Tema: 1. ASPECTE FUNDAMENTALE ALE SECTORULUI LOCATIV

1.1. CONCEPTE ŞI NOŢIUNI, DECRIEREA GENERALĂ A PIEŢEI DE LOCUINŢE1.2. FONDUL LOCATIV, EVOLUŢIA ŞI STRUCTURA. 1.3 REGLEMENTAREA JURIDICĂ A SPAŢIULUI LOCATIV DIN REPUBLICA MOLDOVA

1.1. CONCEPTE ŞI NOŢIUNI, DECRIEREA GENERALĂ A PIEŢEI DE LOCUINŢE

Locuinţa reprezintă una din necesităţile de bază de care omul are nevoie în mod prioritar, determinînd într-o oarecare măsură nivelul de viaţă, traiul, condiţiile de dezvoltare socială şi intelectuală.

Sfera de locuinţe este o parte componentă importantă a economiei naţionale. Cu toate acestea asigurarea populaţiei cu locuinţe este o sarcina socială, legată de crearea condiţiilor, necesare pentru activitatea vitală a fiecărui om.

Procesele de reproducere ale fondului locativ au o importanţă esenţială pentru succesul în efectuarea reformelor economice in tara.

O politică axata pe dezvoltarea fondului locativ depinde în mare măsură de funcţionalitatea pieţei imobiliare.

Cunoaşterea pieţei imobilului locativ, ca parte a pieţei imobiliare, presupune luarea în considerare a caracteristicilor specifice acestei pieţe.

Piaţa imobiliară şi implicit cea locativă se compune din mai mulţi factori, şi anume:

• cererea şi oferta;• mecanisme de autoreglare a pieţei;• formarea preţului.

Un aspect principal care conduce la funcţionarea pieţei imobiliare este cererea şi oferta de locuinţe.

Pe o piaţă eficientă există un număr mare de cumpărători şi ofertanţi care creează o piaţă liberă, competitivă.

Nici unul dintre aceşti participanţi nu deţine o parte de piaţă suficient de mare încât să aibă o influenţă directă şi măsurabilă asupra preţului.

Proprietatea imobiliară este un produs specific prin:

1. Durata de productie mare;

2. Durată de viaţă lungă;

3. Produs complex;

4. Imobilitate;

5. Volum de investiţii mari;

6. Costuri de mentenanta mari;

7. Grad redus de tranzacţionabilitate;

8. Grad redus de realizare a lichidităţii financiare.

Determinanţii performanţei sistemului locativ

Rezultatele funcţionării pieţei de locuinţe

- eficienţa distribuirii- îmbunătăţirea locuinţelor- calitatea- stabilitatea investiţiilor şi construcţiei- diversitatea locuinţelor- preţurile / chiriilor locuinţelor- accesibilitatea şi alegerea

Oferta de locuinţeFondul locativ:

- existent / nou- tipul proprietăţii- calitatea

Tranzacţii de piaţă

Cererea de locuinţeCumpărători:

- numărul / tipul- venitul disponibil- preferinţele de consumator

Factori externi- economic- creştere / scădere- inflaţie- construcţia locuinţelor- industria- disponibilitatea creditelor

Cererea

REZULTATELE PROMOVĂRII POLITICII LOCATIVE

ImobiliarPieţe de locuinţe competitive

FiscalSubsidii locative bine ţintite

FinanciarSistemul bine-funcţional de finanţare a

locuinţelor

Factori externi- tendinţe demografice- rata imigraţiei- politici privind veniturile- politici privind forţa de muncă

INFLUENŢEAZĂ OFERTA

INFLUENŢEAZĂ CEREREA

Oferta

Caracteristicile locuinţei importante pentru viaţa omului

Cetăţeanul

DesignCondiţii

Anturajul interiorInfluenţa anturajului

Fizice Financiare

Psihologice - sociale Amplasare - spaţiale

Costul → accesibilitateDezvoltare economică → dezvoltarea deprinderilorInvestiţii → active

-Influenţa anturajului

Securitate → gradul de mândrie Suport social → crearea familieiIdentitate culturală → nostalgie

Mărime, planificare → potrivit pentru locuireVecinătate → accesul la servicii

Locuirea cuprinde o arie mult mai largă de necesităţi şi de activităţi umane legate direct sau

indirect de locuinţă, cum ar fi:

• infrastructura - drumuri, reţele de apă, canalizare, etc.;• oferte sociale legate de dezvoltarea locuirii - instituţii de

învăţământ, instituţii desănătate, instituţii de cultură, oferte comerciale în zona de locuit, oferte de recreere şipetrecere a timpului liber;

• locuirea este o funcţie semnificativă a localităţilor. Ea este direct legată de capacitatea de absorbţie a forţei de muncă. Ea reflectă, prin gradul său de complexitate, dezvoltarea factorului uman şi a posibilităţilor sale economice.

