SOCIETATEA COMERCIALA SI SOCIETATEA CIVILA

ASEMANARI.DEOSEBIRI.ASPECTE PRIVIND PERSONALITATEA JURIDICA

I.Notiuni introductive

Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra societatilor comerciale si asupra societatilor civile si prin ce anume acestea se aseamana ori se deosebesc trebuie sa pornim intai de la definitia data de Codul Civil, societatilor , deoarece aceasta reprezinta punctul de pornire in problematica ce ne intereseaza.

Astfel, Codul Civil prevede in articolul 1491, ca “societatea este un contract prin care doua sau mai multe persoane se invoiesc sa puna ceva in comun, cu scop de a imparti foloasele ce ar deriva, iar art.1492 prevede ca orice societate trebuie sa aiba de obiect un licit si sa fie contractata spre folosul comun al partilor, fiecare membru trebuind sa puna in comun bani,sau alte lucruri, sau industria sa.”1

O incercare de definire a societatii civile ar fi aceea ca ”Societatea civila este contractul prin care doua sau mai multe persoane(fizice sau juridice) se obliga, fiecare fata de celelalta,sa puna in comun aportul lor material si (sau) de munca pentru a constitui un fond si sa desfasoare impreuna o activitate in vederea atingerii unui scop patrimonial comun(beneficii sau alte foloase), foloasele sau pierderile fiind imparite intre ele.”2

Insa in ceea ce priveste societatea comerciala, in lipsa unei definitii legale, definirea acesteia presupune analizarea definitiei data de Codul Civil societatii si unele caracteristici ale societatii comerciale asa cum rezulta ele din Legea nr.31/1990. Din aceste texte de lege se desprind caracteristicile societatii comerciale, astfel incat putem afirma cu certitudine ca societatea comerciala este o grupare de persoane, fizice sau juridice, avand la baza pactul societar, de drept privat, dotata cu personalitate juridica, animate de intentia constituirii unor aporturi si desfasurarii in comun a unei activitati comerciale (affectio societatis, ) prin savarsirea actelor de comert, in scopul obtinerii si impartirii baneficiilor ce ar rezulta.

1 Nicoleta Tandareanu, Aspecte teoretice privind definitia si caracteristicile societatilor comerciale, Revista de Drept comercial nr.4/2003,Bucuresti, ed. Lumina Lex, 2003,p.752 Fr. Deak, Tratat…op.cit.,p.453.

1

In literatura de specialitate, societatea comerciala a mai fost definita ca o intreprindere, pe care una sau mai multe persoane o organizeaza prin actul constitutiv in vederea realizarii de beneficii , ca subiect de drept autonom sau/si fara aceasta insusire, afectandu-i bunurile necesare pentru a indeplini actele si faptele de comert specific obiectului de activitate.3

Potrivit unei alte definitii, societatea comerciala este o grupare de persoane, constituita pe baza unui contract de societate si beneficiind de personalitate juridica, in care asociatii se inteleg sa puna in comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comert, in scopul realizarii si impartirii beneficiilor rezultate.4

II.Asemanari.Deosebiri

Deosebirea principala intre cele doua forme de organizare, ce trebuie inca de la inceput punctata se refera la personalitatea juridica.

Astfel, articolul 41 din Legea 31/1990, cu modificarile si completarile ulterioare5, prevede ca societatea comerciala este persoana juridica de la data inmatricularii in registrul comertului. Personalitatea juridica este o caracteristica a societatii comerciale dar si un efect al legii, toate societatile legal constituite fiind recunoscute ca persoane juridice.

“Consecintele personalitatii juridice constau in aceea ca societatea comerciala este un subiect distinct de drept, cu o organizare proprie si ca are un patrimoniu propriu, diferit de cel al asociatilor.”6

Cat despre societatea civila, se impune a fi evidentiat caracterul civil al contractului de societate, deosebit de cel al societatilor comerciale infiintate in scopul efectuarii actelor de comert. Personalitatea juridica nu-i este atribuita prin lege societatii civile, insa nici nu ii este interzisa dobandirea acestei calitati.

