strategiide valorificare a ariilor protejate

Upload: mihaela-calota

Post on 14-Jul-2015

171 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

10-16 ianuarie Prezentare de 15 min PARCUL NATIONAL PORTILE DE FIER

1 LOCALIZARE 2 ZONAREA ARIEI PROTEJATE SI REGIMUL DE PROTECTIE 3 ELEMENTE ALE INVELISULUI BIOTIC CE CONFERA PERONALITATE ARIEI PROTEJATE A habitate B elemente floristice C elemente faunistice 4 FORMELE DE INTERVENTIE ANTROPICA 5 STRATEGII DE VALORIFICARE TURISTICA A OBIETIVE GENERALE B OBIECTIVE SPECIFICE C INDICATORI SI TINTE 6 CONCLUZII 7BIBLIOGRAFIE: http://www.portiledefier.ro/hhghgh.html http://www.cazaneledunarii.com.ro/agrement.html www.cpnt.ro/.../Zone_si_arii_protejate_si_valorificarea_lor_in_turism http://ro.wikipedia.org/wiki/Parcul_Natural_Por%C8%9Bile_de_Fier

1 localizare:

Parcul Natural Portile de Fier se afla situat in partea de sud-vest a Romaniei, la frontiera de stat cu Serbia, ocupand o suprafata de 115.655 ha, conform legii 5/2000, ocupand partial teritorii

apartinand judetelor Caras-Severin si Mehedinti in partea sudica a Muntilor Locvei si Almajului si in sud-vestul Podisului Mehedinti. Limitele Parcului Natural sunt reprezentate de senalul navigabil al Dunarii spre sud, raul Nera la vest, cumpana de ape a raurilor tributare Dunarii la nord (partial) si o linie sinuoasa ce porneste aval de Gura Vaii pana in Vf. Motarat la est. Parcul Natural Portile de Fier se intinde intre 21 21' si 22 36' longitudine estica, iar in latitudine intre 44 51' si 44 28' 30'' latitudine nordica. Principalele puncte de acces sunt in vecinatatea municipiilor Drobeta Turnu Severin si Orsova din judetul Mehedinti, precum si a localitatilor Socol si Naidas din judetul Caras Severin.

2 ARIILE PROTEJATEIn conformitate cu prevederile Legii nr. 5/2000, Ordinului nr. 552/2003 al M.A.P.A.M., H.G. nr. 2151/2004 si OUG 57/2007, in Parcul Natural Portile de Fier sunt incluse un numar de 18 arii protejate (rezervatii). De asemenea in conformitate cu H.G. 1284/2007, s-au declarat pe teritoriul Parcului Natural Portile de Fier doua arii de protectie speciala avifaunistica, ca parte integranta a retelei ecologice europene NATURA 2000 n Romnia, respectiv: - ROSPA0026 Cursul Dunarii-Bazias-Portile de Fier, in suprafata de 10124.4 ha; - ROSPA0080 Muntii Almajului-Locvei, in suprafata de 118141.6 ha. De asemenea, potrivit Ordinului Ministrului Mediului si Dezvoltarii Durabile 1964/2007 s-a declarat ca Sit de Importanta Comunitara, ROSCI0206 Portile de Fier, parte integranta a retelei ecologice europene NATURA 2000, in suprafata de 124293.0 ha. Prezenta acestor situri NATURA 2000 implica obligativitatea aplicarii prevederilor in vigoare referitoare la procedura de realizare a evaluarii starii de mediu pentru planuri si programe, precum si la procedura cadru de evaluare a impactului asupra mediului pentru toate planurile/programele si proiectele care urmeaza sa se desfasoare in siturile de importanta comunitara.

BALTA NERA-DUNAREA fost declarata rezervatie prin Hotararea nr. 8 din 20.12.1994 a Consiliului Judetean Caras Severin, este o conform clasificarii IUCN ocupand o suprafata de 10 ha.

Rezervatia este localizata la sud de localitatea Socol, in zona de varsare a Nerei in Dunare. Importanta rezervatiei este data de zona umeda cu vegetatie hidrofila si higrofila specifica (Typha sp., Phragmites sp., Carex sp., Salix sp.), cu o bogata avifauna acvatica: egreta mica (Egretta garzetta), starcul cenusiu (Ardea cinerea), cormoranul mic (Phalacrocorax pygmaeus) etc.

REZERVATIA NATURALA BAZIASRezervatia naturala Bazias aflata in apropierea localitatii Bazias (comuna Socol). Este o rezervatie de tip mixt, clasificata in categoria a IV-a conform clasificarii IUCN are profil forestier si a fost delimitata in apropierea localitatii Bazias pentru protejarea asociatiilor vegetale de Fraxinus ornus, Cornus mas, Tilia tomentosa, Quercus cerris cu bujorul banatean in stratul ierbaceu (Paeonia officinalis var. banatica, Paeonia mascula) de pe o suprafata de 170,9 ha. Printre elementele faunistice protejate se numara testoasa lui Hermann (Testudo hermanni), balaurul (Coluber caspius) etc.

ARIA DE PROTECTIE SPECILA AVIFAUNISTICA-ZONA UMEDA CALINOVATAria de protectie speciala avifaunistica (categoria IV IUCIN), zona umeda Insula Calinovat are o suprafata de 24 ha si este situata pe teritoriul administrativ al comunei Pojejena, cuprinde Insula Calinovat situata pe fluviul Dunarea si luciul de apa limitrof insulei pana la o adancime de 2 m. Compozitia faunistica si floristica este asemanatoare cu cea a Ostrovului Moldova Veche. Pe insula Calinovat exista o padure cu consistenta plina avand ca specie preponderenta Salix alba.

RAPA CU LASTUNIRezervatia naturala Rapa cu lastuni (de tip mixt) se afla la intrarea in Valea Divici dinspre drumul judetean Moldova Veche - Socol a fost infiintata prin Hotararea nr. 8 din 20.12.1994 a Consiliului Judetean Caras-Severin pe o suprafata de 5 ha, pentru ocrotirea cuiburilor si coloniilor de lastuni (Riparia riparia) construite in abrupturile formate in depozite loessoide cuaternare.

ARIA DE PROTECTIE SPECIALA AVIFAUNISTICA DIVICI-POJEJENAAria de protectie speciala avifaunistica Divici Pojejena are o suprafata de 498 ha si se afla pe teritoriul administrativ al comunei Pojejena (localitatile Divici, Belobresca, Susca si Pojejena), judetul Caras-Severin Compozitia faunistica si floristica este asemanatoare cu cea a celorlalte doua arii de protectie speciala avifaunistica. Local, apar palcuri rare de Salix alba si Populus alba.

