temă licenţă

5/17/2018 Temă licenţă - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/tema-licenta-55b07da8388eb 1/34

UNIVERSITATEA “ANDREI

ŞAGUNA” DIN CONSTANŢA

FACULTATEA DE : ŞTIINŢE

ECONOMICE

Specializarea FINANŢE ŞI BĂNCI

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator ştiinţific

Lector Univ. Drd. Cristian Vanghele

Absolvent

Mi M i Mi b l



Mi M i Mi b l

CONSTANŢA

2012



UNIVERSITATEA “ANDREI

ŞAGUNA” DIN CONSTANŢA

FACULTATEA DE : ŞTIINŢE

ECONOMICE

Specializarea FINANŢE ŞI BĂNCI

MANAGEMENTUL

RESPECTĂRII

PREVEDERILOR LEGALE

PRIVIND

ÎNTOCMIREA,DEPUNEREA ŞI

ACHITAREA ÎN TERMEN A

OBLIGAŢIILOR FISCALE.

STUDIU DE CAZ



Coordonator ştiinţific

Lector Univ. Drd Cristian Vanghele

Absolvent

Miu Maria-Mirabela

CONSTANŢA

2012



Cuprins

Cuprins......................................................................5

5



Capitolul 1. CADRUL JURIDIC

DE REGLEMENTARE AL

OBLIGAŢIILOR FISCALE

1.1. CONCEPTUL OBLIGAŢIEI

FISCALE

Statul stabileşte in cadrul raportului juridic

fiscal, în mod unilateral, în sarcina persoanelor

juridice sau fizice obligaţia de a plăti la un anumit

termen în contul bugetului de stat o anumită sumă

de bani.

Principalul izvor al obligaţiilor fiscale este

Constituţia ¹.La art. 56 se prevede sarcina

cetăţenilor de a contribui la cheltuielile publice

prin impozite şi taxe.

Obligaţia fiscală defineşte conţinutul unui

raport juidic, deci se poate spune că obligaţia

fiscală este o obligaţie juridică ce are loc între statşi persoanele determinate de lege, iar în caz de

neexecutare, executarea este asigurată prin

intermediul constrângerii statului.

Temeiul legal al obligaţiilor fiscale:

6



În Codul de procedură fiscală² , respectiv art.22, se

prezintă principalele obligaţii de natură fiscală,

astfel:

- obligaţia de a declara bunurile şi veniturileimpozabile sau de a declara obligaţiile de

plată principale;

- obligaţia de a calcula şi înregistra atât

contabil cât şi fiscal toate sumele datorate

bugetelor publice

- obligaţia de a plăti la termenele legale toatecategoriile de sume datorate bugetelor

publice;

- obligaţia de a plăti majorări de întârziere

aferente obligaţiei principale

- obligaţia de a calcula, de a reţine şi a vărsa

la termenle legle sumele cuvenite bugetelor

publice care fac obiectul stopajului la sursă;

- orice alte obligaţii cre revin contribuabililor,

persoane fizice sau juridice, în aplicarea

legilor fiscale.

Codul procedurilor fiscale reglementează şi

cadrul general de manifestare a dreptului de

creanţă fiscală:

- dreptul de a percepe impozite, taxe şi

contribuţii, adică creanţe fiscale principale;

- dreptul de a percepe majorări de întârziere,

adică creanţe fiscale accesorii;

7



- dreptul la rambursarea TVA;

- dreptul organului fiscal de a solicita

stingerea obligaţiei ficale de către orice

plătitor în locul debitorului;- dreptul contribuabilului de a restitui sumele

plătite în măsura în care plata unor creanţe

fiscale a fost făcută fără temei legal.

Definiţia dată de Doctrina juridică în materia

teoriei generale a obligaţiilor , a avut în vederedefinirea obligaţiei atât în sens larg cât şi în sens

restrâns, astfel:

"În sens larg prin obligaţie se înţelege raportul

juridic în conţinutul căruia intră atât latura activă,

care reprezintă dreptul de creanţă ce aparţine

creditorului, cât şi corelativul acestui drept, adică

latura pasivă a raportului, care este datoria

debitorului; în sens restrâns, obligaţia desemnează

numai latura pasivă a raportului juridic, fiind deci

sinonimă cu datoria ce revine debitorului."

Cu alte cuvinte, în sens larg, obligaţia este acel

raport juridic în conţinutul căruia intră dreptul

subiectului activ care poartă numele de creditor,care cere subiectului pasiv numit debitor şi căruia

îi revine îndatorirea corespunzătoare de a da, a

face sau a nu face ceva, sub sancţiunea

8



constrângerii de stat în caz de neexecutare de

bunăvoie.

