0

Strategia de Dezvoltare a Agriculturii și

Mediului Rural din Moldova

2014 – 2020

3 Iunie 2013

1

Rata de Schimb

1$ SUA = 12.2851 lei moldovenești

(la data de 25 aprilie 2013)

Acronime

ZAE Zonă agro-ecologică

PCA Preferințe comerciale autonome

OCEMN Organizația de Cooperare Economică la Marea Neagră

CAP Politică Agricolă Comună

ALSCE Acord de Liber Schimb Central-European

CSI Comunitatea Statelor Independente

ACLCA Acord de Comerţ Liber Cuprinzător şi Aprofundat

EAC Europa și Asia Centrală

IEVP Instrument European de Vecinătate și Parteneriat

PEVDAMR Parteneriat European de Vecinătate pentru Dezvoltarea Agriculturii și Mediului

Rural

EU Uniunea Europeană

UE-15 State Membre ale Uniunii Europene până la 2004

UE-27 Membri Actuali ai Uniunii Europene

EUROSTAT Oficiul de Statistică al Uniunii Europene

OAA Organizația pentru Alimentație și Agricultură

ISD Investiții Străine Directe

ANSA Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor

ACL Acord de Comerț Liber

PAB ProdusAgricol Brut

PIB Produs Intern Brut

GUAM Organizația pentru Democrație și Dezvoltare Economică pentru Georgia,

Ucraina, Azerbaijan și Moldova

MAIA Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare

LM Leu Moldovenesc

NSM Noile State Membre ale Uniunii Europene

ONVV Oficiul Național al Viei și Vinului

AIPA Agenția de Intervențiie și Plăți pentru Agricultură

C&D Cercetare și Dezvoltare

SECI Inițiative de Cooperare în Sud-Estul Europei

ÎMM Întreprinderi mici și mijloccii

SIDA Agenția Suedeză pentru Dezvoltare și Cooperare Internațională

$ SUA Dolar SUA

IV Instruire vocațională

OMC Organizația Mondială a Comerțului

2

CUPRINS

Sumar executiv ............................................................................................................................ 3

Prefaţă ........................................................................................................................................ 15

1. Agricultura în economia națională (macro perspectivă) ................................................... 17

2. Revizuirea sectorului agricol (micro perspectivă) ............................................................. 30

3. Revizuirea mediului și resurselor naturale ......................................................................... 52

4. Revizuirea dezvoltării mediului rural ................................................................................. 59

5. Politici actuale pentru dezvoltarea agriculturii și mediului rural ................................. 75

6. Strategia de dezvoltare a agriculturii și a mediului rural ................................................. 76

6.1. Viziune si scop .................................................................................................................... 76

6.2. Priorități și măsuri ............................................................................................................... 77

7. Cadrul instituțional și legislativ ........................................................................................... 81

8. Cadrul bugetar ...................................................................................................................... 86

9. Integrarea dimensiunii de gen ............................................................................................ 103

10. Impactul scontat al implementării strategiei .................................................................. 103

3

Sumar executiv

1. Dimensiunea și impactul agriculturii în secolul 21 sunt mult mai semnificative

decît în trecut, agricultura modernă implicînd, pe lîngă aspecte economice, aspecte legate de

mediu, dar şi aspecte sociale, astfel încît strategia de dezvoltare a unei agriculturi moderne

urmează să utilizeze o abordare holistică a sectorului, ghidînd dezvoltarea domeniilor

economic, de mediu și rural.

2. Elaborarea unei Strategii moderne de dezvoltare a agriculturi şi a mediului rural

pentru Republica Moldova pe perioada 2014-2020 este o precondiție pentru dezvoltarea

pe termen lung a sectorului, care va fi reperul factorilor de decizie în identificarea

problemelor majore în sector, dar şi a unor soluţiii optime pentru rezolvarea acestora. Totodată,

Strategia în cauză poate fi utilizată drept instrument pentru a obține sprijinul conceptual și

financiar al partenerilor de dezvoltare.

Agricultura în economia națională (macro perspectivă)

3. Republica Moldova, spre deosebire de majoritatea țărilor din EAC, este o țară

exportatoare de produse agro-alimentare net, a cărei agricultură generează aproape

jumătate din veniturile din export, însă echilibrul comercial agro-alimentar se află în

declin. Exportul produselor agro-alimentare, care constă, în primul rând, din produse cu

valoare redusă şi materie primă neprocesată, în perioada anilor 2000-2012 a crescut de trei ori,

în timp ce importul produselor agro-alimentare, şi în special a produselor procesate, a crescut

de șapte ori, drept rezultat al dezechilibrului balanţei comerţului cu produse agro-alimentare,

precum şi din cauza condițiilor de comerț.

4. Mai mulți factori contribuie la această tendință. În primul rând, dezvoltarea

economică generală și creșterea rapidă a veniturilor populației, datorită remitențelor au creat o

cerere mai mare de produse agro-alimentare. În al doilea rând, exportul de produse agro -

alimentare a fost afectat de schimbările produse în regimul comercial al partenerilor comerciali

de bază ai Republicii Moldova. În al treilea rând, pentru Republica Moldova se deschid noi

oportunități de export, cu condiția ca țara va avea progrese în conformarea cu standardele de

calitate ale UE şi cerinţelor SPS.

5. Agricultura rămâne a fi un sector important în economia Republicii Moldova, însă

unul aflat în declin. In anul 2011 agricultura a generat 12% din PIB-ul ţării, comparativ cu

peste 30% cu un deceniu în urmă, cînd, în anul 2000 a oferit jumătate din locurile de muncă, iar

în anul 2011 – doar 28%, astfel indicînd un rol important, dar în scădere, a ocupării forţei de

muncă în agricultură.

6. Mediul macroeconomic a Republicii Moldovai este unul asemănător cu cel al

țărilor est-europene, dar diferit de cel al noilor state-membre ale UE şi a statelor, devenite

membre ale UE după 2004. Agricultura joacă un rol vital în economiile est-europene, în

2010, spre exemplu, contribuind în medie cu 10% la PIB. Statele, devenite membre ale UE

după 2004, dar şi noile state-membre ale UEangajează în agricultură 4% și, respectiv, 8% din

populația activă a acestora, în timp ce țările est-europene în 2011au avut o rată medie de

ocupare în agricultură de 40%.

4

7. Schimbările structurale rapide în economia Republicii Moldova au provocat

apariţia unor noi oportunități de angajare în cîmpul muncii, altul decît sectorul agricol,

astfel condiţionînd migrarea populaţiei din zonele rurale. Astfel, procesul de migrare a

cunoscut două aspecte: migrarea de la rural la urban și migrarea de la nivel local la piețele de

muncă din străinătate, în căutare de venituri mai mari. Deși ocuparea forţei de muncă în

agricultură este în scădere, în cele din urmă, sectorul încă deţine un rol socio-economic

important în calitate de angajator.

8. Reducerea ocupării forţei de muncă în agricultură în asociere cu creșterea

producției sectorului a dus la creșterea productivității muncii în agricultura Republicii

Moldova, dar care rămâne a fi una mult mai scăzută în comparaţie cu țările din regiune. Productivitatea muncii s-a dublat în Republica Moldova în perioada anilor 2000-2010, fiind

totuşi sub nivelul de 2000 dolari SUA și cu mult sub media est-europeană (5000 dolari SUA).

Revizuirea sectorului agricol (micro perspectivă)

9. Sectorul agricol al Moldovei este dominat de producția vegetală, sectorul zootehnic

avînd un rol mai mic în producere. In anii 2001-2012, producția vegetală reprezinta 60-70%

din totalul producției agricole, dotarea terenurilor favorizând producția de culturi, fapt

asemănător cu alte țări din Europa de Est. Cota de teren arabil în suprafață agricolă utilizată în

Republica Moldova este printre cele mai ridicate din Europa de Est (70%).

10. În ultimul deceniu dezvoltarea sectorului zootehnic a fost una problematică,

datorită impedimentelor în partea ce ţine de competitivitate și piață. Sectorul zootehnic se

confruntă cu constrîngeri provocare de resursele interne (furnizare limitată de furaje), precum și

presiuni dure cauzate de importl de animale mai ieftine. Furnizarea de furaje locale este limitată

din cauza lipsei pășunilor de bună calitate, care este la rândul său, cauzată de condițiile

meteorologice nefavorabile și a capacităților limitate de irigare. Pe de altă parte, costurile

interne de producţie relativ ridicate, productivitatea scăzută și rasele de animale necompetitive

reduce izbitor capacitătatea produselor animaliere moldovenești să concureze cu produsele de

carne /lactate mai ieftine (subvenționate) asigurate de către piețele din UE și CSI. Ca rezultat,

Republica Moldova este un importator net de cele mai multe produse animaliere.

11. Rentabilitatea scăzută a sectorului agricol este determinată de poziția dominantă a

culturilor cu valoare redusă în producția agricolă în detrimentul culturilor cu valoare

înaltă. Peste 80% din suprafața cultivată în Republica Moldova este acoperită de culturi cu

valoare scăzută (cum ar fi cereale, plante oleaginoase, sfeclă de zahăr și culturi furajere), în

timp ce fructele și legumele ocupă mai puțin de 20%. Numai cerealele (acestea incluzând grâu,

porumb și orz), ocupă mai mult de jumătate din suprafețele însămânțate în Republica Moldova.

12. Deși, în general, agricultura Republicii Moldova se axează pe culturi cu valoare

redusă, sectoarele de producere a nucilor și a mierei sunt nișe care au fost descoperite și

asupra cărora urmează de atras atenţia. In ultimul deceniu, aceste două produse au acces la

piețele UE și sunt exportate cu succes în UE, dar și alte piețe

13. Modelele comerciale agro-alimentare reflectă, de asemenea, poziția dominantă în

producție a culturilor cu valoare mică. Exportul de produse agro-alimentare constă, în primul

rând, din materie primă, în timp ce importurl produselor agro-alimentare - din produse

procesate. Principalii parteneri comerciali ai Republicii Moldova în comerțul cu produse agro-

5

alimentare sunt țările CSI și UE, în anii 2000-2011.fiind destinațiile finale ale produselor agro-

alimentare moldoveneşti în 90% din cazuri.

14. Structura duală și fragmentată a gospodăriilor agricole este o potențială şi

considerabilă constrângere în parte ace ţine de competitivitatea sectorului agricol,

careesteformat din două sub-sectoare mari: sectorul corporativ ce cuprinde întreprinderile mari

și sectorul individual care include gospodăriile țărănești și gospodăriile de pe lîngă casă

(proprietate privată).

15. Spre deosebire de creșterea semnificativă a productivității muncii, productivitatea

terenurilor a crescut marginal în ultimul deceniu, indicând recolte stagnante și extrem de

volatile. În perioada anilor 2000-2011, producția de cereale din Republica Moldova indică 2-3

tone/ha, deși poate varia considerabil din cauza condiţiilor meteorologice instabile. Recolta de

cereale este mai mare în Europa de Est, în timp ce diferența dintre productivitatea terenurilor

din statele, devenite membre ale UE după 2004 în raport cu noile state-membre ale UE și

Europa de Est prezintă diferențe semnificative.

16. Producția agricolă a Republicii Moldova este dependentă în întregime de importul

de produse de uz fitosanitar şi fertilizanţi, semințe și combustibil, ceea ce are un impact

negativ asupra competitivității produselor agro-alimentare moldoveneşti. Dat fiind că atît

combustibilul, cît şi produsele de uz fitosanitar şi fertilizanţii sunt importate, acest fapt face ca

agricultura Republicii Moldova să fie dependentă de volatilitatea prețurilor internaționale.

17. Prețurile la produsele agricole și materie primă au crescut considerabil în ultimul

deceniu, dar condiţiile de comerţ rămîn a fi nefavorabile pentru fermierii din Republica

Moldova. În perioada anilor 2000 – 2010 prețurile mondiale la produsele agricole au crescut cu

70%, în timp ce prețurile la materia primă agricolă au crescut cu 58% în aceeași perioadă.

Deoarece cele mai multe dintre inputurile agricole comercializabile sunt importate, fermierii

din Republica Moldova se confruntă cu prețuri mondiale pentru acestea, dar nu sunt în măsură

să beneficieze de prețuri mondiale pentru produsele lor.

18. Sub aspect regional fermierii moldoveni obțin cele mai mici prețuri pentru

produsele lor. O comparație de ordin regional cu privire la principalele culturi (mere, struguri,

rosii, grîu), indică faptul că prețurile la producția din Republica Moldova sunt dintre cele mai

mici preţuri pentru produsele vizate. Acest decalaj de prețuri pare a fi şi mai semnificativ în

comparaţie cu media est-europenă pentru noile state-membre ale UE şi statele, devenite

membre ale UE după 2004.

19. Ponderea limitată a investițiilor în agricultură impune o presiune suplimentară

asupra competitivității pe termen lung a sectorului. Deși ponderea investițiilor agricole în

totalul investițiilor a crescut, în 2004-2011, de la 6% la 11%, această majorare de capital nu

este suficientă pentru a stopa deprecierea considerabilă a activelor agricole. Ponderea

capitalului străin în totalul investițiilor rămâne una constantă, indicând că numai resursele

naționale atrag investiții. Ca un indiciu de sub-finanţare a sectorului, dacă analizăm sursele de

finanțare, în perioada 2009-2012 approximativ 40% rămîn nefinanţate,. Mai mult decât atât,

fermierii se confruntă cu dificultăți considerabile în obținerea de credite bancare.

20. Sistemul de învățământ agricol din Rebublica Moldova este în mare măsură unul

depășit, avînd în vedere planurile de învățământ, curricula, modul de instruire şi predare,

moștenite de la sistemul sovietic.Există o neconcordanță între calificările furnizate de

sistemul de formare profesională și cerințele de pe piața forței de muncă actuală și încă nu

6

există nici un program de instruire pentru antreprenorii agricoli care desfășoară activități independente.

21. Similar sistemului de învăţămînt agricol, sistemul de cercetări agricole nu a reușit

să se desprindă de sistemul vechi și să stabilească legături cu sectorul privat, funcționînd

în relativă izolare și fiind destul de slab. Prin urmare, este important să se creeze un regim

deschis de import ușor și rapid de cele mai noi tehnologii în ţară, astfel încât fermierii

moldoveni să devină competitivi.

22. Cu toate acestea, în ultimul deceniu s-a pus un accent considerabil pe construirea

unui serviciu de extensie profesional și de anvergură în Republica Moldova, a cărui grad

de acoperire și eficiență este unul înalt și în continuă creștere. Din păcate, nu a fost

consolidată încă legătura instituţională dinte componentele de cunoștințe în domeniul agricol

din Republica Moldova și sistemul informațional, cum ar fi, dintre instituţiile de cercetare

agricolă, de extensiune şi de învățământ/instruire.

23. Lipsa de coordonare pe orizontală și verticală a lanțurilor de aprovizionare este o

altă cauză a competitivităţii scăzute a sectorului agricol. Motivele care cauzează în prezent

prețurile reduse la producţia agricolă includ piețele en-gros subdezvoltate, puterea de negociere

redusă, schimbarea calității produselor, lipsa de canale de distribuție, infrastructura precară și

un acces limitat la piețele externe. Lipsa unei infrastructuri moderne de post-recoltare a fost

identificată drept una dintre cele mai slabe verigi a lanţului de aprovizionare cu fructe şi

legume, stabilit pe verticală.

24. Structura organizatorică subdezvolată a producătorilor din Republica Moldova

crează impedimente pentru accesul fermierilor la piață. Lipsa unor formațiuni instituționale

pentru agricultori, cum ar fi asociațiile, a căror membri pot deveni într-o manieră voluntară,

care ar facilita accesul acestora la pieţe, este o altă problemă care necesită a fi soluţionată.

Lipsa de cooperare și organizare a fermierilor din Republica Moldova prezintă în continuare o

constrânge a capacităţii lor de a se integra în lanțurile de aprovizionare și de a profita eficient

de oportunitățile potențiale ale pieţei.

25. Dezvoltarea lentă (uneori negativă) a industriei de procesare a produselor

alimentare reflectă nivelul scăzut de competitivitate a sectorului agro-alimentar.

Majoritatea subsectoarelor agro-alimentare din Moldova sunt orientate spre export și luptă din

greu pentru a-şi menține și spori cota pe piață, cu toate că presiunile competitive la nivel

mondial sunt în creștere și noi jucători puternici impun provocări dificile. Investițiile

insuficiente, mai ales cele externe, împiedică dezvoltarea durabilă a unei industrii competitive.

Revizuirea mediului și resurselor naturale

26. Solul în Republica Moldova se caracterizează în primul rând prin câmpii

văluroase cu cernoziomuri fertile și terenuri agricole productive. Aproape fiecare al doilea

hectar de teren este de calitate mai sus de cea medie, din care 689000 ha (27% din terenurile

agricole) este de foarte bună calitate. Cu toate acestea, calitatea solurilor a scăzut cu 5 puncte în

timp de 30 de ani, în special drept urmare a schimbărilor climatice și a utilizării tehnicii

agricole industriale.

27. În rezultatul scăderii calității solului, calitatea apei, de asemenea, se află în declin

și afectează negativ productivitatea terenurilor agricole. În ciuda numeroaselor rezervoare,

7

volumul de apă de suprafață și debitul râurilor s-au diminuat. Cantitatea de apă de suprafață s-

a redus cu 30-50% față de media multianuală, pentru mai multe zone hidrografice importante și

cu 20-40% pentru zonele și râurile hidrografice mici.

28. Sectorul de irigare din Republica Moldova este în stare precară și reprezintă un

impediment serios pentru dezvoltarea sectorului agricol. Terenurile irigate și necesităţile de

apă s-au redus semnificativde la 193.000 ha în 1990 (cu excepţia Transnistriei), la aproximativ

24.000 ha în 2005. Accesul redus la serviciile de irigare ca urmare a deteriorării sistemelor de

irigare centrale de stat din ultimul deceniu este un impediment serios în procesul de tranziție la

agricultura cu valoare mai mare și, prin urmare, mai productivă. De asemenea, este adevărat că

costurile de irigare sunt ridicate în Republica Moldova din cauza necesității de pompare a apei.

29. Republica Moldova are o climă extrem de variabilă, care a cunoscut deja deficite

mari de umiditate și fenomene extreme, precum seceta, inundațiile și înghețurile.Din

punct de vedere al climei,agricultura este unul dintre cele mai vulnerabile sectoare ale

economiei naţionale. Instabilitatea climei este una din principalele cauze a recoltelor instabile și

prezintă un risc eminent pentru agricultura Republicii Moldova.

30. Unul dintre cele mai importante efecte ale schimbărilor climatice asupra

agriculturii moldovenești este seceta, care provoacă o scădere semnificativă a

randamentelor de recoltă şi animale. În timpul secetei catastrofale din 2007, 90% din

teritoriul țării și 80% din populația rurală dependentă de agricultură au fost afectate de recolta

extrem de redusă. Schimbările climatice provoacă creşteri de temperatură și fac ca precipitațiile

să devină mai variabile în viitor, reducând și mai mult recoltele de culturi și creșterea

animalelor.

31. Fermierii din Republica Moldova nu au capacități de adaptate corespunzătoare la

condiţiile climatice actuale, și "deficitul de adaptare" în Republica Moldova este mare. Efectul direct al temperaturilor şi precipitaţiilor asupra culturilor în Republica Moldova în

condiţiile schimbărilor climatice din viitor va fi cel de a reduce o mare parte din recoltă.

Scăderea precipitațiilor și creșterea necesităţilor de apă pentru irigare înseamnă că schimbările

climatice vor crea conflicte asupra resurselor de apă, creînd un număr mare de cereri de irigare

nesatisfăcute, în cazul în care vor fi implementate fără animite măsuri de adaptare.

32. In ultima perioadă, suprafeţele împădurite din Republica Moldova sunt relativ

constante, și sunt foarte importante pentru îmbunătățirea echilibrului ecologic și a

echilibrului de apă, precum și pentru reducerea eroziunii hidrologice și îmbunătățirea

productivității terenurilor agricole. Contribuția sectorului forestier la economia națională se

realizează prin produse forestiere (lemn și nelemnoase), furnizate ca produse finite, semi-finite

sau materie primă, precum și servicii. Despădurirea în Republica Moldova a fost principala

cauză a eroziunii, fiind provocată de necesităţile popilaţiei în lemn, drept combustibil pentru

încălzire și gătit, și de lemn utilizat în construcţii, astfel încît exploatarea forestieră ilegală

ajungând la aproximativ 104 000 m3 în 1997-2005.

Revizuirea dezvoltării mediului rural

33. Republica Moldova este o țară rurală, unde 58% din populație locuieşte în mediul

rural. În ciuda faptului că jumătate din populația Republicii Moldova locuiește în mediul rural,

rata ocupării forței de muncă în mediul rural este de numai 36%. Ponderea populației economic

active este mai mică în Republica Moldova, comparativ cu alte țări est-europene, din cauza

8

migrației masive a forței de muncă activă în afara țării. Cea mai mică rată de ocupare a forței

de muncă în mediul rural în Republica Moldova o au tinerii cu nivel scăzut de studii.

34. Rata scăzută de ocupare în cîmpul muncii în zonele rurale este determinată în

mod considerabil de salariile mici în agricultură în comparație cu alte sectoare ale

economiei.Salariile mici și numărul limitat de locuri de muncă au creat modele stabile ale

sărăciei în zonele rurale. In perioada anilor 2001-2011, gospodăriile din mediul urban au

înregistrat o creștere întreită a nivelului lor de existență reală, în timp ce nivelul de trai al

populației din mediul rural a rămas unul constant. Creșterea turismului rural ar putea fi o

posibilitate pentru gospodăriile din mediul rural de a obţine venituri suplimentare.

35. Din cauza scăderii posibilităților de angajare în mediul rural din Republica

Moldova, are loc un proces de migrare a persoanelor tinere şi a celor cu studii de la sat la

oraş, precum şi în afara ţării. . Fiecare al cincilea moldovean lucrează în străinătate și fiecare

al patrulea migrant provine din mediul rural. Situația este și mai gravă în zonele rurale - în

2011 aproape 200.000 de oameni, aproximativ 25% din populația din mediul rural, au plecat la

muncă în străinătate.

36. În rezultatul procesului de migrare, remitențele joacă un rol tot mai important în

veniturile gospodăriilor din mediul rural din Republica Moldova. În anii 2004-2012

ponderea remitențelor în venitul total disponibil al gospodăriilor din mediul urban a fost de

12%, în timp ce pentru gospodăriile rurale această cifră a ajuns la 21%. Pe lângă remitențe,

veniturile celor care lucrează în mediul rural depinde în mare măsură de auto-ocuparea forței de

muncă de agricultură, precum și de pensii.

37. Starea deplorabilă a infrastructurii fizice este un alt factor de limitare a

posibilităților de dezvoltare a zonelorrurale în Republica Moldova. Infrastructura fizică

existentă are nevoie de reparațe şi/sau reconstrucție. Nivelul de calitate și fiabilitate a

serviciilor de furnizare a apei şi serviciilor de canalizare din Republica Moldova sunt în general

într-o stare deplorabilă, în special în zonele rurale, unde calitatea apei nu întotdeauna

corespunde cerințelor de igienă. Rețeaua de drumuri se află, de asemenea, , în cea mai proastă

stare dintre toate infrastructurile fizice. Se estimează că numai 7% din rețeaua de drumuri ar

putea fi considerate într-o stare bună sau satisfăcătoare, în timp ce restul de 93% fiind într-o

stare tehnică proastă sau foarte proastă.

Cadrul de politici pentru dezvoltarea agriculturii și a mediului rural

38. În partea ce ţine de agricultură, menţionăm: (1) Strategia națională de dezvoltare

durabilă a complexului agroindustrial (2008-2015), (2) Strategia în domeniul siguranței alimentelor pentru anii 2011-2015 și (3) Strategia de dezvoltare a serviciilor de extensiune

rurală pentru anii 2012-2022. Toate aceste strategii abordează diferite aspecte ale sectorului,

însă în mare măsură lipsește o abordare holistică a agendei de provocări a sectorului.

39. Strategia națională de dezvoltare durabilă a complexului agroindustrial (2008-

2015) a fost o încercare de a rezuma provocările majore ale sectorului agricol și de a

propune obiective și instrumente pentru a le realiza. Scopul general al strategiei este de a

asigura o creștere durabilă a sectorului agro-industrial cu o ameliorare consecventă a calității vieții în zonele rurale prin sporirea competitivității și productivității sectorului. Aceasta

identifică opt obiective, deși lipsesc măsurile detaliate şi bugetul necesar pentru implementare.

9

40. Strategia în domeniul siguranței alimentelor pentru anii 2011-2015 reprezintă o

premisă pentru adoptarea principiilor de siguranță alimentară ale UE și realizarea

abordării integrate "de la furcăla furculiță" pentru a asigura sănătatea publică, precum

și a permite creșterea exporturilor. Această strategie are stabilite trei obiective principale: (1)

îmbunătățirea cadrului legal pentru siguranța alimentară; (2) instituirea unei autorități naționale

pentru siguranța alimentară și (3) asigurarea controlului adecvat asupra siguranței alimentare.

41. Strategia de dezvoltare a serviciilor de extensiune rurală pentru anii 2012-2022

prezintă o viziune cuprinzătoare și realistă privind rolul rețelei de extensiune rurală, cu

condiția unei finanțări adecvate a implementării acesteia.. Obiectivele generale ale Strateigi

sunt dezvoltarea economiei rurale și creșterea productivității în agricultură, precum și sporirea

competitivității sectorului agro-alimentar prin intermediul serviciilor de extensiune rurală. Este

lăudabil faptul că strategia funcționează cu obiective cuantificabile care prezintă un avantaj în

comparație cu alte strategii menționate mai sus.

Strategia de dezvoltare a agriculturii și a mediului rural

42. Revizuirea sectorului agricol, a mediului, a resurselor naturale și a dezvoltării

rurale în Republica Moldova a identificat o serie de probleme majore prezente în

domeniile respective. Această strategie ţine cont de toate acestea, și încearcă să răspundă

provocărilor economice, de mediu și celor sociale cu care se confruntă în prezent agricultura

naţională, precum şi sectorul dezvoltării rurale. De asemenea, Strategia se bazează pe

rezultatele consultărilor realizate cu părțile interesate din sector. Strategia își propune să indice

parcursul de dezvoltare a sectorului agro-alimentar pe o perioadă de șapte ani (2014-2020), în

conformitate cu aranjamentele financiare ale Uniunii Europene.La elaborarea Strategiei în

cauză, s-a ţiunut cont de documentele de politici sectoriale existente , totodată oferind o

abordare holistică a sectorului.

43. Strategia de dezvoltare a agriculturii şi mediului rural în perioada 2014-2020 își

propune să atingă o viziune bazată pe coerența între agricultură, mediu și dezvoltare

rurală, ce reprezintă probleme de ordin economic, de mediu și social.

Viziunea strategică:"Un sector de agro-business competitiv va contribui ca mediul rural din

Republica Moldova să devină unul atractiv pentru muncă și trai, dispunînd de infrastructura

necesară. Agricultura şi mediul rural vor furniza bunuri și servicii, totodată conservînd

biodiversitatea, valorile culturale și tradiționale pentru generațiile viitoare.”

44. Scopul principal al Strategiei se bazează pe atingerea unei sinergii între domeniile

economic, mediu și a celui social. Scopul Strategiei: "De a spori competitivitatea sectorului agro-alimentar prin intermediul unei

restructurări și modernizări ample și de a îmbunătăți calitatea vieții și a muncii în mediul rural

prin realizarea unei sinergii între activitățile agro-alimentare și mediul natural."

45. Întru realizarea scopului nominalizat şi reieşind din analiza efectuată a

sectoruluiagro-alimentar, au fost identificate trei priorități și nouă măsuri, şi anume:

46. Prioritatea 1: Creșterea competitivității sectorului agro-alimentar din Republica

Moldova, prin restructurare şi modernizare. Competitivitatea agriculturii moldovenești este

una scăzută din cauza mai multor factori. Reieşind din acest considerent precum şi avînd în

10

vedere viziunea strategică asupra sectorului, este elocvent că Republica Moldova urmează să

sporească competitivitatea agriculturii prin concentrarea pe produse agricole cu valoare

adăugată înaltă. În acest sens, strategia plasează un accent special pe modernizarea sectorului,

îmbunătățirea nivelului de învățămînt și a sistemelor asociate, precum şi pe facilitarea

accesului la piețele de inputuri şi outputuri.

- Măsura 1.1. Creșterea investițiilor în modernizarea lanțului agro-alimentar, inclusiv

conformarea cu cerințele UE privind siguranța alimentară și cerinţele de calitate. În

primul rând, este necesar un suport în modernizarea și restructurarea fermelor

specializate în producția de produse agricole tradiționale (fructe și legume, lapte,

carne), precum și alte produse agricole competitive. În al doilea rând, procesarea

produselor agro-alimentare, de rind cu comercializarea produselor moldovenești

urmează a fi susținută prin investiții în tehnologii moderne, în scopul conformării la

standardele UE privind siguranța alimentară și cerinţele de calitate. În al treilea rând, ar

trebui să fie consolidată cooperarea între producătorii agricoli și reprezentanţii agro-

business-ului (angrosiști, comercianți cu amănuntul) pentru a crește oportunitățile de

venit și a oferi accesul produselor agro-alimentare moldovenești pe piețele naționale și

internaționale.

- Măsura 1.2. Facilitarea accesului la piețele de capital, de inputuri şi outputuri pentru

fermieri. Programele actuale de sprijin a investițiilor oferă instrumente importante

pentru îmbunătățirea accesului fermierilor la capital. Eforturi sporite pentru a

îmbunătăți accesul fermierilor la credite ar trebui să fie îndreptate la: (i) crearea unui

cadru de funcționare pentru tranzacțiile de mărfuri garantate (fonduri de garantare,

certificate de depozit); (ii) dinamizarea piețelor funciare pentru a transforma țara într-

un activ mai atractiv pentru bănci, precum și (iii) reducerea riscurilor agricole (prin

atenuarea efectelor și asigurarea riscurilor în agricultură). Piețele factorilor de producție

ar putea beneficia de un regim deschis pentru importul de semințe și material săditor,

precum și pentru produsele de uz fitosanitar şi fertilizanţi, și ar ajuta producătorii

autohtoni să fie competitivi pe piețele mondiale. Accesul producătorilor la piețele de

outputuri , problematic în special pentru producătorii mici și mijlocii, ar putea fi abordat

prin sprijinirea integrării fermierilor în lanțurile de aprovizionare, de exemplu prin

facilitarea legăturii acestora cu participanții implicați, inclusiv procesatorii dar, de

asemenea, supermarket-uri; asocierea producătorilor pentru a permite, printre altele,

îmbunătățirea accesului la infrastructura post-recoltare, precum și facilitarea accesului

acestora la locurile / facilitățile pe piață.

- Măsura 1.3. Creșterea calității învățămîntului, cercetărilor științifice și serviciilor de

extensiune în sectorul agro-alimentar, inclusiv facilitarea sistemelor de informare.În

primul rând, este necesar un suportpentru restructurarea și modernizarea bazei de

învățămînt care este în mare parte depășită la acest moment. În al doilea rând, baza de

cercetare agricolă ar trebui să fie modernizată și restructurată pentru a consolida

legătura acesteia cu sectorul privat. În al treilea rând, serviciile de extensiune ar trebui

să fie modernizate și să deţină legătura cu domeniile de cercetare și învățămînt agricol.

E necesar de a folosi la maxim sinergiile celor trei domenii.

47. Prioritatea 2: Asigurarea gestionării durabile a resurselor naturale. Deși Republica

Moldova are soluri fertile și o climă favorabilă pentru producția agricolă, ea se confruntă cu

mai multe provocări de mediu descrise mai sus. Prin urmare, o prioritate pentru Republica

Moldova devine adaptarea la schimbările climatice la nivel național și consolidarea

capacităților O astfel de abordare ar trebui să includă îmbunătățirea accesului agricultorilor la

noi soiuri, tehnologii și informații prin instruirea agricultorului; îmbunătățirea difuzării

11

prognozelor meteorologice pentru producători, în special pentru evenimente extreme;

investigarea opțiunilor de reformare a procesului de asigurare a culturilor pentru a reduce

costurile de administrare și de a îmbunătăți accesibilitatea și încurajarea implicării sectorului

privat în eforturile de adaptare la schimbările climatice. Îmbunătățirea capacitățiilor

instituționale ar trebui să se concentreze pe identificarea soiurilor rezistente la secetă și

temperaturi, rase de animale mai tolerante pe piața internațională curentă pentru adopție în

Republica Moldova, precum și instruirea producătorilor agricoli în utilizarea mai eficientă a

apei și de a face uz de noi informații privind prognoza meteo. Strategia propune trei

următoarele măsuri în acest sens şi anume:

- Măsura 2.1. Sprijinirea practicilor de gestionare a terenurilor agricole și a apei. Una

dintre cele mai eficiente modalități de a asigura gestionarea durabilă a resurselor

naturale în agricultură este de a utiliza practici moderne de gestionare a terenurilor

agricole şi a apei. Este nevoie de sprijin pentru utilizarea de practici moderne de

cultivare a terenurilor prin rotațiaterenurilor agricole și diversificarea produselor

agricole. Investițiile în serviciile de irigare au, de asemenea, o mare importanță,

împreună cu un acces mai bun la infrastructura de irigare și echipamente moderne.

- Măsura 2.2. Sprijinirea tehnologiilor de producție şi produselor ecologice, inclusiv a

biodiversităţii. Un alt mod de asigurare a gestionării durabile a resurselor naturale în

agricultură este furnizarea de tehnologii de producție ecologică şi produse ecologice.

Producția ecologică ar trebui să fie sprijinită în acest sens, mai ales că cererea pentru

astfel de produse este în creștere pe piețele internaționale. Sprijinirea producției de

culturi energetice este un alt mod de a face producția agricolă durabilă și, totodată

profitabilă. Mai mult decât atât, terenurile agricole de calitate scăzută ori neproductive

ar trebui să fie împădurite, în scopul sporirii biodiversităţii, precum și reducerii

eroziunii solului, contribuind totodată la conservarea resurselor de apă.

