SUA ÎN PERIOADA POSTBELICĂ

Repere :

Viața politică americană Macarthyismul Președenția lui Kennedy Economia și societatea Politica externă a SUA Sfârșitul Războiului Rece

Bibliografie :

Istoria Universală 1918 – 2005, Igor Cașu Istoria Universală, clasa a XII-a

Al doilea război mondial a transformat Statele Unite ale Americii în una dintre cele două supraputeri ale lumii. După 1945, SUA pledează pentru îndiguirea comunismului prin crearea NATO și a altor organizații politico-militare similare. În cele din urmă, SUA învinge în Războiul Rece datorită superiorității lor economice și sistemului politic democratic. SUA alături de URSS, își dispută influența în Asia, Africa și America Latină.

Viața politică. Democratul F.D. Roosevelt este ales a patra oară președinte în noiembrie 1944, dar moare în aprilie 1945 în urma unui atac de cord. Automat îi succede vice președintele său, Harry Truzman. Acesta este nevoit în timp record să ia decizii majore, mai ales în plan extern. În campania prezedențială din 1948, democrații obțin majoritatea și Truman devine președinte ales. După o pauză de 20 de ani, Partidul Republican câștigă alegirile din 1952. Președinte ajunge Dwight Eisenhower, erou al războiului și șef al Statului Majoral trupelor NATO, care duce o politică abilă, încheie războiul din Coreea și sprijină o legislație menită să elimine segregația rasială. Între timp, are loc fenomenul McCarthysm – ului, după numele senatorului republican Joseph McCarthy. El lansează în 1950 o campanie de depistare a agenților comuniști în guvern, mass – media, Hollywood, industrie etc. Vor fi acuzați numeroși oameni nevinovați, fără probe concludente. Erau învinuite și persoane care simpatizau cu săracii sau marginalii, așa cum a fost cazul lui Charlie Chaplin, nevoit să emigreze în Elveția. Se instaurase o psihoză în masă, alimentată de conjunctura Războiului Rece pe care senatorul a speculat-o abil. ,,Vânătoarea de vrăjitoare” ia sfârșit în 1954, când acuzațiile se îndreaptă spre armată și președinte. Televiziunea începe să transmită ședințele Comisiei pentru activități anti-americane și cetățenii îl percep pe McCarthy drept impostor, plin de ură și lipsit de argumente. Izolat și denigrat, moare în 1957 de alcoolism.

Eisenhower este reales cu ușurință în 1956 pentru al doilea mandat. El încurajează eliminarea segretății rasiale și conduce cu prudență afacerile externe. În 1960, alegerile sunt câștigate de democrați, care înaintează un candidat tânăr și energic, simbol a noii Americi, dornică de schimbări. John Fitzegerald Kennedy devine astfel președinte la numai 43 de ani, fiind primul președinte catolic, de origine irlandeză, în istoria SUA. El promovează destinderea cu URSS și reușește să impună sovieticilor retragerea rachetelor nucleare din Cuba în octombrie 1962. Peste un an este asasinat la Dallas, în condiții nu pe deplin elucidate. Adevărul va fi cunoscut abia după deschiderea dosarului său, în 2040.

Pe Kennedy îl înlocuiește vice președintele său, Lyndon Johnson. Acesta decide implicarea masivă a SUA în Vietnam în 1964 și promovează o serie de reforme menite să elimine discriminarea rasială, etnică și cea a femeilor, mai ales în ceea ce privește angajarea în câmpul muncii. Republicanul Richard Nixon va câștiga în 1968 campania electorală cu lozinci anti – război, va fi reales în 1972, dar va fi nevoit să se retragă în 1974 din cauza ,,scandalului Watergate”. Nixon a fost implicat în activități ilegale împotriva democraților și demisia sa a fost o victorie incontenstabilă a sistemului judiciar american.

Anii 1976 – 1980 sunt marcați de președenția lui Jimmy Carter, care restabilizează moralitatea wilsoniană în viața politică americană, mai ales în relațiile externe. Dar încheierea destinderii, revoluția comunistă din Nicaragua, luarea ostaticilor americani la Theran și invazia sovietică din Afganistan au

1

determinat alegerea unui președinte decis să refacă prestigiul Americii. Republicanul Ronald Reagan va promova o politică internă conservatoare, iar în exterior va contribui decisiv la sfârșitul Războiului Rece. Vice președintele său, George Bush, va câștiga un mandat în 1988. În 1992 și 1996, americanii vor prefera de un democrat, pe Bill Clinton, care promite creșterea sprijinului social și al asigurărilor de sănătate. Republicanul George W. Bush, ales în 2000 și reales in 2004, este preocupat mai mult de agenda politicii externe și lupta împotriva terorismului.

