poate exista în afara organizaţiilor. (A)10.Managementul ştiinţific este format din ansamblul conceptelor, principiilor, legităţilor,

metodelor, tehnicilor şi procedeelor cu un înalt grad de abstractizare, referitoare la activităţi de management. (F)

11.Pentru a face din management o artă, managerului îi este suficientă o bogată experienţă. (F)12.Aplicarea elementelor ştiinţifice ale managementului în practică se poate face numai după o

atentă analiză a factorilor interni şi externi ce influenţează activitatea fiecărei organizaţii. (A)13.Procesele de muncă sunt formate din procese de management si relaţii de management. (F)14.Relaţiile de management reprezintă raporturile ce se stabilesc în cadrul proceselor de execuţie,

dintr-un proces de muncă. (F)15.Există o unitate de păreri ale specialiştilor în a considera managementul o ştiinţă. (A)16.Managementul ştiinţific se bazează pe supraevaluarea experienţei, a intuiţiei şi a spontaneităţii.

(A) 17.Managementul empiric se bazează pe lipsa unor criterii ştiinţifice de evaluare a variantelor

decizionale şi pe absenţa planurilor şi a programelor concrete de acţiune.(A) 18.Managerii de vârf trebuie să deţină cunoştinţe şi abilităţi tehnice într-o pondere mai mare decât

cele manageriale. (F) III. Subiecte de discutat:1.Când a apărut managementul ?

2.Care au fost factorii care au determinat apariţia ştiinţei managementului ?3.Managementul este o teorie unitară ? De ce ?4.Definiri ale managementului.

1.2. Potenţialul de lider

2

Sunteţi un lider autentic? Oliver L. Niehouse a realizat un test pentru identificarea şi măsurarea acestui potenţial ("Supervisory Management", nr.28, 1983).

Precizaţi cu care din afirmaţiile de mai jos sunteţi şi cu care nu sunteţi de acord.1.Liderii autentici se nasc, nu se formează. (F)2.Mă port bine cu subalternii atâta timp cât ei fac ce le spun. (A)3.Liderii eficienţi se bazează atât pe capacităţile lor cât şi pe capacităţile subordonaţilor. (A)4.Ca lider când dau o sarcină subordonaţilor, arăt şi motivele care m-au determinat la aceasta. (A)5.Un lider eficient îşi atinge scopurile prin orice mijloace. (F)6.Ca lider când sunt confruntat cu o problemă foarte importantă, nu mă încred decât în mine, chiar

dacă aceasta înseamnă să muncesc mai mult. (F)7.O cerinţă a conducerii eficiente constă în necesitatea ca liderul să-şi păstreze neschimbat stilul de

muncă. (F) 8.Dacă se justifică aş propune un subordonat pentru o funcţie chiar mai importantă decât a mea.

(F)9.Participarea subordonaţilor la luarea deciziilor nu diminuează prestigiul liderului. (F) 10.Dacă grupul pe care îl conduc nu şi-a îndeplinit sarcina din cauza unuia din membri, raportez

aceasta şefului ierarhic. (F) 11.Mă consider de neînlocuit în postul pe care îl ocup.(F)

Aprecierea potenţialului de lider conform acestui test se face prin însumarea a căte un punct dacă aţi fost de acord cu afirmaţiile:1,3,4,8,9 şi în dezacord cu afirmaţiile:2,5,6,7,10,11.

Interpretarea rezultatului:-peste 8 puncte: aveţi un excelent potenţial de lider;-6-8 puncte : un bun potenţial de lider;-mai puţin de 6 puncte: foarte probabil va trebui să vă schimbaţi în mod drastic atitudinea şi

comportamentul pentru a deveni un lider eficient.Atenţie! Testul propus nu vizează decât o potenţialitate. Transformarea acesteia în realitate

presupune studiul intens în domeniul managementului, specializarea, exerciţii sistematice de dezvoltare a capacităţilor psihice, precum şi... şansa socială.

1.3. Deprinderile şi rolurile manageriale

Deprinderile manageriale

Analizând sarcinile managerilor s-a ajuns la concluzia că aceştia trebuie să posede o serie de deprinderi, înţelegând prin acestea cunoştinţe sau abilităţi care permit atingerea unor obiective.

Deprinderile manageriale pot fi învăţate şi dezvoltate, astfel încât să asigure obţinerea de performanţă. Pot fi considerate ca determinante următoarele:

-deprinderile profesionale, adică abilităţile prin care se asigură randament în muncă prin deţinerea unor cunoştinţe specifice. Deosebit de importante pentru managerii de nivel inferior.

-deprinderile analitice, care asigură utilizarea unor tehnici ştiinţifice în rezolvarea problemelor manageriale. Sunt absolut necesare în diagnosticare, evaluare ca şi pentru înţelegerea unei probleme şi dezvoltarea unui plan de acţiune.

-deprinderile în luarea deciziei, sunt deosebit de importante având în vedere specificul muncii manageriale. Acestea pot să determine ineficacitatea deprinderilor profesionale.

-deprinderile în relaţiile umane. Managerii în munca lor lucreză cu oamenii şi pentru a obţine rezultate bune de la aceştia trebuie să-i înţeleagă.

