sf. simeon noul teolog - cele 225 de capete

8/3/2019 Sf. Simeon Noul Teolog - Cele 225 de capete

1/88

1. Dumnezeu nu este nicieri pentru cei ce privesc

trupeste, cci e nevzut. Dar pentru cei ce inteleg

duhov-niceste este pretutindeni ; cci e de fat, fiind in

toate si in afar de toate. El este in toate si aproape de

cei ce se tem de El (Ps. LXXXIV, 10), dar mintuireaLui e departe de cei pctosi (Ps. CXVIII, 155).

2. Amintirea lui Hristos lumineaz mintea si alungdracii. Lumina Sfintei Treimi, strlucind in inima

curat, o desparte pe aceasta de lume si pe cel prtas de

ea il face s se umple inc de aici, pe cit e cu putint

credinciosului, de slava viitoare, ca pe unul ce se afl

sub lucrarea harului, desi este inc ascuns sub acope-rmintul trupului.

3. Dac, dup trecerea celor vzute, nu mai este nimic

altceva decit numai Dumnezeu, Care este si va fi, fr

indoial, cei ce se imprtsesc cu imbelsugare de harul

Lui in lumea aceasta, chiar dac sint inc pe p-mint, s-

au unit in cea mai mare msur cu veacul viitor, mcarc suspin inc impovrati de umbra si de greutatea lor.

4. Domnul nu fericeste pe cei ce invat numai, ci pe cei

ce s-au invrednicit mai intii, prin lucrarea poruncilor, s

vad si privesc in ei insisi lumina Duhului celumineaz si scinteiaz. Cci datorit ei cunosc, prin

vederea ei adevrat, prin cunoasterea si lucrarea ei,

cele despre care vorbesc si asa invat pe altii. E de

trebuint, asadar, ca cei ce vor s invete pe altii s fie


2/88

ridicati mai intii ei insisi, cum s-a spus, ca nu cumva

vorbind despre cele ce nu le cunosc, s piard, prin

rtcire, pe cei ce se incred in ei si pe ei insisi.

5. Cel ce nu se teme de Domnul nu crede c exist

Dumnezeu (Ps. XIII, 1). Dar cel ce crede c exist seteme de El si pzeste poruncile Lui. Iar cel ce zice c se

teme de Dumnezeu, dar poruncile Lui nu le pzeste,mincinos este (1 Ioan II, 4) si frica de Dumnezeu nu

este intr-insul. Cci unde este frica de Dumnezeu, e si

pzirea poruncilor (Ps. CXI, 1, 4). Iar nefiind aceasta

intru noi, si nici pzirea poruncilor, nu ne deosebimintru nimic de pgini si de necredinciosi.

6. Credinta si frica de Dumnezeu si pzirea poruncilor

Lui ne rspltesc pe msura curtirii noastre. Cci in

msura in care ne curtim, ne ridicm de la frica de

Dumnezeu la dragostea de El si inaintind ne mutm,

asa-zicind, de la fric la iubirea lui Dumnezeu. Si

atunci auzim cuvintul Lui : "Cel ce are poruncile Mele

si le pzeste pe ele, acela este cel ce M iubeste" (Ioan

XIV, 21). Si asa adugm nevointe peste nevointe

pentru a ne arta iubirea prin fapte. Iar intimplindu-seaceasta, El insusi ne iubeste, precum a fgduit. Iar

iubindu-ne, ne iubeste si Tatl Su la fel, venind inainte

Duhul, Care impodobeste casa noastr, ca prin

intilnirea ipostasurilor in noi, s ne facem locas alTatlui si al Fiului si al Sfin-tului Duh 18.


3/88

7. Slsluirea, intru curtie cunoscut si simtit, a

Dumnezirii celei in trei Ipostasuri in cei desvirsiti nu

e. implinirea dorintei, ci mai degrab inceput si cauz a

unei dorinte mai puternice 19. Cci din acel moment,

ea nu mai las pe cel ce a primit-o s se potoleasc, ci

tinindu-1 aprins pururea ca de un foc, il impinge s se

ridice spre flacra unei dorinte si mai dumnezeiesti.

Cci neputind mintea s afle o margine si un sfirsit al

Celui dorit, nu poate pune nici dorintei si iubirii sale

vreo margine, ci silindu-se s ating si s dobindeasc

captul fr sfirsit, poart in sine pururea dorinta ne-sfirsit si iubirea nesturat20.

8. Cel ce a ajuns la acest capt nu socoteste c a aflat

inceputul dorintei sau al iubirii lui Dumnezeu in sine, ci

socoteste c nu iubeste inc pe Dumnezeu, in-trucit n-a

putut ajunge s cuprind plintatea iubirii. De aceea,socotindu-se pe sine cel din urm dintre toti cei ce setem de Dumnezeu, se socoteste din tot sufletul

nevrednic chiar si de mintuirea impreun cu ceilalticredinciosi21.

9. "Toate sint cu putint celui ce crede" (Marcu IX, 23)Cci Credinta se socoteste in loc de dreptate (Rom. IV,

9). "C sfirsitul legii este Hristos" (Rom. X, 4). Iar

credinta in El indrepteaz si desvirseste pe cel ce

crede. Cci credinta in Hristos, socotindu-se in locul

faptelor legii si fiind intrit si artindu-se prin


4/88

poruncile Evangheliei, face pe cei credinciosi prtasi de

viata cea vesnic in Hristos insusi22.

10. Credinta23 este puterea care ne face s murim

pentru Hristos de dragul poruncii Lui si s credem c

moartea aceasta este pricina vietii. Ea ne face ssocotim srcia ca bogtie, neinsemntatea si umilirea,

ca slav si cinste adevrat ; iar cind nu avem nimic, scredem c stpinim toate (2 Cor. VI, 10), mai bine-zis

c am dobindit bogtia cunostintei lui Hristos cea nep-

truns (Efes. III, 8). Ea ne face s privim toate cele cese vd, ca trin si fum.

11. Credinta in Hristos ne d puterea nu numai s

dispretuim plcerile vietii, ci si s suportm si s rb-

dm toat ispita care vine asupra noastr prin intristri,

necazuri si nenorociri, pin va vrea si ne va cerceta pe

noi Dumnezeu. "Cci rbdind, zice, am asteptat peDomnul, si a luat aminte la mine" (Ps. XXXIX, 1).

12. Cei ce-si pun printii, in vreo privint, mai presus

de porunca lui Dumnezeu, nu au dobindit credinta in

Hristos. Ei, desigur, sint judecati si de constiinta lor,

dac au o constiint vie a necredintei lor24. Cci e pro-

priu credinciosilor s nu calce in nici o privint

porunca Marelui Dumnezeu si Mintuitorului nostruIisus Hristos.


5/88

13. Credinta in Hristos, Adevratul Dumnezeu, naste

dorinta dup cele bune si frica de chinuri. Iar dorinta

celor mai inalte si frica de chinuri, aduce pzirea

intocmai a poruncilor. Pzirea intocmai a poruncilor

invat pe crestini s-si cunoasc neputinta lor. Iar

cunoasterea neputintei noastre adevrate naste aducerea

aminte de moarte. Cel ce si-a fcut-o pe aceasta

insotitoare de viat va cuta cu osteneal s afle ce

soart va avea dup iesirea si plecarea din viata aceasta

Iar cel ce se strduieste s cunoasc cele viitoare e

dator, intii de toate, s se lipseasc de cele de acum.Cci cel ce e stpinit de im-ptimirea fat de acestea,

pin la cel mai neinsemnat lucru, nu poate dobindi

cunostinta desvirsit a acelora. Iar dac prinbunvointa lui Dumnezeu va gusta putin din ea, de nu

va prsi degrab cele de care si in care este tinut prin

imptimire si nu se va preda in intregime acestei

cunostinte, nemaiprimind s cugete de bunvoie la

nimic altceva afar de ea, se va lua de la el si aceastcunostint pe care socoteste c o are (Luca XIX, 26).

14. Lepdarea de lume si retragerea desvirsit, insotit

de instrinarea de toate mijloacele, obisnuintele,

socotintele si de persoanele din viat, si lepdarea de

trup si de voie se fac pricin de mare folos celui ce s-alepdat in scurt vreme asa de fierbinte.


6/88

15. Dac fugi de lume, ia seama s nu dai sufletului

mingiieri la inceput si s o cercetezi pe aceasta, chiar

dac te silesc s faci aceasta toate rudeniile si toti

prietenii. Cci pe ei ii indeamn la aceasta demonii

pentru a stinge cldura inimii tale. Chiar dac nu-ti vor

putea impiedica cu desvirsire hotrirea, ei o vor facecu sigurant mai moale si mai slab.

16. Cind te vei afla fat de toate dulcetile vietii cu

suflet brbtesc si neinduplecat, demonii induioseaz

rudeniile si le fac s pling si s se jeleasc in fata ta

pentru tine. C acesta este adevrul, vei cunoaste dac

tu vei rminea neclintit si in fata acestei ispite. Cci ii

vei vedea pe aceia aprinzindu-se deodat de minie si de

ur impotriva ta si deprtindu-se de tine ca de undusman, nemaivrind s te vad.

17. Vzind suprarea ce s-a iscat pentru tine in printi,

frati si prieteni, s rizi de dracul care a pus la cale s se

fac acestea impotriva ta ; si cu fric si sirguint

mult,retrage-te si roag pe Dumnezeu cu struint ca

s ajungi degrab la limanul Bunului Printe, la Care

ajungind sufletul tu ostenit si impovrat, El il vaodihni. Cci multe pricini de primejdii si de ultim

pierzanie cuprinde marea vietii.

18. Cel ce vrea s urasc ispitele lumii e dator s

iubeasc pe Dumnezeu din tot sufletul si s-si aduc

pururea aminte de El. Cci nimic altceva nu ajut, ca


7/88

acestea, s prsesti toate cu bucurie si s te intorci de

la ele ca de la niste gunoaie.

19. Nu vrei s mai rmii in lume pentru pricini bine-

cuvintate sau neintemeiate, ci indat ce ai fost chemat,

ascult degrab. Cci de nimic altceva nu se veselesteDumnezeu asa de mult ca de repeziciunea noastr25.

Fiindc mai mare este ascultarea imediat cu srcie,decit intirzierea cu multime de bunuri26.

20. Dac lumea si cele din lume trec toate, iar

Dumnezeu este singur nestriccios si nemuritor, bucu-rati-v toti citi ati prsit pentru El cele striccioase. Iar

striccioase sint nu numai bogtia si banii, ci si toat

plcerea si bucuria de pcat este stricciune. Numai

poruncile lui Dumnezeu sint lumin si viat. De totisint numite asa.

21. Dac ai primit, frate, flacra si alergind ai ajuns din

pricina ei la chinovie, sau la un printe duhovnicesc, de

vei fi indemnat de el, sau de fratii care se nevoiesc

impreun cu tine, s te folosesti de bi sau de

mincruri, sau de alte mingiieri pentru intrire, s

primesti acestea. Dar fii totdeauna pregtit pentru post,

pentru ptimire, pentru infrinarea cea mai deplin. Cde vei fi indemnat de printele tu intru Domnul s te

imprtsesti de mingiieri, s te afli asculttor aceluia,

ca voia ta s nu o faci nici in aceasta. Iar de nu, rabd

cu bucurie cele ce ai vrut s le faci de bunvoie,


8/88

folosindu-te sufleteste. Cci pzind aceasta, vei fi

pururea intru toate postind si infrinindu-te si ca unul ce

te-ai lepdat cu voia intru totul. Ba nu numai atit, ci vei

pstra nestins si flacra afltoare in inima ta, care te

sileste s dispre-tuiesti toate.

