SOLURI DIN REGIUNI ARIDE ȘI SEMIARIDE CU ACUMULARE DE

GIPS, SILICE SAU CARBONAT DE CALCIU

• Gipsisoluri

• Durisoluri

• Calcisoluri

Gipsisolurile Definiţie - conținut ridicat de gips (din latinescul gypsum) - anterior erau incluse în solurile de pustiu, yermosoluri sau xerosoluri (F.A.O.). - F.A.O. – U.N.E.S.C.O. - soluri cu orizont gipsic sau petrogipsic în primii 100 cm de la suprafață. Răspândirea geografică şi condiţiile de mediu - aproximativ 90 mil. ha, - răspândite în:

• Africa, în deşerturile din Libia, Namib; • în Asia, în Yemen, Siria (pe terasele râurilor Eufrat, Kabur şi Balik), în Irak, în cea mai

mare parte a Câmpiei Mesopotamiei, în Uzbekistan şi Kazahstan; • în Australia (partea centrală şi sudică); • în S.U.A. (partea de sud-vest).

- Gipsisolurile s-au format: • în climat arid (tropical sau temperat) cu media anuală a precipitaţiilor sub 200-300 mm, • pe forme de relief plane sau cu pante line (câmpuri, terase, lunci, proluvii, glacisuri), • pe depozite eoliene, proluvio-coluviale sau aluviale, îmbogăţite în gips. • terenul este acoperit cu pâlcuri rare de arbuști, tufişuri și ierburi efemere.

Pedogeneza şi caracteristicile profilului de sol - pedogeneza are o intensitate redusă şi este carcaterizată în primul rând printr-o redusă spălare a gipsului din partea superioară a solului şi depunerea acestuia într-un orizont inferior (precipită sub formă de cristale, pseudomicelii sau cuiburi). - carbonatul de calciu, cu o solubilitate mai redusă decât a gipsului, se poate acumula într-un orizont aflat deasupra celui gipsic. - bioacumularea este slabă, formându-se puţin humus, acumulat într-un orizont A relativ subţire. - orizontul gipsic, gros de cel puţin 15 cm şi cu un conţinut în gips de minim 15%, are în general o culoare brun-gălbuie; prin cimentarea acestuia se formează orizontul petrogipsic (are peste 60% gips) cu o grosime de cel puţin 10 cm. - atunci când apa freatică situată la mică adâncime gipsisolurile pot fi şi salinizate.

Durisolurile Definiţie - de la latinescul durus - dur, întărit, prezintă orizont întărit sau cimentat cu silice în primii 100 cm. - anterior erau incluse altor soluri din climatele aride şi semiaride, la nivel taxonomic inferior. Răspândirea geografică şi condiţiile de mediu - ocupă suprafeţe apreciabile în Deşertul Victoria din Australia, Deşertul Kalahari din Africa de Sud, și în Deşertul Marelui Lac Sărat din S.U.A - sunt specifice câmpiilor tabulare sau piemontane din climatele aride şi semiaride, unde se formează pe depozite aluviale sau coluvio-proluviale.

Pedogeneza şi caracteristicile profilului de sol - în perioadele mai umede, prin hidroliza mineralelor silicatice este eliberată silice, care migrează şi se depune mai jos, iar în perioadele uscate cimentează masa solului - caracteristic este orizontul duric (cu minim 10% noduli silicioşi mai mult sau mai puţin cimentaţi) sau petroduric (peste 50% din volumul orizontului, numit şi duripan, este cimentat cu silice) situat sub un orizont A - orizontul duric/petroduric poate fi gros de câţiva metri - capacitatea de reținere a apei este foarte limitată de orizontul duric, iar permeabilitatea este redusă - reacția solului variază mult (pH=5-10), dar cele mai frecvente valori sunt cuprinse între 7 și 9 - conținutul de săruri ușor solubile este scăzut, dar există și durisoluri salinizate și/sau alcalizate (sodizate).

Calcisolurile Definiţie - soluri din regiuni aride și semiaride, cunoscute în clasificările vechi drept soluri de pustiu

- soluri bogate în carbonat de calciu secundar (din latinescul calcarius – calcaros) - conform F.A.O.-U.N.E.S.C.O., prezintă orizont calcic (carbonatoiluvial, cu peste 15% carbonaţi

secundari) gros de minim 15 cm sau petrocalcic (cimentat cu carbonaţi), gros de minim 10 cm (sau 2,5 cm când este situate direct pe rocă).