-deprinderile în comunicare sunt esenţiale în activitatea managerială. Pentru transmiterea deciziilor, a mesajelor, a informaţiilor în general, managerii trebuie să aleagă cele mai convenabile căi pentru a reuşi să se facă înţeleşi iar executanţii să-şi realizeze în totalitate sarcinile.

-deprinderile conceptuale reprezintă abilităţile de a surprinde ansamblul problemei, a modului în care acţiunea diferită a părţilor componente influenţează sistemul firmă.

3

Rolurile manageriale

Henry Mintzberg arată că există o diferenţă între ceea ce fac managerii şi ceea ce se spune în general că fac. Caracterul fragmentar al muncii manageriale conduce la ideea că managerul îndeplineşte mai multe roluri. Mintzberg identifică zece şi le grupează în trei domenii: interpersonal, informaţional şi decizional.

Rolurile interpersonale se referă la relaţiile pe care managerul le întreţine cu ceilalţi. În această grupă sunt incluse rolul de reprezentant, de lider şi de legătură.

Managerul joacă rolul de reprezentant (simbolic) datorită autorităţii sale formale şi a poziţiei simbolice, reprezentând organizaţia. Ca lider managerul îmbină nevoile organizaţiei cu cele ale subordonaţilor săi. În baza acestui rol managerii direcţionează, coordonează, angajează şi motivează angajaţii. Rolul de legătură se referă la relaţiile pe care managerul le are cu persoane din interiorul sau exteriorul firmei.

Rolurile informaţionale fac referire la manager ca fiind un punct central în primirea şi tratarea informaţiilor. Sunt incluse aici rolul de monitor, distribuitor şi cel de purtător de cuvânt.

Rolul de monitor implică examinarea mediului şi adunarea de informaţii privind schimbările, oportunităţile şi alte aspecte ce pot afecta organizaţia.

Rolul de distribuitor presupune transmiterea de informaţii subordonaţilor.Deseori, managerul trebuie să dea informaţii privind organizaţia unor persoane din exteriorul

acesteia, asumând-şi astfel rolul de purtător de cuvânt..Activitatea de luare a deciziilor este deosebit de importantă pentru un manager. În domeniul

decizional, Mintzberg include rolul de întreprinzător, de factor de soluţionare a perturbărilor, de factor de alocare a resurselor şi de negociator.

Ca întreprinzător managerul caută ca prin acţiunile lui să contribuie la creşterea performanţelor firmei. În calitate de factor de soluţionare a perturbărilor, managerul trebuie să ia decizii care decurg din evenimente imprevizibile şi care nu sunt sub controlul său. Abilitatea de a reacţiona la evenimente ca şi planificarea activităţilor, este o trăsătură managerială importantă. Rolul de factor de alocare a resurselor pune managerul în poziţia de a decide ce fel de resurse să aloce: financiare, de timp, umane sau echipamente. Conform rolului de negociator managerul caută să obţină avantaje cât mai mari pentru organizaţia sa.

I. Pentru cazurile descrise mai jos precizaţi care sunt rolurile manageriale identificate şi ce deprinderi le sunt necesare managerilor pentru realizarea cu succes a obiectivelor stabilite.

1. Pe adresa SC "ELECTRA" SA Timişoara soseşte o ofertă privind un nou tip de material realizat în premieră de SC "ASTRA" SA Bucureşti. Acest material este prezentat ca un înlocuitor perfect al unui material deficitar, care până în prezent se importa. Din punct de vedere al preţului, noul material este cu 40% mai ieftin decât cel din import, iar în condiţiile în care există cereri care să conducă la creşterea producţiei, sunt mari şanse ca preţului să poată fi redus.

În acest context, managerul general solicită managerului tehnic, celui economic şi managerului comercial, următoarele:

-să analizeze dacă materialul din import poate fi înlocuit cu noul tip de material fără ca acest lucru să afecteze negativ calitatea produselor finite;

-să stabilească influenţele economice pentru firmă, în cazul în care noul material poate fi folosit;-să stabilească momentul din care se poate asigura noul material, ţinând cont că firma mai dispune

de stocuri din materialul importat.În urma rezultatelor favorabile ale testelor efectuate, managerul general dispune asigurarea pentru

toate necesităţile producţiei a materialului din ţară.2.Şeful Serviciului Contabilitate după ce studiază "Normele metodologice ale Ministerului de

Finanţe pentru închiderea exerciţiului financiar pe anul ……", transmite subordonaţilor indicaţii şi instrucţiuni pentru specificul muncii fiecăruia, în vederea întocmirii bilanţului.

3.SC "Beta" SA Timişoara are amenajat un stand cu produsele sale în cadrul "Târgului de bunuri de larg consum " ce se deschide peste câteva zile la Bucureşti.

Pentru o bună prezentare a produselor firmei la această manifestare, se desemnează pentru a fi

4

prezentă în cadrul standului, pe toată perioada târgului, o echipă de specialişti sub coordonarea managerului comercial al SC "Beta" SA Timişoara.

