tema 7 · web viewwindows 3.1 nu oferă suport de reţea, nu are clienţi de reţea integraţi dar...

INFORMATICĂ ECONOMICĂ I – Curs universitar ID

TEMA 7REŢELE DE CALCULATOARE

CONŢINUT:

7.1. Reţea de calculatoare – noţiune7.2. Participanţii într-o reţea de calculatoare7.3. Clasificarea reţelelor de calculatoare7.4. Topologia reţelelor de calculatoare

Rezumat:

Informatica, una dintre cele mai dinamice zone de activitate ale societăţii este cunoscută astăzi şi utilizată într-o asemenea măsură încât orice pledoarie în sprijinul ei este aproape inutilă. Datorită avansului tehnologic înregistrat în domeniul calculatoarelor şi comunicaţiilor două dintre subramurile ei au cunoscut o dezvoltare explozivă în ultimul timp:

Teleinformatică sau informaţia bazată pe reţele de calculatoare Telematica sau informatica pentru marele publicReţeaua de calculatoare este un ansamblu de calculatoare autonome,

interconectate prin intermediul unor medii de comunicaţie care asigură folosirea în comun, de către un număr mare de utilizatori, a tuturor resurselor fizice şi logice (soft de bază şi aplicativ) şi informaţionale (baze de date) de care dispune ansamblul de calculatoare interconectate.

Participanţii unei reţele de calculatoare se clasifică în trei mari categorii:Resurse hardware; Resurse software; Utilizatori.

Obiective:

În această temă vei învăţa următoarele noţiuni: Ce este o reţea de calculatoare; Avantajele utilizării unei reţele de calculatoare; Care sunt participanţii la o reţea de calculatoare; Criteriile de clasificare a reţelelor de calculatoare; Cele mai întâlnite topologii de calculatoare.

7.1. Reţea de calculatoare – noţiune

Înainte de a explica noţiunea de reţea de calculatoare trebuie să înţelegem noţiunile de „interconectare” ,„mediu de comunicaţie” şi „protocol”.

Două calculatoare se consideră interconectate dacă sunt capabile să facă schimb de informaţii între ele.

Mediu de comunicaţie este mediul fizic prin intermediul căruia se pot transmite date. Mediile de comunicaţie care conectează calculatoarele din punct de vedere fizic pot fi constituite din diverse tipuri de cabluri: cablu coaxial, fibră optică, linie telefonică etc.,

Protocolul defineşte regulile de comunicaţie între echipamente. Protocolul poate fi comparat cu limbajul comun pe care toate calculatoarele dintr-o reţea trebuie să-l cunoască pentru a putea comunica.

9


Reţeaua de calculatoare este un ansamblu de calculatoare autonome, interconectate prin intermediul unor medii de comunicaţie care asigură folosirea în comun, de către un număr mare de utilizatori, a tuturor resurselor fizice şi logice (soft de bază şi aplicativ) şi informaţionale (baze de date) de care dispune ansamblul de calculatoare interconectate.

Autonomia calculatoarelor se referă la faptul că ele pot funcţiona independent, astfel încât pornirea sau oprirea unui calculator nu le influenţează pe celelalte; un calculator din reţea nu le controlează în mod forţat pe celelalte. Nu se vorbeşte despre o reţea în cazul unui calculator cu mai multe terminale (minicalculatoarele) sau în cazul mai multor unităţi aservite la o unitate de control.

Simplificând puţin definiţia, putem privi reţeaua ca fiind un grup de noduri interconectate, un nod putând să conţină:

- calculator gazda sau host - terminal video - controler de comunicaţie - echipament periferic

Folosirea unei reţele determina următoarele avantaje:a) permite accesarea unor baze informaţionale cu localizări geografice

diverse şi constituie un mediu de comunicare între persoanele aflate la distantă. Într-o instituţie / firmă cu mai multe compartimente, instalarea unei reţele de calculatoare facilitează schimbul şi corelarea informaţiilor (între diverse departamente sau în cadrul aceluiaşi departament). Importanta reţelelor de calculatoare ca medii de comunicare va creste tot mai mult în viitor;

b) asigură partajarea resurselor de calcul fizice şi logice, astfel încât programele, echipamentele şi mai ales datele să fie disponibile pentru orice utilizator conectat la reţea, indiferent de localizarea lui. Aceasta facilitate este foarte importanta în cadrul unei firme fiindcă permite, de exemplu, mai multor persoane aflate în puncte geografice diferite, sa întocmească împreună un raport. O schimbare efectuată de un angajat într-un document poate fi vizibilă instantaneu şi celorlalţi angajaţi. Astfel, colaborarea dintre grupuri de oameni aflaţi la distanţă devine foarte simplă. Practic, un utilizator cu orice localizare geografică (acoperita de reţea) poate utiliza datele ca şi când ar fi locale. Aceasta caracteristică atinge scopul reţelelor, formulat plastic, de "distrugere a tiraniei geografice";

c) folosirea reţelelor de calculatoare, în raport cu sistemele mari de calcul, are un cost redus - sistemele mari de calcul sunt cam de 10 ori mai rapide decât calculatoarele personale dar costă de aproximativ 1000 de ori mai mult. Astfel, a apărut un model de reţea în care fiecare utilizator să poată dispune de un calculator personal iar datele de reţea să fie păstrate pe unul sau mai multe servere de fişiere partajate (folosite în comun). Modelul se numeşte client-server iar utilizatorii săi sunt numiţi clienţi. Se poate spune că pe maşina client se desfăşoară procesul client, care lansează o cerere pe maşina server (de care este legată). Mesajul “cerere” este prelucrat de procesul server, de pe maşina server, iar răspunsul este furnizat procesului client, sub forma unui mesaj de răspuns. Uzual, numărul de clienţi este mare iar numărul de servere este mic

d) asigură o fiabilitate mare prin accesul la mai multe echipamente de stocare alternative (de exemplu, fişierele pot fi copiate pe două sau trei calculatoare astfel încât, dacă unul din ele nu este disponibil, sa fie utilizate copiile fişierelor). Dacă un procesor se defectează, sarcina sa

10


poate fi preluată de celelalte, astfel încât activitatea să nu fie întreruptă ci dusă la bun sfârşit, chiar dacă cu performanţe reduse. Acest lucru este esenţial pentru activităţi strategice din domeniile militar, bancar, controlul traficului aerian, siguranţa reactoarelor nucleare etc.;

e) o reţea de calculatoare poate să se dezvolte în etape succesive, prin adăugare de noi procesoare: pe măsură ce se face simţită această necesitate, se pot introduce noi servere sau clienţi. Prin comparaţie, performanţele sistemelor de calcul mari, centralizate, nu se pot îmbunătăţi decât prin înlocuirea cu un sistem mai mare, operaţie care produce neplăceri utilizatorilor şi implică costuri mari.

7.2. Participanţii într-o reţea de calculatoareParticipanţii unei reţele de calculatoare se clasifică în trei mari categorii:

A. Resurse hardwareB. Resurse softwareC. Utilizatori

A. Resurse hardwareÎn cadrul unei reţele intervin următoarele resurse hardware:

a) Noduri (sisteme de calcul), care pot fi:a1) Server reprezintă echipamentul care oferă servicii în cadrul reţelei şi care în funcţie de natura serviciilor oferite poate fi:

- File Server reprezintă echipamentul care pune la dispoziţia celorlalţi participanţi în reţea informaţiile memorate pe mediile sale de stocare (HDD, CD-ROM,etc.)

- Print Server reprezintă echipamentul care pune la dispoziţia celorlalţi participanţi în reţea imprimanta(le) la care este conectat

- Server de comunicaţii reprezintă echipamentul care pune la dispoziţia celorlalţi participanţi în reţea dispozitivele de comunicaţii la care este conectat.

a2) Staţii de lucru reprezintă echipamente de calcul care beneficiază de serviciile oferite de server(e).

b) Resurse partajate reprezintă resurse hardware/software ce pot fi partajate în cadrul reţelei (imprimante, foldere, etc.). Resursele partajate sunt conectate la un server sau stocate pe un server.

c) Alte elemente de reţea: repertoare, hubs, etc.B. Resurse software

În cadrul unei reţele intervin următoarele resurse software:a) Sistem de operare pentru reţea reprezintă un software instalat pe serverele

din cadrul reţelei şi asigură funcţionalitatea serviciilor de reţea (exemple: Windows NT Server, Novell Netware, etc.)

b) Software existent pe staţiile de lucruc) Aplicaţii de reţea reprezintă programe care permit accesul simultan pentru

mai mulţi utilizatori la aceleaşi informaţii stocate pe o resursă partajată.C. Utilizatori

În cadrul unei reţele întâlnim următorii utilizatori:a) Administratorii sunt utilizatorii responsabili pentru întreţinerea în stare

bună de funcţionare a reţelei.b) Utilizatorii privilegiaţi sunt utilizatorii cu o funcţie bine determinată în

cadrul reţelei.c) Utilizatorii obişnuiţi sunt utilizatorii care beneficiază de serviciile şi

resursele partajate existente în cadrul reţelei.

11


Un utilizator indiferent de tip, este identificat în cadrul unei reţele prin intermediul unui cont utilizator, caracterizat prin:

- nume utilizator- parolă de accesÎn cadrul unei reţele toate informaţiile referitoare la conturile utilizatorilor sunt stocate într-o bază de date cu caracter administrativ.

7.3. Clasificarea reţelelor de calculatoareClasificarea reţelelor se realizează pornind de la două aspecte importante:

al tehnologiei de transmisie şi al mărimii reţelei.a) Din punct de vedere al tehnologiei de transmisie, reţelele sunt de două

feluri:1. Reţele cu difuzare Un singur canal de comunicaţie este partajat de toate maşinile din reţea.

Comunicaţia se realizează prin intermediul unor mesaje scurte, numite pachete, care au în structura lor, printre altele, un câmp pentru desemnarea expeditorului si unul pentru desemnarea destinatarului.

Se pot trimite pachete către toate echipamentele din reţea, acest mod de operare numindu-se difuzare.

2. Reţele punct-la-punct Dispun de numeroase conexiuni între perechile de maşini individuale ce

formează reţeaua. Pentru a ajunge la destinaţie, un pachet de date trebuie sa treacă prin mai

multe maşini intermediare, fiind nevoie de algoritmi pentru dirijarea pachetelor pe un drum optim

Este un model folosit pentru reţelele mari, în timp ce difuzarea se foloseşte pentru reţelele mici. b) Din punct de vedere al mărimii reţelei, distingem trei tipuri:

1. Reţele locale (LAN)- reţele localizate într-o singură clădire sau într-un campus de cel mult câţiva kilometri; conectarea se face de obicei cu ajutorul unui singur cablu, la care sunt legate toate sistemele de calcul.

2. Reţele metropolitane (MAN)- reţele care se pot întinde într-o zonă de pe suprafaţa unui întreg oraş. Pentru conectare se folosesc două cabluri unidirecţionale la care sunt conectate toate calculatoarele, fiecare cablu având un capăt de distribuţie (dispozitiv care iniţiază activitatea de transmisie)

3. Reţele larg răspândite geografic (WAN)- reţele care ocupă arii geografice întinse, ajungând la dimensiunea unei ţări sau a unui întreg continent;

Test de autoevaluare nr. 7:1. Ce reprezintă noţiunea de „reţea de calculatoare”? (0,5 pct.)2. Enumeraţi avantajele utilizării unei reţele de calculatoare.(1,5 pct.)3. Ce înţelegeţi prin noţiunea de „nod”? (0,5pct.)4. Ce reprezintă resursele partajate? (1 pct.)5. Care sunt resursele software necesare funcţionării unei reţele de calculatoare? (1,5 pct.)6. Clasificaţi, din punct de vedere geografic reţelele de calculatoare (1,5 pct.)7.

Total puncte: 8 Puncte obţinute………

12

Timp estimat:30 minute


TEMA 8COMPONENTA SOFTWARE

CONŢINUT:

8.1.Componenta software. Descriere8.2.Software-ul de bază al unui sistem de calcul8.3.Software -ul utilitar (sistem de programare utilitare)8.3.Software-ul de aplicaţie

Rezumat:

Software-ul reprezintă ansamblul de programe care fac posibilă realizarea funcţiei sistemului de calcul, de prelucrare a informaţiilor, şi care constituie suportul logic de funcţionare a unui sistem de calcul

Software-ul de bază reprezintă totalitatea programelor care fac posibilă funcţionarea şi utilizarea unui sistem de calcul. El include programe ierarhizate după natura problemelor pe care le rezolvă şi după importanţa lor.

Software-ului utilitar reprezintă programele care permit exploatarea componentelor hardware ale sistemelor de calcul în condiţii optime, mediile de prelucrare complexă a datelor, suprafeţele de.

Software-ul de aplicaţie este construit din programe ale utilizatorilor care rezolvă probleme cu un nivel redus de generalizare şi care permite utilizarea sistemului de calcul în cele mai diverse domenii: economice, industriale, sociale, medicale etc. Execuţia programelor dintr-o anumită categorie se sprijină pe serviciile oferite de categoriile precedente.

Obiective:

În această temă vei învăţa următoarele noţiuni: Software: definiţie, categorii; Software-ul de bază: definiţie, caracteristici; Software-ului utilitar: definiţie, caracteristici; Software-ul de aplicaţie: definiţie, caracteristici.

13


8.1. Componenta software. Descriere

Un sistem de calcul constituie un ansamblu funcţional destinat prelucrării automate a informaţiilor. Pentru realizarea acestui obiectiv sistemul de calcul are nevoie atât de resurse hardware cât şi de un set de programe care determină prelucrările care se fac asupra informaţiilor prin intermediul componentelor fizice ale sistemului de calcul.

Software-ul reprezintă ansamblul de programe care fac posibilă realizarea funcţiei sistemului de calcul, de prelucrare a informaţiilor, şi care constituie suportul logic de funcţionare a unui sistem de calcul

Componenta software a unui sistem de calcul cuprinde la rândul ei programe grupate în mai multe categorii, după natura problemelor pe care le rezolvă. Aceste categorii sunt:

a) Software -ul de bază, care este alcătuit din programele care asigură serviciile generale şi care se adresează tuturor utilizatorilor sistemului de calcul;

b) Software -ul utilitar (sistem de programare utilitare), care include programe cu grad mare de generalitate, puse la dispoziţia utilizatorilor pentru a realiza anumite prelucrări specifice asupra informaţiilor, prelucrări comune tuturor utilizatorilor.

c) Software-ul de aplicaţie, constituit din programe ale utilizatorilor, care rezolvă probleme cu un nivel redus de generalitate, specifice fiecărui utilizator.

8.2. Software-ul de bază al unui sistem de calcul

Software-ul de bază reprezintă totalitatea programelor care fac posibilă funcţionarea şi utilizarea unui sistem de calcul. El include programe ierarhizate după natura problemelor pe care le rezolvă şi după importanţa lor. În acest sens avem:

A. CMOS SetupLa pornirea calculatorului se încărcă BIOS-ul (Basic Input Output

System), adică ansamblul de cod program şi date. BIOS-ul este înscris într-un circuit integrat pe placa de bază a calculatorului şi în mod uzual utilizatorul nu are acces la programele stocate în memoria ROM.

La pornirea calculatorului programele din BIOS preiau controlul asupra componentelor hardware, pregătindu-l pentru încărcarea sistemului de operare.

Prin intermediul programului CMOS Setup utilizatorul poate optimiza anumite caracteristici hardware (tip HDD, etc.) şi anumite opţiuni (mod de citire a datelor, parole, etc.)

B. Sistemul de operareSistemul de operare acţionează ca o interfaţă între sistemul de calcul şi

utilizator. Sistemul de operare are rolul de a coordona şi supraveghea funcţionarea sistemului de calcul şi de a realiza comunicarea între utilizator şi sistemul de calcul, jucând rol de translator între limbajul maşină şi limbajul uman. El dispune de un set de comenzi pe care utilizatorul le cunoaşte şi le foloseşte.

C. Sistemul de programareSistemul de programare cuprinde componentele software, care permit

utilizatorului să realizeze programe executabile pentru sistemul de calcul

14


respectiv. Sistemul de programe cuprinde pachete de programe dedicate specifice fiecărui limbaj de programare folosit de utilizator. Spre exemplu:

- programele editoare folosesc pentru introducerea şi modificarea interactivă a instrucţiunilor;

- programe translatoare specifice pentru fiecare limbaj de programare, sunt acele aplicaţii care transformă “programele sursă” scrise într-un limbaj de programare în “programe-obiect”, scrise în limbaj-maşină;

- programe editoare de legături , adică aplicaţiile care transformă programele din format obiect în programe executabile, realizând, dacă este cazul, integrarea mai multor module-obiect într-un singur program executabil;

- programe de depanare , interactive sau nu, care permit monitorizarea erorilor;

- aplicaţii complexe numite medii de programare, care includ toate funcţiile componentelor prezentate anterior, cu scopul de a genera un program executabil într-un mediu integrat.

Programele editoare de texte (programe interactive, destinate introducerii, modificării, formatării şi tipăririi textelor).

8.3. Software -ul utilitar (sistem de programare utilitare)

În categoria software-ului utilitar intră:- Programele care permit exploatarea componentelor hardware ale

sistemelor de calcul în condiţii optime. Aceste programe pot utiliza verificarea stării de funcţionare a echipamentelor hardware, configurarea parametrilor de funcţionare, optimizarea modului de utilizare a componentelor hardware ale sistemelor de calcul.

