1. Sistemul bancar din Romania

Sistemul bancar reprezinta ansamblul de banci diferit organizat in jurul si sub conducerea bancii centrale în vederea coordonarii operatiunilor de scont si re-scont de credite, de plasamente si de administrare a depozitelor bancare.

Sistemul bancar include banca centrala, toate bancile comerciale, bancile de afaceri, de depozit, de credit, industriale, agricole si alte institutii de credit existente într-o tara, diferentiate prin atributiile si particularitatile functionarii lor prin prerogativele conferite prin lege.

Sistemul bancar din România s-a constituit odata cu înfiintarea Bancii Nationale a României (1880). Apoi au aparut banci mari si mijlocii având capitaluri importante si posibilitatile de obtinere a creditelor, atât de la B.N.R, cât si de la mari banci din strainatate.In perioada interbelica, sistemul bancar s-a dezvoltat ca urmare a patrunderii capitalului strain. Au aparut astfel Banca Italo - Româna , Anglo – Româna, Franco – Romana , etc.

1

Dupa al doilea razboi mondial au aparut banci cu capital de stat care mobilizau mijloacele banesti disponibile din economia nationala si le dirijau sub forma de credite in sectoarele economiei la care erau arondate.

Structura sistemului bancar românesc înainte de 1990 era în mare parte similar cu cea a celorlalte economii din Europa Centrala si de Est, totusi in anumite privinte era mai rigida si a avut un rol pasiv în economie. Sistemul bancar românesc dinainte de reforma consta din Banca Nationala a României, care juca rolul atât de Banca Centrala cât si comerciala si din Bancile specializate pentru investitii , comert exterior, agricultura si economii. Dupa 1990 sistemul bancar este considerat ca fiind cel mai fragil mecanism al unei economii, în sensul ca resimte cel mai puternic socurile induse în economie. Sistemul bancar românesc, desi afectat de falimentul câtorva banci private, s-a dovedit a avea cea mai buna evolutie, prestatia Bancii Nationale influentând hotarâtor atât bancile comerciale cât si evolutia economiei în ansamblu . Reforma sistemului bancar românesc a început în 1991 prin crearea unui sistem pe

2

doua nivele, în care Banca Nationala îsi pierde caracterul de banca comerciala (prin desprinderea din BNR a BCR) si, domeniul se deschide noilor operatori bancari.

In perioada scursa din 1990, în pofida unor sincope ale câtorva banci, receptate negativ de catre populatie, sistemul bancar românesc este vizibil mai stabil si mai bine reglementat decât restul economiei în ansamblul prin: prezenta unor banci straine alaturi de bancile cu capital mixt român-strain , cerinte de capital minim stabilit de BNR, crearea Bursei de Valori, reglementari prudentiale cum ar fi maximul împrumutului pe un singur client, plasamentele în societatii nebancare, cumpararea pachetelor de actiuni ce depasesc 5 % din capital; asigurarea depozitelor populatiei la banci, cerinte de rezerve minime obligatorii, constituirea fondului de rezerva si a provizioanelor specifice de risc deductibile fiscal, înfiintarea sistemului de decontari interbancare prin intermediul Casei de Compensatie, reglementari în domeniul valutar.

Dubiile care au planat asupra modalitatii de acordare a creditelor de catre bancile comerciale au dus la perfectionarea normelor

3

de creditare a societatilor bancare, la scaderea riscului general de creditare în sistemul bancar si la aparitia unor fonduri specializate de garantare a creditelor. Ca urmare a socului resimtit de industria bancara româneasca în urma dificultatilor majore întâmpinate de unele banci cauzate si de retragerile masive ale depozitelor populatiei, Banca Nationala a instituit Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, aparitia Legii nr. 83/1997 privind privatizarea societatilor comerciale bancare la care Statul este actionar. Prin intrarea in vigoare a Legii nr. 58/1998 – legea bancara si a Legii nr. 101/1998 privind statutul Bancii Nationale a României, cadrul legal privind autorizarea, reglementarea si supravegherea prudentiala a bancilor a fost largit si îmbunatatit. Începând cu luna ianuarie 1998 realizarea obiectivelor de supraveghere a fost facilitata de introducerea noului plan de conturi pentru sistemul bancar 1998 – 1999 privatizarea primelor doua banci cu capital majoritar de stat, prin achizitionarea pachetului majoritar de catre investitorii straini.