4. Dl. Nicolescu Andrei este manager general al SC "DICTA" SA Timişoara. Înainte de a-şi începe ziua de muncă acesta obişnuieşte să treacă în revistă problemele pe care le are notate în agenda sa de lucru pentru ziua respectivă.

Pentru astăzi agenda de lucru a managerului general cuprinde:a).-întâlnirea cu managerul SC "LECOND" SA Zalău (unul din importanţii furnizori de materie

primă) şi perfectarea cu acesta a contractului economic privind livrările pentru anul viitor;b).-analiza împreună cu directorul comercial a vânzărilor din luna anterioară, a modului de

asigurare a bazei tehnico-materiale, precum şi stabilirea de comun acord a măsurilor ce se impun în privinţa îmbunătăţirii activităţii din sectorul comercial;

c).-participarea şi înmânarea în cadru festiv a premiilor concursului "Soluţii de reducere a consumurilor materiale şi energie", organizat în cadrul firmei;

d).-participarea la conferinţa "Probleme specifice ale perioadei de tranziţie la economia de piaţă" organizată de Camera de Comerţ şi Industrie Timişoara.

II. Alegeţi răspunsul pe care îl consideraţi corect :1.Abilitatea de a folosi cunoştinţe specifice, tehnice, în vederea desfăşurării unei activităţi

eficiente, reprezintă:a).-deprinderi analitice;b).-deprinderi în luarea deciziilor;c).-deprinderi profesionale;d).-deprinderi în relaţiile cu oamenii;e).-deprinderi conceptuale.2.Abilitatea de a identifica factorii esenţiali într-o anumită problemă, se referă la:a).-deprinderi analitice;b).-deprinderi profesionale;c).-deprinderi conceptuale;d).-deprinderi în luarea deciziilor;e).-deprinderi în utilizarea computerelor.3.Abilitatea de a surprinde ansamblul într-o anumită problemă, se referă la:a).-deprinderi profesionale ;b).-deprinderi conceptuale ;c).-deprinderi analitice;d).-deprinderi în luarea deciziilor;e).-deprinderi în comunicare.4.Managerul unei mari firme când înmânează premii angajaţilor, îndeplineşte rolul de:a).-lider;b).-purtător de cuvânt;c).-reprezentant;d).-monitor;e).-difuzor.5.Când un manager caută noi idei sau noi metode pentru creşterea performanţelor firmei pe care o

conduce, realizează rolul de:a).-lider;b).-monitor;c).-factor de alocare a resurselor;d).-întreprinzător;e).-difuzor.6.Când un manager stabileşte împreună cu furnizorii săi preţurile de achiziţie ale unui material,

realizează rolul de:a).-factor de alocare a resurselor;b).-monitor;c).-difuzor;

5

d).-întreprinzător;e).-negociator.III. Precizaţi care din afirmaţiile de mai jos sunt adevărate şi care sunt false:1.Deprinderile analitice presupun folosirea metodelor şi tehnicilor ştiinţifice în rezolvarea

problemelor manageriale. (A)2.Deprinderile în comunicarea cu oamenii sunt cu mult mai importante pentru managerii de la

baza piramidei organizaţionale, decât pentru cei din vârful ei. (F)3.Abilitatea de a surprinde ansamblul într-o anumită problemă presupune existenţa unor deprinderi

profesionale dezvoltate. (F)4.Nevoia unor deprinderi profesionale dezvoltate este mai accentuată la managerii de nivel inferior

decât la managerii de nivel înalt. (A)5.Cele trei roluri interpersonale ale unui manager sunt: rolul de purtător de cuvânt, rolul de

reprezentant şi rolul de lider. (F)6.Rolul de difuzor al managerului presupune furnizarea unor informaţii importante sau privilegiate

subordonaţilor. (A)7.Când un manager dispune angajarea unei anumite persoane în cadrul firmei el realizează rolul de

întreprinzător.(F)8.Rolul de monitor al managerului presupune analiza mediului ambiant şi culegerea informaţiilor

privind schimbările, urgenţele sau alte probleme ce pot afecta firma. (A)9.Managerii situaţi la nivele ierarhice diferite vor îndeplini în proporţii diferite cele zece roluri ale

unui manager. (A)10.Managerii de la baza piramidei organizaţionale îndeplinesc într-o proporţie mai mare decât cei

din vârf rolul de reprezentant şi de purtător de cuvănt. (F)11.Managerii de la nivelele ierarhice inferioare îndeplinesc într-o proporţie mai mare decât cei din

vârf rolul de lider şi de factor de soluţionare a perturbărilor. (A)12.Când un manager caută noi idei şi metode pentru a-şi îmbunătăţii performanţele îşi realizează

rolul de întreprinzător. (A)

1.4. Firma şi mediul ambiant

I. Precizaţi care sunt factorii din mediul ambiant care acţionează asupra firmei în cazul prezentat în continuare şi explicaţi modul lor de acţiune:

Înfiinţată în 1970 şi transformată în 1990 în SC "ELECTRIC M" SA Timişoara, produce şi livrează pe piaţa românească şi la export o gamă foarte variată de aparate electrice de măsurat.