- Medii de prelucrare complexă a datelor, organizate sub formă de text, imagine, sunet sau sub formă de tabele. Aceste instrumente software pot fi folosite direct de utilizatori neprofesionişti pentru dezvoltarea unor aplicaţii sau pot fi folosite de proiectanţii de software ca instrumente de mare productivitate.

- Suprafeţe de operare – sunt aplicaţii specifice sistemelor interactive, care înlocuiesc dialogul utilizatorului cu sistemul prin intermediul limbajului de comandă al sistemului de operare cu interfeţe de lucru “prietenoase”.

8.4. Software-ul de aplicaţie

Software-ul de aplicaţie este construit din programe ale utilizatorilor care rezolvă probleme cu un nivel redus de generalizare şi care permite utilizarea sistemului de calcul în cele mai diverse domenii: economice, industriale, sociale, medicale etc. Execuţia programelor dintr-o anumită categorie se sprijină pe serviciile oferite de categoriile precedente. Astfel software-ul de aplicaţie este dependent de tipul software-ului de bază pentru care a fost proiectat. La nivelul utilizatorilor, această dependenţă creează deseori multe probleme. Din această cauză, o trăsătură importantă a software-ului de aplicaţie este portabilitatea, adică acea caracteristică ce permite rularea software-ului de aplicaţie fără transformări pe diverse sisteme de operare.

Software -ul de bază, în special componenta sistemului de operare, vine şi ea în întâmpinarea acestei probleme, realizând emulări ale funcţiunilor sistemelor de operare anterioare în noile sisteme de operare.

15


Software -ul de aplicaţie are foarte multe categorii în care poate fi clasificat, părerile referitoare la clasificare fiind împărţite. Una din clasificări permite împărţirea software -ului de aplicaţie astfel:

- software cu destinaţie ştiinţifică. - software cu destinaţie economică. - software de proces (software pentru urmărirea proceselor industriale) - software de gestiune (care vizează funcţiunile financiare, contabile şi

de conducere ale întreprinderii). În ultimul timp se constată o deplasare a ponderii de interes de la

componentele financiar-contabile spre componentele de conducere. Au apărut în această categorie aşa-numitele sisteme informatice pentru sprijinirea deciziei, sisteme informatice pentru conducere.

Test de autoevaluare nr. 8:

1. Ce reprezintă componenta software? (0,5 pct.)2. Enumeraţi categoriile software.(1,5 pct.)3. Ce înţelegeţi prin software de bază? (1 pct.)4. Ce este şi care sunt caracteristicile sistemului de operare (1,5

pct.)5. Ce este şi care sunt caracteristicile sistemului de programare?

(1,5 pct.)6. Ce este şi care sunt caracteristicile software-ului utilitar? (1,5

pct.)7. Ce este şi care sunt caracteristicile software-ului de aplicaţie?

(1,5 pct.)


16



17


TEMA 9SISTEMUL DE OPERARE

CONŢINUT:

9.1. Sistemul de operare. Descriere. Componente 9.2. Caracteristicile şi evoluţia sistemelor de operare

Rezumat:

Sistemul de operare este un ansamblu de proceduri si programe care oferă utilizatorilor posibilitatea de a folosi (eventual în acelaşi timp) în mod eficient o instalaţie de calcul.

Obiective:

În această temă vei învăţa următoarele noţiuni: Ce este sistemul de operare; Din ce este alcătuit un sistem de operare; Prin ce se caracterizează un sistem de operare; Evoluţia sistemelor de operare.

9.1. Sistemul de operare. Descriere. ComponentePentru exploatarea părţii fizice (hard) a unui sistem de calcul este necesar

sa avem la dispoziţie un sistem de programe care să realizeze interfaţa dintre hard si utilizator.

Sistemul de operare este un ansamblu de proceduri si programe care oferă utilizatorilor posibilitatea de a folosi (eventual în acelaşi timp) în mod eficient o instalaţie de calcul.

Sistemul de operare (SO) permite calculatorului sa-si supravegheze operaţiile si asigura rezolvarea automata a problemelor care apar. El este furnizat o data cu calculatorul si depinde de tipul acestuia (de exemplu, un sistem de operare multiutilizator va avea alte caracteristici decât unul monoutilizator).

SO furnizat poate fi mai complex decât anumite necesitaţi concrete. Generarea SO presupune selectarea programelor acestuia în funcţie de hard-ul existent si necesităţile utilizatorilor. Aceasta operaţie poate fi automata (la sistemele medii-mari), semiautomata (la minicalculatoare) sau manuala si s-a transformat mult o data cu evoluţia sistemelor de calcul. Ca exemple de SO, amintim: Siris (la sistemele medii-mari), RSX (la minicalculatoare), CP/M, MS-DOS – încorporat ulterior de sistemele tip Windows '95 (la microcalculatoare), UNIX (la mini- si microcalculatoare, precum si în reţele de calculatoare).

Vom numi utilizator persoana care beneficiază de serviciile sistemului de calcul prin intermediul sistemului de operare. La sisteme de tip centru de calcul, ca si la minicalculatoare, exista un operator uman care lansa sesiuni de dialog cu sistemul de operare pentru optimizarea activităţii de calcul.

Privind în urma către primele sisteme de calcul, la care se lucra direct în limbaj maşină, şi comparându-le cu calculatoarele personale actuale, dotate cu o interfaţă soft extrem de prietenoasa, se poate spune ca evoluţia sistemelor de operare a urmărit-o îndeaproape pe cea a hard-ului, fiind la fel de spectaculoasa.

18


Dezvoltarea mediilor de operare de tip MacIntosh si a sistemelor de tip Windows (în anii “90) a făcut din calculator un instrument de lucru accesibil inclusiv pentru neprofesionişti.

Sistemul de operare este format dintr-o parte de control, care realizează interfaţa directa cu hard-ul, si o parte de servicii, care conţine instrumente de lucru variate, aflate la dispoziţia utilizatorului; de fapt, acestea exploatează partea de control, deşi acest lucru este transparent pentru utilizator.

Partea de control conţine proceduri care realizează:1) gestiunea întreruperilor: întreruperea presupune suspendarea execuţiei programului în curs printr-un semnal, ca urmare a unui eveniment, deservirea întreruperii si reluarea execuţiei programului în curs. De exemplu, terminarea execuţiei unei operaţii de intrare-ieşire este semnalată unităţii de comandă printr-o întrerupere.2) gestiunea proceselor presupune operaţii de creare, ştergere a proceselor si colaborări între procese. Un proces cuprinde o procedura împreuna cu procesorul care i-a fost alocat pentru execuţie si cu resursele fizice care i-au fost acordate (memorie, timp, periferice). Comunicarea între procese are un rol deosebit în softul destinat reţelelor de calculatoare.3) gestiunea memoriei se refera la alocarea memoriei (stabilirea necesarului de memorie) si protecţia memoriei (sa nu existe suprapuneri între programele folosite de diverşi utilizatori)4) operaţiile de intrare-ieşire la nivel fizic, adică operaţiile elementare de transfer de informaţii 5) gestiunea fişierelor presupune operaţii de deschidere, închidere, citire din fişiere sau scriere în fişiere6) planificarea lucrărilor si alocarea resurselor. Planificarea lucrărilor se refera la etapele prin care trece un program (o lucrare) pentru a fi executat. Resursele pot fi: fizice (memorie, periferice, timp) sau logice (proceduri sau programe).

Partea de servicii cuprinde soft aplicativ. Acesta s-a dezvoltat foarte mult în ultimii ani, atât ca performante, cât si din punctul de vedere al accesibilităţii inferfeţei oferite utilizatorului; apariţia si dezvoltarea sistemelor Windows este cel mai concludent exemplu în acest sens.Cu observaţia ca interferentele dintre diversele tipuri de produse soft sunt inerente, consideram ca, din punctul de vedere al ariei lor de utilizare, utilitarele soft se pot clasifica în produse destinate:

biroticii: editoare de documente, foi de calcul electronice, produse destinate prelucrărilor de informaţii multimedia, gestiunea fişierelor si a resurselor calculatorului;

prelucrării volumelor mari de date organizate în baze de date – sisteme de gestiune a bazelor de date;

dezvoltării de aplicaţii/programe – mediile de programare oferă utilizatorilor profesionişti posibilitatea de a crea aplicaţii în domenii variate, de la informatica (baze de date, inteligenta artificiala, aplicaţii partajate în reţele etc.) la diverse ramuri ale ştiinţei sau chiar artei (proiectare, simulare, prelucrare de secvenţe audio sau video);

soft destinat reţelelor de calculatoare (locale sau de arie larga) si soft dedicat accesului la informaţii si facilităţilor de comunicare în Internet;

produse soft specializate pentru prelucrarea informaţiilor din diverse domenii, de exemplu: proiectare inginereasca (tip AutoCAD), raţionamente matematice, prognoze geologice sau meteorologice, medicina, fizica, chimie, domenii de informatica (inteligenta artificiala,

19


calcul simbolic etc.), psihologie (testare psihologica asistata de calculator), sociologie, sau chiar domenii artistice (muzica, arte vizuale).

La produsele soft destinate biroticii este de remarcat perfecţionarea interfeţei cu utilizatorul, care face ca aceste produse sa fie extrem de uşor de utilizat, inclusiv de către neprofesionişti. Cel mai concludent exemplu în acest sens îl constituie grupul de produse Microsoft Office ‘97 si utilitarele de gestiune a fişierelor, folderelor şi resurselor din sistemele de Windows ‘95, Windows ‘98, Windows NT.

Sistemele de gestiune a bazelor de date (SGBD) sunt utilizate atât pentru aplicaţii profesionale, cât si pentru aplicaţii cu o complexitate mai redusa, context în care pot fi considerate ca făcând parte si din softul destinat biroticii. Cel mai utilizat SGBD este la ora actuala Microsoft Access, integrat in ansamblul Microsoft Office din sistemele Windows. Primele SGBD scrise pentru calculatoarele personale (de tip IBM PC) erau aplicaţii pentru sistemul de operare DOS: dBase, FoxPro; ulterior, pentru ele au apărut versiuni compatibile cu sistemele Windows, după care s-au dezvoltat SGBD “native” pentru sistemele Windows, cum este Microsoft Access.

Mediile de programare sunt destinate programatorilor, pentru dezvoltarea de aplicaţii profesionale. Ele au apărut la calculatoarele personale sub sistemul de operare DOS (Turbo Pascal, Borland C, Turbo Basic). Evident, fiecare mediu este destinat unui anumit limbaj si conţine un compilator specific limbajului, la care se adaugă un link-editor (acestea sunt uzual integrate în aceeaşi funcţie a meniului care creează un program executabil dintr-un fişier sursa), un editor de texte pentru scrierea programului (în limbajul de programare specific mediului), un depanator pentru corectarea erorilor de concepţie / funcţionare a programului si eventual un bibliotecar.

Odată cu perfecţionarea interfeţelor de tip Windows, formate din ferestre de dialog cu obiecte de control specifice, s-au dezvoltat limbajele si mediile de programare vizuale (Visual Basic, Visual C++), care permit crearea unor interfeţe cu utilizatorul accesibile, tipice pentru aplicaţiile Windows. Asocierea de acţiuni specifice obiectelor de control din diverse ferestre de dialog, care sa se execute la apariţia unor “evenimente” de tipul acţionarii tastaturii sau mouse-ului, este cunoscuta sub denumirea profesionala de “programare orientata pe evenimente”.

Compilatoarele sunt programe care traduc un text sursa dintr-un limbaj de nivel înalt în limbaj maşină, formând module obiect. În procesul de compilare se verifica corectitudinea lexicala si sintactica a programului (daca exista erori de sintaxa, acestea se semnalează) şi în cazul în care este corect, se construieşte o forma care-l descrie din punctul de vedere al formei si conţinutului, forma care se va folosi pentru generarea codului obiect format din instrucţiuni maşină. Astfel, fiecare compilator va fi specific unui anumit limbaj de programare. Aceste aspecte, definitorii pentru limbajele de programare, se studiază în teoria limbajelor formale.

Asambloarele sunt programe care traduc un text sursa dintr-un limbaj de asamblare în limbaj maşină.

Link-editoarele (editoarele de legături) sunt programe care reunesc mai multe module obiect, eventual cu module obiect dintr-o biblioteca de proceduri, alcătuind un program executabil. Prin operaţia de editare de legături, entităţile referite în cadrul fiecărui modul (prin adrese relative la modul) vor putea fi referite în întregul program (prin adrese absolute în program).

Interpretoarele sunt programe care traduc un text sursa instrucţiune cu instrucţiune în limbaj maşină. De exemplu, calculatoarele personale familiale aveau implementat în memoria ROM un interpretor Basic. Azi, un număr

20


considerabil de produse soft profesionale funcţionează într-o maniera interpretativa, în sensul ca fiecare comanda a utilizatorului se evaluează imediat după introducere si se afişează rezultatul. În acest sens, exemplificam mediile Lisp (un limbaj al inteligentei artificiale) si sistemele de calcul simbolic (Mathematica, Maple etc.).

Depanatoarele sunt programe care asista execuţia unui program, ajutând utilizatorul sa găsească erorile de execuţie. În principal, depanatoarele permit execuţia pas cu pas a programelor (sau până într-un anumit punct) si posibilitatea vizualizării valorilor luate de variabile în timpul execuţiei. De aceea, pentru ca un program sa fie depanat, este necesar ca în procesul de compilare sa fie reţinute anumite informaţii suplimentare.

Editoarele de texte sunt programe care permit scrierea (editarea) pe calculator a unor texte. Cel mai mare avantaj al folosirii acestor programe consta în posibilitatea efectuării unor modificări asupra textelor introduse. Editoarele de texte funcţionează uzual în regim non-document, adică textul editat conţine exclusiv caracterele introduse (programele în diverse limbaje trebuie scrise cu asemenea editoare, pentru a nu apărea elemente care sa nu poată fi recunoscute la compilare). Editoarele care introduc facilităţi de aranjare în pagina a textelor, introducere de simboluri speciale, grafice si tabele etc. se numesc editoare de documente si au fost menţionate în grupul de produse destinate biroticii.

Bibliotecarele sunt programe care permit utilizatorului sa gestioneze biblioteci de programe si subprograme, efectuând operaţii de adăugare, ştergere, corectare a programelor din biblioteca, numite cărţi. O biblioteca de programe conţine programe (module) înregistrate într-o structura care permite accesarea lor rapida. Programele dintr-o biblioteca rezolva probleme care apar adesea în practica, astfel ca pot fi folosite de programele unui utilizator, fără ca acesta sa trebuiască sa le mai rescrie.

Cea mai des utilizată modalitate de informare în Internet este aplicaţia World Wide Web, care permite accesarea unor resurse variate pe baza unor principii unitare de adresare (URL – Uniform Resource Locator) cu ajutorul navigatoarelor sau browserelor, a căror interfaţă este foarte accesibila. Acestea interpretează de fapt surse HTML (HyperText Markup Language), un limbaj care permite introducerea legăturilor (hipertexte) către resurse aflate pe diverse servere Web.

Comunicările interpersonale se pot realiza în Internet prin intermediul poştei electronice (e-mail); în acest scop există numeroase produse utilitare (pine sub UNIX sau Outlook Express, Eudora sub Windows) sau chiar prin dialog direct, on-line. În acest sens, se utilizează mecanisme de tip talk (comanda UNIX) sau chat (mIRC, ICQ).

9.2. Caracteristicile şi evoluţia sistemelor de operareCaracteristicile unui sistem de operareUn sistem de operare este:

modular, adică format din entităţi cu roluri bine definite (este constituit din proceduri)

ierarhizat: o entitate poate folosi componente de nivel inferior ei (de exemplu, partea de servicii poate folosi partea de control)

portabil: efortul de a trece sistemul de operare de pe un calculator pe altul este mic (mai mic decât cel de a-l rescrie). Sistemele de operare CP/M, MS-DOS, UNIX sunt portabile, pe când sistemele de operare ale minicalculatoarelor (RSX, de exemplu) nu erau portabile.