- Măsura 2.3. Sprijinirea adaptării la condiţiile climatice specifice. Gestionarea durabilă

a resurselor naturale ar trebui să fie, de asemenea, asigurată de acţiuni de atenuare a

efectelor schimbărilor climatice. În acest sens, instrumente de gestionare a riscurilor ar

trebui să fie sprijinite pentru a reduce expunerea la riscurile climatice și efectele

negative ale calamităților naturale asupra producției agricole și a competitivității agriculturii. E necesar de acordat asistență producătorilor agricoli în promovarea și

adoptarea de tehnologii relevante, care vor ajuta la adaptarea la schimbările climatice.

Mai mult decât atât, sprijinirea unui fond de asigurare pentru fermieri impotriva

calamităților naturale ar spori încrederea fermierilor și ar atrage investiții în noile

tehnologii.

48. Prioritatea 3: Îmbunătățirea nivelului de trai în mediul rural. Republica Moldova

se confruntă cu multe probleme în mediul rural, astfel existînd o necesitate elocventă de

îmbunătățire a nivelului de trai în zonele rurale, Strategia propune următoarele măsuri în acest

sens:

- Măsura 3.1. Sporirea investițiilor în infrastructura fizică și de servicii din mediul rural.

Este necesar un sprijin pentru îmbunătățirea infrastructurii și serviciilor rurale fizice, de

a investi în renovarea și reconstrucția sistemelor de alimentare și canalizare, energie

electrică și drumuri locale. O astfel de evoluție ar crește cu siguranță nivelul de trai din

mediul rural și ar spori accesul la mai multe piețe (locale, urbane, de muncă, etc).

Infrastructura modernă este, de asemenea, una dintre cele mai importante premise

pentru continuarea investitiilor de capital.

12

- Măsura 3.2. Creșterea oportunităților de ocupare a forței de muncă în domeniul non-

agricol și sporirea veniturilor în mediul rural. Este nevoie de sprijin pentru crearea

oportunităţilor de angajare în sfera neagricolă din mediul rural. Acestea ar putea lua

forma de sprijin pentru crearea și dezvoltarea serviciilor în agroturism sau micro-

întreprinderi non-agricole în scopul producerii și furnizării unor servicii în mediul rural

și sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii deja existente în vederea creșterii

capacității de afaceri a acestora.

- Măsura 3.3. Stimularea implicării comunității locale în dezvoltarea rurală. Implicarea

comunității locale este esențială în crearea de stimulente pentru locuitorii din mediul

rural de a contribui la bunăstarea societății lor. Este nevoie de sprijin în acest sens,

pentru a permite populaţiei locale să-şi exprime opinia referitor la modalitatea în care

doresc să dezvolte condițiile lor de trai. Este foarte important de a spori atractivitatea

zonelor rurale prin îmbunătățirea aspectelor sociale și culturale la nivel local și

dezvoltarea infrastructurii de servicii pentru comunitățile rurale.

Cadrul instituțional și legislativ

49. Cadrul instituţional relevant implementării Strategiei de dezvoltare a agriculturii

şi a mediului rural în perioada anilor 2014-2020 îl constituie:

50. Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, în calitate de autoritate

responsabilă de elaborarea şi promovarea politicilor de dezvoltare durabilă a sectorului

agro-alimentar.

51. Pentru a realiza sinergia propusă de Strategia în cauză în partea ce ţine de dezvoltarea

coerentă şi concomitentă a agriculturii şi mediului rural, Ministerul Agriculturii și Industriei

Alimentare urmează să efectueze unele schimbări organizaţionale întru corelarea cu noul cadru

de politici propus. Aceste schimbări se referă la:

- schimbarea denumirii Ministerului în „Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale”;

- crearea unei direcţii în cadrul Ministerului Agriculturii (prin reogranizarea unei direcţii

existente) care va fi responsabilă de domeniul dezvoltării rurale.

Importanţa schimbărilor propuse este condiţionată de necesitatea atingerii obiectivelor propuse

de Strategia în cauză şi să facă posibilă implementarea măsurilor respective, precum şi pentru a

demonstra că agricultura și dezvoltarea rurală sunt interconectate și sunt tratate împreună la cel

mai înalt nivel posibil. La fel, consolidarea capacităților este inevitabilă pentru gestionarea

eficientă a implementării Strategiei și coordonarea realizării măsurilor propuse.

52. Agenția de Intervenție şi Plăți pentru Agricultură (AIPA), subordonată

Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, care va fi în continuare responsabilă

de gestionarea resurselor financiare destinate pentru susţinerea producătorilor agricoli,

dar şi de autorizarea plăților și controlul tuturor resurselor financiare alocate, precum și

de evaluarea impactului măsurilor prevăzute în Strategie. Avînd în vedere că AIPA ar

putea administra şi fondurile acordare de către partenerii de dezvoltare, AIPA necesită:

- a fi acreditată în vederea conformării cerinţelor şi rigorilor UE;

- să elaboreze şi să menţină un registru al producătorilor agricoli.

53. Agenția Naţională pentru Siguranța Alimentelor (ANSA), care este responsabilă

de implementarea politicilor în domeniul siguranţei alimentelor, sanitar-veterinar,

13

zootehnic, al protecţiei plantelor şi carantinei fitosanitare, controlului semincer, calităţii

produselor primare, produselor alimentare şi a hranei pentru animale.

54. Oficiul Național al Viei și Vinului (ONVV) de pe lîngă Ministerul Agriculturii şi

Industriei Alimentare, responsabil de implementarea politicilor în domeniul vitivinicol,

careurmează să ofere sprijin financiar pentru dezvoltarea sectorului vitivinicol prin crearea

Fondului Viei și Vinului din contribuțiile obligatorii ale producătorilor de produse vitivinicole,

și, eventual, prin alte fonduri, oferite de partenerii de dezvoltare. În acest este necesară:

- elaborarea şi menţinerea unui registru viticol;

- stabilirea unui sistem de evidenţă şi trasabilitate a vinului.

55. Centrul Informaţional Agricol (CIA) creat pe lîngă Ministerul Agriculturii şi

Industriei Alimentare, care este responsabil de gestionarea unui complex de sisteme

informaţionale automatizate şi care urmează să integreze şi să consolideze resursele

informaţionale agricole, precum registrul producătorilor agricoli, registrul viticol, registrul

tehnicii agricole, etc.

56. CIA urmează să asigure gestionarea şi menţinerea tuturor resurselor

informaţionale din sectorul agricol.

57. O entitate nou-creată în subordinea Ministerului Agriculturii şi Industriei

Alimentare, care va fi responsabilă de domeniul irigării, drept urmare a transmiterii a

acestor responsabilităţi de către Agenţia “Apele Moldovei”.

Entitatea nou-creată va fi responsabilă de gestionarea şi întreţinerea sistemelor de irigare

existente, precum şi de atragerea şi identificarea fondurilor necesare pentru irigare.

58. În procesul implementării Strategiei de dezvoltare a agriculturii şi a mediului

rural pentru 2014-2020 vor fi cooptate şi alte ministere cu funcţii relevante domeniului

vizat, cum ar fi:

- Ministerul Economiei, care urmează să ofere suport la elaborarea şi implementarea

măsurilor orientate spre ameliorarea competitivităţii sectorului agroalimentar

(facilitarea parteneriatului public-privat, acordarea suportului pentru crearea şi

dezvoltarea ÎMM);

- Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale, care urmează să ofere suport la

elaborarea şi implementarea măsurilor privind asigurarea coeziunii şi reducerii

discrepanţelor în dezvoltarea zonelor rurale;

- Ministerul Mediului, care urmează să ofere suport în elaborarea şi implementarea

măsurilor privind ameliorarea mediului şi a spaţiului rural, cum ar fidesfăşurarea

activităţilor agricole, conform unor metode compatibile cu necesitatea protecţiei şi

conservării resurselor natural;

- Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi a Familiei, care urmează să ofere suport la

elaborarea şi implementarea măsurilor privind promovarea ocupării forţei de muncă şi

diminuării şomajului în mediul rural, acordarea de avantaje speciale tinerilor agricultori

stabiliţi în mediul rural;

- Ministerul Educaţiei, care urmează să contribuie la elaborarea şi promovarea

măsurilor menite să amelioreze şi să consolideze potenţialul uman prin formarea

profesională a agricultorilor din mediul rural.

59. Cadrul legislativ relevant dezvoltării sectorului agro-alimentar este unul complex,

cunoscînd o dezvoltare şi ajustare continuă la rigorile europene şi este constituit din:

- Legea nr. 113 din 18.05.2012 cu privire la stabilirea principiilor şi a cerinţelor generale

ale legislaţiei privind siguranţa alimentelor;

14

- Legea nr. 228 din 23.09.2010 cu privire la protecţia plantelor şi la carantina fitosanitară

- Legea nr. 257 din 27.07.2006 privind organizarea şi funcţionarea pieţelor produselor

agricole şi agroalimentare;

- Legea nr. 115 din 09.06.2005 cu privire la producţia agroalimentară ecologică;

- Legea nr. 78 din 18.03.2004 privind produsele alimentare;

- Legea viei şi vinului nr. 57 fin 10.03.2006;

- Legea nr. 412 din 27.05.1999 cu privire la zootehnie;

- Legea nr. 728 din 06.02.1996 cu privire la pomicultură.

60. Aspiraţia de integrare europeană a Republicii Moldova a determinat armonizarea

legislaţiei agro-alimentare cu aquis-ul comunitar, în măsură să asigure o maximă

aproximare cu legislaţia UE. Procesul de armonizare a legislaţiei agro-alimentare la cea

comunitară este unul continuu, iar ponderea acesteia în cadrul legislativ al Republicii

Moldova este una considerabilă.

61. În partea ce ţine de dezvoltarea mediului rural, urmează a fi transpuse în

legislaţia naţională următoarele acte comunitare:

- Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 privind finanțarea politicii agricole comune;

- Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din

Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR);

- Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului

(CE) nr. 1698/2005 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală acordat din

Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR);

- Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din

Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA) și de modificare și

abrogare a unor regulamente.

Cadrul bugetar

62. În procesul planificării bugetului necesar pentru implementarea Strategiei, au fost

elaborate mai multe scenarii. Astfel, s-a presupus că în perioada 2014-2020 nu vor exista alte

surse de finanțare disponibile (cel mai rău scenariu) pentru finanțarea agriculturii și a

sectorului de dezvoltare rurală, decîtbugetul național. Astfel, valoarea totală a bugetului

disponibil pentru dezvoltarea agriculturii și a mediului rural, calculată în baza cererilor de

solicitare a subvențiilor în agricultură (3 miliarde lei în 2012), presupune o creștere cu 5% an

de an, începînd cu anul 2015. Prin urmare, valorile financiare pentru 2014 și 2015, provin din

bugetul actual (2008-2015) și sunt modificate de la măsurile existente la cele propuse.

63. Presupunând că viitoarele oportunități de finanțare sunt greu de prezis și estimat,

bugetul propus utilizează procente şi nucifre exacte. În cazul în care Republica Moldova va

beneficia de suport financiar din partea partenerilor de dezvoltare , aceste vor purea fi cu

ușurință alocate pentru realizarea priorităților și măsurilor, reieşind din cotele prevăzute.

64. În general, implementarea Strategiei este planificată a fi realizată din bugetul de stat.

65. Republica Moldova trebuie să pună accentul în primul rând pe Prioritatea 1

identificată de prezenta Strategie, astfel încît 50% din bugetul preconizat să fie

direcţionat pentru susținerea creșterii competitivității sectorului agro-alimentar din

Republica Moldova, prin restructurare și modernizare. În prima prioritate, cea mai mare

parte din suma finanțată, care va fi treptat în scădere, ar trebui să fie direcționată la investiții în

modernizarea agriculturii, în timp ce 15-20% din buget ar trebui să fie allocate pentru

învățământul agricol, servicii de cercetare și extensiune, iar 5-10% rămase ar trebui

direcţionate spre facilitarea accesului la capital, la piețele de inputuri şi outputuri.

15

66. Gestionarea durabilă a resurselor naturale ar trebui să reprezinte al doilea

element major al bugetului, cu o pondere de 30% în fiecare an. În cadrul Priorității 2, cea

mai mare parte a bugetului, care va fi scadentă, ar trebui să sprijine terenurile agricole și

practicile de gestionare a apei, în timp ce implementarea tehnologiilor de producție ecologice și

de atenuare a efectelor schimbărilor climatice ar trebui să înceapă cu 5-5% și să ajungă la

nivelul de 10-10% din întregul buget în perioada 2014-2020.

67. Pentru dezvoltarea rurală și ameliorarea nivelului de trai în mediul rural se

acordă o pondere de 20% din bugetul total în perioada 2014-2020. Cel mai important

obiectiv este de a sprijini investițiile în infrastructura fizică (10%), în timp ce sprijinirea

ocupării forței de muncă în sfera non-agricolă și implicarea comunității locale -celelalte 10%.

68. Indicatorii de dezvoltare ar trebui să fie folosiți în calitate de instrument de

monitorizare pentru a proba relevanţa priorităților și a măsurilor. Pentru a verifica

progresele înregistrate în implementarea Strategiei, precum și pentru a ajusta rezultatele

scontate, în caz de necessitate, se recomandă monitorizarea ex-ante, intermediară și ex-post a

Strategiei. Alocările sus menţionate ar trebui să fie evaluate cel târziu după patru ani de

implementare și efectuare a unor corecțiuni întreprinse în consecință.

Prefaţă 1. Dimensiunea și impactul agriculturii în secolul 21 sunt mult mai semnificative

decît în trecut. Agricultura modernă nu ţine doar de producția de alimente, avînd multe alte

funcții. Ea a devenit responsabilă pentru mediul înconjurător și, de asemenea, are legături

puternice cu zonele rurale, astfel avînd un rol social și de mediu pe lîngă cel economic. Chiar şi

16

funcția sa primară de producere a suferit modificări și în prezent se pune accentul pe siguranţa

și diversitatea produselor alimentare. Mai mult decît atît, secolul 21 a adus mai multe provocări

noi, cum ar fi volatilitatea prețurilor, schimbările climatice sau sărăcia rurală, cărora agricultura

trebuie să le facă faţă.

2. Strategia elaborată pentru sectorul agricol ar trebui să reprezinte acest rol în

schimbare și natura sectorului. O strategie modernă a sectorului agricol ar trebui să aplice o

abordare holistică, ghidînd dezvoltarea domeniilor economic, de mediu și rural. Strategia ar

trebui să folosească sinergia acestor trei dimensiuni și să contribuie la ameliorarea sectorului

agricol în sensul cel mai larg.

3. Crearea unei Strategii moderne de dezvoltare a agriculturii şi sectorului rural

pentru Republica Moldova pe perioada 2014-2020 este o precondiție pentru dezvoltarea

sectorului pe termen lung. Aceasta va fi reperul factorilor de decizie în identificarea

problemelor majore în sector, dar şi a unor soluţiii optime pentru rezolvarea acestora. Totodată,

Strategia în cauză poate fi utilizată drept instrument pentru a obține sprijinul conceptual și

financiar din partea partenerilor de dezvoltare ai Guvernului Republicii Moldova, instituţiilor

financiare internaţionale şi donatorilor întru implementarea agendei propuse.

4. Strategia are o structură clară şi ușor de urmărit și transpune faptele simple intr-

un context strategic mai larg. Primul capitol oferă o macroanaliză a sectorului agricol prin

investigarea rolului agriculturii în economia națională, în timp ce al doilea capitol oferă o

microperspectivă a sectorului agricol. Capitolul trei urmărește să facă o analiză asupra mediului

și a resurselor naturale legate de agricultură, pe cînd al patrulea capitol se concentrează pe

probleme rurale. În urma revizuirii sectorului, capitolul cinci rezumă pe scurt politicile actuale

în agricultura Republicii Moldova, iar al șaselea capitol conturează viziunea, scopul, prioritățile

și măsurile în cadrul prezentei strategii. Capitolul 7 analizează cadrul instituțional și legislativ

necesar pentru implementarea cu succes al strategiei, în timp ce ultimul capitol oferă o privire

în ansamblu a bugetului și monitorizarea strategiei.

5. Această Strategie a fost elaborată de o echipă de experți formată din consultanți naționali și internaționali. Scopul ei este de a prezenta experiențele însuşite în interiorul şi în

afara Republicii Moldova pentru a sugera cel mai bun mod posibil de dezvoltare a sectorului.

Membrii echipei au diferite specializări, nivele de studii şi grade științifice, acoperind astfel un

şir de domenii diverse legate de agricultură și dezvoltare rurală.

17

1. Agricultura în economia națională (macro perspectivă)

1. Republica Moldova, spre deosebire de majoritatea țărilor din EAC, este o țară

exportatoare de produse agro-alimentare net, a cărei agricultură generează aproape

jumătate din veniturile de export ale țării, însă echilibrul comercial agro-alimentar se află

în declin. Este evident că agricultura a ajuns la o balanță comercială pozitivă în ultimul

deceniu, în timp ce deficitul comercial total al Moldovei a devenit alarmant, deoarece a crescut

de zece ori, de la 300 milioane dolari în 2000 la 3 miliarde dolari în 2010. Exportul de produse

agro-alimentare, ce constă în primul rînd din produse cu valoare redusă, materie primă

neprocesată, a crescut de trei ori în perioada 2000-2012, în timp ce importul de propduse

agroalimentare, în frunte cu produsele procesate, a crescut de șapte ori, ducînd la

dezechilibrarea balanţei agro-alimentare, precum şi la afectarea condiţiilor de comerţ.

Figura 1: Exporturile şi importurile agro-alimentare și cotele lor în totalul exportului și

importului, 2000-2011 (milioane dolari și %, respectiv)

Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova

2. Mai multi factori contribuie la această tendință:

- Dezvoltarea economică generală și fluxurile mari de remitențe au dus la o creștere

rapidă a veniturilor populației, astfel creînd o cerere sporită de produse agro-

alimentare; pe termen scurt, producția internă nu a fost în stare să răspundă cerinţelor.

Cererea națională este mai mare, primordial din cauza remitențelor, și este mult mai

sofisticată deoarece consumatorii caută produse diversificate cu valoare adăugată

sporită. Analizînd structura importurilor agro-alimentare, devine evident că cele mai

populare produse importate sunt produse cu valoare relativ mare: tutun, fructe şi legume

proaspete în afara sezonului, băuturi alcoolice. Cu toate acestea, oferta internă nu este

pregătită să răspundă la aceste schimbări în cerere din anumite motive (de exemplu,

capacități de procesare limitate, climat de producție de bază vulnerabil, lanțuri de valori

fragmentate).

18

- De asemenea, sporirea liberalizării comerțului Republicii Moldova a redus barierele la

importuri agroalimentare. Țara a devenit membră a OMC în 2001 și în calitate de

membru, Republica Moldova nu aplică interdicții sau restricții cantitative privind

comerțul, care nu corespund cu prevederile OMC. Taxele vamale medii la importul de

produse agroalimentare reprezintă 12 %, fiind mai mari de media de 5 % pentru toate

produsele importate. Din martie 2008, Republica Moldova a beneficiat de PCA în

comerțul cu UE, care prevede scutiri de taxe vamale pentru majoritatea produselor din

Republica Moldova, cu excepția unor produse agricole. Guvernul Republicii Moldova a

semnat, de asemenea, un acord multilateral (AACLS) și un acord bilateral de liber

schimb cu țările CSI. Pe lîngă aceasta, Moldova este membră al OCEMN, GUAM,

SECI și alte inițiative economice regionale.

În același timp, exportul produselor agroalimentare din Moldova a fost afectat de schimbări în

regimul comercial al partenerilor-cheie. Pînă în prezent, exportul de produse agroalimentare

din Moldova a avut două destinații principale: CSI și UE. Totuşi, odată cu aderarea Rusiei la

OMC în 2012 poziția Republicii Moldova pe piața rusă s-a schimbat, dat fiind faptul că toți

membrii OMC se supun aceluiaşi regim commercial ceea ce duce, de exemplu, la sporirea

concurenței cu alți membri ai OMC privind exporturile agroalimentare la preţuri mai mici (de

exemplu Polonia).

Situația comerțului cu Rusia este și mai complexă, luînd în considerare dependența

energetică mare a Republicii Moldova de Rusia şi Ucraina (de exemplu, combustibil și

energie electrică). Mai mult decît atît, apariția unui bloc comercial alternativ, post-

sovietic ce combină Rusia, Belarus și Kazahstan (RBK) într-o formă de uniune vamală,

de asemenea, pune întrebări serioase Republicii Moldova.

Dilema comerțului cu produse agro-alimentare

- Există doi vectori primordiali ai comerțului cu produse agro-alimentare al Republicii

Moldova - UE și CSI (predominant Rusia și Ucraina). Dezvoltarea relațiilor comerciale

în aceste două direcții are loc în contextul a două orientări politice divergente -

negocierea și încheierea iminentă a unui Acord Aprofundat și Cuprinzător de Liber

Schimb (AACLS) cu UE și Uniunea Economică Eurasiatică (ECU), fiind în curs de

dezvoltare rapidă și regional extrem de influentă, condusă de Rusia, care va deveni

operațională până la începutul anului 2015.

- Atît Moscova cît și Bruxelles consideră că alegerea cu care se confruntă Republica

Moldova va cere în curînd o decizie fermă şi aderarea la uniunea vamală ar însemna că

Republica Moldova va renunța la controlul suveran asupra politicii comerciale externe,

fapt incompatibil cu semnarea unui acord bilateral cu UE.

- Deciziile policice luate în acest sens, trebuie să se bazeze pe o analiză profundă:

Efectele economice scontate ale acordului AACLS dintre UE-Republica Moldova1

- Pe termen lung, schimbarea în venitul național pentru Moldova este estimată la

aproximativ 142 milioane de euro, iar creșterea PIB-ului de aproximativ 5,4 la sută.

1 Evaluarea impactului asupra durabilității comerţului în sprijinul negocierilor AACLS între UE și Georgia și

Republica Moldova. Octombrie 2012 Ecorys caz.

19

Astfel, AACLS va avea un impact pozitiv asupra economiei Republicii Moldova.

- Exportul moldovenesc se estimează să crească cu 16 la sută, în timp ce importul va

crește cu 8 la sută. Astlel, creșterea relativă a exportului din Republica Moldova, ca

urmare a semnării AACLS este mai mare decât creșterea importului. Cu toate acestea,

având în vedere că exportul creşte mai lent decât importul, deficitul comercial ar putea

să rămână puțin afectat în termeni absoluți. Pe termen lung, salariile din Republica

Moldova sunt prognozate să crească în medie cu 4,8 la sută. Între timp, indicele general

al prețurilor de consum este de așteptat să scadă cu circa 1,3 la sută pe termen lung.

Acest lucru implică faptul că, în medie, puterea de cumpărare a cetățenilor Republicii

Moldova va crește datorită AACLS.

- Efectele estimate a țărilor terțe

- Pentru restul țărilor din regiune, liberalizarea comerțului între UE și Moldova va avea

un efect limitat. Pe termen lung, în Rusia și Ucraina, AACLS între UE-Republica

Moldova va contribui cu o creştere de 123 milioane euro și 47 milioane euro respectiv a

venitului național. Nu este de așteptat ca liberalizarea comerțului între UE și Republica

Moldova să ducă la vreun efect semnificativ pentru UE-Turcia CU.

- Modificări specifice sectorului agro-alimentar

- Studiind efectele la un nivel sectorial mai detaliat, schimbări considerabile vor avea loc

în sectorul zahărului din Republica Moldova, și mai puţin pronunţate în sectorul

cerealelor. În ceea ce privește valoarea, cinci sectoare (definite ca HS cu 2 cifre)

domină în exportul de produse agricole şi procesate: semințe și fructe oleaginoase

(HS12), băuturi alcoolice și nealcoolice (HS22), fructe și nuci (HS8), cereale (HS10) și

preparate din legume, fructe si nuci (HS20). În trei din aceste cinci grupe de produse

ponderea exporturilor moldovenești în UE este mai mare decât cea a exporturilor în

lume. Acest lucru se aplică în special în cazul cerealelor şi indică faptul că barierele de

acces pe piața UE privind regimul sanitar şi fitosanitar nu mai prezintă impedimente

exportatorii moldoveni.

- Pentru fructe comestibile și nuci (exportul-cheie din Moldova), diferența dintre cotele

de export în lume și în UE nu este foarte mare. O analiză mai dezagregată (de exemplu,

nivelul HS de 6 cifre distinge câteva mii de produse) arată că imaginea ar putea fi ceva

mai nuanțată. Produsul cheie în acest sector îl constituie nucile decojite (în mare parte,

dar, de asemenea, cu coajă – în 2011 exportul a fost în valoare de 64 milioane dolari),

iar UE este destinația principală pentru export (50 de milioane de dolari). Situația este

total diferită în cazul merelor proaspete, a căror exporturi mari din Republica Moldova

(56 milioane dolari în 2011) sunt aproape în întregime direcționate către piețele din

afara UE (exporturile către UE reprezintă doar 0,5 milioane dolari). Tendința pentru

alte fructe proaspete (în special struguri, prune, cireșe, piersici) este similară - UE

reprezintă o foarte mică parte din totalul exporturilor moldovenești ale acestor produse.

- Totuși, acest eşec al sectorului fructelor proaspete din Moldova pe piața UE nu pare a fi

determinat în principal de probleme sanitare și fitosanitare. În schimb, acest lucru

probabil se datorează altor factori: piețe de fructe a UE extrem de sofisticate, care se

20

bazează pe o logistică complexă, cerințe specifice pentru ambalajul produsului, precum

și aplicarea sistemului de preț de intrare minimal. Acesta din urmă a fost calificat drept

obstacol semnificativ pentru accesul merelor moldovenești pe unele piețe din UE.

- Produsul-cheie în categoria de băuturi alcoolice și nealcoolice (HS22) este vinul.

Exportul de vinuri moldovenești pe piețele CSI rămâne a fi mult mai considerabil decât

în UE. De asemenea, în acest caz, normele sanitare şi fitosanitare nu reprezintă un

obstacol major pentru intrarea pe piața UE.

- Sectorul vinicol moldovenesc și AACLS

- În prezent, viile acoperă circa 145 mii hectare, cea mai mare parte fiind în proprietate

privată. În perioada 2003-2006 vinificația a reprezentat aproximativ 20% din totalul

producției industriale, cu o scădere dramatică începând cu anul 2006 în urma unui

embargo de import introdus de Rusia, principala piaţă de export. În perioada 2008-2010

ponderea producției industriale s-a stabilizat la puțin peste 7%. Sectorul este foarte mult

orientat spre export și vinul este produsul-cheie de export din Moldova. Ponderea

vinului în exportul total al Moldovei a fost de 25% în 2004 și 35% în anul 2005, cu o

scădere ulterioară la 13% în 2007 și 11% în 2011.

- Istoric, Rusia a fost piaţa-cheie pentru exportul vinului moldovenesc în volum de 75%

din totalul exporturilor (Figura 8.2). Aceasta explică puterea impactului produs de

embargoul de import din 2006. Vinurile moldovenești nu au reușit să restabilească

poziția lor pe piața rusă, valorile curente de export ajungîng doar la un sfert din nivelul

de pînă la 2006. Totusi, Rusia ramîne a fi destinația numarul unu de export pentru

vinurile din Moldova, înainte de Belarus și Ucraina.

- Importul UE de vinuri moldovenești a fost neglijabil până în anul 2005. În 2006, după

un salt singular, importul s-a stabilizat ulterior la aproximativ 20 milioane dolari.

Creșterea în volum a fost mult mai dinamică în ultimii ani. Vinul rămâne a fi unul

dintre câteva produse care fac obiectul contingentelor tarifare în cadrul regimului PAC

curent. De obicei, Republica Moldova utiliza cotele sale în totalitate. De fapt, în timpul

exporturilor din perioada 2008-2010 Republica Moldova a depășit destul de

semnificativ cotele, exportînd circa 11 milioane de litri pe an, în timp ce cotele au fost

în creștere de la 6 la 8 milioane de litri. O creștere substanțială a cotei introduse de noul

regulament PAC în 2011 (cu 50% până la 15 milioane de litri), a stimulat o creștere

semnificativă a volumului exporturilor moldovenești (până la 13 de milioane de litri),

deși cota nu a fost utilizată în întregime. De asemenea, Moldova exportă către UE tipuri

de vin care nu sunt supuse cotelor (de exemplu, vin spumant), deși numai în cantități

mici. Vinurile exportate pe piețele din UE sunt în general de o calitate mai bună (sunt

mai scumpe, conform costurilor unitare prezente în datele de comerț exterior) decât cele

care vizează piețele CSI.

- Până în 2006 sectorul vinicol moldovenesc s-a bazat pe exportul de vin de calitate

inferioară, semi-dulce și ieftin în Rusia. Vinurile de calitate mai bună şi potrivite

gusturilor consumatorilor din UE (numărul consumatorilor în Rusia precum şi alte state

din CSI este în creştere) au constituit o mică parte a sectorului din Republica Moldova.

Interdicția de import a Rusiei și consecințele sale au produs unele schimbări de pe piața

internă. Problemele ce ţin de furnizarea vinului moldovenesc pe piețele din UE nu sunt

21

legate de respectarea reglementărilor specifice fitosanitare, dar mai mult de barierele

comerciale în formă de tarife, eforturi limitate de promovare a vinurilor moldovenești

pe scară mai largă pe piețele selectate din UE în contextul cotelor de piață scăzute

deținute de către Republica Moldova și concurența mare din partea altor regiuni (UE și

non-UE) si cantitatea limitată de vinuri moldovenești care corespund unor "gusturi

moderne".

- Regulamentul PAC din 2011 a sporit semnificativ contingentele tarifare pentru vinurile

moldovenești - nivelul lor va creşte la 24 de milioane de litri în 2013-2015, adică

aproape de două ori în comparaţie cu volumul exporturilor moldovenești din 2011.

Presupunând că AACLS va contribui la desființarea completă a barierelor tarifare

pentru vin, impactul său principal ar putea fi accesul de încredere pe piața UE. Acest

lucru este important, deoarece orice investiții, de exemplu în podgorii, poate aduce

rezultate doar dintr-o perspectivă de câțiva ani.

- Efectele de reducere a tarifelor UE asupra vinurilor moldovenești au fost calculate prin

aplicarea unor modele de echilibru parțial. Analiza se concentrează asupra efectelor în

raport cu UE-27, Rusia, si Ucraina. În toate scenariile Republica Moldova, UE-27,

Ucraina, şi restul lumii beneficiază de schimbările produse. Devine clar că schimbările

sunt mai semnificative pentru Republica Moldova, care va beneficia de acces mai ieftin

pe pieţele UE 27. În plus, în acele regiuni în care producția va crește, producătorii vor

câștiga o plusvaloare. Această plusvaloare crește odată cu gradul de scadere a tarifelor.

Mai mult decît atît, doar consumatorii din UE 27 vor beneficia de reducere tarifară,

deoarece creşterea ofertei Republicii Moldova influienţează prețurile de pe pieţele din

UE 27. Consumatorii din Republica Moldova se vor confrunta cu o scădere în plus

valoare, deoarece producătorii autohtoni vor avea posibilitatea de a exporta la prețuri

mai bune, fapt care va creşte, de asemenea, prețurile în Republica Moldova.

- Alte produse agro-alimentare

- Există anumite grupuri de produse care nu sunt de o importanță majoră în ceea ce

privește totalul cotelor de export din Moldova, dar care indică un nivel înalt de bariere

ce împiedică accesul pe piața UE. În special, acest lucru este valabil pentru carne și

animale vii, care nu sunt deloc exportate în UE. Dintre toate produsele de origine

animalieră doar mierea din Moldova este exportată în UE.

- Într-adevăr, normele sanitare şi fitosanitare ale UE privind produsele de origine

animalieră sunt stricte și, în prezent, producătorii moldoveni nu pot intra pe piață (cu

excepția mierii). Mai multe cerințe pentru Republica Moldova urmează să fie introduse

de către CE pe o listă a țărilor terțe din care sunt autorizate importurile de produse de

origine animalieră.

- Principalul impact economic direct a reformelor sanitare și fitosanitare în Moldova de

aliniere a sistemului SPS al țării cu cel a UE va fi accesul mai ușor pe piețele UE pentru

produsele agricole și alimentare. În special, acest lucru indică faptul că întregul sector

de produse alimentare de origine animalieră care în prezent nu se exportă în UE va avea

acces pe piețele UE.

- De asemenea, costurile mai mici de intrare pe piață vor fi vizibile pe piețele din afara

UE, care şi-au aliniat (sau sunt în proces de a face acest lucru) sistemul lor SPS cu cel al

UE. În același timp, va deveni mai usor pentru produsele din UE (și produsele din alte

22

țări cu regimuri fitosanitare similare) de a intra în Republica Moldova. Acest lucru

poate crește concurența pe piața internă, contribuind la scăderea prețurilor de consum

și/sau creşterea calităţii produselor, în timp ce va pune presiuni asupra întreprinderilor

autohtone pentru a îmbunătăți competitivitatea lor. Modelul EGC prezice impactul

eterogen a acestor forțe asupra producției în sectoarele relevante.

- Având în vedere că noul regim fitosanitar va schimba probabil poziția competitivă a

întreprinderilor implicate în producția agricolă și sectorul de procesare a produselor

alimentare, pot avea loc unele efecte asupra ocupării forței de muncă. Alinierea la

regimul sanitar/fitosanitar va conduce la efecte negative asupra ocupării forței de

muncă, în timp ce impactul global asupra producției și a valorii adăugate sunt aproape

de zero.

- Un factor ce va limita câștigurile potențiale din alinierea la regimul sanitar/fitosanitar

pentru un acces mai bun pe piața UE este popularitatea standardelor de certificare

private, cum ar fi Globalgap, care sunt foarte populare printre lanţurile de supermarkete

şi furnizorii din UE.

- Analiza curentă indică faptul că efectele economice ale armonizării cu regimul

sanitar/fitosanitar al UE sunt ușor negative pentru Republica Moldova în perspectiva

unui termen scurt ori mediu. Acest lucru poate fi în mare parte atribuit costurilor

substanțiale ale procesului de armonizare, care vor fi suportate de contribuabili (finanțe

publice), întreprinderile din lanțurile de producție alimentară și consumatori. Ulterior,

vor apărea mai multe efecte pozitive în sfera economică legate de modernizarea

infrastructurii instituționale pentru sectoarele de procesare agricole și alimentare,

precum și o poziție competitivă mai bună a Moldovei în piețele alimentare mondiale.