REZERVATIA NATURALA VALEA MARERezervatia naturala Valea Mare a fost declarata prin Decizia 556/1973 a Consiliului Judetean Caras-Severin, confirmata prin Decizia 499/1982, avand in prezent o suprafata de 1179 ha. Se afla la 15 km nord-est de Moldova Noua, in bazinul hidrografic al Vaii Mari. Importanta floristica a rezervatiei este data de proportia insemnata a speciei Daphne laureola (iedera mare), relict tertiar. Padurile de fag, ce coboara de-a lungul vailor pana la altitudini foarte joase, de 150 200 m, ocupa o suprafata de circa 400 ha. Alaturi de fag (Fagus sylvatica), vegeteaza carpenul (Carpinus betulus), teiul argintiu (Tilia tomentosa), teiul pucios (Tilia cordata), ciresul (Cerasus avium), paltinul (Acer pseudoplatanus), cornul (Cornus mas), paducelul (Craetegus monogyna) si pe alocuri carpinita (Carpinus orientalis), iedera (Hedera helix), cornisorul (Ruscus hypoglossum), ghimpele (Ruscus aculeatus), drobita (Genista ovata), vinarita (Asperula taurina), curpenul (Clematis vitalba) etc. Vegetatia abrupturilor calcaroase este foarte diversificata, existand formatiuni specifice de tufarisuri termofile (sibleac). Tufarisurile sunt alcatuite in cea mai mare parte din liliac (Syringa vulgaris), scumpie (Cotinus coggygria), mojdrean (Fraxinus ornus), visin turcesc (Padus mahaleb) etc. Peretii calcarosi si branele sunt acoperiti cu tufe de Sesleria filifolia sau garofite (Dianthus kitaibelii, Dianthus banaticus), cu endemismele carpatice Erysium saxosum, Draba lasiocarpa, insotite de tufe de colilie (Stipa eriocaulis), Centaurea atropurpurea etc. Conditii de viata prielnice gasesc si o serie de specii de plante submediteraneene si balcanice, precum : Acanthus longifolius, Allium petraeum, Bupleurum praealtum, Calamintha officinalis, Echinops banaticus. Importanta geomorfologica se datoreaza reliefului complex dezvoltat pe calcare (lapiezuri, doline, uvale, izbucuri, sorburi, chei, pesteri, avene) intalnit pe Valea Mare sau pe afluentii acesteia (Mudavita Seaca, Ogasul Rau, Ogasul Tisa, Ogasul Greci, Valea Apele Albe). In bazinul Valea Mare sunt cunoscute 45 de pesteri si avene, printre acestea numarandu-se pestera Gaura Haiduceasca (1370 m lungime) si Avenul Rosu (149 m diferenta de nivel).

PESTERA CU APA DIN VALEA POLEVIIRezervatia naturala Pestera cu Apa din Valea Polevii are o suprafata de 3,2 ha si este amplasata pe versantul stang al Vaii Polevii, pe teritoriul administrativ al comunei Coronini, judetul CarasSeverin. Rezervatia naturala Pestera cu Apa din Valea Polevii cuprinde pestera precum si o suprafata de teren de 3,2 hectare, situata la exterior, care face din unitatea amenajistica nr. 36 A, din U.P. VI Fetele Dunarii, Ocolul Silvic Moldova Noua. Parcela amenajistica este preluata din amenajamentul silvic intocmit in anul 1996, fiind inclusa si pe harta silvica ce face parte integranta din amenajament.

OSTROVUL MOLDOVA VECHEAria de protectie speciala avifaunistica, zona umeda Ostrov Moldova Veche are o suprafata de 1627 ha din care 345 ha sunt ocupate de insula propriu-zisa si este situata pe teritoriul administrativ al orasului Moldova Noua, judetul Caras- Severin. Aria de protectie speciala avifaunistica, zona umeda insula Ostrov - Moldova Veche cuprinde insula Ostrov - Moldova Veche situata pe fluviul Dunarea si luciul de apa limitrof insulei, pana la o adancime de 2 m. Pe insula au fost identificate 72 de specii de pasari apartinand la 30 de familii din 14 ordine. Din totalul acestora, 28 de specii sunt incluse in Directiva privind conservarea pasarilor salbatice, printre acestea putnd fi citate Phalacrocorax pygmaeus, Phalacrocorax carbo sinensis, Ardea purpurea, Nycticorax nycticorax, - 75 - Egretta garzetta, Oenanthe hispanica, Anas strepera, Anas platyrhynchos, Larus argentatus etc. Dintre speciile rare de pesti se evidentiaza: Lota lota si Umbra krameri. Flora este reprezentata de elemente arboricole ca Salix alba, Populus alba, Salix purpurea si erbacee ca Salvinia natans, Elodea canadensis, Phragmites australis, Butomus umbellatus, Iris pseudacorus etc.

LOCUL FOSILIFER SVINITARezervatia naturala Locul fosilifer Svinita (paleontologica)se gaseste in lungul Dunarii, amonte de localitatea Svinita, intre Greben si paraul Iardumovacia Valea Saraorschi. Este o rezervatie celebra in Europa, cu amoniti din Jurasicul mediu (Dogger). Calcarele feruginoase rosii puternic fosilifere cu cefalopode se gasesc in faciesul stratelor de Klauss si afloreaza pe o lungime de 5 km, continand peste 60 de forme de amoniti, belemniti, brachiopode, bivalve (printre care

Oppelia aspidoides, Lytoceras adeloides, Macrocephalites macrocephalus, Holcophyloceras mediterraneum etc). Este unul dintre cele mai importante puncte fosilifere mezozoice din Carpati.

CAZANELE MARI SI CAZANELE MICIRezervatia naturala Cazanele Mari si Cazanele Mici a fost declarata prin Decizia 18/1980 a Consiliului Judetean Mehedinti, desi importanta acestui spatiu a fost argumentata cu mult timp in urma. Rezervatia are o suprafata de 215 ha si este situata la nord-est de localitatea Dubova intre Valea Ogradena si Ogasul Turcului. In aceasta zona Dunarea strabate cea mai ingusta si mai grandioasa zona a Defileului Dunarii, Cazanele Mari fiind despartite de Cazanele Mici de bazinetul Dubova. Prin Cazanele Dunarii se intelege portiunea de defileu cuprinsa intre Plavisevita si Ogradena, formnd o unitate geomorfologica bine individualizata. Bazinetul miocen de la Dubova imparte Cazanele Dunarii in doua portiuni distincte: Cazanele Mari si Cazanele Mici. Intre bazinetul Dubovei si Plavisevita sunt Cazanele Mari. Cu o lungime de 3,8 km si o latime de 200 350 m, ele sunt formate din Dealul Ciucaru Mare (318 m), ai carui pereti abrupti marginesc latura stanga a fluviului si din Dealul Stirbatul Mare (768 m) situat pe partea dreapta. Intre bazinetul Dubovei si Ogradena se afla Cazanele Mici, avand 3,6 km lungime si 150 350 m latime. Ele sunt alcatuite din Dealul Ciucaru Mic (313 m) si Dealul Stirbatul Mic (626 m). Flora din zona Cazanelor contine multe elemente submediteraneene in amestec cu cele centraleuropene. La baza abruptului se intilnesc arborete de fag european (Fagus sylvatica), fag de Crimeea (Fagus taurica), fag oriental (Fagus orientalis), carpinita (Carpinus orientalis), mojdrean (Fraxinus ornus), jugastrul Cazanelor sau artar trilobat (Acer monspessulanum), alun turcesc (Corylus colurna). In zonele cele mai insorite creste cerul (Quercus cerris), alaturi de stejar pufos (Quercus pubescens), gorunul (Quercus dalechampii, Q. polycarpa), liliacul salbatic (Syringa vulgaris). In zonele umbrite, la numai 120 m altitudine, se dezvolta tisa (Taxus baccata), relict tertiar si monument al naturii. Alte specii de plante ocrotite in cadrul rezervatiei mai sunt: laleaua Cazanelor (Tulipa hungarica var. undulatifolia), stanjenelul de stanca (Iris reichenbachii), clopoteii Cazanelor (Campanula crassipes), sipica de rape (Cephalaria laevigata), sapunarita rosie (Saponaria glutinosa), cornutul (Cerastium banaticum), colilia (Stipa aristela, Stipa danubialis) etc. Relieful carstic este bine reprezentat atat prin forme de suprafata (lapiezuri si campuri de lapiezuri specifice mai ales Cazanelor Mici, doline si uvale ce dau nota dominanta a Cazanelor Mari), cat si de adancime (au fost identificate 7 pesteri, cu o lungime totala de 2155 m, din care cea mai importanta este pestera Ponicova). La intrarea in pestera Ponicova, paraul cu acelasi nume creeaza niste chei scurte si salbatice si un pod natural lung de circa 25 m si inalt de 6 8 m. Aceasta pestera are o lungime totala de 1666 m, strabatand Ciucaru Mare si iesind in Dunare.

