TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII ÎN

LABORATORUL DE CHIMIE

I. ORGANIZAREA ŞI DOTAREA LABORATORULUI

Laboratorul de chimie dispune în general de mai multe încăperi, cu destinaţii diferite, formând în ansamblu un sistem complex cu funcţionare unitară. Laboratorul de chimie este dotat cu : • reţea electrică, care serveşte atât iluminatul general, cât şi diferitele aparate; • instalaţie de ventilaţie naturală (ferestre, uşi), cât şi prin hote şi nişe (unde este cazul); • instalaţie de încălzire; • instalaţie de gaze naturale, butelii cu gaz lichefiat sau baie de nisip. Masa de lucru este de formă dreptunghiulară, din inox, prevăzută cu sertare. În laborator sunt rafturi, pe care se păstrează în sticle perfect curate, etichetate şi închise ermetic, reactivi şi probe de analizat. Nişa are formă paralelipipedică, cu pereţi transparenţi din sticlă montată pe rame de lemn sau metal. Nişa este prevăzută cu instalaţii de aerisire (exhaustoare), apă, gaz şi electricitate. Accesul la nişă se face prin peretele din faţă care este prevăzut cu uşi mobile.

II. NORME DE PROTECŢIE ŞI PREVENIRE A ACCIDENTELOR ŞI MĂSURI DE PRIM AJUTOR

Multe experienţe pot devenii periculoase dacă experimentatorul nu cunoaşte natura reactivilor utilizaţi, caracteristicile acestora şi ale aparaturii sau nu este atent la manipularea, respectiv manevrarea lor. În vederea protecţiei şi prevenirii accidentelor din laborator este necesară respectarea unor reguli numite NORME . Orice accident care survine în laborator trebuie imediat adus la cunoştinţă cadrului didactic care va aprecia gravitatea lui şi va stabili măsurile de prim ajutor, o intervenţie imediată poate preveni o agravare a situaţiei. În cele ce urmează se vor prezenta principalele tipuri de accidente care pot surveni în laboratoarele de chimie, normele de protecţie precum şi normele de prim ajutor care trebuie acordate persoanei accidentate. Principalele accidente care se pot produce în laboratoarele de chimie sunt: intoxicaţiile, arsurile,traumatismele şi electrocutările.

1

INTOXICA]IILE pot fi:

- acute, produse datorită pătrunderii în organism a substanţelor toxice, într-o cantitate care depăşeşte limita admisă;

- cronice produse în urma pătrunderii substanţelor toxice în organism în cantităţi mici timp îndelungat. Pătrunderea substanţelor toxice în organism se poate face : pe cale respiratorie (sub formă de fum, ceaţă, pulbere), pe cale digestivă, prin piele, de unde, prin difuzie ajung în sânge (sulfura de carbon, alcool metilic, mercurul, etc.). În scopul evitării intoxicaţiilor, substanţele chimice ca: cianura de potasiu, hidrogen sulfurat, soluţie de hidroxid de amoniu concentrat, oxid de carbon, dioxid de sulf, acid cianhidric, et., se vor prepara sau utiliza numai sub nişă.

• Este interzisă testarea substanţelor chimice prin gustare. • Este interzisă pipetarea prin aspirare cu gura a soluţiilor corozive sau toxice. • La încheierea şedinţei de laborator, studenţii sunt obligaţi să aşeze reactivii în

trusele respective, să predea ustensilele şi să se spele pe mâini. Măsurile de prim ajutor în cazul intoxicaţiilor cu substanţe chimice se aplică diferenţiat în funcţie de natura reactivului care a provocat intoxicaţia (tabelul nr.1) Tabel 1

Substanţa toxică Antidot F2 NH4OH diluat Cl2Br2

- pulverizarea unei soluţii de Na2CO3- inspirarea prin batistă udată cu o soluţie de NH4OH 10% şi C2H5OH (alcool etilic) în părţi egale.

H2S se inspiră aer curat şi cantităţi foarte mici de Cl2 NO NO2

se recomandă inhalare de oxigen, lapte şi repaus complet

P4 soluţie 2% de CuSO4

As2O3 soluţie de MgO ARSURILE pot fi: - termice, provocate de contactul cu corpuri fierbinţi sau ca urmare a aprinderii substanţelor inflamabile;

- chimice, provocate de contactul cu substanţe caustice (baze sau acizi concentraţi)

După gravitate arsurile se împart în arsuri de gradul I, II şi III. Cele de gradul III sunt considerate ca cele mai grave deoarece cuprind o suprafaţă mare de piele.