Datorită faptului că după 1989 în ţara noastră a fost sistată execuţia la mai multe obiective de investiţii, neîncepând procesul investiţional la altele, reducerea ritmurilor construcţiilor de locuinţe, iar pe plan extern schimbările intervenite în domeniul politic, economic şi administrativ au dus la dispariţia unor pieţe importante, firma se confruntă în prezent cu serioase probleme privind asigurarea cu comenzi la un nivel acceptabil al capacităţii de producţie.

În speranţa rezolvării acestei acute probleme, prin perfectarea ulterioară a unor contracte economice externe, în faza de început s-a continuat producţia pentru anumite aparate chiar dacă nu aveau desfacerea asigurată. Dar, odată cu creşterea dobânzilor la 70-80% pe an şi ca urmare a accelerării blocajului financiar şi deci a neîncasării facturilor de la beneficiari, acest lucru nu a mai fost posibil.

Pentru creşterea cifrei de afaceri s-a hotărât proiectarea şi omologarea unor produse noi ce pot acoperi unele cereri de bunuri de consum (în domeniul produselor electrice, electronice şi de măsurat). Astfel, a fost proiectat aparatul de taxat pentru taximetre, contorul pentru apă rece sau caldă, contorul de gaz. La realizarea aparatului de taxat pentru taximetre apar probleme privind asigurarea unor repere din teflon, pe care furnizorul SC "CHIMICA" SA Victoria nu le poate produce din lipsa materiei prime -pulberea PTFE.

În această situaţie este necesară alegerea unui alt tip de material pentru reperele din teflon, sau o altă soluţie constructivă. Întârzierile înregistrate în apariţia produsului firmei “ELECTRIC M “ pe piaţă, a generat avantaje unor firme concurente, care au reuşit să scoată pe piaţă propriile aparate de taxat

6

pentru taximetre. Oferta SC "ELECTRONIC" SA Bucureşti pentru acest aparat este la un preţ de 350000 lei şi a SC " TELEC" SRL Timişoara la un preţ de 390000 lei.

Pentru a reuşi să-şi vândă lotul de aparate de taxat şi pentru a-şi amortiza cheltuielile pe care le-a făcut cu proiectarea, omologarea şi lansarea lui în fabricaţie SC "ELECTRIC M" SA Timişoara trebuie să-şi reducă profitul pentru a se încadra într-un preţ sub oferta celorlalţi producători.

II. Propuneţi măsuri care ar putea contribui la diminuarea influenţei factorilor mediului ambiant asupra firmei în cazul prezentat mai sus.

III. Precizaţi care din afirmaţiile de mai jos sunt adevărate şi care sunt false:

1.Marea majoritate a firmelor sunt în prezent sisteme închise. (F)2.Dacă mediul ambiant al unei firme devine din ce în ce mai complex, ea trebuie să-şi reducă

numărul de departamente. (F)3.Firmele ce produc computere operează într-un mediu ambiant complex. (A)4.Rezultatele obţinute de o firmă sunt afectate de ce se întâmplă în mediul său ambiant. (A)5.Organizaţia abordată ca un sistem deschis înseamnă că intrările sunt transformate în ieşiri.(F)6.Abordarea unei organizaţii ca sistem deschis se referă la faptul că între angajaţii firmei există

comunicări deschise. (F)7.Organizaţia abordată ca un sistem deschis înseamnă că ea este influenţată de mediul ambiant.

(A)8.Pentru a găsi soluţii eficiente la problemele cu care se confruntă o organizaţie, managerii trebuie

să ţină cont nu numai de aspecte ce caracterizează situaţia internă la un moment dat ci şi de elemente specifice ce vizează poziţia firmei în mediul ambiant. (A)

IV. Identificaţi în situaţiile următoare ce factori ai mediului ambiant influenţează activitatea firmei.

SITUAŢIA 1

Firma de confecţii “Fashion Trade’’ S. R. L. se confrunta până nu de mult cu serioase probleme vizând creşterea costurilor de fabricaţie şi reducerea substanţială a vânzărilor ca urmare a slabei calităţi a produselor şi a preţurilor nejustificat de mari practicate.

Analizând această situaţie şi ţinând cont că pe piaţă există produse similare şi la preţuri accesibile, managerii firmei au luat decizia de a investi o sumă importantă în vederea achiziţionării unei noi linii de fabricaţie mai performante care a permis atât creşterea calităţii producţiei cât şi diversificarea gamei de fabricaţie la costuri mai scăzute.

Prin darea în folosinţă a acestei linii tehnologice moderne, produsele obţinute sunt competitive iar vânzările înregistrate au dus, încă din primele luni, la creşterea ratei profitului cu 5% faţă de nivelul prognozat.

Factori : - concurenta

SITUAŢIA 2

În zona de vest, agenţiile de turism oferă o paletă largă de oportunităţi turismului de afaceri şi nu numai.

Aceste oferte turistice se adresează unei clientele diverse şi cu posibilităţi financiare diferite.

De exemplu, firma de turism “ TRAVEL TOUR” S. R. L. are ca principală axă de dezvoltare distribuţia de servicii turistice sau de transport atât pe rute interne cât şi externe.