LOCUL FOSILIFER BAHNA

Rezervatia naturala Locul fosilifer Bahna (paleontologica) a fost declarata prin HCM 1625/1955 pe o suprafata de 10 ha in bazinetul depresionar Bahna Orsova, intre localitatile Bahna si Ilovita, intre paraiele Curchia si Lespezi (comuna Ilovita). Este unul din cele mai cunoscute si mai interesante puncte fosilifere de la noi din tara, cu o mare valoare stiintifica. Este descrisa o bogata fauna de nevertebrate marine, dominata de bivalve (ostreide), corali si gasteropode. Exista doua puncte de interes: unul la Ilovita, unde depozitele de calcare si argile marnoase contin numeroase moluste, echinide si foraminifere fosile, apartinand Sarmatianului si altul la nord-vest de localitatea Bahna, la Curchia, unde calcarele recifale contin numerosi corali, briozoare, gasteropode, bivalve, echinide, brachiopode etc.

DEALUL DUHOVNEIRezervatia naturala Dealul Duhovnei (de tip forestier) a fost declarata prin Decizia 18/1980 a Consiliului Judetean Mehedinti, este localizata intre Valea Vodita si afluentul pe dreapta acesteia, Paraul Duhovnei, in apropierea comunei Ilovita. Se intinde pe o suprafata de 50 ha si are ca obiect al ocrotirii padurile seculare de alun turcesc (Corylus colurna) in amestec cu gorun (Quercus petraea) - paduri de osieci.

REZERVATIA NATURALA GURA VAII VARCIOROVARezervatia naturala Gura Vaii Varciorova (floristica si forestiera) se afla in extremitatea estica a Parcului, in apropierea localitatii Gura Vaii. A fost declarata prin Decizia 18/1980 a Consiliului Judetean Mehedinti, avand in prezent o suprafata de 305 ha. In cadrul rezervatiei sunt ocrotite paduri cu o compozitie floristica foarte diversificata, cu multe specii rare in flora tarii noastre. In compozitia acestora intra gorunul auriu (Quercus dalechampii), garnita (Quercus frainetto), visinul turcesc (Padus mahaleb), alunul turcesc (Corylus colurna); in stratul arbustiv si subarbustiv se intalnesc paducelul negru (Crataegus pentagina, Craetegus nigra), scumpia (Cotinus coggygria), smochinul (Ficus carica), iar in cel erbaceu - unghia ciutei (Ceterach officinarum), ruginele (Asplenium cuneifolium), feriga cazanalelor (Cheilathes marantae), camasa romanilor (Tunica saxifraga), garofitele (Dianthus banaticus, Dianthus varciorovensis), viorele de stanca (Viola rupestris, Viola luteola), mararul Portilor de Fier (Cachrys ferulacea), lumanarica (Verbascum varciorovae) etc.

FATA VIRULUIRezervatia naturala Fata Virului are o suprafta de 6 ha, fiind amplasata la circa 4,5 km aval de gura de varsare a raului Bahna in Dunare, intre paraul Slatinicului si Creasta Virului. Datorita reliefului foarte variat, cu pante de 25 45 grade si orientarea sudica si sud-estica s-au format mici cascade si chei de un pitoresc aparte.

Pe fondul unui climat de asemenea variat (central-european si submediteranean), in cadrul rezervatiei se protejeaza o flora caracteristica, cu Cacrhys ferulacea, endemitele Minuartia cataractarum, Rubus severinensis si numeroase specii de arbori Quercus virgiliana, Corylus colurna, Celtis australis etc. O valoare deosebita o prezinta asociatia relicta tertiara de sambovina cu nuc (Celto juglandetum regiae).

CRACUL CRUCIIRezervatia naturala Cracul Crucii este o rezervatie floristica cu o suprafata de 2 ha, amplasata in dreptul barajului, deasupra tunelului Mosul, intinzandu-se pana pe platoul denumit de localnici Crucea Sfantului Petru, destinata conservarii pajistii de o rara valoare peisagistica cu Minuartia capillacea, Cacrhys ferulacea si Cheilanthes maranthae.

VALEA OGLANICULUIRezervatia naturala Valea Oglanicului are o suprafata de 150 ha, avand profil floristic. Situata in aval de localitatea Gura Vaii (comuna Breznita-Ocol), pe versantul drept al Vaii Oglanicului, aceasta zona adaposteste o specie unica in Romnia Gladiolus illyricus, precum si alte specii endemice precum Tulipa hungarica var. undulatifolia (endemit pentru zona Portilor de Fier), Paeonia dahurica, Stipa eriocaulis (Stipa pulcherima ssp. mediteranea).

CRACUL GAIOARARezervatia naturala Cracul Gaioara este o rezervatie floristica aflata in extremitatea estica a Parcului, in apropiere de localitatea Dudasu Schelei si protejeaza pe o suprafata de 5 ha relictele tertiare Ephedra distachya (carcelul), Scorzonera lanata, Centaurea atropurpurea si endemitele Stipa danubialis, Cephalaria uralensis var. multifida.

DEALUL VARANICRezervatie mixta avand o suprafata de 350 ha, este situata in apropierea comunei Breznita Ocol ce protejeaza habitate de importanta europeana dezvoltate pe calcare - formatiuni de tufarisuri submediteraneene (siblac) cu carpinita (Carpinus orientalis), liliac salbatic (Syringa vulgaris), mojdrean (Fraxinus ornus). Printre elementele faunistice protejate se numara testoasa lui Hermann (Testudo hermanni boettgeri), vipera cu corn (Vipera ammodytes), etc.3

BIODIVERSITATE

Defileul Dunarii este principalul coridor de legatura intre Campia Panonica si Campia Romana astfel ca teritoriul Parcului Natural Portile de Fier reprezinta o zona de convergenta a lumii vegetale si animale din aceste dou regiuni. Prezenta unui climat cu influente mediteraneene (veri calde si uscate si ierni blande cu ploi bogate) a favorizat prezenta a numeroase plante si animale iubitoare de caldura, care s-au putut adapta la conditiile din acest spatiu geografic. Relieful variat si diversitatea elementelor naturale au determinat la randul lor mentinerea unui numar foarte mare de specii floristice si faunistice, facand din Parcul Natural Portile de Fier una din regiunile cu cea mai mare biodiversitate din tara noastra. Important este insa nu atat numarul mare de specii, cat faptul ca multe dintre ele sunt foarte importante pentru stiinta. In arealul Parcului Natural au fost identificati 1668 taxoni vegetali (doar plante superioare) dintre care 28 sunt endemice. Diversitatea la nivelul asociatiilor vegetale este de asemenea ridicata. In acest spatiu exista 171 de asociatii vegetale, din care 26 sunt unice pentru Romania si 21 sunt de interes comunitar. Lumea animala este la fel de diversificata, pana in prezent fiind identificate peste 5200 de specii. Majoritatea speciilor de reptile, amfibieni si pasari prezente in arealul Parcului Natural Portile de Fier sunt protejate la nivel national si international.

ZONE UMEDEIn sudul Muntilor Locvei, intre Balta Nera si Ostrovul Moldova Veche se desfasoara o succesiune de zone umede, ce au rezultat in urma ridicarii nivelului Dunarii dupa construirea Sistemului Hidroenergetic si de Navigatie Portile de Fier I. Aceste zone umede (mlastini, balti) au o importanta deosebita pentru populatiile de pasari de balta ce cuibaresc sau ierneaza in zona Portilor de Fier. Zonele umede au o vegetatie higrofila formata in special din stuf (Phragmytes sp.), papura (Typha sp.), rogoz (Carex sp.), pipirig, specii de salcie (Salix alba, Salix purpurea), plop alb (Populus alba) si negru (Populus nigra). Cele mai importante zone umede, care au fost declarate zone de conservare speciala avifaunistica sunt: Ostrovul Calinovat (situat intre Bazias si Divici), Divici - Pojejena (o succesiune de 5 balti si zone mlastinoase) si Ostrovul Moldova Veche. O alta zona umeda importanta este Rezervatia Naturala Balta Nera - Dunare, situata in extremitatea vestica a Parcului.