21

sistem de operare

- caracteristici


Evoluţia sistemelor de operare se poate urmări în paralel cu cea a sistemelor de calcul.1) Primele sisteme de calcul nu aveau sistem de operare: de la consola se lucra direct în limbaj maşină. Ulterior apar primele produse soft si primele dispozitive periferice: cititorul de cartele, imprimanta, unitatea de banda magnetica.Fiecare faza necesara pentru execuţia programelor presupunea intervenţia operatorului uman (citirea cartelelor, încărcarea programului în memorie si lansarea lui în execuţie), ceea ce ducea la utilizarea ineficienta a sistemului de calcul si la o viteza de calcul redusa. Se pune astfel problema înlănţuirii automate a fazelor prin care trece un program (numit job) pentru a fi executat.2) Sistemele seriale cu monoprogramare introduc înlănţuirea automată a fazelor şi job-urilor, adică înlănţuirea automată a programelor unul după altul iar în cadrul unui program, a fazelor - una după alta. Aceste operaţii sunt realizate de un program numit monitor de înlănţuire, care se depune în memorie (devine rezident în memorie) si este activat de cartele speciale de comanda care conţin comenzi compile, link, run (pentru compilare, editare de legături, respectiv execuţie).3) Sistemele seriale cu multiprogramare introduc conceptul de multiprogramare si canalul de intrare-ieşire ca procesor specializat în operaţii de intrare-ieşire (generaţia a doua de calculatoare). Activitatea sa este lansata de procesorul central, după care pot executa operaţii independent de acesta (si în acelaşi timp). La terminarea operaţiei de intrare-ieşire, canalul trimite către procesorul central un semnal (întrerupere), anunţând terminarea operaţiei. Canalul poate fi selector, daca la un moment dat lucrează cu un singur periferic (adecvat pentru perifericele rapide, care prelucrează suporturi magnetice) sau multiplexor, daca poate lucra simultan cu mai multe periferice (de exemplu, USM - unitatea de schimburi multiple).Sistemele seriale cu multiprogramare introduc câteva tehnici speciale de exploatare a procesorului. Cea mai cunoscuta dintre acestea este multiprogramarea, care presupune gestionarea mai multor programe aflate în memoria interna. Acestea se găsesc în stări diferite: unul se executa iar celelalte pot fi pregătite pentru execuţie sau pot aştepta terminarea unei operaţii de intrare-ieşire.Un SO cu multiprogramare trebuie sa aibă un sistem de întreruperi, sa gestioneze, sa aloce, sa protejeze resursele (memorie, periferice, timp, fişiere) între utilizatori si sa implementeze o disciplina de servire prin care sa se decidă care program trece în stare de execuţie (în acest sens, se poate utiliza un sistem de prioritari sau, pur si simplu, se poate adopta o servire circulara simpla).4) Sistemele interactive permit comunicarea permanenta între utilizator si sistemul de calcul prin consola sau terminale. Ele sunt evident mai avantajoase decât sistemele anterioare, la care numai corectarea câtorva greşeli de sintaxa putea dura câteva zile în care programul pe cartele sa fie introdus în loturi succesive de programe; în urma consultării listingului cu rezultate se puteau face corecturile, după care programul pe cartele sa fie din nou dat spre execuţie etc.În funcţie de rezultatul comenzii / fazei precedente, utilizatorul va decide ce comanda sa dea sau ce faza sa urmeze. Spre deosebire de sistemele seriale, sistemele interactive au un timp de răspuns bun. În general, aceste sisteme conţin editoare de texte pentru corectarea programelor sursa si depanatoare interactive.

Sistemele interactive pot fi: monoutilizator (microcalculatoarele) sau multiutilizator (minicalculatoarele). Ultimele au introdus modul de lucru numit time-sharing, care combina interactivitatea cu multiprogramarea si prin intermediul căruia sistemul comuta între programele tuturor utilizatorilor care urmează a fi executate, deci cărora li se va aloca procesorul, adoptând uzual o servire circulara. Când numărul de utilizatori nu este prea mare, fiecare utilizator este servit cel puţin o data într-un timp scurt, ceea ce poate crea utilizatorilor

22


impresia ca sunt unicii beneficiari ai resurselor de calcul. Primul sistem time-sharing a fost creat în 1965 de firma IBM si s-a numit CTSS (Control Time Sharing System); el a fost urmat de MULTICS, apărut în 1968 la MIT. Aceste sisteme stau la baza cunoscutului sistem UNIX, care a apărut în 1971-1978 si s-a dezvoltat, fiind azi cel mai folosit SO pentru calculatoare interconectate.

În evoluţia sistemelor interactive se poate remarca trecerea de la sisteme de operare la nivel de comanda (UNIX, DOS) la sisteme cu interfaţa vizuala de tip Windows, mult mai accesibile pentru utilizatori.5) Sistemele în timp real sunt folosite pentru conducerea directa, interactiva, a unui proces tehnologic sau a altei aplicaţii (de exemplu, un sistem de rezervare de locuri). Necesitatea unor asemenea sisteme se poate uşor imagina în cazul analizelor medicale asistate de calculator, a reacţiilor chimice sau a unor experienţe fizice (de exemplu, cazul acceleratoarelor de particule). De la procesul controlat se transmit către sistemul în timp real parametrii procesului, culeşi prin intermediul unor senzori, iar sistemul în timp real transmite către proces deciziile luate. Informaţiile despre proces sunt luate în considerare în momentul comunicării lor iar răspunsul sistemului trebuie sa fie extrem de rapid (oportun pentru proces), deci timpii de execuţie ai programelor din sistem trebuie sa fie mici.6) Sistemele paralele gestionează arhitecturile multiprocesor (arhitecturi paralele), împărţind sarcinile între procesoare si controlând combinarea rezultatelor generate de acestea. Astfel, un sistem multiprocesor va avea simultan mai multe programe aflate în stare de execuţie.7) Sistemele distribuite sunt sistemele de operare ale reţelelor de calculatoare. Pentru reţelele locale de calculatoare, cele mai utilizate sisteme de operare sunt Novell Netware si Windows NT, în timp ce pentru reţelele de arie mai larga si conectarea la Internet se folosesc sisteme Linux


1. Ce este un sistem de operare? (0,5 pct.)2. Prin ce se caracterizează un sistem de operare? (1 pct.)3. Ce sunt SGBD-urile? (1 pct.)4. Care este rolul compilatoarelor? (1 pct.)5. Care este rolul interpretoarelor? (1 pct.)6. Analizaţi evoluţia sistemelor de operare .(2,5 pct.)


23




TEMA 10SISTEMUL DE OPERARE WINDOWS

CONŢINUT:

10.1. Sistemul de operare Windows. Descriere. Mod de funcţionare10.2. Evoluţia sistemelor Windows

Rezumat:

Sistemele Windows sunt sisteme de programe concepute cu o interfaţă grafică, prietenoasă între utilizator şi calculator, realizate de firma Microsoft. Aplicaţiilor le sunt asociate simboluri grafice (pictograme), numite icon-uri; acestea se grupează sau se executa în ferestre.

Dezvoltarea succesivă a versiunilor de Windows a urmărit cu consecvenţă principiul compatibilităţii cu versiunile anterioare.

Obiective:

În această temă vei învăţa următoarele noţiuni: Ce este sistemul de operare Windows; Cum funcţionează sistemul de operare Windows; Prin ce se caracterizează sistemul de operare Windows; Cum a evoluat sistemul de operare Windows.

10.1. Sistemul de operare Windows. Descriere. Mod de funcţionare

Sistemele Windows sunt sisteme de programe concepute cu o interfaţa grafica, prietenoasa între utilizator si calculator, realizate de firma Microsoft. Aplicaţiilor le sunt asociate simboluri grafice (pictograme), numite icon-uri; acestea se grupează sau se executa în ferestre. O fereastra este o zona dreptunghiulara pe ecran care are anumite caracteristici. Cel mai simplu mod de a utiliza sistemul Windows este cu ajutorul mouse-ului dar se poate folosi si tastatura. Aproape toate programele folosite uzual sub sistemul de operare DOS, atât medii de programare profesionale, cât si cele mai variate aplicaţii de birotica, au ajuns sa fie scrise pentru a fi exploatate sub Windows. Însuşi sistemul Windows s-a dezvoltat prin versiuni succesive, ajungând sa dobândească caracteristici de sistem de operare (Windows ‘95, ‘98, 2000, Windows NT) sau de soft de reţea (Windows NT, 2000).

10.2. Evoluţia sistemelor WindowsSistemele Windows s-au răspândit rapid pe calculatoarele personale (PC)

astfel încât, după anul 1990, a devenit de la sine înţeles ca un asemenea calculator sa dispună de un sistem Windows. Primele versiuni (Windows 3.x) rulează sub sistemul de operare DOS dar Windows ‘95 a devenit un sistem de operare care nu mai are nevoie de un sistem DOS preinstalat, fiindcă de fapt încorporează facilităţile acestuia (versiunea 7 a sistemului DOS), oferind utilizatorului diverse servicii într-o forma noua, cu o interfaţa vizuala, intuitiva. Totuşi, dezvoltarea succesiva a versiunilor de Windows a urmărit cu consecventa principiul compatibilităţii cu versiunile anterioare.

24


Sistemele Windows 3.0 si 3.1 adaugă la serviciile oferite de sistemul de operare DOS un mediu de operare grafic, cu facilităţi de multitasking. Facilitatea de multitasking a sistemului Windows exploatează posibilităţile microprocesoarelor Inel, care o oferă începând cu 80286, prin modul de lucru protejat. În acelaşi timp, le este permis utilizatorilor accesul la memoria extinsa.

Windows 3.1 nu oferă suport de reţea, nu are clienţi de reţea integraţi dar se poate executa pe un calculator dintr-o reţea Novell Netware, folosind serviciile oferite de aceasta. (Windows 3.1 se poate instala într-o configuraţie de reţea astfel încât în reţea să existe un singur exemplar, partajabil, al sistemului iar pe staţia client sa fie instalata o configuraţie minimala, de aproximativ 300KB.) Sistemul Windows 3.1 necesita, ca si configuraţie hard minimala, un procesor 80286 cu 1MB RAM dar se recomanda a se folosi un microprocesor 80386 cu 4 MB RAM.

Windows for Workgroups 3.11 a apărut din necesitatea introducerii suportului de reţea pentru sistemul de programe Windows. Suportul de reţea oferit de Windows for Workgroups 3.11 (numit suport “punct la punct”) permite partajarea resurselor unui calculator cu alţi utilizatori aflaţi în acelaşi grup de lucru. Se pot folosi eventual facilităţile unui server de reţea mai complex (Novell Netware sau Windows NT).

Interfaţa cu utilizatorul este foarte asemănătoare cu Windows 3.1. În plus, apare un grup de aplicaţii de reţea - Network - şi posibilitatea de a folosi un sistem de mail. Se introduce o versiune îmbunătăţită a lui Clipboard Viewer, numita Clipbook. Configuraţia fizica minimala necesara lui Windows for Workgroups este un microprocesor 80386 cu 4 MB RAM dar se recomanda 8 MB RAM.

Windows NT are doua versiuni: pentru staţie de lucru (Microsoft Windows NT Workstation) si pentru server de reţea (Microsoft Windows NT Advanced Server). Windows NT este un sistem de operare de tip server de aplicaţii, adică oferă un suport puternic pentru crearea de aplicaţii distribuite, bazate pe comunicarea client-server. De aceea, el va fi folosit cu succes de firmele care produc sisteme de gestiune a bazelor de date. Windows NT are numeroase îmbunătăţiri pentru utilizarea pe staţii de lucru si oferă mecanisme performante care asigura partajarea si securitatea informaţiilor. Iniţial, interfaţa cu utilizatorul a păstrat stilul Windows 3.1 dar ulterior au apărut versiuni în stilul Windows ‘95

Enumerăm în continuare caracteristicile sistemului Windows NT: este primul sistem de operare Windows (nu are nevoie de o copie preinstalată

DOS pentru a se lansa în execuţie); lucrează pe 32 de biţi si oferă un mecanism de multitasking mai performant

decât predecesoarele lui; oferă un nou sistem de fişiere (NTFS) si portabilitate pe procesoare non-Intel; sistemul de securitate si siguranţa în funcţionare constituie cea mai importanta

caracteristica a lui Windows NT. Arhitectura sa oferă cea mai buna protecţie în comparaţie cu alte sisteme de operare noi: OS/2 sau Windows ‘95. Protecţia absoluta a datelor si aplicaţiilor este mai importanta decât viteza si principiul compatibilităţii (este incompatibil cu anumite programe rezidente DOS);

oferă facilităţi pentru utilizarea în reţea; nu are mecanismul "Plug and Play" al lui Windows ‘95 (care va fi descris mai

jos) dar oferă drivere pentru majoritatea dispozitivelor hard care ar putea fi utilizate, cu o configurare simpla.

Necesarul de memorie pentru lansarea lui Windows NT este mult mai mare decât al celorlalte sisteme: minimum 12 MB RAM dar devine foarte competitiv la 32 MB RAM. Este un sistem costisitor dar oferă stabilitate si protecţie.

Windows ‘95 este un sistem de operare pe 32 de biţi (nu are nevoie de MS-DOS pentru a se lansa în execuţie) care permite execuţia de aplicaţii

25


multithreading (cu mai multe “fire” de execuţie, care funcţionează în regim de multitasking). Aplicaţiile native Windows ‘95 sunt foarte rapide dar la Windows ‘95 se pot adapta relativ uşor aplicaţii Windows 3.1 (folosind interfaţa WIN32) si mai ales – aplicaţii Windows NT.

Un principiu de baza urmărit în proiectarea lui Windows ‘95 a fost compatibilitatea cu versiunile mai vechi: se pot executa aplicaţii MS-DOS si Windows pe 16 biţi, ceea ce lărgeşte semnificativ numărul de aplicaţii pe care le pune la dispoziţia utilizatorului, oferindu-i un avantaj considerabil fata de alte sisteme de operare (OS/2, Unix sau Windows NT).

Interfaţa lui Windows ‘95 are caracteristici proprii sistemelor orientate obiect: la lansare apare un desktop cu diverse icon-uri, aplicaţiile care se executa apar în bara de task-uri si pot fi manipulate într-un mod foarte intuitiv.. În plus, fiecărui obiect îi este asociat un meniu numit contextual, care conţine operaţii uzuale si poate fi accesat cu butonul din dreapta al mouse-ului.

Windows ‘95 introduce un nou sistem de fişiere, prin care se pot folosi nume de maximum 255 de caractere. Creste calitatea si numărul accesoriilor: Notepad si Character Map rămân dar Write este înlocuit cu WordPad, Paintbrush - cu Paint, Calculator este îmbunătăţit, Calendar şi Cardfile dispar dar apare Briefcase. Se aduc îmbunătăţiri şi în privinţa comunicărilor prin introducerea aplicaţiei Exchange, care interacţionează cu Microsoft Mail, Microsoft Exchange Server si Microsoft Network.

Din punctul de vedere al posibilităţilor oferite pentru lucrul în reţea, se remarca faptul ca Windows ‘95 are o suita importanta de protocoale de reţea (IPX/SPX, NetBEUI si TCP/IP, care face posibila comunicarea în Internet) si de drivere pentru plăcile de reţea. Accesarea calculatoarelor din reţea este foarte uşoară folosind Network Neighborhood. Calculatorul poate lucra ca serviciu telefonic de răspuns automat si poate contabiliza apelurile telefonice prin interfaţa de telefonie Microsoft.

Una din cele mai utile si ambiţioase caracteristici a lui Windows ‘95 este facilitatea “Plug and Play”: prin încorporarea unui număr impresionant de drivere, un număr mare de periferice este implicit instalat, astfel încât acestea pot fi utilizate direct.

Necesarul hard minimal pentru Windows ‘95 este un microprocesor 80386DX cu 4MB RAM dar se recomanda cel puţin un microprocesor 80486 pe 33MHz cu 8MB RAM iar pentru a executa aplicaţii simultane - 16MB RAM si 75MB liberi pe hard-disk. Testele efectuate au arătat ca Windows ‘95 se executa ceva mai încet decât Windows for Workgroups 3.11 pe 4MB RAM dar se comporta similar sau mai bine pe cel puţin 8MB RAM. Windows ‘95 rulează grafica mai rapid si are accesul la disc mai lent decât Windows for Workgroups 3.11 dar este foarte rapid si stabil pentru aplicaţiile native de 32 de biţi.

Windows ‘98 are caracteristici similare cu Windows ‘95 dar performante superioare; acestea se refera în primul rând la integrarea în Internet si controlul aplicaţiilor deschise. Pentru instalare, este necesar cel puţin cu procesor 80486 pe 66MHz cu 24MB RAM.

În anul 2000, firma Microsoft a lansat versiunea Windows 2000, recomandata în primul rând pentru firme, si care prin care se încearcă combinarea facilităţilor de integrare în Internet ale lui Windows ‘98 cu securitatea lui Windows NT, uşurinţa de utilizare a sistemului Windows 98 cu caracteristicile de administrare, fiabilitate si stabilitate ale lui Windows NT. Pentru versiunile de tip server, care asigura o administrare eficienta a reţelei, necesarul de memorie interna este mai mare decât pentru Windows 2000 Professional: minimum 128MB si recomandat – 256MB. Facilităţile de acces la Internet sunt integrate într-un

26


pachet complet si performant. Dedicarea versiunii Windows 2000 Professional în special pentru afaceri este susţinută de faptul ca se tinde către reducerea costului total al utilizării sistemului, în condiţiile asigurării unei productivităţi şi flexibilităţi ridicate.

Windows Millennium Edition (Windows Me) continua linia de produse Windows ’95, ’98, punând la dispoziţia utilizatorilor o serie de instrumente noi pentru prelucrarea datelor multimedia: înregistrarea si editarea videofilmelor digitale, stocarea si organizarea imaginilor, precum si o buna calitate a sunetului.

Trebuie de asemenea remarcate facilităţile Windows ME pentru construirea unei mini-retele locale de calculatoare: partajarea unei conexiuni la Internet între mai multe calculatoare, partajarea imprimantelor, a fişierelor de sunet si a imaginilor. Windows Me este primul sistem de operare care suporta standardul UPnP (Universal Plug and Play), ceea ce permite conectarea si deconectarea perifericelor fără a fi necesara repornirea calculatorului, precum si detectarea rapida a resurselor care pot fi partajate într-o reţea. Spre deosebire de Windows 2000, Millennium Edition este dedicat utilizatorilor individuali (home users).