Răspândirea geografică şi condiţiile de mediu - aproximativ 800 mil. Ha - fiind răspândite în Africa (în Sahara şi în sud-vest), în Orientul Apropiat şi Asia Centrală, în deşerturile

Australiei, în sud-vestul S.U.A etc. - Clima aridă (în zona tropicală, subtropicală, temperată), a dus la o slabă acoperire cu vegetaţie (ierburi,

tufişuri sau chiar specii efemere - formele de relief sunt netede sau slab înclinate, iar materialul parental (depozite fluviatile, eoliene,

coluviale) este bogat în elemente bazice.

Pedogeneza şi caracteristicile profilului de sol - geneza este legată în principal de spălarea

carbonatului de calciu din partea superioară a solului şi iluvierea lui într-un orizont inferior

- în general au un profil de tip A – AC – Cca

- prin depunerea carbonatului de calciu în orizontul C calcic, pot rezulta neoformaţii specifice (pseudomicelii, vinișoare, tubușoare, concrețiuni)

- orizontul cu carbonați poate cimenta (orizont petrocalcic)

- prezenţa în calcisoluri a orizonturilor cambice (Bv) sau argice (Bt) este considerată relictă, reflectând un climat mai umed decât cel actual

- conţinutul în humus este redus, dar gradul de saturaţie în baze este ridicat.

SOLURI CU ORIZONT INTERMEDIAR ÎMBOGĂŢIT ÎN ARGILĂ

• Albeluvisoluri

• Alisoluri

• Acrisoluri

• Luvisoluri

• Lixisoluri

Albeluvisolurile Definiţie - denumite iniţial de către F.A.O. podzoluvisoluri - albeluvisolurile prezintă o trecere sub formă de întrepătrunderi (pene sau limbi) între orizontul eluvial albic şi orizontul B argic aflat sub el. Răspândirea geografică şi condiţiile de mediu - aproximativ 320 mil. Ha - areale reprezentative în Europa şi Asia, din estul Poloniei peste Câmpia Est Europeană şi până la poalele Uralului, apoi dincolo de Ural peste Câmpia Siberiei de Est şi până în Asia Centrală - climat asemănător celui în care au evoluat luvisolurilor, doar că ceva mai rece şi deci, cu evapotranspiraţie mai redusă - s-au format pe suprafeţe plane, uşor înclinate sau depresionare (câmpuri, podişuri, depresiuni), pe loessuri, depozite fluviale, glaciare sau nisipoase - în condiţii naturale, albeluvisolurile sunt acoperite de păduri de foioase sau amestec (foioase – răşinoase)

Pedogeneza şi caracteristicile profilului de sol - efect al evapotranspiraţiei mai reduse, solul păstrează umiditatea mai

mult timp, ceea ce determină intensificarea proceselor de alterare şi levigare

- de asemenea, ca şi la luvisoluri (mai ales cele cu orizont eluvial), acizii fulvici proveniţi din descompunerea litierei, favorizează dispersarea şi migrarea argilei

- migrarea argilei, mai intensă decât în cazul luvisolurilor, afectează şi partea superioară a orizontului B argic

- astfel, apa care percolează profilul, influenţează şi partea superioară, dar şi pe cele laterale ale agregatelor prismatice (separate de fisuri) ale orizontului B argic

- se configurează în acest mod tranziţia (E + B) sub formă de întrepătrunderi, dintre orizonturile E şi B.

- la suprafaţa solului, orizontul de bioacumulare (A ocric) este sărac în humus

- profilul este de tip A – E – E+B – B – C

- albeluvisolurile au un grad de saturaţie în baze foarte mic (chiar sub 20%) sunt acide şi au un conţinut redus de substanţe nutritive

- se adaugă în plus şi excesul de umiditate (legat de orizontul foarte argilos) şi prezenţa aluminiului liber, toxic pentru plante.