Observam deci ca cele doua forme de asociere se deosebesc din punct de vedere al personalitatii juridice, in sensul ca societatea comerciala, ca persoana juridica de drept privat detine aceasta calitate, in vreme ce societatii civile legea nici nu ii ofera aceasta calitate insa nici nu interzice dobandirea ei.

3 Octavian Capatana, Societatile comerciale, editia a II-a, actualizata si intregita, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996, p.62.4 Stanciu D. Carpenaru-Drept comercial roman, Ed. All Beck, Bucuresti ,2002 ,p.1535 Legea nr. 302/2005, Legea nr. 85/2006, Legea nr. 164/2006, Legea nr. 441/2006, Legea nr. 516/2006, OUG nr. 82/2007, OUG nr. 52/2008 (publicata in MOF nr. 333 din 30/04/2008), Legea nr. 284/2008 (publicata in MOF nr. 778 din 20/11/2008).6 Nicoleta Tandareanu, Aspecte teoretice privind definitia si caracteristicile societatilor comerciale, Revista de Drept comercial nr.4/2003,Bucuresti, ed. Lumina Lex, 2003, p.79

2

Cele doua forme de asociere se deosebesc nu doar din punct de vedere al personalitatii juridice ci si din punct de vedere al obiectului societatii.

Daca societatea comerciala are ca obiect savarsirea unuia sau a mai multor acte de comert obiective, dintre cele prevazute de art.3 Cod Comercial sau de alte legi speciale, in ceea ce priveste societatea civila, aceasta poate fi constituita in conditiile dreptului comun, in diverse domenii de activitate, doar daca nu opereaza operatiuni comerciale. Astfel, art.5 din Legea 51/1995 prevede ca profesia de avocat se poate exercita nu numai in cabinetele individuale ci si in cadrul unei societati civile profesionale sau cabinet asociate. De asemenea profesia de medic poate fi exercitata si in cabinete grupate sau asociate ori in forma societatii civile medicale.

De asemenea se remarca si caracterul lucrativ al celor doua forme de organizare. Caracterul patrimonial este de esenta societatii civile deoarece membrii ei urmaresc obtinerea de foloase patrimoniale, pe care sa le imparta intre ei. Societatea comerciala, ca specie a societatii se constituie de asemenea cu scopul de a imparti beneficiile activitatii comerciale desfasurate, asociatii participand in aceeasi masura si la pierderile acestei activitati (clauzele leonine prin care un asociat si-ar rezerva dreptul de a participa numai la beneficii fara a suporta si pierderile, sunt interzise in societatile comerciale).

Daca aruncam o privire si asupra actelor ce stau la baza celor doua forme de asociere remarcam si aici o serie de similitudini dar si unele deosebiri ce urmeaza a fi detaliate in cele ce urmeaza.

Am precizat in randurile de mai sus ca la baza societatii civile sta contractul de societate civila ori, in unele lucrari, apare si termenul de pact societar, in vreme ce societatile comerciale au la baza actul constitutiv.

Observam deci, atat in ceea ce priveste actul constitutiv cat si pactul societar ca ambele sunt acte multilaterale (cu exceptia statutului societatii unipersonale cu raspundere limitata).

De asemenea cele doua acte se aseamana si in ceea ce priveste caracterul oneros. Asociatii, atat cei din cadrul societatii comerciale cat si cei din cadrul societatii civile, urmaresc obtinerea unui profit.

Si caracterul comutativ este intalnit atat la actul constitutiv cat si la contractul de societate civila , asa incat fiecaruia dintre aociati ii revin drepturi si obligatii certe si determinate ca intindere in raport cu societatea. Contractul de societate civila este si ramane un contract comutativ chiar daca pe langa beneficii s-ar inregistra (si suporta) pierderi, el nedevenind aleatoriu.

3

O particularitate a contractului de societate civila este caracterul intuitu-personae. Fiind o societate de persoane, increderea reciproca are un rol determinant. Nici un asociat nu poate ceda drepturile pe care le are in societate si nici nu isi poate substitui o alta persoana sau asocia la societate o terta persoana, fara acordul unanim al asociatilor. De aceea, de regula, la moartea unuia din asociati, sociatatea inceteaza.

Spre deosebire de contractul de societate comerciala, societatea civila este un contract consensual , ce se incheie valabil prin simplu acord de vointa al partilor , fara a fi supus vreunei forme speciale.