- Oportunitățile Uniunii Economice Eurasiatice (UEE)

- Argumentele pentru aderarea la UEE, inclusiv gaze mai ieftine și acces liber pe pieţele

combinate din Rusia, Belarus și Kazahstan sunt destul de convingătoare, după cum ne

prezintă Victor Chirilă, Director Executiv al Asociației pentru Politica Externă din

Moldova, în articolul său pe această temă. Potrivit datelor din 20112, Uniunea Vamală

Rusia-Belarus-Kazahstan reprezintă o piaţă de 165 milioane de consumatori și o

economie care are: • un PIB total de 2,74 miliarde dolari și 14.866 dolari pe cap de

locuitor, • un comerț exterior în valoare de 1.021 trilioane dolari; • investiții anuale

interne de 603 miliarde dolari sau 22% din PIB; • un stoc de credit intern în valoare de

854 miliarde dolari; • un volum de cheltuieli anuale pentru cercetare și dezvoltarea de

noi tehnologii, în valoare de aproximativ 15,3 miliarde de dolari; • un volum de

investiții străine directe în statele Uniunii vamale de 435,38 miliarde de dolari, • un

volum de investiții străine directe, efectuate în special de către Rusia și Kazahstan, de

330,86 miliarde de dolari.

- UE reprezintă o piață de 503 milioane de consumatori și o economie care are: • PIB

total de 15,39 miliarde dolari și 34.000 dolari pe cap de locuitor; • comerț exterior în

valoare de 3791 miliarde de dolari; • investiții interne anuale în valoare de 2,88 miliarde

de dolari, sau 18,7% din PIB; • un volum de împrumuturi interne de 29 trilioane de

2 Analiză de Victor Chirilă - Director Executiv, Asociația pentru Politică Externă din Moldova: În cazul în care Republica Moldova va adera la

Uniunea Vamală Rusia - Belarus-Kazahstan. Info-Prim Neo. 18.06.2012.

23

dolari; • un volum de cheltuieli anuale pentru cercetare și dezvoltarea de noi tehnologii

în valoare de 239,7 miliarde de dolari; • un volum de investiții străine directe în țările

UE de aproximativ 7.972 de miliarde de dolari; • un volum de investiții directe în

străinătate efectuate de către statele membre ale UE, în valoare de 9524 de miliarde de

dolari.

- Prin urmare, în comparație cu UE, oferta economică a Uniunii Vamale include: 1. o

piață de consumatori de trei ori mai mică; 2. PIB total de 5,6 ori mai mic, iar pe cap de

locuitor de 2 ori mai mic; 3. un volum de comerț exterior de 3,7 ori mai mici; 4.

investiții interne de 4,7 ori mai mici; 5. un stoc de credit intern de 34 de ori mai mic; 6.

un volum de cheltuieli anuale pentru cercetare și dezvoltarea de noi tehnologii de 15,6

ori mai mic, 7. un volum de investiții străine directe mai mic de 18 ori; 8. un volum de

investiții directe în străinătate de 28,7 ori mai mic.

- În același timp, spre deosebire de piața unică a UE, care este una multi-centrică și

previne dominația economică și politică a UE de către o țară, Uniunea Vamală este

dominată în prezent de către Federația Rusă.

- În orice caz toate relațiile comerciale actuale dintre Moldova, UE și Rusia și ECU vor

continua să aibă loc în contextul OMC și sunt, prin urmare, supuse regulilor şi rigorilor

OMC și mecanismelor de soluționare a litigiilor în cadrul OMC. Acest lucru înseamnă

că odată cu încheierea AACLS dintre UE şi Republica Moldova, comerțul cu Rusia și

ECU va fi supus și ar trebui să fie supus unor principii-cheie ale acordului de

reglementare a normelor sanitare şi fitosanitare - și anume transparență, echivalență și

recunoașterea măsurilor (inclusiv standarde și reglementări tehnice) precum și

armonizarea cu standardele internaționale privind siguranța alimentară, animalieră și de

sănătate a plantelor.

- Pe de altă parte, destinațiile europene anterioare de export a Moldovei au devenit

membre ale UE (de exemplu, România, Bulgaria), ceea ce înseamnă că acestea aplică

un set complet de standarde UE (publice și private), reglementări tehnice și proceduri

de evaluare a conformității, ceea ce reprezintă una din cele mai mari provocări cu care

se confruntă Republica Moldova.

- Totuşi, pentru Republica Moldova se deschid noi oportunități de export, cu condiția că

țara va face progrese în ceea ce priveşte alinierea la standardele UE privind siguranţa

alimentară şi nivelul de calitate. Moldova este acum în procesul de negocieri a ACLCA

ca parte a noului Acord de Asociere cu UE. Negocierile sunt in faza de finalizare și este

realistic să fie încheiate pînă la sfîrșitul anului 2013. Pe lîngă aceasta, Moldova este pe

cale de a semna un acord de liber schimb cu Turcia, care este, de asemenea, o

precondiție pentru Acordul de Asociere cu UE. Presupunînd că Moldova îndeplinește

standardele de siguranță alimentară şi de calitate ale UE, accesul sporit pe piață poate

duce la cîștiguri semnificative pentru economia moldovenească.

Constrângerile legate de transport și logistică a comerțului cu produse agro-alimentare

afectează în mod direct şi indirect competitivitatea sectorului3

3 Pe baza analizei effectuate de Banca Mondială și Guvernul Republicii Moldova Evaluarea facilitării

comerțului și transportului din noiembrie 2012 Kocks Consult GmbH

24

Servicii de facilitare a comerțului

Serviciul Vamal din Moldova și diferite organisme oficiale care oferă certificate pentru marfa

de export și import reprezintă factorii cei mai importanţi în facilitarea comerțului internațional.

Aceste servicii, cu excepția Punctelor de Inspecţie la Frontieră (PIF), activează de luni pînă

vineri între orele 8:00 și 17:00 și se localizează în mare parte în Chișinău. Nu există un sistem

de ghişeu unic pentru perfectarea documentelor de export, astfel exportatorii petrec o mulțime

de timp, colectînd documente în capitală. Într-un număr de locuri Serviciul Vamal operează

posturi vamale de procesare interne. Acestea funcționează, de asemenea, doar 5 zile pe

săptămână, iar utilizatorii nu au libertatea de a alege locaţia lor, dar trebuie să meargă la postul

cel mai apropiat de inspectoratul fiscal teritorial în care compania lor este înregistrată.

Infrastructura de Facilitare a Comerțului

Infrastructura de facilitare a comerțului, definită în această Strategie ca Puncte de Inspecție la

Frontieră (PIF) și Posturi Vamale Interne (PVI), este de calitate mixtă. Infrastructura PIF este,

în general, inadecvată pentru un control eficient al produselor alimentare, animale vii și plante.

În prezent căile de acces la PIF nu sunt facilitate prin separarea traficului aşa cum este de doritt.

Posturile Vamale Interne se află, în special, în Chișinău, şi nu se potrivesc scopului, deoarece

acestea sunt situate în zone rezidențiale și nu au fost proiectate special pentru utilizarea lor

actuală.

Drumuri

Sectorul transportului rutier este relativ competitiv în ceea ce privește prețul, în pofida stării

precare a drumurilor. Sectorul este dominat de întreprinderi private și este considerat de către

clienții săi ca fiind rezonabil, de incredere si competent. Cu toate acestea, unii producatori şi

expeditori locali preferă să nu utilizeze companiile de transport din Republica Moldova din

cauza calităţii scăzute a serviciilor. Unele dintre aceste probleme de calitate sunt legate de

cadrul juridic dificil și inutil sau nefuncţionalitatea sa. În plus, există şi unele probleme mai

banale, cum ar fi dificultăți și întârzieri în obținerea vizelor sau conducătorii auto care se

deplasează în străinătate fără bani. Alte probleme ce ţin de calitate sunt, de exemplu, lipsa de

echipamente fiabile de specialitate, cum ar fi semiremorci cu temperatură controlată, sau

utilizarea de autotractoare cam depăşite.

Calea fierată

Transportul de marfă feroviar din Republica Moldova este calificat de către clienţii săi drept

unul lent, costisitor și nesigur. Din cauza serviciilor de calitate proastă şi preţurilor ridicate,

compania de cale ferată (CFM) a pierdut atât cota pe piață cît și volumul de piață în termeni

absoluți pentru o perioadă considerabilă de timp. Mulți dintre clienţi au trecut în sectorul mai

rapid și mai competitiv al transportului rutier. Serviciile CFM sunt acum parțial oferite și

vândute de firme intermediare private.

O altă problemă, care condiţionează schimbarea serviciilor de cale ferată pe serviciile de

transport rutier, este faptul că compania feroviară nu este capabilă sau dispusă să ofere cantități mai mici de vagoane, care sunt adesea necesare pentru transportarea unor produse altele decît

marfa în vrac.

25

Porturi și transportul pe apă

Portul Internațional Liber Giurgiulești (PILG) funcționează pe baza unei concesiuni și

concurează cu alte porturi fluviale din regiune, şi, de asemenea, cu porturile din Constanța și

Odessa. În 2011 portul a operat peste 380.000 tone de marfă. Principalele activități agro-

alimentare în portul de la Giurgiulești sunt exportul de cereale și ulei vegetal.

Problemele de frontieră afectează Facilitarea Comerțului

Documentația de export

Certificare

Companiile exportatoare raportează că personalul lor consumă circa 1-2 ore la fiecare

declarație de export plus încă 6 ore pentru perfectarea documentelor de export însoţitoare, cum

ar fi certificate de origine, certificate fitosanitare/sanitar-veterinare, în funcție de tipul

produsului.

Certificatul fitosanitar eliberat de ANSA este necesar pentru toate exporturile de plante și

produse vegetale, fiecare lot de produse trebuie să obţină certificarea în Chișinău înainte de

aprobarea exportului. Materialele și obiectele supuse carantinei și destinate exportului și re-

exportului trebuie să fie însoțite de certificate fitosanitare, pentru a demonstra că îndeplinesc

cerințele fitosanitare ale țării importatoare. Certificatul fitosanitar de export şi de reexport este

eliberat proprietarului mărfii conform cerinţelor din regiunea unde urmează a fi exportată

marfa, pentru a fi prezentate la reprezentanții țării importatoare. Pentru obținerea certificatului

fitosanitar, posesorul mărfii aduce documentele necesare cel puțin cu 24 de ore înainte de

expediere. Termenul de valabilitate al certificatului fitosanitar este de 14 zile de la data

emiterii.

Toate exporturile de animale și de produse de origine animalieră pentru Rusia și Ucraina4

necesită includerea preventivă pe o listă de producători/exportatori aprobaţi. Ulterior, fiecare

lot necesită un certificat sanitar-veterinar (de exemplu, F1/F2 pentru CSI) emise la nivel local

de către ANSA. În cele din urmă, o autorizație de export (aviz) este emisă la nivel central de

către ANSA. În plus, exportatorul trebuie să obțină carnete TIR la biroul AITA la Chișinău. În

total, circa 8 ore consumă personalul exportator pentru a pregăti actele necesare pentru o

operațiune de export.

Documente vamale

Majoritatea companiilor exportatoare apelează la serviciile unor brokeri vamali autorizaţi

pentru a pregăti declarațiile de export, deoarece Articolul 162 din Codul Vamal al Republicii

Moldova cere utilizarea serviciilor de brokeri vamali licențiaţi. Companiile au declarat că acest

fapt reprezintă o povară inutilă. Companiile ar putea instrui personal propriu pentru întocmirea

declarațiilor de export.

Pe lîngă certificatele menționate mai sus, documentația de export poate include : (i) declarația

de export; (ii) o copie a contractului; (iii) lista de ambalare; (iv) factura; (v) vagonul CMR și,

dacă este necesar, EUR 1 (certificat de origine), o declarație T1, certificarea de prelucrare

activă a Serviciului Vamal Moldova (MCS) ; certificarea calității vinului, cerută de la

producători / exportatori de vinuri moldovenești.

4 În prezent, principala destinație de export pentru animale și produse de origine animală

26

Devamare Internă

După ce documentele de export sunt întocmite, compania va expedia camionul încărcat la

Postul Vamal Intern (PVI). PVI din Republica Moldova nu sunt deschise 24 de ore 7 zile pe

săptămână. Fiecare PVI în Republica Moldova se deschide la ora 08:00 și se închide la ora

17:00. Cu toate acestea, ora-limită pentru brokerii vamali care introduc declarațiile de export a

clienţilor în sistemul vamal din Moldova ASYCUDA din cadrul PVI este 16:30. Camioane

care sosesc după ora 16:30 trebuie să aștepte până la deschiderea PVI în dimineața următoare.

În Chișinău, PVI nr.7 este situat într-o zonă rezidențială și deţine un parc de camioane de peste

noapte. Companiile se plâng că e nevoie să aştepte 2-4 ore pentru a parca camioanele lor în

oricare dintre cele cinci PVI situate în Chișinău. Procedurile de export efectuate de către

Serviciul Vamal al Republicii Moldova includ:

Verificarea și autorizarea declarației de export;

Verificarea tuturor documentelor de însoţire a exporturilor;

Aplicarea ștampilei și semnăturii pe fiecare document.

Expedierea unei copii electronice a declarației de export de la Postul Vamal Intern la Punctul

de Inspecţie la Frontieră de placare. Exportatorii și importatorii se plâng că trebuie să trimită

camioanele lor la PVI cel mai apropiat de biroul de inspecție fiscală în care compania a fost

înregistrată în conformitate cu codul de taxă, și nu au dreptul să apeleze la alte posturi

amplasate mai convenabil. De asemenea, camioanele care transportă mărfuri destinate pentru

re-export trebuie să se deplaseze de la PIF la PVI pentru a obține documente noi de export: (i)

intern T1; (ii) noua declarație de export, (iii) factura noua, si (iv) nouă listă de ambalare.

Elaborarea unor proceduri simplificate şi integrate pentru Serviciul Vamal şi ANSA, bazate pe

evaluarea riscurilor ar fi benefică pentru importatorii şi exportatorii care respectă toate regulile,

precum și pentru organismele de control menționate mai sus, deoarece va eliberara resurse

necesare pentru rezolvarea cazurilor de încălcare a legilor.

3. Agricultura rămîne a fi un sector important în economia Republicii Moldova, dar

unul aflat în declin. În anul 2011 agricultura a înregistrat 12 % din PIB, comparativ cu cele

peste 30 % înregistrate în urmă cu un deceniu. Această schimbare a fost determinată de apariția

rapidă a sectorului de servicii, ce reprezintă actualmente aproape două treimi din PIB. Mai mult

decît atît, industria alimentară a dat 40 % din totalul industriei în 2011, pe cînd cu 5 ani în urmă

această cifră ajungea la circa 50 %. Această tendinţă urmează modelele observate în țările în

curs de dezvoltare, prin care sectorul serviciilor deţine un rol tot mai important și sectorul

agricol contribuie mai puțin. Cu toate acestea, economia moldovenească în ansamblu a

funcționat bine în deceniul precedent, ajungînd la o creștere medie anuală de 5 % din PIB în

perioada 2000-2011. PIB pe cap de locuitor a avut o tendință pozitivă, în creștere cu 80 % între

anii 2000-2011, cu o scădere în 2009 din cauza crizei economice.

Figura 2: Valoarea adăugată brută din agricultură pe ramuri economice în Republica

Moldova, 2000-2011 (% și constantă de 2000 milioane USD)

27

Surca: Eurostat (2013)

4. Mediul macroeconomic al Republicii Moldovai este unul asemănător cu cel al

țărilor est-europene, dar diferit de cel al noilor state-membre ale UE şi a statelor, devenite

membre ale UE după 2004. Dacă reprezentăm cota valorii adăugate brute a agriculturii în

PIBul regiunii, devine evident că agricultura joacă un rol vital în economiile est-europene,

contribuind în medie cu 10% din PIB în 2010. Rolul agriculturii în PIB a scăzut în toate țările

est-europene, cu o medie de 10% în ultimul deceniu. În această privință e important de

remarcat decalajul între diferite zone ale Europei - contribuția agriculturii la PIB a fost de 10 %

în Europa de Est, 4% în noile state membre și 2% în UE-15 în 2010.

Figura 3: Valoarea adăugată brută în agricultură, ca pondere din PIB în Europa de Est,

noile state membre și UE-15, 2000-2010 (%)

Sursa: Banca Mondială (2013)

5. Totuşi, producția agricolă denotă o creștere lentă şi instabilă, determinată de

factori externi (condiţii climatice). Începînd cu anul 2000 agricultura a demonstrat tendinţe de

creștere instabilă şi mult mai lentă decît restul economiei. Una dintre cauzele principale este

dependenţa agriculturii de condițiile climatice - seceta a devenit destul de comună în ultimii

ani. Producția vegetală, de exemplu, pare deosebit de vulnerabilă la stresurile climatice: ani de

secetă severă din Republica Moldova (2003, 2007, 2009 și 2012) au avut un efect dezastruos

28

asupra majorităţii culturilor. Instabilitatea ridicată a producției agricole este o reflectare a

instrumentelor slab dezvoltate de diminuare a riscurilor legate de condiţiile climatice, inclusiv

accesul insuficient la irigare, nivelul scăzut de aplicare a tehnologiilor agricole moderne (cum

ar fi soiuri rezistente la secetă, instrumente de protecție anti-grindină) și lipsa unor sisteme de

asigurare inovatoare în agricultură (cum ar fi programe de asigurare index-based pentru riscuri

meteorologice). Un alt motiv ce duce la încetinirirea producției agricole este legat de crizele

economice, preţurile la inputuri (de exemplu, fertilizanţi, combustibil, mașini), cauzînd vremuri

dificile pentru producătorii agricoli.

6. Ocuparea forței de muncă în agricultura Moldovei rămîne a fi în continuare una

importantă, fiind totuşi, în declin, atît în termeni absoluți cît și relativi. În anul 2000

agricultura a asigurat 50 % din locurile de muncă, dar numai 28 % în 2011, indicînd un rol

important, dar în declin a ocupării în agricultură, care s-a redus în perioada 2000-2011 cu

aproape 350.000 persoane (circa. 10 % din totalul populației). Lucrătorii ce părăsesc domeniul

agricol îşi găsesc locuri de muncă în sectorul serviciilor în curs de dezvoltare sau sunt forțați să

migreze, aceasta fiind o parte a procesului structural.

Figura 4: Ponderea ramurilor economice în ocuparea forței de muncă și totalul forței de

muncă în Republica Moldova, 2000-2011 (% și 1000 persoane, respectiv)

Sursa: Eurostat (2013)

7. Nivelul de ocupare a forței de muncă în agricultură este încă ridicat, dar are o

tendinţă de scădere în Europa de Est. În timp ce statele, devenite membre ale UE după 2004

şi noile state-membre ale UE au angajat 4 % și 8 % respectiv din populația activă a acestora în

agricultură în anul 2011, țările est-europene au avut o rată medie de ocupare agricolă de 40 %.

În cazul Republicii Moldova, nivelul de ocupare a forței de muncă agricole aproape s-a

înjumătățit timp de un deceniu, dar este încă ridicat în comparație cu alte regiuni ale Europei.

Figura 5: Ocuparea forței de muncă în agricultură, ca pondere în totalul forței de muncă

din Europa de Est, noile state membre și UE-15, 2000-2011 ( %)

29

Sursa: Eurostat (2013)

8. Schimbările structurale rapide în economia Republicii Moldova au provocat

apariţia unor noi oportunități de angajare în cîmpul muncii, altul decît sectorul agricol,

astfel condiţionînd migrarea populaţiei din zonele rurale. Astfel, procesul de migrare a

cunoscut două aspecte: migrarea de la rural la urban și migrarea de la nivel local la piețele de

muncă din străinătate, în căutare de venituri mai mari. Statisticile naționale indică, că în anul

2000 circa 80.000 de oameni din Moldova au lucrat în străinătate, în timp ce în 2005 acest

număr a crescut la 280.000. Date naționale, de asemenea, arată că, în ultimii șase ani, numărul

populației ce a părăsit mediul rural a fost de aproximativ 200.000 pe an. Piețele UE au atras în

deosebi femeile (în calitate de menajere și asistente medicale), în timp ce mai mulţi bărbați au

plecat pe piețele rusești pentru a umple nevoile din sectorul construcțiilor. Aceste schimbări au

avut un impact mai mare asupra celor tineri și activi.

9. Deși ocuparea forţei de muncă în agricultură se află în declin, sectorul încă deţine

un rol socio-economic important. Este evident că agricultura rămîne a fi unul dintre cei mai

mari angajatori din economie și un angajator de ultimă instanță. Începînd cu 2009, numărul de

persoane ocupate în agricultură s-a menținut stabil, la aproximativ 320-330 mii persoane și

cauza principală că oamenii au rămas în acest sector a fost creşterea prețurilor agricole şi

ameliorarea condiţiilor de comerţ în ultimii ani. În timpul crizei economice, sectorul agricol a

îndeplinit rolul de suport social deoarece o masă de migranţi au revenit la agricultură din cauza

lipsei de oportunități mai bune de angajare. Pe lîngă aceasta, agricultura mai angajează mulţi

fermieri bătrîni în zonele rurale, luînd în considerare fenomenul de îmbătrînire a populației.

10. Scăderea nivelului de ocupare a forţei de muncă în agricultură în legătură cu

creșterea producției sectorului a dus la creșterea productivității muncii în agricultura din

Moldova, care rămîne cu mult în urma țărilor din regiune. Productivitatea muncii s-a

dublat în Republica Moldova în perioada 2000-2010, deși rămîne în continuare sub nivelul de

2000 dolari SUA și cu mult sub media est-europeană (5000 dolari). Cu toate acestea, valoarea

agricolă adăugată pe angajat a ajuns la 15 000 dolari în noile state membre în 2010 și 35000

dolari SUA în statele devenite membre ale UE după 2004, ceea ce sugerează lacune importante

în productivitatea muncii.

Figura 6: Valoarea adăugată pe lucrător agricol în Europa de Est în perioada2000-2010

(2000 dolari SUA constant)

30

Sursa: Banca Mondială (2013)

2. Revizuirea sectorului agricol (micro perspectivă)

11. Sectorul agricol al Republicii Moldova este dominat de producția agricolă, în timp

ce sectorul zootehnic joacă un rol mai mic, dar stabil în producție, ceea ce sugerează un

nivel potențial scăzut de competitivitate. Producția de culturi a constituit 60-70 % din totalul

producției agricole în 2001-2012 în Republica Moldova, fiind în mare parte reprezentată de

materia primă exportată în vrac în CSI și UE. De asemenea, se observă că ponderea sectorului

zootehnic a crescut în anii de secetă (în special în 2009 și 2012), datorită sacrificării în masă a

animalelor pe timp de criză.

Figura 7: Modele de producție agricolă din Republica Moldova în 2001-2012 (%)

Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova

12. Dotarea terenurilor agricole în Republica Moldova favorizează creşterea

producției vegetale, fapt similar cu alte țări din Europa de Est. Cota de teren arabil în

suprafață agricolă utilizată este cea mai mare din Moldova și Ucraina (70 %), în timp ce

31

Armenia și Georgia posedă cele mai mici cote (20 %). E de remarcat, că ponderea mare a

terenurilor arabile este specifică pentru Europa de Est și noile state membre (NSM), în timp ce

UE-15 are o utilizare a terenului mult mai diversificată.

Figura 8: Cota de teren arabil în suprafață agricolă utilizată în Europa de Est în 2000-

2011 (%)

Sursa: Eurostat (2013) și OAA (2013)

13. Dezvoltarea sectorului zootehnic a fost problematică în ultimul deceniu, fiind

împiedicată de blocajele legate de competitivitate și piață. Sectorul zootehnic se confruntă

cu constrîngeri de resurse interne (furaje limitate), precum și presiuni dure cauzate de importuri

de animale mai ieftine. Furnizarea de furaje autohtone este limitată din cauza disponibilității limitate a pășunilor de bună calitate, care este la rîndul său, determinată de condiții meteorologice nefavorabile și capacități de irigare limitate. Pe de altă parte, costurile locale de

producție relativ ridicate, productivitatea scăzută și rasele de animale sărace crează condiţii

dificile pentru produsele animaliere din Republica Moldova de a concura cu produsele

subvenționate de carne / lactate mai ieftine care sosesc de pe piețele UE și CSI. Ca urmare,

Republica Moldova a devenit importator net de cele mai multe produse animaliere.

14. Rentabilitatea scăzută a sectorului agricol este determinată de poziția dominantă a

culturilor cu valoare redusă în producția agricolă în detrimentul culturilor cu valoare

înaltă. O parte semnificativă a producției agricole (90 %) este reprezentată de 7 produse:

cereale, struguri, legume, fructe, carne de porcine, lapte și păsări de curte. Este evident că

cerealele (inclusiv grîu, orz, porumb și floarea soarelui) sunt lideri datorită ponderii mari de

teren arabil - aproape 70 % din suprafața totală însămînțată. Motivele de concentrare asupra

producției de cereale includ mecanizarea pe scară largă, cerințe de capital relativ reduse,

intensitatea muncii limitată, piețe de încredere și oportunități de profit, precum și necesitatea

limitată de irigare - toate acestea indică că întreprinderile agricole mari reprezintă forma

dominantă de organizare . Totuşi, agricultura Moldovei nu creşte produse cu valoare adăugată

mare, cauză fiind cerințe sporite de investiții, potențial şi disponibilitate de irigare limitate,

precum și cerințe stricte de siguranță alimentară.

Figura 9: Producția agricolă în Republica Moldova în 2005-2011 pe produse și în total (%

și milioane lei)

32

Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova

15. Deși agricultura Republicii Moldova în general se axează pe culturi cu valoare

redusă, sectoarele de nuci și miere sunt nișe care au fost descoperite și trebuie să fie

menţinute. Aceste două produse au acces la piața UE și sunt exportate cu succes în UE și alte

piețe în ultimul deceniu. Pe de o parte, plantațiile de nuci au înregistrat o creștere rapidă de la

4000 ha la 11000 ha în perioada anilor 2000-2011, în principal datorită climei blînde,

rezistenței la dăunători, boli și secetă și a resurselor limitate necesare pentru întreținere. Pe de

altă parte, exportul de miere s-a dublat în 2000-2012, datorită condițiilor climatice și cerinţelor

limitate de capital.

16. Modelele de comerţ agro-alimentar reflectă, de asemenea, poziția dominantă a

culturilor cu valoare redusă în productie. Exporturile agro-alimentare din Moldova

reprezintă în primul rînd materii prime, în timp ce importurile sale agro-alimentare includ

produse procesate. Cele mai importante produse din exporturile agro-alimentare din 2012 sunt

băuturi, alimente comestibile și nuci, semințe oleaginoase, preparate din legume și cereale,

contribuind un total de 70 % din exporturile agroalimentare. Cele mai importante produse

importate includ tutun, fructe comestibile, preparate cereale și băuturi, reprezentînd 50 % din

importul agro-alimentar în 2012.

33

Figura 10: Exporturi agro-alimentare din Moldova pe produse, 2012 ( %)

Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova

Figura 11: Importurile de produse agroalimentare ale Moldovei pe produse, 2000-2012

(%)

Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova

17. Partenerii-cheie comerciali ai Moldovei în comerțul cu produse agro-alimentare

sunt țările CSI și UE. Țările CSI și UE au fost destinațiile finale ale produselor agro-

alimentare din Moldova în 90 % din cazuri. Conform valorilor tranzacționate în perioada

2000-2011, principalele destinații ale exporturilor agro-alimentare din Moldova au fost Rusia,

Belarus, Ucraina, Romînia și Germania, împreună reprezentînd 60 % din totalul exporturilor

agro-alimentare în 2011. Este important de mentionat, că ponderea exporturilor agro-alimentare

din Moldova în țările CSI a scăzut cu 30 % în perioada 2000-2011. În ceea ce privește importul

agro-alimentar, cota țărilor CSI a crescut în totalul importurilor agroalimentare cu 25 % din

2000 pînă 2011. Conform valorilor tranzacționate în perioada 2000-2011, importurile de

produse agro-alimentare în Moldova s-au efectuat primordial din Ucraina, Rusia, Romînia,

34

Turcia și Germania, împreună reprezentînd 60 % din totalul importurilor agro-alimentare în

2011.

18. Structura duală și fragmentată a întreprinderilor agricole reprezintă o

constrîngere potențial substanțială ce stă la baza competitivităţii scăzute a agriculturii. O

mare parte a sectorului agricol din Moldova este formată din două mari sub-sectoare: sectorul

corporativ care cuprinde întreprinderile mari și sectorul individual care include gospodăriile

țărănești și terenuri de uz casnic (proprietate privată). Pe de o parte, gospodăriile mici, în

special cele de subzistență și semi-subzistență, care produc pentru autosuficiență, generează un

surplus limitat de culturi cu valoare adăugată înaltă (fructe, nuci, struguri, legume, cartofi) care

sunt în mare parte vîndute pentru bani. Întreprinderile mari sunt specializate în producția de

culturi cu valoare adăugată mică (cum ar fi cereale, plante oleaginoase, sfeclă de zahăr), și

angajază forţă de muncă limitată datorită nivelului ridicat de mecanizare a operațiunilor

agricole. Această specializare a fost determinată de o serie de factori, cum ar fi costurile de

producție relativ scăzute pentru aceste culturi, disponibilitatea de mașini agricole care să

permită cultivarea rapidă pe suprafețe mari, cerințe relativ simple și ieftine de post-recoltare,

precum și piețele asigurate pentru aceste mărfuri.

19. Spre deosebire de creșterea semnificativă a productivității muncii, productivitatea

terenurilor a crescut marginal în ultimul deceniu, indicînd scăderea pozițiilor

competitive pentru culturile din Moldova. Producția de cereale a crescut cu aproape 40 % în

perioada 2000 – 2011 în Republica Moldova, deși este predispusă la variații substanțiale din

cauza schimbării condiţiilor meteorologice. Recoltele de cereale sunt identice în Europa de Est,

variind între 1,5-3 tone / ha, și arată o tendință de creștere. Cu toate acestea, este important de

menţionat că diferența dintre productivitatea terenurilor din UE-15 în raport cu NSM și Europa

de Est este semnificativă.

Figura 12: Structura recoltelor de cereale din Europa de Est în 2000-2011 (tone / ha)

Sursa: OAA (2013)

20. Producția agricolă a Moldovei este în întregime dependentă de importul de agro-

chimice, semințe și combustibili și acest lucru are un impact asupra competitivității produselor agroalimentare. Inputurile primare (combustibili, îngrășăminte și produse chimice

pentru protecția plantelor) necesare pentru producția agricolă sunt toate importate. Această

dependență face ca agricultura Republicii Moldova să fie supusă volatilităţii prețurilor

internaționale.

35

21. Accesul insuficient la inputuri de calitate înaltă rămîne o constrîngere pentru

competitivitate într-un număr de subsectoare. Producătorii de culturi cu valoare înaltă

(fructe și legume), care se bazează în principal pe semințe şi răsaduri importate par a fi cei mai

afectaţi de procedurile îndelungate și costisitoare de înregistrare a soiurilor. Cerințele de testare

și înregistrare care reglementează importurile de semințe și răsaduri sunt, probabil,

constrîngerile cele mai importante și sunt în prezent nominalizate de către părțile interesate

drept un obstacol pentru producția de soiuri de culturi mai competitive din cauza costurilor

implicate și întîrzierea accesului. Aceasta reprezintă, de asemenea, un obstacol în calea

accesului la inputuri pentru procesatorii agro-alimentari.

22. Prețurile la produse agricole și inputuri au crescut substanțial în ultimul deceniu.

Prețurile la produse agricole au crescut cu 70 % din 2000 pînă în 2010, în timp ce prețurile la

inputuri agricole s-au majorat cu 58 % în aceeași perioadă. Deoarece cele mai multe dintre

inputurile agricole comercializabile sunt importate, fermierii din Moldova se confruntă cu

prețuri mondiale pentru inputuri, dar nu sunt în măsură să primească prețuri mondiale pentru

produsele lor. Mai mult decît atît, preţurile la produse agricole și inputuri au fost foarte

instabile, în deosebi în anul 2007. Fermierii mici sunt afectaţi atît de variabilitatea prețurilor de

intrare, cît şi de instabilitatea prețurilor de ieșire. Într-un mediu în care micii fermieri nu sunt în

stare să atenueze acest impact, ei rămîn frecvent expuşi la şocuri. Volatilitatea ridicată a

producției agricole reflectă dezvoltarea slabă a instrumentelor de diminuare a riscurilor cauzate

de condiţii climatice, inclusiv accesul limitat la irigare, și o rată scăzută de adopţie a unor

practici și tehnologii agronomice moderne. În același timp, lipsesc sistemele de asigurări

inovatoare pentru agricultură.

Figura 13: Indicii prețurilor la produse agricole și intrări (2000 = 100)

Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova

23. În perspectivă regională fermierii moldoveni obțin cele mai mici prețuri pentru

produsele lor. O comparație regională cu privire la principalele culturi (mere, struguri, rosii,

grîu), indică faptul că prețurile la produsele moldoveneşti sunt dintre cele mai mici din toate

produsele analizate. Decalajul în prețurile produselor pare a fi chiar mai semnificativ dacă

comparăm mediile ţărilor est-europene cu cele a NMS și UE15.

36

Figura 14: Prețurile la produsele agricole selectate în Europa de Est (dolar SUA/ tonă)

Sursa: OAA (2013).

24. Ponderea limitată a investițiilor în agricultură impune o presiune suplimentară

asupra competitivității pe termen lung a sectorului. Deși ponderea investițiilor agricole în

totalul investițiilor a crescut de la 6 % la 11 % în 2004-2011, această majorare de capital nu

este suficientă pentru a opri deprecierea grea a activelor agricole. Măsura-cheie a investițiilor

ce reprezintă importul de utilaje și echipamente agricole a apărut doar în ultimii 3 ani, stimulată

de excesul de venituri generate de pe urma creșterii prețurilor agricole, precum și de realinierea

programelor guvernamentale la subvenționarea investițiilor. Investițiile de capital noi, precum

și de întreținere a stocului existent de active agricole sunt marginale și par să rămînă stagnante,

indicînd o axare continuă pe culturi cu valoare adăugată joasă ce necesită capital mai puţin

intensiv.