Alisolurile Definiţie - introduse ca grupă de soluri în anul 1988 („Legenda revizuită a solurilor lumii”) - soluri acide cu o saturaţie ridicată în aluminiu (în latină alumen înseamnă aluminiu) - conform FAO-UNESCO sunt soluri cu orizont argic, în care argila are următoarele proprietăţi: - capacitate de schimb cationic mare începând din primii 100 cm sau 200 cm de la suprafață atunci când orizontul argic are deasupra texturi nisipo-lutoase sau mai grosiere - grad de saturaţie în baze scăzut - conţinut în Al schimbabil ridicat

Răspândirea geografică şi condiţiile de mediu - prezente în regiuni tropicale, subtropicale şi mediteraneene - suprafață estimată la 100 de milioane ha - suprafeţe reprezentative sunt în: - America Latină (Ecuador, Nicaragua, Venezuela, Columbia, Peru, Brazilia), - Indiile de Vest (insulele Jamaica, Martinica, Sf. Lucia) - platourile înalte din Africa de Est - sud-estul Asiei (insulele Kalimantan şi Sumatra) - nordul Australiei - au fost semnalate de asemenea și în regiunea mediteraneană (Italia, Franţa, Grecia)

- condițiile climatice și de relief în care s-au format alisolurile sunt aceleaşi ca şi în cazul acrisolurilor

- condițiile climatice calde şi umede, dar cu o perioadă mai uscată

- forme vechi de relief cu aspect colinar

- în schimb, în cazul alisolurilor, materialul parental al solului este mai bogat în minerale argiloase (vermiculit sau smectit), cu capacitate de schimb cationic mai mare

Pedogeneza şi caracteristicile profilului de sol - iniţial, hidroliza mineralelor alterabile din roca parentală duce la îndepărtarea moderată a silicei

- pe roci bazice și intermediare rezultă minerale argiloase de tip smectit, iar pe roci mai acide

(silicioase) de tip vermiculit

- migrarea verticală a particulelor de argilă, prin intermediul apei din precipitaţii (la care se poate adăuga şi un eventual transport lateral), duce la redistribuirea argilei în sol și la acumularea acesteia în orizontul argic

- alterarea unei părţi din mineralele argiloase eliberează aluminiu solubil, fier și mangan.

- unele alisoluri pot fi colorate în roşu de către oxizii de fier

- alisolurile, soluri cu profil de tip A – B – C, au caracteristic orizontul B argic (Bt) cu acumulare de argilă (cu capacitate de schimb cationic superioară acrisolurilor), care determină frecvent fenomene de stagnogleizare (datorită permeabilităţii reduse)

- prezenţa aluminiului în cantităţi toxice şi sărăcia în elemente nutritive sunt însușiri chimice nefavorabile

- în schimb, faţă de acrisoluri capacitatea de schimb cationic este mai bună.

Acrisolurile Definiţie - acrisolurile, soluri puternic alterate, foarte acide, aşa cum arată şi numele lor (acris în latină înseamnă foarte acid) - cunoscute în literatura mai veche ca pământuri roșii și galbene, soluri podzolice roșii și galbene, crasnoziomuri și jeltoziomuri - după FAO-UNESCO, au orizont argic (cu acumulare de argilă) cu: - capacitate redusă de schimb cationic cel puţin într-o parte a orizontului, dar începând din primii 100 cm (sau din primii 200 cm de la suprafață atunci când orizontul argic prezintă deasupra texturi nisipo-lutoase sau mai grosiere) - grad de saturație în baze mai mic de 50%, în cea mai mare parte a orizontului, între 25 și 100 cm Răspândirea geografică şi condiţiile de mediu - aproximativ 1000 milioane ha - foarte răspândite în America de Sud şi Centraă și în Asia sud-estică - apar şi în estul şi vestul Africii intertropicale, în sud-estul S.U.A. şi în sud-estul Australiei

- clima este caldă și umedă (tropicală, musonică, subtropicală sau chiar temperată caldă), cu o perioadă mai scurtă sau mai lungă fără ploi

- suprafețe vechi de teren cu aspect colinar

- roci acide

- vegetație naturală forestieră (păduri mai dense, cele tropicale sau mai luminoase, cele subtropicale)

Pedogeneza şi caracteristicile profilului de sol - alterarea intensă a părţii minerale duce la formarea de argilă predominant caolinitică, cu o

capacitate redusă de schimb cationic

- precipitaţiile bogate, duc la spălarea bazelor şi la migrarea şi iluvierea argilei într-un orizont B argic - hidroliza înaintată a mineralelor primare alterabile, duce la acumularea în sol a unei cantităţi de

sescvioxizi, ca şi în cazul feralsolurilor, dar fără formarea unui orizont feralic

- atunci când migrează şi sescvioxizii, deasupra orizontului B argic se separă un orizont eluvial, gălbui.

