,ACWELINE KELLY

Seria CALPURNIA TATE

O oEscoPERrRE NEoBT9NUTTA

volumul 1

rtfr

editura rao

CAPITOIUI 1

Oriqrneo speciilorCAnd un tdnir naturalist incepe si studieze un grup

de organisme necunoscute lui, inigial este nesigur in adetermina ce diferenge si ia in calcul... nu qtie nimic

despre suma ;i tipul variabilelor grupuluiin cauzd....

DARWIN, Origirua speciil,or

Pani in 1899, invifaser[m si imblinzim intunericul, dar

nu qi canicula din Texas. Ne trezeam pe intuneric, cu ore bune

inainte de risirit, cind orizontul era doar o diri indigo, iarrestul cerului era negru ca ticiunele. Ne aprindeam felina-

rele cu gaz qile ciram in fafa noastri ca pe nigte mici agtri

liciritori. Pani la prdnz, era de lucru c6t pentru o ziintreagL.Atunci, cdldura ucig[toare ne alunga pe tofi in casa mare,

cu obloanele trase, unde ne intindeam in camerele cu tavane

inalte, ca niqte victime asudate. Remediul de varl obiqnuit al

mamei, stropirea ceargafurilor cu parfum ricoritor, funclionadoar pentru o clipi. La ora trei dupi-amiaza, c|nd trebuia sine sculim iar, temperatura era inci ucigitoare.

Cildura era insuportabili pentru toli locuitorii dinFentress, dar femeile erau cele care sufereau cel mai mult incorsetele gi jupoanele lor. (Eu eram inci prea mici pentru

7-*€$<e.-

JACQUELINE KELLY

aceasti anume formi de torturi feminini.) igi scurtau intre-

vederile ;i oftau incontinuu, blestemau ci.ldura gi pe birbafii1or, pentru ci le tirAseri in Caldwell ca si planteze bumbac

gi nuci pecan gi si creasci vite. Mama renunlase pentru o

weme la accesoriile sale pentru pir, care includeau un breton

fals gi o megi din pir de cal, platforme pe care, in fiecare zi,

construia din propriul pir un munte elaborat. in zilele in care

nu aveam musafiri, iqi biga capul sub cigmeaua din bucitiriegi o lisa pe bucitireasa noastrl, Viola, si toarne api pAni era

udi leoarci. Ni se interzisese prin ordine clare si ne amuzimvdzdnd aceastii priveligte ineditd. Pe mlsurl ce mama renunfa

la demnitatea ei in fa(a cilduril, am descoperit (gi tata de ase-

menea) ci era de preferat siL ne ferim din calea ei.

in vara aceea aveam qapte ani. Eram singura fati intr-ofamilie cu $apte copii. Vi putefi imagina o situalie mai rea?

Numele meu este Calpurnia Tate, dar pe atunci toati lumea

imi spunea Callie Vee. Eram la mijloc, intre trei frafi mai

mari - Harry, Sam Houston qi Lamar - gi trei frafi mai mici -Travis, Sul Ross gi bebeluqul |im Bowie, cd,ruia ii spuneam |.8.Biielii mai mici reu$eau si doarmi la prinz, culcagi uneori

claie peste grimadi precum nigte cilelugi transpirafi. Birba(iicare veneau de la cimp gi tatil meu, odati intors de la biroul

siu de la fabrica de bumbac, dormeau de asemenea, dar mai

intii se stropeau pe veranda adormiti cu g[le[i din tabli pline

cu api ciliie de frntini, pentru ca apoi si cadi ripuqi inpaturile din frAnghii.

Da, cildura era ingrozitoare, dar in acelagi timp mi-a adus

libertatea. in vreme ce restul familiei se foia qi mofiia, eu imicroiam drum in secret spre malul rdului San Marcos gi mibucuram de zilele lipsite de gcoali, fbri fra[ii mei bigiciogi gi

frri mama. Nu primisem permisiunea si fac asta, dar nimeninu-mi spusese si n-o fac. Am scipat flri si fiu prinsi pentruci aveam camera mea la capitul holului, degi frafii mei stiteau

8-.€.i*.ee"-

O descoperire neobiqnuitl

la un loc gi cu siguran{i m-ar fi pArit intr-o clipiti. Din citeimi puteam da seama, ista era singurul avantaj de a fi fatd.