Figura 15: Ponderea investițiilor în active pe termen lung pe activitatea economică, 2004-

2011 (%)

Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova

25. Ponderea limitată a capitalului străin în investiții active pe termen lung reprezintă

un alt impediment pentu un sector agricol competitiv. Ponderea capitalului străin în totalul

37

investițiilor a rămas de fapt constantă în perioada 2004-2011, indicînd faptul că investițiile sunt

finanțate doar de resursele naționale. Resursele publice au avut, de asemenea, un rol limitat în

investiții, aproape fiecare a doua investiție provenind din sectorul privat.

Figura 16: Structura investițiilor în active pe termen lung în funcţie de sursă de finanțare,

2004-2011 (%)

Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova

În pofida unei creșteri recente a creditului agricol, sectorul agro-alimentar din Moldova

rămîne încă slab finanţat. Aproximativ o treime din cererea sectorului agro-alimentar din

Moldova de finanțare externă este acoperită de împrumuturi bancare, o pătrime – de credit-

furnizor, 3% - de subvenții de stat, iar restul de 40% rămîne neacoperita. Cererea nesatisfăcută

- decalajul de finanțare - reprezintă capitalul de lucru și necesitățile de investiţii care sunt

acoperite din fondurile proprii ale producătorilor agricoli (cîştiguri, economii personale). În

cazul în care finanțarea bancară disponibilă ar fi fost suficientă pentru a acoperi deficitul,

aceste fonduri "personale" ar fi putut fi folosite pentru a extinde producția sau creșterea

bunăstării fermierilor, dar nu pentru a menține nivelul actual al producției. Situația s-a

îmbunătățit considerabil în 2012, atunci când creditele bancare au crescut cu 50% de la an la

an, iar decalajul de finanțare a scăzut de la 50% la 35%, fiind totuşi încă destul de semnificativ.

38

Figura 17: Sursele de finanțare în sectorul agro-alimentar în perioada 2009-2012 (mil. lei

și %)

Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova

26. În pofida unei creşteri substanțiale a creditelor acordate sectorului agroalimentar în

ultimii trei ani, interviurile cu părțile interesate au evidenţiat mai multe deficiențe sistemice în

creditarea sectorului afroalimentar. Printre aceste dezavantaje se numără furnizarea insuficientă

a împrumuturilor pe termen lung (creditele de investiții sunt de obicei pe o durată de 3 ani, cu

unele excepții pe 5 ani, insuficiente pentru finanțarea plantațiilor multianuale sau instalații post-recoltare, cum ar fi depozite frigorifice), ratele înalte ale dobânzilor (15%-20% pe an),

politici colaterale insuficiente (exces de cerințe de garantare, sub-evaluarea gajurilor de către

bănci), combinate cu instrumente slab dezvoltate de piață pentru facilitarea accesului la credite

(fonduri de garanții pentru împrumuturi, subvenții la dobândă).

27. Sistemul de învățămînt agricol din Moldova este în mare măsură depășit prin

aplicarea planurilor de învățămînt și programelor școlare, resurselor de formare și

predare moștenite de la sistemul sovietic. În Republica Moldova sistemul de învățămînt

agricol este format din o universitate (Universitatea Agrară de Stat din Moldova), 8 colegii

agricole și aproximativ 20 de școli profesionale ce predau materii agricole. Specialităţile

agricole obţinute în școlile profesionale sunt aceleași ca şi în perioada sovietică: tractorist,

operator de tractor cu lopată, cultivator de struguri, apicultor, etc. Colegiile agricole, care, de

asemenea, fac parte din sistemul de instruire profesională oferă specializări de rang mai

superior, cum ar fi contabilitate, tehnologie alimentară, viticultură, mecanizare, dar programele

de studii pentru cele mai multe dintre aceste cursuri au suferit ajustări nesemnificative din

vremuri vechi.Universitatea de Științe Agricole oferă cursuri mai generale în aproximativ 25 de

specialități, de la subiecte tehnice agricole tradiționale, cum ar fi agronomie, horticultură,

zootehnie la subiecte mai generale, cum ar fi economie și drept. Finanțarea publică limitată

pentru educație nu este suficientă pentru dezvoltarea și consolidarea bazei materiale, repararea

clădirilor, modernizarea echipamentelor, sau formarea profesorilor.

28. Imaginea școlilor profesionale în societatea moldovenească este negativă și se

reflectă în scăderea numărului de studenți. Neconcordanța între cunoştinţele furnizate de

sistemul de formare profesională și cerințele de pe piața forței de muncă este considerată în

prezent drept o problemă fundamentală. Multe dintre profilurile de curs oferite de instituțiile

profesionale agricole nu mai fac parte din cererea pieței, în timp ce acele care sunt orientate

spre cererea pieţei nu posedă conținut adecvat pentru a oferi absolvenților abilități și cunoştinţe

39

de care au nevoie. Aceaste neajunsuri ale sistemului de formare profesională, precum și lipsa

de orientare spre nevoile pieței de muncă, sunt menţionate pe larg în sondajelr efectuate la

întreprinderi. Peste 40 % din respondenții Moldovei au declarat în cadrul unui sondaj realizat

de către Banca Mondială în 2009 la întreprinderi, că nivelul scăzut de cunoştinţe a fost un

obstacol potențial major în realizarea operațiunilor de afaceri. Acest lucru se întîmplă deoarece

programele de instruire profesională clasică se bazează în mare parte pe cunoştinţe teoretice și

nu prea pun accentul pe abilități practice. Ca urmare, nu se acumulează cunoştinţe necesare

pentru a rezolva problemele ce apar într-un mediu de afaceri în schimbare rapidă.

29. Mai mult de 20 de ani au trecut de la dezmembrarea sistemului de colhoz în

agricultură și apariţia unor mici ferme familiale, dar încă nu au fost elaborate programe

pentru instruirea fermierilor care îşi desfășoară activități independente de antreprenori

agricoli. Avînd în vedere că cea mai mare parte a populației agricole este reprezentată în

prezent de fermieri, nivelul de specializare oferit de către instituțiile de educație și formare

profesională este prea îngust. Un fermier care desfășoară activități independente trebuie să aibă

cunoștințe mai generale pentru a fi capabil să gestioneze toate domeniile de afaceri / industrie.

În prezent tinerii instruiți în școlile profesionale agricole nu primesc acea instruire care să îi

ajute să devină agricultori polivalenţi de succes în calitate de mici întreprinzători.

30. Fiind destul de similar cu sectorul educației, sistemul de cercetări agricole nu a

reușit să rupă cu trecutul și să se reorienteze spre sectorul privat; acest sistem încă

funcționează în relativă izolare și este destul de slab. Sectorul de cercetări agricole aplicate

este reprezentat actualmente de 8 instituții de stat, inclusiv Universitatea Agrară. Institutele de

cercetare sunt subordonate atît Ministerului Agriculturii cît și Academiei de Științe, și sunt

finanțate în principal de la bugetul de stat. Avînd stocuri distruse, resurse şi fonduri

insuficiente, precum şi personal imbătrînit (din cauza salariilor mici), institutele de cercetare

existente se află întro stare de supraviețuire. Nu există nici o procedură ori process clar şi bine

stabilit de selectare a temelor de cercetare cu vizarea utilizatorilor finali ai produsului, adică

reprezentanți ai agriculturii și mediului de afaceri. Riscul de a efectua cercetări irelevante este deosebit de pronunîat, atît timp cît institutele de cercetare continuă să funcționeze independent

de sectorul privat și de sistemul internațional de cercetare și dezvoltare.

31. În prezent unele dintre institutele de cercetare sunt implicate în activități de

producere și comercializare care nu ţin de domeniu public și sunt mai bine gestionate de

către operatorii privați. În afară de activitățile de cercetare, unele institute sunt puternic

implicate în producerea, multiplicarea și comercializarea de semințe și răsaduri. Aceste

activități aduc venituri extra-bugetare suplimentare institutelor, dar tendinţa de comercializare

a produselor de cercetare duce la situația actuală nesănătoasă în care interesele/ activitățile

comerciale și de cercetare sunt strîns legate. În țările occidentale acest tip de activități sunt

realizate de către companii private care sunt mai eficiente la gestionarea afacerilor. E necesar

de a face o separare distinctă între cele două concepte, și de a examina posibilitatea privatizării

activităților comerciale.

32. Avînd în vedere capacitatea redusă a instituțiilor de cercetare locale sub-finanțate

de a concura cu C&D internațională, este important să se creeze un regim deschis pentru

importul ușor și rapid de cele mai noi tehnologii in ţară, astfel încît fermierii moldoveni

să devină competitivi. În prezent, accesul fermierilor la cele mai recente soiuri de semințe și

răsaduri elaborate în Uniunea Europeană este întîrziat de procedurile de testare obligatorii și pe

bază de comision, care cere 1-2 ani pentru semințe și 4-6 ani pentru material săditor. Ca

urmare, fermierii din Moldova pot alege dintr-o gamă limitată de soiuri de plante incluse în

Catalogul Național (un total de circa 2300 de soiuri, dintre care multe sunt depășite și

40

învechite), comparativ cu zeci de mii de soiuri de plante prezente în Catalogul UE care sunt

actualizate periodic. Adoptarea Catalogului UE al soiurilor de plante ar putea fi o reformă

rapidă, care ar accelera semnificativ transferul tehnologic și ar sprijini fermierii moldoveni să

concureze cu omologii lor din UE.

33. În ultimul deceniu s-au depus eforturi considerabile la crearea unui serviciu de

extensiune profesional și eficace în Republica Moldova. Rețeaua serviciilor de extensiune

agricola a fost creată în 2002, cu sprijinul Băncii Mondiale, și pînă acum a fost finanțată de la

bugetul de stat, Banca Mondială și SIDA. În iunie 2013 suportul financiar al donatorilor va

înceta, și se preconizează că Guvernul Republicii Moldova va prelua finanțarea integrală a

rețelei de extensiune. Rețeaua de extensiune este gestionată de la sediul central situat în

Chișinău și este formată din 35 de birouri regionale, care implică 75 consultanți regionali și

350 consultanți locali care funcționează în cadrul primăriilor sătești. Serviciile de rețea sunt în

prezent oferite gratuit de fermieri, în timp ce instituția în sine este total dependentă de

finanţarea de stat (și altele).

34. Gradul de acoperire și eficiența rețelei de extensiune sunt apreciate drept a fi

înalte şi în continuă creștere. În prezent, rețeaua acoperă aproximativ 44 la sută din teritoriul

țării și 49 la sută din ferme. Serviciile sunt furnizate pentru toate tipurile de întreprinderi

agricole, inclusiv întreprinderi mari corporative, ferme comerciale de dimensiuni medii,

precum și ferme mici de subzistență, care formează cel mai mare grup de clienti. Cele mai

multe dintre sfaturile oferite se referă la tehnologii de producție (peste 50 la sută din servicii în

2011), în timp ce alte domenii de consultanță includ marketing (18 % din servicii), gestionarea

afacerilor (15 %) și consultanța juridică (13 %). Conform unor sondaje recente, satisfacţia

clientilor cu servicii de calitate este mare, în timp ce peste 90 % din fermierii evaluază

impactul serviciilor de extensie asupra afacerilor lor ca fiind foarte pozitiv. S-a estimat că 1 leu

investit în extinderea serviciilor a dus la crearea unei valori adăugate brute de 3,26 lei5.

35. Spre regret, în prezent există conexiuni instituționale limitate între componentele

de cunoștințe în domeniul agricol din Moldova și sistemul de informații, de exemplu, între

instituţiile de cercetarea agricolă, de extensiune şi învățămînt/ instruire. Cele trei

componente activează în mod independent, iar colaborarea se limitează la implicarea

cercetătorilor și/sau profesorilor universitari în calitate de consultanți pe termen scurt în cadrul

diferitelor proiecte ale serviciului de extensiune. În Republica Moldova nu există o platformă

permanentă de comunicare și cooperare care vizează deservirea în comun a nevoilor din

sectorul privat. Nu există mecanisme puse în aplicare prin care serviciul de extensiune poate

influența agenda cercetărilor agricole.

36. Noua strategie a Guvernului pentru serviciile de extensiune rurală subliniază

necesitatea de a menține și extinde aria de acoperire a rețelei de extensiune, împreună cu

diversificarea și îmbunătățirea serviciilor sale. Într-o perioadă de zece ani Strategia vizează

creșterea nivelului de acoperire cu 25 %, a numărului de beneficiari cu 20 %, precum și a

veniturilor beneficiarilor cu 15 % anual. Pentru a realiza acest lucru, serviciul de extensiune va

urmări creșterea competențelor sale prin extinderea și diversificarea serviciilor pentru a acoperi

necesităţile informaţionale a întregului lanț valoric (de la producție pînă la piață), pe de o parte,

și de a dezvolta latura comercială a furnizării de servicii, pe de altă parte. Pentru a consolida

pilonul rural al reţelei e nevoie de a crea noi servicii, concentrîndu-se pe spiritul antreprenorial

și diversificarea activităților economice din mediul rural, precum și serviciilor sociale de tip

5 Sursa acestor şi altor date utilizate în această secțiune este decizia Guvernului nr.486 din 05.07.2012 pentru

aprobarea Strategiei de dezvoltare a serviciilor de extensiune rurală pentru perioada 2012-2022.

41

familial. Rețeaua de extensiune va beneficia de o finanțare publică stabilă și în continuă

creștere pentru a atinge obiectivele pe termen lung şi mediu.

37. Lipsa de coordonare pe orizontală și verticală a lanțurilor de aprovizionare este

un alt motiv ce stă la baza competitivităţii reduse din sectorul agricol. Motivele care

cauzează în prezent prețuri reduse la produse includ dezvoltarea slabă a piețelor en-gros,

puterea de negociere redusă, schimbarea calității produselor, lipsa de canale de distribuție,

infrastructura precară și un acces limitat la piețele externe. Deficiențele lanțului valoric duc la

discrepanțe mari între preţul de la poarta fermei și cel al consumatorului, rezultînd în venituri

mici, investiții reduse, și calitate scăzută persistentă la nivelul fermei.Compararea prețurilor de

la poarta fermei și prețurilor consumatorului pe piața produselor vegetale din Moldovei pare să

susțină această concluzie. În Moldova, industria lanţului de cumpărători, inclusiv intermediari,

procesatori, exportatori, comercianți cu amănuntul de produse alimentare și ceilalți actori nu a

reușit încă să stabilească relații pe termen lung cu furnizorii de materii prime, prin

recunoașterea fermierilor drept parteneri-cheie de afaceri. Cei mai mulți dintre actori preferă

încă să cumpere direct din piață și să plătească fermierilor cel mai mic preț posibil, în timp ce

comercianții cu amănuntul de produse alimentare preferă să importe o cantitate mare de

produse alimentare pentru a satisface consumul intern. Ca urmare, aceste deficiențe ale pieței

au împiedicat pînă în prezent transmiterea eficientă a semnalelor de piață pînă la nivelul fermei,

și au întîrziat integrarea fermierilor în lanțurile de aprovizionare coordonate pe verticală.

38. Structura organizatorică slab dezvoltată a producătorilor din Moldova împiedică

accesul pe piață a fermierilor. Lipsa unei organizări instituționale pentru agricultori în formă

de asociaţii voluntare de membri care vizează îmbunătățirea accesului acestora pe piață este un

alt domeniu slab care se adaugă pe lista de probleme. Fermierii din Republica Moldova, și

acest lucru este în special o problemă a micilor producători, duc lipsă în general, de "putere de

grup" necesară pentru a facilita integrarea lor pe piață, prin creșterea livrărilor, stabilirea unor

prețuri mai bune cu cumpărătorii, sau pentru a deține în comun utilaje de post-recoltare.

Guvernul Republicii Moldova efectuează actualmente măsuri pentru a încuraja înființarea de

grupuri de producători prin oferirea de stimulente financiare necesare la formarea asociaţiilor și

stabilirea unor angajamente cu piețele. Cooperativele de marketing sau asociațiile de fermieri

pe bază de membri, pe lîngă acordarea unor servicii de marketing, pot îmbunătăţi, de asemenea,

puterea de negociere cu comercianții și procesatorii și stabili relaţii cu operatorii din lanțul de

aprovizionare.

39. Lipsa de cooperare și organizare a fermierilor din Moldova împiedică în

continuare capacitatea lor de a se integra în lanțurile de aprovizionare și de a profita

eficient de potențialele oportunități de piață. În mod independent, producătorii dispun de

resurse limitate pentru a spori valoarea produselor lor (prin depozitare, ambalare, etc), au putere

scăzută de negociere cu cumpărătorii din cauza cantităților mici și lipsa de coerență a ofertei,

lipsa mijloacelor de transport adecvate, etc. Ei nu reprezintă o sursă atrăgătoare de produse

pentru procesatori mari şi angrosiști din cauza cantităților mici și de calitate joasă a produselor.

Acest lucru duce la prețuri de producție mici și perpetuarea unui ciclu de agricultură de mică

valoare. Asocierea micilor fermieri în parteneriate productive, fie cooperative sau grupuri de

producători, este în stare să atragă fluxuri de capital mai mari spre ei, precum și să creeze

parteneriate vînzător-cumpărător pe termen lung, care ar facilita integrarea micilor producători

în piaţă și în lanțul valoric, și în cele din urmă să genereze venituri mai mari. O problemă strîns

asociată este lipsa de cunoștințe privind cererea de piață, calitatea și standardele sanitare, și

cunoştinţe de afaceri generale care pot facilita funcționarea întreprinderilor şi/sau

parteneriatelor productive ca entități de afaceri adevărate.

42

40. Lipsa unei infrastructuri moderne de post-recoltare a fost identificată ca fiind una

dintre cele mai slabe verigi a lanțurilor de aprovizionare cu fructe și legume coordonate

pe verticală. Principalele elemente ale unui sistem de răcire - inclusiv răcire preventivă,

depozitare la rece, clasificare, sortare, ambalare, transportare la rece - în mare parte lipsesc. În

timp ce instalațiile de depozitare la rece sunt în general disponibile în toată țara (deși în număr

insuficient, și de multe ori slab dotate), alte elemente ale lanțului de răcire lipsesc. Lipsa de

capital și de know-how reprezintă principalele cauze ale eşecului de integrare în mod

corespunzător a infrastructurei de post-recoltare.

41. Doar o cincime din cererea de depozitare la rece este satisfăcută în prezent.

Situația este deosebit de problematică pentru sectorul de fructe și chiar mai acută pentru

sectorul de legume. Această situaţie influienţează negativ calitatea şi prețul produselor, pentru

că astfel nu sunt aplicate practicile de recoltare optime. Cerințele faţă de calitatea produselor

proaspete sunt în creștere atît pe piaţa externă cît şi cea autohtonă, acest lucru avînd un impact

foarte negativ asupra comerțului agro-alimentar a produselor horticole din Moldova. Lipsa unor

facilități de răcire și instalații tehnologice de calibrare menţine agricultura Moldovei la un

nivel scăzut.

42. Declinul industriei alimentare reprezintă un alt factor-cheie ce stă la baza

competitivității scăzute a sectorului agro-alimentar. Ponderea produselor alimentare și a

băuturilor procesate reprezintă aproximativ 40 % din total industriei procesatoare din Moldova,

deși această pondere a fost de 52 % în 2004. Sectorul de procesare agro-alimentar angajează 30

% (26.700 persoane) din forţa de muncă din sectorul industriei și implică circa1.400 de

companii. Produsele cele mai importante ale sectorului de pocesare includ vin, carne, fructe și

legume, produse lactate, produse de panificație și produse din zahăr.

Figura 18: Cota sectoarelor agricole în valoare de producție în procesarea agro-

alimentară din 2004-2011 (%)

Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova

Tabelul 1: Numărul de întreprinderi și angajați în sectorul de procesare agro-alimentară,

în perioada 2007-2011

Numărul de întreprinderi Media anuală a angajaților (1000)

2007 2008 2009 2010 2011 2007 2008 2009 2010 2011

Mori 320 295 301 293 264 1.4 1.3 1.2 1.2 0.4

43

Brutării 297 285 306 311 284 6.9 7.1 6.9 7 5.4

Vin 159 136 132 130 99 7.8 7.4 6.2 6.1 5.4

Carne 177 182 189 195 182 2.9 3 3 3.3 2.8

Fructe şi legume 101 94 105 106 79 4.5 4.3 3.1 3.2 2.6

Altele 472 435 445 452 434 13 11.9 11.3 11.7 10.1

Total – alimente şi băuturi 1526 1427 1478 1487 1342 36.5 35 31.7 32.5 26.7

Total –

toate industriile 4749 4677 4922 5277 4895 120.1 115.1 105.4 106.5 89.8

Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova

43. Deși procesarea ar spori valoarea adăugată a produselor agricole, lipsa de

investiții private în sectorul de procesare agro-alimentară împiedică creșterea valorii

adăugate a produselor agricole. Companiile de procesare a alimentelor se confruntă cu

constrîngeri serioase în multe domenii, inclusiv de tehnologie, echipamente, finanțe,

management, marketing, logistică, povara reglementărilor și corupția. Un sector competitiv de

procesare agro-alimentar, de asemenea, ar transmite în mod direct sau indirect, agricultură

modernă și tehnologie informațională.

Industria Alimentară din Republica Moldova

În 2011 ponderea industriei alimentare (inclusiv a băuturilor și a producției de tutun), în PIB a

fost de 4,2% și cota din exportul de produse agro-alimentare a reprezentat circa 50%.

1. Cereale și panificație

Sectorul cerealelor este foarte important pentru economia și securitatea alimentară a țării.

Principalele culturi cultivate în Republica Moldova includ grîu, orz, porumb și rapiță. În 2011

suprafața de teren cultivată cu cereale și leguminoase a reprezentat 894.0 mii hectare (ha),

inclusiv grâu - 301,800 ha, porumb boabe – 455,500 ha. Recolta din anul 2011 a adus 2

498,200 tone de cereale și leguminoase, inclusiv 794,800 tone de grîu și 1,468,300 tone de

porumb boabe.

Cererea internă anuală este de aproximativ 1.5 milioane tone, inclusiv 350 mii tone pentru

securitate alimentară și 1150 tone pentru securitate furajeră. În anul 2011 volumul total de

cereale exportate a fost de 262,800 tone. Principalele piețe sunt România, Marea Britanie,

Belarus, Italia și Polonia.

Industria de panificatie include atât pâine cît și produse de panificație. Aceasta este compusă

din 5 societăți pe acțiuni de specialitate: compania de pâine și produse de patiserie Franzeluța

din Chișinău, 3 fabrici de copt pâine din Bălți, Soroca și Orhei și fabrici de producție de

cereale din Bălți și Chișinău. De asemenea, există alte 279 brutării mici în Republica Moldova.

Moldova produce o mare varietate de produse de panificație, de la macaroane la copturi şi

biscuiți. Majoritatea produselor din acest sub-sector sunt consumate de piața internă, cu

excepția unor mici cantități de biscuiti, care sunt exportate.

2. Industria de conserve

Conservele joacă un rol important în industria agricolă a națiunii. În 2011, acest sector a inclus

63 de companii, dintre care 7 au fost companii cu capacitate mare. În total, capacitatea

combinată a acestei ramuri este de 185 mii tone pe an, din care 30 mii tone sunt produse de

companii mici și mijlocii.

44

Gama tradițională a produselor fabricate de către întreprinderile procesatoare include sucuri de

fructe și legume (mere, struguri, piersici, caise, cireșe, mure, roșii și morcovi), sucuri

concentrate, în special din mere, procesate (gemuri, marmeladă, conserve, etc) și conserve din

fructe și legume (castraveți, roșii, ardei dulci, etc).

Producția totală de conserve de fructe și legume produse în 2011 a reprezentat un volum de

67,0 mii tone. În 2011, 56,3% din exporturile de produse conservate au fost spre piețele CSI,

33,8% către piața UE, iar 9,9% către alte piețe.

Exporturile de conserve din fructe și legume în 2011

Federația Rusă rămâne a fi principala piață de export pentru conservele de produse

moldovenești. În 2011, această piață a consumat 46,5% din exportul nostru total de produse din

fructe conservate, Germania - 10,1%, Polonia -15.3%, și altele.

Țările din UE, consumă cea mai mare parte din suc de mere concentrat al Republicii Moldova,

în timp ce majoritatea sucurilor de fructe sunt exportate în Austria, Germania, Polonia și

România.

Implementarea ISO (managementul calității) și HACCP (analiza riscurilor și punctul critic de

control) de către companii de procesare a produselor alimentare reprezintă un avantaj distinct.

Promovarea și punerea în aplicare a acestor sisteme ar trebui să fie una dintre aspectele-cheie

care necesită sprijin financiar.

2. Plantele şi industria oleaginoasă

Principalele plante oleaginoase din Republica Moldova sunt floarea soarelui, soia și rapița. În

2011 volumul total al acestor plante a înregistrat 591900 tone, inclusiv de floarea-soarelui -

427,400 tone, de soia - 78,7 mii tone și de rapiță - 52500 tone. În 2011, Moldova a exportat

219 mii tone de seminte de floarea soarelui, 52 mii tone de semințe de rapiță și 53100 tone de

soia. Principalele piețe sunt Marea Britanie, România, Ucraina, Bulgaria și Polonia.

Sectorul de plante oleaginoase include aproximativ 122 de întreprinderi (uleiuri și grăsimi

vegetale și animale), care prelucrează anual aproximativ 82200 tone de floarea-soarelui și

produc circa 90,0 mii tone de ulei vegetal.

SA Floarea-Soarelui este principalul producator de ulei din floarea-soarelui și soia.

Actualmente întreprinderea este capabilă să proceseze 300 mii tone de materie primă pe an și

45

are o capacitate de producție de 50 mii tone de ulei rafinat pe an. În 2009, volumul total al

producției de ulei nerafinat produs de către toate întreprinderile din sector a ajuns la 82,700

tone, inclusiv: 72,700 tone de ulei de floarea-soarelui și 3400 tone de ulei de soia. În 2011,

totalul exporturilor de ulei a ajuns la 66,600 tone. În anul 2011, uleiurile vegetale din Republica

Moldova au fost exportate în România (49,5%), Italia (21,6%), Bulgaria (5,3%), Portugalia

(4,5%) și Ucraina (2%).

3. Industria zahărului

Industria zahărului are un impact social specific și o importanță strategică semnificativă în

economia națională a Republicii Moldova. Acest sector are zeci de mii de angajați și

specialiști. Fabricile de zahăr contribuie la menținerea și creșterea locurilor de muncă în zonele

urbane și rurale. Împreună cu satisfacerea nevoilor publice, producția sectorului este necesară

pentru susținerea funcționării corespunzătoare a industriei de panificație, patiserie, băuturilor

alcoolice etc. Deșeurile generate de acest sub-sector sunt utilizate în creșterea animalelor și

producția de băuturi spirtoase.

Sectorul cuprinde trei segmente principale: producători de sfeclă de zahăr, care este cultivată în

special în nordul și centrul țării, procesatorii de sfeclă de zahăr, precum și producători și

comercianți de semințe de sfeclă de zahăr.

Cultivarea, achiziția, prelucrarea sfeclei de zahăr și producția de zahăr, 2002 - 2009

Specificare Unitate 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

Suprafaţă

cultivată

mii ha 33 34 42 34.6 23 19.5 26.5 25.4 31.2

Productivitate tons/ha 28.4 29.1 27.8 17.4 40 18.2 33.5 24.0 19.0

Cantitate

achiziționată

mii

tone

948 986 1074 570.

3

932.

6

323 794.

6

592.

2

584.

6

Conţinut de

zahăr

procent 15.4

4

16.4

0

16.8

7

16.4 17.2 17.4 17.4 17.7 17.2

8

Cantitate

procesată

mii

tone

927 975 1062 555 921 310.

5

790.

8

588.

2

579.

6

Zahăr produs mii

tone

111 133 148 71 132.

6

45.2 103.

6

87.6 83.4

Eficienţa procent 11.9

6

13.6

4

14.0

0

12.8 14.2 14.6 13.1 15.1 14.4

În prezent, sfecla de zahăr din Republica Moldova este procesată de către trei companii: ÎM

Sudzucker Moldova SA, care include fabrici de zahăr din Drochia, Fălești și Alexandreni,

46

"Mag Vest" SA, cărei aparţin fabricile de zahăr din Dondușeni și Glodeni și "Moldova Zahăr"

SA, care include fabrica de zahăr din Cupcini, aprovizionînd cu zahăr piața internă. Surplusul

de zahăr este exportat în țările CSI și a Uniunii Europene.

În 2012, sfeclă de zahăr a fost procesată de 5 întreprinderi cu capacitate combinată de 15,900

tone timp de 24 de ore. Volumul de materie primă a totalizat 584,600 tone, din care 579,600

tone au fost procesate și produse 83,4 mii tone de zahăr. Potențialul de export al tarii este

evaluat la nivelul de 50-60 mii tone.

4. Industria de procesare a produselor de origine animalieră

Producția animalieră și industria de procesare a produselor animaliere are o contribuţie mare,

de multe ori subestimată, în economia rurală a Republicii Moldova. Pe lîngă multe beneficii

oferite de către efectivele de animale la nivel de producător și rural, acest sub-sector, de

asemenea, contibuie în mod deosebit la activități de procesare, vânzare cu amănuntul, și

marketing.

În prezent cantitatea de lapte produsă şi procesată reprezintă circa o treime din volumul anului

1990, din cauza capacităţilor limitate de procesare a laptelui și prin urmare, condiţionînd

importuri semnificative de produse lactate. Creșterea producției va necesita investiţii suficiente

și servicii de sprijin.

Industria produselor lactate este un sector cu nivel sporit de integrare în mediul fermierilor.

Companiile de produse lactate organizează centre de colectare a laptelui în diferite regiuni ale

țării. Uzinele de procesare oferă măsuri de sprijin pentru producătorii agricoli pentru a evita

falsificarea, a spori calitatea laptelui, și pentru a asigura o aprovizionare de lapte stabilă.

Referitor la alte elemente ale sectorului, e necesar de a pune un accent mai mare pe dezvoltarea

lanțului valoric.

Industria de procesare a laptelui constă din nouă întreprinderi mari și mijlocii, cu o capacitate

anuală de procesare de circa 628 mii tone, gradul de utilizare fiind de 65%. Principalele

companii din sector sunt SA Incomlac, Lactalis Alba, și SA INLAC.

Moldova importă aproximativ 60% din consumul de lactate și produse de carne de vită, doar

40% provenind din producția internă.

Analiza detaliată SWOT a sectorului permite să formulăm următoarele:

Puncte forte

Moldova are o pondere mare atât de produse lactate cît și de carne în industria de procesare

agricolă;

Industria procesatoare este bine poziţionată geografic, lingvistic, și în mod tradițional pe

piețele CSI, în special Rusia, și este, de asemenea, bine situată pentru a exporta către

Orientul Mijlociu. De asemenea, îmbunătățirea practicilor de siguranţă alimentară poate

duce la deschiderea piețelor UE;

Au fost alocate investiții străine substanțiale în sectorul zootehnic şi de procesare din

Republica Moldova și astfel de investiții sunt posibile în continuare cu condiţia că partea ce

ţine de producţie să fie extinsă și să devină mai eficientă;

Industria procesatoare este răspândită pe tot teritoriul Republicii Moldova și, în cele mai

multe cazuri, întreprinderile sunt situate destul de aproape de producătorii de animale.

47

Puncte slabe

Fabricile de procesare a laptelui operează sub nivelul lor de capacitate, deoarece

procesatorii nu pot obține cantităţi sufuciente de lapte moldovenesc pentru procesare;

Întreprinderile de procesare, în special cele mici și mijlocii, se confruntă cu constrângeri de

natură tehnologică, logistică, financiară, și de marketing, care limitează considerabil

potențialul lor;

E nevoie de forță de muncă mai calificată în sectorul de procesare;

Există cerințe de îmbunătățire a siguranței şi calităţii alimentelor, în deosebi în sectorul de

procesare a laptelui și cărnii;

lanț grupări valoare între procesatori și alte părți ale lanțului sunt mai slabe decât ar trebui

să fie, deși unele procesoare au făcut o treabă excelentă de a dezvolta relații cu producătorii

care le furnizează;

Nu există cercetări publice suficiente, inovaţii, precum și inițiative de comunicare pentru a

servi sectorul de procesare;

Tehnologiile/capacităţile de comunicare şi de procesare a datelor la unele fabrici de

procesare sunt extrem de inadecvate.

Oportunități

Există oportunități excelente pentru sectorul de procesare a produselor animaliere, în

special a produselor lactate, pentru a dezvolta în continuare activitățile sale interne de

export și pentru a consolida activități zootehnice de mare valoare;

Există oportunităţi pentru sectorul de procesare de a juca un rol mai important în

conducerea și coordonarea inițiativelor lanțului valoric cu alte părți interesate, atât în

amonte cît și în aval;

Există oportunități de diversificare a produselor procesate și a piețelor, precum și de sporire

a accesului la piețele de valoare înaltă;

Amenințări

În caz că Republica Moldova nu se va conforma cu normele necesare privind siguranţa

alimentară şi alte standarde, sectorul de procesare a produselor animaliere din Moldova se

va confrunta cu dificultăţi de accesare la pieţele internaţionale și intrarea sa în UE ar putea

fi amânată din cauza acestor deficiențe;

Produsele procesate din Republica Moldova trebuie să concureze cu produsele procesate

din alte țări, atât pe pieţele interne cît și cele de export. În Republica Moldova se importă

multe produse alimentare procesate, și există riscul ca, în unele cazuri, procesatorii

autohtoni nu vor fi capabili să concureze cu aceste importuri în creștere.

În scopul obţinerii unor beneficii economice globale, prioritatea majoră a acestui sub-sector din

Republica Moldova în următorii ani va fi creşterea producției de lapte și extinderea producției

de carne de vită. Pentru subsectorul de procesare, prioritatea va fi modernizarea fabricilor în

scopul sporirii eficienței și conformarea cu cerințele de siguranță alimentară ale UE.

6. Viticultura și industria vinului

Industria vinicolă deţine un rol esențial în economia Republicii Moldova. Aproximativ 10-12%

din bugetul anual național de stat este format din veniturile generate din viticultura. Vița de vie

a fost cultivată pe acest teritoriu timp de cel puțin 5000 de ani. Principalele zone producătoare

de vin sunt situate între latitudinile 46 ˚ - 48 ˚, care sunt similare cu regiunile franceze

Bordeaux și Burgundia, renumite pentru cultivarea viței de vie.