- acrisolurile au profil de tip A – (E) – B – C

- caracteristică este existenţa orizontului B argic care apare sub orizontul A sau E

- orizontul B argic este profund, argilos, bine structurat (poliedric-prismatic), prezintă pelicule de argilă iluviată şi are culori predominant roşii (datorită oxizilor de fier)

- mineralizarea intensă a materiei organice face ca rezerva de humus a acrisolurilor să fie în general redusă

- după luarea în cultură, orizontul A, cu structură mai puţin stabilă poate forma crustă de suprafață care micşorează pătrunderea apei în sol, declanșându-se astfel o intensă eroziune

- solul este moderat acid

- are un conţinut redus de humus şi de nutrienţi

- existenţa unei cantităţi ridicate de aluminiu liber nu crează condiţii foarte bune pentru dezvoltarea plantelor.

Luvisolurile Definiţie - soluri cu textură diferenţiată pe profil - cu migrare a argilei (luere în latină are înţelesul de a spăla) - care se acumulează într-un orizont B argic, aflat sub un orizont eluvial sărăcit în argilă - F.A.O. – U.N.E.S.C.O. defineşte luvisolurile ca soluri cu orizont argic bogat în baze (peste 50%) şi cu argilă cu capacitate ridicată de schimb cationic. Răspândirea geografică şi condiţiile de mediu - aproximativ 500 – 600 mil. Ha - în climatul temperat umed şi subumed, luvisolurile ocupă areale reprezentative mai ales în Europa Centrală şi Vestică, în regiunea mediteraneană şi în America de Nord (S.U.A.), dar şi în Australia şi în sud-estul Africii de Sud.

- Climatul temperat umed şi subumed în care evoluează luvisolurile, se caracterizează printr-o medie a precipitaţiilor anuale, care depăşeşte evapotranspiraţia potenţială, regimul hidric al solului fiind percolativ

- Relieful este reprezentat prin interfluvii plate, poduri de terase, versanţi lini şi depresiuni; suprafeţele orizontale sau slab până la moderat înclinate, au accentuat percolarea şi migrarea coloizilor pe profil

- Materialul parental este alcătuit din depozite loessoide periglaciare, depozite coluvio-proluviale, depozite de terasă, nisipuri, luturi etc

- Vegetaţia naturală este reprezentată de păduri de foioase

Pedogeneza şi caracteristicile profilului de sol - profil de tip A – B – C sau A – E – B – C

- când se găsesc sub vegetaţia naturală (forestieră), la

suprafaţă au şi litieră

- litiera bogată în lignine, tananţi, nu este descompusă integral de către microrganisme, resturile organice acumulându-se anual la suprafaţa solului într-un orizont organic (O), bogat în acizi fulvici.

- precipitaţiile atmosferice infiltrate în sol antrenează pe profil acizii fulvici din litieră, determinând: - atât dispersia coloidală a argilei, - cât şi degradarea argilei coloidale - în urma degradării argilei rezultă silice

şi hidroxizi de fier şi aluminiu (sescvioxizi)

- silicea rămâne pe locul formării (silice reziduală) sub formă de pulbere, care îmbracă agregatele structurale ale orizontului eluvial (E) - acesta capătă culori gălbui albicioase

- argila coloidală dispersată şi sescvioxizii sunt antrenaţi de apa din precipitaţii în orizontul iluvial B argic

- atunci când migrarea argilei este mai puţin intensă, nu se conturează un orizont eluvial, între orizonturile B şi A aflându-se o tranziţie AB.

Lixisolurile Definiţie - soluri puternic alterate (din latinescul lixivia cu înţelesul de substanţe lesivate, spălate cu apă) - cu o saturaţie în baze moderată-ridicată - cunoscute în literatura mai veche (asemenea acrisolurilor), ca pământuri roşii şi galbene, soluri podzolice roşii-galbene, crasnoziomuri și jeltoziomuri - FAO-UNESCO: - soluri cu orizont argic cu argilă a cărui capacitate de schimb cationic este scăzută, începând din primii 100 cm (sau din primii 200 cm atunci când orizonturile de deasupra sunt nisipo-lutoase sau mai grosiere) - gradul de saturaţie în baze depăşeşte 50% în cea mai mare parte a solului între 25 şi 100 cm