22. Cind dracii vor face toate din partea lor si nu ne vor

putea clinti sau impiedica de la tinta noastr cea dupDumnezeu, se vor furisa in cei ce ftresc evlavia si

vor incerca s impiedice prin aceia pe cei ce se

nevoiesc. Mai intii miscati, chipurile, de dragoste si de

comptimire, acestia ii vor indemna pe cei ce se

nevoiesc, s se odihneasc spre a nu slbi trupul si a

cdea in lince-zeal. Pe urm ii atrag la intilniri fr

folos, fcindu-i s-si piard zilele in ele. De va asculta

vreunul dintre cei ce se nevoiesc si se va potrivi lor, se

vor intoarce si vor ride de pierderea lui. Iar de nu vaasculta de cuvintele lor, ci se va pzi pe sine strin detoate, cu mintea adunat si infrinat in toate, se vor

aprinde de pizm si vor face totul pin ce il vor alunga

si din obste. Cci nu sufer slava desart cea necinstit

s vad in fata ei smerenia, ludat.

23. Iubitorul de slav desart sufere cind vede pe cel

smerit la cuget vrsind lacrimi si folosindu-se indoit, ca

unul ce-si face pe Dumnezeu milostiv prin ele si iisileste pe oameni s-1 laude fr voie.


9/88

24. Odat ce te-ai predat pe tine intreg printelui tu

duhovnicesc, s stii c esti ca un strin fat de toate

care te atrag in afar : oameni, lucruri si bani. Fr de

el nimic s nu voiesti s faci ori s implinesti in

privinta acestora. Dar nici s nu ceri de la el vreun

lucru mic sau mare, dac nu-ti va porunci el insusi, din

propria socotint, s iei ceva, sau nu-ti va da el cumiinile sale.

25. S nu dai milostenie fr voia printelui tu dup

Dumnezeu, din bunurile ce i-ai adus. Dar nici prin

mijlocitor s nu voiesti s iei ceva din ele, fr voia lui.

Cci e mai bine s fii srac si strin si s asculti, decit

s risipesti bani si s dai celor lipsiti, cind te afli

inceptor. Pred toate cu credint nestirbit hotririiprintelui duhovnicesc, ca in mina lui Dumnezeu.

26. S nu ceri si s nu iei nici un pahar cu ap, chiar de

s-ar intimpla s arzi, pin ce nu te va indemna, miscat

de la sine, printele tu duhovnicesc. Stringe-te pe tine

si constringe-te in toate, incredintindu-te si zi-cind in

gind : "Dac Dumnezeu vrea si esti vrednic s bei, va

descoperi printelui tu, si acesta iti va zice tie : bea".Si atunci bea cu constiinta curat, chiar de e la vreme

nepotrivit.

27. Cel ce a cercat folosul duhovnicesc si a dobindit

credint nemincinoas, luind pe Dumnezeu ca martor al

adevrului, si-a zis : "Mi-am pus in mine gindul s nu


10/88

cer printelui meu nici s mninc, nici s beau, sau s

m imprtsesc de ceva fr el, pin ce nu-i va da de

stire Dumnezeu si imi va porunci mie. Si fcind asa,niciodat, zice, n-am fost impiedicat de la scopul meu".

28. Cel ce a dobindit credint neindoielnic fat deprintele su dup Dumnezeu, privindu-1 pe el,

socoteste c priveste pe Hristos insusi ; si fiind cu elsau urmind lui, crede cu trie, c este cu Hristos sau

urmeaz Lui. Unul ca acesta nu va pofti niciodat s

vorbeasc cu altcineva. Nu va pune vreunul din

lucrurile lumii mai presus de amintirea si de dragostea

lui. Cci ce este mai mare si mai de folos in viata de

fat si in cea viitoare decit a fi cu Hristos ? Si ce este

mai frumos si mai dulce ca vederea Lui ? Iar dac se

invredniceste si de grirea Lui, scoate din aceasta, cu

sirguint, viat vesnic.

29. Cel ce iubeste din simtire luntric pe cei ca-re-1

vorbesc de ru, sau il nedrepttesc, sau il ursc si-1

pgubesc, si se roag pentru ei (Matei V, 44), ajunge in

scurt vreme la o mare sporire. Cci fcind aceasta

intru simtirea inimii, isi coboar socotinta in adinc desmerenie si in izvoare de lacrimi, in care se scufund

cele trei prti ale sufletului27. Acela urc mintea in

cerul neptimirii si o face vztoare si, prin gustarea

bunttii de acolo, ajunge de socoteste toate ale vietii


11/88

de aici, gunoaie. Si inssi mincarea si hrana n-o mai

primeste cu plcere si des.

30. Credint28 neindoielnic dovedeste cel ce cinsteste

cu evlavie ca sfint pin si locul in care vietuieste

cluzitorul si printele su. El ia praful de pepicioarele aceluia cu dragoste fierbinte in miini s-1

pun pe capul su si unge cu el pieptul su, ca si cu unleac curtitor al patimilor si al pcatelor sale. Iar de el

nu indrzneste s se apropie, nici s ating vreo hain

sau vreun acoper-mint al lui fr voia sa ; dar atingind

ceva din ceea ce-i apartine aceluia, o face aceasta cu

fric si cu respect, so-eotindu-se pe sine nevrednic nu

numai de vederea si de slujirea lui, ci si de intrarea in

chilia lui.

31. Se leapd multi de viata aceasta si de lucru rile

vietii, dar putini se leapd si de voile lor. Bine spune

despre acestia si cuvintul dumnezeiesc : -"Multichemati, dar putini alesi" (Matei XX, 14).

32. Cind sezi la mas cu toat obstea si toate ti se

inftiseaz ochilor mintii ca o umbr si nu mai simti

dulceata mincrurilor, ci sufletul intreg iti este uimit si

plin de lacrimi, cunoaste c harul lui Dumnezeu ti learat acestea astfel, pentru multa ta smerenie din fric,

ca vzind fpturile lui Dumnezeu si cunoscind slbiciu

nea celor supuse simturilor, s-ti aduni frica ta spre

iubirea celor cunoscute cu mintea. Aceasta este cunos


12/88

tinta duhovniceasc, de care auzi vorbindu-se, care se

afl la mijloc intre fric si iubire si trage pe om pe ne

simtite si fr primejdie de la cea dintii la cea de adoua29.

33. Nu poate dobindi cineva altfel iubirea desvir- sitsi neclintit de Dumnezeu decit pe msura cunos tintei

duhovnicesti30. Iar aceasta creste cite putin prinnevointa de fiecare zi cu fapta sufletului. Aceasta sti-

ind-o apostolul a spus : "Din mretia si frumusetea zidirilor se cunoaste, prin asemnare, Fctorul"31.

34. Nimeni nu poate cunoaste cum se cuvine, cu ochii

sensibili, mrimea cerului si ltimea pmintului si

ratiunile tuturor celorlalte. Cci cum va putea cineva

intelege cu ochii trupului cele ce intrec mintea si

intelegerea ? Numai mintea curtit de ginduri32 si

eliberat de prejudecti si luminat de mintea si de

harul lui Dumnezeu va putea incerca cum se cuvine,dup msura luminrii primite, s contemple fpturile.

35. Precum noaptea nu vedem cu ochii sensibili decit

in locul acela unde aprindem lumina unui sfesnic, iar

toat lumea cealalt rmine pentru noi o noapte intune

coas, la fel celor ce dorm in noaptea pcatelor, BunulStpin li se face o lumin mic, mcar c, Dumnezeu fi

ind, rmine tuturor necuprins, crutind neputinta noas

tr. Si atunci deschizindu-si omul ochii mintii si

privind firea celor ce sint, cum n-a mai privit niciodat,


13/88

se um ple de uimire si-1 podidesc, fr s vrea si fr

durere, lacrimile, prin care se curteste cu al doilea

botezS3, cu botezul acela de care zice Domnul in

Evanghelie : "De nu se va naste cineva din ap si din

Duh, nu va intra in imprtia cerurilor" (Ioan III, 5) ; si

iarsi : "De nu se va naste cineva de sus"- (Ioan III, 7).

Spunind "de sus"-, a dat s se inteleag nasterea dinDuh.

36. Primul Botez are apa care preinchipuieste lacri

mile, are mirul ungerii care e semnul premergtor al

mirului spiritual al Duhului, iar al doilea botez nu maieste chip al adevrului, ci este insusi adevrulS4.

37. Nevoitorul35 trebuie s se sirguiasc s fie liber. El

trebuie s se deprteze nu numai de faptele rele, ci si de

ginduri si de intelesuri contrare si s petreac pu rurea

in cugetri folositoare de suflet si duhovnicesti, ca

astfel s rmin fr griji pentru cele ale vietii p-mintesti.

38. Cel ce si-a dezbrcat intreg trupul su, dac-si are

ochii acoperiti cu vreun vl si nu vrea s-1 ridice si s-

1 lepede, nu poate vedea lumina numai cu cealalt

parte dezvelit a trupului. Asa si cel ce a dispretuit toate celelalte lucruri si avutii si s-a izbvit de patimile in

sesi, de nu-si va elibera ochiul sufletului de aducerile

aminte lumesti si de intelesurile cele rele, nu va vedea


14/88

vreodat lumina intelegerii, pe Domnul si Dumnezeul

nostru Iisus Hristos.

39. Precum este acopermintul asezat peste ochi, asa

sint gindurile lumesti si amintirile vietii asezate pe

minte sau pe ochiul sufletului. Cit vreme deci vor filsate acolo, nu vom vedea. Dar cind vor fi ridicate prin

aducerea aminte de moarte, vom vedea limpede luminacea adevrat "care lumineaz pe tot omul ce vine inlume" (Ioan I, 9).

40. Cel ce e orb din nastere nu va cunoaste, nici nu vacrede puterea celor din Scriptur ; dar cel ce s-a in

vrednicit vreodat s vad va mrturisi c cele zise sintadevrate.

41. Cel ce vede cu ochii trupesti stie cind e noapte si

cind e zi. Dar orbul nu stie de nici una. Asemenea si celce vede duhovniceste si priveste cu ochii mintii, da c,

dup ce a vzut lumina cea adevrat si neapropiat, se

intoarce din nepsare la orbirea de mai inainte si se va

lipsi de lumin, simte cu bun simtire lipsa aceleia, si-

si d seama din ce cauz i s-a intimplat aceasta. Dar cel

ce este orb din nastere nu stie nimic despre acestea, nici

din experient, nici din lucrarea de fat, dac nu prindeceva prin auz, aflind astfel despre cele ce nu le-a vzut

niciodat. El va povesti altora despre cele ce a auzit,

fr s stie nici el, nici auzitorii, despre ce lucru griesc

intre ei. 42. Este cu neputint s umpli si trupul cu min-


15/88

cruri pe nesturate, dar s te indulcesti si duhovniceste

de buntatea cea cunoscut cu mintea si dumnezeiasc.

Cci pe cit isi va sluji cineva mai mult pintecele, pe

atita se va lipsi pe sine mai mult de acea buntate. Si pe

cit isi va asupri mai mult trupul, pe atita se va umplea

mai mult de hrana si de mingiierea duhovniceasc.

43. S prsim toate cele de pe pmint, nu numaibogtia si aurul si celelalte mijloace ale acestei vieti, ci

si pofta fat de ele s o alungm cu desvirsire din

sufle tele noastre. S urim nu numai plcerile trupului,

ci si miscrile nerationale (animalice) ale lui, si s ne

sirguim s-1 mortificm prin osteneli. Cci prin el se

lucreaz cele ale poftei si sint aduse la fapt. Cit

vreme este viu acesta, sufletul nostru va fi numaidecit

mort si greu de urnit, sau cu totul de neurnit spre

oricare porunc dumnezeiascS6.

44. Precum flacra focului se ridic neincetat spre

inltime, mai ales dac intorci materia care intretine fo

cul, asa si inima celui iubitor de slav desart nu se

poate smeri, ci cind ii spui cele de folos pentru el, se

inalt si mai mult. Cci mustrat sau sftuit, el se impotriveste cu minie, iar ludat si lingusit, se inalt in chip

pctos.