intre casa noastrd qi r6u era o parceld de cinci pogoane

de s[lb[ticie, cu plante care creqteau dup[ voia lor. in modnormal ar fi fost un calvar s[-mi croiesc drum prin ea, dar

clienfii obiqnuili - cAini, clprioare, frafi - ftcuserl o potec[ingust[ printre toate tufele acelea ingrozitoare qi lepoase care

erau cdt mine de inalte qi care mi se agdlau in pdr qi de gor!

in weme ce m[ strecuram printre ele. Apoi m[ dezbrlcamqi frceam pluta pe spate, invlluit[ numai in cimaqa de corp

care tremura ugor in jurul meu din cauza curenfilor r0ului,

bucurindu-md de rdcoarea apei care curgea pe l6ngi mine.

Eram ca un nor al rdului, rotindu-md incet in v0rtejurile apei.

M[ uitam in sus la pupele omizilor care atdrnau in frunziqul

luxuriant al stejarilor aplecali peste r6u. P6reau sd md imite,plutind in propriile lor bule de fes[tur6 pe fundalul cerului

Axcoaz.

tn acea var[, to]i blrbafii, cu excepfia bunicului meu,

Walter Tate, iEi tdiaser[ p6ru1 scurt qi iqi rdseserd b[rbilegi mustifile. in prima s6pt[mdn6, pdnl ne-am obiqnuit

cu bdrbiile lor palide Ei slabe, arilta,u ca niqte salamandre

dezbrdcate qi oarbe. in mod ciudat, bunicul nu era deranjat

de cilduri, in ciuda b[rbii lui bogate Ei albe, care ii ajungea

pdnd pe piept. Susfinea cd asta se datoreazi faptului ci era unbirbat cu obiceiuri clare qi moderate, care nu servea niciodatiwhisky inainte de prdnz. Haina lui veche qi mirositoare, cu

coadl de rindunici, era complet in afara modei la momentul

acela, dar nici nu se gAndea si se desparti de ea. Degi mena-

jera noastri Sanluanna o freca regulat cu benzen, haina igi

pistra mereu mirosul de mucegai gi acea culoare ciudati care

nu era nici negru, nici verde.

Bunicul locuia sub acelagi acoperig cu noi, dar era oprezenll mai degrabi incelogati. De multl vreme l[sase

9

JACQUELINE KELLY

afacerile familiei pe mdna singurului slu fiu, tatil meu, AlfredThte, gi igi petrecea zilele ocupindu-se de ,,experimente" in

,,laboratoruf' siu din spatele casei. Laboratorul era doar unhambar vechi, in care, odati, dormeau sclavii. Cdnd nu se afla

in laborator, era ori pe afar| ciutAnd specimene, ori aplecat

asupra weunei cirfi intr-un coll obscur al bibliotecii, acolo

unde nimeni nu indrlznea si il deranjeze.

Am intrebat-o pe mama dacl imi pot tiia pirul, care imiatirna intr-o coadi groasi qi udl pe spate. Mi-a rispuns cinu, n-avea chef si mi vadi alergind ca un silbatic. Mi s-a

pirut complet nedrept, asta ca si nu mai zic despre cilduri.Aga ci am niscocit un plan: si tai cAte doi centimetri de pir infiecare siptimdni - doar atAt - astfel incit mama si nu vadi.Nu ar fi observat pentru ci urma si mi camuflez cu bune

maniere. Cind mi deghizam intr-o domnigoari cumsecade,

de cele mai multe ori scipam de atenfia ei directi. De obicei

era copleqiti de treburile obignuite ale casei gi de zarva nein-

cetati a frafilor mei. Nu ali crede cit haos gi citi giligie pot

face qase frali. in plus, ci'ldura ii agrava durerile de cap qi aqa

amelitoare, gi avea nevoie de o linguri intreagi din Amestecul

de Legume al Lydiei Pinkham, cunoscut ca fiind Cel Mai Bun

Purificator de Shnge pentru Femei.

in acea noapte, am luat o pereche de foarfece pentru

broderie qi, cu emofie qi inima bltAndu-mi puternic, amtdiatprimii centimetri. Am privit smocul de plr moale din palmI.Mi sffSduiam si-mi imbrSliqez viitorul din str6lucitorul Secol

Nou, care era la doar c0teva luni distan!6. Mi se pilrea cd era

un moment cu adevirat mArE. in noaptea aceea nu am dormitdeloc bine, gdndindu-m[ cu fric6la dimineala urm6toare.