Obligaţia fiscală de celelalte obligaţii juridice se

distinge prin natura raportului juridic în conţinutulcăruia intră, respectiv faptul că ea intră în

conţinutul unui raport juridic fiscal.

1.2. Trăsături caracteristice şi comparaţia

cu creanţele fiscale

Obligaţia fiscală reprezintă conţinutul

fundamental al raportului juridic fiscal şi constă

în obligaţia juridică stabilită în mod unilateral

de către stat în sarcina persoanelor fizice şi

juridice de a plăti o sumă de bani la termene

prestabilite în contul bugetelor publice.

Particularităţile obligaţiei fiscale:

- Izvorul obligaţiei este întotdeauna legea sau

actul normativ cu valoare e lge care instituie

şi reglementează un venit al bugetului destat;

- Beneficiarul obligaţiei financiar-fiscale este

statul reprezentat de organele fiscale create

în cadrul administraţiei de stat;

9



- Condiţiile de stabilire, modificare şi stingere

a obligaţiei fiscale sunt reglementate în mod

unitar pentru toate categoriile de venituri

ficale. Modificarea obligaţiei poate fideterminată de cauzele prevăzute în general

de actele normative care reglementează

veniturile bugetare.

- Stingerea obligaţiei fiscale se realizează prin

modalităţi comune şi alte obligaţii juridice

cum ar fi: plata, executarea silită sau prescripţia dar şi prin modalităţi specifice

cum ar fi: scăderea sau anularea obligaţiei.

Particularităţile care individualizează obligaţia

fiscală privesc în special izvorul acestei obligaţii,

beneficiarul, obiectul, forma sa precum şi

condiţiile de stabilire, modificare şi stingere.

Izvorul obligaţiei fiscale va fi întotdeauna legea

sau actul normativ cu valoare de lege care instituie

şi reglementează un venit al bugetului general

consolidat. Prin lege se stabilesc categoriile de

persoane fizice sau juridice ce datorează bugetului

general consolidat veniturile respective, lementele

bugetului bugetar precum şi modalităţile de platăale acestuia.

Obiectul obligaţiei fiscale constă într-o sumă de

bani, aceasta fiind în prezent unica formă în care

10



statele moderne percep veniturile datorate

bugetului general consolidat.

Obligaţia fiscală este constantă, în formă scrisă,

prin titlul de creanţă fiscală care o individualizeazăla nivelul fiecărui contribuabil în raport de

veniturile obţinute sau de bunurile deţinute.

Întreaga societate este beneficiară obligaţiei

fiscale, deşi calitatea de creditor o are statul.

Modificarea obligaţiei ficale este determinată de

cauzele prevăzute de lege, respectiv: modificareaelementelor în raport de care s-a făcut

individualizarea obligaţiei fiscale, modificarea

termenelor de plată stabilite anterior, modificarea

situaţiei juridice a contribuabililor şi în general,

orice modificare a actelor normative ce

reglementează veniturile fiscale.

Stingerea obligaţiei fiscale se realizează prin

modalităţi comune şi alte obligaţii juridice cum ar

f: plat, executarea silită sau prescripţia, fiind

regelementate însă şi o serie de modalităţi

specifice, cum ar fi: compensarea, scăderea sau

anularea obligaţiei.

Creanţele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale

ce rezultă, potrivit legii, din raporturile de drept

material fiscal.

11



Creanţele fiscale se împart în două grupe şi anume:

1. creanţe fiscale principale care reprezintă :

- dreptul la perceperea taxelor, impozitelor,

contribuţiilor şi a altor sume care constituievenituri ale bugetului general consolidat

- dreptul la restituirea taxelor, impozitelor,

contribuţiilor şi a altor sume care constituie

venituri ale bugetului general consolidat

2. creanţe fiscale accesorii care reprezintă:

- dreptul la perceperea dobânzilor şi penalităţilor de întârziere.

Prin lege se arată că, prin administrarea

impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor

sume care constituie venituri ale bugetului

general consolidat se înţelege ansamblul

activităţilor defăşurate de organele fiscal în

legătură cu:

- înregistrarea fiscală;

- declararea, stabilirea, verificarea şi clectarea

impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor

sume datorate bugetului general consolidat;

- soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor

administrative fiscale.

Particularităţile titlului de creanţă fiscală:

12



1. Este un act juridic unilateral, deoarece

obligaţia fiscală e impusă unilateral de către

stat;

2. Este emis în formă scrisă;3. Este un act juridic declarativ de drepturi şi

obligaţii şi constă în dreptul statului de a

încasa o sumă de bani si obligaţia

contribuabililor de a plăti. Nu este un act

juridic constitutiv de drepturi şi obligaţii

pentr că obligaţia fiscală este preinstituită prin lege şi doar individualizată în titlul de

creanţă fiscală. Având în vedere caracterul

declarativ de drepturi şi obligaţii se poate

justifica şi efectul retroactiv în ceea ce

priveşte calcularea obligaţiei;

4. Este un act juridic cu caracter executoriu de

drept, organul fiscal poat să treacă direct la

executarea silită fără îndeplinirea unor

formalităţi prealabile.