45. Omul care este obisnuit s se impotriveasc isi este

siesi o sabie cu dou tisuri, ucigindu-si sufletul fr s

stie si instrinindu-1 de viata vesnic.


16/88

46. Cel ce se impotriveste in cuvint, este asemenea

celui ce se pred pe sine cu voia dusmanilor

impratului. Cci contrazicerea este o curs si are ca

momeal ap rarea, prin care fiind amgiti, inghitim

undita pcatului. Prin aceasta e prins de obicei

nenorocitul suflet, fiind apucat de limb si de gitlej de

ctre duhurile ruttii, care aci il ridic la culmea

mindriei, aci il prvlesc in prpastia pcatului, ca sfie apoi dus la judecat cu cei czuti din cer.

47. Cel ce e dispretuit si batjocorit si sufere din cau za

aceasta mult in inima sa, s cunoasc din aceasta c

poart la sin sarpele cel vechi. De va rbda deci in t

cere, sau va rspunde cu mult smerenie, 1-a fcut pe

acesta neputincios si i-a slbit strinsoarea. Iar de va rs

punde impotriv cu acreal, sau va gri cu semetie, a

dat putere sarpelui s-si verse veninul in inima sa si s-iroad cu cruzime cele dinluntru ale sale. Prin aceastail va face de fiecare dat mai puternic, dindu-i spre

mincare, indreptarea sa spre cele bune si puterea

nenoroci tului su suflet. Aceasta il va face s triasc

de aci ina inte in pcat, si s fie mort cu totul pentru

dreptate.

48. De voiesti s te lepezi de toate si s te deprinzi cu

vietuirea evanghelic, s nu te dai in seama unui in

vttor neincercat sau ptimas, ca nu cumva in loc de

petrecerea evanghelic, s o inveti pe cea drceasc.


17/88

Fiindc invtturile bune sint de la invttorii buni ; iar

cele rele, de la cei ri. Cci, desigur, din seminte rele,

ies roade rele.

49. Induplec pe Dumnezeu cu rugciuni si cu la crimi,

ca s-ti trimit un cluzitor neptimas si sfint. Darcerceteaz si tu dumnezeiestile Scripturi si mai ales

scrierile cu invtturi despre lucrare ale sfintilor printi, ca punindu-le alturea de cele invtate si fptuite

de invttorul si inaintestttorul tu, s le poti vedea si

intelege pe acestea ca intr-o oglind, si pe cele ce con-

glsuiesc cu Scripturile s le iei in inim si s le stpi-

nesti cu cugetarea, iar pe cele mincinoase si strine s

le dai la o parte si s le lepezi, ca s nu rtcesti. Cci

s stii c in zilele acestea multi s-au fcut dasclimincinosi si inseltori.

50. Tot cel ce nu vede, dar se incumet s cluzeas c

pe altii, e un inseltor si duce pe cei ce-1 urmeaz in

prpastia pierzaniei, dup cuvintul Domnului : -"Orbul

de va cluzi pe orb, amindoi vor cdea in groap" (Matei XV, 14).

51. Orbul, fat de Cel Unul, e orb in intregime fat de

toate. Iar cel ce vede pe Unul are vederea tuturor. El seretine de la vederea tuturor, dar are vederea tuturor,

fiind in afar de cele vzute. Fiind astfel in Unul, le

vede pe toate. Si fiind in toate, nu vede nimic din

toate37.


18/88

52. Cel ce vede pe Unul, prin Unul se vede si pe sine si

pe toti si pe toate. Dar fiind ascuns in toate, nu priveste

la nimic din toate38.

53. Cel ce nu a imbrcat chipul Domnului nostru Iisus

Hristos, al Omului ceresc si Dumnezeu, peste omulrational si mintal, cu bun simtire si intru cunostint, e

inc numai singe si carne. El nu poate primi simtireaslavei duhovnicesti prin cuvint (ratiune), precum nici

cei orbi din nastere nu pot cunoaste numai prin cuvint(ra tiune) lumina soarelui39.

54. Cel ce aude, vede si simte astfel, cunoaste pu terea

celor zise, ca unul ce poart chipul celui ceresc (1 Cor.

XV, 49)40, si a urcat la brbatul desvirsit, al plinttii

lui Hristos (Efes. IV, 13). Si fiind asa, poate s si

cluzeasc bine, in calea poruncilor lui Dumnezeu,

turma lui Dumnezeu. Dar cel ce nu cunoaste astfel si e

altfel, e vdit c nu are nici simturile sufletului deschise

si sntoase41. Acestuia mai bine ii va fi s fie cluzitdecit s cluzeasc cu primejdie.

55. Cel ce priveste la invttorul si povtuitorul su, ca

la Dumnezeu, nu poate s-1 contrazic. Iar dac isi

inchipuie si zice c le poate impca pe amindou acestea, s stie c s-a rtcit. Cci nu stie ce simtmint aucei ai lui Dumnezeu fat de Dumnezeu.


19/88

56. Cel ce crede c viata si moartea sa este in mina

pstorului su, nu-1 va contrazice niciodat. Iar necu

noasterea acestui lucru naste contrazicerea, carepricinu- ieste moartea spiritual si vesnic.

57. inainte ca cel osindit s primeasc sentinta, i se dputinta de aprare, ca s spun judectorului despre

cele ce a fcut. Dar dup artarea celor fcute si dupsentinta judectorului, nu mai poate contrazice in niciun lucru mic sau mare pe cei rinduiti s aplice osinda.

58. inainte de a se inftisa monahul la aceast jude catsi de a descoperi cele din luntrul su, poate ii mai este

ingduit s ridice contraziceri in unele lucruri, pen tru

c nu sint cunoscute, iar in altele cu inchipuirea c le

poate ascunde. Dar dup descoperirea gindurilor si

dup artarea vdit a lor, nu-i mai este ingduit s

contrazic pe judectorul si stpinitorul su dup

Dumnezeu, pin la moarte. Cci monahul, inftisindu-

se la inceput la aceast judecat si dezvluindu-si cele

ascunse ale inimii sale, s-a convins de la inceput, dac

a do-bindit oarecare cunostint, c e vrednic de

nenumrate morti; dar crede c prin ascultarea sismerenia sa, se va izbvi de toate pedepsele si

chinurile, dac cunoaste cu adevrat puterea tainei.

59. Cel ce pzeste acestea nesterse in cugetul su nu se

va impotrivi niciodat in inima sa cind va fi cer tat, sau

sftuit, sau mustrat. Fiindc cel ce cade in ase menea


20/88

rele, adic in contrazicere si necredint fat de printele

si invttorul su duhovnicesc, se rostogoleste jalnic in

fundul si in prpastia iadului (Prov. IX, 18), inc trind;

si se face cas satanei si a intregii lui puteri necurate, ca

un fiu al neascultrii si al pierzaniei (Efes. II, 2 ; Ioan

XVII, 12).

60. Te indemn pe tine, care esti fiu al ascultrii, ca sintorci aceste indemnuri necontenit in cugetul tu si s

lupti cu toat sirguinta, ca s nu te cobori in relele

amintite ale iadului, ci s te rogi fierbinte, in fiecare zi,

lui Dumnezeu : "Dumnezeule si Doamne al tuturor, Cel

ce ai stpinirea peste toat suflarea si tot sufletul ; Cel

ce singur m poti tmdui, ascult rugciunea mea, a

nevrednicului, si rpune pe dracul ce se afl cuibrit in

mine, omorindu-1 prin venirea Preasfintului Tu

Duh42; si pe mine, cel ce sint srac si gol de toatvirtutea, invredniceste-m s cad cu lacrimi lapicioarele sfintului meu printe. Si atrage sufletul lui

sfint la milostivirea fat de mine, ca s m miluiasc.

Druieste, Doamne, smerenie inimii mele, si ginduri

cuvioase, pctosului, care-ti fgduieste s se

pociasc. Nu prsi pin la sfirsit sufletul meu care

Ti s-a supus odat si Ti s-a mr turisit si Te-a ales pe

Tine, in locul intregii lumi. Cci .stii, Doamne, c

vreau s m mintuiesc, mcar c deprinderea mea cea

rea imi st piedic. Dar toate cite sint oamenilor cu

neputint, Tie iti sint cu putint, Doamne"-43.


21/88

61. Cei ce au pus temelie bun, cu fric si cu cutre mur,

credintei si ndejdii, in curtea evlaviei, si si-au re zemat

cu neclintire picioarele pe piatra ascultrii de p rintii

duhovnicesti, socotind cele poruncite de ei, ca iesite din

gura lui Dumnezeu, si zidindu-le pe acestea fr so

vire pe temelia aceasta a ascultrii intru smerenia sufle

tului, izbutesc indat s implineasc aceast mare si

prim fapt : s se lepede de ei insisi. Cci implinind

cineva voia altuia si nu pe a sa, infptuieste nu numai

lepdarea de sufletul su, ci si rstignirea fat de toat

lumea44.

62. Cel ce contrazice pe printele su, face bucuria

dracilor. Iar de cel ce se smereste pin la moarte, se mi

nuneaz ingerii45. Cci unul ca acesta face lucrul lui

Dumnezeu (Ioan VI, 28), asemnindu-se Fiului lui

Dum nezeu, Care a implinit ascultarea de Printele Supin la moarte, iar moartea, pe cruce (Filip. II, 4-11).

63. Frmintarea mult si la vreme nepotrivit intu nec

si tulbur cugetarea si scoate din suflet rugciu nea

curat si cinta. Pe de alt parte, aduce oboseal in

inim si prin aceasta, insprire si invirtosare. Iar prinacestea caut dracii s duc la dezndejde pe cei du

hovnicesti.

64. Ti se poate intimpla uneori, monahule, s afli rivn

si dor mare de desvirsire in sufletul tu, incit s

doresti s implinesti toat porunca lui Dumnezeu si s


22/88

nu cazi nici mcar in pcatul unui cuvint desert (Matei

XII, 37), ca s nu rmii in urma niciunuia din sfintii de

odinioar in fapt, in cunostint si vedere. Dar te vezi

totodat impiedicat de cel ce seamn neghina

descurajrii si nu te las s ajungi la o asemenea

inltime a sfinteniei, prin aceea e-ti strecoar astfel de

ganduri si-ti zice : "iti este cu neputint s te mintuiesti

in mijlocul lumii si s pzesti fr stirbire toate

poruncile lui Dumnezeu". Atunci aseaz-te singur intr-

un colt, strange-te in tine insuti si adun-ti gandul tu si

d un sfat bun sufletului tu si zi-i : "De ce esti intristatsuflete al meu si de ce m tulburi ? Ndjduieste in

Dumnezeu, c m voi mrturisi Lui. Cci mintuirea

persoanei mele nu sint faptele mele, ci Dumnezeulmeu. "Cci cine se va indrepta din faptele legii (Gal. II,

16) ? Nu se va indrepta inaintea Ta nici un vietuitor"

(Ps. CXLI, 2). Ci ndjduiesc s m mintuiesc in dar,

din credinta Dumnezeului meu, prin mila Sa negrit.

Mergi inapoia mea satano ! Domnului Dumnezeului

meu m inchin (Matei IV, 10) si Lui ii slujesc din

tineretile mele, Celui ce poate s m mintuiasc numai

cu mila Sa. Deprteaz-te deci de la mine ! Dumnezeu,Cel ce m-a fcut pe mine dup chipul si asemnarea Sa,te va zdrobi pe tine".

65. Dumnezeu nu cere de la noi oamenii altceva, decit

numai s nu pctuim. Iar acesta nu este lucrul legii, ci

paza neslbit a chipului si a cinstei noastre de sus.