PASARILE ACVATICE

Situatia prezenta a zonelor umede si a componentei avifaunei parcului sunt urmare a crearii barajului de la Portile de Fier I, care a determinat aparitia de noi zone umede, reprezentand habitate pentru pasarile acvatice si limicole. Un numar mare de pasari acvatice pot fi observate in perioada de iarna-primavara pe suprafata lacului si n zonele umede limitrofe acestuia: cormoranul mic (Phalacrocorax pygmaeus), cormoranul mare (Phalacrocorax carbo), starcul cenusiu (Ardea cinerea), egreta mica (Egretta garzetta), egreta mare (Egretta alba), rata mica (Anas crecca), rata caraitoare (Anas querquedula), rata sulitar (Anas acuta), rata lingurar (Anas clypeata), rata cu cap castaniu (Aythya ferina), rata motata (Aythya fuligula), ferestrasul mic (Mergus albellus), lisita (Fulica atra) etc. Cea mai mare parte a speciilor mentionate pot fi observate in timpul migratiei, unele sunt oaspeti de iarna, iar cateva sedentare in zona.Barza neagra (Ciconia nigra)

Barza neagra este asemanatoare cu barza alba, diferenta fiind penajul de culoare neagra, exceptand pieptul si abdomenul, care sunt albe. Se intalneste foarte rar, la noi in tara fiind oaspete de vara.Cormoranul mic (Phalacrocorax pygmaeus)

Este o pasare cu o lungime de 50 cm si cu anvergura aripilor de 85 cm. Coloritul este negruverzui, cu capul si gatul castaniu inchis, de la distanta parand a fi de culoare neagra. Traieste in zone umede si balti, si stationeaz frecvent pe cioturi pentru a se odihni si a-si usca penele.Egreta mica (Egretta garzetta)

Egreta mica are o lungime de circa 55 cm si colorit alb al penajului. Se intalneste pe balti si pe malul apelor, in anotimpul estival (aprilie-septembrie).

FLORAIn trecut, Defileul Dunarii a jucat rol de coridor pentru migratia speciilor de flora si fauna. Astfel ca in prezent, vegetatia este formata din elemente pontice (estice), panonice (vestice), centraleuropene, nordice si sudice (mediteraneene). Elementele floristice sudice confera coloritul distinctiv al vegetatiei Parcului Natural Portile de Fier. Acestea ajung in Defileul Dunarii la altitudini mari: cerul (Quercus cerris), garnita (Quercus frainetto), scumpia (Cotinus coggygria), mojdreanul (Fraxinus ornus), liliacul salbatic (Syringa vulgaris), alunul turcesc (Corylus colurna) etc. In acelasi timp, elemente montane precum fagul (Fagus sylvatica), tisa (Taxus baccata), afinul (Vaccinium myrtillus) coboara mult in altitudine in Defileul Dunarii.

Numarul de elemente endemice, desi nu foarte mare, vine ca o completare a diversitatii mari de elemente fitogeografice. Dupa diverse surse, numarul endemitelor din arealul parcului variaza intre 28 si 33 de elemente. Printre acestea se numara: Pinus nigra ssp. banatica, Minuartia cataractarum, Prangos carinata, Stipa danubialis, Tulipa hungarica, Dianthus banaticus, Dianthus spiculifolius, Campanula crassipes etc. De importan a comunitara sunt un numar de opt specii, inscrise in Anexa nr. I a Conventiei de la Berna: Tulipa hungarica (laleaua Cazanelor), Stipa danubialis (colilia Portilor de Fier), Salvinia natans, Colchicum arenarium, Pulsatilla grandis, Typha shuttleworthii, Campanula abietina si Eleocharis carniolica.

VEGETATIEVegetatia Parcului Natural Portile de Fier este alcatuita preponderent din paduri, tufarisuri si pajisti, distributia acestora fiind conditionata de particularitatile substratului. Padurile acopera circa 70-75% din suprafata Parcului si apartin in totalitate etajului nemoral (paduri cu frunze cazatoare). Principalele tipuri de paduri sunt cele de fag (Fagus sylvatica), fag in amestec cu gorun (Quercus petraea), gorun cu stejari termofili (Quercus cerris, Q. frainetto, Q. pubescens), aluviale (cu Fraxinus excelsior i Alnus glutinosa). In locul padurilor termofile defrisate s-au instalat tufarisuri termofile (sibleac), o formatiune vegetala secundara de stejar pufos cu multa carpinita, mojdrean si liliac salbatic (R. Calinescu, 1964) careia i se adauga specii submediteraneene, saxicole si calcifile. In zonele cu abrupturi si roca la zi apar elemente saxicole precum: Campanula crassipea, Silene armeria, Allysum murale, Stipa aristela, Cerastium banaticum. In Parcul Natural Portile de Fier au fost identificate si descrise 171 de asociatii vegetale de plante superioare, din care 26 sunt endemice (unice pentru Romania), fapt care dovedeste inca o data marea diversitate biologica a zonei.

FAUNADin cercetarile intreprinse pana in prezent rezulta ca fauna Parcului Natural Portile de Fier se compune din 5205 taxoni (dintre care 4873 nevertebrate; printre speciile deosebite, numaranduse: scorpionul (Euscorpius carpathicus), scolopendra (Scolopendra cingulata)) si 332 vertebrate. Dintre vertebrate, o prezenta importanta o reprezinta clasa Aves cu 205 reprezentanti, urmata de clasa Pisces - 63 reprezentanti, cea mai slab reprezentata fiind Amfibia cu 12 taxoni. Conditiile de habitat favorizeaza existenta unui numar mare de specii protejate. Speciile de amfibieni sunt, de asemenea, bine reprezentate: salamandra (Salamandra salamandra), tritonul (Lissotriton vulgaris), brotacelul (Hyla arborea), broasca sapatoare (Pelobates fuscus) etc.

Dintre speciile de reptile apar: testoasa de ap (Emys orbicularis), balaurul (Coluber caspius), sarpele lui Esculap (Elaphe longissima), sarpele de alun (Coronella austriaca), gusterul (Lacerta viridis), sarpele de sticl (Anguis fragilis).etc. Au fost identificate 205 specii de pasari, dintre care multe sunt specii acvatice, atestand rolul important al lacului de acumulare in perioada de iernat. In arealul Parcului Natural Portile de Fier se intalnesc 34 de specii de mamifere. Carnivorele sunt prezente atat prin speciile de mari dimensiuni, cum ar fi ursul (Ursus arctos), lupul (Canis lupus), rasul (Lynx lynx), cat si prin specii de dimensiuni reduse: jderul (Martes martes), viezurele (Meles meles). Ierbivorele precum capriorul (Capreolus capreolus), cerbul (Cervus elaphus) si mistretul (Sus scrofa) sunt de asemenea bine reprezentate. Foarte importante sunt speciile de chiroptere (Myotis bechsteinii, Vespertilio murinus, Rhinolophus euryale).

TESTOASA LUI HERMANNTestudo hermanni boettgeri cunoscuta si sub numele de broasca testoasa de uscat, este o reptila exclusiv erbivora. Este o specie strict protejata fiind in pericol de disparitie datorita diminuarii efectivelor si arealului. Are corpul acoperit de o carapace ovala, bombata, de culoare galben pana la oliv. Este compusa din doua parti: carapacea propriu-zisa (dorsal) si plastronul (ventral). Habitatele testoasei lui Hermann se gasesc in toata peninsula Balcanica si peninsula Italica. In Romania ocupa un areal situat in sud-vestul tarii intre localitatile Strehaia si Bazias. Traieste in pajisti si fanete aflate langa margini de padure, unde cresc tufisuri in care se pot ascunde in timpul zilei. Testoasa lui Hermann este o specie solitara, care la sfarsitul lunii octombrie se ngroapa in pamant la adancimi de peste 15 cm si intra intr-o perioada de hibernare pana in luna martie. Se imperecheaza primavara, iar in intervalul mai-iunie femela sapa o groapa intr-o zona cu panta, unde depune 6-7 oua. Ouale stau in pamant circa 2 luni, puii iesind singuri, fara ajutor din partea mamei. In acest interval cuibul poate fi devastat de pradatori: jderi, vulpi, arici etc. In consecinta, rata de supravietuire este foarte mica, in medie doar un ou din sase ajungand sa eclozeze. Masculii sunt mai mici decat femelele, au coada mai lunga si terminata cu o gheara puternica. Varsta testoaselor se poate aprecia dupa numarul inelelor care se formeaza pe placile carapacei. Testoasele ating varste de peste 60 de ani. Testoasa lui Hermann este un animal pasnic, iubit de localnici, potrivit traditiei aducand noroc celor care o intalnesc.