Intrucat valoarea contractului depaseste limita prevazuta in art. 1192 C.Civil, se cere ad probationem un inscris, fie el si sub semnatura privata, in care sa se mentioneze partile si aportul lor social, scopurile societatii, repartizarea beneficiilor si pierderilor, durata societatii, numele administratorilor etc.

Actul constitutiv al societatilor comerciale se incheie insa in forma autentica, de unde se denota si caracterul solemn al acestuia. Cerinta solemnitatii este pretinsa ad validitatem in scopul atentionarii asociatilor cu privire la consecintele importante ale actului precum si pentru asigurarea liberei exprimari si a certitudinii consimtamantului. Desi solemn sub aspectul cerintei de forma, actul constitutiv este consensual sub aspectul cerintei de fond, a libertatii si nealterarii vointei exprimate de persoanele care se asociaza, in privinta tuturor clauzelor acestui act.

In consecinta sunt nule si fara efecte juridice actele constitutive care nu s-au incheiat in forma autentica7.

Cat despre aporturile asociatilor, trebuie sa distingem daca este vorba despre societate civila ori despre cea comerciala, intrucat exista o serie de distinctii.

In cadrul unei societati comerciale aportul la constituirea capitalului social reprezinta o obligatie individuala a fiecarui asociat, nefiind posibila promisiunea unui aport ce va fi adus de o alta persoana. Obligatia de aport la capitalul social este prevazuta pentru toate actele constitutive. Legea 31/1990 face distinctie intre aportul subscris si cel varsat (liber). Aportul subscris reprezinta manifestarea de vointa a asociatului prin care el se obliga sa contribuie la constituirea capitalului social. Aportul varsat consta in predarea aportului subscris. Aportul la capitalul social se poate materializa in numerar, in bunuri sau in creante, spre deosebire de societatea civila unde, vom vedea in randurile de mai jos, aportul poate imbraca si alte forme.

Aporturile in numerar sunt obligatorii la constituirea oricarei forme a societatii comerciale (art.16, L 31/1990).

7 Ion Turcu, Teoria si practica dreptului comercial roman, Vol.1, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998, p.250

4

Prestatiile in munca nu pot constitui aport la formarea sau marirea capitalului social, insa sunt permise in cadrul societatilor comerciale aporturile in natura (la toate formele societatii comerciale) dar si aporturile in creante, ce au regimul juridic al aporturilor in natura, nefiind admise la societatile pe actiuni care se constituie prin subscriptie publica si nici la societatile in comandita pe actiuni si societatile cu raspundere limitata.

In ceaa ce priveste societatea civila trebuie sa facem distinctia intre aportul social si patrimoniul social. Art. 1492 alin.2 C.Civil dispune ca “fiecare membru al societatii trebuie sa puna in comun sau bani, sau alte bunuri, sau industria sa.” Aceasta “punere in comun” pentru a alcatui fondul societatii reprezinta aportul social.

Aportul social poate reprezenta o suma de bani, caz in care daca suma promisa nu a fost depusa la termenul stabilit, asociatul debitor datoreaza de drept dobanzi pentru acea suma, din ziua scadentei, fara a fi nevoie de o punere in intarziere, datorand daca este cazul si daune interese in completare.

Aportul social poate consta si in unele bunuri, a caror transmitere trebuie sa indeplineasca toate conditiile de fond si, daca este cazul, de forma. Asociatul ce aduce un astfel de aport, rapunde pentru evictiune dar si pentru viciile ascunse, intrucat aducerea bunului echivaleaza cu o vanzare. Legea permite aportul bunurilor si numai in folosinta lor, spre exemplu uzufructul8.

Spre deosebire de societatea comerciala, unde nu este permis, in cadrul societatii civile este posibil ca aportul social sa fie adus si prin prestarea unei anumite munci pentru societate. Prestatiile in munca, aduse ca aport social, trebuie realizate personal de catre asociat, nu prin alte persoane, straine de societate, dat fiind caracterul intuitu-personae al contractului de societate.

Totalul aporturilor sociale ale asociatilor constituiti reprezinta patrimonial social comun, propriu societatii, distinct de patrimoniul fiecarui asociat. Acest patrimoniu are o afectatie speciala si constituie o proprietate comuna pe cate parti.