23/88

Stind in acestea potrivit cu firea, si purtind haina

strlucit a Duhului, rminem in Dumnezeu si

Dumnezeu in noi, fiind dumnezei si fii ai lui Dumnezeu

prin infiere, insemnati cu lumina cunostintei de

Dumnezeu46. 66. Trindvia si greutatea trupului,

nscute in suflet din lene si negrij, ne deprteaz de la

canonul obisnuit si aduc in cugetare intuneric si

descurajare47. Prin aceas ta se ivesc in inim ginduri

de fric si de hulire, incit cel ispitit de dracul trindviei

nu mai poate nici mcar s mai intre in locul obisnuit al

rugciunii *8, ci ii este lene si preget si gindestelucruri nebunesti impotriva Fc torului a toate49.

Cunoscind deci pricina si izvorul de unde ti-au venit

acestea, intr cu sirguint in locul obis nuit alrugciunii tale si czind la iubitorul de oameni

Dumnezeu, roag-te din inim cu suspine, intru durere

si lacrimi, cerind izbvirea de povara trindviei si a

gindurilor rele ; si ti se va da degrab tie, celui ce bati

si struiesti cu osteneal, izbvirea de acestea.

67. Cel ce a dobindit inima curat, a biruit frica5e. Iar

cel ce se curteste inc, aci o biruie, aci e biruit de ea.

Dar cel ce nu lupt nicidecum, sau nu simte deloc c e

prieten al patimilor si al dracilor si deci mai adaug la

boala slavei desarte si boala inchipuirii de sine, soco

tind c este ceva fr s fie nimic, sau e robul si prada

fricii, tremurind ca un prunc cu cugetul si avind fric


24/88

acolo unde nu este fric pentru cei ce se tem de

Domnul51.

68. Cel ce se teme de Domnul nu are fric de asal tul

dracilor, nici de neputincioasele lor atacuri, dar nici de

amenintrile oamenilor ri. Fiind in intregime ca oflacr sau ca un foc arztor, ce strbate zi si noapte de

jur-imprejur locurile ascunse si intunecoase, punedracii pe fug. Cci fug mai degrab aceia de el decit el

de aceia, ca s nu fie arsi de flacra invpiat a foculuidumnezeiesc ce tisneste din el52.

69. Cel ce umbl in frica de Dumnezeu, chiar dac

petrece in mijlocul oamenilor ri, nu se teme. El are in

luntrul su frica de Dumnezeu si poart arma nebiruit

a credintei, cu care poate s le implineasc pe toate,

chiar si pe cele ce par grele si cu neputint celor multi.

El petrece ca un urias in mijlocul piticilor, sau ca un leu

mugind in mijlocul dinilor si al vulpilor, increzindu-se

in Domnul. Cu tria cugetului su ii loveste pe ei si in-

spimint inimile lor, invirtind cuvintul intelepciunii,ca pe un toiag de fier5S.

70. S nu te miri dac, stpinit de fric, tremuri te-

mindu-te de toate. Cci esti inc nedesvirsit si lipsit detrie si te temi ca un prunc de mormoloci. Cci frica

este o boal copilreasc si vrednic de ris a sufletului

iubi tor de slava desart. Fat de acest drac s nu cauti

s te folosesti de cuvinte si de contraziceri. Cci


25/88

cuvintele nu folosesc nimic sufletului care tremur si se

clatin. Lsindu-le pe acestea, smereste cu toat

puterea gindi-rea ta si vei vedea cum dispare frica54.

71. Odat, cuprins fiind cineva de trindvie, avea

mintea slbit si intunecat si sufletul molesit, incitputin mai trebuia ca s fie lipsit de intristarea inimii si

s sting in el flacra duhului si s se umple toat casatru pului su de fum55. Ba mai mult, se ivi in el o

amorteal a tuturor mdularelor, care-1 ducea, din

cauza moleselii, la un somn fr msur, incit era silit

s lipseasc si de la slujbele obisnuite. El incerc s se

impotriveasc aces tora prin infrinare si veghere. Dar

biruind somnul, inima lui se inspri din mindrie si

lipsindu-i de aici inainte in tristarea, se strecur in el

frica. Cind o simti pe aceasta in sine, iesi din chilia sa

la vreme nepotrivit si plecind la un loc retras siintunecat, sttu acolo si ridic miinile si se insemn cusemnul crucii, iar ochiul sufletului si-1 inlt spre

Dumnezeu. Umilindu-si astfel putin gindirea, indat

dracul fricii se deprta putin de la el. Dar dracul

cumplit al slavei desarte, mai puternic decit el, ii fur

gindul, vrind s-1 atrag si s-1 predea iarsi dracului

fricii. intelegind el aceasta, se mir si rug fierbinte pe

Dumnezeu s izbveasc sufletul lui din asemeneacurse ale diavolului.


26/88

72. Mare si anevoie de inteles socotesc c este pen tru

toti aceast impreun-lucrare, rutate si uneltire a

dracilor. Cci am cunoscut pe dracul fricii insotindu-se

si lucrind impreun cu dracul trindviei si pe acesta din

urm ajutindu-1 pe cel dintii si intrind lucrarea lui ; de

asemenea, pe cel dintii sdind in suflet frica impreunat

cu invirtosarea, iar pe al doilea intrind intunecarea,

moleseala, invirtosarea si dezndejdea sufletului si a

mintii. Trindvia le este nevoitorilor o incercare menits le pricinuiasc smerenie.

73. Dracul trandviei obisnuieste s rzboiasc, de cele

mai multe ori, mai ales pe cei ce au inaintat in ru

gciune, sau pe cei ce se sirguiesc cu ea. Cci nici un

altul dintre ceilalti draci nu are putere impotriva aces

tora. Acesta isi are puterea fie dintr-o ingduint de sus

cu bun rost, fie, cum socotesc mai degrab, isi ia puterea impotriva noastr din niscai stri necuvenite ale trupului 56. Iar ceea ce vreau s spun este aceasta :

mincind mult si incrcindu-mi stomacul si adormind

astfel prea stul, aceast patim a pus stpinire pe mine

si am fost biruit ; apoi infrinindu-m iarsi peste

msur, mi-am fcut mintea intunecat si anevoie de

miscat si iarsi am czut in aceeasi patim57. Citeoda-

t se intimpl ins aceasta celor ce se nevoiesc si din

amestecarea aerului, despre care nu stiu s spun cevasigur, sau din grosimea vintului de miazzi.


27/88

74. Trindvia este moartea sufletului si a mintii58.

Dac Dumnezeu i-ar ingdui s lucreze impotriva noas

tr dup puterea ei, nici unul dintre nevoitori nu s-ar

mintui vreodat. Datoria noastr este s i ne impotrivim

cu toat puterea ce ne este dat, dar st in puterea lui

Dumnezeu sa ne trezeasc in chip tainic si s ne arate

in chip vdit biruitori ai ei. Cci e cu neputint ca, mu

rind cineva, s invie fr ajutorul Celui ce s-a inviat peSine din morti.

75. Cind mintea e furat de mindrie si se infund in ea

inssi si-si inchipuie c este ceva p;rin sine inssi

fiindc se nevoieste, harul care o lumineaz in chip ne-

vzut se deprteaz de la ea si, lsind-o indat goal, ea

isi d seama repede de neputinta ei. Cci patimile

nvlesc asupra ei ca niste ciini turbati si caut s o

sfisie. Atunci nestiind ce s fac si neavind unde salerge ca s se izbveasc, alearg, prin smerenie, laDomnul care poate s o mintuiasc59.

76. Cel ce a iesit deplin din lume se socoteste pe sine

ca fiind intr-un pustiu neumblat (Ps. LXI, 1) si plin de

fiare. De aceea, cuprins de o fric negrit si de uncutremur de nedescris, strig ctre Dumnezeu, ca Iona

din chit si din marea vietii ; ca Daniil din groapa leilor

si a patimilor furioase ; ca cei trei tineri din cuptorul

focului luntric al poftei arztoare ; ca Manase din sta

tuia de aram a trupului acesta pmintesc si muritor. Iar


28/88

Domnul auzindu-1 il izbveste pe el din prpastia ne-

stiintei si a dragostei de lume, ca pe proorocul din chit,

pentru ca s nu le mai doreasc pe acestea ; il izbveste

din groapa gindurilor rele ale poftei, care rpesc si rod

sufletele oamenilor, ca pe Daniil ; din atacurile

ptimase ale focului care-i arde si ii slbeste sufletul si-

1 impinge cu sila spre fapte necuvenite, rcorindu-i

sufletul cu rou Sfintului Duh, ca pe israelitii aceia ; si

de trupul acesta pmintesc si greu si preaptimas,

pstrindu-1 ne injosit si nedoborit si fcindu-1 fiu al

luminii si al zilei (1 Tes. V, 5) si invrednicindu-1 sguste invierea inc de aici60.

77. Sufletul care struie in alipirea la starea injo sit a

trupului si iubeste plcerile lui si tine la slava de la

oameni, sau chiar dac nu le caut pe acestea, e simtitor

la adierea poftei, rmine cu totul nemiscat si greoi spreorice virtute si porunc a lui Dumnezeu, ca unul ce eingreuiat si inlntuit cu putere de relele amintite. Dar

cind, trezit de ostenelile nevointelor si de lacrimile

pocintei, scutur de la sine greutatea trupului si

topeste in siroaiele lacrimilor cugetul trupesc si s-a

ridicat mai presus de micimea celor vzute, se

imprtseste de lumina curat si se elibereaz de

patimile care il tiranizeaz. Atunci strig si el indat ca

proorocul, ctre Dumnezeu: "Rupt-ai sacul meu si m-ai

incins cu veselie, ca s cunosc slava Ta si s nu m

mihnesc" (Ps. XXIX, 12-13).


29/88

78. Sfinta Scriptur ne d s intelegem c sint trei

locuri in care obisnuieste mintea s petreac 61. Iar eu

socotesc, mai degrab, c sint dou. Prin aceasta nu

invt ceva contrar Scripturii - s nu fie - ci pentru c nu

numr intre inceput si sfirsit, mijlocul. De pild, cel ce

se mut dintr-un oras in altul si dintr-o tar in alta, nu

va numi, pe drumul strbtut, celelalte orase si tri,

chiar dac ar vedea in cursul drumului multe si

minunate lucruri. Poporul care se mut din Egipt in

pmin-tul fgduintei, si se asaz in acesta, isi

aminteste toate cele de pe drumul dintre ele si ledescrie pe acestea tuturor, dar nu spune c s-a mutat de

la prima cetate la a doua si de la a doua la a treia cetate

sau tar, ci c s-a mutat de la robie la libertate, de laintuneric la lumin si din prinsoare a revenit in tara

proprie. Tot asa mintea noastr, a oamenilor,

obisnuieste s se mute de la impti-mire la neptimire,

de la robia patimilor la libertatea duhului si de la

inchipuirea contrar firii, pe care legea o numeste

prinsoare, la inltarea mai presus de fire62, de la marea

agitat a vietii la starea senin cea din afara lumii, de la

amrciunea grijilor si suprrilor vietii la dulceatanegrit si la lipsa de grij in privinta oricrui lucrupmintesc ; de la pofta, de la frmintarea si de la

tulburarea cu privire la multe, la alipirea deplin si la

dragostea fat de Cel Unul.


30/88

79. Mutarea mintii de la cele vzute la cele nev zute si

de la cele ce cad sub simturi la cele mai presus de

simturi pricinuieste uitarea tuturor celor lsate in urm.

Pe aceasta ei o numesc cu dreptate locul linistii,

invrednicindu-se mintea s se inalte la el, nu va mai

cobori iarsi de acolo, ca Moise dup cele 40 de zile si

nopti petrecute pe munte, ci incredintindu-se c e bine

acolo nu se va mai intoarce nicidecum spre cele de jos

M. Ajuns inc de aici casa Treimii si el insusi in

Treime, ca unul ce este in ea, se va slslui in imprtia

cerurilor. Cci iubirea il va tine si nu-1 va lsa scad64.