Firma “TRAVEL TOUR”, înfiinţată în 1990, s-a remarcat - încă de la început - ca o agenţie de turism care prestează servicii de calitate şi manifestă respect faţă de clienţi.

Din păcate, întrucât la conducerea firmei s-au succedat mai multe persoane, acest lucru a avut

7

efecte negative şi asupra imaginii firmei, deoarece nu întotdeauna interesele managerului reprezentau şi interesele firmei.

Numirea unui nou manager, în persoana domnului Iosif Popa, a schimbat situaţia existentă.Domnul Iosif Popa, absolvent al Facultăţii de Electronică, a lucrat în timpul studenţiei ca agent

de turism la mai multe firme de profil. Experienţa acumulată în această perioadă s-a concretizat în organizarea, la nivelul facultăţii, a mai multor tabere în diferite zone ale ţării.

Spirit competitiv, ambiţios, dovedind iniţiativă şi putere de muncă urmează, în prezent şi cursurile Facultăţii de Management Turistic şi Hotelier, facultate pe care o va absolvi în această vară.

Fiind un adevărat om de echipă şi în postura actuală de manager, îşi doreşte ca angajaţii săi să fie permanent motivaţi în munca pe care o desfăşoară şi, mai ales, să fie CEI MAI BUNI.

Pentru acesta, periodic şi prin rotaţie, sunt trimişi la cursuri de perfecţionare şi specializare toţi angajaţii.

Conştientizând faptul că celelalte agenţii turistice oferă o mulţime de servicii atrăgătoare, şi pentru ca firma să-şi redobândească imaginea avută în lumea turismului, domnul Iosif Popa urmăreşte să-şi păstreze clientela actuală şi să atragă noi clienţi, acordând facilităţi cum ar fi:

- plata în rate a contravalorii serviciilor oferite;- preţuri promoţionale în perioada sărbătorilor;- gratuitate în extrasezon a primei sau a ultimei săptămâni a sejurului;- masă pe bază de bonuri valorice;- gratuitate parţială pentru organizatorii de grupuri de 40 persoane;- seriozitate, promptitudine în prestarea serviciilor, etc.Ştiind că, în prezent, ofertele firmei sunt permanent solicitate de clienţi, identificaţi ce factori de

mediu au avut un impact semnificativ asupra noii politici practicate de TRAVEL TOUR S.R.L.

1.5. Teste de verificare a cunoştinţelor cu privire la firmă ca sistem cibernetico-economic deschis

I. Alegeţi răspunsul pe care îl consideraţi corect:

1. Conceptul de sistem este definit ca:

a) ansamblul de elemente ce acţionează în vederea realizării unor obiective specifice;b) ansamblul de oameni, maşini şi alte resurse, cu o organizare informaţional-decizională, care

acţionează pentru realizarea unor obiective şi se caracterizează printr-un proces de autoreglare pe baza conexiunii inverse;

c) reuniune de elemente care se află în permanentă intercondiţionare şi care funcţionează în scopul realizării unui obiectiv comun.

2. Componentele unui sistem sunt:a) efectorul;b) regulatorul;c) comparatorul;d) compensatorul;e) filtrele;f) mulţimea elementelor;g) mulţimea stărilor elementelor;h) mulţimea legăturilor între elemente;i) mulţimea operaţiilor efectuate asupra elementelor.

3. Sistemul cibernetico-industrial reprezintă:a) orice tip de unitate de producţie industrială;b) un anumit tip de unitate de producţie industrială;c) orice diviziune sau reuniune de unităţi de producţie industrială;

8

d) o anumită diviziune a unităţii de producţie industrială.care se autoreglează prin intermediul omului în vederea atingerii obiectivului propus.

4. Unitatea economică ca sistem se caracterizează prin:a) Universalitatea elementelor, adaptabilitate, finalitate, dinamism, reglare, coordonare,

specificitate, feedback, instabilitate;b) Universalitatea elementelor, adaptabilitate, finalitate, dinamism, specificitate, feedback,

instabilitate, ierarhizarea elementelor, integritate;c) Ierarhizarea elementelor, stabilitate, reglare, finalitate, feedback, integritate,

specificitate, dinamism, adaptabilitate.

II. Precizaţi care din afirmaţiile următoare sunt adevărate şi care sunt false.1. Întreprinderea este un sistem complex aflat în permanentă interacţiune cu mediul exterior

economic. (A)2. Întreprinderea este un sistem caracterizat printr-un număr mare de subsisteme şi elemente. (A)3. Întreprinderea este un sistem complex cu autoreglare. (A)4. Sistemul conducător al întreprinderii execută funcţia de conducere a activităţilor întreprinderii.

(A)5. Sistemul informaţional al întreprinderii asigură atât transmiterea datelor către proces cât şi

transmiterea datelor de control către conducere. (A)6. Sistemul condus al întreprinderii are ca funcţie principală realizarea procesului de producţie.