A doua zi am coborAt la micul dejun findndu-mi risu-flarea. Cletitele cu pecan aveau gust de carton. $i qtili ce s-a

intdmplat? Absolut nimic. Nimeni nu a observat citugi de

pufin. Asta m-a linigtit, dar mi-am zis ,,Ei bine, nu aga e mereu

10

O descoperire neobiqnuiti

in familia asta...?" De fapt, nimeni nu a observat nimic decitpatru siptimani qi opt centimetri mai tirziu cind, intr-odiminea[i, bucitireasa noastri Viola mi-a aruncat o privirepitrunzitoare. Dar nu a spus nimic.

Pe Ia jumitatea lui iunie a fost atit de cald, incit mama, intimpul cinei, a lisat stinse lumAnirile din candelabru. Ba mai

mult, ne-a scutit pe Harry gi pe mine de lec{iile de pian pentru

doui siptimAni. Ceea ce era destul de bine. Harry transpirapeste clape, aga ci pe la Menuet in Si partitura era neclar6.

Nimic din ceea ce incercau mama sau Sanluanna nu reuqea

si redea strilucirea fildegului. in plus, profesoara noastri de

muzici, doamna Brown, era o fosili, iar calul ei decrepit tre-

buia si-i tragl cirula cinci kilometri, tocmai din Praire Lea.

Probabil ci s-ar fi pribuqit amAndoi pe drum gi ar fi trebuitucigi. Daci ne gindim pufin, ne era o idee tocmai rea.

Tata, afldnd c[ vom pierde lecliile, a spus:

- Mai bine aga. Un biiat are nevoie de lecfii de pian aga

cum un $arpe are nevoie de o fusti cu volane.

Dar mama nici nu voia si audi. iqi dorea ca Harry, lagaptesprezece ani, cel mai mare biiat al ei, si devini un gen-

telman. Pldnuia ca la implinirea vdrstei de optsprezece ani

si il trimiti la universitate, in Austin ,la optzeci de kilometridistanfi. Conform articolelor de ziar, la universitate erau

cinci sute de studenli, dintre care gaptesprezece domnigoare,

cu insolitorii lor, la $coala de Arte Liberale (de unde aveai de

ales intre mrzicd, englez| sau latind). Planul tatei era diferit;el voia ca Harry si devini om de afaceri si, intr-o buni zi,

sI preia fabrica de bumbac, livezile de pecan qi si se alituremasonilor, la fel cum ficuse gi el. Totuqi, tata nu pirea sicreadi ci lecliile de pian sunt o idee rea pentru mine, asta

presupunind c[ se gindise vreun pic.

Pe la sfbrgitul lui iunie, Indicatorul de Fentress raporta o

temperaturi de 410C pe stradl, in fala biroului ziarului. Nu

11-.-=e*<q."-

JACQUELINE KELLY

mentiona insl care era temperatura la umbrl. M-am intrebatde ce nu, de vreme ce niciun om intreg la cap nu ar fi stat

mai mult de o secund[ in soare, poate numai ca sE desco-

pere cea mai iute cale spre urmitorul petic de umbrI, fie elsub un copac, gopron sau chiar un cal. Mi se pirea ci pentrulocuitorii oragului ar fi fost mult mai utili temperatura de

la umbri. I-am scris editorului o scrisoare subliniind acest

aspect Ei, spre surpriza mea, ziarul a publicat-o in siptiminaurmitoare. Spre gi mai marea surprizi a familiei mele, ziarula inceput de asemenea si dea qi temperatura la umbri. Citindci la umbri sunt doar 350C, cumva ne simfeam ceva mai bine.

