Statele orientale erau de 2 tipuri: Orașele state(sumerienii, fenicienii) Statele teritoriale (egiptenii, hittiti, evreii, persii)

Istoria Egiptului este considerata ca fiind împătrită in 4 mari etape:

Regatul vechi Regatul mijlociu Regatul nou Epoca târzie Faraonul, regele Egiptului, este considerat zeu,

este singurul in care oamenii cred că are puterea de a le asigura supraviețuirea și bunăstarea.

Cleopatra a VII-a a Egiptului Devenită Cleopatra a VII-a a Egiptului, ea a fost ultimul faraon al Egiptului Antic. Făcea parte din Dinastia Ptolemaică, de origine grecească, dinastie ce a condus Egiptul după moartea lui Alexandru cel Mare. Membrii acestei dinastii vorbeau limba greacă, refuzând vehement să se exprime în limba egipteană. Din acest motiv, ambele limbi erau folosite în redactarea documentelor oficiale. Însă spiritul nonconformist al Cleopatrei a contrastat cu convingerile conservatoare ale familiei din care provenea. Astfel, ea a învăţat şi a utilizat limba egipteană şi, în plus, a îmbrăţişat cultura ţării, reprezentându-se ca reîncarnarea

zeiţei egiptene Isis.

Egiptenii sunt inventatorii calendarului Descoperirea unei tablete din timpul domniei Regelui Djer din Prima Dinastie (aprox. 3000 î. Hr.) i-a făcut pe primii egiptologi să declare

faptul că egiptenii stabiliseră deja în aceea perioadă o legătură între

răsăritul heliacal al stelei Sirius și începutul anului. Conform vechiului

calendar egiptean, anul avea 365 zile și era împărțit în 12 luni a câte 30

de zile fiecare, plus cinci zile suplimentare (epagomenae) la sfârșitul

anului. Lunile erau împărțite în trei săptămâni, iar o săptămână avea 10

zile. Deoarece anul egiptean era aproximativ cu un sfert de zi mai scurt

decât anul solar și evenimentele stelare nu se produceau la aceeași dată

calendaristică, i se mai spunea și Annus Vagus sau „An Rătăcitor”. În viziunea egipteană se considera ca pamantul este plat si rotund, iar fluviul Nil

trece prin centrul lui. Contrar obiceiului cunoscut în zilele noastre, în Egiptul Antic,

doliul era reprezentat de culoarea albă, nu de cea neagră. Vechii egiptenii obişnuiau

să creadă că trecerea peste pragul casei cu piciorul drept este aducătoare de noroc.

Femeile din Egiptul Antic aveau acelaşi statut ca şi bărbaţii din punct de vedere

economic şi juridic. În schimb, în viaţa socială acestea nu se bucurau de egalitate.

Culoarea orginală a piramidelor este albul. De-a lungul timpului din cauza

fenomenelor climatice acestea şi-au schimbat culoarea, aşa cum le putem vedea azi.

7. Valea RegilorRegii din Egiptul Antic nu erau simpli muritori, ci erau zei încarnați, iar egiptenii din vechime aveau mai multă grijă la îmormântarea regilor decât orice altă nație. În urmă cu 3.500 de ani au început să construiască cel mai venerat cimitir de pe pământ. Valea Regilor este cel mai spectaculos loc de îngropăciune din lume.

Construit pe dealurile din împrejurimile Văii Regilor, Templul Reginei Hatshepsut este cel mai impresionant monument din vestul Tebei. Templul futurist al lui Hatshepsut este ticsit cu trăsături revoluționare, o amintire potrivită a unuia dintre cei mai inovatori faraoni ai Egiptului. Fiind cea mai mare fiică a lui Tutmes I, nepotul vitreg al lui Hatshepsut a devenit faraonul Tutmes al III-lea. Îngrijorată că băiatul ar putea pierde controlul puterii, aceasta s-a autointitulat consoarta regelui și, ulterior, rege.

Când Teba a devenit centrul religios al Egiptului, templul de la Karnak a devenit scaunul lui Amon, zeul statului egiptean. Karnak a ajuns curând să găzduiască peste 600 de preoți. Clădirile complexului sau răspândit rapid la sud și vest de Nil. În centru se află o sală impresionantă străjuită de o pădure de coloane, dintre care unele au înălțimi de peste 20 de metri. Tot aici se află și obeliscul lui Hatshepsut  care, cu impunătoarea înălțime de 30 de metri, este cel mai înalt mare care a supraviețuit din Egiptul Antic. Cântărind 323 de tone, acesta a fost sculptat dintr-o singură bucată de granit, adusă de la peste 600 de kilometri depărtare, din Aswan.