Referitor la functionarea societatilor trebuiesc trecute in revista aspecte privind raporturile dintre asociati si societate, administrarea societatii, impartirea foloaselor si suportarea pierderilor societatii, precum si modul in care acestea isi inceteaza existenta, toate acestea intr-un mod succinct bineinteles, deoarece aceste teme pentru a fi clarificate necesita o larga dezbatere si o amanuntita analizare.

Pe durata functionarii societatii, asociatii au datoria sa-si indeplineasca obligatiile si sa-si exercite drepturile cu buna credinta si cu grija fata de treburile societatii, fiind raspunzatori fata

8 Ileana Mutiu, Contractele civile, p.188

5

de ea pentru daunele provocate in mod culpabil, chiar daca prin alte alte sau fapte au adus foloase societatii, daunele nu se pot compensa cu foloasele.

In cadrul societatii comerciale, fiecare asociat este indreptatit sa primeasca partea sa din beneficiu stabilita prin actul constitutiv, numita dividend. De regula aceasta parte din beneficiu este stabilita in proportie cu cota de participare la capitalul social dar asociatii pot conveni si stabilirea unei alte cote-parti din beneficiu9.

La fel este si in cadrul societatii civile, in care scopul urmarit este realizarea de beneficii, de castiguri de natura materiala, dar nu neaparat baneasca. Daca nu s-a determinat prin contractul de societate partea de castig ce va reveni fiecarui asociat, aceasta se va stabili in mod proportional cu aportul social(art.1511 C.Civil), mai precis cu valoarea acestui aport. Daca aportul social a constat in prestarea unor servicii ( deci in munca ) partea de castig se va lua dupa aportul cel mai mic. Acelasi principiu se aplica si in ce priveste pierderile, care trebuie suportate de toti asociatii in proportie cu aporturile lor. Codul Civil declara nule contractele prin care un asociat isi stipuleaza totalitatea castigurilor si contractele in care unul sau mai multi asociati sa fie scutiti de a participa la pierderi( clauza leonine).

Dat fiind faptul ca, in principiu, societatea civila este lipsita de personalitate juridica, in relatiile cu tertii ea nu se infatiseaza ca subiect de drept distinct iar pentru obligatiile contractate raspunde doar asociatul contractant. Daca acesta a actionat in baza unui mandat sau cand din actul incheiat a rezultat un profit pentru societate, cocontractantul creditor poate urmari atat fondul social cat si patrimonial personal al asociatilor in raport cu numarul lor si nu proportional cu aportul lor, fara ca raspunderea sa fie solidara, daca aceasta nu a fost prevazuta in contract.

Cat despre administrarea societatilor, putem afirma ca reprezinta indeplinirea actelor necesare pentru realizarea scopului urmarit de societate.

Administratori ai societatilor comerciale pot fi atat persoane fizice cat si persoane juridice. Administrator persoana fizica poate fi doar o persoana fizica cu capacitate deplina de exercitiu iar in cazul in care este ales drept administrator o persoana juridica, drepturile si obligatiile acesteia se stabilesc printr-un contract de administrare care va stipula pe langa altele si o persoana fizica, drept reprezentant permanent. In lipsa unor prevederi contrare in actul constitutiv, administratorul trebuie sa fie cetatean roman. Administratorii sunt obligati sa ia parte la toate adunarile societatii.

Administrarea societatii civile poate fi incredintata uneia sau mai multor persoane, asociati sau neasociati10.

9 Ion Turcu, Teoria si practica dreptului comercial roman, Vol.1,Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998, p.33710 E.Safta Romano, Unele aspect mai importante ale contractului de societate civila, revista Dreptul nr.2/1992, p.30

6

Daca administrarea s-a incredintat unei singure persoane, ea va indeplini toate actele ce intra in continutul notiunii de administrare fara a cere acordul asociatilor, daca nu sunt afectate de dol.

Administratorul unic, desemnat prin contractul de societate nu poate fi revocat fara o cauza legitima, iar cel numit ulterior incheierii contractului poate fi revocat ca simplu mandatar, prin votul majoritatii asociatilor.