• dotarea locuinţei şi servicii specifice legate de locuinţă: servicii specifice (telefonie,utilităţi), grad de dotare, diversificare, individualizare etc.

Rolul central al locuinţelor în politica socială

DEZVOLTAREA SOCIALĂCrearea familiilor,

interacţiunea socială

SECURITATEA

VENITURILOR

Contribuie la stabilitatea veniturilor

FORŢA DE MUNCĂ

Contribuie la stabilitate şi mobilitate

IMIGRAŢIEFacilitarea integrării

DEZVOLTAREA COMUNICAŢIILO

RDezvoltarea

deprinderilor, investiţiilor, crearea

capacităţilor

EDUCAŢIESporirea

rezultatelor educaţionale

OCROTIREA SĂNĂTĂŢIIÎmbunătăţirea

sănătăţii fizice şi mentale

LOCUINŢERolul de stabilizare

şi facilitare

Particularităţile pieţei de locuinţe ce determină necesitatea intervenţiilor din partea

autorităţilor publice în funcţionarea pieţei de

locuinţe

Particularităţile pieţei de locuinţe care determină

necesitatea intervenţiilor din partea autorităţilor publice în funcţionarea pieţei de locuinţe

Problema asigurării

necesităţilor

Caracterul închis al pieţei

Impactul amplasării

Influenţa factorilor

externiFinanţarea pe bază de

împrumuturi

Incerti-tudine

Caracterul schimbător al

pieţei

• caracterul închis al pieţei – construcţia şi finanţarea de locuinţe este dominată de un număr restrîns de participanţi majori;

• impactul amplasării – amplasarea locuinţelor este un factor important pe piaţa locuinţelor, astfel este imposibilă existenţa informaţiei perfecte şi concurenţei libere;

• influenţa factorilor externi – sectorul locuinţelor atît influenţează asupra mediului extern, cît şi este supus influenţei din partea mediului extern;

• finanţarea pe bază de împrumuturi – locuinţele sunt procurate, în general, din contul împrumuturilor ipotecare, acordarea cărora se bazează pe presupunerea valorii viitoare a imobilelor;

• incertitudine – deoarece viitorul este incert, piaţa locuinţelor este asemenea. Reglementări şi intervenţii sunt importante pentru a reduce incertitudinea;

• caracterul schimbător al pieţei – preţurile sunt stabilite de o parte limitată a pieţei, de cei care cumpără şi vînd la un moment dat;

• problema asigurării necesităţilor – dacă profitabilitatea este singurul motiv, necesităţile oamenilor nu vor fi satisfăcute, cel mai probabil cauzând lipsa de locuinţă.

1.2. FONDUL LOCATIV, EVOLUŢIA ŞI STRUCTURA.

Fondul locativ constituie totalitatea încăperilor locative, indiferent de forma de proprietate, inclusiv case de locuit, case specializate (cămine, case-internat pentru invalizi, veterani, case speciale pentru bătrîni singuratici şi altele), apartamente, încăperi de serviciu şi alte încăperi locative în alte construcţii utile pentru locuit.

Fondul locativ pe forme de proprietate se divizează astfel:

• fondul locativ public - fondul locativ care se află în proprietatea statului şi în deplină administrare gospodărească a întreprinderilor de stat; fondul locativ municipal care se află în proprietatea raionului (oraşului), municipiului, precum şi fondul care se află în administrarea gospodărească a întreprinderilor municipale sau în administrarea operativă a instituţiilor municipale;

• fondul locativ privat - fondul care se află în proprietatea cetăţenilor (case de locuit individuale, apartamente şi case de locuit privatizate şi procurate, apartamente în casele cooperativelor de construcţie a locuinţelor) şi fondul care se află în proprietatea persoanelor juridice (create în baza proprietarilor privaţi), construit sau procurat din contul mijloacelor proprii;

• fondul locativ cu forma de proprietate mixtă - fondul care se află în proprietatea personală, în proprietatea comună sau în cote-părţi ale diferitor subiecţi ai proprietăţii publice şi private;

• proprietatea întreprinderilor mixte - fondul locativ care se află în proprietatea întreprinderilor mixte cu participare străină.