O comparaţie între sistemele Windows se poate face urmărind tabelul de mai jos.

Versiunea Windows

Caracteristica Win 3.1 Win 3.11 Win NT Win ‘95 Win ‘98 Win ME Win

2000

Interfata utilizato

r orientata

obiect

Nu Nu Da Da Da Da

Da

Integrarea în

reţea

Nu Da Da Da Da Da Da

Compatibilitate cu vechile aplicatii

Da Da Nu prea

Da Da Da Relativ

Acces pe 32 de biţi la

disc

Nu Da Da Da Da Da Da

27

sistemele Windows -

comparaţie


Arhitectura pe 32 de biţi

Nu Nu Da Da Da Da Da

Portabilitate

Nu Nu Da Da Da Da Da

Stabilitate si securitat

e

Nu Nu Da Nu Nu prea

Relativ

Da

Cerinţe minime de memorie

1MB

3MB

12MB

4MB

24MB

32MB

64MB

Cerinţe recomandate de memorie

4MB

8MB

32MB

8MB

32MB

64MB

128 MB

Suport

pentru Plug

and Play

Nu Nu Nu Da Da Da Da


1. Analizaţi deosebirile dintre sistemele de operare MS DOS şi Windows (1,5 pct.)

28



2. De unde provine denumirea de „Windows”? (0,5 pct.)3. Sistemul de operare Windows este un sistem………. (0,5 pct.)4. Comparaţi versiunile Windows 3.0. şi Windows 3.11 (1,5 pct.)5. Enumeraţi principalele caracteristici ale sistemului Windows NT (1

pct.)6. Ce îmbunătăţiri a adus Windows Me versiunii anterioare (1 pct.)7. Realizaţi o comparaţie a versiunilor Windows, din cel puţin cinci

caracteristici distincte (1,5 pct.)

Total puncte: 6,5 Puncte obţinute………

29


TEMA 11WINDOWS 9X

CONŢINUT:

11.1. Windows 9x. Descriere11.2. Elementele interfeţei grafice Windows 9x

Rezumat:

Sistemele Microsoft Windows, dezvoltate de cãtre celebra firma Microsoft sunt pachete de programe care au fost create din dorinţa de a oferi utilizatorilor o interfata prietenoasa cu calculatorul ("user-friendly interface"), prin intermediul unor instrumente grafice sugestive: ferestre, icoane, meniuri grafice etc.

Obiective:

În această temă vei învăţa următoarele noţiuni: Ce este sistemul de operare Windows 9x; Prin ce se caracterizează sistemul de operare Windows 9x; Elementele interfeţei grafice Windows 9x

11.1 Windows 9x. Descriere.

Windows 9x simbolizeaza versiunile Windows’95 si Windows’98

În cele ce urmeaza, vom prezenta elemente specifice sistemelor din familia Windows 9x. Trebuie sa remarcam însa faptul ca interfata cu utilizatorul oferita de catre Windows NT este foarte asemanatoare cu cea oferita de produsele familiei Windows 9x. Prin urmare, consideratiile care urmeaza sunt, în marea lor majoritate, valabile si în cazul statiilor Windows NT:

- este un sistem de operare multitasking (are capacitatea de a executa simultan mai multe programe)

- oferã utilizatorului o interfata grafica, intuitiva si prietenoasa- gestionare mai buna a memoriei si stabilitate sporita- posibilitatea folosirii unor nume de fisiere mai mari (MS-DOS- 8 caractere;

Windows 95 - 255 de caractere)- echipamentele periferice de tip Plug and Play sunt in mod automat

recunoscute de catre MS Windows 95, caracteristicile fizice ale acestora fiind detectate de sistemul de operare, fara a necesita interventia utilizatorului

- prezinta o serie de aplicatii (WordPad-procesor de texte, Paint-editor grafic, etc.)

- este livrat cu servicii retea: clienti, protocoale, posibilitatea conectarii la distanta (Dial-Up Networking), aplicatie pentru mesagerie electronica (MS Exchange), posibilitatea conectarii la Internet (Internet Explorer)

- protectia informatiilor la stergerea accidentala cu ajutorul aplicatiei Recycle Bin (cos de gunoi). Aceste date sunt patrate in Recycle Bin, putand fi recuperate.

- definirea de comenzi rapide sau shortcuts (apelarea directa a unui fisier fara a a mai parcurge structura arborescenta)

30


- clipboard: este o zona de memorie RAM unde se pot stoca temporar diverse obiecte, in vederea utilizarii lor ulterioare.

- asistenţă Soft, etc.

11.2. Elementele interfeţei grafice Windows 9xA. Desktop (suprafata de lucru)

Desktop-ul – se refera la întreaga suprafata care se afiseaza odata cu initializarea sistemului. Practic, desktop-ul este întregul ecran. Acesta poate fi configurat dupa preferintele utilizatorului, adaugându-i noi elemente sau modificându-i culoarea si modul de afisare. Pentru a realiza aceste actiuni, utilizatorul va realiza un clic dreapta de mouse pe desktop, într-o zona libera a acestuia, si va selecta optiunea Properties din meniul care se afiseaza.B. Bara de task-uri (Taskbar) În partea inferioara a desktop-ului se afla bara de task-uri (taskbar). Ea contine butonul meniului Start, precum si butoane pentru toate ferestrele deschise. Atunci când utilizatorul deschide un nou program, un document sau o fereastra pe desktop, un buton corespunzator apare pe taskbar. Toate aceste butoane pot fi utilizate pentru a realiza comutarea rapida între aplicatiile deschise la un moment dat. Pozitia pe desktop a barei de task-uri poate fi modificata astfel încât aceasta sa ocupe una dintre laturile ecranului. Pentru a realiza mutarea taskbar-ului, se va realiza un clic cu mouse-ul pe o zona neocupata a acestuia si se va glisa mouse-ul spre latura unde se doreste a fi mutata bara de task-uri. Se va elibera apoi butonul stânga de mouse. Daca utilizatorul doreste ca taskbar-ul sa nu mai fie afisat, va glisa marginea interioara a acestuia peste marginea sa exterioara. C. Ferestre Ferestrele sunt cele mai importante obiecte Windows, ele generând si denumirea sistemului. Windows 9x pune la dispozitia utilizatorilor patru tipuri de ferestre:

ferestre de navigare - permit navigarea printre resursele proprii ale calculatorului (unitati de disc, imprimante etc.) sau în retea. Exemple: ferestrele My Computer si Network Neighborhood;

ferestre de aplicatie - contin aplicatiile care se executa la un moment dat; ferestre document - ferestre care apar în interiorul ferestrelor de aplicatie

si contin documente; ferestre (casete) de dialog - ferestre care permit realizarea unui dialog cu

utilizatorul prin preluarea de informatii referitoare la modul de realizare a unor actiuni.

D. Meniuri

Un meniu este alcatuit dintr-o succesiune de optiuni prin intermediul carora pot fi lansate în executie comenzi referitoare la aplicatia careia îi apartine meniul. Tipul orizontal sau vertical al unui meniu va fi dat de modul de dispunere a optiunilor sale (orizontal sau vertical).

Meniurile verticale se mai numesc "pull-down"; de obicei, aplicatiile Windows prezinta o linie principala de meniuri (Menu Bar) care contine mai multe submeniuri verticale.

31


Meniurile pot fi activate în mai multe moduri, utilizând fie tastatura, fie mouse-ul:

activând tasta ALT si utilizând apoi tastele sageti laterale (stânga si dreapta) pentru a selecta meniul dorit. Apasarea tastei ENTER va conduce la deschiderea meniului respectiv si afisarea optiunilor acestuia;

având tasta ALT apasata, se activeaza tasta corespunzatoare literei subliniate din numele meniului (ex. în cazul meniului File se va apasa combinatia de taste ALT+F);

efectuând un clic cu mouse-ul pe numele meniului respectiv. Odata ce meniul dorit s-a deschis, se pot utiliza tastele săgeţi verticale (sus

si jos) pentru a alege optiunea dorita, sau se poate efectua un clic cu mouse-ul pe respectiva optiune. Unele optiuni au câte o combinatie de taste atasata, combinatie prin intermediul careia se lansează direct în execuţie comanda corespunzatoare optiunii respective. Aceste combinatii de taste se vizualizeaza în dreptul numelui optiunii. Pentru a anula selectarea unui meniu se apasa tasta ESC sau se efectueaza un clic cu mouse-ul în exteriorul zonei meniului.

O categorie speciala de meniuri o reprezinta meniurile contextuale, cele care depind de contextul în care sunt activate.Activarea unui meniu contextual se realizeaza prin efectuarea unui clic dreapta cu mouse-ul pe obiectul caruia acesta îi este atasat. Un meniu contextual contine optiuni specifice obiectului corespunzator. Astfel, un meniu contextual corespunzator unei icoane este diferit de meniul contextual corespunzator desktop-ului, chiar daca unele optiuni poarta acelasi nume.

Exista mai multe tipuri de optiuni care se regasesc în meniurile Windows: optiune urmata de … : selectarea ei conduce la deschiderea unei ferestre

de dialog (de exemplu Zoom...); optiune urmata de sageata la dreapta : selectarea ei conduce la activarea

unui submeniu vertical (de exemplu Toolbars ); Tipuri de opţiuni :

optiune precedata de semnul de bifare : optiune de tip comutator (de exemplu Ruler );

optiune estompata : optiune care nu este valida în contextul curent (de exemplu Footnotes );

optiune simpla : revine la lansarea directa în executie a comenzii asociate (de exemplu Header and Footer ).

Pe lânga aceste tipuri de optiuni, exista si liste de optiuni, dintre care, în orice moment, doar poate fi activa. În exemplul anterior este vorba de lista formata din primele cinci optiuni ale meniului View, optiunea selectata fiind Page Layout

E. IcoaneO icoana / pictograma este o reprezentare grafica asociata unui element al

sistemului Windows. Ea este alcatuita dintr-un desen însotit de o secventa de text care sugereaza numele elementului caruia i-a fost asociata. În functie de tipul acestui element icoana poate fi:

Icoana de aplicatie - se obtine în urma minimizarii unei ferestre de aplicatie si ocupa o anumita pozitie în bara de task-uri, în functie de momentul lansarii în executie a aplicatiei. Realizarea unui clic cu mouse-ul pe o astfel de icoana conduce la redeschiderea ferestrei care fusese în

32


prealabil minimizata si predarea controlului catre aplicatia corespunzatoare;

Icoana de document - se obtine în urma minimizarii unei ferestre de document si se poate dispune oriunde în spatiul de lucru al aplicatiei. Realizarea unui dublu clic cu mouse-ul pe o astfel de pictograma conduce la redeschiderea ferestrei document care fusese în prealabil minimizata;

Icoana de grup (Folder) - realizarea unui dublu clic cu mouse-ul pe o icoana de grup conduce la deschiderea unei ferestre de document care contine o serie de alte icoane. Pictograma My Computer este o astfel de icoana de grup;

Icoana de program (Shortcut) - este asociata unei aplicatii care poate fi lansata în executie de pe desktop. Lansarea în executie se realizeaza prin intermediul unui dublu clic cu mouse-ul pe respectiva icoana. De exemplu, pictograma Microsoft Word este o astfel de icoana de program.

Daca icoanele de aplicatie si cele de document se creeaza (dispar) odata cu deschiderea (închiderea) aplicatiei sau documentului asociat, icoanele de grup si cele de program pot fi create si manipulate de catre utilizator. Pentru crearea unei noi icoane de program se va efectua un clic dreapta cu mouse-ul într-o zona libera a desktop-ului si se va selecta optiunea New - Shortcut a meniului contextual. Se va indica apoi calea spre fisierul executabil asociat programului respectiv, precum si textul de identificare a icoanei. În cazul crearii unei icoane de grup, se va utiliza optiunea New - Folder a aceluiasi meniu contextual. Mutarea pe desktop a unei icoane se poate realiza prin efectuarea unui clic cu mouse-ul pe respectiva icoana si glisarea mouse-ului pâna la noua pozitie. Celelate operatii de manipulare a icoanelor (stergere, redenumire, copiere etc) pot fi executate prin alegerea optiunii corespunzatoare din meniul contextual al icoanei.

A. Cursorul mouse-ului

Conventii de utilizare a mouse-uluiPentru început, precizam urmatoarele conventii de semnificatie pentru câtiva termeni specifici lucrului cu mouse-ul, termeni ce vor fi utilizati în prezentarea care urmeaza:

clic cu mouse-ul (sau clic de mouse) = apasarea butonului din stânga al mouse-ului si eliberarea sa imediata;

dublu clic cu mouse-ul (sau dublu clic de mouse) = realizarea a doua clicuri cu mouse-ul într-o succesiune foarte rapida;

clic dreapta cu mouse-ul (sau clic dreapta de mouse) = apasarea butonului din dreapta al mouse-ului si eliberarea sa imediata;

glisarea mouse-ului ("drag") = deplasarea mouse-ului în orice directie cu butonul din stânga apasat. Pentru deplasarea unui obiect prin glisarea si apoi eliberarea mouse-ului se mai foloseste sintagma împrumutata din limba engleza "drag and drop".

33


Formele cursoruluiCele mai uzuale forme pe care le poate lua cursorul sunt prezentate in

urmatorul tabel:,

Forma Semnificatie Forma Semnificatie

Cursor normal pentru selectie Dimensionare orizontala

UCP ocupat Dimensionare pe diagonala

Functia nu poate fi indeplinita

Deplasare obiecte

Dimensionare verticala

Cursor pentru introducere

text

G. Butonul STARTButonul START este un meniu care poate fi utilizat în scopul lansarii rapide

în executie a unor programe (optiunile Run sau Programs), precum si în scopul gasirii unor fisiere sau a unor calculatoare din retea - daca este cazul - (Find). De asemenea, meniul Start pune la dispozitia utilizatorilor cea mai rapida metoda de a obtine informatii referitoare la modul de functionare a sistemului Windows (Help). Atunci când utilizatorul doreste sa îsi configureze anumite caracteristici ale sistemului (data si ora, tastatura, mouse-ul, imprimantele, setarile de retea etc) va utiliza optiunea Settings - Control Panel a meniului Start. De asemenea, oprirea fizica a functionarii calculatorului, prin apasarea butonului Power, se va realiza doar dupa ce sistemul Windows a fost în prealabil oprit (optiunea Shut Down a meniului Start).


1. Enumeraţi cel puţin patru caracteristici specifice sistemelor Windows. (1,5 pct.)

2. Ce înţelegeţi prin noţiunea de „desktop”? (0,5 pct.)3. Ce este un task? (0,5 pct.)4. Ce se află pe bara de taskuri? (1 pct.)5. Cum pot fi accesate ferestrele minimizate din taskbar? (0,5pct.)6. Câte tipuri de ferestre cunoaşteţi? Specificaţi rolul fiecărui tip de

fereastră. (1,5 pct.)

34



7. Ce reprezintă meniurile şi cum pot fi activate? (1 pct.)8. Ce reprezintă icon-urile? (0,5 pct.)


35


TEMA 12OPERAŢII CU FIŞIERE

CONŢINUT:

12.1. Principalele operaţii cu fişiere 12.2. Utilizarea fişierelor în reţea12.3. Ferestra Fiind12.4. Selectarea fisierelor/directoarelor dintr-o listă sau fereastră12.5. Aplicaţia Windows Explorer12.6. Aplicaţia My Computer

Rezumat:Fişierul este o colecţie de informaţii stocate sub o anumită formă,

specifică tipului de fişier.FOLDERUL ESTE UN INDEX CARE POATE FI AFIŞAT ŞI CONŢINE

ADRESELE FIŞIERELOR. FOLDERUL ARE O STRUCTURĂ ARBORESCENTĂ, FIECARE FOLDER AVÂND POSIBILITATEA SĂ CONŢINĂ LA RÂNDUL SĂU O SERIE DE ALTE FOLDERE.

Principalele operaţii care se pot realiza cu fişiere sunt: creare, deschidere, tipărire, mutare, stergere, redenumire.

Obiective:

În această temă vei învăţa următoarele noţiuni: Efectuarea principalelor operaţii cu fişiere; Utilizarea fişierelor în reţea; Aplicaţia Windows Explorer: structură, operaţii cu fişiere; Aplicaţia My Computer;

12.1. Principalele operaţii cu fişiere

Principalele operaţii care se pot realiza cu fişiere sunt (în paranteză apare comanda corespunzătoare din meniul contextual):

deschiderea fişierului prin intermediul aplicaţiei asociate (Open); tiparirea fişierului la imprimantă (Print); editarea fisierului, daca aceasta operatie este posibila (Edit); adaugarea fisierului la o arhiva creata prin intermediul aplicatiei WinZip

(Add to Zip); copierea fisierului pe discheta (Send To - 3˝ Floppy); mutarea fisierului în Clipboard (Cut); copierea fisierului în Clipboard (Copy); crearea unui shortcut catre respectivul fisier (Create Shortcut); stergerea fisierului (Delete); redenumirea fisierului (Rename); afisarea unor informatii despre respectivul fisier (Properties).

36


Aceste operatii se pot aplica si grupurilor de fisiere/directoare selectate în prealabil conform regulilor de selectare anterior prezentate.