48

În 2011 suprafața totală a podgoriilor a constituit 139,900 ha, inclusiv 128400 ha de viță de vie

roditoare. Mai mult de 95% sunt în proprietate privată. În perioada 2002 - 2010 au fost plantate

circa 29000 ha și, astfel, se preconizează ca producția totală de vin din Moldova să crească în

următorii ani.

Republica Moldova este inclusă în lista primelor 10 țări producătoare și exportatoare de vinuri

din lume. În prezent, 191 de fabrici de vin dețin licențe de producție. Moldova produce 20-25

milioane de decalitri de vinuri în vrac.

În prezent sectorul vitivinicol atrage investiții străine semnificative. Vinul are o influență

majoră asupra stării economice a țării, reprezentând până la 20% din veniturile din export în

anii favorabili.

Până în anul 2006, Federația Rusă a fost principala piață de export a vinurilor moldovenești,

absorbind până la 80% în unii ani, în present insă, volumul exportului constituie 30-50%.

Datorită îmbunătăţirii calităţii vinului și diversificării piețelor, cantități semnificative de vinuri

moldovenești sunt acum exportate în Polonia, Republica Cehă, România, Germania, China,

Israel, Austria, Țările Baltice, Belgia, Canada, Ungaria, Irlanda, Olanda, Slovacia și Statele

Unite ale Americii. Banca Europeană de Investiții estimează că sectorul vinului moldovenesc

este capabil de a exporta aproximativ 10 milioane de sticle de alcool pe an în țările occidentale.

Actualmente, sectorul se confruntă cu unele dificultăți. Situația dificilă a companiilor din

sectorul vitivinicol din Republica Moldova este în continuare accentuată de active depăşite,

necesitate sporită de investiții, lipsă de diversificare a pieței de export, cantitate insuficientă de

vin de calitate, precum și lipsă de abilităţi financiare, de marketing și management corporativ.

Planul țării pentru perioada 2011-2020 de recuperare și dezvoltare a viticulturii și procesare a

vinului, prevede înlocuirea a 80.000 ha de plantații vechi cu 70.000 ha de vii noi. Astfel, 8.000

ha ar trebui să fie defrișate anual și 7.000 ha să fie plantate. Portaltoii și butaşii trebuie să fie

importaţi sau produşi la nivel local. Obiectivul este că, până la sfârșitul acestui deceniu,

aproape toate viile cultivate în prezent să fie reînnoite și dotate cu sisteme de irigare prin

picurare moderne și antigrindină, precum și echipamente noi de management şi recoltare.

Relaţiile de piaţă dintre producători (şi băncile lor), precum şi unele fabrici de vin, pot fi

asimetrice. Un contract de vânzare-cumpărare şi livrare standard şi legal, este văzut ca pe o

pre-condiţie pentru crearea unui climat/cadru echitabil de tranzacţionare.

De asemenea, revitalizarea întregului sector va necesita investiții în procesarea, îmbutelierea și

etichetarea, precum și în transportarea, controlul calității și instruirea forței de muncă.

Aspectele-cheie din sectorul vitivinicol care trebuie abordate sunt următoarele:

Multe părţi implicate în sectorul vitivinicol au o situaţie financiară precară, cu niveluri

înalte de stocuri şi de creanţe active (bani datoraţi lor) iar relaţiile de piaţă între bănci şi

operatorii din sectorul vitivinicol, este uneori asimetrică.

• Doar 25% din viile Moldovei produc peste 8 tone / ha / an și sunt considerate de înaltă

calitate; 8.000 ha ar trebui să fie defrișate anual și 7.000 ha să fie plantate.

49

• Actualmente, circa 25% din producția de vin este în unități cu mai puțin de 100 t / a,

15% în unități cu pana la 500 t / an, iar 60% din fabricile de vin au capacități anuale de peste

500 tone și sunt departe de ceea ce este considerat capacitate optimă.

• Relația de piață între cultivatorii de struguri tehnici (cultivatori) și unele vinării poate fi

asimetrică.

• Vinul moldovenesc nu se bucură de recunoaștere adecvată sau reputație de vin de bună

calitate pe principalele piețe de export.

• Cooperarea între producătorii de vin și între producătorii de struguri este limitată.

• Interacțiunea instituțională între sectorul privat și public trebuie să fie consolidată.

• Capacitatea de marketing a vinului este slabă și subfinanțată.

• Vinul ecologic și turismul vinului sunt subdezvoltate.

• Orice scădere semnificativă a exporturilor de vinuri în continuare ar avea un efect

negativ disproporționat asupra economiei și asupra structurii societății în ansamblu.

Ministerul Agriculturii a adoptat obiectivul general - de a moderniza și soluționa deficiențele

structurale din industria vinului din Moldova și de a contribui la îmbunătățirea unui mediu

propice pentru producția de vin de calitate (IGP și DOP), în scopul de a îmbunătăți

competitivitatea pe piața internă și export.

Pentru a sprijini aceste evoluții strategice cu support financiar, Guvernul Republicii Moldova a

negociat și Ministerul Agriculturii supraveghează un împrumut de 75 milioane euro de la

Banca Europeană de Investiții (BEI) pentru finanțarea reformei industriei vinicole

moldovenești. Programul de restructurare a sectorului vitivinicol a fost proiectat de către

Guvern și Banca Europeană de Investiții (BEI) pentru a aborda vulnerabilitățile structurale din

industria vitivinicolă a Moldovei. La 23 noiembrie 2010, Guvernul și BEI au semnat un acord

de finanțare prin care BEI a acordat un împrumut de 75 milioane euro Republicii Moldova.

Ministerul Agriculturii supraveghează și este responsabil pentru implementarea generală a

programului prin intermediul "Unităţii Consolidate de Implementare şi Monitorizare a

Programului de Restructurare a vinului".

Programul va asigura ca investițiile sale în podgorii, procesarea vinului și industriile aferente să

contribuie la avansarea producției de vinuri îmbuteliate clasificate: vinurile moldovenești sunt

DOP (denumire de origine protejată) sau IGP (indicație geografică protejată).

Necesităţile de dezvoltarea a industriei alimentare

Industria alimentară este cel mai mare cumpărător de producție primară directă, aşa că starea sa

de dezvoltare are un impact direct asupra situației veniturilor agricultorilor. Prin urmare,

legăturile directe de afaceri între aceste două părți ale lanțului alimentar (măsurat prin gradul

de integrare pe verticală și pe orizontală) au un impact semnificativ asupra competitivității

sectorului. Nivelul actual de integrare pe verticală și orizontală, al sectorului agro-alimentar din

50

Republica Moldova este foarte scăzut, prin urmare, o îmbunătățire a acestuia reprezintă unul

din obiectivele principale de dezvoltare a acestui sector.

Bazîndu-se pe o analiză detaliată a sectorului agro-alimentar din Republica Moldova

următoarele concluzii pot fi enumerate:

nivel scăzut de dotare cu tehnologie modernă de procesare a produselor alimentare;

nivel scăzut de concentrare de procesare, şi prin urmare, eficacitate scăzută;

lipsă de capacitate maximă de procesare;

capital prea scump pentru restructurarea și modernizarea instalațiilor de procesare;

grad scăzut de integrare pe verticală și orizontală între procesatori și producția primară;

lipsă de implementare a standardelor de siguranță alimentară și standardelor de calitate

a produselor alimentare;

lipsă de implementare a metodelor moderne de marketing și management;

lipsă de acces deplin pe piețele dezvoltate;

avantajul competitiv legat de costurile mici a forței de muncă va scădea treptat, astfel va

apărea nevoia de a crește productivitatea.

Bazîndu-se pe concluziile de mai sus, această strategie propune (prin prioritatea 1) să fie

lansate procese de restructurare şi modernizare a acestui sector, cu un sprijin financiar

suplimentar pentru consolidarea integrării pe verticală și pe orizontală și punerea în aplicare a

cerinţelor de siguranță alimentară și de calitate a produselor alimentare. Aceste activități vor

implica sprijin financiar pentru investiții în instalații procesatoare, clădiri moderne, linii de

producție moderne, inclusiv toată infrastructura de sprijin.

Se propune acordarea unui sprijin suplimentar pentru a susţine crearea și funcționarea

grupurilor de producători agricoli. Ministerul a pregătit un proiect de lege privind organizarea

si functionarea grupurilor de producatori agricoli, care a fost depus la Parlament.

Prin această strategie Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare vrea să abordeze și să

răspundă în mod eficient la nevoile și oportunitățile din acest sector. Scopul acestei strategii

este de a oferi sprijin necesar și cadru instituțional, juridic și economic pentru a permite

atingerea potențialului în sector. Programele și proiectele trebuie să fie bine concepute și puse

în aplicare în mod eficient.

44. Lipsa de conformitate a unor elemente semnificative din sectorul de procesare

agro-alimentare cu cerinţele UE privind siguranța alimentară și calitatea limitează

accesul sectorului agroalimentar pe piețele UE. Deficiențe în acest sens includ capacității insuficiente de auto-control, lipsa sistemelor de siguranță alimentară bazate pe HACCP,

precum și aplicarea unor tehnologii de producție învechite. Însă, conformarea cu standardele

UE şi alte standarde internaţionale privind siguranţa alimentară este o precondiţie pentru

comerțul global de succes și plasarea de produse agro-alimentare pe piețele internaționale

de mare valoare. Investițiile mari vor fi necesare pentru modernizarea tehnologiei de

producție în conformitate cu cerințele UE, așa cum a fost în cazul noilor state membre.

45. Deficiențele actuale din sistemul de management al sigurantei alimentare a țării

reprezintă cele mai grave impedimente pentru acces şi o prezență mai competitivă a

produselor agricole moldovenești pe piețele internaționale, precum şi în contextul unor

considerente naționale de sănătate publică. Organizarea instituțională existentă se bazează

51

pe o structură fragmentată, cu mai multe instituții și un număr de agenții la nivel central,

municipal și raional responsabile de siguranța alimentară. Suprapunerea funcțiilor a

provocat cerințe repetitive legate de inspecții, teste de laborator, certificare, etc., ducînd

astfel la creșterea costurilor pentru sectorul privat și confuzia instituțională care permite

rent seeking. Strategia pentru Siguranța Alimentară și noua legislație a început procesul de

transparentizare şi credibilizare a sistemului și se caută resurse necesare pentru realizarea

investițiilor de laborator în conformitate cu Strategia Națională de Modernizare a

Sistemului de Laborator. De asemenea, Punctele de Inspecţie la Frontieră și a altor

infrastructuri de control vor cere investiții semnificative pentru a-i aduce în conformitate

cu cerințele UE.

46. Tabelul 2: Prezentarea generală a sectorului agricol prin analiza SWOT

Puncte tari Puncte slabe Oportunități Amenințări

Tradiții și experiență

în producția de vin,

fructe și legume

Creșterea

productivității muncii

agricole

Predominanța de culturi

cu valoare joasă în

producția agricolă și

productivitatea scăzută a

terenurilor

Creșterea

productivității terenurilor prin

adoptarea unor

tehnologii noi

Terenuri mari în

proprietate privată

Producție animalieră

fragmentată și ineficientă,

furaje limitate și lipsa

pășunilor de calitate

Structură duală și

fragmentată a

exploatațiilor agricole

Sector agro-alimentar slab

finanţat şi acces limitat la

capital și credit

Creșterea accesului

la ISD și resurse

financiare și

asistență tehnică

pentru dezvoltarea

sectorului

Dezvoltarea unor

piețe agricole

autohtone

Scăderea

posibilităților de

investiții externe

Balanță comercială

pozitivă a sectorului

agro-alimentar

Dependența de inputuri

agricole importate și acces

insuficient la inputuri de

calitate

Structura comerțului cu

produse agro-alimentare

(valoare scăzută a

exportului, valoare

ridicată a importului) și

lipsa unor capacități de

procesare a alimentelor

Modalități și condiții speciale pentru

comerțul cu UE

(PCA, ACLCA)

Creșterea

barierelor

comerciale

Creșterea

concurenței pe

piețele externe

Servicii de extensiune

bine stabilite

Sistem de învăţămînt

agricol învechit, servicii

de extensiune izolate și de

cercetare agricolă slabe

Intensificarea

schimbului de

experiență și know-

how cu UE și CSI

Proximitatea piețelor

dezvoltate cu cerere

mare de produse

Lipsa de coordonare a

lanțului de aprovizionare,

infrastructura de post-

Cerere mare și în

creștere de produse

de nișă și produse

Volatilitate

ridicată a

prețurilor la

52

agricole (UE și CSI) recoltare și alinierea la

standardele de siguranță

alimentară ale UE

Structura slab dezvoltată a

organizațiilor de

producători

ecologice pe piețele

externe

producția agricole

Creșterea

prețurilor la

inputuri agricole

3. Revizuirea mediului și resurselor naturale

47. Teritoriul Republicii Moldova poate fi împărțit în trei zone agro-ecologice (ZAE).

Suprafaţa fiecăreia din aceste ZAE posedă aceleași caracteristici în ceea ce privește

terenul, clima, tipul de sol, și disponibilitatea apei. ZAE de Nord este o zona deluroasa cu

paduri, vegetație de stepă şi luncă. Ea are sol mai fertil cu o mare capacitate de reținere a

apei, ceea ce face ca această zonă să fie cea mai potrivită din cele trei zone pentru creşterea

culturilor de cîmp. ZAE de Centru este delurosă și are văi adînci, sol mai putin fertil, și

este cea mai potrivită pentru culturi perene, cum ar fi vii și livezi. ZAE de Sud posedă

teren de stepă spre luncă şi are atît soluri foarte fertile cît şi mai puţin fertile. Din cauza

temperaturilor ridicate și precipitațiilor scăzute, ultima zonă are doar producție marginală

în absența irigării.

Figura 19: Zone agro-ecologice din Moldova

Sursa: Banca Mondială (2012).

48. Cea mai mare parte a terenurilor din Republica Moldova este cultivată de către

sectorul agricol. 60 % din terenurile Republicii Moldova a fost teren agricol și altele 13 %

erau teren forestier în 2011. Ponderea terenurilor agricole în suprafaţa totală de terenuri a

suferit modificări minore în deceniul precedent, deși cota ridicată denotă o expunere sporită la

condiții climatice și meteorologice.

Tabelul 3: Suprafaţa de teren din Republica Moldova, 2004-2012 (mii ha)

2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Terenuri agricole 1951 1952 1953 1974 1979 1985 2008 2009

Terenuri silvice 406 429 432 439 444 447 450 451

Alte terenuri 1028 1005 1000 972 962 953 927 925

Total terenuri 3385 3385 3385 3385 3385 3385 3385 3385

Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova

53

49. Solul Republicii Moldova este caracterizat în primul rînd prin cîmpii văluroase cu

cernoziomuri fertile și terenuri agricole productive. Aproape fiecare al doilea hectar de

teren are soluri de calitate mai sus de nivelul mediu din care 689000 ha (27 % din terenuri

agricole) este de foarte bună calitate. Cu toate acestea, calitatea solurilor a scăzut cu 5 puncte

pe parcursul a 30 de ani, în principal ca urmare a schimbărilor climatice și utilizare de tehnici

agricole industriale. Cu toate acestea, nivelul scăzut de rotații (reducerea culturilor furajere cu

leguminoase), reducerea utilizării îngrășămintelor organice de 20-30 de ori și a îngrășămintelor

minerale de 15-20 ori, au dus la un dezechilibru profund de humus și bio -elemente în sol și

degradarea lui biologică.Conținutul de fosfor în majoritatea solurilor este de 1,8 la 2.1mg/100g

de sol și este la limita dintre gradație scăzută și moderată. Conținutul general de potasiu din

solurile Republicii Moldova este favorabil, oferind posibilitatea de a obține randamente ridicate

la 90 % din terenurile agricole. În ultimii 120-130 de ani, conținutul de humus în soluri a

înregistrat un proces lent scazut, in scadere cu 40-50 %. Scăderea calității solurilor devine o

problemă critică în țară, şi în combinaţie cu consecințele diferitor tipuri de eroziune, duce la

scăderea productivității culturilor agricole și eficienței producției agricole pe suprafeţe mari ale

țării.

Tabelul 4: Teren agricol în funcţie de calitatea solului în 2012 (mii ha)

Clasificare

Gradația calităţii solului,

puncte

Suprafaţa,

000 ha Ponderea în suprafață

totală, %

I 81-100 689 27

II. 71-80 536 21

III. 61-70 382 15

IV. 51-60 382 15

V. 41-50 303 9

VI. 21-40 153 6

VII. 20 178 7

Media naţională 65 2,623 100

Sursa: Programul național de consolidare a terenurilor agricole

50. În rezultatul scăderii calității solului, calitatea apei se află, de asemenea, în declin

și afectează negativ productivitatea terenurilor agricole. În ciuda numeroaselor rezervoare,

volumul de apă de suprafață și debitul rîurilor au scăzut. Principalele surse sunt apa de ploaie și

apă din zăpada topită. Resursele de apă sunt formate din apele de suprafață a rîurilor, lacurilor

și apele subterane. Suprafață totală acoperită de apă este de 76214 ha, inclusiv iazuri (36718

ha). Cele mai mari resurse de apă sunt rîurile transfrontaliere: Rîul Nistru (circa 57 %) și Prut

(10 %). Calitatea apei din Nistru și Prut este acceptabilă și poate fi folosită în diferite scopuri.

Cu toate acestea, debitul de apă de suprafață s-a redus cu 30-50 la sută față de media

multianuală, pentru mai multe zone hidrografice importante (cum ar fi Nistru și Prut) și cu 20-

40 la suta pentru zonele și rîurile hidrografice mici. Rîurile și iazurile sunt de obicei poluate,

avînd o mineralizare ridicată. Din rezervele de ape subterane doar 50 % corespund cerințelor

indicatorilor de calitate. În scopuri de irigare, poate fi utilizată doar apa din rîuri, în timp ce apa

din bazinele interioare este în mare parte necorespunzătoare. În partea de sud a țării se observă

un grad ridicat de mineralizare și un deficit mai mare de apă.

51. Sectorul de irigații din Moldova se află în stare precară și împiedică dezvoltarea

sectorului agricol. Terenurile irigate și cererea asociată de apă s-au redus semnificativ din

1990 (fără Transnistria), fiind în scădere de la 193.000 ha în 1990 la aproximativ 24.000 ha în

54

2005. Această reducere a suprafațelor irigate a Moldovei se datorează mai multor factori,

printer care uzarea stațiilor de pompare, deteriorarea echipamentului, costuri mai mari la

energie care face pomparea apei inaccesibilă pentru fermierii privați, prăbușirea sectorului

agricol în 1990 și restructurarea terenurilor agricole, fapt care a dus la neconformarea

sistemului de irigare existent cu noile dimensiuni ale parcelelor agricole. Dacă aceşti factori vor

fi analizaţi și remediaţi, este foarte probabil că cererea de apă în sectorul de irigare va crește

substanțial, mai ales avînd în vedere consecințele schimbărilor climatice asupra agriculturii

dependente de ploi. Scăderea volumului de precipitații și creșterea cererii de apă pentru irigații înseamnă că schimbările climatice vor duce la conflicte privind resursele de apă, lăsînd un

decalaj mare în cererea de irigare nesatisfăcută, în cazul în care nu sunt aplicate măsuri de

adaptare.

52. Accesul redus la servicii de irigare ca urmare a deteriorării sistemelor de irigare

de stat în ultimul deceniu reprezintă un impediment serios în procesul de tranziție la

agricultura cu valoare mai mare și, ca urmare, mai mari. Acest lucru s-a întîmplat din

cauza lipsei unor investiții publice și reforme instituționale din 1991 și a dus la o situație în

care, în 2007, doar aproximativ 16 la sută din terenuri irigabile au fost irigate și doar cu

aproximativ 50% din cantitatea de apă necesară. Acest fapt a cauzat reducerea recoltelor de

culturi cu mult sub potențialul de productivitate cu aplicarea irigării. Mai ales luînd în

considerare impactul scontat al schimbărilor climatice asupra Moldovei (în deosebi, precipitaţii

slab prognozabile şi reduse), irigarea eficace prin utilizarea apei în mod eficient va reprezenta

modalitatea-cheie pentru dezvoltarea agriculturii. Este important de a sprijini reabilitarea/

reconstrucția (inclusiv căptușeală și conductele) a tuturor sistemelor de irigare centrale de-a

lungul râurilor Nistru, Prut și altele amplasate de-a lungul lacurilor artificiale sau naturale cu

apă de bună calitate pentru irigare. Este nevoie de a identifica urgent posibilitățile de construire

a unor istalaţii suplimentare de capturare / acumulare a apei provenite din ploi, topirea zăpezii,

etc.

53. Alte soluții (inclusiv tehnologice și tehnice) pentru soluţionarea problemelor legate de

deficitul de apă pentru agricultură

Vor fi examinate toate inovațiile tehnologice utilizate la nivel mondial pentru a eficientiza

utilizarea apei pentru agricoltura inclusiv sistemele de irigare mai eficiente ; cu presiune joasă,

sisteme de irigare cu articulare mediană, aspersiune, irigare prin picurare, / sisteme de micro-

irigare, sistemele de refolosire etc..

Pe lîngă irigare, este important să fie aplicate tehnici agricole adecvate și folosite cele mai bune

practici de gestionare a apelor agricole pentru a îmbunătăți eficiența și eficacitatea utilizării

apei, şi anume: irigare programată şi măsurare volumetrică, mulcire, sistem no-till, arat de

conservare, prelucrarea solului cu miriște, sistemele de cultivare aride, rotația culturilor și

utilizarea paraginilor, densitatea plantelor și amenajarea precum și gestionarea celor mai bune

practici de gestionare a terenurilor (inclusiv nivelarea terenului și conturarea agricolă).

54. Eliberarea actului de proprietate și gestionarea resurselor de apă (asociațiile utilizatorilor de

apă/sursă de investiții în infrastructură)

Guvernul Republicii Moldova a făcut pași importanți în sprijinirea dezvoltării eficiente a

sectorului de irigații, în conformitate cu cele mai bune practici internaționale, prin adoptarea

Legii 171 pe 09.07.2010 cu privire la Asociațiile Utilizatorilor de Apă (AUA). Legea se referă

la crearea asociațiilor utilizatorilor de apă și transferul gestionării de la stat la AUA în mod

55

gratuit. Reglementările specifice și procedura de transfer sunt prezentate în Hotărârea

Guvernului nr. 198, din 13 martie 2013.

În experiența internațională rolul statului este de a identifica resurse financiare pentru

reabilitarea/ renovarea deplină a sistemelor de irigare și de a le trece apoi în administrarea

Asociațiilor Utilizatorilor de Apă (AUA) cu condiția că AUA le va folosi și menține în cel mai

eficient mod.

Având în vedere că suprafaţa de teren irigată anterior în Republica Moldova constituie circa

300 mii ha, iar în cazul în care este planificată atingerea acestui indicator, investiile preconizate

repzezintă 4000 de euro / ha, ceea ce înseamnă că în total va fi necesară o sumă de 1,2 miliarde

euro. Dezvoltarea eficientă și efectivă a sectorului agricol depinde în mare măsură de accesul la

apă pentru irigare și pentru producție și procesare a produselor alimentare. De asemenea,

agricultura reprezintă un poluator major al resurselor de apă.

55. Moldova are o climă extrem de variabilă, care a cunoscut deja sporirea deficitului

de umiditate și fenomene extreme, precum seceta, inundațiile și înghețurile. Înregistrările

meteorologice din ultimii 20 de ani arată media temperaturilor lunare cuprinse între -8.5 ° C în

ianuarie și 26,0 ° C în luna august. Perioada caldă a anului este de circa 190 zile. Intensitatea

anuală de precipitații scade de la nord-vest la sud-est. Pe parcursul anilor 1985-2007 mediile

anuale de precipitații pot varia între 445 mm și 960 mm în partea de nord a Moldovei și 371

mm și 813 mm (1997), în partea de sud a țării. Numărul total anual de zile ploioase (cu> 0,1

mm de precipitatii) a variat între 121 și 174 în regiunile nordice și între 91 și 152 de zile în

regiunile sudice.

Tabelul 5: Precipitații atmosferice pe zone agro-ecologice

Regiuni Briceni (Nord) Chişinău (Centru) Cahul (Sud)

Ani 2008 2009 2010 2011 2008 2009 2010 2011 2008 2009 2010 2011

Cantitatea anuală

de precipitații, mm

773 445 960 439 466 446 734 428 444 405 699 371

Numărul de zile

cu 0,1 mm și

peste de

precipitații

146 132 159 120 107 122 134 96 114 101 140 93

Umiditatea

relativă a aerului,

%

76 71 76 71 70 68 74 69 71 68 73 68

Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova

56. Agricultura este unul dintre sectoarele cele mai vulnerabile la condiţiile climatice

ale economiei moldovenești. Instabilitatea climei este una din principalele cauze de recoltare

instabilă și prezintă un risc inerent pentru agricultura Moldovei. Scăderile de producție în

sectorul agricol ca urmare a calamităților naturale (inclusiv secete, inundații, grindină,

înghețuri, și furtuni severe) se trabsformă în pierderi anuale estimate la 3.5 - 7.0 la sută din

PIB-ul Moldovei. Următoarele evenimente deosebit de grave, cum ar fi seceta din 2006-07, au

diminuat randamentele de culturi majore, cum ar fi grîu, porumb, floarea soarelui cu 50-75 la

sută. Sectorul agricol a asigurat 33 % din rata totală a ocupării forței de muncă în 2007. Cu

toate acestea, marea majoritate a populației din mediul rural care cîștigă mai puțin de 5 dolari

pe zi, este extrem de vulnerabilă la orice fenomen advers care afectează sectorul agricol,

56

deoarece practică agricultura de performanță scăzută și depinde aproape în întregime de

condițiile climatice.

57. Printre efectele cele mai drastice ale schimbărilor climatice asupra agriculturii

moldovenești se numără secetele, provocînd o reducere semnificativă în recolte si animale. Durata secetei variază de la cîteva zile la cîteva luni sau chiar ani la rînd (1945, 1946, 1947). În

anii 1990, 1992, 2003 secetele au durat pe parcursul sezonului de crestere activă (aprilie-

septembrie), în timp ce în anii rămași, secetele au apărut, în principal în timpul verii.

Inundațiile și secetele grave recente în Moldova au sporit extremele de temperatură și nivelul

de precipitații, ceea ce duce la necesitatea inevitabilă de adaptare a producției agricole la

schimbările climatice. În timpul secetei catastrofale din 2007, 90 % din teritoriul țării și 80 %

din populația rurală dependentă de agricultură au fost afectaţi de recolta redusă. Volumul

producției culturilor cerealiere s-a micșorat cu 70 % față de anul 2006, producția națională de

grîu a scăzut în medie cu 25 %, media naţională de porumb a scăzut cu 59 %, efectivul de

bovine s-a diminuat cu un sfert, cel de porci cu aproape 50 %, ovine și caprine cu 10 % și

numărul de păsări cu 25 %. Rezultate similare pot fi observate în cazul în care se face

compararea randamentelor de grîu și porumb pe regiune în perioada 2009-2011 și 2012 - cea

mai mare scădere s-a întîmplat în regiunea de sud.

Figura 20: Recolta de grîu și porumb în 2012 față de media din 2009-2011 pe regiune

(tone / ha)

Sursa: MAIA (2013).

58. Schimbările climatice vor contribui la creşterea temperaturilor și la variabilitatea

precipitațiilor în viitor, reducînd și mai mult recoltele și efectivele de animale. După cum a

demonstrat un studiu al Băncii Mondiale (2012) de modelare a efectelor schimbărilor climatice

asupra Moldovei, în toate scenariile temperatura va crește treptat de la nivelul actual pînă în

anul 2050 cu cea mai mare creștere de temperatură în cadrul scenariului de impact mare și cea

mai mică creștere în scenariul cu impact redus. Deși există în continuare incertitudini referitor

la gradul de încălzire, care va avea loc în Republica Moldova, tendința generală de încălzire

este clară și evidentă pentru toate cele trei ZAE, cu încălzire medie de peste 2oC în următorii 50

de ani în cadrul scenariului mediu. Magnitudinea temperaturilor actuale din ZAE este mică,

57

temperatura medie fiind cu 0.6oC mai mică în ZAE de Nord decît cea din ZAE Centrală și de

Sud. În ceea ce privește precipitaţiile pînă în 2050, scenariile de precipitaţii scăzute, medii şi

ridicate indică o incertitudine în magnitudinea schimbărilor, dar toate cele trei scenarii

prognozează o scădere a precipitațiilor. Prognoza impactului mediu indică o scădere a

precipitațiilor la nivel national cu aproximativ 5 mm pe lună, cea mai mare scădere fiind

prognozată pentru ZAE de Nord. Incertitudinea la nivel regional este chiar mai mare, iar

precipitațiile anuale ar putea scade cu 118 mm pe an, toate ZAE fiind afectate în mod

semnificativ.

59. Fermierii din Republica Moldova nu sunt adaptaţi în mod corespunzător la

climatul actual, acest "deficit de adaptare," în Republica Moldova fiind mare. Efectul

direct al temperaturilor şi precipitaţiilor asupra culturilor în Moldova în cadrul viitoarelor

schimbări climatice va fi cel de a reduce majoritatea recoltelor. Schimbările climatice vor

reduce randamentele de grîu, porumb, lucernă, struguri, legume, și pășune. Recoltele de mere

se aşteaptă să rămînă relativ constante, cu o ușoară scădere a recoltelor de mere ce necesită

irigare din ZAE de Sud. Irigarea reduce efectele negative și scade, de asemenea, variabilitatea

în acele zone în care apa pentru irigare va fi disponibilă. Totuşi, după cum se menţionează mai

jos, reducerea volumului de apă pentru irigare ar putea reduce și mai mult randamentul

culturilor. Aceste rezultate au fost prezentate fermierilor moldoveni care au susţinut că efectele

menţionate sunt confirmate de tendințele actuale și experiența lor.

60. Scăderea volumului de precipitații și creșterea cererii de apă pentru irigare

înseamnă că schimbările climatice vor duce la conflicte referitor la resursele de apă,

lăsînd un decalaj mare în cererea de irigare nesatisfăcută, în caz că nu sunt aplicate

măsuri de adaptare. Odată cu dezvoltarea Moldovei, cresc şi cerinţele de apă, dar schimbările

climatice vor provoca, de asemenea, creşterea cererii de apă pentru irigare din cauza

temperaturilor ridicate și precipitațiilor reduse. Studiul Băncii Mondiale de modelare a apelor

specifice din ZAE şi bazinele hidrografice (2012) sugereaza ca, chiar și fără schimbările

climatice, creșterea cererii non-agricole pentru apă va provoca deficite în următoarele cîteva

decenii. Odată cu schimbările climatice, în deosebi bazinul Răut, dar şi bazinele Superior și

Inferior ale Nistrului, ar putea simţi o lipsă severă de apă pentru irigații.

Figura 21: Efectul schimbărilor climatice supra temperaturilor anuale medii (grade

Celsius) și precipitațiilor (mm/an), din 2010 pînă în 2050 în Scenariile cu Impact Redus,

Mediu şi Ridicat

Sursa: Banca Mondială (2012).

61. Suprafaţa de împădurire în Republica Moldova rămîne relativ constantă în ultima

perioadă, și este foarte importantă pentru îmbunătățirea echilibrului ecologic și echilibrul

apei, precum și pentru reducerea eroziunii hidrologice și eoliene și îmbunătățirea

productivității terenurilor agricole. Contribuția sectorului forestier la economia națională ia

58

forma produselor forestiere (lemn și nelemnoase), furnizate ca produse finite sau semi-finite

sau materii prime, precum și servicii. Circa 300 - 400 mii m3 de lemn de combustibil sunt

colectate în medie anual, ca urmare a întreținerii pădurilor şi activităţilor ce asigură

continuitatea plantărilor în resursele forestiere, inclusiv lemn de foc, care reprezintă

aproximativ 85 %. Despădurirea în Republica Moldova a fost cauza principală ce a dus la

eroziunea solului, fiind influienţată de necesităţile localnicilor în lemn combustibil pentru

încălzire și gătit, și de lemn pentru constructiiş exploatarea forestieră ilegală a ajuns la

aproximativ 104 mii m3 în 1997-2005. În această perioadă, media de defrişare ilegală de păduri

și plantații de tip pădure administrate de Moldsilva a fost de aproximativ 12 m3 la 1000 ha, pe

cînd în pădurile administrate de către autoritățile locale această cifră a ajuns la circa 30 m3.

Tabelul 6: Prezentarea generală a mediului și resurselor naturale, prin analiza SWOT

Puncte tari Puncte slabe Oportunități Amenințări

Sol fertil și condiții climaterice favorabile

Scăderea calității solului

Aplicare în masă a

unor practici moderne

de gestionare a

terenurilor agricole

prin servicii de

cercetare și

extensiune

Creșterea eroziunii

solului, în rezultatul

defrișărilor

Alimentare cu apă din

abundență

Scăderea calității apei

Starea proastă a

sistemului de irigare

Aplicare în masă a

unor practici moderne

de gestionare a apei

prin servicii de

cercetare și extensie

Vulnerabilitate

sporită a agriculturii

la riscuri naturale

(eroziunea solului,

alunecări de teren,

secetă, grindină,

îngheț, inundații)

Elaborarea și/sau

utilizarea de specii

rezistente la

schimbările climatice

Schimbările climatice

accelerate și apariția

frecventă a

dezastrelor naturale și

a condițiilor

meteorologice

nefavorabile

Creșterea

temperaturii și

schimbarea modelelor

de precipitații

Lipsa pădurilor și

împădurire limitată

Creșterea resurselor

regenerabile de

energie în agricultură

Creșterea investițiilor

în reciclarea

deșeurilor agricole și

de produse

Gestionarea

defectuoasă a

practicilor de

producție agricolă

care rezultă din

creșterea poluării

Insuficientă bio-

diversitate în mediul

rural

Scăderea

biodiversității din

cauza expansiunii

masei de culturi

modificate genetic

59

4. Revizuirea dezvoltării mediului rural

62. Moldova este o țară din mediul rural, cu 58 % din populație locuind în mediul

rural. Din cele 3.56 milioane de oameni care locuiesc în Republica Moldova, în anul 2011 mai

mult de 2 milioane au locuit în mediul rural. Ponderea populației rurale în totalul populației a

fost relativ stabilă - 61 % în 1980 și 58 % în anul 2011. Cu toate acestea, aproape 660.000 de

moldoveni au părăsit țara după 1997, provocînd o scădere a densității populației de la 188

loc./km2 în 1980 la 105 locuitori / km2 în 2011. Populația din mediul rural în funcție de sex

urmează, de asemenea, o tendință stabilă - în perioada analizată, ponderea bărbaților și

femeilor a fost aproape egală, fără a indica vreo politică de favorizare a genurilor.