Incetarea societatii civile are loc atat prin acordul partilor cat si in cazurile expres prevazute de lege. Codul Civil prevede cazurile de incetare a societatii civile si anume:

-la expirarea termenului pentru care a fost constituita -in caz de imposibilitatea de indeplinire a obiectivului sau de realizare a scopului societatii

-la moartea sau declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre asociati

-punerea sub interdictie sau survenirea insolvabilitatii ori a falimentului unuia dintre asociati -prin vointa expresa, exprimata de unul sau mai multi asociati, de a nu mai continua societatea -pieirea lucrului ce urmeaza a fi adus ca aport social(adica inainte de aducerea lui efectiva la fondul comun)

Cat despre societatile comerciale, acestea iau sfarsit prin dizolvare. Aceasta reprezinta modalitatea juridica de incetare a existentei societatii comerciale. Este o procedura ce comporta doua faze: dizolvarea, urmata de lichidare.

Numai dupa parcurgerea primei faze se poate trece la cea de a doua. Lichidarea se dispune de adunarea generala, competenta sa numeasca si lichidatorii.

Principalele operatiuni ale lichidarii societatii comerciale sunt urmatoarele :

-inlocuirea administratorului cu lichidatorii

-predarea gestiunii

-terminarea operatiunilor comeciale

-stabilirea activului si pasivului

-intocmirea si executarea bilantului final

-radierea societatii din Registrul Comertului

7

Preluarea gestiunii de catre lichidatori, de la administratori, se face pe baza de inventar si bilant. Odata cu primirea inventarului si a bilantului, lichidatorii sunt obligati sa primeasca si sa pastreze patrimonial societatii, impreuna cu registrele si actele acesteia. Intreaga activitate a lichidatorilor este sub controlul cenzorilor. Lichidatorii reprezinta societatea in litigiile in curs, urmaresc silit pe debitorii societatii si incaseaza creantele acesteia, transforma in numerar bunurile din patrimonial societatii. Printre altele, lichidatorii sting datoriile societatii fata de creditorii acesteia, dar si creditorii pot urmari silit aceste datorii atat in contra societatii cat si in contra asociatilor. Printre creditorii societatii se numara si asociatii care au dreptul la restituirea aportului varsat insa plata acestor drepturi se poate efectua numai dupa stingerea pasivului social fata de ceilalti creditori. Lichidarea se incheie in cel mult trei ani de la data dizolvarii.

Registrele si actele societatii se depun la unul dintre asociati ori la Registrul Comertului iar dupa terminarea lichidarii, lichidatorii trebuie sa ceara radierea societatii din Registrul Comertului, insa radierea se poate face si din oficiu, moment ce marcheaza incetarea existentei societatii comerciale11.

III.Concluzii

Din cele prezentate mai sus, reiese faptul ca diferenta principala intre cele doua notiuni analizate consta in personalitatea juridica, in sensul ca o societate comerciala va detine intotdeauna aceasta calitate (de la data inregistrarii in Registrul Comertului si pana la incetarea existentei), in timp ce nu putem afirma acelasi lucru despre societatea civila. Desigur ca diferente se remarca si la nivelul infiintarii, functionarii si incetarii existentei, societatea comerciala avand o reglementare mai bogata si mai exacta, asa incat exista anumite conditii de forma (actul constitutiv trebuie incheiat in forma autentica), conditii cu privire la aportul asociatilor la capitalul social (in cadrul societatii civile este permis aportul in munca) iar incetarea existentei acesteia survine in urma unei proceduri elaborate si strict reglementata. Caracterul intuitu-personae este prezent doar la contractul civil de societate, nu si la actul constitutiv, insa cele doua forme de asociere se aseamana in caracterul lor lucrativ, oneros, comutativ dar si in modul de impartire al beneficiilor si suportare a pierderilor, in lipsa unor intelegeri contrare, in limitele premise de lege.

11 Ion Turcu, Teoria si practica dreptului comercial roman, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998, p.405

8

BIBLIOGRAFIE

Ion Turcu, Teoria si practica dreptului comercial roman, Vol.1

Ileana Mutiu, Contractele Civile

Revista de Drept comercial, nr.4/2003

www.dreptonline.ro

www.rubinian.com

9