Construit pentru a face cunoscută puterea supremă a lui Ramses, Templul de la Abu Simbel era cel mai impunător templu din piatră din lume. Armate de pietrari au lucrat la transformarea fațadei din stâncă în două statui enorme ale faraonului. Sculptate într-un perete de piatră, aveau înălțimea de aproape 20 de metri. Se crede că locul a fost ales atât pentru maleabilitatea pietrei, cât și datorită apropierii de Nil și pentru a fi văzute de la kilometri depărtare, de către oricine intra în Egipt prin sud.

Unele minuni nu sunt făcute de mâna omului, ci sunt altare naturale și hotare ale spiritualității. La peste 2.100 de metri înălțime, Muntele Sinai, sau Gebel Moosa, este cel mai înalt munte din sudul Sinaiului și unul dintre cele mai spirituale locuri de pe pământ. Potrivit relatărilor biblice, Moise a primit aici cele zece porunci de la Dumnezeu, scrise pe două table de piatră. Pentru a marca locul unde Moise a primit poruncile, a fost construită o mănăstire greacă, 1.500 de ani mai târziu, ce poartă hramul  Sfintei Ecaterina.

Este cea mai mare sculptură în piatră din lume.  Este un mister, întrucât nimeni nu știe cu siguranță ce anume reprezintă sau cine l-a făcut. Jumătate om, jumătate animal, Sfinxul a fost considerat multă vreme drept cea mai ciudată figură de pe planetă. Lung de 60 de metri și înalt de 20, Sfinxul străjuiește platoul Gizeh, alături de două dintre cele mai mari piramide din Egipt. Timp de sute de ani, Sfinxul a fost privit ca fiind cheia vieții. Faraonii s-au prosternat la picioarele sale, iar cuceritorii au îngenuncheat în fața lui. Chiar dacă a fost supus unui lung șir de teste, Sfinxul rămâne și în zi de azi o enigmă.

Estea cea mai veche minune din lume și stă în picioare de cel puțin 4.500 de ani. Este cel mai mare mormânt construit vreodată și este încă cea mai mare construcție de piatră. A fost construită pentru faraonul Kheops în anul 2.650 î.En și de atunci încoace această clădire a fost un simbol al arhitecturii monidale. Kheops și-a pus în minte să creeze o piramidă perfectă. La bază, este aliniată cu polii magnetici ai pământului. Este construită din 2.300.000 de blocuri de piatră, dintre care unele cântăresc cinci tone

Primele înmormântări în nisipul fierbinte al deşertului au condus la mumificarea naturală a întregului corp.

Mai târziu, plasarea corpului într-un sicriu însemna că numai scheletul a supravieţuit.

Apoi, egiptenii au învăţat cum să mumifica artificial corpul inainte de a-l pune în sicriu.

Mumificarea artificială Vechii egipteni au înţeles că trebuia să mumifice cadavrele

artificial, înainte de a le pune în sicrie. ei deshidratau artificial organele interne şi corpul ei înfăşurau corpul în bandaje şi îl plasau în sicrie apoi puneau organele în borcane canopice şi puneau sicriul, borcanul şi bunurile de înmormântare în

mormânt. Acest proces era foarte costisitor astfel incât 95% din

populaţie era înmormântată în nisip şi ajungea ca prima mumie uscată natural în nisip.

Ca parte componentă a civilizației egiptene, în toate formele sale, arta Egiptului antic este consacrată în primul rând faraonului, glorificării acestuia, considerat urmaș al zeilor, și are un profund caracter religios și funerar.

Înca de la început, credința egipteană în viața de după moarte impune ca cei decedați să fie înmormântați alături de bunuri materiale, în speranța că acestea îi vor fi necesare în lumea de dincolo. Respectând cu strictețe canoanele impuse de religie, aceasta artă a evoluat încet, fără transformări spectaculoase.

Simbolistica joacă un rol important. Faraonii erau reprezentați deținând însemnele puterii. Culorile folosite sunt expresive: pielea roșie este specifică personajelor tinere, cea galbenă este utilizată pentru femeile de vârsta mijlocie care nu lucrau în aer liber. Semnificația culorilor era în primul rând religioasă:

Roșul: era o culoare negativă, aceasta fiind culoarea zeului Seth, zeul deșertului lipsit de viață și de aceea mata morții, al răului și totodată al dezordinii.

Verdele: culoarea vieții vegetale și de aceea culoarea bucuriei și tinereții; era închinată zeului Osiris, zeu al reînvierii și a nemuririi ce stăpânea lumea de dincolo.

Negru: era culoarea pământului fertil al Nilului – fluviu, care, prin revărsările sale, asigura "reînvierea" veșnică a Egiptului an după an și garanta puterea și prosperitatea țării.