Impozitele, taxele, contribuţiile şi orice alte sume

datorate bugetelor publice se pot stabili, fie prin

declaraţie fiscală întocmită şi depusă de către

contribuabil, fie prin decizie de impunere emisă decătre organul fiscal.

Legiuitorul prin Codul de procedură fiscală

reglementează titlul de creanţă

13



fiscală pe care îl defineşte ca fiind actul prin care

se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală,

întocmit de organele competente sau de persoanele

îndreptăţite, potivit legii .Titlurile de creanţă nu se referă doar la obligaţiile

fiscale (impozite şi taxe) acesta putând să conţină

şi alte categorii de obligaţii de natură pecuniară

(amenzi sau alte venituri nefiscale) .

Prin O.G. nr. 11/1996, titlul de creanţă bugetară a

fost stabilit de către legiuitor ca fiind actul princare se constată şi se individualizează obligaţia de

plată privind creanţele bugetare, întocmit de către

organele de specialitate, sau de persoane

împuternicite, potrivit legii .

Analizând cele două definiţii date titlurilor de

creanţă, în opinia specialiştilor aceştia consideră

că, vechea terminologie de „titlu de creanţă

bugetară” era mai corectă decât cea de „titlu de

creanţă fiscală" utilizat în legislaţia în vigoare.

În privinţa naturii juridice a titlurilor de creanţă

fiscală, în literatura juridică de specialitate, s-au

conturat două mari opinii :

- conform doctrinei de drept financiar, se susţinecă "titlul de creanţă fiscală, este un act de impunere

şi are natura juridică a unui act unilateral de drept

financiar public";

14



- conform doctrinei de drept administrativ, se

susţine că "titlul de creanţă este un act

administrativ";

Ţinând cont de legătura dintre dreptuladministrativ şi dreptul finanţelor publice şi având

în vedere faptul că titlul de creanţă fiscală se

bucură de o mare parte din caracteristicile actelor

de drept administrativ, consider că titlul de creanţă

fiscală are natura juridică:

- a unui act administrativ în privinţa formei,deoarece manifestarea unilaterală de voinţă are loc

în cadrul activităţii executive, de organizare a

executării legii şi de executare în concret a

acesteia, provenind de la persoane calificate, în

sensul de organe ale statului specializate în

activitatea financiară sau de alte persoane

împuternicite potrivit legii;

- a unui act de drept al finanţelor publice, chiar de

drept fiscal, în privinţa conţinutului.

Astfel rezultă că titlurile de creanţă fiscală au o

natură juridică mixtă de act administrativ-fiscal .

Titlurile de creanţă fiscală pot fi clasificate după

mai multe criterii.A. După scopul urmărit, putem distinge:

- titluri de creanţă explicite, întocmite exclusiv în

acest scop;

15



- titluri de creanţă implicite, adică acte care

implicit sunt şi titluri de creanţă fiscală, chiar dacă

au fost întocmite în alte scop;

B. După relaţia ce se poate stabili cu alte categoriide acte juridice există:

- titluri de creanţe fiscale principale;

- titluri de creanţe fiscale complementare

Cele mai importante titluri de creanţă sunt :

- decizia de impunere emisă de către organele

fiscale competente ;- declaraţia fiscală , angajamentul de plată sau

documentul întocmit de către plătitor ;

- decizia prin care se stabileşte şi se

individualizează suma de plată pentru creanţele

fiscale accesorii , reprezentând dobânzi şi

penalităţi de întârziere ;

- decalaraţia vamală ;

- documentul prin care se stabileşte şi se

individualizează obligaţia vamală, inclusiv

accesoriile acesteia ;

- procesul verbal de constatare şi sancţionare

contravenţională ;

- ordonanţa procurorului , încheierea saudispozitivul instanţei judecătoreşti , pentru

amenzile , cheltuielile judiciare sau alte obligaţii

fiscale .

16



Declaraţia fiscală este documentul care se depune,

în mod obligatoriu, la organele fiscale, de către

persoanele stabilite prin lege şi care conţine, în

principiu, o declarare a obligaţiilor fiscale ori a bunurilor sau veniturilor din a căror deţinere

decurg obligaţii fiscale, ale subiectului de la care

emană declaraţia.