80. Nu numai cel ce se linisteste singur (sihastrul) M,

sau cel ce se afl sub ascultare (in obste), ci si

egumenul si intiistttorul celor multi si chiar cel ce

slujeste, tre buie s fie numaidecit fr griji, sau liberide toate lucru rile vietii. Cci dac ne predm grijilor,clcm porunca lui Dumnezeu care zice : -"Nu v

ingrijiti de sufletul vostru, ce veti minca sau ce veti bea

si cu ce v veti imbrca. Cci toate acestea le caut

paginii" (Matei VI, 25) ; si iarsi : -"Vedeti s nu se

ingreuneze inimile voastre de mult mincare si de betie

si de grijile vietii" (Luca XXI, 34).

81. Cel ce are gindirea ingrijorat de lucrurile vie tii nu

este liber. Cci e stpinit si robit de grija acestora, fie

c se ingrijeste de acestea pentru sine, fie pentru altii.


31/88

Iar cel liber de acestea nu se ingrijeste in chip lumesc

nici pentru sine si nu se va ingriji nici pentru altii, fie

c e episcop, fie c e egumen, fie diacon. Cu toate aces

tea, nu va sta niciodat fr lucru si nu va dispretui nici

pe cei mai umiliti si mai mici, ci fcind toate in chip

bineplcut lui Dumnezeu, va rmine in toate neingrijorat, toat viata66.

82. Exist o grij nefptuitoare si o fptuire fr grij,

ca si dimpotriv : o negri] fptuitoare si o lene plin

de griji67. Acestea le-a artat si Domnul. Cci spunind

: -"Tatl Meu pin acum lucreaz, si Eu lucrez" (Ioan

V, 17), si iarsi : "Lucrati nu pentru mincarea

pieritoare, ci pentru cea care rmine spre viata vesnic"

(Ioan VI, 27), n-a desfiintat activitatea, ci ne-a recoman

dat activitatea fr grij 6\ Apoi spunind iarsi : "Cine,

ingrijindu-se, poate s adauge mcar un cot la statura sa?" (Matei VI, 27), a desfiintat grija nefptuitoare. Iardespre grija intrupat in fapte, zice : "Iar despre

imbrcminte si mincare, ce v ingrijiti ? Nu vedeti

crinii cimpului si psrile cerului, pe cei dintii cum

cresc si pe cele din urm cum sint hrnite ?" (Matei VI,

28). Astfel, aprobind pe una si dezaprobind pe cealalt,

Domnul ne invat cum s lucrm cu grij

neingrijorindu-ne si cum, liberi de griji, s ocolim oactivitate necuvenit69.


32/88

83. Nu drima casa ta, voind s o zidesti pe a veci

nului. S stii c lucrul acesta e obositor si greu. Ia sea

ma ca nu cumva hotrindu-te la aceasta, s o drimi sipe a ta si s nu poti s o zidesti nici pe a aceluia70.

84. Dac n-ai dobindit o desvirsit neptimire fat delucruri si de bunurile vietii, s nu primesti s. te ocupi

cu chivernisirea lucrurilor, ca s nu te prinzi in ele si, inloc s iei plata slujirii, s suferi osinda pentru hotie si

fur de cele sfinte. Iar de esti silit la acestea, de

intiistttorul, s fii ca cel ce umbl cu focul care arde

si s opresti momeala gindului prin mrturisire si poc

int, ca s te pstrezi neatins prin rugciunea intiistt-torului71.

85. Cel ce n-a ajuns neptimitor, nu stie ce este ne-

ptimirea, ba nici nu poate crede ca este cineva astfel

pe pmint. Cci cel ce nu s-a lepdat mai intii de sine

(Ma tei XVI, 24) si nu si-a golit cu bucurie singele su

pentru aceast viat cu adevrat fericit, cum va bnui

c a fcut cineva acestea ca s dobindeasc neptimirea

? La fel si cel ce-si inchipuie c are Duhul Sfint

neavind nimic, auzind de lucrrile Duhului slsluite incei ce au de fapt pe Duhul Sfint, nu va crede c exist

cineva in generatia de azi lucrat si miscat de Duhul

dumnezeiesc sau ajuns la vederea Lui in chip constient

si simtit, asemenea apostolilor lui Hristos si sfintilor de

altdat. Cci fiecare judec din starea ce o are el, si pe


33/88

cele ale aproapelui, fie c e vorba de virtute, fie de

pcate.

86. Altceva este neptimirea sufletului si altceva

neptimirea trupului ; cea dintii sfinteste si trupul prin

strlucirea ei si prin revrsarea de lumin a Duhului ;iar cea de a doua singur nu poate s foloseasc prin

sine intru nimic pe cel ce o are72.

87. Altceva este nemiscarea mdularelor sufletesti si

trupesti si altceva dobindirea virtutilor. Cea dintii

apartine firii, cea de a doua pune rinduial in miscrilenaturale73.

88. A nu pofti ceva din plcerile si dulceturile lumii nu

este egal cu a dori bunttile vesnice si ceresti. Alt cevaeste aceasta si altceva e aceea. Cele dintii le dispre

tuiesc multi. De cele de al doilea, putini oameni s-auin- grijit74.

89. A ocoli si a nu cuta slava de la oameni nu este tot

una cu a dori slava de la Dumnezeu. Cci e mult

deosebire intre aceste dou lucruri. Cea dintii au res

pins-o multi si dintre cei stpiniti de patimi ; pe cea dea doua, putini s-au invrednicit s o primeasc si cu mul

t osteneal75.

90. Nu e tot una a te multumi cu o hain modest si a

nu dori un vesmint strlucitor, cu a te imbrca in

lumina lui Dumnezeu. Acesta este un lucru si acela


34/88

altul. Atrasi de mii de pofte, unii dispretuiesc cu usu

rint poftirea unui vesmint ; dar in lumina lui Dumne

zeu se imbrac acei care o caut neobositi prin toate

nevointele si se fac fiii luminii si ai zilei in implinirea

poruncilor 76.

91. Altceva este vorbirea smerit si altceva cugeta rea

smerit ; altceva este smerenia si altceva este floa reasmereniei ; altceva este rodul acesteia si altceva

dulceata frumusetii lui, si altceva decit acestea, urm

rile ce decurg din el. Dintre acestea, unele atirn de noi,

altele nu atirn de noi. Cele ce atirn de noi sint : s

cugetm toate, s tinem seama de toate, s spunem si s

facem toate cite ne duc la smerenie ; dar sfinta sme

renie si celelalte insusiri ale ei, harismele si lucrrile ei,

sint darul lui Dumnezeu si nu atirn de noi. Dar de ele

nu se va invrednici nimeni, dac nu a semnat toatesemintele care atirn de el77.

92. Altceva este a nu ne revolta fat de necinstiri, de

batjocuri, de incercri si necazuri, si altceva a ne ar ta

multumiti de ele si a ne ruga pentru cei ce ne fac

acestea. Altceva este a iubi din suflet pe acestia si altceva a intipri, pe ling aceasta, in mintea noastr fata

fiecruia din ei si a-i imbrtisa fr patim ca pe niste

prieteni adevrati, cu lacrimi de iubire sincer, fr s

se afle in acea clip nici o urm a vreunei suprri in

noi. Iar lucrul mai mare decit cele spuse este ca in


35/88

timpul insusi al ispitelor s aib cineva, in chip

neschim bat, aceeasi bun simtire egal pentru cei ce-1

batjoco resc in fat, il calomniaz, il judec, il

osindesc, il injur si-1 scuip in fat, si pentru cei ce

iau in afar inftisarea prieteniei, dar pe ascuns fac

aceleasi lucruri fr s se poat ins ascunde de fapt.

Dar neasemnat mai mare lucru decit toate acestea,

socotesc c este ca cineva s uite cu desvirsire cele ce

le-a suferit si s nu-si aduc aminte de ceva din ceea ce

i s-a intimplat, fie c lipsesc, fie c sint de fat cei ce l-

au suprat, ci s-i primeasc si pe acestia la fel ca peprieteni, in convorbiri si la ma s, fr nici o gindire lacele intimplate78.

93. Nu e acelasi lucru a-ti aduce aminte de Dum nezeu

si a-L iubi pe Dumnezeu. Nici a te teme de Dum nezeu

si a pzi poruncile Lui79. Altceva sint acestea sialtceva acelea. Dar amindou sint proprii celor desvir-siti si neptimitori.

94. Altceva este nepctuirea si altceva lucrarea po

runcilor80. Cea din urm este proprie celor ce se nevo-

iesc si vietuiesc dup Evanghelie, iar cea dintii este proprie celor ce au dobindit prima neptimire.

95. Linistea nu e, desigur, una cu nelucrarea81. Nici

tcerea nu e una cu linistea82. Altceva e fiecare din

aces tea. Nelucrarea este proprie celor ce nu voiesc s

cu noasc imprtsirea de bunttile lui Dumnezeu,


36/88

nici s implineasc ceva din cele bune. Lucrarea

poruncilor este proprie celor ce se ocup neincetat cu

cunostinta lui Dumnezeu si struiesc in intelegerea

cuvintului intelep ciunii lui Dumnezeu si cerceteaz

adincurile Duhului si sint introdusi in tainele minunate

ale lui Dumnezeu. Iar linistea este proprie celor ce

svirsesc lucrarea mintii cu luarea aminte a uneicugetri pline de atentie la ginduri.

96. Nu este acelasi lucru retragerea (din lume), ca

mutarea dintr-un loc in alt loc si adevrata

instrinare83; ci altceva si altceva. Cea dintii este a

celor ce lupt si a celor ce, din cauza lenii, sint purtati

de o cugetare nesta tornic, sau din cauza unui prisos

de cldur doresc lupte si mai mari. Iar a doua este a

celor ce s-au rstig nit lumii (1 Cor. II, 10) si lucrurilor

lumii si doresc s fie pururea numai cu Dumnezeu si cuingerii si nu se intorc deloc spre cele omenesti.

97. Altceva este a te impotrivi vrjmasilor si a lupta

impotriva lor si altceva a-i birui si a-i supune si a-i

omori cu desvirsire. Primul lucru e propriu lupttori

lor si vitejilor in cele ale nevointei ; al doilea e propriucelor neptimitori si desvirsiti 8\

98. Toate acestea sint fapte ale sfintilor ce umbl in

lumina neptimirii. Dar cei ce inteleg c sint in afara

lor, s nu se lase amgiti, nici s-si amgeasc sufletele


37/88

lor, ci s stie c ei umbl zadarnic, ca intr-un

intuneric85.

99. Multi s-au supus acestor nevointe, unul pentru un

motiv, altul pentru alt motiv. Dar foarte putini sint cei

ce au svirsit osteneala lor cu fric si cu dragoste fireasc de Dumnezeu. Singuri acestia, ajutati de har, iz

butesc in scurt vreme in lucrarea virtutii si se intindspre cele spuse. Ceilalti sint lsati, cum s-a spus, "s

rtceasc in loc neumblat si nu pe cale* (Ps. CVI,

40)86, potrivit cuvintului: "Si i-am trimis pe ei dup

uneltirile inimilor lor, merge-vor intru mestesugirilelor" (Ps. LXXX, II)87.

100. Cel ce a dobindit experienta acestora prin sir-

guinta cea mai bun va cunoaste puterea (intelesul) ce

lor spuse. Iar cel ce e altfel, va cunoaste intelesul din

afar al celor spuse, dar despre intelesul lor

duhovnicesc, care se cunoaste cu intelegerea, nu va

avea decit idei teoretice, sau mai bine zis va plsmui in

cugetarea lui chipuri mincinoase, fiind foarte departede ele, ca un om ce se amgeste.