Economie și societate. În perioada Războiului Rece confruntarea dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică are loc și în plan economic. În acest sens, SUA demonstrează superioritatea sistemului său economic, reușind să creeze o prosperitate accesibilă tuturor categoriilor sociale. Individualismul și libera inițiativă, bazată pe inviolabilitatea proprietății private, dublate de intervenția statului în distribuirea bogățiilor către elementele defavorizate constitue esența modelului american. Toate administrațiile, cu excepția notabilă a lui Reagan, promovează reforme menite să sprijine echitatea socială.

La 1945, economia americană este cea mai puternică din lume. Alcătuind doar 7% din populația lumii, SUA produc și consumă 50% din resursele mondiale. Comerțul american deține o treime din cel mondial, producția industrială și rezervele de aur constitue mai mult de jumătate din totalul mondial. Între 1945 – 1947, sunt demobilizați din armată 11 mln de soldați. Truman reușește să creeze locuri de muncă prin conversiunea economiei de război la pace. Sunt garantate salarii minime și se acordă subvenții pentru construirea de locuințe. Americanii de rând preferă vile în suburbii, față de aglomerația și tumultul orașelor. Ulterior și cei mai înstăriți vor proceda la fel, centrele orașelor fiind destinate afacerilor. Pentru aplanarea conflictelor de muncă în 1947 este adoptată Legea Taft – Hartley, valabilă și astăzi. În următorii 20 de ani crește numărul căsătoriilor, înregistrându-se așa-numitul ,,baby boom”, fiecare familie având în medie câte 3-4 copii. Educația în familie este bazată pe stimularea personalității copiilor. Ideea este raspândită de cartea docturului Benjamin Spock – Îngrijirea sugarului și a copilului – apărută în 1944, care se vinde în 22 de mln exemplare în următoarele două decenii.

Perioada 1950 – 1973 coincide cu o creștere economică impresionantă. PIB-ul se majorează în fiecare an cu 3% mai puțin față de Japonia sau Germania, dar economia acestora era distrusă de război. În comparație cu URSS, bunurile de larg consum devin accesibile de foarte timpuriu. În 1954, deja 2/3 din locuințele americane dispuneau de aspirator, frigider, mașină de spălat, radio, fier de călcat, iar jumătate de televizor. Eisenhower inițiază în 1956 programul de construire a autostrăzilor federale, prin care s-au creat milioane de locuri de muncă. Până în 1981 s-a construit astfel 65000 km de high way, care face circulația cu automobilul o parte componentă a modului de viață american. Din 1960, fiecare familie are cel puțin un automobil. Agricultura americană este una dintre cele mai rentabile din lume. În 1998, numai 3% din forța de muncă era angajată în prelucrarea pământului, dar cantitatea produsă acoperă mai mult decât necesitățile de bază ale SUA. În același timp, în industrie sunt ocupați 24%, iar sectorul terțiar 73% dintre americani.

Există însă și tensiuni interne în societatea americană. Bogăția națională nu este distribuită omogen, existând diferențe de la o regiune la alta, de la un grup social la altul. În 1962, 2% din americani controlau 43% din patrimoniul național, în timp ce 38%, jumătate, iar restul 25%, majoritatea afroamericani, aproape nimic. Peste patru decenii aceste discrepanțe au fost micșorate. Egalitatea veniturilor însă nu este un scop în sine al americanilor, precum a fost cazul sistemului comunist sovietic, care a dus astfel la dezastru economic.

Cele două șocuri petroliere, din 1973 și 1979, afectează și economia americană care intră într-o curbă de descreștere. Rata de creștere a PIB-ului va coborî la cca 2% până în 2004. Reagan va iniția o nouă politică economică, cunoscută drept ,,reaganomica”, asemăn ătoare cu cea promovată de Thatcher în Marea Britanie. Cheltuielile sociale sunt reduse, iar impozitele pentru cei bogați sunt mai mici decât pentru cei cu venituri medii. Intervenția statului în economie în sensul redistribuirii veniturilui național – esență a statului bunăstării generale – este redus la minim. Dar democratul Clinton restabilește echilibrul în favoarea elementelor defavorizate, prin extinderea sistemului de burse pentru stundenți și cel al asigurărilor de sănătate. Răspândirea Internetului a fost încurajată de Clinton, ca mijloc de acces rapid și ieftin la informație pentru toate categoriile sociale din toate țările. După actul terorist de la New York din 11 septembrie 2001, republicanul George W. Bush a redus progresiv alocațiile sociale, prin majorarea bugetului militar. Numai în

2

campania din Irak, SUA a cheltuit între 2003 și 2005 peste 200 mlrd de dolari, în următorii 10 ani fiind prevăzuți alte 500 mlrd pentru păstrarea ordinii și reconstrucției irakiene.