Principalele amenintari sunt omorarea testoselor de catre turisti sau localnici din diferite motive, colectarea lor in scopul comercializarii ca animale de companie sau in restaurante. Aceste activitati sunt ilegale si sunt pedepsite conform legilor cu amenzi foarte mari.

VIPERA CU CORNVipera ammodytes este declarata specie strict protejata datorita scaderii dramatice a numarului de exemplare in ultimul secol si a distrugerii habitatelor. In Europa, arealul ocupat de aceasta specie este restrans la cateva regiuni din zona Balcanilor si Europa Centrala. In Romania, principalul areal al subspeciei Vipera ammodytes ammodytes este reprezentat de partea sud - vestica a tarii (Banatul). Habitatele preferate de vipera cu corn sunt de obicei locuri uscate, accidentate, cu roca la zi si cu vegetatie de tufarisuri. Hrana preferata a viperei cu corn este reprezentata de roz toare mici si diferite specii de soparle. Se imperecheaza primavara, in lunile aprilie-mai, iar puii se nasc in toamna, in numar de 4 pana la 7. Vipera cu corn hiberneaza in fisuri ale rocilor si in cavittii subterane, adesea in grupuri de cateva zeci. Vipera cu corn este un animal timid, lent in miscari, fara tendinta de agresivitate. In prezenta omului sau a altor animale ramane nemiscata sau incearca sa se ascunda sub pietre i vegeta ie. Dac este incoltita, suiera scurt si puternic si se strange colac incercand sa intimideze agresorul. De retinut este faptul ca nu ataca niciodata cu intentia de a ucide, ci doar pentru a se apara!. Cand se simte in pericol are un comportament defensiv, dar daca nu are unde sa se ascunda devine agresiva, atacand potentialul dusman. Muscatura viperei cu corn si in general a oricarei vipere europene nu pune in pericol viata decat in cazuri deosebite (muscatura la nivelul gatului, fetei, pieptului, sau daca persoana in cauza sufera de afectiuni grave de sanatate). Cea mai importanta amenin are la adresa speciei este recoltarea ilegala a exemplarelor adulte in scopul infiintarii asa-numitelor ferme de vipere pentru producerea si colectarea de venin.

n arealul parcului tr iesc specii de plante i animale cu importan major att pentru Romnia ct i pentru Europa. Specia Tulipa hungarica (laleaua cazanelor) este endemic , crescnd pe abrupturile din zona Ciucaru Mare (Cazanele Dun rii), fapt pentru care este specie strict protejat de lege. Dintre celelalte specii strict protejate, mai amintim: Testudo hermanni boettgeri (broasca estoas de uscat), Vipera ammodytes (vipera cu corn), Canis lupus (lupul),

Lacerta viridis (gu terul), Ruscus aculeatus (ghimpele), Campanula crassipes (clopo eii Cazanelor), Daphne laureola, Taxus baccata etc. Fiind o arie natural protejat , accesul n parc se face cu acordul Administra iei Parcului, numai nso i i de c tre un ranger al parcului. i

4 formele de interventie antropica

OBIECTIVEParcul Natural Portile de Fier este o arie protejata infiintata prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national Sectiunea a III a - Zone Protejate, ca un teritoriu in care remarcabila frumusete a peisajelor si diversitatea biologica pot fi valorificate in conditiile pastrarii nealterate a traditiilor, iar imbunatatirea calitatii vietii comunitatilor sa fie rezultatul unor activitati economice ale locuitorilor, desfasurate in armonie cu natura. Delimitarea si structura de administrare a Parcului Natural Portile de Fier au fost stabilite prin Hotararea de Guvern nr. 230/2003. Parcul Natural Portile de Fier corespunde categoriei V IUCN: "Peisaj protejat: arie protejata administrata in principal pentru conservarea peisajului si recreere". Obiectivele planului de management al Parcului Natural Portile de Fier sunt:y y

y y

y

y y

Conservarea peisajului, inclusiv al celui rezultat in urma activitatilor umane; Mentinerea populatiilor si habitatelor de interes comunitar si national, conservarea peisajelor caracteristice si a elementelor geologice, geomorfologice si paleontologice specifice; Mentinerea si promovarea valorilor culturale si a traditiilor comune si /sau specifice fiecarei etnii; Formarea prin educatie ecologica, informare, constientizare si consultare, a unei atitudini favorabile a comunitatilor locale si a factorilor de decizie, fata de valorile parcului, influentarea perceptiei si comportamentului vizitatorilor in spiritul imperativelor de conservare a patrimoniului parcului, precum si de dezvoltare durabila locala si regionala; Mentinerea si promovarea activitatilor durabile de exploatare a resurselor si eliminarea celor susceptibile a avea un impact negativ asupra mediului, biodiversitatii si a geodiversitatii; Asigurarea oportunitatilor pentru ca turismul si recreerea sa se desfasoare in conformitate cu imperativele de conservare a patrimoniului parcului; Administrarea parcului prin asigurarea resurselor umane, financiare si logistice pentru indeplinirea obiectivelor si pentru recunoasterea locala, nationala si internationala a parcului.

Alte valori ale zoneiy y

Densitatea scazuta a populatiei, precum si gradul ridicat de naturalitate determina cresterea importantei Parcului Natural Portile de Fier pentru activitatile de recreere; Dominanta padurii si gradul ridicat de izolare fata de influentele urbane contribuie la cresterea atractivitatii Parcului Natural Portile de Fier.

y y y

5 STRATEGII DE VALORIFICARE TURISTICA A OBIETIVE GENERALE B OBIECTIVE SPECIFICE C INDICATORI SI TINTE

OFERTA TURISTICAIn prezent, turismul din Parcul Natural Portile de Fier este foarte slab dezvoltat si se limiteaza la grupuri mici, in general neorganizate, care cunosc frumusetile zonei. Grupurile organizate sunt putin numeroase, limitandu-se la o serie de activitati de agrement in lungul Dunarii (organizarea de excursii cu vaporul de la Orsova spre Cazanele Dunarii). Printre activit ile turistice ce pot fi desf urate n Parcul Natural Por ile de Fier pot fi men ionate:y y y y y y y y y y y

Turism montan (trasee turistice marcate - Traseul Pemilor, ce uneste toate satele locuite de cehi din Parcul Natural Portile de Fier); Croaziere pe Dunare (cu plecare din Orsova); Turism stiintific (pentru speciile de plante si animale protejate); Birdwatching (in zonele umede din partea de vest a Parcului Natural Portile de Fier); Speologie (in zonele calcaroase din Parc: Cazanele Dunarii, Coronini-Moldova-Garnic, Sirinia); Pescuit (pe Dunare - somn, crap, salau, cega si raurile interioare - pastrav); Vanatoare (pasari acvatice, cerb, caprior, mistret, urs, pisica salbatica); Festivitati si sarbatori traditionale (Nedei, sarbatori ale minoritatilor); Bucataria traditionala (specialitati din peste, dulciuri); Sporturi nautice pe Dunare (canotaj, caiac-canoe, ski-jet); Cclism de tura si mountain-bike;

y y y y y

Schi fond (pe drumurile forestiere); Obiective culturale (arheologice, religioase); Mori de apa de pe vaile Eliseva, Povalina, Sichevita; Muzee (muzeele etnografice si religioase); Vizitarea localitatilor populate de etniile ceha i sarba

CENTRE DE INFORMAREIn Parcul Natural Portile de Fier exista patru Centre de Informare-Documentare:y y y y

Centrul de Informare- Documentare Moldova Noua - Ocolul Silvic Moldova Noua; Centrul de Informare-Documentare comuna Berzasca - Casa Culturala Berzasca; Centrul de Informare-Documentare Orsova - Primaria Municipiului Orsova Centrul de Informare-Documentare Drobeta Turnu Severin - Muzeul Regiunii Portile de Fier

In aceste centre se pot ob ine informatii referitoare la toate aspectele legate de turism in Parcul Natural Portile de Fier.