101. Cind te-ai ridicat, prin multe osteneli si sudori

deasupra micimii trupului si te-ai dezbrcat de trebuintele lui, il vei purta usor si duhovniceste, ca pe unul ce

nu va simti nici foame nici sete. Atunci vei privi mai

bine, ca prin oglind (1 Cor. XIII, 12)88, pe Cel mai

pre sus de minte si cu ochii ti splati de lacrimi vei


38/88

vedea pe Cel pe Care nimeni nu L-a vzut vreodat

(Ioan I, 18)89. Si avind sufletul rnit de iubirea Lui, vei

infiripa un cintec amestecat cu lacrimi90. Atunci s-ti

aduci aminte de mine si s te rogi pentru smerenia mea,

ca unul ce esti unit cu Dumnezeu si ai o indrznire

neinfruntat fat de El.

Ale aceluiasi, 25 de alte capete ale cunostintei si ale

cuvintrii de Dumnezeu (gnostice si teologice)

1. Nici celui ce teologhiseste nu i se potriveste poc

inta, nici celui ce se pocieste, teologia. Cci pe cit sint

de departe rsriturile de apusuri (Ps. Cil, 12), pe atita e

mai inalt teologia decit pocinta91. Cci precum se

vait un om aflat in boal si neputinte, sau precum

strig un cersetor imbrcat in zdrente, asa face cel ce seafl in pocint si svirseste cu adevrat faptele

pocintei. Iar cel ce teologhiseste este asemenea celui

ce petrece in curtile imprtesti imbrcat in strlucirea

vestmintului imprtesc si vorbeste neincetat cuimpratul ca un in tim al lui si aude de la el in fiecare

moment poruncile si voile lui92.

2. Sporirea in cunostinta de Dumnezeu se face pri lej si

pricin a necunoasterii tuturor celorlalte, ba chiar si a

lui Dumnezeu. Si mrimea luminii Lui e o nevedere


39/88

desvirsit ; iar simtirea supradesvirsit a luminii Lui

mai presus de simtire, e o nesimtire a tuturor celor ce

sint in afara ei93. Cci simtirea care nu cunoaste, nu

afl si nu intelege deloc ce sint, de unde, unde, care si

cum sint cele in care se afl, neavind putere s stie

acestea, cum va fi simtire ? Cum nu vor fi acestea mai

degrab mai presus de simtire ? Iar mintea care-si simte

neputinta ei, cum nu va fi nesimtitoare fat de cele mai

presus de simtire ? -"Cci cele ce ochiul nu le-a vzut

si urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit"

(1 Cor. II, 9)94, cum vor fi supuse simtirii ?

3. Domnul care ne druieste nou cele mai presus de

simtire ne d si o alt simtire mai presus de simtire prin

Duhul Su, ca s simtim in chip mai presus de fire

darurile si harismele Lui mai presus de simtire, prin toa

te simturile, in chip clar si curat95.

4. Tot cel ce e nesimtitor fat de Unul, e nesimtitor fat

de toate, precum cel ce are simtire fat de Unul le simte

pe toate si este in afar de simtirea tuturor. El le simtepe toate si nu e stpinit de simtirea lor96.

5. Cel surd fat de cuvintul lui Dumnezeu e surd fat de

orice glas, precum cel ce aude cuvintul lui Dum nezeule aude pe toate97. Acesta este surd, pe de alt parte,

fat de orice glas. El le aude pe toate si nu aude pe nici

una, decit pe acelea care isi spun cuvintele in Cu-


40/88

vintul98, si nici pe acestea, ci numai Cuvintul care

grieste fr glas, in glasuri".

6. Cel ce aude, vede si simte astfel, cunoaste pute rea

(intelesul) celor spuse. Iar cel ce nu o cunoaste, este

vdit c nu-si are simturile sufletului clare si sntoase.Si fiind asa, inc n-a cunoscut c a fost zidit ca vz tor

al zidirii vzute si pentru a fi introdus in cea cunos cutcu mintea 10, ci, "fiind asezat intr-o astfel de cinste, s-

a alturat si s-a asemnat cu animalele fr minte si

purttoare de povar" (Ps. XLVIII, 13). Si asemnat cu

ele, rmine astfel, neintors, nerechemat, sau neridicat la

prima cinste, dup darul iconomiei Domnului nostruIisus Hristos (Efeseni III, 2-7), Fiul lui Dumnezeu iei.

7. Fiind jos, nu cerceta cele de sus ; iar inainte de a

ajunge sus, nu te ocupa prea mult cu cele de jos, ca nu

cumva lunecind s cazi din amindou, mai bine-zis ste pierzi cu cele de jos.

8. Cel ce a fost ridicat de imprat din cea mai de jos

srcie la bogtie si a fost imbrcat cu o mare cinste si

impodobit cu o hain strlucitoare si i s-a poruncit s

stea in fata lui, priveste pe impratul cu mare dor si il

iubeste ca pe binefctorul lui, iar haina cu care a fostimbrcat o cinsteste cum se cuvine, si demnitatea si-o

cunoaste. Iar de bogtia dat lui isi d seama. Asa si

monahul care s-a retras cu adevrat din lume si de la

lucrurile din ea si a venit la Hristos, chemat printr-o


41/88

bun simtire, si a fost ridicat la inltimea vederii

duhovnicesti prin lucrarea poruncilor, cunoaste fr

rtcire pe Dumnezeu si intelege limpede schimbarea

svirsit cu el. Cci vede pururea harul Duhului care

lumineaz de jur-imprejur, care poate fi numit hain si

purpur imprteasc, sau mai bine-zis e Hristos insusi,

dac cei ce cred in El s-au imbrcat in El (Rom. XIII,14)102.

9. Cel ce s-a imbogtit cu bogtia cereasc, adic cu

prezenta si slsluirea Celui ce a zis : -"Eu si Tatl vom

veni si locas ne vom face intru el" (Ioan XIV, 23), stie

in cunostinta sufletului de ce mare har s-a imprtsit si

ce mare comoar poart in inima lui. Cci vorbind cu

Dumnezeu ca si cu un prieten, st cu indrznire in fata

"Celui ce locuieste in lumina cea neapropiat" (1 Tim.

VI, 16)103.

10. Fericit este cel ce crede acestora ! De trei ori fericit

este ins cel ce se strduieste s dobindeasc cu

nostinta celor spuse prin fptuire si prin sfintite nevo-

inte ! Dar este un inger, ca s nu spun mai mult, cel ce

se ridic prin contemplare si cunostint la inltimeaacestei stri si aproape de Dumnezeu, ajuns ca un fiu al

lui Dumnezeu.

11. Cel ce st la trmurile mrii vede noianul nesfirsit

de ap, dar marginea lui nu o poate vedea, ci numai o

parte oarecare. La fel cel ce s-a invrednicit s priveasc


42/88

oceanul nesfirsit al slavei lui Dumnezeu si s-1 vad in

ehip intelegtor, il vede nu atita cit este, ci cit e cu

putint ochilor intelegtori ai sufletului su 10\

12. Cel ce st ling mare, nu o priveste numai pe

aceasta, ci si intr atita cit voieste in apele ei. Asa si ceice voiesc, dintre cei duhovnicesti, pot s se imprt

seasc si s contemple, prin cunostint, lumina dumnezeiasc, pe msura dorintei de care sint purtati105.

13. Cel ce st la trmurile mrii, atit timp cit se afl in

afara apelor, le vede pe toate si priveste peste noianulapelor, dar cind incepe s intre in ap si s se scufunde

in ea, pe msur ce se afund, prseste vederea celor

din afar. Asa si cei ce au ajuns la imprtsirea de lumi

na dumnezeiasc : pe msur ce inainteaz in cunos

tinta dumnezeiasc, se scufund tot mai mult in nesti

int 106.

14. Cel ce a coborit in apa mrii pin la genunchi, sau

pin la briu, vede toate cele din afara apei in chip clar ;

dar cind se coboar in adinc si a ajuns intreg sub ap,

nu mai poate vedea ceva din cele de afar, decit numai

atita c e intreg in adincul mrii107. Asa li se intimpl

si celor ce cresc prin sporire duhovniceasc si urc indesvirsirea cunostintei si a contemplatiei.

15. Cind cei ce inainteaz spre desvirsirea duhov

niceasc sint luminati in parte, adic primesc o lumin


43/88

numai in minte, atunci ei oglindesc slava Domnului in

chip intelegtor si sint introdusi in cunostinta

intelegerii si in taina descoperirii, fiind ridicati de la

contemplarea celor ce sint la Cel ce e mai presus de

cele ce sint (de fpturi).

16. Cei ce se apropie de desvirsire si nu o vd inc

decit in parte sint inspimintati intelegind nesfirsirea sinecuprinderea celor ce le vd. Cci, pe msur ce

ptrund in lumina cunostintei, primesc cunostinta

nestiintei lor. Dar cind realitatea spiritual le apare inc

in chip ne clar si li se arat ca intr-o oglind si e

luminat numai in parte, ea va binevoi s se fac vzut

si mai mult si s se uneasc prin imprtsire cu

subiectul iluminat, luindu-1 intreg in sine, cind acest

subiect va fi scufun dat intreg in adincul Duhului ca in

sinul unui abis de ne- sfirsite ape luminoase ; atunci elurc in chip negrit la desvirsita nestiint, ca unul ce aajuns mai presus de toat cunostinta 108.

17. Cind mintea e simpl, sau goal de orice inteles si

intr intreag in lumina dumnezeiasc, simpl 109,

fiind acoperit de ea, nu mai are s afle altceva in afarde lumina in care este, ca s fie miscat spre

intelegerea acelui altceva, ci rmine in abisul luminii

dumnezeiesti, nemaiingduindu-i-se s priveasc

nicidecum in afar n0. Aceasta este ceea ce s-a spus : -

"Dumnezeu este lumin" (1 Ioan I, 5) si lumina


44/88

suprem si odihna de orice vedere pentru cei ce au

ajuns in ea.

18. Mintea pururea in miscare devine nemiscat si cu

totul fr ginduri cind e acoperit intreag de intu

nericul dumnezeiesc si de lumina dumnezeiasc ul. Dare in stare de contemplatie si de simtire si de gustare a

bunttilor in care se afl "2. Cci adincul SfintuluiDuh nu e ca adincul apelor mrii, ci e adincul apei vii a

vietii vesnice (Ioan IV, 10) m. Toate cele in care

mintea ajunge, dup ce strbate cele vzute si cugetate,

sint de neinteles, de netilcuit si de necuprins. Ea se

misc si se intoarce numai in ele in chip nemiscat "*,

vietuind in viata mai presus de viat, fiind lumin in

lumin si nu lumin de sine. Cci nu se priveste atunci

pe sine, ci pe Cel mai presus de sine si slava de acolo

fcind-o strin de cunoasterea sa, se are pe sine inssiintreag ne stiut "5.

19. Cel ce a ajuns la msurile desvirsirii, este mort

fr a fi mort, vietuind in Dumnezeu in Care se afl si

nevietuind luisi (Rom. XIV, 7). E orb ca cel ce nu vede

din fire. El a ajuns ins mai presus de orice vederenatural, ca unul ce a primit ochi noi si nease mnat

mai buni si mai presus de cei ai firii. El e nelu crtor si

nemiscat, ca unul ce a implinit toat lucrarea sa. E fr

ginduri, ca unul ce s-a ridicat la unirea mai presus de

intelegere si se odihneste acolo unde nu mai e vreo


45/88

lucrare a mintii, sau vreo miscare de aducere aminte,

spre vreun gind sau spre vreun inteles. Cci neputind

intelege sau cunoaste cele neintelese si cu neputint de

cuprins, se odihneste, asa zicind, in ele. Iar odihna

aceea e nemiscarea ne-simtirii fericite, care e totodat

desftarea in simtirea neindoielnic si fr strduint abunttilor negrite 116.