Albastrul: era culoarea cerului și a zeului acestuia, Amon. Galbenul: reprezenta aurul, un material prețios simbol al nemuririi zeilor și

de aceea avea un caracter sacru, el fiind destinat numai reprezentărilor zeilor și faraonilor.

Albul: simbol al purității și bucuriei, era culoarea coroanei Egiptului de Jos.

Forturile de apărare, palatele, templele si castelele particulare erau construite din piatra sau din caramizi uscate la soare. Executarea constructiilor era planificata de arhitecti. Nu se folosea mortar, de aceea pietrele trebuiau sa se potriveasca bine intre ele. Cu toate acestea, marile constructii monumentale egiptene au supravietuit mai multor milenii de exemplu: Piramidele lui Keops,Piramida romboidală de la Dahshur, mormântul lui Ramses al II-lea de la Abu Simbel, templul funerar al lui Tutankamon din valea Regilor

Relieful care decorează pereții mormintelor, templelor sau coloanelor este înlocuit treptat de pictura murală. Se practică tehnica frescei, iar scenele sunt așezate în frize pe toată suprafața peretelui, de la sol la tavan. Tematica este foarte bogată, de la scene din viața cotidiană (petreceri, dansuri, întreceri sportive) până la ritualuri de cult sau de înmormântare.

Personajele sunt statice sau surprinse în diferite mișcări în funcție de acțiunea desfășurată. Se încearcă o încadrare în peisaj și chiar o așezare pe etaje a personajelor (perspectivă etajată) pentru a sugera adâncimea. Linia neagră conturează accentuat formele, culorile sunt așezate în pete uniforme, fără nuanțări care să dea impresia de volum.

În perioada Regatului de Mijloc se observă apariția unor elemente simbolice sau magice și diversificarea paletei cromatice, folosindu-se, pe lângă culorile primare, complementarele, contrastele de închis-deschis și griurile colorate. În perioada Regatului Nou, când fresca ocupă locul dominant în decorarea templelor, mormintelor și palatelor, se observă o modificare a culorilor care devin mai transparente, chiar nuanțate, ceea ce conferă o picturalitate nemaiîntâlnită până acum.

Şoimul lui Tutankamon

Sculptura se manifestă sub forma basoreliefului, altoreliefului si a statuilor. Canoanele impuse de religie si de cultul mortilor erau :

hieratismul: lipsa de expresivitate a chipurilor și reprezentarea statică a trupurilor. Personajele au bărbia ușor ridicată, calota craniană lăsată pe spate, ochii măriți și privirea îndreptată la infinit. Acest calm, liniște și lipsă de expresivitate simbolizează detașarea personajelor de viața pământeană și așteptarea judecății zeilor care să le confere dreptul la nemurire după cântărirea faptelor bune și rele.

frontalismul: vederea din față, frontală, a personajelor, care sunt reprezentate simetric.

supradimensionarea: zeii și faraonii sunt redați supradimensionați față de celelalte personaje, pentru a se sublinia puterea și caracterul lor sacru.

Nu numai zeitățile, ci și faraonii aveau reprezentări statuare. Astfel de statui erau cât mai masive, monumentale, deoarece se considera că aduc viață veșnică faraonilor reprezentați și permit supușilor să îi vadă în formă fizică.

Printre capodoperele sculpturii egiptene se numără: marele Sfinx de la Gizeh (capul faraonului Kefren), statuia lui Kefren, prințul Rahotep și soția sa, scribul, statuile faraonului Ramses al II-lea, masca de aur a lui Tutankamon și cele patru statui gigantice (20 m) din fața templului de la Abu Simbel.

Situatia precara a economiei nationale ii determina pe egipteni sa isi inchirieze monumentele, inclusiv piramidele, unor agentii de turism internationale.

Ministrul de finante al Egiptului a lansat o propunere socanta, aceea de a inchiria monumentele istorice unor agentii turistice internationale, pentru a obtine fondurile necesare revitalizarii economiei egiptene, grav afectata de criza economica mondiala, dar si de evenimentele sociale violente din interiorul Egiptului.

Propunerea a fost confirmata de Adel Abdel Sattar, secretar general al Consiliului Suprem al Antichitatilor, care a afirmat ca inchirierea piramidelor de la Giza, a Sfinxului, a templului Abu Simbel sau a templelor din Luxor, ar fi o solutie foarte buna pentru economia egipteana.

Exista zvonuri cum ca puternici investitori din Qatar ar fi interesati de aceasta idee, Egiptul urmand sa primeasca peste 200 de miliarde de dolari, suficient pentru a plati datoria nationala si pentru a pune in miscare economia.

SFARSIT La acest priect au

luat parte:Anghelescu Andreea Niculescu AnaScrieciu RobertBuțulan AlexandraBușegeanu DinuIvan TeodorSbircea Mihaela9 D