În funcţie de destinaţia locuinţelor, fondul de locuinţe se divizează în:

• fondul locativ social care include casele de locuit, apartamentele în blocul locativ, încăperile locuibile din alte tipuri de clădiri, date în locaţiune cetăţenilor care, în condiţiile legii, necesită protecţie socială;

• fondul locativ al cooperativelor de construcţie a locuinţelor: apartamentele sau părţi din ele locuite de membrii cooperativelor de construcţie a locuinţelor construite cu forţe şi mijloacele proprii;

• fondul locativ de serviciu: locuinţele destinate funcţionarilor publici, angajaţilor unor instituţii sau unor agenţi economici, acordate în condiţiile contractului colectiv sau individual de muncă, potrivit prevederilor legale;

• fondul locativ cu statul special (de protocol): locuinţele destinate utilizării de către persoanele care sînt alese sau numite în funcţii ori demnităţi publice, exclusiv pe durata exercitării acestora;

• fondul locativ de manevră: locuinţele destinate cazării temporare a persoanelor şi familiilor ale căror locuinţe au devenit inutilizabile în urma unor catastrofe naturale ori accidente sau ale căror locuinţe sînt supuse demolării în vederea realizării lucrărilor de utilitate publică, precum şi lucrărilor de reabilitare ce nu pot fi efectuate în clădirile ocupate de locatari;

• cămine: blocurile locative destinate pentru domicilierea muncitorilor, funcţionarilor, studenţilor, elevilor, precum şi altor persoane în perioada muncii şi a studiilor;

• aziluri: clădirile cu destinaţie specială pentru cazarea temporară a unor grupuri de cetăţeni defavorizaţi;

• casele de vacanţă: locuinţele ocupate temporar, ca reşedinţă secundară, destinată odihnei şi recreării, al căror regulament este aprobat de Guvern.

Apartament se consideră o parte a casei de locuit, compusă din una sau mai multe odăi amenajate, cu dependenţele necesare, având ieşire separată în coridor, antreu, tindă, spaţiu între scări.

Suprafaţa generală a apartamentului este formată din suprafaţa tuturor încăperilor de locuit şi a dependenţilor respective, iar suprafaţa locativă este formată numai din încăperile de locuit.

“Camera” - încăperea înconjurată cu pereţi permanenţi, fiind clasificată în permanentă sau principală (dormitor, sala mare, etc.) şi secundară (bucătăria, antreu, veceu, etc.).

Fondul locativ al Republicii Moldova constituie aproximativ 37% din bogăţia statului, alcătuind la 1 ianuarie 2009, potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică (BNS), 78382,4 mii m². Aproximativ 42 % din populaţia ţării, reprezintă locuitori ai municipiilor, ai localităţilor urbane, mulţi din ei locuind în blocuri de locuinţe multietajate.

Procesul de privatizare a fondului de locuinţe care a început în anul 1993 a influenţat mult structura titlului de proprietate, circa 95,7 % din fondul locativ constituind în prezent proprietate privată

În conformitate cu Legea privatizării fondului de locuinţe nr.1324-XII din 10.03.1992, proprietarii au format asociaţii de proprietari ai locuinţelor privatizate, iar după intrarea în vigoare a Legii condominiului în fondul locativ (Legea RM nr.913-XIV din 30 martie 2000) – asociaţii de coproprietari în condominiu, în vederea administrării şi exploatării locuinţelor şi proprietăţii comune a clădirilor de locuit, inclusiv organizarea lucrărilor de întreţinere şi reparaţie.

Vechimea fondului locativ cu multe apartamente în Republica Moldova

24%

60%

9% 7%

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

<1975 1976-1993 1994-2003 2004-2008

Anii

Fondul locativ cu multe apartamente

Circa 24 % din blocurile de locuinţe multietajate au fost construite pînă în anii 1975, circa 60% datează din anii 1976-1993