La manipularea obiectelor şi substanţelor fierbinţi (trunchi de şamotă, creuzete,capsule, pânze de azbest, apă fiartă) se recomandă utilizarea după caz a cleştelui metalic,manşoanelor de azbest sau de cauciuc, a lavetelor.

Vasele de sticlă se încălzesc progresiv, pe sita de azbest, pe băi de apă sau de nisip; vasele cu precipitate se încălzesc agitând continuu cu o baghetă pentru a evita depunerea precipitatului.

2

•Este interzisă aplecarea capului deasupra vaselor în care fierbe o soluţie. •Eprubeta în care se încălzeşte o soluţie se ţine înclinată într-o parte, nici spre

sine, nici spre vecin, pentru a se evita stropirea în caz de supraîncălzire. •Este interzisă păstrarea substanţelor inflamabile şi a celor volatile în apropierea

radiaţiilor termice. •Lămpile şi becurile de gaz nu se lasă aprinse fără supraveghere. În cazul arsurilor termice,trebuie în primul rând închis gazul sau sursa ce arde, cu

ajutorul extinctoarelor, nisipului, prelatelor şi apoi se acordă primul ajutor. În cazul arsurilor de gradul I pielea arsă se spală cu spirt medicinal sau cu o soluţie de permanganat de potasiu şi apoi se unge cu o cremă protectoare dezinfectantă , sau se spală locul arsurii cu o soluţie de tanin 1%. În cazuri mai grave (arsuri de gradul II şi III) accidentatul se transportă imediat la spital.

Arsurile cauzate de substanţe chimice sunt extrem de numeroase şi variate. În tabelul 2 sunt prezentate unele măsuri de prim ajutor, în cazul arsurilor cu substanţe chimice. Tabel 2 Substanţa toxică Antidot Br2 se spală repede locul cu apă, apoi cu soluţie 1/10 de NaOH sau

NH4OH, din nou cu apă şi se pune o compresă cu soluţie concentrată de tiosulfat de sodiu. Apoi se unge locul cât mai des cu lanolină sau vaselină

HF soluţie 2% de CaCl2, soluţie de NH4CH3COO, soluţie 20% de MgO în glicerină

H2SO4 se tamponează repede pielea cu hârtie de filtru sau cârpă uscată, apoi se spală pielea cu apă şi se unge locul atins cu vaselină sau ulei

P4 se tamponează şi se aplică pe rană pentru scurt timp un pansament cu una din soluţiile AgNO3(1/1), KMnO4(1/10) sau soluţie 5% de sulfat de cupru, apoi se spală rana cu apă şi se aplică un pansament de vaselină cu violet de metil, după care epiderma arsă a fost bine întinsă .Pentru arsurile grave ne adresăm medicului

HCl d=1,19 H2SO4 d=1,85 HNO3 d=1,53

se spală locul cu multă apă, apoi cu o soluţie de dicarbonat de sodiu 2% (NaHCO3) pentru neutralizare

NaOH d=1,53 KOH d=1,53

se spală locul cu multă apă, apoi cu o soluţie neutralizantă de acid acetic diluat 2%

Dacă un pahar cu o soluţie acidă sau bazică se răstoarnă pe masă, locul trebuie spălat cu multă apă şi uscat. La efectuarea experienţelor cu acizi, se pot utiliza acizi concentraţi numai dacă reţeta prevede special acest lucru. Acizii concentraţi se vor mânui cu multă precauţie şi sub nişă. Prepararea soluţiilor însoţită de degajare mare de căldură (de exemplu : diluarea acidului sulfuric, prepararea amestecului sulfocromic din acid sulfuric concentrat şi

3

dicromat de potasiu, etc.) se efectuează în vase de sticlă cu pereţii rezistenţi pentru a evita crăparea lor sau în capsule de porţelan. Diluarea acidului sulfuric concentrat cu apă se face întotdeauna prin introducerea acidului sulfuric în apă în jet subţire şi cu agitare continuă şi nu invers. Dizolvarea acidului sulfuric în apă are loc cu degajare mare de căldură datorită hidratării ionilor HSO4