60

Figura 22: Populația Moldovei în total și pe medii, 1980-2011 (în milioane de euro și pe

procent)

Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova

63. Moldova are cea mai mare pondere a populației rurale din Europa de Est. Prin

compararea ponderii populației rurale în rîndul țărilor din regiune, devine evident că Republica

Moldova are cea mai mare cotă a populației rurale în totalul populației, în timp ce Belarus are

cea mai scăzută. Media din noile state membre a fost de 35 %, iar cea a tărilor UE-15 a fost de

21 % în 2012. Ponderea populației rurale nu s-a schimbat semnificativ în regiune în perioada

analizată.

Figura 23: Ponderea populației rurale în totalul populației din Europa de Est 1992-2012

(procent)

Sursa: OAA (2013).

64. În pofida faptului că jumătate din populația Republicii Moldova locuiește în

mediul rural, rata ocupării forței de muncă în mediul rural este de numai 36 %. În 2000,

61

rata de ocupare în mediul rural a fost de 59 %, în timp ce în anul 2011, a scăzut la 36 %,

demonstrînd o scădere drastică a oportunităților de muncă în zonele rurale. Acest declin a fost

cauzat, probabil de scăderea oportunităților de angajare în agricultură, precum și auto-ocuparea

forței de muncă. Rata de ocupare a bărbaților a fost ceva mai mare în zonele rurale, în toți anii

analizați, deși s-au produs modificări semnificative în ultimii zece ani în această privință. Cu

toate acestea, rata ocupării în mediul urban a scăzut doar de la 49 % în 2000 la 44 % în 2011,

indicînd faptul că a fost mai ușor de a găsi un loc de muncă în mediul urban decît în mediul

rural.

Figura 24: Ratele de activitate și ocupare a forței de muncă în Republica Moldova pe

zone, 2000-2011 (%)

Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova

65. Ponderea populației economic active este mai mică în Republica Moldova,

comparativ cu alte țări est-europene, din cauza exodului forței de muncă activă. Acest

indiciu a arătat doar 38 % din totalul populației, care au fost activi în Republica Moldova în

2012, în timp ce aproape toate celelalte țări din regiune demonstrează o rată de 50 %. Cu toate

acestea, ponderea populației active ocupate în agricultură a fost cea mai mare în Moldova în

1992 (14 %) în rîndul țărilor est-europene, în timp ce a devenit una dintre cele mai mici în 20

de ani (5 %). E important de remarcat decalajul între UE15, NMS și Europa de Est, fiind de 1

% din totalul populației active în agricultură în UE15 în 2012, în timp ce a înregistrat 5 % în

noile state membre.

62

Figura 25: Ponderea populației economic active în total și în agricultură (%)

Sursa: OAA (2013).

66. Tinerii cu nivel scăzut de educație au cea mai mică pondere în ocuparea forței de

muncă în mediul rural din Moldova. Persoanele cu vîrsta între 25-34 ani au arătat cele mai

mici cote de ocupare în zonele rurale, care au scăzut de la 37 % la 16 % în perioada anilor

2000-2011. Mai mult decît atît, pentru cei care posedă doar învățămîntul primar a fost cel mai

greu de a găsi locuri de muncă în zonele rurale - rata de ocupare din mediul rural a scăzut de la

30 % la 5,2 % între 2000 și 2011. Cu toate acestea, e necesar de menţionat, că ocuparea forței

de muncă în toate categoriile a scăzut în ultimii zece ani, în majoritatea cazurilor.

Tabelul 7: Rata de ocupare și rata șomajului în Republica Moldova pe grupe de vîrstă,

2000-2011 (%)

2000 2011

2000 2011

Vîrsta Urban Rural Urban Rural Studii Urban Rural Urban Rural

15-24 ani 48.6 59.4 44.1 36.0 Superioare 68.1 79.6 61.6 52.3

25-34 ani 21.4 37.2 23.3 16.2 Medii de specialitate 59.6 72.9 49.2 52.4

35-44 ani 61.5 74.4 53.7 39.9 Medii profesionale 58.1 74 51.1 49.3

45-54 ani 69.2 82.6 64.8 54.1 Şcoală secundară 41.1 66.5 33.8 36.2

55-64 ani 68.7 83.3 63.6 56.5 Gimnaziu 21.5 54.6 19.2 28.3

65 ani şi mai mult 40 55.9 41.1 40.8 Învățămînt primar sau fără 14.8 29.5 2.0 5.2

Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova

67. Ratele scăzute de ocupare în zonele rurale sunt extrem de determinate de salariile

mici în agricultură în comparație cu alte sectoare ale economiei. Salariile agricole au

înregistrat circa 60 % din media națională în 2004-2011, în timp ce persoanele care lucrează în

sectorul de servicii în calitate de intermediar financiar au cîștigat de două-trei ori mai mult decît

media națională. Prin urmare, intermediarii financiari au cîștigat de la trei la cinci ori mai mult

decît cei care lucrează în agricultură. Deși aceste discrepanţe sunt în scădere, ele rămîn încă

considerabile.

63

Figura 26: Structura salariului mediu nominal lunar pe angajat în economie în funcţie de

activitatea economică (lei)

Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova

68. Salariile mici și numărul limitat de locuri de muncă au creat modele stabile ale

sărăciei în zonele rurale. Nivelul de existenţă a fost mai scăzut în zonele rurale, comparativ cu

cele urbane în perioada 2001-2011, deși a avut loc o creștere în termeni nominali. Cu toate

acestea, gospodăriile din mediul urban au înregistrat o creștere triplă în nivelul lor de existență

reală în 2001-2011, în timp ce nivelul de trai al populației din mediul rural a fost de fapt

constant în ultimul deceniu.

Figura 27: Structura nivelului de subzistență în funcţie de zonă în 2001-2011 (valori

nominale (lei) și index (2001 = 100))

Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova

69. Avînd în vedere scăderea posibilităților de angajare în mediul rural din Moldova,

s-a început un process de migrație în interiorul şi în afara ţării, întreprins de persoane

tinere și cu studii. Numărul de persoane care lucrează sau se află în căutare de lucru în

străinătate a crescut de 1,5 ori în zonele urbane și de 3 ori în zonele rurale în perioada 2000-

2011. Cea mai mare creștere a migrării se observa in randul persoanelor de varstă mijlocie (45-

54 ani) și tineri (25-34 ani), cu studii superioare.

64

Tabelul 8: Populația cu vîrsta între 15 ani și peste în căutare de lucru în străinătate în

funcţie de vîrstă, studii și suprafață (mii persoane)

2000 2011

2000 2011

Urban Rural Urban Rural

Urban Rural Urban Rural

15-24 ani 15.9 37.3 15.1 56.1 Studii superioare 7.8 2.9 16.3 17.3

25-34 ani 17 20.9 31.6 74.3 Medii de specialitate 11 7.8 18.1 22.2

35-44 ani 15.7 17.8 18.2 47.6 Medii profesionale 21.2 25.9 24.7 53.5

45-54 ani 7.2 5.8 20.1 38.6 Şcoală medie 10.8 25.8 21.8 60.4

55-64 ani 0.5 0.3 7.6 7.5 Gimnaziu 5.2 19.2 11.5 69.5

65 ani şi peste 0 0 0 0 Învățămînt primar sau fără 0.2 0.4 0.3 1.3

Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova

70. Fiecare al cincilea moldovean lucrează în străinătate și fiecare al patrulea migrant

provine din mediul rural. Potrivit statisticilor naționale, în jur de 320.000 persoane (circa 10

% din totalul populaţiei și 20 % din populația activă) lucrează în prezent în străinătate - printre

ei, întreprinzători agricoli tineri, care ar trebui să genereze inovații și să implementeze

tehnologii moderne în agricultură și afaceri rurale. Situația este și mai gravă în zonele rurale -

aproape 200.000 persoane, circa 25 % din populația din mediul rural, a activat în străinătate în

2011. Acestea sunt datele oficiale, care sunt considerate extrem de subestimate, în timp ce

cifrele reale ale migranţilor sunt mult mai mari. Conform destinaţiilor remitențelor, este clar că

majoritatea migranților provin din zonele rurale ale Moldovei.

71. În conformitate cu procesul migrării, remitențele joacă un rol tot mai important în

veniturile gospodăriilor din mediul rural din Republica Moldova. Ponderea remitențelor în

venitul total disponibil al gospodăriilor din mediul urban a fost de 12 %, în timp ce în cazul

gospodăriilor din mediului rural această cifră a înregistrat 21 % în perioada 2004-2012. Această

cotă a arătat o tendință destul de stabilă pentru mediul urban, dar o tendință de creștere pentru

gospodăriile rurale, care indică faptul că oamenii din mediul rural au devenit tot mai dependenţi

de banii trimiși acasă de către membrii familiei care au migrat în străinătate.

Figura 28: Venitul lunar mediu total disponibil pe cap de locuitor și remitențe în 2006-

2012 (lei)

Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova

65

72. Pe lîngă remitențe, veniturile celor care lucrează în mediul rural depind în mare

măsură de auto-ocuparea forței de muncă în agricultură, precum și de pensii. În anul 2011

20 % din veniturile în zonele rurale din Moldova au provenit din banii trimiși din străinătate

(remitențe), în timp ce alte 20 % au fost generate din auto-ocuparea forței de muncă în

agricultură și 17 % din pensii . Adunînd aceste cifre, observăm că cea mai mare sursă de venit

în mediul rural provine din afara ocupării forței de muncă, în timp ce locuitorii din mediul

urban a castigat 55-63 % din venitul lor la locul de muncă.

Figura 29: Venitul disponibil mediu lunar pe cap de locuitor în anul 2011 în funcţie de

sursă de venit, zonă și trimestru

Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova

73. Scăderea drastică a numărului de elevi din învățămîntul primar și mediu limitează

posibilitățile de generare de venituri mai mari pe termen lung. Numărul total de elevi

înscriși în învățămîntul primar și gimnazial a fost în scădere cu 40 % între 2000 și 2011, atît în

mediul urban cît și în cel rural. Faptul, că numărul populaţiei a scăzut cu 3 % în aceeași

perioadă, ne sugereaza că mai puţini copii frecventează școlile. Acest lucru ar putea fi cauzat de

lipsa de resurse financiare pentru a acoperi costurile de educație, precum și necesitatea de a

angaja copii pentru a spori veniturile gospodăriilor pe termen scurt.

Figura 30: Numărul total de elevi din învățămîntul primar și secundar și totalul

populației în funcţie de zonă, 2000-2011 (mii persoane)

Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova

66

Figura 31: Şcoli primare și secundare în funcție de tip și zonă, 2000-2011 (%)

Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova

74. Starea precară a infrastructurii fizice este un alt factor ce limitează posibilitățile

de dezvoltare a zonelor rurale din Moldova. Cantitatea de apă distribuită consumatorilor din

mediul rural a constituit circa 10 % din volumul de apă furnizat în mediul urban, în timp ce

lungimea rețelei de canalizare din mediul rural a fost de 80 % mai mică decît cea din zonele

urbane în perioada 2004-2011. Populația rurală a fost aprovizionată cu o treime din gaze

naturale, comparativ cu mediul urban în 2011, în timp ce numărul de linii telefonice în mediul

rural a fost de aproximativ 50 % din totalul în mediul urban.

Tabelul 9: Principalii indicatori de infrastructură în funcţie de suprafață

2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011

Apa furnizată consumatorilor din

mediul urban (milioane (m3)

59 62 63 78 76 71 68 66

Apa furnizată consumatorilor din

mediul rural (milioane (m3)

5 5 5 6 7 7 7 7

Lungimea sistemului de

canalizare din mediul urban (km) 2071 2079 2084 2104 2129 2142 2182 2236

Lungimea rețelei de canalizare

din mediul rural (km) 523 514 456 448 428 407 404 356

Numărul total de apartamente

urbane conectate la conducta de

gaze

345 358 368 386 396 407 415 422

Numărul total de apartamente din

mediul rural conectat la conducta

de gaze

108 124 139 158 173 185 196 204

Aprovizionarea cu gaze a

populației urbane pe cap de

locuitor (m3)

176 168 174 148 151 151 170 153

Aprovizionarea cu gaze a

populației din mediul rural pe

cap de locuitor (m3)

40 50 50 43 45 51 47 46

Numărul de linii telefonice în

rețeaua publică de telefonie în 36 38 39 41 42 43 44 45

67

zonele urbane la 100 locuitori

Numărul de linii telefonice în

rețeaua publică de telefonie în

zonele rurale, la 100 de locuitori

15 18 21 23 24 24 25 25

Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova

75. Infrastructura fizică existentă necesită reparații sau reconstrucție. Calitatea și

fiabilitatea sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare din Republica Moldova se află într-o

stare precară, în deosebi în zonele rurale, unde calitatea apei nu întotdeauna corespunde

cerințelor de igienă. Este raportat că aproximativ 10 % din probele din sistemele de

aprovizionare cu apă urbane și 16 % în mediul rural sunt contaminate cu bacterii coliforme.

76. Gospodăriile din mediul rural sunt cu mult mai puțin dotate cu facilități de locuit

decît gospodăriile din mediul urban. În afară de electricitate, care are o acoperire de 100 % în

Republica Moldova, gospodăriile rurale, de fapt, duc lipsă de apă caldă, încălzire centralizată și

sisteme de canalizare. Mai puțin de 20 % din gospodăriile rurale au avut o baie sau duș în 2011

și mai puțin de 10 % au avut un closet (același număr de gospodării din mediul urban au fost de

80 % și 75 %, respectiv). Accesul la apeduct și facilități de gaze sunt, de asemenea, limitate în

zonele rurale (35 %).

Figura 32: Echipamente de uz casnic în funcţie de facilități și zone, 2011

Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova

77. Rețeaua de drumuri se află, probabil, în starea cea mai proastă dintre toate

infrastructurile fizice. O evaluare efectuată de Guvern în 2006, a estimat că doar 7 % din

rețeaua de drumuri ar putea fi considerate a fi într-o stare bună sau satisfăcătoare, în timp ce 93

% se află într-o stare tehnică proastă sau foarte proastă. Starea drumurilor locale a fost chiar

mai rea, doar 2 % din drumurile evaluate fiind într-o stare tehnică destul de bună. Deși aproape

fiecare sat din Moldova este accesibil prin drumuri asfaltate, starea precară a drumurilor locale

și săteşti provoacă daune vehiculeor, precum și produselor transportate (fructe, legume, lapte,

etc). Evident, acest fapt duce la creșterea costurilor de transport, şi, de asemenea, afectează în

mod negativ calitatea producției, prețurile de vînzare şi cantitatea pe tot parcursul lanțului de

aprovizionare.

68

78. Creșterea turismului rural reprezintă o posibilitate pentru gospodăriile din mediul

rural de a genera venituri suplimentare. Cota de înnoptări în pensiunile agroturistice a

crescut cu 3 % în perioada 2004-2012, iar numărul de turişti a crescut de 30 de ori (de la 372 în

2004 la 11570 în 2012). Circa o treime din vizitatorii din pensiunile agroturistice au fost străini

în 2012, deși această rată a fost de 60 % în 2004.

Figura 33: Ponderea numărului de înnoptări în unitățile turistice, 2004-2012

Sursa: Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova

Tabelul 10: Prezentare generală a dezvoltării rurale prin analiza SWOT

Puncte tari Puncte slabe Oportunități Amenințări

Mobilitate interne a

forței de muncă din

mediul rural

Cunoașterea a două

limbi (romînă și

rusă), de locuitorii din

mediul rural

Rata scăzută a

ocupării forței de

muncă în mediul rural

și migraţia masivă

Crearea de locuri de

muncă în mediul

rural, prin lansarea

unor afaceri cu capital

străin (producători,

servicii, etc)

Reducerea

posibilităților de

angajare agricole

Depopularea satelor

din cauza migrării și

îmbătrînirii populației

Salariile mici în

zonele rurale

Infrastructura fizicăde

calitate precară în

mediul rural

Creşterea salariului în

mediul rural datorită

dezvoltării economice

Utilizarea

remitențelor în

scopuri de investiții

Sporirea agro-

turismului

Sporirea

discrepanţelor între

venituri urbane-rurale

Creșterea sărăciei și

excluziunii sociale în

zonele rurale

Reducerea pensiilor

din cauza

constrîngerilor

bugetare

Atitudine pozitivă

față de antreprenori

mici

Cultură puternică și

patrimoniu tradițional

Numărul mare de

tineri locuitori din

mediul rural fără

studii

Lipsa de dezvoltare

locală

Apariţia tinerilor

antreprenori agricoli

69

Experienţa UE în sprijinirea reformei de dezvoltare a agriculturii și mediului rural

Politica - Politica agricolă comună

Politica agricolă comună (PAC) este politica agricolă a Uniunii Europene. Principalele

obiective sunt de a asigura un nivel de trai echitabil pentru agricultori și de a asigura o

aprovizionare stabilă cu alimente inofensive, la prețuri accesibile pentru consumatori.

Bugetul PAC este cheltuit în 3 moduri diferite:

Ajutorul social pentru fermieri - care primesc plăți directe, cu condiția să se conformeze

la standarde stricte de siguranță alimentară, protecția mediului și sănătatea și bunăstarea

animalelor. Aceste plăți sunt finanțate integral de către UE, și reprezintă 70% din

bugetul PAC.

Dezvoltarea mediului rural - măsuri pentru sprijinul fermierilor în modernizarea

fermelor pentru a deveni mai competitivi, protejînd totodată mediul, şi să contribuie la

prosperitatea comunităților rurale. Aceste plăți sunt finanțate parţial ce către țările

membre, și reprezintă aproximativ 20% din bugetul PAC.

Sprijin pieţelor - de exemplu, atunci când vremea rea destabilizează piețele. Aceste plăți

reprezintă mai puțin de 10% din bugetul PAC.

Actualmente, PAC se află in proces de reformare pentru a răspunde mai bine

următoarelor provocări:

- Securitatea alimentară, schimbările climatice și gestionarea durabilă a resurselor

natural, sprijinirea mediului rural și menținerea economiei rurale.

- Sprijin sectorului agricol pentru a deveni mai competitiv și pentru a face față crizei

economice și prețurilor “de la poarta fermei“ care devin tot mai instabile.

- Pentru o politică mai echitabilă, mai ecologică, mai eficientă și mai accesibilă.

Viitorul PAC

Toate aspectele legate de PAC ar trebui să fie modificate pentru a face față provocărilor

menționate mai sus.

Plățile directe către fermierii vor:

reflecta mai bine serviciul public oferit de agricultori (de exemplu, eforturile de a

proteja mediul înconjurător)

contribui la sprijinirea agriculturii chiar și în zonele cele mai defavorizate

fi distribuite în mod mai echitabil, și care vizează fermierii activi.

Instrumentele de gestionare a pieței vor fi simplificate.

Politica de dezvoltare a mediului rural se va concentra pe creșterea competitivității și

promovarea inovaţiilor.

Opțiuni noi vor fi introduse pentru a ajuta fermierii să facă față volatilității prețurilor și

veniturilor.

Sprijinul UE pentru dezvoltarea agro-alimentară a țărilor terțe în scopul integrării

economice

Pentru a sprijini țările terțe (inclusiv țările candidate și ţările în process de aderare) în

conformarea cu cerințele PAC și alte politici sectoriale în cadrul diferitelor tipuri de integrare

70

economică, UE a folosit o serie de instrumente. Unul dintre cele mai semnificative și relevante

pentru Moldova a fost aplicat în cadrul pregătirii noilor state membre pentru integrarea în piața

unică - SAPARD

Instrumentul de implementare - SAPARD

SAPARD, introdus inițial în 1999, a fost programul de pre-aderare la Uniunea Europeană

pentru dezvoltarea agriculturii și a mediului rural. În scopul atingerii obiectivelor sale generale,

acesta a oferit sprijin pentru investiții în dezvoltarea agriculturii și mediului rural.

Sprijinul SAPARD pentru Dezvoltare Agriculturii și Mediului Rural a fost axat pe prioritățile

din acest sector, și anume:

• Investiții în exploatațiile agricole;

• Îmbunătățirea procesăriii și marketingului produselor agricole și piscicole;

• Îmbunătățirea structurilor controlului de calitate, veterinar și fitosanitar, în interesul

calității alimentelor și protecția consumatorului;

• Metodele de producție agricolă destinate să protejeze mediul și să mențină peisajul

rural și diversificarea activităților economice;

• Înființarea serviciilor de asistenţă şi management pentru agricultori;

• Constituirea grupurilor de producători;

• Renovarea și dezvoltarea satelor și protecția și conservarea patrimoniului rural;

• Îmbunătățirea terenurilor și reparcelare;

• Stabilirea și actualizarea registrelor funciare;

• Perfecționarea pregătirii profesionale;

• Dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii rurale;

• Gestionarea resurselor de apă;

•Silvicultură, inclusiv împădurire, investiții în exploatațiile forestiere deținute de

proprietari de păduri și de procesare și comercializare a produselor forestiere;

• Asistență tehnică pentru măsurile prevăzute de prezentul regulament, inclusiv studii

pentru a ajuta la elaborarea și monitorizarea campaniilor programului, informare și

publicitate;

• Elaborarea și implementarea strategiilor locale și regionale de dezvoltare rurală pentru

comunitățile rurale

71

Eficacitatea SAPARD6

Mai jos este prezentat rezumatul eficacității măsurilor organizate în funcţie de domenii

prioritare propuse:

1) Îmbunătățirea competitivității sectorului agro-alimentar prin restructurare și

modernizare

Îmbunătățirile au avut un impact mare asupra fermierilor individuali, antreprenori și companii

de procesare agricolă. Deși în cele mai multe cazuri beneficiarii au obligația de a respecta doar

standardele aferente proiectului, mulți dintre cei (46%), care nu se conformau înainte de

proiect, ar putea utiliza SAPARD pentru a respecta pe deplin standardele relevante ale UE, în

afara obligațiilor contractuale. În acest sens impactul SAPARD va fi similar atît în cazul

măsurii de investiţii agricole, cît şi măsurii de investiții de procesare. SAPARD a ajutat 45%

dintre fermierii care beneficiază de măsura de agro-investiții și 46% dintre companiile

procesatoare care au primit asistență în cadrul măsurii de investiții în procesare pentru

conformare deplină cu standardele UE. Cele mai importante efecte au fost atinse în domeniul

igienei, condițiilor sanitare veterinare și de mediu (SAPARD a contribuit 83% din beneficiari

pentru a se conforma cu standardele de mediu). În cazul întreprinderilor de procesare

respectarea standardelor de mediu a fost mai mare (97%). Respectarea standardelor de mediu,

de obicei, nu are impact semnificativ asupra scopului proiectului, şi nici nu sporeşte în mare

măsură bugetul proiectului.

Majoritatea (84%) beneficiarilor măsurii de investiții au fost capabili să concureze pe piața

unică după implementarea SAPARD datorită respectării acestor standarde. Din acești

beneficiari, toate companiile de procesare au devenit capabile să concureze pe piața unică. 67%

dintre companiile de procesare sprijinite au raportat că au pătruns chiar și pe pieţe noi. Accesul

pe piețele externe a vizat în deosebi pieţele UE-15 datorită unei mai bune relații de afaceri

stabilite de beneficiari pe piețele din Europa de Est.

SAPARD a avut un impact considerabil asupra îmbunătățirii competitivității producătorilor

agricoli, antreprenorilor rurali și companiilor de procesare (impactul pozitiv a fost recunoscut la

70% din măsurile specifice pentru acest tip de beneficiari). Acest impact a fost puţin mai mare,

în cazul beneficiarilor măsurii de investiții de procesare (76% dintre ele au raportat un impact

pozitiv), decât în cazul producătorilor agricoli (67% dintre ele au raportat un impact pozitiv).

La nivel de beneficiari, programul a contribuit în mod semnificativ la creșterea profitului,

sporirea calităţii și creşterii valorii adăugate a produselor, modernizarea tehnologică și

automatizarea procesului, în cazul acestui tip de măsură.

Succesul în ceea ce privește îmbunătățirea competitivității producătorilor agricoli derivă din

faptul că agricultorii din exploatațiile sprijinite au fost, în general, într-o situație financiară și

economică mai avantajoasă decât media populației naționale implicată în agricultură. Potrivit

bazei de date RICA și interviurilor cu beneficiarii media cifrei de afaceri pre-SAPARD a

6 Source: Synthesis of SAPARD ex post evaluations Evaluation Report 2010 KPMG

72

fermierilor sprijiniţi (263 mii euro) a fost de aproximativ 5 ori mai mare decât valoarea medie a

tuturor agricultorilor din opt țări beneficiare (49 mii euro).

2) Îmbunătățirea nivelului de trai în zonele rurale

SAPARD nu a pregătit în mare măsură economiile rurale pentru aderarea la UE în aspect de

diversificare. Dependența de agricultură nu a scăzut în mod semnificativ în zonele rurale

datorită sprijinului SAPARD. Acest lucru derivă parțial din lipsa de înțelegere clară a măsurii

și lipsa de comunicare necesară de către instituțiile naționale implicate. Pe de altă parte, doar

8% din bugetul total SAPARD a fost utilizat pentru finanțarea proiectelor de diversificare, în

mare parte datorită faptului că în regiunea ECE restructurarea activităților din mediul rural nu a

fost principala prioritate în cadrul schemelor de sprijin pentru dezvoltare rurală.

Programul a avut un impact semnificativ asupra calității vieții la nivel local comunitar prin

acordarea de asistență dezvoltări de infrastructură, cum ar fi construcția de drumuri și stabilirea

de alimentare cu apă și canalizare, precum și de renovare a clădirilor, reconstrucție de locuri de

joaca, parcuri și zone de agrement. Conform sondajelor, acest impact a fost perceput de către

aproape toți beneficiarii. Cu toate acestea, bugetul limitat a împiedicat SAPARD de a avea un

impact pe o scară mai mare (națională).

Unul din obiectivele SAPARD a fost abordarea problemelor din zonele rurale, cum ar fi rata

ridicată a șomajului. Sinteza rapoartelor ex-post ale celor opt țări arată un impact relativ mic,

dar pozitiv al SAPARD asupra forței de muncă din mediul rural.

Rapoartele ex-post la nivel de ţară indică faptul că măsura de diversificare a avut un impact

pozitiv asupra ocupării forței de muncă în special în sectorul turismului și artizanatului, și că,

în medie, 50% din locurile de muncă nou create în aceste sectoare au fost ocupate de femei.

Conform celor 53% din beneficiarii măsurii de infrastructură rurală SAPARD a contribuit în

mică măsură la îmbunătățirea competitivității zonelor rurală, în timp ce 37% din beneficiari au

constatat o contribuţie semnificativă. Doar 10% nu au perceput nici un efect.

Evoluțiile legate de infrastructură au contribuit la îmbunătățirea competitivității zonelor rurale

prin oferirea unui acces mai bun la sate, sprijinirea investițiilor în tehnologii noi, moderne și

îmbunătățirea turismul rural (87% din beneficiari au prezentat cel puțin una dintre aceste

impacturi). Aceste efecte au fost importante în pregătirea economiilor rurale pentru aderare, dar

nici unul dintre aceste efecte nu a fost de mare importanță la nivel de țară. Având în vedere

cantitatea relativ redusă a fondurilor SAPARD a fost imposibil de a ajuta țările candidate să

depășească cel mai mare decalaj de infrastructură din mediul rural comparativ cu statele

membre ale UE.

Ţările au aplicat abordări diferite în ceea ce priveşte autorizarea de aplicare doar pentru

beneficiari privați sau doar municipalități. În general, dezvoltarea infrastructurii efectuată de

către municipalități a demonstrat mai mult succes în îmbunătățirea calității vieții rurale. Însă,

proiectele realizate de către entitățile private au dus la creșterea numărului de locuri de muncă

create și menținute.

73

Cu toate acestea, majoritatea beneficiarilor individuali (90%) ale măsurilor de reînnoire a

satelor și măsurilor de infrastructură rurală au fost foarte pozitivi în acest sens și au perceput

anumite efecte ale SAPARD asupra calității vieții (44% complet si 46% parțial) în comunităţile

lor mici. Impactul asupra calității vieții este mai evident în cazul măsurii de infrastructură

rurală decât măsurii de reînnoire a satului, deoarece 95% din beneficiarii de infrastructură

rurală au perceput unele efecte ale SAPARD asupra calității vieții. Facilități publice construite,

clădiri renovate, locuri de joaca reconstruite, facilități sportive, parcuri și zone de agrement,

toate acestea au contribuit la o mai bună calitate a vieții rurale. În plus, este vizibil că zonele

comune și centrele satelor din zonele sprijinite au devenit mai atractive.

În pofida acestor rezultate, proiectele de modernizare a satelor au avut o importanță mai

degrabă locală, din cauza bugetului limitat. Totuşi, calitatea vieții a fost, de asemenea,

îmbunătățită ca urmare a evoluțiilor de infrastructură, cum ar fi construcția de drumuri și

stabilirea alimentării cu apă și canalizare. În plus, investițiile agricole și de procesare au avut,

de asemenea, anumite efecte indirecte asupra calității vieții, prin creșterea impozitelor locale,

majorarea locurilor de muncă și, prin urmare, sporirea consumului local, precum și creșterea

veniturilor.

3) Asigurarea gestionării durabile a resurselor naturale

SAPARD a avut un impact pozitiv în ceea ce privește introducerea de tehnologii ecologice,

deși în multe cazuri, acestea au apărut ca efecte secundare de la obiectivul principal. În timp ce

problemele de mediu nu au constituit scopul principal pentru majoritatea beneficiarilor, multe

proiecte de investiții au inclus înlocuirea tehnologiilor vechi, care duce la sporirea protecției

mediului.

Protecția mediului a fost o problemă nouă pentru beneficiarii din țările candidate înainte de

SAPARD și, astfel, programul a avut un impact important asupra sensibilizării și la

introducerea standardelor europene de mediu în zonele rurale. În acea perioadă cele mai multe

țări s-au confruntat cu alte probleme imediate, problemele de mediu nu au constituit scopul

principal în programele SAPARD.

Conform informațiilor prezentate în rapoartele ex post, putem concluziona că, deși, în general,

investițiile nu au vizat în primul rând preocupările de mediu, programul a ajutat la reducerea

efectelor negative ale producției agricole asupra mediului, în special în ceea ce privește

manipularea deșeurilor animale și de gestionare a excesului de gunoi de grajd. Prin reducerea

consumului de îngrășăminte și pesticide, precum și promovarea regulilor de bune practici

agricole, SAPARD a contribuit la conservarea resurselor naturale.

REZUMATUL AIPA PRIVIND EFICIENȚĂ MĂSURILOR ÎN DOMENIILE

PRIORITARE7

Având în vedere politica de integrare europeană a Republicii Moldova, obiectivul strategic si

ireversibil al politicii naționale în acest domeniu este de a dezvolta industria agro-alimentară

pentru a fi competitivă pe piața internă și de export prin alinierea la standardele UE şi

7 Data and analysis supplied by AIPA

74

internaţionale de siguranță alimentară şi standardele de calitate. AIPA va juca un rol crucial,

fiind un instrument de importanţă majoră în procesul de implementare a politicii. Din 2010

AIPA a dezvoltat și implementat în mod continuu 10 măsuri importante de sprijin care vizează

susținerea financiară și informațională a agriculturii din Republica Moldova.

Pentru o mai bună gestionare a proceselor din agricultură, AIPA a dezvoltat și implementat un

sistem integrat de control al subvențiilor, un Registru electronic al fermierilor şi Registru

electronic de maşini şi utilaje agricole, care permite validarea datelor între ele prin intermediul

seviciilor web și facilitarea transferului de date, astfel contribuind la asigurarea transparenței și

debirocratizării sistemului.

Măsurile AIPA sunt orientate spre o varietate de scopuri, inclusiv, stimularea creditării

fermierilor de către bănci și instituții financiare și utilizarea asigurării împotriva riscurilor a

producției agricole, plantarea de noi livezi și viță de vie cu soiuri de mare productivitate,

stimularea investițiilor în producția de legume protejate (sere de iarnă, sere, tuneluri),

stimularea investițiilor în utilaje agricole și a sistemelor de irigare, stimularea investițiilor în

construcția și renovarea fermelor zootehnice, stimularea achiziționării de animale de

reproducere și dezvoltarea resurselor genetice a țării, stimularea investițiilor în procesarea

produselor alimentare și infrastructura post-recoltare, consolidarea terenurilor agricole,

sprijinirea investițiilor în irigarea culturilor. Impactul fiecărei măsuri reprezintă un motor

pentru fermieri în eforturile lor dificile de a dezvolta o infrastructura post-recoltare, reînnoirea

mașini, reamenajarea de management și a proceselor de marketing, sporind fluxul de numerar

și investind în tehnologii avansate.

1) Măsurile AIPA au îmbunătățit competitivitatea sectorului agro-alimentar prin restructurare

și modernizare. Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură (AIPA) a fost înființată în

2010 ca o instituție aflată în subordinea Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare al

Republicii Moldova (MAIA), cu scopul principal de gestionare a resurselor financiare

(subvenții), menite să sprijine fermierii, de monitorizare a distribuirii lor și de efectuare a unor

evaluări cantitative și calitative a impactului măsurilor.

În această perioadă AIPA avut contracte de finanțare a unor servicii de consultanță rurală

pentru elaborarea planurilor de afaceri de investiții eligibile pentru subvenții, care au fost

plătite din surse ale Bancii Mondiale. Astfel, serviciile de extensiune rurală și de consultanță au

primit un sprijin calitativ semnificativ și agricultorii au beneficiat de serviciu gratuit și

cunoştinţe.