20. Cel ce nu s-a invrednicit s ajung la o astfel de

msur a desvirsirii si in posesiunea unor astfel de

bunuri s se invinovteasc numai pe sine si s nu

spun, pentru a se dezvinovti, c lucrul acesta este cu

neputint, sau c desvirsirea se dobindeste, dar in chip

nestiut. Ci s cunoasc, incredintat de dumnezeiestile

Scripturi, c lucrul e cu putint si adevrat, infptuin-

du-se prin lucrare si implinindu-se in chip constient.

Cci fiecare se lipseste pe sine de aceste buntti pemsura neimplinirii si nelucrrii poruncilor 117.

21. Multi citesc Sfintele Scripturi, iar unii, citin- du-le,

le si aud 118. Dar putini dintre cei ce le citesc pot

cunoaste drept puterea si intelesul celor citite. Acestia

de clar uneori c cele spuse de Sfintele Scripturi sintcu neputint, alteori le socotesc cu totul de necrezut,

sau le iau ca alegorii in sens ru. Pe cele spuse pentru

timpul de fat le socotesc ca avind s se implineasc in

viitor, iar pe cele spuse despre cele viitoare, le iau ca

deja intimplate si ca intimplindu-se in fiecare zi. Si


46/88

astfel nu e o judecat dreapt in ei, nici o ptrundere

adevrat a lucrurilor dumnezeiesti si omenesti.

22. Dumnezeu a fcut de la inceput dou lumi : una

vzut si alta nevzut. Dar e un singur imprat al lu

crurilor vzute care poart in el trsturile celor doulumi, in latura cea vzut si cugetat "9. Potrivit cu

aceste dou lumi, strlucesc doi sori, cel vzut cusimturile si cel cugetat. Si ceea ce e soarele acesta in

cele vzute si supuse simturilor, aceea este Dumnezeu

in cele nevzute si neintelese cu mintea. Cci El este si

se numeste Soarele drepttii (Maleahi IV, 2 ; III, 20).

Iat deci doi sori, unul cunoscut cu simturile si unul

cugetat cu mintea, precum sint si dou lumi, asa cum s-

a spus. Si dintre cele dou lumi, una, adic lumea

supus simturilor cu toate cele din ea, este luminat de

soarele acesta cunoscut cu simturile si vzut, iarcealalt lume, adic cea cunoscut cu mintea si cele dinea, primeste lumina si strlucirea de la Soarele cugetat

al drepttii. Deci cele supuse simturilor si cele

cunoscute cu mintea sint luminate in chip desprtit :

cele dintii de soarele cunoscut cu simturile, iar cele din

urm de Soarele cunoscut cu mintea. Cele din urm nu

au nici o unire sau cunostint sau comuniune cu celesupuse simturilor.

23. Singur omul din toate cele vzute si cugetate a fost

zidit de Dumnezeu ca o fiint indoit, avind trup


47/88

alctuit din patru elemente : din simtire si suflare, prin

care particip la aceste elemente si trieste in ele, si din

suflet intelegtor si nematerial si necorporal, unit in

chip negrit si neinteles cu acestea si amestecat cu ele

in chip neamestecat si neconfundat120. Iar acestea sint

omul cel unul, animal muritor si nemuritor, vzut si

nevzut, sensibil si inteligibil, vztor al zidirii vzute,

cunosctor al celei cugetate. Precum cei doi sori isi

implinesc in chip desprtit lucrrile in cele dou lumi,

asa si in omul cel unul : unul lumineaz trupul, Cellalt

sufletul si fiecare soare comunic lumina sa, prinparticipare, prtii luminate de el, dup puterea de

primire a ei, fie in chip mai bogat, fie in chip mai sracm.

24. Soarele supus simturilor e vzut, dar nu vede.

Soarele cunoscut cu mintea e si vzut de cei vrednici,dar si vede pe toti si mai ales pe cei ce-L vd pe El. Celcunoscut cu simturile nu vorbeste, nici nu d cuiva pu

tere s vorbeasc. Cel cunoscut cu mintea vorbeste prie

tenilor Lui si druieste tuturor puterea s vorbeasc

122. Cel supus simturilor, strlucind in grdina supus

sim turilor, usuc numai umezeala pmintului cu

cldura razelor lui, dar nu si ingras plantele si

semintele. Cel cunoscut cu mintea, artindu-se in

suflet, implineste lu crurile urmtoare : usuc umezeala

patimilor si curt murdria produs de ele si d


48/88

grsime pmintului sufle tului, din care se hrnesc

plantele virtutilor imbibate de rou.

25. Soarele supus simturilor rsare si lumineaz lu mea

cunoscut cu simturile si toate cele din ea, pe oa meni,

fiarele, animalele si orice altceva, peste care-si intindein chip egal lumina sa. Apoi apune si las in in tuneric

locul pe care 1-a luminat. Cel cunoscut cu minteastrluceste pururea si a strlucit, incpind intreg in

toate in chip neincput. Dar e deosebit de cele create de

El si e intreg desprtit in chip nedistantat de acestea,

fiind intreg in toate si nicieri ; intreg in creaturile

vzute intregi si intreg in afar de ele ; intreg in cele

vzute si intreg in cele nevzute ; e prezent intreg

pretutindeni si nu e intreg nicieri si nicidecum 123.

Ale aceluiasi, una sut capete de Dumnezeu

cuvinttoare si fptuitoare (teologice si practice)

1. Hristos este inceputul (1 Cor. XV, 13), mijlocul si

sfirsitul124. Cci e in toate : in cele dintii (Col. I, 18) si

in cele mijlocii si in cele din urm ca in cele dintii.Pentru c nu este in El vreo deosebire oarecare intre

acestea, precum nu este nici barbar, nici scit, nici elin,

nici iudeu, ci toate si in toate este Hristos (Col. III, 11).

2. Sfinta Treime, strbtind prin toate de la cele dintii si

pin la cele din urm, ca de la capul unui trup pin la


49/88

picioare, le stringe pe toate, le lipeste, le uneste si le

leag de sine si, unindu-le astfel, le face tari si de ne

desfcut 125. Ea se face cunoscut in fiecare dintre ele,

Una si Aceeasi, Care este Dumnezeu, in Care si cei din

urm sint cei dintii si cei dintii sint cei din urm (Matei

XX, 16)126.

3. Pe toti credinciosii, noi credinciosii trebuie s-ivedem ca pe unul si in fiecare din ei trebuie s vedem

pe Hristos si s avem atita dragoste fat de el, incit s

fim gata s ne punem sufletul propriu pentru el127. Nu

trebuie s numim sau s socotim pe vreunul ru, ci pe

toti s-i vedem, cum am spus, ca buni. Chiar dac ai

vedea pe vreunul tulburat de patimi, s nu ursti pe

fratele, ci patimile care il rzboiesc. Iar dac il vezi tira

nizat de pofte si de ginduri gresite, s ai si mai mult

mil de el, ca nu cumva s fii si tu ispitit (Col. VI, 1),ca unul ce te afli supus schimbrilor materieinestatornice128.

4. Precum cetele intelegtoare ale puterilor de sus sint

luminate de Dumnezeu dup treptele lor, de la cea

dintii la a doua si de la aceasta la alta si asa maideparte, revrsarea luminii dumnezeiesti trecind la

toate, asa si sfintii, fiind luminati de dumnezeiestii

ingeri si legati si uniti prin legtura Duhului, se fac de

aceeasi cinste cu ingerii si se intrec cu ei129. Cci ei

vin din neam in neam (Isaia IX, 27), prin sfintii ce i-au


50/88

precedat, lipindu-se de aceia prin lucrarea poruncilor

lui Dumnezeu, prin care sint luminati ase menea

acelora, primind harul lui Dumnezeu prin par ticipare.

Astfel alctuiesc ca un fel de lant de aur, fie care din ei

fiind ca un inel ce se leag de cellalt prin credint,

prin fapte si prin iubire, incit alctuiesc in Dumnezeucel Unul un sir ce nu se poate rupe usor 13.

5. Dac cineva e fals prin ftrnicie, sau ptat prin

fapte, sau rnit usor prin vreo patim, sau are vreo mic

lips din negrij, nu se numr cu cei intregi, ci se

leapd ca nefolositor si lipsit de trie. Aceasta, pen tru

ca nu cumva in vremea intinderii s fac legtura

lantului s se rup si s introduc o distant intre cei

nedistantati si o intristare in amindou prtile, cei dina

inte suferind pentru cei de dup ei, iar acestia, pentru

desprtirea de cei dinainte 131.

6. Cel ce nu nzuieste cu iubire si cu dorint puter nic

s se uneasc prin smerita cugetare cu cel din ur m

dintre sfinti, ci pstreaz o mic neincredere in el, nu se

va uni niciodat deloc nici cu el, nici cu sfintii dintii

care au precedat, chiar dac ar socoti c are toatcredinta si toat iubirea fat de Dumnezeu si fat de toti

sfintii1S2.

7. Plinsului dup Dumnezeu ii premerge smerenia si ii

urmeaz o bucurie si o veselie negrit. Iar din sme

renie dup Dumnezeu rsare ndejdea mintuirii. Cci


51/88

cu cit se socoteste cineva pe sine din suflet mai pctos

decit toti oamenii, cu atit creste, impreun cu smerenia

si ndejdea care infloreste in inima lui, incredintindu-1

c prin ea se va mintui. 8. Cu cit coboar cineva mai

mult in adincul sme reniei si se recunoaste ca nevrednic

de mintuire, cu atita se intristeaz mai mult si vars

siroaie de lacrimi. Iar pe msura acestora, tisneste in

inima lui bucuria, iar impreun cu ea izvorste si creste

ndejdea, care face incredintarea despre mintuire maiputernic133.

9. Fiecare trebuie s se cerceteze pe sine si s se

cunoasc, pentru a nu se increde nici numai in ndejdea

singur fr plinsul si smerenia duhovniceasc, nici in

smerita cugetare si in lacrimi, fr ndejdea si bucuriace urmeaz acelora 13\

10. Exist o prut smerenie din lene, din negli jent si

dintr-o lips de ndejde a constiintei, pe care cei ce o

au o socotesc pricinuitoare de mintuire. Dar nu este,cci nu are plinsul pricinuitor de bucurie, inso tit cu ea.

11. Exist un plins fr smerenie duhovniceasc si

acesta e socotit de cei ce pling astfel ca un plins cur-

titor de pcate. Dar inchipuindu-si aceasta, se amgescin zadar. Cci sint lipsiti de dulceata Duhului, ivit in

chip tainic in cmara intelegtoare a sufletului (Ps.

XXXIII, 9). De aceea unii ca acestia se si aprind repede

de pofta fat de lume si nu pot s dispretuiasc in chip


52/88

desvirsit lumea si cele din lume. Iar cel ce nu poate

dispretui acestea in chip desvirsit si n-a dobindit o

des- lipire din suflet fat de ele nu poate dobindi nici

ndej dea sigur si neindoielnic a mintuirii sale. E

purtat de indoial, neincetat, ici si colo, nepunind

temelia de piatr (Luca VI, 48). 12. Plinsul este indoit

in lucrrile lui. Unul este ca apa, care stinge prin

lacrimi vpaia patimilor si curteste sufletul de

intinciunea pricinuit de ele ; altul ca focul, care face

viu, prin prezenta Sfintului Duh si reaprinde si

inclzeste si face infocat inima si o infl creaz dedragostea si de dorul lui Dumnezeu.

13. Observ si cunoaste lucrrile ce se ivesc in tine din

smerenie si din plins si cerceteaz folosul ce ti se

adaug din ele la vreme potrivit. Pentru cei inceptori

aceasta inseamn lepdarea a toat grija pminteasc,dezlipirea si renuntarea la printi si la prieteni, prsirea grijii si dispretuirea tuturor lucrurilor si bunurilor, nu numai pin la un ac, ci si pin la trupul insusi.