4

Crearea AVAB constituie premisele reducerii substantiale a volumului creditului restant din bilantul bancilor, prin preluarea de catre AVAB a unui volum important de credite neperformante. Si dupa crearea sistemului pe doua nivele si deschiderea domeniului noilor operatori, bancile specializate ramase nu au fost reconfigurate, iar sistemul bancar românesc a fost dominat pâna în 1999 de cele cinci banci de stat care initial aveau o pozitie de monopol în sectoarele respective .

Printre carentele sistemului bancar românesc se numarau :-restructurarea inadecvata a bancilor comerciale românesti;-lipsa unui culturi adecvate în domeniu atât în rândul populatiei cât si a personalului bancar;-creditele neperformante si legislatia în curs de formare;-conducerea corporatista în formare la nivelul întregii economii.

5

2.Cresterea economica

Cresterea economica este un proces complex, care vizeaza sistemul economic in ansamblul sau si in dinamica sa.

Cresterea economica exprima acele modificari care au loc intr-un anumit interval de timp si intr-un anumit spatiu in sporirea dimensiunilor rezultatelor macroeconomice in stransa legatura cu factorii lor determinanti

Aceste rezultate pot fi masurate cu ajutorul unor indicatori semnificativi pentru aprecierea dinamicii economice a unei tari: P.I.B., P.N.B. si V.N., atat pe total, cat si pe locuitor.

6

cresterea economica = sinonim cu cresterea PIB în termeni reali pe o perioada mai lunga de timp.

Existenta sau nonexistenta cresterii economice trebuie sa tina seama de:

- trend (tendinta pe termen lung sau tendinta seculara a PIB);

- ciclurile economice - care constituie fluctuatii pe termene mai scurte de la tendinta;

- evenimentele aleatoare - favorabile sau nefavorabile (de regula nefavorabile) care pot interveni în mod independent si inevitabil în desfasurarea activitatii economice.

Sursele cresterii economice pe termen lung:

- populatia ocupata si nivelul de calificare al acestuia;

- productivitatea muncii la nivel individual si de grup;

- nivelul si gradul de modernizare al mijl 242e47c oacelor fixe;

- introducerea progresului tehnic;

- înzestrarea tehnica a muncii.

Desi, prezentati ca factori independenti ai cresterii economice, trebuie facuta precizarea ca acestia trebuie priviti în corelatie.

(Ex: nu exista progres tehnic, fara mijloace fixe modernizate, iar acestea nu ar putea fi folosite fara o pregatire corespunzatoare a fortei de munca. De asemenea, productivitatea muncii nu creste de la sine, ci ca urmare a introducerii progresului tehnic si înaltei calificari a fortei de munca).

De asemenea, cresterea PIB nu înseamna neaparat o crestere economica. Pentru a avea crestere economica trebuie ca:

7

- PIB în preturile curente sa creasca mai repede decât cresc preturile (o crestere a PIB real);

- Volumul de bunuri si servicii (PIB real) sa creasca mai repede decât cresterea populatiei. În caz contrar, desi PIB  real creste, cantitatea de bunuri si servicii ce revine pe un locuitor scade, deci bunastarea economica scade => nu exista crestere economica.

Atentie !  Cresterea economica se afla în strânsa corelatie cu bunastarea economica a populatiei

PIB (Produsul Intern Brut) este valoarea totala a productiei de bunuri si servicii produse de populatia unei tari intr-o perioada determinata de timp. PIB-ul este considerat drept indice al starii de sanatate a unui sistem economic, pentru ca cifra lui sintetizeaza capacitatea acelei tari de a produce venit in interiorul ei.

PIB-ul reprezinta suma cheltuielilor pentru consum a gospodariilor private si a organizatiilor private non-profit, a cheltuielilor brute pentru investitii, a cheltuielilor statului, a investitiilor in scopul depozitarii, dar si castigurile din export din care se scad cheltuielile pentru importuri.

PIB = consum + investitii + exporturi – importuri

Componenetele PIB:Consumul privat - este in mod normal cea mai mare componenta a PIB, reprezentand cheltuielile gospodariilor in economie (bunuri durabile, bunuri perisabile si servicii)Cheltuielile statului - consumul sectorului public, suma tuturor cheltuielilor guvernamentale pentru bunuri finite si servicii.Investitiile - in fabrici, in echipamente, inventarExporturile - reprezinta exporturile brute ale unei tari, incluzand bunuri si servicii, destinate consumului intr-o alta tara.

8

Importurile - reprezinta importurile brute

In calculul PIB se iau in considerare doar bunurile si serviciile destinate consumului final.

9