Utilizarea fişierelor în reţeaUnul dintre cele mai mari avantaje ale utilizarii unei retele de calculatoare

este partajarea fisierelor, respectiv posibilitatea accesarii de catre mai multi utilizatori a unor fisiere stocate pe hard-disk-ul (partajat al) unui alt calculator din retea (cu conditia ca acesta din urma sa fie în stare de functionare). De cele mai multe ori, utilizatorii conectati la una dintre statiile de lucru ale retelei au posibilitatea de a accesa anumite fisiere de pe hard-disk-ul server-ului. Din motive de securitate, accesul la unele fisiere este uneori restrictionat prin intermediul drepturilor de acces. Acestea indica operatiile pe care un anumit utilizator le poate realiza asupra unui fisier sau grup de fisiere: citire (read), scriere (write), modificare (change), lansare în executie (execute) etc.

În cazul retelelor locale de calculatoare cu un numar mare de utilizatori, drepturile de acces la fisiere sunt stabilite de catre administratorul retelei, fiecarui utilizator alocându-i-se un director personal în care acesta are toate drepturile de acces la fisierele si subdirectorii continuti. Identificarea utilizatorului si a drepturilor sale de acces se realizeaza prin intermediul numelui de utilizator (username) si a parolei (password) care sunt solicitate în momentul conectarii la retea. Sub Windows NT, contul si parola sunt cerute într-o fereastra de dialog specifica care asigura conectarea la retea (si care se deschide cu combinatia de taste Ctrl-Alt-Del). Fiecare utilizator va avea drepturi de citire, scriere (salvare), executie etc. asupra fisierelor si folderelor din directorul personal si suplimentar, drepturi de acces la alte resurse partajate ale retelei (drive-uri de retea, foldere, fisiere, imprimante) în functie de setarile stabilite de administratorul retelei, care se ocupa de securitatea si buna ei functionare. Directorul personal poate fi accesat din aplicatiile My Computer sau Windows Explorer.

Pentru a evita supra-încarcarea spatiului de pe hard-disk-ul server-ului (de obicei partajat) si a asigura functionarea retelei la performante ridicate, o practica uzuala este de a limita, prin facilitati de administrare, cantitatea de informatie care poate fi stocata de un anumit utilizator.

12.3. Ferestra Find

Pentru cautarea unor fisiere pe suporturile de memorie externa aflate la dispozitia utilizatorului, se va utiliza facilitatea Find - Files or Folders din meniul Start. În urma selectarii acestei optiuni se va afisa fereastra de dialog Find (vezi figura).

În cadrul câmpului Named se introduce numele fisierului cautat, din lista Look in se alege drive-ul sau directorul unde se va realiza cautarea, iar butonul de verificare Include subfolders specifica daca operatia de cautare se va realiza si în subdirectorii directorului specificat anterior, sau nu. Atunci când nu se cunoaste numele exact al fisierului, sau se urmareste cautarea mai multor

fisiere cu nume asemanator, se pot utiliza specificarile generice. De exemplu, pentru a gasi toate fisierele cu extensia .doc, câmpul Named va contine specificatia *.doc.

37


Structura ferestrei Find Pagina Date Modified a ferestrei de dialog Find permite specificarea unor criterii de cautare legate de data crearii sau a ultimei modificari a fisierelor cautate. Astfel pot fi gasite toate fisierele create sau modificate între doua date calendaristice (between ... and ... ), în decurs de un anumit numar de luni de zile (during the previous ... month(s)) sau în decurs de un anumit numar de zile (during the previous ... day(s)). Pagina Advanced permite specificarea unor criterii de cautare legate de tipul fisierului (Of type), continutul (Containing text) sau dimensiunile acestuia (Size ... KB).

Dupa activarea butonului de comanda Find Now, se va parcurge întreaga ierarhie de subdirectori specificata, iar rezultatele obtinute vor fi afisate în partea inferioara a ferestrei Find. Pentru fiecare fisier gasit se vor afisa: numele fisierului, calea catre fisierul respectiv, dimensiunea, tipul si data ultimei modificari. Numarul total de fisiere gasite este afisat în bara de stare (în figura de mai sus, "16 file(s) found"). Dintre fisierele gasite utilizatorul le poate selecta pe cele pe care doreste sa le foloseasca, folosind o serie de reguli de selectare (a se vedea paragraful urmator). Asupra fisierului(lor) selectat(e) se pot apoi realiza diverse operatii, prin intermediul optiunilor incluse în meniurile lor contextuale (dublul clic este implicit asociat deschiderii fisierului în aplicatia cu care a fost creat).

12.4. Selectarea fisierelor/directoarelor dintr-o listă sau fereastră

1. Selectarea unui singur fisier/director se realizeaza prin efectuarea unui clic cu mouse-ul pe numele respectivului fisier/director sau pe icoana asociata.

2. Selectarea unui grup de fisiere/directoare consecutive se realizeaza prin selectarea primului fisier/director, mentinerea tastei SHIFT apasate si selectarea ultimului fisier/director.

3. Selectarea unui grup de fisiere/directoare neconsecutive se realizeaza prin mentinerea tastei CTRL apasate si selectarea, pe rând, a fiecarui fisier/director din grupul respectiv.

4. Selectarea tuturor fisierelor/directoarelor din directorul (lista) curent(a) se realizeaza prin alegerea optiunii Edit - Select All, careia îi este de obicei asociata combinatia de taste CTRL+A.

5. Deselectarea fisierelor/directoarelor selectate se realizeaza prin efectuarea unei noi selectii sau a unui clic cu mouse-ul în exteriorul oricarui nume sau icoane de fisier.

6. Selectarea tuturor fisierelor neselectate si deselectarea celor deja selectate (inversarea selectarii) se realizeaza prin alegerea optiunii Edit - Invert Selection.

12.5. Aplicaţia Windows Explorer

38


Windows Explorer este o aplicatie care faciliteaza parcurgerea ierarhiei de directoare si fisiere si realizarea operatiilor de baza cu fisiere. Aplicatia se instaleaza odata cu sistemul Windows si se lanseaza în executie prin alegerea optiunii Start - Programs - Windows Explorer sau clic dreapta pe Start. Imaginea fereastrei Windows Explorer este prezentata în figura urmatoare.

Dupa cum se poate remarca, zona de lucru a ferestrei de aplicatie contine doua sub-ferestre. În cea din stânga se afiseaza întreaga ierarhie de directoare care poate fi accesata de catre computer (discheta, hard-disk-uri, CD-ROM, foldere pe desktop). Directoarele care au semnul + în fata icoanei asociate contin alte subdirectoare care pot fi afisate fie prin efectuarea unui clic cu mouse-ul pe semnul respectiv, fie prin efectuarea unui dublu clic cu mouse-ul pe numele directorului sau pe icoana asociata. Directoarele care detin semnul - în fata icoanei asociate sunt deja deschise, adica subdirectoarele lor sunt afisate în fereastra.

Efectuarea unui clic cu mouse-ul pe semnul - va conduce la restrângerea respectivului director, adica la inhibarea afisarii subdirectoarelor sai.

Sub-fereastra din partea dreapta a ecranului afiseaza continutului directorului curent (în exemplul din figura, directorul Program Files). Asupra continutului acestui fisier pot fi efectuate toate operatiile meniului contextual sau ale meniurilor de aplicatie. Windows Explorer permite si efectuarea acestor operatii prin tehnica drag-and-drop, adica prin selectarea si glisarea cu mouse-ul a unui element la o noua pozitie. De exemplu, pentru mutarea unui fisier (sau a unor

39

operaţii cu fişiere

în aplicaţia Windows Explorer


fisiere selectate) într-un director, este suficienta glisarea acelui fisier (fisierelor selectate) peste numele directorului. Copierea se realizeaza similar, dar cu tasta Ctrl apasata.

1. Cum putem crea un folder prin intermediul aplicatiei Windows Explorer?

Te pozitionezi pe meniul File. Clic. Te pozitionezi pe optiunea New. Clic. Din lista obiectelor afisate te pozitionezi pe Folder. Observi ca in panoul din partea dreapta va fi afişat noul folder, iar de la tastatura introduci numele dorit. Enter.

Cum putem copia foldere şi fişiere prin intermediul aplicaţiei Windows Explorer?

Există mai multe modalităţi de copiere a folderelor si fisierelor:- tehnica drag and drop

Te pozitionezi pe fisierul dorit. Tii apasat butonul drept al mouse-ului si deplasezi mouse-ul al carui cursor “trage” si fisierul selectat. Cand ajungi la destinatia dorita eliberezi butonul mouse-ului.

- tehnica Copy and Paste

Te pozitionezi pe fisierul dorit. Clic pe butonul drept al mouse-ului. Te pozitionezi pe optiunea Copy. Clic. Te pozitionezi pe destinatia dorita. Clic pe butonul drept al mouse-ului. Te pozitionezi pe optiunea Paste. Clic. Pentru copierea unui grup de fisiere utilizezi butonul drept al mouse-ului in combinatie cu tastele Shift sau Ctrl

- functia Send to

Te pozitionezi pe fisierul dorit. Clic pe butonul drept al mouse-ului. Te pozitionezi pe optiunea Send to. Clic. Te pozitionezi pe destinatia dorita. Clic.

Cum putem muta fisiere si foldere?

Mutarea = stergerea fisierului de la sursa si copierea lui la destinatie.Te pozitionezi pe fisierul dorit. Clic pe butonul drept al mouse-ului. Te pozitionezi pe optiunea Cut. Clic. Te pozitionezi pe destinatia dorita. Clic pe butonul drept al mouse-ului. Te pozitionezi pe optiunea Paste. Clic.

Cum ştergem un fişier?

Te pozitionezi pe fisierul dorit. Clic pe butonul drept al mouse-ului. Te pozitionezi pe optiunea Delete. Clic. Confirmi stergerea fisierului printr-un clic pe butonul Yes din caseta de dialog.Cum recuperam un fişier sters?

Cum recuperezi un fişier ?

40


Te pozitionezi pe aplicatia Recycle Bin. Clic. Te pozitionezi pe fisierul pe care doresti sa-l recuperezi. Clic pe butonul drept al mouse-ului. Din optiunile afisate clic pe Restore.

6. Cum redenumim un fişier?

Te pozitionezi pe fisierul dorit. Clic pe butonul drept al mouse-ului. Te pozitionezi pe optiunea Rename. Clic. De la tastatura introduci noul nume. Enter.

12.6. Aplicaţia My Computer

Pictograma My Computer se aflã pe desktop si se poate utiliza pentru a vizualiza urmatoarele componente hardware si software ale echipamentului de calcul:

unitati de stocare date:

UA

Hard-discuri

C, D, E, F, G, H, I

UJ

Imprimanta (sau imprimante) conectata la calculatord) pentru informatii despre imprimantã: dublu-clic pe icoana Printerse) pentru adaugarea unei imprimante noi clic in fereastra Printers pe aplicatia

Add Printer conexiunile la distanta definite (daca echipamentul este dotat cu modem):

41


- icoana Dial-Up Networking permite definirea si vizualizarea legaturilor la distanta

acces la diferite programe pentru administrarea sistemului de operare:f) dublu-clic pe icoana Control Panel


1. Ce fereastră utilizaţi pentru căutarea unui fişier? (0,5 pct.)2. Cum realizaţi selectarea unui grup de fişiere neadiacente?(1 pct.)3. Ce este şi care este structura aplicaţiei Windows Explorer?(1,5 pct)4. Ce înţelegeţi prin noţiunea de „tehnica drag and drop”? (0,5 pct.)5. Specificaţi diferenţa dintre operaţia de copiere şi cea de mutare.

(0,5 pct..)6. Cum recuperaţi un fişier din aplicaţia Recycle Bin? (0,5 pct.)7. Unitatea de dichetă este simbolizată prin litera ………(0,5 pct.)8. Hard –discurile corespund literelor……………..(0,5 pct.)9. Cum realizaţi conectarea unei imprimante la calculator? (1,5 pct.)


42



TEMA 13ACCESORIILE WINDOWS

CONŢINUT:13.1. Aplicatia Calculator13.2. Aplicatia Character Map13.3. Aplicatia Paint13.4. Aplicatia Notepad

Rezumat:

Prin denumirea generica de Accesorii Windows ne referim, în cele ce urmeaza, la un set de programe care se instaleaza odata cu sistemul de operare Windows 9x si care fac parte din grupul de programe Accessories. Lansarea lor în executie se realizeaza prin selectarea optiunii: Start - Programs - Accessories - numele programului Utilizarea acestor programe este extrem de accesibila. În cadrul acestei teme vor fi prezentate patru dintre accesoriile livrate împreună cu sistemul de operare Windows 9x:

A. Aplicatia

Calculator

B. Aplicatia

Character Map

C. Aplicatia

Paint

D. Aplicatia

Notepad

Obiective:

În această temă vei învăţa următoarele noţiuni: Posibilitatea de a efectua calcule matematice complexe; Selectarea unor caractere speciale care nu se gasesc pe tastatura si care pot

fi utilizate în cadrul altor aplicatii Windows; Realizarea de desene alb-negru sau color; Editarea unor note scurte sau crearea si editarea fişierelor de comenzi.

43


13.1. Aplicaţia Calculator

g) ofera utilizatorului posibilitatea de a efectua calcule matematice complexe în mod similar folosirii unui calculator de buzunar;h) exista doua tipuri de calculatoare puse la dispozitie de catre acest

accesoriu: calculatorul standard, care permite efectuarea de calcule simple (adunare, scadere, înmultire, împartire etc.) si calculatorul stiintific, care extinde functionalitatea calculatorului standard prin adaugarea unor functii matematice si statistice complexe si prin posibilitatea de a efectua calcule în diferite baze de numeratie;

i) tipul de calculator utilizat se selecteaza din meniului View, folosind optiunile Standard si Scientific;

13.2. Aplicaţia Character Map

j) permite selectarea unor caractere speciale care nu se gasesc pe tastatura si care pot fi utilizate în cadrul altor aplicatii Windows;

k) lista derulanta Font permite alegerea fontului dorit, ale carui caractere vor fi afisate în tabela principala. Copierea unui singur caracter se realizeaza prin selectarea respectivului simbol prin clic cu mouse-ul pe casuta corespunzatoare din tabela de caractere, urmat de un clic pe butonul Select. Caracterul va fi afisat în cadrul zonei Characters to Copy si va putea fi copiat în Clipboard folosind butonul Copy. El poate fi apoi transferat în cadrul altei aplicatii prin selectarea comenzii Paste din meniul Edit al aplicatiei respective.

13.3. Aplicatia Notepad

l)m) este un editor de texte simplu, folosit la scrierea unor note scurte sau

crearea si editarea fisierelor de comenzi. În mod implicit fisierele scrise în Notepad au extensia .TXT si contin strict succesiunile de caractere tastate, fara atribute de formatare sau obiecte incluse;

n) nu permite modificarea fonturilor sau formatarea textului, însa pune la dispozitia utilizatorului o functie de cautare a unui sir de caractere (meniul Search, optiunea Find), selectarea unei portiuni de text prin glisarea mouse-ului pe textul dorit, precum si schimbul de informatie cu Clipboard-ul (optiunile Cut, Copy, Paste din meniul Edit). De asemenea, trebuie retinut faptul ca fereastra de aplicatie Notepad poate deschide si prelucra la un moment dat un singur fisier text;

44


o) fisierele text pot fi tiparite prin intermediul comenzii Print din meniul File. Înainte de realizarea imprimarii, utilizatorul are posibilitatea de a seta formatul paginii pe care se va realiza tiparirea. În acest scop se va folosi optiunea Page Setup din acelasi meniu File, care afiseaza o fereastra de dialog specifica. Se pot seta urmatoarele optiuni de imprimare:

caracteristicile hârtiei (dimensiuni si locul de unde va fi luata) - câmpurile Paper - Size si Source;

orientarea paginii - câmpul Orientation - Portrait (verticala) si Landscape (orizontala);

dimensiunea marginilor - câmpul Margins; continutul antetului si subsolului de pagina - zonele de text Header si

Footer. Optiunea Time/Date din meniul Edit permite introducerea în textul editat a orei si datei sistemului, iar optiunea Select All a aceluiasi meniu realizeaza selectarea întregului text din fisierul deschis.


1. Folosind aplicaţia Calculator, cu ce simbol ştergeţi din memorie toate valorile stocate? (0,5 pct.)

2. Folosind aplicaţia Calculator, cu ce simbol realizaţi scrierea exponenţială a numărului afişat?(1 pct.)

3. Care este funcţia aplicaţiei Character Map?(1 pct)4. Ce intră în componenţa ariei uneltelor? (1,5 pct..)5. Care este funcţia aplicaţiei Notepad? (1pct.)6. Pentru setarea paginii utilizaţi din meniul….comanda… (0,5 pct.)


45



TEMA 14NOŢIUNI DE BAZĂ MICROSOFT WORD

CONŢINUT:

14.1 Cum lansezi în execuţie programul Word?;14.2 Care sunt elementele ferestrei Word?;14.3 Cum utilizezi meniurile programului Word?;14.4 Cum obţii asistenţă?;14.5 Cum ieşi din programul Word?.

Rezumat:

Microsoft Word alături de Excel, Access, PowerPoint, Outlook, intră în componenţa pachetului de programe Microsoft Office. Fiecare program din acest pachet îşi are funcţia sa, Word-ul fiind destinat, în special pentru editări de documente .