Cheltuieli de consum medii lunare pentru o

persoană (mediul urban),%

13,1 12,1 15,5

4,5 4,14,9

0%

20%

40%

60%

80%

100%

2006 2007 2008

%

Altele

Învăţământ

Dotarea locuinţei

Sănătate

Transport

Îmbrăcăminte,încălţăminte

Întreţinerea locuinţei

Produse alimentare

Cheltuieli de consum total medii lunare pentru

o persoană (mediul urban), %

40,5

1,511,114,9

3,56,1

5,25,3

2,90,73,6 4,7

Produse alimentare

Băuturi alcoolice, tutun

Îmbrăcăminte, încălţăminte

Întreţinerea locuinţei

Dotarea locuinţei

Îngrijire medicală şi sănătate

Transport

Comunicaţii

Agrement

Învăţămînt

Hoteluri, restaurante, cafenele

Diverse

Două forme de proprietate existente într-un bloc locativ provoacă neînţelegeri atît dintre proprietari şi chiriaşi, cît şi dintre aceştia şi gestionarul fondului de locuinţe. Chiriaşii solicită, de multe ori întemeiat, efectuarea unor lucrări din contul statului, iar proprietarii, ignorînd prevederile Legii privatizării fondului de locuinţe, susţin aceste solicitări. Astfel apar numeroase petiţii semnate de ambele părţi adresate instanţelor ierarhic superioare pe problemele întreţinerii şi reparaţiei unor blocuri locative.

Regulamentul cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la /reconectării la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă aprobat prin Hotărarea Guvernului nr. 191 din 19.02.2002 conţine explicaţii destul de clare la acest capitol, însă majoritatea populaţiei nu este familiarizată cu conţinutul acestui document şi este necesar de a desfăşura unele acţiuni în ce priveşte popularizarea prevederilor acestuia.

1.3. Reglementarea juridică a spaţiului locativ în Republica Moldova

Cadrul legislativ-normativ care reglementează activitatea sectorului locativ a fost elaborat în general într-o perioadă scurtă după proclamarea independenţii Republicii Moldova. Deoarece s-au schimbat bazele, ce determină funcţiile şi responsabilităţile statului, organelor publice locale în problema asigurării dreptului cetăţenilor la spaţiu locativ, s-au format noi raporturi economico-juridice între părţile implicate în procesul de construcţie, gestionare, exploatare a spaţiului locativ, precum şi pe piaţa de bunuri imobile, a fost necesar de elaborat o bază legislativă nouă care să asigure tranziţia de la economia planificată la economia de piaţă.

Reglementarea juridică a spaţiului locativ are o importanţă deosebită, deoarece ea ajută la stabilirea bazei juridice a normelor în domeniul dat. Absenţa bazei normative aduce la numeroase încălcări, nerespectări şi în acelaşi timp formează multiple lacune în legislaţie.

Sarcinile legislaţiei Republicii Moldova cu privire la locuinţe constau în reglementarea raporturilor în domeniul locuinţelor având drept scop asigurarea dreptului cetăţenilor la locuinţă, folosirea cuvenită şi păstrarea în bune condiţii a fondului de locuinţe, precum şi întărirea legalităţii în problemele privind raporturile în domeniul locativ.

1.Constituţia R.M.

Constituţia este un act juridic fundamental ce este creat dintr-un sistem de norme cu forţa juridică supremă, norme care reglementează relaţiile sociale din domeniul instituirii şi exercitării puterii de stat, stabilind în acelaşi timp limitele acestei puteri, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor. Deci, este acel act juridic prin care se reglementează organizarea societăţii în stat.

Printre drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor Constituţia Republicii Moldova adoptată în 1994, a reprodus în mod original dreptul la locuinţă, cuprins în art. 42 din vechea Constituţie a Moldovei.

Deci, art. 29 al Constituţiei Republicii Moldova „Inviolabilitatea domiciliului” menţionează că domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane fără consimţământul acesteia”

2. Codul civil al Republicii Moldova

Codul Civil al Republicii Moldova este unul din principalele izvoare de reglementate a dreptului de proprietate şi deci şi a dreptului de proprietate privată asupra spaţiului locativ.

Reglementările din codul civil în mare parte se referă şi la spaţiul locativ începând cu reglementările referitoare la dreptul de proprietate şi terminând cu dreptul succesoral.

3. Codul cu privire la locuinţe al Republicii Moldova

În acest compartiment se va face referire la conţinutul şi esenţa atât a Codului cu privire la locuinţe R.S.S. Moldoveneşti, din 03.06.1983 (care a fost adoptat prin Legea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti №2718-10 care reflectează şi reglementează raporturile sociale economice ale perioadei respective şi care a fost ratificat în 1991 şi e valabil până în prezent), cât şi a proiectului Codului cu privire la locuinţe al Republicii Moldova din 2000. În legătură cu trecerea la noile relaţii social-economice, adoptarea Constituţiei Republicii Moldova şi un număr major de noi legi sînt reglementate noile raporturi ale dezvoltării spre o economie de piaţă.