(A)7. Sistemul informaţional economic include - ca parte componentă – sistemul informaţional. (F)8. Sistemul informatic şi sistemul informaţional au aceeaşi semnificaţie.(F)

9

2. EVOLUŢIA CUNOŞTINŢELOR DE MANAGEMENT

2.1.Teste de verificare a cunoştinţelor cu privire la şcolile de management

I. Alegeţi răspunsul pe care îl consideraţi corect:

1. Reprezentanţi ai şcolii clasice pot fi consideraţi:a) George Elton Mayo, Douglas McGregor, Kurt Lewin;b) Frederick Winslow Taylor, Henry Fayol, L. Urwick, L. Gulick;c) Peter F. Drucker,C.I. Barnard, H.A. Simon. Michael Porter;d) nici unii din aceştia. 2.Cea mai mare contribuţie a şcolii clasice este:a) identificarea funcţiilor managementului;b) identificarea principiilor managementului;c) dezvoltarea unui sistem de salarizare stimulativă;d) identificarea managementului ca unul dintre cele mai importante elemente ale societăţii

civilizate.

3.Creşterea eficienţei muncii în concepţia reprezentanţilor şcolii clasice se poate realiza prin:a) fundamentarea ştiinţifică a deciziilor;b) situarea pe primul plan a unor principii de organizare şi management universal valabile;c) situarea în prim planul problemelor de management a factorului uman;d) utilizarea în rezolzarea problemelor de management a rezultatelor obţinute în alte ştiinte, cum ar

fi matematica şi statistica.

4.Selectaţi din afirmaţiile de mai jos pe cele corespunzătoare teoriei X:a) angajaţilor le place să muncească;b) angajaţilor nu le place să muncească, munca reprezentând pentru ei o obligaţie neplăcută;c) câştigul este cel mai important stimulent al oamenilor;d) managerii caută să-i facă pe subordonaţi să se simtă folositori şi importanţi în realizarea

obiectivelor;e) managerii îşi îndrumă, supraveghează şi chiar constrâng subalternii pentru a-şi realiza

sarcinile;f) angajaţii nu îşi asumă responsabilităţi ci caută numai securitatea proprie;g) angajaţii îşi asumă responsabilităţi, sunt capabili de iniţiativă şi ingeniozitate în muncă.

5.Concepţia generală a reprezentanţilor şcolii relaţiilor umane, se regăseşte sub forma :a) teoriei X;b) teoriei Y;c) teoriei Z.

II.Precizaţi care din următoarele afirmaţii sunt adevărate şi care false:

1.Există o unanimitate de păreri ale specialiştilor privind clasificarea şcolilor de management în şcoala clasică, şcoala relaţiilor umane şi şcoala sistemelor sociale. (F)

2.Şcoala clasică dezvoltă nevoia de a se îmbunătăţi eficienţa şi productivitatea muncii, forţei de muncă. (A)

10

3.Şcoala relaţiilor umane consideră munca în grup o forţă pozitivă. (A)4.În concepţia sistemiştilor, organizaţia este concepută ca un sistem închis. (F)5.Şcoala relaţiilor umane, preia rezultatele pozitive obţinute de reprezentanţii şcolii clasice şi ai

şcolii sistemelor sociale. (F)6.Şcoala clasică utilizează cunoştinţe de matematică şi statistică în rezolvarea problemelor

manageriale. (F)

2.2. Contribuţii de seamă ale unor reprezentanţi ai şcolilor de management

În 1911, F.Taylor a publicat “ Principiile managementului ştiinţific”, de unde se desprind următoarele:

1.- managerii trebuie să dezvolte o "ştiinţă" pentru fiecare loc de muncă; aceasta include reguli de mişcare, realizarea unei munci standardizate şi condiţii de lucru adecvate; (eliminarea metodelor empirice);

2.- managerii trebuie să selecteze, să îndrume şi să formeze lucrătorii ce au aptitudini adecvate pentru locul de muncă respectiv;

3.- managerii trebuie să coopereze cu muncitorii, să se asigure că se realizează obiectivele; (trebuie să existe o cooperare constantă între conducere şi muncitori). Se impune să existe o separare între munca managerilor şi cea a muncitorilor,astfel încât fiecare să îndeplinească sarcinile pentru care este cel mai bine pregătit, sporind eficienţa muncii.

4.- combinarea ştiinţei muncii cu forţa de muncă selectionată şi perfecţionată ştiinţific. Acesta este procesul care a cauzat “revoluţia mentală” din management. Taylor susţine că aproape întotdeauna, rezistenţa cea mai mare la introducerea managementului ştiinţific o arată tocmai managerii. El a constatat că muncitorii sunt foarte dornici să înveţe să execute bine sarcinile, cu condiţia să fie bine plătiţi.

În 1916, H. Fayol a publicat “ Administrarea industrială şi generală”, unde sunt prezentate cele 14 principii identificate de acesta :

1.-diviziunea muncii- împărţirea muncii în sarcini specifice şi acordarea de responsabilităţi în realizarea acestor sarcini, unor diverşi angajaţi. Specializarea permite individului să devină expert şi astfel să devină mai productiv.