2) Măsurile AIPA au îmbunătățit nivelul de trai în zonele rurale. În perioada 2010-2013, de

cînd a fost înfiinţată AIPA, circa 15 mii de fermieri au lansat și dezvoltat afaceri în zonele

rurale, deoarece schemele de sprijin ale AIPA se aplică doar în zonele rurale.

În această perioadă peste 100 milioane euro au fost gestionaţi de către AIPA pentru finanțarea

și monitorizarea a 17 mii hectare de vii și livezi, construirea și renovarea a 170 hectare de sere

care aparțin la 480 gospodării de fermieri, achiziții de 4.700 unități de tractoare, combine, etc,

instalarea a 450 sisteme de irigare, renovarea a 82 ferme de animale, câteva mii de animale

importate pentru reproducere, construcția și re-echiparea a 114 frigidere pentru depozitarea de

fructe, legume, carne, instalarea a 23 fabrici de procesare a fructelor, 49 linii de procesare a

75

cărnii, produselor lactate, pește, 23 unități de procesare a cerealelor, 12 fabrici de extragere a

uleiului, 7 unități de calibrare, sortare și ambalare a fructelor și legumelor.

În ultimii trei ani investițiile rurale private directe, legate de subvenții au depășit suma de 250

milioane euro și peste 15 de mii de locuri de muncă au fost create în mod direct și indirect în

zonele rurale.

3) De asemenea, măsurile AIPA asigură gestionarea durabilă a resurselor naturale

Măsurile în acest domeniu sprijină gestionarea durabilă a solului și altor resurse naturale.

Tehnicile fără aplicarea ori aplicarea limitată a aratului sunt subvenționate la o rată mai mare

decât tehnicile traditionale. În plus, producția organică este subvenționată mai mult decât cea

obișnuită. Subvenționarea sistemelor de irigare prin picurare aduce valoare adăugată și previne,

de asemenea, eroziunea solului, în timp ce antigelul în calitate de sistem antigrindină menține

în stare bună livezile și viile.

5. Politici actuale pentru dezvoltarea agriculturii și mediului rural

79. Republica Moldova are în prezent trei strategii legate de agricultură: (1) Strategia

Națională pentru Dezvoltare Durabilă a Complexului Agroindustrial (2008-2015), (2)

Strategia pentru Siguranța Alimentară (2011-2015) și (3) Strategia de dezvoltare a

serviciilor de extensiune rurală pentru 2012-2022. Toate aceste strategii se referă la diferite

aspecte ale sectorului, şi totuşi, în present lipseşte o abordare holistică a provocărilor din

agenda sectorului.

80. Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă a Complexului Agroindustrial al

Republicii Moldova (2008-2015), elaborată în 2008 de către guvernul anterior, a fost o

încercare de a rezuma provocările majore ale sectorului agricol și de a propune obiective

și instrumente pentru a le realiza. Scopul general al strategiei este de a asigura o creștere

durabilă a sectorului agro-industrial cu o ameliorare consecventă a calității vieții în zonele

rurale prin sporirea competitivității și productivității sectorului. Ea identifică următoarele opt

obiective: (1) asigurarea securității alimentare a țării, (2) alinierea standardelor naționale la

cele ale UE și asigurarea inofensivității produselor alimentare; (3) creșterea competitivității sectorului agro-industrial; (4) creșterea continuă a calității vieții populației în mediul rural; (5)

conservarea calității solului - principala resursă pentru producția agricolă; (6) creșterea

productivității prin creșterea investițiilor și inovațiilor în sector; (7) dezvoltarea continuă a

lanțurilor valorice pentru a atinge o valoare adăugată mai mare; (8) dezvoltarea piețelor

agricole.

81. Cu toate acestea, o privire în retrospectivă ne sugerează că Strategia pentru 2008-

2015 a avut un impact redus asupra dezvoltării sectorului de pînă acum. Acest lucru s-a

datorat în principal instrumentelor slabe și lipsei unor măsuri detaliate associate cu bugetul și

planul de implementare, care rezultă în obiective generale. Măsurile sale nu urmeaze principiul

de formulare SMRRT (specifice, măsurabile, realizabile, realiste, definite în timp) și nici nu

cuprind probleme legate de agricultură, mediu și regiuni rurale. Mai mult decît atît, majoritatea

estimărilor de cost s-au dovedit a fi nevalabile, precum și contextul său juridic a fost prost

gîndit.

76

82. Strategia de Siguranță Alimentară pentru perioada 2011-2015 pregăteşte terenul

pentru adoptarea principiilor de siguranță alimentară ale UE și realizarea unei abordări

integrate "de la fermă la furculiță" întru asigurarea sănătăţii publice, precum şi creşterea

exporturilor. Pentru a realiza aceasta strategia a stabilit trei obiective principale: (1)

îmbunătățirea cadrului legal pentru Siguranța Alimentară; (2) instituirea unei Autorități Naționale pentru Siguranța Alimentară și (3) asigurarea unui control adecvat asupra siguranței

alimentare. Ca urmare, în anul 2012 a fost înființată Agenția Națională pentru Siguranța

Alimentară, care a preluat controlul deplin asupra siguranței alimentare în Republica Moldova,

depășind astfel constrîngerile existente legate de suprapunerea funcţiilor si procedurilor

repetitive în domeniul siguranței alimentelor. Cu toate acestea, unul dintre punctele slabe ale

acestui document strategic, care ar putea duce la probleme în realizarea pe termen mai lung este

gradul insuficient de măsurare şi realizare a obiectivelor.

83. Strategia de dezvoltare a serviciilor de extensiune rurală pentru 2012-2022

prezintă o viziune cuprinzătoare și realistă a rolului rețelelor de extensiune, cu condiția

finanțării bugetului propriu. Strategia prevede că dezvoltarea serviciilor de extensiune rurală

a Republicii Moldova va contribui la dezvoltarea economiei rurale și creșterea productivității în agricultură, precum și va spori competitivitatea sectorului agro-alimentar. Obiectivele

specifice cuprind trei aspecte: (1) dezvoltarea unei rețele de extensiune rurală, care are o

acoperire de 40 % în 2011 la 65 % în 2022 din suprafața țării, (2) creșterea numărului de

beneficiari cu 20 % pînă în 2022 și (3 ) creșterea veniturilor beneficiarilor serviciilor de

extensiune rurală cu circa 15 % anual. Deși succesul acestei strategii va depinde de finanțarea

publică adecvată, faptul că aceasta funcționează cu obiective cuantificabile este cu siguranta un

avantaj în comparație cu celelalte două strategii menționate mai sus.

6. Strategia de dezvoltare a agriculturii și a mediului rural

84. Revizuirea sectorului agricol, a mediului, resurselor naturale și a dezvoltării

rurale a identificat o serie de probleme majore prezente în domeniile respective. Această

strategie le ia în considerare și încearcă să răspundă provocărilor economice, de mediu și

sociale cu care se confruntă în prezent agricultura Republicii Moldova și sectorul dezvoltării

rurale. De asemenea, Strategia se bazează pe rezultatele consultărilor realizate cu părțile

interesate din sector. Strategia își propune să indice parcursul de dezvoltare a sectorului agro-

alimentar pe o perioadă de șapte ani (2014-2020), în conformitate cu aranjamentele financiare

ale Uniunii Europene. La elaborarea Strategiei în cauză s-a ţiunut cont de documentele de

politici sectoriale existente, totodată oferind o abordare holistică a sectorului.

6.1. Viziune si scop 85. Strategia de Dezvoltare a Agriculturii și Mediului Rural în perioada 2014-2020 își

propune să atingă o viziune bazată pe coerența între agricultură, mediu și dezvoltare

rurală, ce reprezintă probleme de ordin economic, de mediu și social. Viziunea este

următoarea:

"Un sector de agro-business competitiv va contribui ca mediul rural din Republica Moldova să

devină unul atractiv pentru muncă și trai, dispunînd de infrastructura necesară. Agricultura şi

mediul rural vor furniza bunuri și servicii, totodată conservînd biodiversitatea, valorile culturale

și tradiționale pentru generațiile viitoare.”

77

86. Scopul principal al Strategiei se bazează pe atingerea unei sinergii între domeniile

economic, mediu și a celui social.

Scopul Strategiei: "De a spori competitivitatea sectorului agro-alimentar prin intermediu unei

restructurări și modernizări ample și de a îmbunătăți calitatea vieții și a muncii în mediul rural

prin realizarea unei sinergii între activitățile agro-alimentare și mediul natural."

6.2. Priorități și măsuri

87. Întru realizarea scopului nominalizat şi reieşind din analiza efectuată a sectorului agro-

alimentar, au fost identificate trei priorități și nouă măsuri, şi anume:

88. Prioritatea 1: Creșterea competitivității sectorului agro-alimentar din Republica

Moldova, prin modernizarea și integrarea pieței. Competitivitatea agriculturii moldovenești

este una scăzută din cauza mai multor factori. Reieşind din acest considerent precum şi avînd în

vedere viziunea strategic asupra sectorului, este elocvent că Republica Moldova urmează să

sporească competitivitatea agriculturii prin concentrarea pe produse agricole cu valoare

adăugată înaltă. În acest sens, strategia plasează un accent special pe modernizarea sectorului,

îmbunătățirea nivelului de învățămînt și a sistemelor asociate, precum şi pe facilitarea

accesului la piețele de inputuri şi outputuri.

- Măsura 1.1. Creșterea investițiilor în modernizarea lanțului agro-alimentar, inclusiv

conformarea cu cerințele UE privind siguranța alimentară și cerinţele de calitate. În

primul rând, este necesar un suport în modernizarea și restructurarea fermelor

specializate în producția de produse agricole tradiționale (fructe și legume, lapte,

carne), precum și alte produse agricole competitive. În al doilea rând, procesarea

produselor agro-alimentare, de rind cu comercializarea produselor moldovenești

urmează a fi susținută prin investiții în tehnologii moderne, în scopul conformării la

standardele UE privind siguranța alimentară și cerinţele de calitate. În al treilea rând, ar

trebui să fie consolidată cooperarea între producătorii agricoli și reprezentanţii agro-

business-ului (angrosiști, comercianți cu amănuntul) pentru a crește oportunitățile de

venit și a oferi accesul produselor agro-alimentare moldovenești pe piețele naționale și

internaționale.

- Măsura 1.2. Facilitarea accesului la piețele de capital, de inputuri şi outputuri pentru

fermieri. Programele actuale de sprijin a investițiilor oferă instrumente importante

pentru îmbunătățirea accesului fermierilor la capital. Eforturi sporite pentru a

îmbunătăți accesul fermierilor la credite ar trebui să fie îndreptate la: (i) crearea unui

cadru de funcționare pentru tranzacțiile de mărfuri garantate (fonduri de garantare,

certificate de depozit); (ii) dinamizarea piețelor funciare pentru a transforma țara într-

un activ mai atractiv pentru bănci, precum și (iii) reducerea riscurilor agricole (prin

atenuarea efectelor și asigurarea riscurilor în agricultură). Piețele factorilor de producție

ar putea beneficia de un regim deschis pentru importul de semințe și material săditor,

precum și pentru produsele de uz fitosanitar şi fertilizanţi, și ar ajuta producătorii

autohtoni să fie competitivi pe piețele mondiale. Accesul producătorilor la piețele de

outputuri , problematic în special pentru producătorii mici și mijlocii, ar putea fi abordat

prin sprijinirea integrării fermierilor în lanțurile de aprovizionare, de exemplu prin

facilitarea legăturii acestora cu participanții implicați, inclusiv procesatorii dar, de

asemenea, supermarket-uri; asocierea producătorilor pentru a permite, printre altele,

78

îmbunătățirea accesului la infrastructura post-recoltare, precum și facilitarea accesului

acestora la locurile / facilitățile pe piață.

-

- Măsura 1.3. Creșterea calității învățămîntului, cercetărilor științifice și serviciilor de

extensiune în sectorul agro-alimentar, inclusiv facilitarea sistemelor de informare.În

primul rând, este necesar un suportpentru restructurarea și modernizarea bazei de

învățămînt care este în mare parte depășită la acest moment. În al doilea rând, baza de

cercetare agricolă ar trebui să fie modernizată și restructurată pentru a consolida

legătura acesteia cu sectorul privat. În al treilea rând, serviciile de extensiune ar trebui

să fie modernizate și să deţină legătura cu domeniile de cercetare și învățămînt agricol.

E necesar de a folosi la maxim sinergiile celor trei domenii.

89. Prioritatea 2: Asigurarea gestionării durabile a resurselor naturale. Deși Republica

Moldova are soluri fertile și o climă favorabilă pentru producția agricolă, ea se confruntă cu

mai multe provocări de mediu descrise mai sus. Prin urmare,o prioritate pentru Republica

Moldova devine adaptarea la schimbările climatice la nivel național și consolidarea

capacităților O astfel de abordare ar trebui să includă îmbunătățirea accesului agricultorilor la

noi soiuri, tehnologii și informații prin instruirea agricultorului; îmbunătățirea difuzării

prognozelor meteorologice pentru producători, în special pentru evenimente extreme;

investigarea opțiunilor de reformare a procesului de asigurare a culturilor pentru a reduce

costurile de administrare și de a îmbunătăți accesibilitatea și încurajarea implicării sectorului

privat în eforturile de adaptare la schimbările climatice. Îmbunătățirea capacitățiilor

instituționale ar trebui să se concentreze pe identificarea soiurilor rezistente la secetă și

temperaturi, rase de animale mai tolerante pe piața internațională curentă pentru adopție în

Republica Moldova, precum și instruirea producătorilor agricoli în utilizarea mai eficientă a

apei și de a face uz de noi informații privind prognoza meteo. Strategia propune trei

următoarele măsuri în acest sens şi anume:

- Măsura 2.1. Sprijinirea practicilor de gestionare a terenurilor agricole și a apei. Una

dintre cele mai eficiente modalități de a asigura gestionarea durabilă a resurselor

naturale în agricultură este de a utiliza practici moderne de gestionare a terenurilor

agricole şi a apei. Este nevoie de sprijin pentru utilizarea de practici moderne de

cultivare a terenurilor prin rotațiaterenurilor agricole și diversificarea produselor

agricole. Investițiile în serviciile de irigare au, de asemenea, o mare importanță,

împreună cu un acces mai bun la infrastructura de irigare și echipamente moderne.

- Măsura 2.2. Sprijinirea tehnologiilor de producție şi produselor ecologice, inclusiv a

biodiversităţii. Un alt mod de asigurare a gestionării durabile a resurselor naturale în

agricultură este furnizarea de tehnologii de producție ecologică şi produse ecologice.

Producția ecologică ar trebui să fie sprijinită în acest sens, mai ales că cererea pentru

astfel de produse este în creștere pe piețele internaționale. Sprijinirea producției de

culturi energetice este un alt mod de a face producția agricolă durabilă și, totodată

profitabilă. Mai mult decât atât, terenurile agricole de calitate scăzută ori neproductive

ar trebui să fie împădurite, în scopul sporirii biodiversităţii, precum și reducerii

eroziunii solului, contribuind totodată la conservarea resurselor de apă.

- Măsura 2.3. Sprijinirea adaptării și atenuării efectelor schimbărilor climatice.

Gestionarea durabilă a resurselor naturale ar trebui să fie, de asemenea, asigurată de

acţiuni de atenuare a efectelor schimbărilor climatice. În acest sens, instrumente de

gestionare a riscurilor ar trebui să fie sprijinite pentru a reduce expunerea la riscurile

climatice și efectele negative ale calamităților naturale asupra producției agricole și a

competitivității agriculturii. E necesar de acordat asistență producătorilor agricoli în

79

promovarea și adoptarea de tehnologii relevante, care vor ajuta la adaptarea la

schimbările climatice. Mai mult decât atât, sprijinirea unui fond de asigurare pentru

fermieri impotriva calamităților naturale ar spori încrederea fermierilor și ar atrage

investiții în noile tehnologii.

90. Prioritatea 3: Îmbunătățirea nivelului de trai în mediul rural. Republica Moldova

se confruntă cu multe probleme în mediul rural, astfel existînd o necesitate elocventă de

îmbunătățire a nivelului de trai în zonele rurale, Strategia propune următoarele măsuri în acest

sens:

- Măsura 3.1. Sporirea investițiilor în infrastructura fizică și de servicii din mediul rural.

Este necesar un sprijin pentru îmbunătățirea infrastructurii și serviciilor rurale fizice, de

a investi în renovarea și reconstrucția sistemelor de alimentare și canalizare, energie

electrică și drumuri locale. O astfel de evoluție ar crește cu siguranță nivelul de trai din

mediul rural și ar spori accesul la mai multe piețe (locale, urbane, de muncă, etc).

Infrastructura modernă este, de asemenea, una dintre cele mai importante premise

pentru continuarea investitiilor de capital.

- Măsura 3.2. Creșterea oportunităților de ocupare a forței de muncă în domeniul non-

agricol și sporirea veniturilor în mediul rural. Este nevoie de sprijin pentru crearea

oportunităţilor de angajare în sfera neagricolă din mediul rural. Acestea ar putea lua

forma de sprijin pentru crearea și dezvoltarea serviciilor în agroturism sau micro-

întreprinderi non-agricole în scopul producerii și furnizării unor servicii în mediul rural

și sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii deja existente în vederea creșterii

capacității de afaceri a acestora.

- Măsura 3.3. Stimularea implicării comunității locale în dezvoltarea rurală. Implicarea

comunității locale este esențială în crearea de stimulente pentru locuitorii din mediul

rural de a contribui la bunăstarea societății lor. Este nevoie de sprijin în acest sens,

pentru a permite populaţiei locale să-şi exprime opinia referitor la modalitatea în care

doresc să dezvolte condițiile lor de trai. Este foarte important de a spori atractivitatea

zonelor rurale prin îmbunătățirea aspectelor sociale și culturale la nivel local și

dezvoltarea infrastructurii de servicii pentru comunitățile rurale.

80

Tabelul 11: Priorități și măsuri

Obiectivul strategic:

Îmbunătățirea competitivității sectorului agroalimentar și realizarea sinergiilor între agricultură, mediu și dezvoltare rurală pentru a îmbunătăți calitatea viaței

rurale spre o dezvoltare durabilă a Republicii Moldova

Prioritatea 1:

Creșterea competitivității sectorului agroalimentar din Republica Moldova, prin restructurare și modernizare

Prioritatea 3:

Îmbunătățirea nivelului de trai în zonele rurale

Prioritatea 2:

Asigurarea gestionării durabile a resurselor naturale

Măsura 1.1. Creșterea investițiilor în modernizarea lanţului agroalimentar, inclusiv conformarea cu cerinţele UE privind siguranţa alimentară și nivelul de calitate.

Scopul măsurii

1.1: De a sprijini modernizarea și restructurarea fermelor specializate în producerea de fructe și legume, lapte, carne, și alte produse la nivel regional vitale care crește poziția pe piață competitivă a agricultorilor.

Măsura 1.2. Creșterea calității învățămîntului, cercetărilor științifice și serviciilor de extensie în sectorul agroalimentar, inclusiv facilitarea sistemelor de informare Scopul măsurii

1.2: De a sprijini restructurarea și modernizarea resurselor în învățămînt, cercetare și extensie pentru creșterea eficacității și eficienței acestora, pentru a satisface nevoile pieței din sectorul agroalimentar.

Măsura 1.3. Facilitarea accesului la piețele de capital, de intrare și de ieșire pentru fermieri.

Scopul măsurii 1.3:

De a sprijini creșterea producției și competitivitățiagriculturii prin facilitarea accesului producătorilor agroalimentari la resurse financiare.

Măsura 2.1. Sprijinirea practicilor de gestionare a terenurilor agricole și a apei.

Scopul măsurii 2.1:

De a sprijini modernizarea întreprinderilor agricole și gestionarea durabilă a resurselor naturale, prin sporirea furnizării de apă pentru irigații și acces mai bun la infrastructura de irigare și echipamente moderne.

Măsura 2.2. Sprijinirea tehnologiilor de producție ecologice şi produselor ecologice, inclusiv a biodiversităţii.

Scopul măsurii

2.2: De a sprijini creșterea producției ecologice, utilizarea eficientă a terenurilor neproductive, creșterea culturilor energetice, împădurirea terenurilor ce au productivitate scăzută, creșterea biodiversității și diminuarea efectului deeroziune hidrologică și de vânt.

Măsura 3.1. Sporirea investițiilor în infrastructura fizică și de servicii din mediul rural. Scopul măsurii

3.1: Îmbunătățirea infrastructurii fizice rurale prin dezvoltarea rețelei de drumuri locale și creșterea numărului de gospodării din mediul rural alimentate cu apă potabilă de calitate și canalizare.

Măsura 3.3. Stimularea implicării comunității locale în dezvoltarea rurală.

Scopul

măsurii 3.3:

Creșterea

atractivității

zonelor rurale

prin

îmbunătățirea

infrastructurii

serviciilor

sociale,

culturale și

comunitare din

și pentru

comunitățile

rurale.

Teme /

Operațiuni

Teme /

Operațiuni

Teme /

Operațiuni

Teme /

Operațiuni

Teme /

Operațiuni

Teme /

Operațiuni

Teme /

Operațiuni

Măsura 2.3. Sprijinirea adaptării și efectelor schimbărilor climatice.

Scopul măsurii 2.3

De a sprijini modernizarea fermelor și asigura culturile, în scopul diminuării expunerii la riscurile climatice și diminuarea efectelor negative ale calamităților naturale asupra producției agricole și acompetitivității agriculturii.

Măsura 3.2. Creșterea oportunităților de ocupare a forței de muncă în domeniul non-agricol și sporirea veniturilor în zonele rurale Scopul măsurii

3.2: De a sprijini crearea micro-întreprinderilorce vor produce mărfuri și servicii în zonele rurale și creșterea capacităților întreprinderilor mici și mijlocii déjà existente.

Teme /

Operațiuni

Teme /

Operațiuni

81

7. Cadrul instituțional și legislativ

91. Cadrul instituţional relevant implementării Strategiei de dezvoltare a agriculturii

şi a mediului rural în perioada anilor 2014-2020 îl constituie:

92. Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, în calitate de autoritate

responsabilă de elaborarea şi promovarea politicilor de dezvoltare durabilă a sectorului

agro-alimentar. Pentru a realiza sinergia propusă de Strategia în cauză în partea ce ţine de dezvoltarea

coerentă şi concomitentă a agriculturii şi mediului rural, Ministerul Agriculturii și Industriei

Alimentare urmează să efectueze unele schimbări organizaţionale întru corelarea cu noul cadru

de politici propus. Aceste schimbări se referă la:

- schimbarea denumirii Ministerului în „Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale”;

- crearea unei direcţii în cadrul Ministerului Agriculturii (prin reogranizarea unei direcţii

existente) care va fi responsabilă de domeniul dezvoltării rurale.

Importanţa schimbărilor propuse este condiţionată de necesitatea atingerii obiectivelor propuse

de Strategia în cauză şi să facă posibilă implementarea măsurilor respective, precum şi pentru a

demonstra că agricultura și dezvoltarea rurală sunt interconectate și sunt tratate împreună la cel

mai înalt nivel posibil. La fel, consolidarea capacităților este inevitabilă pentru gestionarea

eficientă a implementării Strategiei și coordonarea realizării măsurilor propuse.

93. Agenția de Intervenție şi Plăți pentru Agricultură (AIPA), subordonată

Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, care va fi în continuare responsabilă

de gestionarea resurselor financiare destinate pentru susţinerea producătorilor agricoli,

dar şi de autorizarea plăților și controlul tuturor resurselor financiare alocate, precum și

de evaluarea impactului măsurilor prevăzute în Strategie. Avînbd în vedere, că AIPA ar

putea administra şi fondurile acordare de către partenerii de dezvoltare, AIPA necesită:

- a fi acreditată în vederea conformării cerinţelor şi rigorilor UE;

- să elaboreze şi să menţină un registru al producătorilor agricoli.

94. Agenția Naţională pentru Siguranța Alimentelor (ANSA), care este responsabilă

de implementarea politicilor în domeniul siguranţei alimentelor, sanitar-veterinar,

zootehnic, al protecţiei plantelor şi carantinei fitosanitare, controlului semincer, calităţii

produselor primare, produselor alimentare şi a hranei pentru animale.

95. Oficiul Național al Viei și Vinului (ONVV) de pe lîngă Ministerul Agriculturii şi

Industriei Alimentare, responsabil de implementarea politicilor în domeniul vitivinicol,

careurmează să ofere sprijin financiar pentru dezvoltarea sectorului vitivinicol prin crearea

Fondului Viei și Vinului din contribuțiile obligatorii ale producătorilor de produse vitivinicole,

și, eventual, prin alte fonduri, oferite de partenerii de dezvoltare. În acest este necesară:

- elaborarea şi menţinerea unui registru viticol;

- stabilirea unui sistem de evidenţă şi trasabilitate a vinului.

96. Centrul Informaţional Agricol (CIA) creat pe lîngă Ministerul Agriculturii şi

Industriei Alimentare, care este responsabil de gestionarea unui complex de sisteme

informaţionale automatizate şi care urmează să integreze şi să consolideze resursele

informaţionale agricole, precum registrul producătorilor agricoli, registrul viticol, registrul

tehnicii agricole, etc.

82

CIA urmează să asigure gestionarea şi menţinerea tuturor resurselor informaţionale din

sectorul agricol.

97. O entitate nou-creată în subordinea MInisterului Agriculturii şi Industriei

Alimentare, care va fi responsabilă de domeniul irigării, drept urmare a transmiterii a

acestor responsabilităţi de către Agenţia “Apele Moldovei”.

Entitatea nou-creată va fi responsabilă de gestionarea şi întreţinerea sistemelor de irigare

existente, precum şi de atragerea şi identificarea fondurilor necesare pentru irigare.

98. În procesul implementării Strategiei de dezvoltare a agriculturii şi a mediului

rural pentru 2014-2020 vor fi cooptate şi alte ministere cu funcţii relevante domeniului

vizat, cum ar fi:

- Ministerul Economiei, care urmează să ofere suport la elaborarea şi implementarea

măsurilor orientate spre ameliorarea competitivităţii sectorului agroalimentar

(facilitarea parteneriatului public-privat, acordarea suportului pentru crearea şi

dezvoltarea ÎMM);

- Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale, care urmează să ofere suport la

elaborarea şi implementarea măsurilor privind asigurarea coeziunii şi reducerii

discrepanţelor în dezvoltarea zonelor rurale;

- Ministerul Mediului, care urmează să ofere suport în elaborarea şi implementarea

măsurilor privind ameliorarea mediului şi a spaţiului rural, cum ar fidesfăşurarea

activităţilor agricole, conform unor metode compatibile cu necesitatea protecţiei şi

conservării resurselor natural;

- Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi a Familiei, care urmează să ofere suport la

elaborarea şi implementarea măsurilor privind promovarea ocupării forţei de muncă şi

diminuării şomajului în mediul rural, acordarea de avantaje speciale tinerilor agricultori

stabiliţi în mediul rural;

- Ministerul Educaţiei, care urmează să contribuie la elaborarea şi promovarea

măsurilor menite să amelioreze şi să consolideze potenţialul uman prin formarea

profesională a agricultorilor din mediul rural.

99. Cadrul legislativ relevant dezvoltării sectorului agro-alimentar este unul complex,

cunoscînd o dezvoltare şi ajustare continuă la rigorile europene şi este constituit din:

- Legea nr. 113 din 18.05.2012 cu privire la stabilirea principiilor şi a cerinţelor generale

ale legislaţiei privind siguranţa alimentelor;

- Legea nr. 228 din 23.09.2010 cu privire la protecţia plantelor şi la carantina fitosanitară

- Legea nr. 257 din 27.07.2006 privind organizarea şi funcţionarea pieţelor produselor

agricole şi agroalimentare;

- Legea nr. 115 din 09.06.2005 cu privire la producţia agroalimentară ecologică;

- Legea nr. 78 din 18.03.2004 privind produsele alimentare;

- Legea viei şi vinului nr. 57 fin 10.03.2006;

- Legea nr. 412 din 27.05.1999 cu privire la zootehnie;

- Legea nr. 728 din 06.02.1996 cu privire la pomicultură.

100. Aspiraţia de integrare europeană a Republicii Moldova a determinat

armonizarea legislaţiei agro-alimentare cu aquis-ul comunitar, în măsură să asigure o

maximă aproximare cu legislaţia UE. Procesul de armonizare a legislaţiei agro-alimentare

la cea comunitară este unul continuu, iar ponderea acesteia în cadrul legislativ al

Republicii Moldova este una considerabilă.

101. În partea ce ţine de dezvoltarea mediului rural, urmează a fi transpuse în

legislaţia naţională următoarele acte comunitare:

83

- Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 privind finanțarea politicii agricole comune;

- Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din

Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR);

- Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului

(CE) nr. 1698/2005 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală acordat din

Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR);

- Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din

Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA) și de modificare și

abrogare a unor regulamente.

84

85

Table 12: Organigrama Sectorului

Politica divizată şi implementarea strategiei de către parteneri de cooperare

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

Agenția de Intervenție

și Plăți în Agricultură

(AIPA)

Agenţia

Apele Moldovei

Oficiul Național al

Viei și Vinului

Alte departamente MAIA,

inclusiv Departamentul

planificat pentru Dezvoltarea

Rurală

Agenția Naţională

pentru Siguranța

Alimentară (ANSA)

Centrul de Informare în

Agricultură

86

8. Cadrul bugetar

102. Succesul strategiei depinde de planificarea clară a activităților de implementare de

către MAIA și agențiile subordonate. Planul de acțiuni prezentat în anexele cuprinde

principalele activități împărțite în două grupe: intervenții și activități legate de instituții și

reglementări. Fiecare activitate are o agenție responsabilă corespunzătoare și perioada de

implementare sau termenul limită. Intervențiile sunt acele activități care sunt de obicei realizate

prin intermediul AIPA, în principal subvenții și plăți directe. Activitățile legate de cadrul

instituțional și de reglementare sunt distribuite între instituțiile de implementare. Doar

prioritățile principale sunt indicate pentru fiecare instituție, prezentarea detaliată a activităților

fiind delegată programelor sectoriale sau instituționale de dezvoltare corespunzătoare.

103. Succesul strategiei, de asemenea, depinde de calcularea realistă a fondurilor

necesare pentru implementarea și estimarea corectă a surselor de fonduri.

104. Implementarea Strategiei în perioada 2014-2020 va costa 12,6 miliarde de lei.

Intervențiile vor costa 9,4 miliarde de lei, iar costurile de operare ale MAIA si a instituțiilor

subordonate - 3,3 miliarde de lei.

105. Activitățile incluse în Prioritatea 1 vor consuma 63% din bugetul de intervenții, cele din

Prioritatea 2 - 21%, iar cele din Prioritatea 3 - restul de 16%.

106. Activitățile din Prioritatea 1 sunt în mare parte acoperite în prezent din fondul de

subvenționare. Fondul de subvenționare va crește de la nivelul actual de 400 de milioane de lei

pe an la 750 de milioane de lei pe an, la sfârșitul perioadei de prognoză. Creșterea subvențiilor

se calculează pe baza cererilor prognozate de subvenții de la producătorii agricoli și a ratei

medii de subvenții pentru fiecare măsură subvenționată. Cererea pentru subvenții este estimată

pe baza cantității prognozate de investiții private în producția agricolă. Se presupune o creștere

a investițiilor de la circa 3 miliarde de lei pe an în 2012 la circa 4 miliarde de lei în 2020, până

la sfârșitul implementării strategiei.

107. Distribuirea subvențiilor între cele 10 direcții prioritare curente incluse în programul de

subvenții se va schimba, de asemenea, de-a lungul anilor. Se presupune că ponderea

subvențiilor alocate pentru a sprijini investițiile în utilaje și echipamente agricole va scădea de

la 41% în 2012 la 16% în 2020. Ponderea subvențiilor direcționate spre post-recoltare va creste

de la 11% în 2012 la 25% în 2020, în timp ce cota de subvenții pentru zootehnie - de la 3% la

11%.

108. Bugetul pentru plățile directe se calculează pe baza unei sume de 100 de lei pe hectar,

înmulțită la suprafața estimată de 1.8 milioane hectare de teren prelucrat.

109. Bugetul pentru Prioritățile 2 și 3 va fi alocat din fondurile rămase după ce toate

activitățile din Prioritatea 1 vor fi acoperite. Sumele specifice disponibile pentru fiecare

activitate se vor baza pe o alocare procentuală.

110. Strategia va fi finanțată din bugetul de stat a Republicii Moldova și din fondurile

donatorilor. Din suma totală de 12,7 miliarde de lei necesare pentru implementarea strategiei în

2014-2020, 7,3 miliarde de lei, sau 57,3% vor fi asigurate din bugetul de stat, iar 5,4 miliarde

de restul - din fondurile PEVADR sau ale altor donatori.

87

111. Se presupune ca PEVADR va contribui cu 40 milioane euro pe an pentru

implementarea strategiei, sau un total cu 280 milioane euro. Aceste fonduri vor fi

suplimentate cu fonduri oferite de către Corporația Provocările Mileniului pentru reabilitarea

rețelelor de irigare centrală, în valoare de 60 milioane de dolari SUA în perioadă de 7 ani.

Unele fonduri suplimentare vor fi disponibile de la Banca Mondială prin proiectul

Competitivitatea Agricolă din Moldova pentru granturi de producție, construirea de perdele de

protecție și sprijin pentru ANSA. Restul fondurilor necesare pentru implementarea strategiei va

fi asigurat de către bugetul de stat a Republicii Moldova: 400 de milioane de lei pe an pentru

fondul de subvenționare, 180 milioane de lei pe an pentru plăți directe pe hectar, și 400-500

milioane de lei pe an pentru costurile de funcționare ale MAIA și agențiile subordonate.

112. Indicatorii de dezvoltare ar trebui să fie folosiți în calitate de instrument de

monitorizare pentru a testa succesul priorităților și măsurilor, precum și pentru a oferi

feedback pentru factorii de decizie. Două seturi de indicatori au fost elaborate în acest scop:

13 indicatori de realizare și 12 indicatori de rezultat. Indicatorii sunt prezentați în anexe.

Indicatorii de realizare sunt cele legate de utilizarea bugetelor: hectare de noi livezi plantate,

numărul de microîntreprinderilor sprijinite. Indicatorii pe termen lung sunt acei de măsurare a

rezultatelor implementării strategiei: producția agricolă, venituri, populația din mediul rural.