Noul Cod conţine reglementări legislative mai ample şi mai detaliate pentru aprecierea condiţiilor de recunoaştere a necesităţii de asigurare cu spaţiul locativ, modalităţilor de acordare a spaţiului de locuit, care anterior erau reglementate prin acte normative separate. O reglementare specială în proiectul noului act legislativ se referă la raporturile care decurg din dezvoltarea fondului de locuit ne statal, dar cu susţinerea din partea statului.

Codului cu privire la locuinţe al Republicii Moldova reflecta aşa momente cum ar fi:

1. Crearea de către stat a condiţiilor de realizare a dreptului cetăţenilor la locuinţă;

2. Extinderea construcţiei spaţiului locativ;3. Imbunătăţirea condiţiilor de întreţinere şi exploatare a

fondului de locuinţe;4. Continuitatea politicii asigurării cu locuinţe de către stat

a familiilor ce stau la rând pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai până la aplicarea prezentului Cod;

5. Dreptul fiecărui cetăţean liber, la alegerea sa, în corespundere cu necesităţile şi posibilităţile sale, de a construi, procura, arenda, închiria sau dobândi în alt mod legal dreptul la spaţiul locativ.

Legislaţia cu privire la locuinţe reglementează raporturile dintre persoanele fizice şi juridice, autorităţile administraţiei publice centrale şi cele locale:

• înregistrării de stat şi evidenţei caselor de locuit, apartamentelor şi a unor părţi din ele;

• evidenţei cetăţenilor ce au nevoie de îmbunătăţire condiţiilor de locuit şi acordarea spaţiului locativ, precum şi folosirii încăperilor de locuit, de serviciu, căminelor şi altor încăperi de locuit specializate;

• drepturilor şi obligaţiilor proprietarilor şi beneficiarilor fondului de locuinţe;

• asigurării integrităţii, deservirii şi reparaţiei fondurilor de locuinţe;

• achitării pentru folosirea locuinţei şi serviciile comunale prestate;

• evacuării cetăţenilor din spaţiul locativ ocupat, etc.

In art. 11 se menţionează că autorităţile publice centrale asigură executarea politicii în domeniul

dezvoltării spaţiului locativ prin:

- asigurarea unităţii actelor normative subordonate legii ce reglementează raporturile de locuinţe;

- stabilirea unui mod unic al înregistrării de stat, estimării şi evidenţei fondului locativ;

- determinarea regulilor de bază a folosirii locuinţelor;

- determinarea regulilor şi normelor deservirii şi reparaţiei caselor de locuit, precum şi a utilizării teritoriilor aferente;

- efectuarea controlului şi supravegherii de stat în domeniul folosirii şi întreţinerii fondului de locuit.

Autorităţile administrării publice locale efectuează promovare politicii locative a statului în unitatea

teritorial-administrativă respectivă în ceea ce priveşte:

- controlul utilizării conform destinaţiei şi asigurarea integrităţii fondului de locuinţe;

- administrarea fondului de locuinţe municipal , organizarea deservirii şi reparaţiei;

- ţinerea evidenţei cetăţenilor ce au dreptul la îmbunătăţirea condiţiilor din fondul de locuinţe social şi municipal, adoptarea deciziilor despre repartizarea locuinţelor;

- contribuirea la privatizarea apartamentelor din fondul de locuinţe public;

- contribuirea la dirijarea creării asociaţiilor proprietarilor de locuinţe;

- încheierea, prin intermediul serviciilor subordonate, a contractelor de închiriere a locuinţelor în fondul cu destinaţie socială şi public, etc.

Răspunderea pentru încălcările legislaţiei cu privire la locuinţe survine în cazul în care:

1. Se încalcă regulile folosirii încăperilor de locuit;

2. Se încalcă modul de luare la evidenţă a cetăţenilor;

3. Se încalcă regulile de exploatare a caselor de locuit;

4. Se încalcă termenii stabiliti;5. Deteriorarea caselor de locuit, încăperilor,

etc.