2.-autoritatea - acordarea de autoritate (dreptul de a da ordine) să fie în corelaţie cu responsabilitatea pentru exercitarea acestui drept;

3.-disciplina - precizarea clară a obiectivelor şi a sancţiunilor care le însoţesc în caz de nerealizare;4.-unitate de comandă - un executant primeşte sarcini doar de la un singur manager(în contrast cu

autoritatea funcţională a lui F. Taylor). În timp acest principiu a găsit mulţi adepţi.5.-unitate de direcţie - eforturile angajaţilor se concentrează spre atingerea obiectivelor firmei;6.-subordonarea intereselor individuale intereselor generale - interesele generale trebuie să

predomine. Managerii trebuie să vegheze realizarea acestui lucru.7.-remunerarea - premierea sistematică a eforturilor care susţin direcţia organizaţiei;8.-centralizarea - determină comparativ importanţa rolurilor superiorilor şi a subordonaţilor;

(probleme mai importante se rezolvă de managerii de vârf, iar cele mai puţin importante de subordonaţi ai acestora);

9.-filiera ierarhică - păstrarea comunicaţiilor pe lanţul de comandă, pe filiera ierarhică. Ierarhia este necesară pentru a asigura unitatea de direcţie, dar comunicarea laterală este de asemenea fundamentală, atâta timp cât superiorii ştiu de existenţa ei.

10.-ordine (disciplină) - păstarea ordinii şi a disciplinei pentru a menţine direcţia firmei. Ordinea materială minimizează timpul irosit şi manipulările inutile de materiale, iar cea socială se realizează prin organizare şi selecţia personalului.

11.-echitate - ordinea şi disciplina corecte, sporeşte implicarea angajaţilor. Pentru ca să existe echitate în conducerea unei firme este necesară o ”combinaţie de bunăvoinţă şi spirit de dreptate” în felul în care sunt trataţi angajaţii.

12.-stabilitatea în funcţii - este esenţială, datorită timpului şi cheltuielilor implicate în pregătirea

11

unor manageri competenţi. Fayol este de părere că firmele prospere au, în general, personal de conducere stabil.

13.-iniţiativa - încurajarea angajaţilor de a acţiona individual în susţinerea direcţiei organizaţiei. Îngăduind angajaţilor să-şi manifeste iniţiativa într-un fel sau altul, organizaţia devine mai puternică, deşi aceasta ar putea implica sacrificarea “mândriei personale” din partea multor manageri.

14.-spiritul de echipă - conducerea trebuie să stimuleze moralul angajaţilor săi şi, pentru a-l cita pe Fayol, ”este nevoie de un real talent pentru a coordona efortul, a încuraja zelul şi a folosi aptitudinile tuturor persoanelor şi pentru a recompensa meritele fiecăruia, fără a trezi posibile gelozii sau a tulbura relaţiile armonioase existente”.

În “ Teoria organizaţiilor sociale şi economice”, publicată în 1947 în SUA, autorul Max Weber ( 1864-1920), un sociolog german, consideră că birocraţia este forma ideală sau ‘pură’ de organizare, caracterizată prin:

- ierarhie clar definită;- înaltă diviziune a muncii;- înalt grad de specializare;- reguli precise privind sarcinile şi drepturile lucrătorilor;- proceduri riguros prescrise;- sistem centralizat de documente scrise;- impersonalitatea relaţiilor în cadrul organizaţiei;- promovarea pe baza de abilitate şi cunoştinţe de specialitate.

Tom Burns şi G.M. Stalker, doi specialişti britanici în 1961 în "Managementul inovaţiei" au descris structura mecanicistă de organizare în termeni similari cu structura birocratică a lui Max Weber. Astfel o structură mecanicistă presupune:

1.-angajaţii sunt selectaţi în principal pe baza competenţelor tehnice. Promovarea se face pe aceleaşi baze.

2.-posturile de muncă sunt înalt specializate;3.-responsabilitatea posturilor sunt clar stabilite şI nu se interferează ce cele ale celorlalţi angajaţi;4-principiul unităţii de comandă este strict respectat;5.-regulile, regulamentele şi procedurile fac ca angajaţii să-şi realizeze sarcinile într-o manieră de

rutină;6.-legăturile dintre posturile de muncă sunt numai cele formale.Cei doi specialişti susţin că în firmele moderne structura mecanicistă se recomandă să fie înlocuită

cu un alt tip de structură -structura organică. Acest tip de structură este prezentat ca fiind mai puţin rigidă în cadrul ei punându-se accent pe flexibilitate. Structura organică este opusă structurii mecaniciste şi se caracterizează prin următoarele:

1.-responsabilităţile posturilor de muncă sunt generale şi se modifică în funcţie de nevoi;2.-comunicaţiile constau în sfaturi şI informaţii mai mult decât în ordine şI instrucţiuni;3.-luarea deciziei este mult descentralizată şI informală4.-experienţa este înalt evaluată;5.-titularii posturilor de muncă acţionează mai mult pe bază de raţionament decât pe baza unor

reguli;6.-supunerea faţă de şefi este mai puţin importantă ca realizarea obiectivelor;7.-angajaţii depind mai mult unul de celălalt iar legăturile sunt informale. William Ouchi este profesor american de origine japoneză. În 1981 apare “Teoria Z: cum pot

oamenii de afaceri americani să întâlnească provocarea japoneză”. El foloseşte termenul de “teoria Z” pentru a descrie modelul japonez adaptat în vest. Organizaţiile americane de tip Z :

-folosesc angajarea pe termen lung;-investesc mult în acţiuni de perfecţionare a angajaţilor;-adoptă o politică de promovări lentă (după standardele americane - în nici un caz 10 ani ca în

Japonia).