Obiective:

În această temă vei învăţa să efectuezi următoarele operaţiuni: Să lansezi în execuţie Word; Să identifici elementele ferestrei Word; Să utilizezi meniuri, bare cu instrumente de lucru şi casete de dialog; Să obţii asistenţă; Să ieşi din programul Word.

14.1. Cum lansezi în execuţie programul Word?

Te poziţionezi pe butonul Start. Clic. Te poziţionezi pe opţiunea Programs. Clic. Te poziţionezi pe opţiunea Microsoft Word. Clic.

Sau : Te poziţionezi pe pictograma Microsoft Word de pe Desktop. Dublu clic.

14.2. Care sunt elementele ferestrei Word?

14.3. Cum utilizezi meniurile programului Word?

46

Meniurile

programului Word

Lansarea

programului Word

Elementele

ferestrei Word


Pentru a utiliza un meniu, te poziţionezi cu cursorul mouse-ului pe numele meniului respectiv, după care execuţi clic. Numele comenzilor scrise cu gri indică faptul că nu pot fi selectate. Numele comenzilor urmate de puncte de suspensie (…) necesită informaţii suplimentare pentru a fi executate. Dacă selectezi o comandă urmată de puncte de suspensie (…) pe ecran este afişată o casetă de dialog. Pentru închiderea unui meniu execuţi clic în afara zonei meniului respectiv sau apeşi tasta Enter.

În continuare sunt prezentate meniurile programului Word, cu specificarea funcţiilor fiecărei comenzi în parte:Meniul File (Fişier)New (Nou)...- Creează un nou document sau şablonOpen (Deschidere)...- Deschide un document sau şablon existent Close (Închidere)...- Închide toate ferestrele documentului activSave (Salvare) ...- Salvează documentele sau şablonul activSave as (Salvare ca) ...- Salvează o copie a documentului sau şablonului activ într-un nou fişierVersion (Versiuni)...-Versiunea de salvarePage setup (Iniţializare pagină)...-Permite modificarea săgeţilor de paginăPrint preview (Examinare înaintea imprimării) ...-Afişează paginile aşa cum vor fi imprimatePrint (Imprimare) ...-Imprimă documentul activ Send to (Trimitere către) ...-Trimite către (discheta etc.)

Properties (Proprietăţi) ...-Informaţii şi proprietăţile documentuluiExit (Ieşiri) ...-Părăseşte WORD şi permite salvarea documentelor

Meniul Edit (Editare)Undo typing (Anulare tastare) - Anulează ultima acţiuneRepeat typing (Refacere tastare) -Repetă ultima acţiuneCu (Decupare) ..- Elimină din document selecţia şi o plasează în clipboardCopy (Copiere)- Copiază selecţia şi o plasează în clipboardPast e(Lipire) - Inserează continutul clipboardului la punctul de inserţie Paste special (Lipire specială) -Inserează conţinutul clipboard-ului ca un obiect legat, obiect implantat sau alt formatClear (Golire) -Înlatură selecţia fără a o plasa în

clipboardSelect all (Selectare totală) -Selectează întregul document Fiind (Găsire).. .-Caută textul sau formatarea specifică Replace (Înlocuire)..-Caută şi modifică textul sau formatarea specificată Go to (Salt la)...-Efectuează un salt în documentul activ la locaţia specificăLinks (Legături)...-Afişează sau modifică legăturile într-un

document word Object- Deschide aplicaţia în care obiectul selectat este creat astfel încât acesta să poată fi editat.

47


Meniul View (Vizualizare)Normal (Normal) – comută modul de vizualizare la modul normalOnline Layout (Aspect pagină Web) - … aşezare în pagină Page Layout (Aspect pagină imprimată) – afisează pagina aşa cum va fi imprimată şi permite editarea Outline (Schiţă) – comută modul de vizualizare la modul outlineMaster Document – comută la vizualizarea documentului principal Toolbars (Bare de instrumente) – afişeaza sau ascunde liniile de utilitare word

Ruler (Riglă) – afişeaza sau ascunde riglaDocument Map – afişeaza planul

documentuluiHeader and Footer (Antet şi subsol) – afişeaza antete în modul de vizualizare page layoutFootnotes (Note de subsol) – deschide un tabel de note sau mută punctul de inserţie în zona documentului unde vizualizaţi sau editaţi notele de subsol sau notele finale Comments (Comentarii) – comentariiFull Screen (Ecran complet) – comută modul de vizualizare al întregului ecran on sau off ( activare / dezactivare )Zoom(Panoramare)… - selectează afişarea textului în cadrul documentului

Meniul Insert(Inserare)Break (Întrerupere)… - încheie o pagină , coloană sau secţiune la punctul de inserţie Page Numbers (Numere de pagină)… - adaugă numerele de pagini în partea inferioară sau superioară a paginilor Date and Time (Data şi ora)… - inserează data/ora Auto Text( Autotext) -creează o intrare Auto Text Field (Câmp)…-inserează un câmp în documentul activ Symbol( Simbol)..-inserează un caracter special Comment( Comentariu) -comentariuFootnote (Notă de subsol)…-inserează o referinţă pentru o notă de subsol sau o notă finală la punctul de inserţieCaption (Legendă)…-inserează un titlu deasupra sau dedesubtul obiectului selectat

Cross-reference(Referinţă încrucişată)…-inserează o referinţă încrucişatăIndex and Tables (Index şi Tabele) - inserează un index sau o tabelă de conţinut,

figuri într-un documentPicture (Imagine) –inserează o imagine dintr-un fişier grafic

48


Text Box (Casetă text)- inserează o ramă video File (Fişier)…-inserează textul unui fişier în documentul activObject (Obiect)…-insereaza o ecuaţie, diagramă sau alt obiectBookmark (Marcaj în document)…asignează un nume unei selecţiiHyperlink…-realizarea unei anumite locaţii într-un document sau într-o pagina Web

Meniul Format

Font….Defineşte caracterele folositeParagraph (Paragraf)….Formatează paragrafele selectateBullets and numbering (Marcatori şi numerotare) …. Creează o listă numerotată sau care are la marginea stângă un simbol selectatBorder and Shading(Borduri şi umbrire) Schimbă marginile si umbrirea paginilor, paragrafelor, tabelelor si desenelor selectateColumns(Coloane) Schimbă formatul şi numărul de coloane în secţiunea selectată Tabs(Tabulatori)…Setează şi şterge opririle Tabului pentu paragrafele selectate Drop Cap(Majusculă încorporată)…..Formează primul caracter al paragrafului curent ca o majusculă cu mărime controlabilă Text Direction (Orientare text) …. Controlează poziţia textului precum şi orientarea textului

Change Case(Modificare după caz)….Schimbă tipul literelor din paragraful selectat

Auto Format…Formatează automat un documentStile Gallery Afişează caseta de dialog Stile Gallery

1. Stil…..Aplică, creează sau modifică stilurileBackround (Fundal) … Afişează paleta de culori pentru fundalul documentului

Insert Text Box…Controlează atât mărimea şi poziţia orizontală şi verticală a ramei cât şi modul în care textul este plasat în jurul ramei

Meniul Tools (Instrumente)Spelling and Grammar(Corectare ortografică şi gramaticală) Verifică din punct de vedere gramatical şi literar documentul activLanguage(Limbă) -Stabileşte limba pentru corectorul gramatical Word Count(Contor de cuvinte)…Contor de cuvinteAuto Summarize(Rezumare automată)….Sumar automatTrack Changes(AutoCorecţie) …Urmarire modificariMerge Documents(Îmbinare documente) …Îmbinare documenteProtect Document(Protejare Document) …Setează

protecţia documentului activMail Merge (Colaborare interactivă) …Prepara un document principal pentru combinare

49


Envelopes and labels(Plicuri şi etichete) …Crează sau imprimă un plic,o etichetă sau o secvenţă de eticheteLetter Wizard (Expert scrisoare) …Crearea unor scrisori cu ajutorul calculatoruluiMacro(macrocomandă) . Rulează, creează, şterge sau modifică o macrocomandăTemplates and Add-Ins (Şabloane si componente incluse la cerere)…Şabloane şi componente incluse la cerereCustomize (Particularizare)…Permite adaptare interfeţei Word (meniuri, tastatura, linii de unelte)Options (Opţiuni)…Permite setarea diverselor categorii de opţiuni

Meniul Table(Tabel)

Insert Table (Inserare) – Inserează un tableDraw Table (Desenare tabel) - Afişează meniul pentru desenarea tabelului Insert Columns (Inserare coloane) – Inserează o coloanăRows Delete – Şterge un rândMerge Cells (Îmbinare celule) – Combină conţinutul unor celule adiacente într-o singură celulăSplit Cells (Scindare celule) – Imparte o celulă în mai multe celule orizontaleSelect Row (Selectare rând) – Selectează rândul care conţine punctul de inserţie

Select Column (Selectare coloană) – Selectează coloana care conţine punctul de inserţieSelect Table (Selectare tabel) – Selectează întregul table care conţine punctual de inserţieTable Autoformat… - Aplică în mod automat formate, incluzând margini predefinite si umbriri unui tableDistribuite rows evenly – Distribuie rândurile în mod egalDistribuite columns evenly – Distribuie coloanele în mod egal

Cell height and width… - Ajustează formatarea rândurilor si coloanelor într-un tabelHeadings – Permite repetarea antetelor unui tabel pe fiecare pagina care apareCovert table to text… - Converteşte un tabel sau rândurile unui tabel în text, separând conţinutul fiecărei celule cu caracterul de separat specificatSort(Sortare)… - Rearanjează selecţia într-o anumită ordineFormula (Formulă)… - Inserează un camp formulă într-o celulă a unui tableSplit table – Împarte un tabel în două părţi Hide gridlines(ascundere linii de grilă) – Activează sau dezactivează afişarea liniilor unei tabele

Meniul Window (Fereastră)

New window (Fereastră nouă) – Deschide altă fereastră pentru documentul activ Arrange all (Aranjare totală) – Aranjează ferestrele existente pe

ecran astfel încât acestea nu se suprapun Split (Scindare) – Împarte fereastra activă orizontal

50


Meniul Help (Ajutor)

Microsoft Word Help (Ajutor pentru Microsoft Word) - Ajutorul programului Microsoft Word Contents and Index (Afişare Asistent Office)– Afişează conţinutul şi indexul sistemului de ajutor What”s this? (Ce este aceasta) – Ce este aceastaMicrosoft on the web (Office pe Web) – Microsoft pe Web

Wordperfect Help (Detectare şi reparare)... - Ajutorul aplicaţiei Word PerfectAbout Microsoft Word (Despre Microsoft Word) – Despre Microsoft Word

14.4. Cum obţii asistenţă?

Pentru obţinerea asistenţei, există 3 moduri diferite: Utilizarea sistemului de asistenţă generală, pentru a găsi un anumit subiect:

te poziţionezi pe meniul START, iar din lista afişată te poziţionezi pe meniul Help (asistenţă), care asigură o cale de acces spre programul Help;

Utilizarea sistemului de asistenţă în context: apăsaţi tasta F1; Utilizarea indicatorului de asistenţă : te poziţionezi pe butonul Help, de pe

bara cu instrumente standard, iar apoi, execuţi clic pe zona de ecran unde doreşti să se afişeze informaţii suplimentare.

Pentru a închide fereastra Help, efectuaţi una din următoarele acţiuni: În fereastra Help, selectezi meniul File (fişier), te poziţionezi pe

opţiunea Exit (ieşire); Execuţi dublu clic pe căsuţa meniului Help Control; Selectezi butonul Close.

14.5. Cum ieşi din programul Word?

Te poziţionezi pe meniul File(Fişier). Clic. Te poziţionezi pe opţiunea Exit (Închidere). Clic.


7. Lansează în execuţie programul Word; (0,5 pct.)8. Activează meniul File (fişier) şi spune ce se întâmplă după apăsarea tastei

Enter sau după apăsarea butonului stâng al mouse-ului; (1 pct.)9. Execută cerinţele de la exerciţiul anterior pentru fiecare meniu în parte,

pentru a te acomoda cu ceea ce apare pe ecran, la selectarea fiecărui meniu; (1,5 pct.)

10. Afişează sistemul de asistenţă pentru utilizarea meniurilor; (1 pct.)11. Caută informaţii suplimentare referitoare la ieşirea din Word; (1 pct.)12. Marchează subiectul găsit; (0,5 pct.)13. Caută informaţii suplimentare referitoare la linia de stare; (0,5 pct.)14. Ieşi din programul Word. (0,5 pct.)


51


Inchiderea

programului Word


52


TEMA 15

MICROSOFT WORD. CREAREA UNUI DOCUMENT

CONŢINUT:

15.1. Cum creezi un document?;15.2. Cum deschizi un document?;15.3.Cum schimbi driverul?;15.4. Cum introduci text în document?;15.5. Cum salvezi un document?;15.6.Cum vizualizezi un document înainte de tipărire?;15.7.Cum tipăreşti un document?;15.8.Cum închizi un document?.

Rezumat :

În Word poţi crea mai multe tipuri de documente, de la simple, (pentru începătorii care elaborează rapoarte simple) şi până la cele complexe(ex. rapoarte statistice).

Obiective:În această temă vei învăţa să efectuezi următoarele operaţiuni:

Să creezi un document; Să deschizi un document; Să schimbi driver-ul; Să introduci text în document; Să salvezi un document; Să vizualizezi un document înainte de tipărire; Să tipăreşti documentul; Să închizi documentul.

15.1. Cum creezi un document ?

Te poziţionezi pe File (Fişier). Clic. Te poziţionezi pe New (Nou). Clic. Te poziţionezi pe Blank document (Document necompletat). Clic. Te poziţionezi pe Ok. Clic.

15.2. Cum deschizi un document?

Te poziţionezi pe File (Fişier). Clic. Te poziţionezi pe Open (Deschidere). Clic. Te poziţionezi pe fişierul pe care doreşti să-l vizualizezi. Clic. Te poziţionezi pe Open (Deschidere). Clic.

3. Cum schimbi driverul?

Te poziţionezi pe File(Fişier). Clic. Te poziţionezi pe Open (Deschidere). Clic. Te poziţionezi pe semnul ▼al căsuţei Look in (Privire în). Clic. Te poziţionezi pe 3,5 Floppy A. Clic.

53

Crearea unui

document

Deschiderea documentelor

Schimbarea driver-ului


4. Cum introduci text în document?

Când introduci text, caracterele apar la stânga unei liniuţe pâlpâitoare, numită punct de inserare. Poţi deplasa punctul de inserare în cadrul documentului prin utilizarea tastaturii sau a mouse-ului. Dacă punctul de inserare se află în mijlocul unei propoziţii, textul este inserat în mijlocul acelei propoziţii. Textul existent se deplasează la dreapta. Pe bara de instrumente, pentru aranjarea în pagină, putem alege numele stilului, tipului şi dimensiunea caracterelor. Astfel, te poziţionezi pe săgeţile de pe bara de instrumente, iar din lista afişată, selectezi opţiunea dorită.

5. Cum salvezi un document?

Te poziţionezi pe File(Fişier). Clic. Te poziţionezi pe Save As (Salvare ca). Clic. Apeşi Delete (Ştergere). Tastezi numele fişierului în File Name (Nume fişier). Te poziţionezi pe Save (Salvare). Clic. După ce ai terminat de lucrat cu un fişier, salvaţi în felul următor: te poziţionezi pe File(Fişier). Clic. Te poziţionezi pe Save(Salvare). Clic.

6. Cum vizualizezi un document înainte de tipărire?

Te poziţionezi pe File(Fişier). Clic. Te poziţionezi pe Print Preview (Examinare înaintea imprimării). Clic. Dacă doreşti să ieşi din Print Preview (Examinare înaintea imprimării) te poziţionezi pe Close (Închidere). Clic.

7. Cum tipăreşti un document?

Te poziţionezi pe File(Fişier). Clic. Te poziţionezi pe Print(Imprimare). Clic. Apare fereastra Print (Imprimare). Cursorul e poziţionat în căsuţa Copy (Copii). Te poziţionezi pe Pages (Număr de pagini). Clic. Dacă doreşti doar pagina în care ai lucrat, selectezi Current Page (Pagină curentă). Clic. Te poziţionezi pe Ok. Clic.

8. Cum închizi un document?

Te poziţionezi pe File(Fişier). Clic. Te poziţionezi pe Close (Închidere). Clic.

Test de autoevaluare nr.15:

1. Lansează în execuţie programul Word; (0,5 pct.)2. Creează un document nou; (1 pct.)3. Editează o cerere, utilizând stilul Body Text; (1,5 pct.)

54

Salvarea

documentului

vizualizarea

documentului

1.1.1.1.1z

Tipărirea documentului

Timp estimat: 25 minute

1.1.1.1.2

chiderea

Introducere

text

Închiderea

documentelor.


4. Textul cererii să fie scris cu Arial, de dimensiune 14; (1,5 pct.)5. Salvează documentul cu numele „Ana”; (1,5 pct.)6. Schimbă modul de vizualizare, pentru a vedea cum va arăta documentul

tău după ce îl vei tipări; (1 pct.)7. Tipăreşte documentul în două exemplare; (1 pct.)8. Închide documentul; (0,5 pct.)9. Ieşi din programul Word. (0,5 pct.)