Indicatorii de realizare au fost estimați exact, in cifre concrete, pe baza alocărilor bugetare

anuale și costurilor unitare. Nu au fost indicate cifre specifice pentru indicatorii de rezultat

având în vedere lipsa de control deplin asupra îndeplinirii lor. În schimb, au fost stabiliți

vectorii, sau direcția de mișcare pentru acești indicatori, fie scăderea sau creșterea acestora, sau

menținerea la același nivel. Au fost stabilite surse de verificare atât pentru indicatorii de

producție cât și pentru indicatorii de rezultat, aceste fiind, în principal, datele Biroului Național

de Statistică. Monitorizarea ex-ante, intermediară și ex-post a acestor indicatori este

recomandată în scopul de a verifica progresele înregistrate de dezvoltare, precum și pentru a

ajusta rezultatele așteptate, dacă este necesar.

88

Tabelul 13. Plan de acțiuni și Buget

Nr. Priorități și Activități

Agenția

Respon

sabilă

Termen

Costul acțiunilor Sursa de finanțare

2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 Total Bugetul

de stat

% de

la

buget

Granturi

și credite

externe

A INTERVENTII (subvenții și plăți directe)

A1

Creșterea competitivității sectorului

agroalimentar din Republica Moldova,

prin restructurare și modernizare

1.1

Creșterea investițiilor în modernizarea

sectorului agroalimentar și a lanțului

alimentar, inclusiv conformarea cu

cerințele UE privind siguranța alimentară

și nivelul de calitate

1.1.

1

Creșterea investițiilor în modernizarea

fermelor, inclusiv conformarea cu

cerințele UE privind siguranța alimentară

și nivelul calitate

- Subvenții MAIA,

AIPA

2014-

2020 307,895 322,430 338,862 357,582 379,073 403,929 432,888 2,542,659 2,542,659

100.0

% 0

- Plăți directe (100 lei / ha) MAIA,

AIPA

2014-

2020 180,000 180,000 180,000 180,000 180,000 180,000 180,000 1,260,000 1,260,000

100.0

% 0

1.1.

2

Creșterea investițiilor în modernizarea

sistemelor de procesare agroalimentară și

de marketing, inclusiv conformarea cu

cerințele UE privind siguranța alimentară

și nivelul de calitate

MAIA,

AIPA

2014-

2020 131,130 138,998 147,338 156,178 165,549 175,482 186,011 1,100,686 257,341 23.4% 843,344

1.1.

3

Consolidarea cooperării / asocierii între

producători agroalimentari și

agrobusiness (în cooperare orizontală și

verticală)

MAIA,

AIPA

2014-

2020 50,297 47,557 44,580 41,324 37,238 33,259 28,810 283,066 0 0.0% 283,066

1.2

Creșterea calității învățământului,

cercetărilor și a serviciilor de extensie în

sectorul agroalimentar, inclusiv facilitarea

sistemelor de informare

1.2.

1

Acordarea sprijinului la restructurarea și

modernizarea bazei de învățământ

MAIA,

AIPA

2014-

2020 15,089 14,267 13,374 12,397 11,171 9,978 8,643 84,920 0 0.0% 84,920

1.2.

2

Acordarea sprijinului la restructurarea și

modernizarea bazei de cercetare

MAIA,

AIPA

2014-

2020 15,089 14,267 13,374 12,397 11,171 9,978 8,643 84,920 0 0.0% 84,920

89

Nr. Priorități și Activități

Agenția

Respon

sabilă

Termen

Costul acțiunilor Sursa de finanțare

2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 Total Bugetul

de stat

% de

la

buget

Granturi

și credite

externe

1.2.

3

Acordarea sprijinului la restructurarea și

modernizarea bazei serviciilor de extensie

MAIA,

AIPA

2014-

2020 15,089 14,267 13,374 12,397 11,171 9,978 8,643 84,920 0 0.0% 84,920

1.3 Facilitarea accesului la piețele de capital,

de intrare și ieșire pentru agricultori

1.3.

1

Subvenționarea dobânzilor pentru

creditele agricole

MAIA,

AIPA

2014-

2020 50,000 50,000 50,000 50,000 50,000 50,000 50,000 350,000 0 0.0% 350,000

1.3.

2

Crearea unui fond de garantare pentru

creditele agricole

MAIA,

AIPA

2014-

2020 15,089 14,267 13,374 12,397 11,171 9,978 8,643 84,920 0 0.0% 84,920

1.3.

3

Acordarea sprijinului la consolidarea

structurilor terenurilor agricole

MAIA,

AIPA

2014-

2020 3,000 3,000 3,000 3,000 3,000 3,000 3,000 21,000 0 0.0% 21,000

Total Prioritate 1 5,897,089 4,060,000 68.8% 1,837,089

A2 Asigurarea gestionării durabile a

resurselor naturale

2.1

Acordarea sprijinului la utilizarea

practicilor de gestionare a terenurilor și

apei pentru agricultură

2.1.

1

Sporirea furnizării de apă în scopuri

agroalimentare (irigații), inclusiv

asigurarea calității apei

- investiții locale - de la hidrant la câmp MAIA,

AIPA

2014-

2020 75,446 71,336 66,870 61,986 55,857 49,888 43,215 424,598 0 0.0% 424,598

- investiții centralizate - de la râu la

hidrant

MAIA,

AIPA

2014-

2020 144,000 144,000 144,000 144,000 144,000 0 0 720,000 0 0.0% 720,000

- compensarea costurilor de exploatare MAIA,

AIPA

2014-

2020 10,000 15,000 20,000 25,000 35,000 40,000 45,000 190,000 0 0.0% 190,000

2.2

Sprijinirea tehnologiilor de producție

ecologice și produselor ecologice,

inclusiv a biodiversității

2.2.

1 Sprijinirea agriculturii ecologice

MAIA,

AIPA

2014-

2020 12,574 11,889 11,145 10,331 9,309 8,315 7,203 70,766 0 0.0% 70,766

2.2.

2

Sprijinirea biodiversității, inclusiv a

producției de culturi energetice

MAIA,

AIPA

2014-

2020 12,574 11,889 11,145 10,331 9,309 8,315 7,203 70,766 0 0.0% 70,766

2.2.

3

Sprijinirea activităților de împădurire a

terenurilor agricole

- din fondul general de subvenționare MAIA,

AIPA

2014-

2020 10,059 9,511 8,916 8,265 7,448 6,652 5,762 56,613 0 0.0% 56,613

- din fonduri MAC-P - fâșii de teren MAIA, 2014- 19,200 19,200 19,200 19,200 19,200 0 0 96,000 0 0.0% 96,000

90

Nr. Priorități și Activități

Agenția

Respon

sabilă

Termen

Costul acțiunilor Sursa de finanțare

2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 Total Bugetul

de stat

% de

la

buget

Granturi

și credite

externe

AIPA 2020

2.3

Sprijinirea măsurilor de adaptare și

atenuare a efectelor schimbărilor

climatice

2.3.

1

Sprijinirea măsurilor de implementare a

instrumentelor de gestionare a riscurilor

în sectorul agroalimentar

MAIA,

AIPA

2014-

2020 35,000 35,000 35,000 35,000 35,000 35,000 35,000 245,000 0 0.0% 245,000

2.3.

2

Sprijinirea fondului de asigurări

împotriva calamităților naturale pentru

agricultori

MAIA,

AIPA

2014-

2020 15,089 14,267 13,374 12,397 11,171 9,978 8,643 84,920 0 0.0% 84,920

Total Prioritate 2 1,958,664 0 1,958,664

A3 Îmbunătățirea nivelului de trai în

zonele rurale

3.1 Sporirea investițiilor în infrastructura

fizică și servicii rurale

3.1.

1

Sprijinirea investițiilor în furnizare de apă

și canalizare AIPA

2014-

2020 40,238 38,046 35,664 33,059 29,790 26,607 23,048 226,452 0 0.0% 226,452

3.1.

2

Acordarea de sprijin la construirea și

renovarea drumurilor locale AIPA

2014-

2020 75,446 71,336 66,870 61,986 55,857 49,888 43,215 424,598 0 0.0% 424,598

3.2

Creșterea oportunităților de angajare în

sfera non-agricolă și sporirea veniturilor

în mediul rural

0

3.2.

1

Sprijinirea creării și dezvoltării serviciilor

de agroturism AIPA

2014-

2020 25,149 23,779 22,290 20,662 18,619 16,629 14,405 141,533 0 0.0% 141,533

3.2.

2

Sprijinirea creării și dezvoltării

microîntreprinderilor non-agricole AIPA

2014-

2020 75,446 71,336 66,870 61,986 55,857 49,888 43,215 424,598 0 0.0% 424,598

3.3 Stimularea implicării comunității locale

în dezvoltarea rurală

2014-

2020 0

3.3.

1

Sprijinirea promovării activităților

neagricole în mediul rural AIPA

2014-

2020 50,297 47,557 44,580 41,324 37,238 33,259 28,810 283,066 0 0.0% 283,066

Total Prioritate 3 1,500,248 0 0.0% 1,500,248

91

Nr. Priorități și Activități

Agenția

Respon

sabilă

Termen

Costul acțiunilor Sursa de finanțare

2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 Total Bugetul

de stat

% de

la

buget

Granturi

și credite

externe

TOTAL INTERVENTII (subvenții și

plăți directe) 9,356,000 4,060,000

43.4

% 5,296,000

B. ACTIVITĂŢI INSTITUŢIONALE ŞI

DE REGLEMENTARE

B1 Ministerul Agriculturii și Industriei

Alimentare (MAIA)

1

Asigurarea consolidării capacităților

adecvate (instruire personal și

echipament), pentru a garanta realizarea

eficientă a funcțiilor și sarcinilor atribuite

MAIA 2014-

2020

2

Asigurarea alocărilor corespunzătoare de

la bugetul de stat și fondurile donatorilor

pentru a acoperi cheltuielile de operare și

pentru a garanta realizarea eficientă a

funcțiilor și sarcinilor atribuite

GM,

MAIA

2014-

2020 44,193 45,519 46,885 48,291 49,740 51,232 52,769 338,629 338,629 100% 0

3

Numire MAIA în calitate de instituție

guvernamentală responsabilă pentru

dezvoltarea rurală

3.1

Modificarea legilor și reglementărilor

privind distribuirea sarcinilor între

instituții

GM,

MAIA 2013

3.2 Redenumirea ministerului în Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale

GM,

MAIA 2013

3.3

Crearea Departamentului pentru

Dezvoltare Rurală și Politici Sectoriale

responsabil pentru partea rurală a

strategiei

MAIA 2013

4

Consolidarea în cadrul MAIA a tuturor

agențiilor guvernamentale care au o

tangență mare în agricultură

4.1

Transferul Agenției "Apele Moldovei"

(regulator de apă), în prezent subordonat

Ministerului Mediului, în subordinea

MAIA/crearea unei entităţi în subordinea

MAIA responsabilă de irigare

GM 2013

92

Nr. Priorități și Activități

Agenția

Respon

sabilă

Termen

Costul acțiunilor Sursa de finanțare

2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 Total Bugetul

de stat

% de

la

buget

Granturi

și credite

externe

4.2

Numirea MAIA responsabil de

gestionarea perdelelor și a terenurilor

agricole re-împădurite, administrate în

prezent de Agenția "Moldsilva"

GM 2013

5

Elaborarea programelor noi sau

actualizarea programelor sectoriale

existente în vederea realizării scopurilor

și obiectivelor strategiei

5.1 Programul de horticultură MAIA 2013

5.2 Programul nucilor MAIA 2014

5.3 Programul produselor lactate MAIA 2014

5.4 Programul de creștere a animalelor MAIA 2014

5.5 Programul de creștere a păsărilor de curte

și ouălor MAIA 2014

5.6 Programul apicol MAIA 2014

5.7 Programul de consolidare a terenurilor

agricole MAIA 2014

5.8 Programul agriculturii conservative MAIA 2014

5.9 Programul de producere a biomasei MAIA 2014

5.10 Programul fertilității solului MAIA 2014

5.11 Programul de irigare

5.12 Programul de securitate alimentară MAIA 2014

5.13 Programul de promovare a exportului și

de substituire a importului MAIA 2014

6

Armonizarea legislației Republicii

Moldova cu legislația UE în sectoarele

agroalimentar și de dezvoltare rurală prin

intermediul planurilor anuale de

armonizare

MAIA 2013-

2014

6.1

Ca o prioritate, transpunerea în legislația

națională a reglementărilor UE relevante

pentru dezvoltarea rurală: Regulamentul

Consiliului CE 1290/2005, 1698/2005,

1974/2006, 1257/1999

MAIA 2013-

2014

93

Nr. Priorități și Activități

Agenția

Respon

sabilă

Termen

Costul acțiunilor Sursa de finanțare

2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 Total Bugetul

de stat

% de

la

buget

Granturi

și credite

externe

7

Revizuirea programului existent și

elaborarea unui nou Program de

Dezvoltare Strategică pentru MAIA

pentru perioada 2014-2020 în vederea

stabilirii obiectivelor de dezvoltare

instituțională a ministerului

MAIA 2014

B2 Agenția de Intervenție și Plăți în

Agricultură (AIPA)

1

Asigurarea consolidării capacităților

(instruire personal și echipament), pentru

a garanta realizarea eficientă a funcțiilor

și sarcinilor atribuite

MAIA 2014-

2020

2

Asigurarea alocărilor corespunzătoare de

la bugetul de stat și din fondurile

donatorilor pentru a acoperi cheltuielile

de operare și pentru a garanta realizarea

eficientă a funcțiilor și sarcinilor

atribuite, având în vedere în special

creșterea considerabilă a fondului de

subvenționare

MAIA 2014-

2020 9,000 9,270 9,548 9,835 10,130 10,433 10,746 68,962 68,962 100% 0

3

Realizarea acreditării AIPA la UE, Banca

Mondială și alți donatori pentru a putea

plăti din fondurile PEVADR, MAC-P și

alte proiecte

AIPA 2013-

2015

4

Promovarea agenției AIPA la alte

ministere și proiecte finanțate de

donatori, drept o agenție universală de

plăti și inițierea de servicii contra plată

acordate unui număr larg de client;

Promovarea ideii că trecerea granturilor

printr-o singură entitate va preveni frauda

din partea solicitanților de granturi (cum

ar fi primirea de două granturi de la

donatori diferiți în același proiect)

AIPA 2013-

2020

94

Nr. Priorități și Activități

Agenția

Respon

sabilă

Termen

Costul acțiunilor Sursa de finanțare

2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 Total Bugetul

de stat

% de

la

buget

Granturi

și credite

externe

5

Revizuirea HG existent 1305 cu privire la

principiile de subvenții, elaborarea și

aprobarea unei noi legi privind

subvențiile prin stabilirea unui set de

direcții de subvenționare clar definite,

pentru a asigura coerența și

predictibilitatea politicii de subvenționare

și pentru a evita modificări de la an la an

AIPA 2013

6

Finalizarea procesului de elaborare și

asigurarea unei actualizări permanente a

Registrului Fermierilor, inclusiv prin

definirea clară a gospodăriei agricole și

înregistrarea obligatorie a tuturor

beneficiarilor de subvenții în registru

AIPA 2014

7

Efectuarea unei analize încrucișate a

domeniilor de implicare a agențiilor de

plată și implementare a altor ministere

(Ministerul Economiei și Comerțului,

Ministerul Dezvoltării Regionale și

Construcțiilor, Ministerul Mediului) și

distribuirea clară a sarcinilor, pentru a

evita suprapuneri și conflicte viitoare

AIPA,

agenții

de plată

concure

nte

2013-

2014

B3 Centrul de Informare Agricolă

1

Asigurarea consolidării capacităților

adecvate (instruire personal și

echipament), pentru a garanta realizarea

eficientă a funcțiilor și sarcinilor atribuite

MAIA 2014-

2020

2

Asigurarea alocărilor corespunzătoare de

la bugetul de stat și fondurile donatorilor

pentru a acoperi cheltuielile de operare și

pentru a garanta realizarea eficientă a

funcțiilor și sarcinilor atribuite

MAIA 2014-

2020 2,000 2,060 2,122 2,185 2,251 2,319 2,388 15,325 15,325 100% 0

3

Consolidarea bazelor de date (Registrul

fermierilor, Registrul de Utilaje, Registrul

Livezi, etc) de la toate agențiile MAIA

(AIPA, ANSA, etc), sub conducerea și

gestionarea centrului de informare

CIA 2014

95

Nr. Priorități și Activități

Agenția

Respon

sabilă

Termen

Costul acțiunilor Sursa de finanțare

2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 Total Bugetul

de stat

% de

la

buget

Granturi

și credite

externe

4

Elaborarea sistemelor de date analitice și

rapoartelor pentru analiza eficienței

subvenționării, realizarea unor obiective

de politică și prognoză (inclusiv

furnizarea de date pentru modele

complexe I/O care vizează modelarea

macroeconomică a efectelor măsurilor

politice)

CIA 2013-

2014

5

Asigurarea unei cooperări eficiente între

centru și Biroul Național de Statistică ce

vizează schimbul de date și validare

rapidă și eficientă

CIA

BNS

2014-

2020

6

Elaborarea și aprobarea unui program de

eAgricultură pentru a cuprinde toate cele

de mai sus

CIA,

MAIA 2014

B4 Agenția Națională pentru Siguranța

Alimentară (ANSA)

1

Ca urmare a consolidării funcțiilor de

siguranță alimentară de către ANSA, de

dezvoltat și implementat o structură

organizațională eficientă, cu linii clare de

responsabilitate în rândul instituțiilor

subordonate

ANSA 2013

2

Consolidarea capacităților ANSA,

inclusiv prin crearea unui sistem de

laboratoare pentru testarea produselor

alimentare naționale și instruirea

personalului din oficiul central și din

laborator

MAIA 2014-

2020 22,200 22,200 22,200 22,200 22,200 0 0 111,000 0 0% 111,000

3

Asigurarea alocărilor corespunzătoare din

bugetul de stat și din fondurile

donatorilor pentru a acoperi cheltuielile

de operare și pentru a garanta realizarea

eficientă a funcțiilor și sarcinilor atribuite

MAIA 2014-

2020 119,537 123,123 126,816 130,621 134,540 138,576 142,733 915,945 915,945 100% 0

96

Nr. Priorități și Activități

Agenția

Respon

sabilă

Termen

Costul acțiunilor Sursa de finanțare

2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 Total Bugetul

de stat

% de

la

buget

Granturi

și credite

externe

4

Revizuirea și modificarea cadrului

legislativ și de reglementare existent

pentru siguranța alimentară și de calitate,

în concordanță cu obiectivele strategice

ANSA, inclusiv obiectivul de armonizare

a reglementărilor locale cu normele UE și

facilitarea accesului produselor

moldovenești pe piața UE

ANSA 2013-

2014

5

Promovarea unei abordări integrate a

calității și siguranței alimentelor, așa-

numita infrastructură de siguranță "de la

fermă la consumator", cu un accent pe

sănătatea animalelor și trasabilitatea

produselor de origine animalieră (sistem

SINATA)

ANSA 2014-

2020

6

Simplificarea certificării tuturor intrărilor

agricole, inclusiv produse chimice,

semințe, material săditor, animale de

reproducere, inclusiv soiuri importatoare;

armonizarea sau adoptarea directă a

registrelor UE pentru intrările

corespunzătoare

ANSA 2014

7

Intensificarea controalelor sanitare la

import pentru a reduce importul de

alimente cu conținut sporit de reziduuri

de azot, metale grele si alte toxine

ANSA 2014-

2020

8

Revizuirea programelor existente și

elaborarea unui nou Program de

Siguranță Alimentară în conformitate cu

noile obiective și activități ale ANSA, de

asemenea, în vederea realizării celor sus

menționate

ANSA 2013

B5 Oficiul Național al Viei si Vinului

(ONVV)

1

Asigurarea unei consolidări adecvate a

capacităților (instruire personal și

echipament), pentru a garanta realizarea

eficientă a funcțiilor și sarcinilor atribuite

MAIA 2014-

2020

97

Nr. Priorități și Activități

Agenția

Respon

sabilă

Termen

Costul acțiunilor Sursa de finanțare

2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 Total Bugetul

de stat

% de

la

buget

Granturi

și credite

externe

2

Asigurarea alocărilor corespunzătoare din

cotizațiile de membru, bugetul de stat si

fondurile donatorilor pentru a acoperi

cheltuielile de operare și pentru a garanta

realizarea eficientă a funcțiilor și

sarcinilor atribuite

MAIA 2014-

2020 5,150 5,305 5,464 5,628 5,796 5,970 6,149 39,462 39,462 100% 0

3 Elaborarea și menținerea Registrului

Viilor ONVV

2014-

2020

4 Crearea unui sistem de înregistrare și

trasabilitate a vinului ONVV

2014-

2020

5 Promovarea certificării cu indicarea

geografică și de origine pe etichete ONVV

2014-

2020

6

Promovarea cooperării producătorilor în

scopul realizării aspectelor de calitate și

marketing, cum ar fi Ghilda

Producătorilor de Vinuri, Asociația

Micilor Producători de Vinuri, etc

ONVV 2014-

2020

7

Facilitarea accesului producătorilor de

viță de vie și vinuri la finanțare prin

asigurarea utilizării depline a liniei de

credit din sectorul vitivinicol BEI și

atragerea de noi linii de credit pentru

sector

Proiectu

l

Vinului

PIU,

OMV

2014-

2020

8

Elaborarea și aprobarea Programului Viei

și Vinului pentru a stabili direcțiile

strategice clare pentru dezvoltarea

sectorului

ONVV,

MAIA,

CEED-

II

2013-

2014

B6 Universitatea Agrară, colegii și

institute de cercetare

1

Efectuarea unor cercetări agricole și

elaborarea Programului de Învățământ cu

scopul de a identifica lacunele existente și

a raporta cercetările agricole și studiile la

nevoile producătorilor agricoli

MAIA,

Universi

tatea

Agrară,

Colegiul

Agricol

2014

2

Asigurarea unei consolidări adecvate a

capacităților (instruire personal și

echipament), pentru a garanta realizarea

MAIA 2014-

2020

98

Nr. Priorități și Activități

Agenția

Respon

sabilă

Termen

Costul acțiunilor Sursa de finanțare

2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 Total Bugetul

de stat

% de

la

buget

Granturi

și credite

externe

eficientă a funcțiilor atribuite

3

Asigurarea alocărilor corespunzătoare din

taxe de școlarizare, taxe de servicii,

bugetul de stat și fondurile donatorilor

pentru a acoperi cheltuielile de operare în

sistemul de învățământ

MAIA 2014-

2020 106,421 109,613 112,902 116,289 119,777 123,371 127,072 815,444 815,444 100% 0

B7 Rețeaua de Extensiune rurală

1

Inițierea implementării și revizuirea

periodică a Programului Serviciilor de

Extensie existent

AIPA,

Prestato

rul de

Servicii

de

Extensiu

ne

Rurală

2014-

2020

2

Asigurarea alocărilor corespunzătoare de

la bugetul de stat și fondurile donatorilor

pentru a acoperi cheltuielile legate de

contractarea furnizorului național de

servicii de extensie

MAIA 2014-

2020 1,030 1,061 1,093 1,126 1,159 1,194 1,230 7,892 7,892 100% 0

B8 Piața en-gros din Chișinău și

subdiviziunile sale regionale

1 Transferul a 33 ha de teren alocat din

circuitul agricol pentru uz industrial

MAIA,

CWM,

Parlame

ntul

2013

2

Asigurarea finanțării sectorului privat

printr-o oferta publica inițiala, ca un

exemplu de parteneriat public-privat

eficient (PPP)

CWM,

investito

ri privați

2013

3

Extinderea experienței de piață din

Chișinău în regiuni prin construirea a 5

centre regionale prin PPP-uri

MAIA,

CWM

2015-

2020

99

Nr. Priorități și Activități

Agenția

Respon

sabilă

Termen

Costul acțiunilor Sursa de finanțare

2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 Total Bugetul

de stat

% de

la

buget

Granturi

și credite

externe

4

Revizuirea și ajustarea planului de afaceri

al companiei în vederea realizării celor

menționate mai sus

MAIA,

CWM 2013

B9 Apărarea drepturilor

1

Promovarea rolului MAIA drept

organizație de apărare a drepturilor pentru

sectorul agroalimentar în relațiile cu

Parlamentul și alte ministere și agenții guvernamentale

MAIA 2014-

2020

2

În relațiile cu Serviciul Fiscal, de a

promova o politică fiscală favorabilă

pentru agricultori în conformitate cu

specificul sectorului, inclusiv reducerea

cotelor de TVA pentru materii prime si

echipamente, reducerea TVA pe vânzări,

administrarea mai simplă de impozite și

taxe locale pe venit, practici mai puțin

coercitive, cum ar fi mesaje fiscale în

sezon, etc

MAIA 2014-

2020

3

În relațiile cu Ministerul Economiei și

Comerțului, să promoveze o politică de

comerț exterior care vizează maximizarea

balanței comerciale (maximizarea

exportului, minimizarea importului), în

special în negocierile actuale și viitoare

cu UE (DCFTA), Turcia, uniunea vamală

Rusia-Belarus -Kazahstan, etc

MAIA 2014-

2020

4

În relațiile cu Serviciul Vamal, de a

promova o politică vamală care vizează

sporirea exporturilor produselor

agroalimentare, în special celor

perisabile, și simplificarea în general, a

procedurilor de export

MAIA 2014-

2020

100

Nr. Priorități și Activități

Agenția

Respon

sabilă

Termen

Costul acțiunilor Sursa de finanțare

2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 Total Bugetul

de stat

% de

la

buget

Granturi

și credite

externe

5

Acordarea sprijinului la crearea și

promovarea rolului asociațiilor de

fermieri (asociații de fermieri, asociații sectoriale, asociațiile exportatorilor și

importatorilor), ca un agent reprezentativ

și partener de negocieri în relațiile cu

MAIA, în legătură cu chestiuni, cum ar fi

subvențiile, siguranța alimentară, comerț exterior (listele exportatorilor,

promovarea comerțului), fiscalitate, etc

MAIA 2014-

2020

6

Acordarea sprijinului la crearea și

promovarea rolului asociațiilor de

fermieri (asociații de fermieri, asociații sectoriale, asociațiile exportatorilor și

importatorilor), ca un agent reprezentativ

și partener de negocieri în relațiile cu alte

agenții guvernamentale (Serviciul Fiscal,

Serviciul Vamal, ministerele de linie)

MAIA 2014-

2020

B10 Alte agenții MAIA și costurile

1 Infrastructura antigrindină MAIA 2014-

2020 55,055 56,706 58,407 60,160 61,964 63,823 65,738 421,853 421,853 100% 0

2 Fond de rezervă în caz de calamități

naturale MAIA

2014-

2020 53,494 55,099 56,752 58,454 60,208 62,014 63,875 409,896 409,896 100% 0

3 Alte costuri MAIA 2014-

2020 20,000 20,600 21,218 21,855 22,510 23,185 23,881 153,249 153,249 100% 0

TOTAL INSTITUȚII ȘI

REGLEMENTĂRI 3,297,658 3,186,658 111,000

TOTAL INTERVENȚII, INSTITUȚII

ȘI REGLEMENTĂRI 12,653,658 7,246,658

57.3

% 5,407,000

Tabelul 14. Indicatori de Monitorizare și Evaluare – Executarea Bugetului *

101

Nr. Prioritate Indicator de Performanță

2012 –

an de

bază

Anii prognozei Total

2014-20 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020

1 Prioritatea 1:

Creșterea

competitivității sectorului

agroalimentar din

Republica Moldova,

prin restructurare și

modernizare

Livezi noi, ha 5,017 5,065 5,140 5,216 5,293 5,371 5,451 5,531 37,067

2 Vii noi, ha 1,710 1,735 1,773 1,812 1,852 1,892 1,934 1,976 12,973

3 Sere noi, ha, 157 162 179 197 216 238 262 288 1,541

4 Utilaje noi, echivalente cu tractorul 2,350 2,416 2,460 2,504 2,549 2,595 2,641 2,689 17,853

5 Ferme de animale noi, unități 84 87 92 98 104 111 117 125 735

6 Efective de animale noi, echivalente

cu bovine 522 1,223 1,529 1,911 2,389 2,986 3,732 4,666 18,436

7 Instalații post-recoltare noi, unități 260 265 281 298 316 335 355 376 2,226

8 Prioritatea 2:

asigurarea gestionării

durabile a resurselor

naturale

Suprafețe irigate noi, ha (de la 50%

rambursare) 60 2,515 2,378 2,229 2,066 1,862 1,663 1,441 14,153

9 Zone împădurite noi, ha (de la 50%

rambursare) 16 3,657 3,589 3,515 3,433 3,331 831 720 19,077

10

Prioritatea 3:

Ameliorarea nivelului

de trai în zonele rurale

Drumuri noi, km (de la 100% de

restituire) 1,000 75 71 67 62 56 50 43 425

11 Unități de turism susținut, unități (de

la 25.000 euro / unitate) 400 63 59 56 52 47 42 36 354

12 Microîntreprinderi sprijinite, unități

(de la 50.000 euro / unitate) 800 94 89 84 77 70 62 54 531

13 Unități de infrastructură din

comunitate sprijinite, unități (de la

25.000 euro / unitate)

400 126 119 111 103 93 83 72 708

* În calitate de sursă de verificare vor fi rapoartele trimestriale și anuale ale AIPA

102

Tabelul 14. Indicatori de Monitorizare și Evaluare – Impacte Macroeconomice

Nr Priorități și activități Indicator de Performanță

Schimbări

prognozate de

la valoarea

actuală

Sursă de verificare

1 Creșterea competitivității sectorului agroalimentar din

Republica Moldova, prin restructurare și modernizare Balanța comerțului exterior de produse agroalimentare Creștere

Biroul Național de

Statistică (BNS)

1.1

Creșterea investițiilor în modernizarea sectorului

agroalimentar și a lanțului alimentar, inclusiv

conformarea la cerințele UE privind siguranța

alimentară și nivelul de calitate

Producția globală agricolă, total (sau Valoarea

Adăugată Brută în agricultură) Creștere BNS

1.2

Creșterea nivelului de învățământ, a cercetărilor

științifice și serviciilor de extensie în sectorul

agroalimentar inclusiv facilitarea accesului la sisteme

de informare

Numărul de consultații oferite fermierilor de către

Rețeaua Națională de Servicii de Extensiune Creștere

Rapoartele trimestriale și

anuale ale furnizorului de

servicii

1.3 Facilitarea accesului la piețele de capital, de intrare și

de ieșire pentru agricultori

Soldul creditelor acordate sectorului agroalimentar, în

lei și% din totalul Creștere BNS

2 Asigurarea gestionării durabile a resurselor naturale Suprafețe utilizate în scopuri agricole Scădere BNS

2.1 Sprijinirea practicilor de gestionare a terenurilor și a

apei pentru agricultură

Zone din fondul de apă (bazine) sau Consumul de apă

în scopuri agricole Creștere BNS

2.2

Sprijinirea tehnologiilor de producție ecologice și

produselor ecologice, inclusiv conservarea

biodiversității

Zone din fondul forestier și cele dedicate protecției

mediului Creștere BNS

2.3 Sprijinirea măsurilor de adaptare la schimbările

climatice și de atenuare a impactului lor

Zone prelucrate folosind practici fără arat ori arat

minimal Creștere

Ministerul Agriculturii și

Industriei Alimentare

3 Îmbunătățirea nivelului de trai în zonele rurale Venitul disponibil în gospodărie în zonele rurale, lei Creștere BNS

3.1 Sporirea investițiilor în infrastructură fizică și servicii

rurale Dotarea gospodăriilor rurale cu utilități, unități Creștere BNS

3.2 Creșterea oportunităților de angajare și venituri non-

agricole în mediul rural

Rata de activitate și ocupare a forței de muncă în

zonele rurale sau numărul de întreprinderi micro și

mini în regiunile rurale

Creștere BNS

3.3 Stimularea implicării comunității locale în dezvoltarea

rurală Procentul populației cu domiciliul în mediul rural

Menținere la

nivelul actual BNS

103

9. Integrarea dimensiunii de gen

În abordarea problemelor de inegalitate dintre bărbați și femei în deţinerea puterii şi luarea

deciziilor la toate nivelurile, Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare al Republicii

Moldova promovează o politică activă și vizibilă de integrare a perspectivei de gen în toate

politicile și programele, astfel înainte de a fi luate decizii, se face o analiză a efectelor asupra

femeilor și respectiv a bărbaților. Aceste eforturi se fac pentru a spori participarea femeilor la

toate nivelurile de luare a deciziilor.

10. Impactul scontat al implementării strategiei

Pentru a fi în măsură să judecăm succesul strategiei sectoriale propuse, este necesar să descriem

starea sectorului agro-alimentar după implementarea ei efiecentă.

Obiectivul acestei strategii este exprimat în modul următor:

"De a spori competitivitatea sectorului agro-alimentar prin intermediul restructurării și

modernizării și a îmbunătăți calitatea vieții și a muncii în mediul rural prin realizarea de

sinergii între activități agro-alimentare și a mediului natural."

Impactul scontat reprezintă realizarea acestui obiectiv sectorial și anume:

eficiența de producere și procesare prin intermediul restructurării și modernizării va

creşte;

valoarea sectorului agro-alimentar din Moldova va spori;

cota de piață atât pe plan intern cît şi cel extern se va majora;

accesul la noi piețe de valoare înaltă va creşte;

echilibrul dintre producția primară cu valoare redusă și procesarea la nivel înalt va fi

îmbunătățit ;

produsul sistemului educaţional şi de cercetare va avea conexiuni cu nevoile pieței;

structura şi utilizarea resurselor de teren vor fi optimizate ;

gestionarea resurselor de apă agro-alimentară va fi îmbunătățită ;

calitatea solului și rezistența la eroziune va fi ameliorată;

rezistenta la riscurile care afectează mediul de afaceri agro-alimentare va fi

îmbunătățită ;

activitatea economică rurală va spori;

infrastructura rurala va fi îmbunătățită;

tendința de-emigrare din mediul rural va fi inversată ;

responsabilitatea pentru dezvoltarea zonei rurale va fi preluată de către locuitorii din

mediul rural.