Brusc, ne-am trezit invadafi de insecte, atat afare, cdt qi incas5. Cosaqii sireau in valuri de sub copitele cailor. Licuriciiau ieqit in numdr atdt de mare, incdt nimeni nu-Ei aminteao var[ cu un spectacol mai luminos. in fiecare sear[, frafiimei qi cu mine ne adunam pe verandi qi fEceam concurs sIvedem cine observ[ prima lic[rire. Aveam parte de multiexaltare qi chiar onoare in caqtigarea lui, mai ales dupd ce mama

a luat din coqul ei de cusut o bucat[ de mitase albastri Ei a

tEiat din ea un medalion pe care l-a decorat cu alte panglici.Printre durerile de cap, brodase pe el cu fir auriu ,,PremiulLicuriciului Fentress". Era un premiu elegant qi mult rdvnit.C6qtigitorul il purta p6nd seara urmdtoare.

Furnicile invadaserd bucitlria ca niciodati gi o torturaupe Viola. Mirqiluiau in forma[ie militari printre cripiturileminuscule din podele si ferestre, indreptindu-se direct spre

chiuveti. Lupta Violei cu insectele se dovedi zadarnici. Erauinsetate gi nu puteau fi oprite. Priveam licuricii ca pe o recom-pensi, iar furnicile ca pe o molimi gi pentru prima dati m-amintrebat de ce facem aceasti distinclie. Toate erau creaturicare incercau si supraviefuiasci secetei, la fel ca noi. Eramde pirere ci Viola trebuia si inceteze gi si le lase in pace, dar

t2-"€.l&<<"-

O descoperire neobi;nuiti

m-am rdzgdndit cdnd am observat ci piperul negru din salata

su ou nu era deloc piper.

in vreme ce anumite insecte ne invadaserd, algi locuitoriobignuili ai propriet[fii noastre, cum ar fi r0mele, dispIruserl.Fraf,i mei se pldngeau de lipsa viermilor pentru pescuit qi de

cdt de greu era sE sapi dupl ei in p5m6ntul tare qi uscat. Poate

vi intrebafi dacd rdmele pot fi dresate. O sd vd rlspund eu:

e posibil. Pentru mine, solulia era evidentl: rdmele apdreau

mereu atunci cdnd ploua qi era destul de simplu sd faci nigte

ploaie pentru ele. Am cdrat o gdleatd din tablS plini cu apiintr-o zoni cu umbr[ de pe cele douS hectare de praf ale

proprieti(ii noastre gi am virsat-o in acelagi loc de cdteva oripe zi. Dupi cinci zile, trebuia doar si mi duc acolo cu gileata

mea, iar rAmele, atrase de paqii mei gi de promisiunea ci voravea ap6, iegeau la suprafafi. Le adunam gi le vindeam luil^amar cu un penny duzina. Lamar m-a tot bitut la cap si-ispun unde le gdsisem, dar nu am vrut. Totuqi, i-am dezvdluitmetoda mea lui Harry, favoriful meu, fa![ de care nu puteam

ascunde nimic. (Ei bine, aproape nimic.)

- Callie Vee, a spus el, am ceva pentru tine.

Apoi, s-a dus la biroul siu gi a scos un carnefel de buzunar,

legat in piele rogie, pe care erau marcate cuvintele ,,Suvenirdin Austin'.

- Uite, a spus. Nu l-am folosit niciodatl. Po{i sI scrii aiciobservaliile gtiinlifice pe care le faci. Egti un adevirat natura-list in devenire.

Ce anume era un naturalist? Nu eram siguri, dar am decis

sa imi petrec intreaga vari fiind unul. Daci asta insemna siscrii doar despre ce vedeai in jurul tiu, era ceva ce puteam

face. in plus, acum ci aveam un loc al meu si notez lucruri,vedeam lumea cu ochi noi.

Primele note scrise au fost despre ciini. Din cauza cildu-rii, stiteau atAt de nemigcafi in praf, incit pireau morfi. Chiar

13

-"€.&<e.-

IACQUELINE KELLY

gi atunci cand frafii mei, de plictiseali, ii impungeau cu be{e,

ciinii nici nu se oboseau si ridice capul. Se trezeatr doar citsi bea apd, apoi se pribuqeau la loc, ridicind nori de prafinjurul lor. Pe Ajax, c6.Linele de vinitoare prefuit al tatei, nu-lf[ceai si migte nici micar trigand cu pugca la un doi pagi

de botul lui. Stitea intins, cu gura deschisi qi mi l6sa si iinumir dinfii. Astfel am descoperit ci cerul gurii la ciine are

protuberanfe pronunfate, orientate spre gAt, astfel incAt, nuincape indoiali aici, si incurajeze trecerea prdzliagltate intr-osinguri direclie, qi anume cea a CINEI. Am scris toate astea

in carnelelul meu.