- şi H+ .Prin turnarea apei cu d= 1g/cm3 peste H2SO4 concentrat cu d=1,84 g/cm3 procesul de hidratare are loc la suprafaţa acidului. Căldura degajată nu se transmite masei de acid sulfuric şi soluţia de amestecare poate ajunge la fierbere. Vaporii formaţi pot antrena cu ei H2SO4 concentrat , producând în acest fel o stropire cu acid sulfuric. În schimb, dacă se toarnă acid sulfuric în apă, picătură cu picătură, acidul sulfuric mai greu, cade la fundul paharului şi soluţia se încălzeşte treptat. TRAUMATISMELE prin lovire sunt provocate prin manevrarea greşită a aparatelor grele , buteliilor , la prelucrarea şi utilizarea greşită a sticlăriei. Când se introduc tuburi de sticlă în dopuri de cauciuc perforate, acestea trebuie înfăşurate într-o pânză şi ţinute în apropierea părţii solicitate mecanic pentru a evita plesnirea ţevii şi rănirea mâinilor. Pentru uşoara alunecare a tubului de sticlă prin dop acesta trebuie umectat cu o soluţie de săpun sau detergent. Este interzisă ungerea ventilelor şi manometrelor buteliilor cu oxigen lichid cu grăsimi sau uleiuri sau chiar atingerea acestora cu mâinile unse cu grăsimi deoarece se pot produce explozii foarte grave. ELECTROCUTĂRI pot fi provocate de montările defectuoase a aparaturilor electrice. Aparatele de încălzit electrice (etuve, cuptoare, băi de nisip şi de apă) se vor aşeza pe mese cu suprafaţa izolată termic. Instalaţiile şi aparatele electrice vor fi legate la priza de pământ. Nu se utilizează aparate cu conductori neizolaţi sau montaţi neregulamentar. Se interzice manipularea aparatelor şi instalaţiilor electrice din laborator cu mâna umedă.

III. RECOMANDĂRI PENTRU STUDEN|II CARE EFECTUEAZĂ LUCRĂRI PRACTICE ÎN LABORATORUL DE CHIMIE

• Studenţii au acces în laborator numai în prezenţa cadrului didactic . • Studenţii au acces în laborator numai dacă cunosc lucrarea şi normele de

protecţia muncii referitoare la lucrările practice. • În laborator se va păstra ordine şi curăţenie perfectă. • Este obligatorie folosirea halatelor de protecţie. • Studentul trebuie să se prezinte în lucrările practice cu un caiet de laborator ,

chibrituri, detergenţi, lavete, forfecuţă. • Se interzice îngrămădirea obiectelor din dotare pe masa de lucru, acestea

punându-se imediat la loc după utilizare.

4

• Este interzisă păstrarea şi consumarea alimentelor în laborator. • Este strict interzis fumatul în laborator. • Studentul va evita deplasările inutile pentru a evita stânjenirea colegilor şi a

accidentelor. • Lucrările se vor efectua numai după ce studentul este bine documentat asupra

modului de lucru şi după ce a discutat în detaliu planul lucrării cu cadrul didactic.

• Se interzice a se efectua alte lucrări în afara celor indicate. • În laborator se lucrează individual, în orice problemă neclară studentul se

adresează cadrului didactic. • Fiecare student utilizează trusa individuală. • Nu este permisă folosirea sticlelor de reactivi de la alte lucrări.. Înainte de a

deschide o sticlă cu reactivi se va citi cu atenţie eticheta. • Reactivii se manevrează astfel încât să se evite impurificarea lor. • După efectuarea experienţelor cu substanţe deficitare, costisitoare ca azotatul

de argint, iodul, alcoolul etilic, acestea nu se aruncă ci se depozitează în sticle pentru recuperarea lor ulterioară.

• Nu se aruncă în chiuvetă hârtii, chibrituri, etc. • În cursul lucrărilor fiecare student trebuie să fie preocupat permanent de

economisirea consumului de apă distilată, curent electric, gaz, etc. • La terminarea lucrărilor, studentul trebuie să lase ordine pe masa de lucru şi în

laborator. • Observaţiile şi datele experimentale acumulate în timpul efectuării lucrării

practice se notează în caietul de laborator. • Înregistrarea rezultatelor experienţelor cât şi interpretarea lor trebuie astfel

făcută , încât să fie înţelese atât de studentul care le-a efectuat cât şi de oricare altă persoană care ar consulta caietul de laborator.

• Caietul de lucrări practice va cuprinde înregistrarea datelor, descrierea detaliată a observaţiilor în timpul experienţei cât şi efectuarea calculelor.

• După efectuarea lucrării, studentul întocmeşte referatul de laborator.

5