14. Precum cel ce pune pmint pe o flacr ce arde in

cuptor o stinge pe aceasta, la fel grijile vietii siimptimirea de cel mai neinsemnat si mai mic lucru

sting cldura aprins la inceput in suflet1S5.

15. Cel ce s-a lepdat cu bucurie si intr-o deplin

simtire a inimii de lucrurile din afar si de oameni si de

toate cele ale vietii si a uitat de ele a srit peste imp-


53/88

timire ca peste un zid si e ca un strin fat de lume si

fat de toate cele din ea. El isi adun mintea sa si-si

concentreaz gindul si cugetarea numai la pomenirea

mortii. De aceea se gindeste la judecat si la rsplat si

e cu totul stpinit de acestea, ptruns de o fric ne

grit din pricina acestor ginduri si a cugetrii la ele.

16. Cel ce poart in sinul su frica de judecat e ca unosindit legat in lanturi pe scena acestei vieti. De aceea,

arat ca unul ce e tirit de fric ca de un clu, si dus pe

drumul spre moarte, negindind la altceva decit la chinul

su si la durerea pe care va avea s o sufere din

pedeapsa vesnic. Purtind in inim acest gind, frica ce

e intretinut de el nu-1 las s se ingrijeasc de nici un

lucru din cele omenesti. Aflindu-se astfel neincetat ca

un pironit pe lemn, si stpinit fiind de dureri puternice,

nu-si poate indrepta ochii spre fata cuiva si nu face niciun caz de cinstea sau de necinstea de la oameni. Ccisocotindu-se vrednic de toat necinstirea si

dispretuirea, nu-1 intereseaz batjocurile ce vin asupralui.

17. Cel ce poart in sine frica mortii are sil de toatmincarea, butura si podoaba hainelor. El nu m- ninc

piinea si nu bea apa cu plcere, ci implineste tre buinta

trupului atita numai cit ajunge pentru a tri136. Acela

va lepda toat voia sa si se va face rob tuturor,nedeosebind intre cele poruncite 1S7.


54/88

18. Cel ce s-a dat pe sine, de frica chinurilor, rob

printilor dup Dumnezeu, nu va alege poruncile care

usureaz durerea inimii lui, nici pe cele care dezleag

legtura fricii lui. Nu va asculta nici de cei ce-1 indeam

n spre acestea cu prietenie, sau cu lingusire, sau cu

porunc, ci va alege mai degrab pe cele ce-i sporesc

frica si va vrea pe cele ce-i string legtura si va iubi pe

cele ce-i dau putere clului (fricii). El va strui in

acestea, neasteptind s ia dintr-odat slobozire din ele

138. Dar ndejdea izbvirii face osteneala mai usoar,

ceea ce este mai folositor celui ce se cieste fierbinte139.

19. Tuturor celor ce incep s vietuiasc dup Dum

nezeu, le este folositoare frica chinurilor si durerea ce

se naste din ea. Iar cel ce-si inchipuie c poate pune in

ceput fr durere si fr lanturi si fr clu (fric), nunumai c-si asaz temelia faptelor sale pe nisip, ci isiinchipuie chiar c-si poate face casa in aer, fr

temelie, ceea ce este intru totul cu neputint. Cci

durerea aceasta naste toat bucuria si lantul acesta rupe

toate lanturile pcatelor si ale poftelor si clul acesta

nu pricinuieste moarte, ci viat vesnic 140.

20. Cel ce nu va vrea s scape si s fug de dure rea

nscuta din frica de chinurile vesnice, ci se va lipi cu

toat hotrirea inimii de ea si-si va stringe si mai mult

legturile ei, pe msura acestei hotriri va inainta mai


55/88

repede si se va inftisa inaintea fetei impratului imp

ratilor. Iar intimplindu-se aceasta, indat ce va privi ca

printr-o ceat spre slava Aceluia, i se vor dezlega

lanturile, iar clul lui, sau frica, va fugi departe de la

el, si durerea din inima lui se va intoarce in bucurie si

se va face izvor care izvorste la vedere neincetat si

roaie de lacrimi, iar in minte, liniste, blindete si

dulceat de negrit. Ba ii va da si brbtie si-1 va face

s alerge slobod si neimpiedicat spre toat ascultarea

poruncilor o lui Dumnezeu (Ps. CXVIII, 32). Acestea

sint cu neputint celor inceptori, dar le sint propriicelor ce au ajuns, prin inaintare, spre mijloc. Iar celor

desvarsiti, izvorul acesta li se face lumin, inimaschimbindu-li-se si prefcindu-li-se fr de veste U1.

21. Cel ce are in luntrul lui lumina Duhului Sfint, cade

cu fata la pmint neputind s o priveasc si stri g cuspaim si cu fric mult, ca unul ce a vzut si a ptimitun lucru mai presus de fire, de cuvint si de in telegere,

El este asemenea unui om cruia i s-au aprins de

undeva mdularele de un foc, in care arzind si ne-,

putind rbda cldura vpii (Ieremia XX, 9), se poart

ca unul ce a iesit din sine 142. Neizbutind nicidecum s

devin iarsi al su si coplesit neincetat de lacrimi si

rcorit de ele, el aprinde focul dorului si mai tare. Ca

urmare, vars si mai multe lacrimi si, splindu-se in

multimea lor, fulger de tot mai mare strlucire "3. Iar

cind s-a aprins in intregime si s-a fcut ca o lumin


56/88

144, se implineste ceea ce s-a spus : "Dumnezeu unit

cu dumnezeii si cunoscut de ei"-, si anume atit de mult

cit s-a unit cu cei cu care s-a unit si s-a descoperit celorce-L cunosc 145.

22. Pe cit voieste Dumnezeu s se fac cunoscut de noi,pe atita se si descoper. Si pe cit se descoper, pe atita

e vzut si cunoscut de cei vrednici. Dar nu e cu putints ptimeasc cineva si s vad asa ceva, dac nu s-a

unit mai intii cu Preasfmtul Duh, dup ce a dobindit

prin dureri si sudori o inim smerit, curat, simpl sizdrobit.

23. inainte de plins si de lacrimi, nimeni s nu ne

amgeasc cu vorbe desarte (Efeseni V, 6), nici s nu

ne amgim pe noi insine. Cci inc nu este in noi poc

int, nici adevrat prere de ru, nici fric de Dumne

zeu in inimile noastre, nici nu ne-am invinovtit pe noi

insine, nici n-a ajuns sufletul nostru la simtirea jude

ctii viitoare si a chinurilor vesnice. Cci dac ne-am fi

invinovtit pe noi insine si am fi dobindit acestea si am

fi ajuns la ele, indat am fi vrsat si lacrimi. Iar fr de

acestea, nici invirtosarea inimii noastre nu se va puteainmuia vreodat, nici sufletul nostru nu va dobindi

smerenie, nici nu vom izbuti s ne facem smeriti. Iar

cel ce nu s-a fcut astfel, nu se poate uni cu Duhul cel

Sfint148. Si cel ce nu s-a unit cu Duhul acesta prin

curtie, nu poate s ajung la vederea si cunostinta lui


57/88

Dumnezeu si nu e vrednic s se invete tainic virtutile

smereniei147.

24. Cel ce voieste s-1 invete mestesugul vorbirii si

filozofia pe cel ce abia a invtat s silabiseasc literele

nu numai c nu-i va folosi intru nimic, ci il va face maidegrab s se descurajeze si s se dezguste, din pricina

neputintei mintii lui de a cuprinde intelesul celor spuse.Tot asa cel ce spune inceptorilor despre cele ale des-

virsirii si mai ales celor mai greoi, nu numai c nu-i va

folosi cu nimic, ci ii va si face s se intoarc la cele din

urm. Cci privind la inltimea virtutii si intelegind cit

de departe este de culmea ei si socotind c lui ii este cu

neputint s urce spre virful ei, va dispretui si incepu

turile fcute de el, ca nefolositoare, si se va scufunda indezndejde.

25. Cind cei tinuti si stpiniti inc de patimi vor auzi c

cel desvirsit dup Dumnezeu se socoteste pe sine mai

lipsit de curtie decit orice om si decit orice animal si

orice fiar si c atunci cind e batjocorit se bucur, cind

e birfit bine cuvinteaz, cind e prigonit rabd si se

roag pentru dusmanii lui cu lacrimi si in tru durereainimii, rugindu-se lui Dumnezeu pentru ei, la inceput

nu cred c sint lucruri asa de mari si in cearc s se

fac pe ei deopotriv cu acela. Pe urm, dati pe fat de

Sfintele Scripturi si coplesiti de sfintii care le-au

dovedit acestea cu fapta, mrturisesc c nu pot s


58/88

ajung la ele. Iar cind aud c fr implinirea acestora

este cu neputint s se mintuiasc, atunci, ne- vrind s

inceteze cu totul s fac rul si s se pociasc depcatele lor, ii prinde dezndejdea.

26. Cei mai multi cinstesc ca neptimitori si ca sfinti,pe cei ce ftresc virtutea si altceva arat in pielea

obrazului si altceva sint dup omul din luntru, sianume plini de toat nedreptatea, pizma, viclenia si rul

miros al plcerilor. Ei socotesc asa, pentru c nu au

ochiul sufletului curtit, nici nu sint in stare s-i

cunoasc pe aceia din roadele lor. Iar pe cei ce petrec in

evlavie si virtute si in nerutatea inimii, care sint sfinti

cu adevrat, ii socotesc, in chip gresit, ca pe oamenii de

rind, si trec pe ling ei dispretuindu-i si ii tin de nimic148.

27. Unii ca acestia cinstesc ca invttor si ca om

duhovnicesc mai degrab pe cel guraliv si artos. Iar pecel tcut si cu grij la cuvinte il tin de prost si mut149.

28. Cei trufasi la cuget si bolnavi de mindria dia

volului se intorc de la cel ce vorbeste in Duhul Sfint,

socotindu-1 trufas la cuget si mindru. Cci cuvintele lui

mai degrab ii pleznesc decit ii strpung 15. Dar pecel ce boscorodeste din burt si din fituici si ii minte cu

privire la mintuirea lor, il laud si il primesc. Astfel, nu

este nimeni intre unii ca acestia care s poat deosebi si

vedea lucrul bine si asa cum este 151.


59/88

29. -"Fericiti, zice Dumnezeu, cei curati cu inima, c

aceia vor vedea pe Dumnezeu" (Matei V, 8). Dar inima

curat nu o poate infptui nici o virtute, nici dou, nici

zece, ci toate impreun fiind, asa zicind, ca una singur

si dus pin la captul din urm 152. Dar nici acestea

nu pot face singure inima curat, fr venirea si

lucrarea Duhului. Cci precum fierarul isi poate arta

mestesugul prin uneltele sale, dar fr lucrarea focului

nu poate isprvi nimic, asa si omul toate le face si se

foloseste de virtuti ca de niste unelte, dar fr venirea

focului dumnezeiesc, ele rmin fr rod si fr folos,neizbutind s curteasc pata si intinciunea sufletului153.

30. Acolo unde este smerenia adinc, acolo sint si

lacrimi imbelsugate. Iar acolo unde sint acestea, acolo e

si prezenta Duhului cel inchinat. Iar acolo unde eAcesta, acolo se iveste toat curtia si sfintenia in celce se afl sub lucrarea Duhului si acestuia i se face v

zut Dumnezeu si Dumnezeu priveste la el. "Cci la cine

voi privi, zice, decit la cel blind si linistit si temtor de

cuvintele Mele ?"154.

31. Omul poate lupta impotriva patimilor sale, dar nu le

va putea dezrdcina nicidecum. Si a primit pute rea de

a nu face rul, dar nu si puterea de a nu. se gindi la

el155. Dar evlavia const nu in a face numai binele, ci

si i

sf. simeon noul teolog - cele 225 de capete

Documents