12

Modelul organizaţional japonez diferă foarete mult de cel american, după cum rezultă şi din următorul tabel:

Organizaţii japoneze Organizaţii americaneAngajare pe viaţăEvaluare şi promovări lenteCariere nespecializateMecanisme de control impliciteElaborarea colectivă a deciziilorResponsabilitate colectivăAtitudine colectivă

Angajare pe durate limitateEvaluare şi promovări rapideCariere specializateMecanisme de control expliciteElaborarea individuală a deciziilorResponsabilitate individualăAtitudine segmentară

2.3. Test cu privire la concepţia pe care o aveţi despre oameni

Acest test are ca obiectiv conştientizarea concepţiei pe care o aveţi asupra oamenilor şi a naturii umane. Testul conţine zece combinaţii, fiecare cu câte două afirmaţii. Trebuie să acordaţi note de la 0-10 pentru fiecare din aceste afirmaţii. Totalul punctelor pentru fiecare pereche trebuie să fie egal cu 10. Testul cere obiectivitate din partea dumneavoastră. Descrieţi persoana care sunteţi nu cea care aţi dori să fiţi. Acesta este un test de reflecţie şi de discuţii şi nu un test de evaluare a cunoştinţelor dumneavoastră.

1.a).Genetic, omul are tendinţa naturală să facă cel mai mic efort posibil. (x)b).Atunci când o muncă nu are sens, ea este evitată de oameni. (y)

2.c).Dacă angajaţii au acces la toate informaţiile pe care le doresc, ei manifestă o mai bună atitudine

şi un comportament mai responsabil faţă de muncă. (x)d).Dacă angajaţii au acces la mai multe informaţii decât le sunt necesare pentru a-şi îndeplini

sarcinile imediate, ei au tendinţa să utilizeze necorespunzător aceste informaţii.

3.e).Atunci când se cer sugestii angajaţilor, perspectiva limitată a acestora, face ca sugestiile să fie

mai puţin utile. . (x)f).Implicarea angajaţilor într-o măsură mai mare le lărgeşte perspectiva de dezvoltare profesională

şi-i determină să prezinte sugestii foarte utile.

4.g).Imaginaţia şi ingeniozitatea nu sunt elemente caracteristice marii majorităţi a salariaţilor. . (x)h).Oamenii sunt în general dotaţi cu imaginaţie şi ingeniozitate, dar ei nu pot din cauza

constrângerilor impuse de superiori să-şi demonstreze aceste calităţi.

5.i).Oamenii îşi impun ei înşişi un autocontrol mai sever dacă sunt responsabili de comportamentul

lor şi de corecţia erorilor lor.j).Oamenii au tendinţa să-şi neglijeze atribuţiile dacă nu li se impun reguli de conduită. . (x)

6.k).Este preferabil să se facă cunoscut angajaţilor şi aspectele pozitive şi cele negative ce

caracterizează activitatea firmei, chiar dacă acest lucru exercită o influenţă negativă asupra lor.l).Este preferabil să nu se facă cunoscute aspectele negative ce caracterizează activitatea firmei,

deoarece angajaţii nu doresc să cunoască decât lucrurile bune. . (x)

13

7.m).Pentru că un superior are dreptul la un mai mare respect decât subalternii, nu trebuie să se

admită că el greşeşte şi că un subaltern are dreptate. . (x)n).Toţi angajaţii firmei merită acelaşi respect. Un superior îşi câştigă prestigiul dacă îşi recunoaşte

propriile erori şi în acelaşi timp şi cazurile în care un subaltern are dreptate.

8.o).Dacă salarizarea este satisfăcătoare, oamenii au tendinţa să se intereseze mai puţin de

responsabilitate şi recunoaştere socială. . (x)p).Dacă munca este interesantă, oamenii vor avea mai puţine pretenţii salariale şi avantaje sociale.

9.q).Dacă oamenii au libertatea să-şi stabilească propriile obiective şi norme, ei sunt mai exigenţi în

realizarea acestora, decât dacă aceste obiective ar fi fost stabilite de superiorul lor. .r).Dacă oamenii au libertatea să-şi stabilească propriile obiective şi norme, ei sunt mai puţin

exigenţi în realizarea acestora, decât dacă aceste obiective ar fi fost stabilite de superiorul lor. . (x)

10.s).Cu cât o persoană îşi cunoaşte mai bine atribuţiile ce îi revin prin fişa postului, şi cu cât

libertatea în realizarea acestora este mai mare, cu atât activitatea de control trebuie să fie mai strictă. . (x)

t).Cu cât o persoană îşi cunoaşte mai bine atribuţiile ce îi revin prin fişa postului, şi cu cât libertatea în realizarea acestora este mai mare, cu atât activitatea de control trebuie să fie mai lejeră.

14