Am observat ci expresiile de pe fa{a unui ciine sunt date

mai ales de migcarea sprdncenelor. Am scris ,,De ce au cAiniisprdncene? De ce au cAinii nevoie de sprAncene?"

L-am intrebat pe Harry, dar nu gtia. A spus:

- Du-te gi intreabi-l pe bunicul. El gtie lucruri dintr-astea.

Dar nu am vrut. Bitrinul avea propriile sprincene stufoa-

se qi ameninfitoare, aseminltoare celor ale unui dragon, gi

era o figuri prea impunitoare, de care nu-mi venea si mi agi!ca un prunc. Nu-mi aminteam si-mi fi vorbit direct weodatigi nici nu eram siguri ci imi gtie numele.

Mi-am concentrat atenlia la pisiri. Din anumite motiveaveam o grimadi de pisiri cardinal in acel an. Harry mIintriga cind imi zicea ci era o recolti buni, ca qi cum am fimuncit si culegem corpurile lor colorate gi vesele, apoi sI leagezlm in copacii care se aflau de-a lungul aleii din pietrig ca

pe nigte ornamente de Criciun. Dar din cauz| cL erau atdt de

multe gi seceta impulinase hrana lor obignuiti, seminlele gi

fructele de pidure, masculii se luptau furios pentru posesia

fiecirui dud. Am gisit un mascul mort, mutilat intr-o inciierare.O imagine surprinzitoare gi tristi. Apoi, intr-o dimineafi, o

femeli a venit si se ageze lingi mine, pe scaunul din richitide pe verandi. Am inghelat. Ag fi putut si intind mina gi si

t4-.+5i#"-

O descoperire neobiqnuiti

o ating. Din ciocul ei galben deschis atdrna o gAlmi de culoaregri-maronie. Pdrea un pui de goarece, cdt un degetar, mort sau

pe moarte.

Cand am povestit despre asta la cin[, tata mi-a zis:

- Calpurnia, pisirile cardinal nu minAnci goareci. Ele se

hrS.nesc cu plante. Sam Huston, dd-mi, te rog, cartofii!

- Da, ei bine, spuneam gi eu aga, domnule, am zis incet gi

apoi m-am infuriat c[ nu avusesem curajul si apir adevirulpe care il vizusem cu ochii mei.

GAndul c[ pisirile cardinal erau impinse spre un astfel

de comportament nenatural mi ingrozea. Urmitorul pas era

canibalismul. in seara aceea, inainte sd mI duc la culcare, am

Iuat o cutie plini cu oviz din grajd gi l-am impriqtiat pe alee.

Am scris in carnefel: ,,Cite pisiri cardinal vom avea anulriitor, daci nu e suficienti mdncare? Amintegte-{i si numeri".

Apoi, am scris in carne(elul meu ci in vara aceea aveam

doui feluri foarte diferite de cosagi. Unii erau mici, verzi ca

smaraldul gi foarte rapizi, cu pete negre pe spate. Pe ici, pe

colo erau unii imengi, galben-deschis, de doui ori mai mari qi

lenegi, strilucitori qi atAt de gragi, incAt culcau la pimint iarbaatunci cdndaterizau. Nu mai vizusem dintr-dgtia pini atunci.Am interogat pe toati lumea din casi (in afari de bunicul),pentru a afla de unde apiruseri aceste ciudate specimene gal-bene, dar nimeni nu gtia si imi spuni. Niciunul dintre ei nuera cit de pulin interesat.

Ca ultimi speran[i, mi-am adunat tot curajul qi m-amindreptat spre laboratorul bunicului. Am dat la o parte pinzagroasi care servea drept ugi gi m-am oprit tremurind in prag.

$i-a ridicat surprins privirea de la tejgheaua unde turna unlichid maro, ciudat, in varii pahare qi retorte. Nu m-a invitatsi intru. M-am balbait spunindu-i problema mea despre

cosagi, in timp ce el mi privea ca gi cAnd nu gtia de unde simi ia.

15-.'=}#"-