4. Legea cu privire la proprietate (№459 – 12 din 22. 01. 1991)

Spaţiul locativ este obiect al dreptului de proprietate, deci rezultă că asupra lui cetateanul poate exercita:

1. Posesia,

2. Folosinţa,

3. Administrarea.

5. Legea Republicii Moldova cu privire la privatizarea fondului de locuinţe (№1324-12 din 10.03.1993)

Conform art. 1 Privatizarea fondului de locuinţe este un process de înstrăinare, efectuat de organele puterei de stat, a fondului de locuinţe aparţinînd statului, organizaţiilor obşteşti, asupra cărora statul şi-a declarat dreptul de proprietate, altor asociaţii şi întreprinderi cooperatiste de stat, construite din contul mijloacelor alocate din bugetul de stat, în proprietate privată cetăţenilor Republicii Moldova şi asociaţiilor acestora (societăţi pe acţiuni şi societăţi economice, etc.) pentru satisfacerea necesităţilor în locuinţe şi formarea unor stăpîni reali prin dreptul de a dispune liber de proprietatea imobiliară.

Această lege mai prevede modul de privatizare, întreţinerea şi reparaţia locuinţelor, privatizate, Regulamentul comisiei de privatizare a fondului de locuinţe.

6. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea concepţiei locative naţionale

(№594 din 05.08.1994)

Această hotărâre prevede atât concepţia locativă naţională, cât şi politica locativă. Necesitatea cercetării este determinată de schimbarea radicală a atitudinii statului faţă de problema spaţiului locativ de acumularea unei anumite experienţe, în promovarea reformei locative şi de necesitatea generalizării experienţei ţărilor străine în domeniul politicii spaţiului locativ.

Modificarea politicii naţionale locative este condiţionată de:

- adoptarea actelor legislative privind structura şi funcţiile organelor autoadministrării locale, proprietatea funciară, privatizarea fondului locativ, etc;

- nivelul redus de confort şi amenajare al fondului locativ existent, starea nesatisfăcătoare a infrastructurii lui tehnice şi sociale;

- restructurarea şi reformarea sistemului de dirijare a complexului economic naţional;

- existenţa unui număr considerabil de apartamente extrem de învechite şi avariate, care necesită o reconstrucţie sau renovare;

- neconformitatea structurii construcţiei locative cu cerinţele actuale privind tipurile de clădiri, numărul de nivele, etc;

Principiile politicii locative naţionale

PRINCIPIILE politicii locative naţionale

1. Scopul politicii constă în asigurarea dreptului fiecăruia cetăţean de a-şi alege modul

cel mai convenabil de soluţionarea problemelor sale

locative

2. Baza politicii o constituie separarea distinctă a funcţiilor ce le revin

statului, persoanelor juridice şi fizice în conducerea şi procesului de

construcţie, reconstrucţie şi exploatare a fondului locativ

4. Perfecţionarea şi crearea noilor

sisteme financiar creditare şi fiscale în

sfera construcţiei locative

3. Statul va asigura garanţiile constituţionale privind

asigurarea gratuită cu locuinţe a păturilor social vulnerabile ale populaţiei; crearea condiţiilor

pentru formarea pieţei de locative

6. Majorarea volumelor construcţiei de locuinţe

competitive

5. Privatizarea locuinţelor; asigurarea egalităţii în drepturi a

tuturor persoanelor fizice şi juridice; reconstruirea

complexului de construcţie şi adaptarea lui la condiţiile

economiei de piaţă

7. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Strategiei pieţei spaţiului locativ şi altor

bunuri imobiliare (№ 416 din 10.05.1999)

După proclamarea independenţei ţării, în economie, instituţiile politice, condiţiile sociale şi modul de viaţă al populaţiei s-au produs transformări majore.

Ca urmare a procesului de privatizare, un număr mare de întreprinderi şi 96 % din fondul de locuinţe aparţin actualmente sectorului privat.

Folosirea veniturile cetăţenilor / statului şi schimbările luate din structurile instituţionale au determinat starea nesatisfăcătoare a fondului de locuinţe. Această impune luarea de măsuri radicale pentru ameliorarea situaţiei în sector.

Guvernul Republicii Moldova a stabilit următoarele principii generale ale strategiei:

1. Dreptul fiecărei familii de a-şi alege modalitatea de soluţionare a problemelor locative;

2. Repartizarea distinctă a funcţiilor de realizare a ei între sectorul public şi cel privat;

3. Crearea condiţiilor pentru dezvoltarea pieţei spaţiului locativ şi altor bunuri imobiliare.