INTERFERENŢE ÎNTRE SIMBOLISMUL ROMÂNESC ŞI CEL EUROPEAN

-PLANUL STUDIULUI DE CAZ-

I. PREMISǍ. DEFINIREA CAZULUI

Prezentarea contextului cultural în care a apărut simbolismul european; reacţia împotriva

naturalismului şi parnasianismului; Verlaine - „Arta poetică” (1882), manifestul literar

„Simbolismul” - Jean Moréas (1886);

Simbolismul românesc – prezentarea contextului cultural în care a apărut;

Simbolismul în alte arte: simbolismul literar s-a manifestat sincronic cu cel pictural şi muzical,

realizând un adevărat sincretism al artelor moderne;

Ex: Eduard Manet, Edgar Degas, Paul Renoir, Paul Cézanne, Henri Matisse, Vincent van Gogh;

Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Theodor Aman (pictură);

Ex: Johannes Brahms, Edvard Grieg, Claude Debussy, Eric Sadie; Gheorghe Dima şi Ciprian

Porumbescu (muzică);

I. DESCRIEREA ŞI ANALIZA CAZULUI

1. Descrierea componentelor cazului expus:

cazul pune în relaţie fenomenul simbolist european cu cel românesc;

în istoria literaturii române, simbolismul ocupă un loc contradictoriu: Alexandru Macedonski a

fost unul dintre primii teoreticieni pe plan european, dar nu a devenit un simbolist autentic ca poet;

Ştefan Petică şi Dimitrie Anghel nu s-au desprins total de romantism, iar Ion Minulescu a cultivat

temele, motivele simboliste, însă, prea retoric, trăsătură repudiată de simbolişti; George Bacovia,

socotit simbolistul nostru autentic, a apărut la aproape două decenii după consumarea curentului în

Europa, iar în epocă a fost socotit un poet minor;

2. Identificarea soluţiilor pentru elucidarea cazului prezentat:

prezentarea trăsăturilor simbolismului european: simbol, corespondenţă, sinestezie, cromatică,

muzicalitate, teme şi motive specifice, reprezentanţi în simbolismul francez (Paul Verlaine, Arthur

Rimbaud, Stéphane Mallarmé, etc.);

prezentarea simbolismului românesc: reviste simboliste, reprezentanţi, sincronizarea cu

literatura Occidentului datorită lui Alexandru Macedonski;

etape ale simbolismului românesc: Alexandru Macedonski – elemente de simbolism în Poema

rondelurilor şi în ciclul Nopţilor; Dimitrie Anghel, Ştefan Petică – sensibilitatea citadină; Ion

Minulescu – simbolismul retoric; George Bacovia – teme şi motive, elemente expresioniste;

receptarea simbolismului şi influenţa lui în istoria literaturii române;

II. CONCLUZII

evidenţierea temelor şi motivelor recurente în opera poeţilor simbolişti analizaţi;

George Bacovia a reprezentat o nouă vârstă literară în evoluţia curentului;

se produce sincronizarea cu literatura Occidentului;

receptarea poeţilor simbolişti a fost contradictorie, abia sensibilitatea contemporană

redimensionându-i.

BIBLIOGRAFIE:

1. Manolescu, Nicolae: Metamorfozele poeziei, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968;

2. Călinescu, Matei: Conceptul european de poezie, Editura Eminescu, Bucureşti, 1975;

3. Bote, Lidia: Simbolismul românesc, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1996;

4. Scarlat, Mircea: Istoria poeziei româneşti, vol. II, Editura Minerva, Bucureşti, 1982;

5. Vianu, Tudor: Scriitorii români din secolul XX, Editura Minerva, Bucureşti, 1986.