TRASEE TURISTICEIn parc exista 15 trasee turistice marcate de diferite grade de dificultate, care ofera posibilitati de practicare a turismului montan. Turistii care intentioneaza sa parcurga trasee din arealul Parcului. 1. Stariste-Trescovat. Accesul pe traseu se face din DN 57 in apropierea popasului turistic Stariste (la 6 km de localitatea Svinita) in directia de mers spre localitatea Berzeasca si traverseaza paduri de cer, garnita si fag si pajisti. Este un traseu cu un grad mediu de dificultate care se parcurge in aproximativ 6 ore si care este marcat cu triunghi echilateral rosu pe fond alb. Punctul principal de atractie il reprezinta neck-ul vulcanic Trescovat. 2. Svinita-Tricule. Accesul se face din DN 57 la 1 km de localitatea Svinita, in sensul de mers spre localitatea Berzasca. Este un traseu care prezinta un gard mediu de dificultate si se parcurge in aproximativ 5 ore avand ca marcaj un triunghi echilateral pe fond alb. Ca puncte de atractie: se pot admira apele lacului de acumulare, localitatea Svinita, vestigiile locuintelor traditionale si a bisericii din vechiul sat cat si ruinele cetatii medievale de la Tricule. 3. Traseul Cioaca Cremeneasca-Rudina. Accesul de face din DN 57 la 6 km de Dubova spre localitatea Svinita. Traseu de medie dificultate se poate parcurge in 4 ore, este marcat cu un triunghi echilateral rosu cu margini albe. Pe parcursul acestui traseu veti intalni numeroase peisaje contrastante cum ar fi haldele de steril abandonate, serpentinitul de Tisovita si Plavisevita, arhitectura traditionala reprezentata de casele bicelulare. 4. Valea Liubotina-Rudina. Este conectat cu traseul Cioaca Cremeneasca-Rudina avand acelasi punct terminus. Accesul in traseu se face tot din DN 57 insa de la km 8, din Dubova din dreptul viaductului Liubotina in sensul de mers spre Svinita. Este un traseu

destul de lung, de dificultate medie, care se parcurge in cca 6 ore. Este marcat cu un truing echilateral de culoare albastra cu margine alba. Este un traseu pitoresc, de-a lungul vaii Liubotina unde pot fi intalnite o serie de cascade iar de pe platoul Rudima se deschide o frumoasa panorama catre Dunare. 5. Cazanele Mari. Accesul se face din DN 57 din localitatea Dubova la aproximativ 100 m fata de sediul primariei Dubova. Traseul este unul de dificultate medie si care se parcurge in aproximativ 2 ore si are ca marcaj un triunghi galben pe fond alb. 6. Cazanele Mici. Cu acces din DN57, in golful Dubova, la 22 de km de Orsova in drumul de mers spre Moldova Noua, este un traseu de dificultate medie si se poate parcurge in aproximativ 1 ora. Traseul este marcat cu un triunghi rosu cu margine alba. Este unul dintre cele mai frumoase trasee din parc, cu numeroase puncte de belvedere care se deschid spre Cazanele Mari si versantul sarbesc al Dunarii. 7. Orsova-Dealul Alion. Accesul pe traseu se face din drumul European E70 la iesire din Orsova spre Drobeta Tr Severin din dreptul viaductului Tarziului. Este un traseu care se parcurge in 2.30-3 ore si preiznta un grad mediu de dificultate. Pe parcursul traseului se regasesc numeroase puncte de belvedere care ofera o perspectiva impresionanta asupra Golfului Cernei, Hidrocentrala Portile de Fier I si localitatea Kladovo de pe malul sarbesc. 8. Orsova-Tarovat. Cu acces din drumul European E70 la iesiere din Orsova in sensul de mers spre Trobeta Tr. Severin este un traseu cu grad mediu de dificultate care poate fi parcurs in 5 ore. Marcajul acestui traseu este facut printr-un triunghi echilateral de culoare albastra cu margini albe si traverseaza zone impadurite, deluroase fara pante abrupt. Punctul terminus al traseului il constituie confluenta Dunarii cu raul Bahna. 9. Racovat-Boldovin. Este un traseu cu acces din drumul comunal care strabate comuna Ilovita - aproximativ 1,3 km de la primaria comunei Ilovita si se suprapune drumului care insoteste valea raului Racovat in amonte. Traseul este marcat printr-un cerc rosu cu margine alba, este de dificultate medie si poate fi parcurs in 5 ore. Principal atractie o reprezinta unul dintre cele 3 locuri care alcatuiesc rezervatia fosilifera Bahna - prima rezervatie paleontologica din Romania. 10. Valea Voditei-Dealul Duhovna. Accesul in traseu se face din DN 70 de la viaductul Vodita (aproximativ 6 km de Orsova, 19 km de Drobeta Tr. Severin ), este un traseu de dificultate medie ce poate fi parcurs in 5 ore si este marcat cu un cerc galben pe fond alb. Traseul urca in Dealul Duhovnei de unde poate fi admirata panorama asupra depresiunii Bahna-Orsova. 11. Dubova-Cazanele Mari 2. Intrarea in traseu se face din DN57 la iesire din localitatea Dubova spre Moldova Noua la 2 km fata de primaria comunei Dubova si poate fi strabatut in 2 ore. Traseul este unul de dificultate medie si este marcat cu un triunghi echilateral albastru cu margine alba si ofera o serie de puncte de belvedere de unde pot fi admirate Cazanele Mari cat si malul sarbesc al Dunarii. 12. Balta Nera - Ostrov Moldova Veche. Accesul in traseu se face din DN 57A la iesirea din localitatea Socol (aproximativ 2km) spre Pojejena, are doua variante secundare prin DN 57A si 4.5 km pe ostrovul Moldova Veche , prezinta dificultate medie si poate fi parcurs in aproximativ 8-10 ore cu bicicleta. Traseul principal este marcat printr-o banda verticala albastra pe fond alb iar cel secundar cu un triunghi echilateral cu margini albe. Traseul strabate o serie de rezervatii si arii de protectie speciala avifaunistica.