55


TEMA 16MICROSOFT WORD. PRELUCRAREA UNUI DOCUMENT

CONŢINUT:

16.1Cum începi un rând nou?;16.2 Cum inserezi data curentă?;16.3 Cum selectezi o parte din textul scris?;16.4 Cum muţi sau copiezi un text?;16.5 Cum anulezi/repeţi ceea ce ai tastat?; 16.6 Cum selectezi tot ce ai scris?;16.7 Cum ştergi un bloc de text?;16.8 Cum verifici ortografic şi gramatical un text?;16.9 Cum lucrezi cu mai multe documente simultan?.

Rezumat:Unul dintre avantajele utilizării calculatorului pentru editarea unui

document faţă de o maşină de scris obişnuită ar fi acela că poţi efectua modificări fără a fi nevoit să rescrii toată pagina.

Obiective:În această temă vei învăţa să efectuezi următoarele operaţiuni:

Să începi un rând nou; Să inserezi data curentă; Să selectezi, să prelucrezi un text; Să corectezi greşelile; Să lucrezi cu mai multe documente simultan.

16.1. Cum începi un rând nou?

Pentru începerea unui rând nou poţi folosi una din următoarele metode:a) începând un nou paragraf - prin apăsarea tastei Tab (la începutul

documentului); - prin apăsarea tastei Enter, Word inserează un marcaj de paragraf şi deplasează punctul de inserare la începutul rândului următor. (în stilul de paragraf normal, tasta Enter trebuie apăsată de două ori)

b) inserând o întrerupere de linie(line break) – se utilizează pentru a începe un nou rând fără a începe un nou paragraf: poziţionezi punctul de inserare la sfârşitul liniei precedente, apeşi combinaţia de taste Shift+Enter.

16.2. Cum inserezi data curentă?

Te poziţionezi în locul în care doreşti să apară această informaţie. Te poziţionezi pe meniul Insert(Inserare). Clic. Te poziţionezi pe Date and Time (Dată şi timp). Clic.

16.3. Cum selectezi o parte din textul scris?

Te poziţionezi înaintea primului caracter. Clic şi menţii apăsat butonul stâng al mouse-ului parcurgând textul dorit până la ultimul caracter.

56

Inserarea datei

Selectarea textului

Editarea unui nou

rând


16.4. Cum muţi sau copiezi un text?

Selectezi textul dorit. Te poziţionezi pe Edit (Editare). Clic. Te poziţionezi pe Cut (Decupare) sau Copy (Copiere). Clic. Poziţionezi cursorul acolo unde vrei să pui ce ai copiat. Te poziţionezi pe Edit (Editare). Clic. Te poziţionezi pe Paste(Lipire).Clic.

16.5. Cum anulezi/repeţi ceea ce ai tastat?

Te poziţionezi pe Edit (Editare). Clic. Te poziţionezi pe Undo/Repeat (Anulare /Repetare). Clic.

16.6. Cum selectezi tot ce ai scris?

Te poziţionezi pe Edit (Editare). Clic. Te poziţionezi pe Select All (Selectare totală). Clic.

16.7. Cum ştergi un bloc de text?

Selectezi blocul de text. Te poziţionezi pe Edit (Editare). Clic. Te poziţionezi pe Delete (Golire). Clic.

16.8. Cum verifici ortografic şi gramatical un text?

A. Pentru limba englezăPoziţionează cursorul la începutul documentului. Te poziţionezi pe Tools

(Instrumente). Te poziţionezi pe Spelling and Grammer (Corectare ortografică şi gramaticală)

B. Pentru texte scrise în alte limbiSe selectează textul scris. Te poziţionezi pe Tools (Instrumente). Te

poziţionezi pe Language (Limbă). Te poziţionezi pe Spelling and Grammer (Corectare ortografică şi gramaticală)

16.9. Cum lucrezi cu mai multe documente simultan?

Se pot deschide mai multe documente simultan, fiecare în propria lui fereastră (facilitează copierea şi mutarea textului dintr-un document într-altul sau consultarea informaţiilor dintr-un document în timp ce lucraţi la altul).

Lucrul cu mai multe documente se poate realiza prin următoarele metode:a) poţi lucra cu documente diferite, plasate în ferestre diferite:

Deschizi toate documentele de care ai nevoie (File-Open). Te poziţionezi pe meniul Window. Selectezi documentul care doreşti să fie activ;

b) poţi împărţi o fereastră în părţi mai mici (panouri): Te poziţionezi pe meniul Window. Selectezi opţiunea Split. Va apărea o bară verticală în fereastra documentului, tragi bara în sus sau în jos până când panourile au dimensiunile dorite. Clic.

57

Mutarea/ copierea

textului

Lucrul cu ferestre

multiple



1. Lansează în execuţie programul Word; (0,5 pct.)2. Creează un document nou; (0,5 pct.)3. Începe un rând nou la începutul documentului; (0,5 pct.)4. Inseraţi data curentă în noul rând; (1 pct.)5. Schimbă stilul paragrafului care conţine data curentă; (1 pct.)6. Copiază paragraful cu data şi pune-l la sfârşitul documentului; (1 pct.)7. Anulează ultima modificare; (0,5 pct.)8. Deschide un document existent; (0,5 pct.)9. Aranjează ferestrele deschise pe ecran astfel încât să vezi ambele

documente; (1,5 pct.)10. Copiază din primul document paragraful care conţine data curentă şi pune-

l în cel de-al doilea document; (1,5 pct.)11. Împarte noul document în două panouri; (1 pct.)12. Închide documentele. (0,5 pct.)


58

Timp estimat: 20 minute


TEMA 17MICROSOFT WORD. ARANJAREA ÎN PAGINĂ A UNUI

DOCUMENT

CONŢINUT:

17.1. Cum scrii texte îngroşate, înclinate, subliniate?;17.2. Cum stabileşti fontul scrisului?;17.3. Cum schimbi literele mari în mici şi invers?;17.4. Cum schimbi culoarea scrisului?;17.5. Cum inserezi un simbol?;17.6. Cum inserezi o imagine?;17.7. Cum scrii artistic în Word Art?;17.8. Cum decizi să-ţi apară/dispară rigla de pe marginea paginii?;17.9. Cum formatezi un paragraf?;17.10. Cum formatezi coloanele?;17.11. Cum adaugi chenare şi haşuri paragrafelor?;17.12. Cum setăm o pagină?;17.13. Cum numerotezi paginile?;17.14. Cum creezi antete şi subsoluri de pagină?;17.15. Cum creezi o notă de subsol?;17.16. Cum măreşti o pagină?;17.17. Cum realizezi o ecuaţie?.

Rezumat :

Programul Word nu ne permite doar să edităm un document, ci şi să-i conferim un aspect atractiv, prin aranjarea textului, aranjarea paragrafelor, stabilirea configuraţiei paginilor.

Obiective:

În această temă vei învăţa să efectuezi următoarele operaţiuni: Să selectezi tipuri/stiluri de caractere, dimensiuni de caractere şi culori; Să inserezi caractere speciale într-un document; Să utilizezi programul WordArt; Să utilizezi riglele; Să stabileşti spaţiile între rânduri şi paragrafe; Să adaugi chenare şi haşuri paragrafelor; Să configurezi pagina; Să creezi antete şi subsoluri; Să numerotezi paginile; Să creezi note de subsol şi note de final.

17.1. Cum scrii texte îngroşate, înclinate, subliniate?

Selectezi textul pe care vrei să-l evidenţiezi. Te poziţionezi pe unul dintre butoanele. Clic. Te poziţionezi în afara textului selectat. Clic.

59

Scrierea textelor


17.2. Cum stabileşti fontul scrisului?

Te poziţionezi pe Format. Clic. Te poziţionezi pe Font. Clic. Te poziţionezi pe săgeţile ▼ sau ▲ de sub căsuţa Font pentru a-ţi căuta felul scrisului. Clic. Te poziţionezi pe fereastra Font Style. Te poziţionezi pe stilul dorit. Clic. Te poziţionezi pe ▼ sau ▲ de sub căsuţa Size(Dimensiune) pentru a-ţi alege mărimea scrisului. Clic. Te poziţionezi pe Ok. Clic.

17.3. Cum schimbi literele mari în mici şi invers?

Selectezi cuvântul sau textul pe care doreşti să-l modifici. Te poziţionezi pe Format…Clic. Te poziţionezi pe Change Case (Modificare după caz) …..Clic. Observi că se deschide fereastra Change Case (Modificare după caz) …..Te poziţionezi pe scrisul care doreşti să-l obţii…..Clic. Te poziţionezi pe OK …..Clic.

17.4. Cum schimbi culoarea scrisului?Te poziţionezi pe Format (Format) Clic. Te poziţionezi pe Font (Font).

Clic. Se deschide fereastra Font. Te poziţionezi pe ▼ sau ▲ din căsuţa Color(Culoare font). Clic. Te poziţionezi pe culoarea dorită. Clic. Te poziţionezi pe Ok. Clic.

17.5. Cum inserezi un simbol?

Îţi poziţionezi cursorul acolo unde vrei să inserezi simbolul dorit. Te poziţionezi pe Insert(Inserare).Clic. Te poziţionezi pe Symbol (Simbol)… Clic. Îţi apare fereastra Symbol (Simbol). Te poziţionezi cu mouse–ul în căsuţa Font. Clic. Te poziţionezi pe fontul dorit. Clic. Te poziţionezi pe simbolul dorit.Clic. Te poziţionezi pe Insert(Inserare).Clic. Te poziţionezi pe Close (Închidere).Clic.

17.6. Cum inserezi o imagine?

Îţi poziţionezi cursorul acolo unde vrei să inserezi imaginea. Te poziţionezi pe Insert(Inserare). Clic. Te poziţionezi pe Picture (Imagine).Clic. Te poziţionezi pe Clip Art (Inserare miniatură)…Clic. Se deschide fereastra Microsoft Clip Gallery (Inserare miniatură). Te poziţionezi pe imaginea pe care doreşti. Clic. Te poziţionezi pe Insert(Inserare). Clic.

17.7. Cum scrii artistic în Word Art?

Te poziţionezi pe meniul Insert(Inserare). Clic. Te poziţionezi pe butonul Picture (Imagine). Clic. Te poziţionezi în partea dreaptă pe WordArt… Clic. Se deschide fereastra WordArt Gallery. Alegi tipul de cuvinte dorit, poziţionându-te cu săgeata mouse-ului pe el. Te poziţionezi pe OK. Clic. Apare fereastra Edit

60

Scrierea cu majuscule / minuscule

Schimbarea culorii

Inserarea

unei imagini

stabilirea fontului

1.1.1.1.3

Inserarea unui simbol

Scrierea artustică


Word Art Text, unde alegi mărimea dorită şi tastezi textul dorit. Te poziţionezi pe OK. Clic.

17.8. Cum decizi să-ţi apară/dispară rigla de pe marginea paginii?

Te poziţionezi pe View (Vizualizare). Clic. Te poziţionezi pe Ruler (Riglă). Clic.

17.9. Cum formatezi un paragraf?

Selectezi paragraful pe care doreşti să-l formatezi. Te poziţionezi pe Format(Format).Clic. Te poziţionezi pe Paragraph (Paragraf)… Clic. Te poziţionezi pe căsuţa Line spacing(Spaţiere). Te poziţionezi pe mărimea pe care doreşti 1,5 Lines (La 1,5 rânduri) sau Double (La 2 rânduri).Clic. Dacă doreşti să adaugi (sa iei) la cât ai setat pagina câţiva centimetri te poziţionezi pe săgeţile “” sau “” ale căsuţelor Left(La stânga) şi Right (La dreapta) la Indentation. Te poziţionezi pe căsuţa OK. Clic.

17.10. Cum formatezi coloanele?

Te poziţionezi pe Format. Clic. Te poziţionezi pe Colums (Coloane). Clic. Se deschide fereastra Colums (Coloane). Te poziţionezi pe forma pe care doreşti. Clic. Te poziţionezi pe căsuţa OK. Clic

17.11. Cum adaugi chenare şi haşuri paragrafelor?

Te poziţionezi în cadrul paragrafului pe care doreşti să-l modifici. Clic. Te poziţionezi pe meniul Format. Clic. Te poziţionezi pe opţiunea Borders and Shading (Borduri şi umbrire). Clic. Se deschide fereastra Borders and Shading (Borduri şi umbrire). Te poziţionezi pe eticheta Borders (Borduri) pentru, iar din zona Presets (Setare) îţi alegi chenarul dorit. Din lista Style (Stil) selectezi grosimea, stilul liniilor, culoarea chenarului. După ce ai selectat toate opţiunile dorite te poziţionezi pe căsuţa OK. Clic

17.12. Cum setăm o pagina?

Te poziţionezi pe File(Fişier). Clic. Te poziţionezi pe Page Setup (Iniţializare pagină). Se deschide o fereastră. Te poziţionezi pe comanda Margins (Margini) şi alegi dimensiunile dorite. Te poziţionezi pe Paper Size (Dimensiune hârtie). Clic. Te poziţionezi pe ▼ căsuţei Paper Size (Dimensiune hârtie). Te poziţionezi pe A4. Te poziţionezi pe Portrait (Tip portret). Te poziţionezi pe Ok. Clic.

17.13. Cum numerotezi paginile ?

61

Apariţia/dispariţia riglei

Formatarea coloanelor

Adăugarea haşurilor la paragrafe

Formatarea paragrafelor

Setarea paginilor

Numerotarea

paginilor


Te poziţionezi pe meniul Insert(Inserare). Clic. Te poziţionezi pe butonul Page Numbers(Numere de pagină). Se va deschide fereastra Page Numbers(Numere de pagină). Clic. Selectezi poziţia (din caseta Poziţie) şi alinierea(din caseta Aliniere) numerelor. Te poziţionezi pe căsuţa OK. Clic.

17.14. Cum creezi antete şi subsoluri de pagină?

Poziţionezi cursorul mouse-ului în pagina în care doreşti să introduci antetul şi/sau subsolul. Te poziţionezi pe View (Vizualizare). Te poziţionezi Header and Footer (Antet şi subsol). Introduci informaţia pe care doreşti să o scrii .Te poziţionezi pe Close (Închidere). Clic.

17.15. Cum creezi o notă de subsol ?

Poziţionezi cursorul mouse-ului în locul în care doreşti să apară marcatorul notei. Te poziţionezi pe Insert(Inserare). Te poziţionezi pe Footnote(Notă de subsol). Alegi opţiunea AutoNumber (Numerotare automată) pentru marcator numeric sau Custom mark (Marcaj Particularizat) pentru marcator alfabetic. Te poziţionezi pe OK. Clic. Introduci textul dorit.

17.16. Cum măreşti o pagină?

Te poziţionezi pe View (Vizualizare). Clic. Te poziţionezi pe Zoom (Panoramare). Clic. Apare fereastra Zoom. Te poziţionezi pe Ok. Clic.

17.17. Cum realizezi o ecuaţie?

Te poziţionezi cu cursorul unde doreşti să inserezi o ecuaţie în pagină. Te poziţionezi pe meniul Insert(Inserare). Clic. Te poziţionezi pe Object(Obiect). Clic. Apare fereastra Object (Obiect). Te poziţionezi pe Microsoft Equation. Clic. Apare o bară de opţiuni, formată din butoane care indică ce tipuri de simboluri se pot insera în ecuaţie utilizând butonul corespunzător, sau ce şablon se va aplica în continuare. Rândul de sus conţine simboluri şi operatori, iar jos aveţi şabloane pentru majoritatea tipurilor de ecuaţii întâlnite în matematică, fizică, etc.

Exemplu :Avem de tipărit următoarea ecuaţie : Din bara de opţiuni, alegem fracţie, sumă, radical, paranteze, indici,

ducându-ne la şabloanele corespunzătoare


62

Realizarea antetelor şi a subsolurilor

Realizarea notelor de subsol

Mărirea paginii

1.1.1.1.4

1.1.1.1.5

rierea



1. Lansează în execuţie programul Word; (0,5 pct)2. Deschide un document cu mai multe pagini; (0,5 pct) 3. Aliniază primul paragraf la dreapta, iar ultimul la centru; (1 pct)4. Stabileşte pentru 2,3 paragrafe un spaţiu diferit între rânduri ; (1 pct)5. Plasează un chenar cu umbră în jurul ultimului rând din document(1 pct)6. La sfârşitul documentului adăugaţi următoarea ecuaţie:

(1,5 pct)

7. Creează documentului următorul antet : “Informatică ”- de dimensiune 8, stil cursiv, aliniat dreapta ; (1 pct)

8. Inserează o notă de final ; (1 pct)9. Măreşte imaginea cu 200%;(0,5 pct)10. Numerotează paginile documentului. (0,5 pct)


63


TEMA 18MICROSOFT WORD. LUCRUL CU TABELE

CONŢINUT:

1.1. Cum realizezi un tabel?;2.2. Cum introduci date într-un tabel?;3.3. Cum selectezi un tabel?;4.4. Cum realizezi marginile unui tabel?;5.5. Cum ştergi un rând din tabel?;6.6. Cum ştergi o coloană din tabel?;7.7. Cum uneşti un grup de celule?;8.8. Cum împarţi o celulă în două sau mai multe celule?;9.9. Cum egalezi dimensiunile liniilor/coloanelor unui tabel?;10.10. Cum schimbi direcţia de scriere a textului?;11.11. Cum copiezi capul de tabel pe pagina următoare?;12.12. Cum realizezi un autotabel?;13.13. Cum realizezi solid (plin) în interiorul tabelului?;14.14. Cum realizezi un Text Box?;15.15. Cum selectezi unText Box?;16.16. Cum măreşti sau micşorezi un Text Box?;17.17. Cum realizezi marginile rotunde ale unui Text Box?;18.18. Cum colorezi un Text Box?;19.19. Cum stabileşti grosimea şi culoarea liniei Texet-Box-ului?;20.20. Cum faci modificări într-un Text Box?;21.21. Cum inserezi un simbol în Text Box?;22.22. Cum inserezi o imagine într-un Text Box?;23.23. Cum măreşti/micşorezi o imagine din Text Box?;24.24. Cum aliniezi un text în Text Box?;25.25. Cum aşezi o imagine în pagină fără să afectezi scrisul?;26.26. Cum calculezi?.