Răspândirea geografică şi condiţiile de mediu - aproximativ 435 mil. Ha - fac trecerea dintre acrisoluri şi solurile regiunilor mai aride - în Africa Subsaheliană şi de Est se află peste 50% dintre lixisoluri, un sfert se găsesc în America Centrală şi de Sud, iar restul în india, Asia de Sud-Est şi în Australia

- climate (tropical, subtropical şi chiar temperat mai cald) relativ calde şi umede, dar cu un sezon uscat pronunţat

- forme vechi de relief (nu mai noi de pleistocen) rezultate fie prin eroziune (suprafeţe de eroziune) fie prin acumulare (piemonturi)

- materialele parentale sunt bogate în minerale alterabile - arealele necultivate sunt ocupate de păduri luminoase sau savane

Pedogeneza şi caracteristicile profilului de sol - se apreciază că lixisolurile au evoluat iniţial în condiţii climatice mai umede decât cele prezente,

pedogeneza fiind similară celei a acrisolurilor

- argumentul, este legat de plintitul (considerat relict), sau de noduli de cimentaţi de fier, ce pot fi găsiţi în orizonturile superioare ale multor lixisoluri.

- după ce climatul a devenit mai uscat, faza iniţială de alterare intensă, a fost succedată de o îmbogăţire în baze prin: aport eolian; activitate biologică (aduse din orizonturile adânci); circulaţia laterală a soluţiei solului

- formulă de profil de tip A – B – C sau A – E – B – C

- diagnostic este orizontul B argic (Bt), bine structurat, argilos (deşi peliculele de argilă nu sunt clare la toate solurile), colorat roşu sau galben (prin deshidratarea compuşilor de fier în perioadele uscate)

- deasupra sa poate fi un orizont de bioacumulare (A), destul de sărac în materie organică sau, uneori, un orizont de eluviere (E), deschis la culoare şi care în stare uscată se întăreşte.

- comparativ cu feralsolurile şi acrisolurile, lixisolurile reţin ceva mai multă apă

- de regulă sunt bine drenate, însă uneori apa poate stagna în perioadele umede, acolo unde orizontul B este mai argilos

- conţinutul de elemente nutritive este redus

- dar, totuşi în raport cu feralsolurile şi acrisolurile, lixisolurile au proprietăţi chimice mai bune:

- saturaţie în baze mai mare

- pH slab-moderat acid

- lipsa aluminiului toxic

SOLURI RELATIV TINERE SAU SOLURI CARE AU UN PROFIL SLAB DIFERENŢIAT

• Umbrisoluri

• Arenosoluri

• Cambisoluri

• Regosoluri

Umbrisolurile Definiţie - la suprafaţă au orizont de bioacumulare A umbric (de la latinescul umbra – umbră, în sens de închis la culoare) Răspândirea geografică şi condiţiile de mediu - aproximativ 100 milioane ha. - în Europa apar de-a lungul litoralului Atlantic (Islanda, insulele Britanice, nord-vestul Portugaliei şi Spaniei) -în America de Sud se găsesc în Munţii Anzi, iar în America de Nord în nord-vestul litoralului Pacific - în Asia apar în Himalaya şi în munţii din Sumatra şi Noua Guinee -în Australia apar în regiunea muntoasă din sud-est - climate umede şi reci, fără deficit de umiditate (datorită evapotranspiraţiei foarte reduse), - mai ales în regiuni muntoase (suprafeţe de nivelare, versanţi moderaţi până la puternic înclinaţi) -pe materiale parentale acide, -sub vegetaţie forestieră sau de pajişte

Pedogeneza şi caracteristicile profilului de sol - principalul proces este cel de bioacumulare,

în orizontul A umbric: - bine dezvoltat (20 – 30 cm grosime), - cu formare de humus acid, cu grad de

saturaţie în baze redus (sub 50% - datorită umidităţii ridicate care spală bazele),

- închis la culoare

- acest tip de bioacumulare este favorizată de activitatea biologică slabă, impusă de temperaturile scăzute şi reacţiei acide

- mediul puternic acid inhibă formarea mineralelor argiloase

- se poate forma, prin alterare in situ (argilizare), doar un orizont B cambic, gălbui.