Politica externă. După 1945, americanii sunt tentați să revină la politica lor tradițională, izolaționistă. Situația este însă alta în 1945 decât cea din 1918. Războiul a fost câștigat, dar pentru păstrarea păcii este nevoie de asumarea rolului de lider al Lumii Libere. Europa este devastată și nu poate să se apere singură. Doctrina Truman, defensivă prin caracterul său, și Planul Marshall, anunțate în 1947, sunt primele acțiuni ale SUA îndreptate în sensul creării unui scut de protecție împotriva expansiunii comunismului. Crearea NATO în 1949 înseamnă o schimbare radicală în politica externă americană. De la războiul de independență din secolul al 18-lea. SUA încheie pentru prima dată o alianță cu țări din afara continentului. Victoria comunismului în China și declanșarea războiului din Coreea inițiază deceniul pactomaniei. Sunt semnate o serie de alianțe, prin care prezența militară americană este extinsă la zona Pacificului, Asia de Sud-Est și Orientul Mijlociu: Tratatul cu Japonia din 1951, cu Australia și Noua Zelandă (ANZUS) și SEATO în 1954, cuprinzând SUA, Franța, Marea Britanie, Australia, Noua Zelandă, Pakistan și Thailanda. În anul următor este constituit CENTO – Turcia, Iran, Irak, Pakistan, Marea Britanie și SUA. Dar prin comparație cu NATO, aceste alianțe au avut un caracter conjuctural, nu toate țările împărtășind valorile democrației și nevoia stăvilirii comunismului. Aliatul principal al SUA în Orientul Mijlociu este Israelul.

Hrușiov vizitează SUA în 1955 și se pun bazele destinderii. În 1956, americanii sunt susținuți de sovieticii în condamnarea agresiunii franco – britanice din Suez, în schimb Eisenhower recunoaște dreptul Moscovei de a interveni între timp în Ungaria. În 1960, în timpul conferinței de la Geneva, un avion spion american U2 este doborât de sovietici și relațiile iarăși sunt tensionate. După criza din Caraibe din octombrie 1962, gestionată abil de J.F. Kennedy, destinderea este reluată , cu mici intermitențe și în ciuda războiului din Vietnam, până în 1979. În 1972, Nixon, secondat de secretarul său de stat Henry Kissinger, încheie acordul americano – sovietic SALT-1. Tot acum SUA stabilesc relații diplomatice cu China comunistă. Acordurile de la Helsinki din 1975, concepute judicios de americani, coincid cu apogeul destinderii.

Evenimentele din 1979, printre care este invazia sovietică în Afganistan, pune capăt destinderii. Reagan revocă principiul moralității în relațiile externe ale predecesorului său Jimmy Carter. SUA susține toate regimurile anticomuniste din lume, chiar cele cu caracter dictatorial. Astfel, sunt sprijinite Contras în Nicaragua, Unita în Angola, mujahedinii în Afganistan, este invadată Grenada.

Reagan inițiază cu Gorbaciov sfârșitul Războiului Rece, prin întâlnirile de la Geneva(1985), Rejyavik(1986) și Washington(1987). La 1991, SUA este singura superputere din lume, așa cum s-a văzut în Războiul din Golf. Victoria de pe frontul exterior a fost repurată prin intermediul politicii interne – economia americană este superioară celei sovietice. SUA sprijină ulterior extinderea NATO spre Est (1999 și 2004). Cu state ex-sovietice, precum Moldova, SUA inițiază programul Partneriatul pentru Pace.

Atacul terorist de la New York din 11 septembrie 2001 contribuie la schimbări majore. Este lansată o nouă concepție în politica externă – doctrina Bush (2002), care prin comparație cu doctrina Truman are un caracter ofensiv. De acum încolo, SUA vor decide deseori în mod unilateral inițierea unor atacuri prealabile asupra unor țări implicate în sprijinirea terorismului mondial sau în producerea armelor de distrugere în masă. Anume din această perspectivă sunt justificate invaziile americane din Afganistan (2001) și în Irak (2003).

Concluzie. Analizând cele spuse mai sus și cunoscând din propria practică unele date despre SUA în această perioada, pot spune că acesta a fost și este una dintre cele mai mari puteri ale lumii. Acesta a dus un joc spectaculos pe arena conflictelor și războaielor , cum ar fi : Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial, etc. , fiind mediator și ,,păpușar” care doar trăgea ațele și profita mai mult din acestea. SUA a reprezentat și reprezintă modelul unui stat puternic din punct de vedere economic, social și politic. Privind starea economică a acestuia din trecut mi se crează impresia că ne trebuie încă vreo 20 de ani de dezvoltare ca să fim la nivel la care se afla ei acum.

3