13. Valea Morilor de Ap . Are 4 variante secundare (una in localitatea Gornea, una in Sichevita, un pe valea Gramensca si cea de a patra pe Zasloane), prezinta dificultate medie si se poate parcurge in 6 ore cu bicicleta. Traseul principal este marcat cu o banda verticala albastra pe fond alb, cel secundar printr-un triunghi echilateral albastru pe fond alb si strabate vaile Camenita, Gramensca. 14. Gura Vaii-Dealul Crucii (Crucea Sf. Petru). Cu acces din drumul european E70, prin drumul comunal ce traverseaza localitatea Gura Vaii, in apropierea podului de cale ferata. Este un traseu de dificultate medie ce se poate parcurge in 3 ore si este maract printr-o banda albastra pe fond alb. Traseul ofera o priveliste de ansablu asupra intreg Sistemului Hidroenergetic si de Navigatie Portile de Fier I. 15. Dubova-Cazanele Mici. Accesul se face din DN 57 in Golful Dubova la 24 km de Orsova spre Moldova Noua, traseul este unul de dificultate medie si poate si parcurs in 4 ore. Marcajul traseului este facut printr-un triunghi echilateral galben cu margine alba se regasesc aici numeroase puncte de belvedere ce ofera imagini deosebite asupra Cazanelor Mari si a malului sarbesc al Dunarii.. Ariile protejate - strategii de conservare i protec ie a naturiimoto: Lumea ariilor protejate reprezint cea mai important mo tenire pe care o putem l sa genera iilor viitoare: asigurarea i n continuare a accesului la natur , la valorile materiale i spirituale pe care aceasta le de ine ( ). O lume lipsit de arii protejate, deposedat de situri naturale s lbatice, ar deveni un mediu extrem de s r cit (Adrian Phillips, pre edinte CNPPA, IUCN)

Aria protejat este un termen conserva ionist, utilizat pentru ceea ce publicul cunoa te n general sub denumirea de rezerva ie natural , parc na ional, parc natural, rezerva ie a biosferei etc. Comisia Parcurilor Na ionale i a Ariilor Protejate (CNPPA), din cadrul Uniunii Interna ionale pentru Conservarea Naturii (IUCN), define te aria protejat ca o suprafa de teren sau acvatic destinat n mod special protec iei i conserv rii biodiversit ii, resurselor naturale i culturale i gestionat conform unor legi i reglement ri juridice; fiecare ar opteaz pentru categorii diferite de arii protejate, n func ie de poten ialul natural i cultural de care aceasta dispune i de obiectivele urm rite. n condi iile progresului tehnico-material i tiin ific actual, ariile protejate apar ca realit i vitale pentru existen a naturii i a societ ii umane, reprezentnd mai mult dect ni te spa ii deosebite din punct de vedere estetic.(Gabriela Manea, 2003)

Ini iativele de protec ie a naturii au pornit de la necesitatea salv rii speciilor floristice i faunistice rare sau amenin ate cu dispari ia, idee care s-a extins asupra unor teritorii naturale sau antropizate, de importan na ional sau interna ional , declarate parcuri sau rezerva ii. Primele parcuri au fost nfiin ate din ini iativ particular , a a cum a fost cazul n Germania, Fran a, SUA, Elve ia. Aceste ini iative sunt secondate de ac iunile n plan guvernamental, nceputul apar innd SUA, unde, la 8 martie 1872, ia fiin primul parc ocrotit de lege, Yelowstone. Ac iunile din America de Nord au avut repercusiuni asupra Americii de Sud unde, ncepnd din 1872, sunt continuate preocup rile lui Simon Bolivar p rintele ocrotirii naturii n America de Sud. Punerea n practic a proiectelor se realizeaz ncepnd din 1942, cnd, la Washington are loc Conven ia Panamerican pentru Protec ia Florei, Faunei i a Peisajelor din rile americane. n acest climat, urmeaz nfiin area a noi organiza ii preocupate de domeniul protec iei naturii. n anul 1913, la Berna, se nfiin eaz Comisia Consultativ pentru Protec ia Naturii, care n 1957 devine Uniunea Interna ional pentru Conservarea Naturii. n prezent, lista organiza iilor i a programelor interna ionale care au ca obiectiv principal sau secundar protec ia i conservarea elementelor naturii i ale cadrului socio-cultural este deosebit de vast ; pentru exemplificare, le vom cita pe cele mai reprezentative: y y y y y y y y y y y y Organiza ia pentru Educa ie, tiin i Cultur (UNESCO); Fondul Mondial de Ocrotire a Naturii (WWF) Consiliul Interna ional pentru Ocrotirea P s rilor (CIPO) Organiza ia Mondial a S n t ii (OMS) Organiza ia Na iunilor Unite pentru Alimenta ie i Agricultur (FAO); Comitetul Special pentru Cercet ri Oceanice (SCOR) Comitetul Special pentru Cercetarea Antarcticii (SCAR) Programul Biologic Interna ional (IBP) Programul Omul i Biosfera (MAB) Programul Ecologic pentru Europa (1995) Planul regional de ac iune Parcuri pentru Via (1992) Planul de Ac iune pentru Ariile Protejate din Europa

n scopul reglement rii problemelor privind protec ia i conservarea mediului, n numeroase ri au luat fiin ministere specializate. Pionieratul n acest demers i apar ine Angliei, unde n 1970, a fost creat primul minister al mediului din lume. Cel mai important demers n conservarea elementelor cadrului natural i/sau cultural-istoric l reprezint crearea pe cale legislativ a re elei de arii protejate la nivel na ional i interna ional. Fiecare ar opteaz pentru categorii diferite de arii protejate n func ie de poten ialul natural i cultural de care aceasta dispune i de obiectivele urm rite. Prin prisma legii protec iei mediului de la noi

din ar , aria protejat este definit ca o zon delimitat geografic, cu o pondere ridicat a elementelor naturale rare, desemnat i gospod rit n sensul atingerii unor obiective specifice de conservare. n condi iile progresului tehnico-economic actual, ariile protejate apar ca necesit i vitale pentru existen a naturii i comunit ii umane, reprezentnd mai mult dect ni te spa ii deosebite din punct de vedere estetic. Ariile protejate pot fi create printr-o varietate de modalit i, dou dintre cele mai obi nuite mecanisme fiind: ac iunea guvernamental , adesea la nivel na ional dar i regional i cump rarea de terenuri de c tre persoane private sau organiza ii implicate n activit i de conservare. Guvernele pot delimita terenuri care s fie folosite ca arii protejate i pot promulga legi care permit anumite grade de utilizare economic a resurselor i a habitatelor. Un model care devine adesea foarte utilizat este acela al parteneriatelor ntre guvernul unei ri n curs de dezvoltare i organiza iile conserva ioniste, b nci multina ionale sau guverne ale unor ri dezvoltate; n astfel de parteneriate, organiza iile conserva ioniste furnizeaz de obicei fondurile, instruirea, experien a tiin ific i managerial pentru asistarea rii n curs de dezvoltare n crearea unor noi arii protejate. Ariile protejate pot fi create i de c tre societ ile tradi ionale care ncearc s - i men in propriile culturi. Indiferent de mecanismul prin care au fost create ariile protejate, odat ce perimetrul acestora a intrat n regim de protec ie, deciziile legate de utilizarea public trebuie s in cont de gradul maxim permis al interven iei antropice.

1. Necesitatea protec iei naturii n general i a biodiversit ii, n special n sens larg, protec ia naturii are ca obiectiv principal p strarea nealterat a ecosistemelor naturale (ecofondului) i a fondului genetic (genofondului) la nivel global i regional, n vederea asigur rii echilibrului ntre componenetele naturale ale mediului, pe de o parte i ntre acestea si societatea uman , pe de alt parte. n condi iile actuale, cnd pe teritorii extinse presiunile exercitate de diferitele moduri de utilizare a terenurilor asupra capitalului natural al planetei au atins valori critice, numeroase peisaje aflndu-se deja n parastazie, protec ia i conservarea naturii ocup un loc prioritar n domeniul preocup rilor speciali tilor n tiin ele P mntului. Presiunea antropic a avut cel mai mare impact asupra biodiversit ii floristice i faunistice, plantele i animalele fiind cele mai vulnerabile elemente naturale ale mediului, n raport cu activit ile umane; existen a acestora este indisolubil legat de calitatea celorlalte componente ale peisajului. Principalii factori responsabili n timp istoric de dispari ia a numeroase specii floristice i faunistice pot fi considera i:

- vnatul excesiv (cauza principal a dispari iei pinguinului uria , Alca impennis, al c rui areal se extindea acum cteva secole n domeniul tundrei arctice, din nordul Canadei i pn n Scandinavia; apreciat pentru puful i aripile sale, incapabil s zboare, lipsit de mijloace de ap rare, a fost masacrat de pescari n secolele XVI-XVII ; de asemenea, se pare c locuitorii Insulei St. Kilda (Ecosse) utilizau gr simea sa drept analgezic; ultimul cuplu de pinguini uria i a fost semnalat n 1844, n largul coastelor Islandei; aceast specie a disp rut deci, cu mult timp naintea polu rii cu produse petroliere care va afecta mai trziu p s rile marine); - alterarea sau distrugerea bitopurilor care atrag dup sine restrngerea sau chiar extinc ia speciilor care le populeaz . Ca exemple pot fi citate cazurile unor specii adaptate la zone umede, ml tinoase din Europa de Vest: orhideea de mla tin Hammarbia paludosa, orhideea cu floare lat , Orchis laxifloral, fluturii alba tri (Maculinea nausithous, M. teleius, M. alcon, p s ri: Crex crex, Numenius arquata; - agricultura mecanizat i chimizat (n unele cantoane din Elve ia, utilizarea pesticidelor i a fungicidelor a provocat reducerea masiv i chiar dispari ia unui num r nsemnat de specii de fluturi diurni (n ultimii 150 de ani, aceste specii au disp rut n propor ie de cca. 49% din regiunea Bernei, 28% n cantonul Thurgovie, 11% n regiunea Seeland-Chasseral i 7% n mprejurimile Genevei) - poluarea fizic , chimic , biologic ce poate afecta, de la caz la caz, n mai mic sau mai mare m sur , speciile vegetale i animale, inclusiv mediile de via ale acestora; astfel, unele specii de licheni pot avea sensibilit i diferite la emisiile atmosferice ale surselor industriale; acidifierea lacurilor din Scandinavia, datorat polu rii atmosferice provenit de la surse industriale din ri ale Europei i din America de Nord, a condus la dispari ia progresiv a speciilor acvatice (molu te, insecte, crustacee, pe ti i amfibieni) n acest context se nscriu preocup rile legate de crearea de arii protejate, al c ror obiectiv principal l constituie protec ia i conservarea biodiversit ii ecosistemelor naturale i antropizate. Pe de alt parte, existen a n anumite teritorii, cu grade diferite de antropizare, a unor elemente cultural-istorice (monumente religioase, arhitectonice, istorice, ansambluri urbanistice deosebite etc.), cu valoare de patrimoniu, care ns din diferite motive se afl n stadii mai mult sau mai pu in avansate de degradare, impune protec ia i conservarea acestora prin dobndirea statutului de zone protejate;

De ce este necesar conservarea biodiversit ii?

Termenul biodiversitate nglobeaz ansamblul format din totalitatea formelor de via vegetale i animale i ecosistemele din care acestea fac parte, interac ionnd unele cu altele i cu componenetele abiotice ale mediului. Fiind rezultatul unor procese dinamice care au loc n nveli ul biotic la scar spa iotemporal , biodiversitatea unei regiuni are la rndul ei un caracter dinamic. Biodiversitatea reprezint o tr s tur de baz a structurii unei biocenoze sau a unui ecosistem; deranjarea

ecosistemelor/biocenozelor de c tre diferi i factori de stress (catastrofe naturale, activit i agricole, industriale, exploat ri miniere, activit i turistice etc.) conduce la o reducere considerabil a biodiversit ii, fapt care, cu deosebire n teritoriile afectate, reclam m suri concrete de protec ie i conservare. Conservarea biodiversit ii trebuie abordat ca nou domeniu pluridisciplinar de cercetare, dezvoltat ca r spuns la crizele cu care se confrunt ast zi lumea vie. Conservarea biodiversit ii vizeaz trei obiective: Investigarea i descrierea diversit ii lumii vii n elegerea efectelor activit ilor umane asupra speciilor, comunit ilor i ecosistemelor y Dezvoltarea unor metodologii interdisciplinare pentru protejarea i restaurarea diversit ii biologice. Conservarea biodiversit ii ca domeniu tiin ific a ap rut deoarece nici una dintre disciplinele tradi ionale nu este destul de comprehensiv pentru a putea descifra i reduce pericolele ce amenin organismele vii i mediile de via ale acestora. Ca domeniu de cercetare, conservarea biodiversit ii/diversit ii biologice completeaz domeniile aplicative (agricultura, silvicultura, managementul ariilor protejate, industria pescuitului etc.) care, de i au nceput s pun un accent considerabil pe conservare, o abordeaz ca pe un aspect subsidiar altor programe. y y 2. Stabilirea priorit ilor pentru protec ie i conservare ntr-o lume aglomerat i cu surse de finan are limitate, trebuie stabilite clar priorit ile pentru conservarea diversit ii biologice, mai exact pentru speciile care trebuie s fac obiectul conserv rii. Din p cate, de i conserva ioni tii promoveaz intens importan a actual sau poten ial a fiec rei specii, zilnic se pierd iremediabil organisme vegetale i animale, unele dintre acestea, chiar nainte de a fi descoperite i descrise. n aceste condi ii, pentru stabilirea priorit ilor de conservare, este necesar s r spundem la trei ntreb ri cheie: 1) Ce trebuie protejat? 2) Unde trebuie protejat? 3) Cum trebuie protejat? De obicei, n alegerea elementelor care vor fi puse sub regim de protec ie i conservare, se urm resc 3 criterii principale: a. unicitatea : o biocenoz reprezint op prioritate pentru conservare dac este alc tuit predominant din specii endemice rare, mai mult dect dac cuprinde preponderent specii comune larg r spndite; o specie este mai valoroas pentru conservare dac este unic d.p.d.v. taxonomic, dac este unica specie din genul sau familia sa, dect dac este membrul unui gen cu multiple specii. b. pericolul de extinc ie: speciile sau biocenozele pe cale de dispari ie constituie o prioritate

c. utilitatea : speciile cu valoare actual sau poten ial reprezint o prioritate de conservare mai mare dect speciile f r interes economic evident

Protec ia naturii, n general i a biodiversit ii, n special, are ca obiectiv principal p strarea nealterat a ecosistemelor naturale (ecofondului) i a fondului genetic (genofondului) la nivel global i regional, n vederea asigur rii echilibrului ntre componenetele naturale ale mediului, pe de o parte i ntre acestea si societatea uman , pe de alt parte. Conservarea biodiversit ii trebuie abordat ca nou domeniu pluridisciplinar de cercetare, dezvoltat ca r spuns la crizele cu care se confrunt ast zi lumea vie. Conservarea biodiversit ii vizeaz trei obiective: investigarea i descrierea diversit ii lumii vii, n elegerea efectelor activit ilor umane asupra speciilor, comunit ilor i ecosistemelor i dezvoltarea unor metodologii interdisciplinare pentru protejarea i restaurarea diversit ii biologice. Ini iativele de protec ie a naturii au pornit de la necesitatea salv rii speciilor floristice i faunistice rare sau amenin ate cu dispari ia, idee care s-a extins asupra unor teritorii naturale sau antropizate, de importan na ional sau interna ional , declarate parcuri sau rezerva ii. Cel mai important demers n conservarea elementelor cadrului natural i/sau cultural-istoric l reprezint crearea pe cale legislativ a re elei de arii protejate la nivel na ional i interna ional. Comisia Parcurilor Na ionale i a Ariilor Protejate (CNPPA), din cadrul Uniunii Interna ionale pentru Conservarea Naturii (IUCN), define te aria protejat ca o suprafa de teren sau acvatic destinat n mod special protec iei i conserv rii biodiversit ii, resurselor naturale i culturale i gestionat conform unor legi i reglement ri juridice. Existen a n anumite teritorii, cu grade diferite de antropizare, a unor sit uri sau elemente cultural-istorice (monumente religioase, arhitectonice, istorice, ansambluri urbanistice deosebite etc.), cu valoare de patrimoniu, care ns din diferite motive se pot afla n stadii mai mult sau mai pu in avansate de degradare, impune protec ia i conservarea acestora prin dobndirea statutului de zone protejate.