Arenosolurile

Definiţie - soluri cu textură nisipoasă (de la latinescul arena – nisip) sau nisipolutoasă, în cel puţin primii 100 cm de la suprafaţă - în plus, nu trebuie să prezinte în primii 100 cm, fragmente de rocă într-un procent mai mare de 35 Răspândirea geografică şi condiţiile de mediu - aproximativ 900 milioane ha. (sau mai mult, incluzând şi nisipurile mobile),

- sunt reprezentative în Kalahari - areale întinse se întâlnesc şi în Sahelul African (şi în diferite părţi ale Saharei), în centrul şi vestul

Australiei, în deşerturile Orientului Mijlociu - suprafeţe mici, apar şi în câmpiile litorale nisipoase şi în arealelel lagunare şi deltaice

- Deşi pot fi întâlnite în orice climat, cele mai multe arenosoluri se găsesc în regiunile aride şi semiaride.

- Condiţia esenţială este existenţa depozitelor nisipoase reziduale, eoliene, aluviale, marine suficient de groase.

Pedogeneza şi caracteristicile profilului de sol - în regiunile aride şi semiaride, solificarea

incipientă (humificare și argilizare slabe), redusă ca intensitate este întreruptă frecvent de deflație sau de aportul de nisip; carbonaţii apar de la suprafaţa solului datorită precipitaţiilor reduse.

- în climat temperat, pedogeneza este ceva mai avansată (o spălare a carbonaţilor; la suprafaţă se formează un orizont sărac în humus)

- În climatul tropical şi subtropical umed, formarea arenosolurilor este legată de alterarea pronunţată a rocilor bogate în cuarţ; mineralele uşor de alterat (feldspaţi, amfiboli) sunt spălate din sol de către apa care percolează profilul, iar cuarţul (foarte greu de alterat) se acumulează rezidual, formând depozite groase

- de regulă arenosolurile au un profil de tip A – C.

- sunt sărace în materie organică

- au o capacitate foarte redusă de a reţine apa necesară vegetaţiei.

Cambisolurile Definiţie - cunoscute în literatura mai veche drept soluri brune sau soluri brune de pădure, - au orizont B cambic (din latinescul cambiare - schimbare) cu diferenţiere moderată, faţă de materialul

parental. Răspândirea geografică şi condiţiile de mediu - aproximativ 1,5 miliarde ha., - răspândite în toate regiunile bioclimatice, dar mai ales în cea temperată, mediteraneană, dar şi în

regiunile aride şi montane. - areale mai reduse ocupă în zona tropicală umedă - în aceste condiţii bioclimatice variate, se formează în câmpii aluviale, dealuri sau munţi pe depozite

aluvio-coluviale, eoliene sau de alterare in situ a diferite roci.

Pedogeneza şi caracteristicile profilului de sol - profil de tip A – B – C sau R - alterarea moderată,

determină formarea unui orizont B cambic (Bv), brun-gălbui, de regulă poliedric subangular, diferenţiat moderat (ca structură, culoare, textură), faţă de materialul parental.

-la suprafaţă se formează un orizont de bioacumulare, de regulă mai sărac în humus (A ocric) - în bază, materialul parental sau roca parentală are sau nu are carbonaţi - sub pădure, la suprafaţa solului apare un orizont organic (O). - stadiul moderat de evoluţie poate fi determinat de: - echilibrul eroziune-solificare existent pe versanţii moderat înclinaţi; - relief şi materiale parentale recente - condiţii climatice care nu favorizează formarea unui orizont B mai dezvoltat.

Regosolurile Definiţie - soluri minerale slab dezvoltate, formate pe materiale neconsolidate (din grecescul rhegos - pătură), exceptând: - nisipurile (caracteristică a arenosolurilor) - şi aluviunile (caracteristică a fluvisolurilor). Răspândirea geografică şi condiţiile de mediu - aproximativ 500 milioane ha., - condiţii bioclimatice variate, pe diferite forme de relief, - dar apar mai ales în:

- regiunile boreale, asociate cu criosoluri - regiunile tropicale aride, asociate cu calcisoluri, gipsisoluri şi arenosoluri.

Pedogeneza şi caracteristicile profilului de sol - pedogeneza incipientă se datorează întineririi permanente prin eroziune a materialului de sol, dar şi condiţiilor climatice care întârzie formarea solului, - prezintă un orizont A, scurt, urmat de materialul parental neconsolidat. - proprietăţile regosolului depind de materialul parental şi de climă: - în regiunile aride sunt de regulă saturate în baze şi sunt neutre spre bazice - pe când în regiunile umede sunt mai debazificate şi au o reacţie acidă. - au permeabilitate crescută şi reţin puţină apă.