Rezumat:

Cu ajutorul programului Word putem realiza crearea, aranjarea în pagină şi prelucrarea tabelelor.

Obiective:

În această temă vei învăţa să efectuezi următoarele operaţiuni: Să creezi un tabel; Să introduci date într-un tabel; Să modifici un tabel; Să efectuezi calcule simple într-un tabel; Să creezi şi să modifici o casetă text;1. Cum realizezi un tabel?

64


Te poziţionezi unde doreşti să inserezi tabelul …..Clic. Te poziţionezi pe Table(Tabel). Clic. Te poziţionezi pe Insert Table(Inserare tabel) ….Clic. Observi că se deschide fereastra Insert Table(Inserare tabel). Stabileşti numărul de linii şi de coloane al tabelului. Te poziţionezi pe OK…..Clic.

2. Cum introduci date într-un tabel?

Pentru a tasta date într-un tabel, poziţionezi punctul de inserare în celula dorită şi tastezi. Pentru deplasarea la celula următoare apeşi tasta Tab sau deplasezi punctul de inserare.

3. Cum selectezi un tabel?

Te poziţionezi cu mouse-ul în tabel…Clic. Te poziţionezi pe Table(Tabel)…Clic. Te poziţionezi pe Select Table(Selectare tabel)…..Clic.

4. Cum realizezi marginile unui tabel?

Selectezi tabelul . Te poziţionezi pe Format. Clic. Te poziţionezi pe Borders and Shading (Borduri şi umbrire)….Clic. Observi ca s-a deschis fereastra Borders and Shading (Borduri şi umbrire)….. Te poziţionezi pe fereastra Border (Borduri). Clic. Te poziţionezi pe felul liniei în căsuţa Style (Stil).Clic. Te poziţionezi pe felul bordării (Box,Grid sau All).Clic. Te poziţionezi pe căsuţa OK. Clic.

5. Cum ştergi un rând din tabel?Te poziţionezi cu mouse-ul în afara tabelului, în dreptul liniei respective.

Clic. Te poziţionezi pe Table(Tabel). Clic. Te poziţionezi pe Delete Rows (Ştergere rânduri). Clic.

6. Cum ştergi o coloană din tabel ?

Te poziţionezi cu mouse-ul deasupra coloanei respective până se transfomă în . Clic. Te poziţionezi pe Table(Tabel). Clic. Te poziţionezi pe Delete Coloumns (Ştergere coloane). Clic.

7. Cum uneşti un grup de celule ?

Selectezi grupul de celule care urmează a fi unite. Te poziţionezi pe meniul Table (Tabel). Clic. Te poziţionezi pe Merge Cells (Îmbinare celule). Clic.

8. Cum împarţi o celulă în două sau mai multe celule?

Selectezi celula ce urmează a fi împărţită în mai multe celule. Te poziţionezi pe meniul Table (Tabel). Clic. Te poziţionezi pe Split Cells

65

Realizarea marginilor tabelului

Ştergerea rândurilor tabelului

Scindarea celulelor

Egalarea dimensiunilor liniilor sau coloanelor

Introducerea datelor în tabel

Ştergerea coloanelor tabelului

Unirea grupurilor de celule


(Scindare celule). Clic. Introduci în caseta Number of columns, numărul de coloane şi/sau în caseta Number of rows, numărul de linii. Te poziţionezi pe butonul Ok. Clic.

9. Cum egalezi dimensiunile liniilor/coloanelor unui tabel?

Selectezi liniile/coloanele. Te poziţionezi pe meniul Table (Tabel). Clic. Te poziţionezi pe Distribute Rows Evenly (Distribuire rânduri în mod egal) sau Te poziţionezi pe Distribute Columns Evenly (Distribuire coloane în mod egal). Clic.

10. Cum schimbi direcţia de scriere a textului?

Selectezi liniile/coloanele vizate. Te poziţionezi pe butonul Change Text Direction (Modificare orientare text) de pe bara de instrumente. Clic.

11. Cum copiezi capul de tabel pe pagina următoare?

Selectezi linia (liniile) ce reprezintă capul de tabel.Te poziţionezi pe meniul Table (Tabel). Clic. Te poziţionezi pe Headings (Repetare rânduri titlu). Clic.

12. Cum realizezi un autotabel?

Te poziţionezi cu cursorul acolo unde vrei să inserezi un tabel. Te poziţionezi pe Table(Tabel).Clic. Te poziţionezi pe Insert Table(Inserare tabel) ...Clic. Îţi stabileşti numărul de rânduri şi coloane. Te poziţionezi pe butonul AutoFormat (Autoformatare).... Clic. Îţi alegi felul tabelului din căsuţa Format. Clic. Te poziţionezi pe căsuţa OK. Clic. Observi că ai revenit în fereastra Insert Table(Inserare tabel).Te poziţionezi pe căsuţa OK. Clic.

13. Cum realizezi solid(plin)în interiorul tabelului?

Selectezi tabelul, rândul sau coloana. Te poziţionezi pe Format. Clic. Te poziţionezi pe Borders and Shading (Borduri şi umbrire). Clic. Te poziţionezi pe Shading (Umbrire). Clic. Te poziţionezi cu mouse-ul în secţiunea Patterns pe săgeata ▼a căsuţei Style (Stil) şi alegi.

14. Cum realizezi un Text Box?

Te poziţionezi pe Insert(Inserare). Clic. Te poziţionezi pe Text Box(Casetă text). Clic. Săgeata mouse-ului se transformă într-o cruce. Te poziţionezi cu cruciuliţa în pagină, apeşi pe butonul din stânga al mouse-ului şi ţii apăsat mutând mouse-ul în jos şi dreapta realizându-ţi o casetă. După ce ţi-ai stabilit mărimea Text Box-ului iei degetul de pe butonul mouse-ului .

15. Cum selectezi un Text Box?

După ce ai realizat un Text Box (Casetă text), te poziţionezi pe linia de contur a Text Box-ului până când apare cursorul cu crucea cu săgeţi. Clic. Observi că pe conturul Text Box-ului au apărut 8 puncte. Asta înseamnă că Text Box-ul tău s-a selectat.

66

Schimbarea direcţiei de scriere

Repetare rânduri

titlu

Realizarea unui Text Box

Selectarea unui Text Box

Realizarea autotabelului

Crearea unui solid în tabel


16. Cum măreşti sau micşorezi un Text Box ?

După ce ai selectat Text Box-ul (Caseta text), te poziţionezi pe punctele care se află pe marginea Text Box-ului. Observi că mouse-ul s-a transformat într-o săgeată cu dublu sens, apeşi şi ţii apăsat deplasându-te în partea în care doreşti şi până unde doreşti să modifici mărimea Text Box-ului. După ce ai stabilit mărimea iei degetul de pe buton.

17. Cum realizezi marginile rotunde ale unui Text Box?

Selectezi Text Box-ul (Caseta text).Te poziţionezi pe Draw (Desen).Clic. Te poziţionezi pe Change Autoshape (Modificare formă automată), în dreapta Basic Shapes(Forme de bază), din nou în dreapta pe figura care are colţuri rotunde.

18. Cum colorezi un Text Box?

Selectezi Text Box-ul (Caseta text). Te poziţionezi pe marginea Text Box-ului. Dublu Clic. Observi că s-a deschis fereastra Format Text Box. Te poziţionezi pe fereastra Colors and Lines (Culori şi Linii). Clic. Te poziţionezi pe căsuţa Color(Culoare) de la Fill. Clic. Te poziţionezi pe culoarea pe care doreşti. Clic. Te poziţionezi pe căsuţa OK. Clic

19. Cum stabileşti grosimea şi culoarea liniei Text Box-ului?

Selectectezi Text Box-ul (Caseta text). Te poziţionezi pe marginea Text Box-ului. Dublu clic. Observi că s-a deschis fereastra Format Text Box (Formatare căsuţă text). Te poziţionezi pe fereastra Line(Linie). Clic. Te poziţionezi pe căsuţa Weight (Grosime). Clic. Te poziţionezi pe grosimea liniei pe care doreşti. Clic. Te poziţionezi pe căsuţa Color(Culoare). Clic. Te poziţionezi pe culoarea pe care doreşti. Clic. Te poziţionezi pe căsuţa OK. Clic.

20. Cum faci modificări într-un Text Box?

Te poziţionezi cu mouse-ul în Text Box-ul(Caseta text) respectiv/ă. Clic. Observi că ţi-a apărut cursorul. Te poziţionezi cu cursorul acolo unde vrei să faci modificări. După ce ai terminat de făcut modificările dorite te poziţionezi cu mouse-ul în afara Text Box-ului. Clic.

21. Cum inserezi un simbol în Text Box?

Te poziţionezi cu mouse-ul în Text Box-ul(Caseta text) respectiv/ă. Clic. Observi că ţi-a apărut cursorul.Te poziţionezi pe Insert(Inserare). Clic. Te poziţionezi pe Symbol(Simbol)….Clic. Observi că a apărut fereastra Symbol. Te poziţionezi în căsuţa Font. Clic.Te poziţionezi pe fontul pe care doreşti. Clic. Te poziţionezi pe simbolul pe care doreşti. Clic. Te poziţionezi pe butonul Insert(Inserare). Clic. Te poziţionezi pe butonul Close (Închidere). Clic. 22. Cum inserezi o imagine într-un Text Box?

67

Mărirea/micşorarea unui Text Box

Colorarea unui Text Box

Stabilirea grosimii şi culorii liniei

Modificările într-un Text Box

Realizarea marginilor rotunde ale Text Box-ului.

Inserarea unui simbol

Inserarea unei imagini


Selectectezi Text Box-ul (Caseta text). Te poziţionezi pe meniul Insert(Inserare). Clic. Te poziţionezi pe butonul Picure (Imagine). Clic. Se deschide fereastra MICROSOFT GALLERY. Te poziţionezi pe imaginea dorită. Te poziţionezi pe butonul Insert(Inserare). Clic.

23. Cum măreşti /micşorezi o imagine din Text Box?

După ce ai inserat imaginea, o selectezi. Te poziţionezi cu mouse-ul pe punctele care apar pe linia imaginii inserate. Când mouse-ul s-a transformat într-o săgeată cu dublu sens. Clic, ţii apăsat şi te deplasezi în ce direcţie doreşti, după care eliberezi mouse-ul.

24. Cum aliniezi un text în Text Box?

După ce te-ai poziţionat acolo unde doreşti să schimbi alinierea. Te poziţionezi pe Format. Clic. Te poziţionezi pe Text Direction (Direcţie text). Clic. Apare fereastra Text Direction (Direcţie text). Alegi direcţia dorită. Clic. Te poziţionezi pe OK. Clic.

25. Cum aşezi o imagine în pagină fără să afectezi scrisul?

După crearea Text box-ului observi că scrisul nu poate fi aşezat decât deasupra şi sub pagină. Te poziţionezi cu săgeata mouse-ului pe imagine. Când apare cursorul cu crucea cu săgeţi apeşi clic pe butonul din dreapta al muse-ului fără să-l mişti. Apare o fereastră mică în care te poziţionezi pe ultima linie de jos pe care scrie Format*(Formatate casetă text). Clic pe butonul din stânga al mouse-ului. Îţi apare fereastra Format*(Formatare casetă text). Te poziţionezi pe Wrapping (Aspect). Clic. Te poziţionezi pe căsuţa sub care scrie None. Clic. Te poziţionezi pe OK. Clic.

26. Cum calculezi?

După introducerea cifrelor te poziţionezi acolo unde vrei să calculezi. Te poziţionezi pe Table(Tabel). Clic. Te poziţionezi pe Formula. Clic. Apare căsuţa Formula. Introduci formula dorită. Te poziţionezi pe OK. Clic.


1. Lansează în execuţie programul Word; (0,5 pct.)2. Creaţi un document cu denumirea STUDENT5 ; (0,5 pct.)3. În cadrul documentului creaţi următorul tabel: 1,5 pct.)

ANUL

CAZĂRI

68

Mărirea/micşorarea imaginilor din Text Box

Alinierea textelor în interiorul unui Text Box

Aşezarea imaginilor în pagină

Realizarea calculelor

Timp estimat: 20 minute.


VILA1

VILA2

VILA3

VILA4

2000

520 752 568 548

2001

460 654 327 785

2002

750 235 745 548

2003

635 850 566 655

4. Schimbă aspectul datelor din prima coloană ; (1 pct.)5. Adaugă o linie la începutul tabelului ; (1 pct.)6. Adaugă o linie dublă în jurul tabelului ; (1 pct.)7. Orientează textul din prima coloană de jos în sus. (1 pct.)8. Copiază tabelul într-un nou document ; (0,5 pct.)9. Salvează noul document cu denumirea STUDENT6. (0,5 pct.)


69


TEMA 19MICROSOFT WORD. LUCRUL CU GRAFICE

CONŢINUT:

1.1. Cum realizezi un grafic?;2.2. Cum introduci date în foaia de calcul (Datasheet)?;3.3. Cum inserezi şi ştergi linii sau coloane în foaia de calcul?;4.4. Cum selectezi un grafic?;5.5. Cum schimbi stilul de grafic prestabilit?.

Rezumat: Programul Word este însoţit de o aplicaţie încorporată pentru crearea

graficelor numită Microsoft Graph. Poţi utiliza Graph pentru a realiza grafice, pornind de la date existente sau introducând noi date.

Obiective:

În această temă vei învăţa să efectuezi următoarele operaţiuni: Să creezi un grafic; Să selectezi un grafic; Să schimbi stilul de grafic prestabilit ;

1. Cum realizezi un grafic?

Te poziţionezi acolo unde vrei să inserezi diagrama. Te poziţionezi pe Insert(Inserare). Clic. Te poziţionezi pe Object(Obiect). Clic. Apare fereastra Object (Obiect).Te poziţionezi pe săgeata ▼ în căsuţa Create New(Creare) a ferestrei unde este prezentat tipul obiectului (object type). Clic pe Diagramă Microsoft Chart. Te poziţionezi pe Ok. Clic.

Apare fereastra Diagramă Microsoft Chart în care există o diagramă predefinită . Se introduc datele corespunzătoare în tabelul Datasheet. Pentru definirea seriei de date pe linii selectezi DataSeries - Series in Rows, iar pentru definirea seriei de date pe coloane selectezi DataSeries- Series in Columns. Te poziţionezi în afara diagramei. Clic.

2. Cum introduci date în foaia de calcul (Datasheet)?

Activezi fereastra Datasheet, de la tastatură introduci datele în fiecare celulă. Pentru a te deplasa la altă celulă realizezi un clic pe aceea celulă.

3. Cum inserezi şi ştergi linii sau coloane în foaia de calcul(Datasheet)?

Selectezi linia(liniile) aflată dedesubt sau coloana(coloanele) aflată la dreapta poziţiei în care doreşti să inserezi o linie sau coloană. Te poziţionezi pe Insert(Inserare), alegi opţiunea Insert Row/Col.

70

Introducerea datelor în foaia de calcul

Inserarea/ştergerea liniilor/ coloanelor

Realizarea unui grafic


Dacă nu ai selectat o linie/coloană întreagă, va apărea caseta de dialog Insert în care vei selecta locul unde vrei să inserezi linia/coloana. Te poziţionezi pe Ok. Clic.

4. Cum selectezi un grafic?Te poziţionezi în interiorul graficului respectiv. Clic.

5. Cum schimbi stilul de grafic prestabilit ?

Te poziţionezi în interiorul graficului respectiv. Dublu clic. Apare fereastra Diagramă Microsoft Chart în care există o diagramă predefinită. Te poziţionezi pe meniul Chart(Diagramă). Selectezi opţiunea Chart Type (Tip Diagramă). Te poziţionezi pe stilul de grafic dorit. Clic.

71

1.1.1.1.6

lectare

Schimbarea stilului de grafic



1. Lansaţi în execuţie programul Word; (0,5 pct.)2. Creaţi un document cu denumirea STUDENT7; (0,5 pct.)3. În cadrul documentului creaţi şi reprezentaţi grafic următorul tabel: (2,5

pct.)

An 1

An 2

An 3

1. VENITURI (suma producţiilor valorice)

2500

2850

3200

2. CHELTUIELI directe

1600

1800

2650

4. Schimbaţi titlul graficului şi puneţi legenda în dreapta graficului(1 pct.)5. Adăugaţi un paragraf; (0,5 pct.)6. Schimbaţi culoarea graficului; (1 pct.)7. Selectează un nou tip de grafic şi o altă aranjare în pagină; (1 pct.)8. Închideţi documentul. (0,5 pct.)


72

Timp estimat 20 minute