Pentru întocmirea declaraţiei fiscale contribuabilul

completează un formular pus la dispoziţie gratuit

de către organul fiscal, care trebuie să fie corect,complet şi de bună credinţă , care se depune la

registratura organului fiscal , prin poştă sau prin

mijloace electronice .

Nedepunerea declaraţiei fiscale dă dreptul

organului fiscal să procedeze la stabilirea din

oficiu a obligaţiilor fiscale prin estimarea bazei de

impunere, dar nu înainte de înştiinţarea

contribuabilului despre faptul că a depăşit termenul

de depunere a declaraţiei fiscale şi că după trecerea

unui termen de 15 zile de la comunicarea

înştiinţării.

Decizia de impunere este actul administrativ fiscal,

emis de către organulcompetent şi care cuprinde obligaţia fiscală de

plată, ce cade în sarcina contribuabilului, desemnat

prin acel document, având obligaţia de a îndeplini

17



toate condiţiile de formă pentru această categorie

de acte.

În plus aceasta trebuie să cuprindă şi următoarele :

- tipul de impozit, taxă , contribuţie sau altă sumădatorată bugetelor publice ;

- baza de impunere ;

- cuantumul impozitului datorat de către

contribuabil pentru fiecare perioadă impozabilă;

Decizia de impunere produce efectul juridic de

individualizare a unei creanţefiscale iar în ipoteza neîndeplinirii obligaţiilor

fiscale , pe baza ei se porneşte executarea silită. Pe

baza şi cu ajutorul datelor cuprinse în deciziile de

impunere se întocmesc registrele de evidenţă a

contribuabililor denumite „ roluri fiscale”.

Conţinutul fundamental al raportului de drept

financiar public îl constituie

obligaţia stabilită unilateral de către stat în sarcina

contribuabililor (persoane fizice sau juridice) de a

plăti o anumită sumă de bani, la termenul stabilit,

în contul unuia din bugetele publice.

Trăsăturile titlurilor de creanţă:

- un act juridic constatator de drepturi si obligaţii, prin intermediul său nu se stabilesc obligaţii

fiscale, ci doar se constată existenţa obligaţiilor

stabilite prin lege şi se determină întinderea lor;

18



- se întocmeşte după caz, atât de contribuabili, cât

şi de organele fiscale ori chiar de un terţ obligat în

acest sens potrivit legii;

- este executoriu prin el însuşi nefiind necesară oaltă investire socială;

- sunt executorii din oficiu, existanţa acestora

constituind temeiul legal pentru pornirea urmăriri

silite a creanţelor bugetare, fără altă intervenţie în

declanşarea acestei proceduri.

1.3. Categorii de obligaţii fiscale

1. Stingerea obligaţiei fiscale

Plăţile către organele fiscale se efectuează prin

intermediul băncilor, trezoreriilor şi al altor

instituţii autorizate să deruleze operaţiuni de plată.

Plata obligaţiilor fiscale se efectuează de către

debitori, distinct, pe fiecare impozit, taxă,

contribuţie şi alte sume datorate bugetului general

consolidat, inclusiv dobânzi şi penalităţi deîntârziere.

Data stingerii obligaţiilor fiscale

19



În cazul stingerii prin plată a obligaţiilor fiscale,

momentul plăţii este:

a) în cazul plăţilor în numerar , data înscrisă îndocumentul de plată eliberat de organele sau

persoanele abilitate de organul fiscal;

b)în cazul plăţilor efectuate prin mandat poştal ,

data poştei, înscrisă pe mandatul poştal;

c)în cazul plăţilor efectuate prin decontare

bancară, data la care băncile debitează contul plătitorului pe baza instrumentelor de decontare

specifice, confirmate prin ştampila şi semnătura

autorizată a acestora;

d)pentru obligaţiile fiscale care se sting prin

anulare de timbre fiscale mobile, data înregistrării

la organul competent a documentului sau a actului

pentru care s-au depus şi anulat timbrele datorate

potrivit legii.

Mijloace de plată

Plata obligaţiei bugetare se face prin decontare

bancară, mandat poştal, în numerar sau prin

anulare de timbre mobile, la termenele stabilite

potrivit dispoziţiilor legale.

Ministerul Finanţelor Publice şi Banca Naţională a

României stabilesc de comun acord mijloacele de

20



plată autorizate care vor fi utilizate pentru plata

obligaţiilor bugetare prin decontare bancară.

Ordinea stingerii datoriilor

Dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de

impozite, taxe, contribuţii şi alte sume reprezentând

creanţe fiscale, iar suma plătită nu este suficientă

pentru a stinge toate datoriile, atunci se stinge

creanţa fiscală stabilită de contribuabil.

În situaţia în care contribuabilul nu stabileşte

creanţa fiscală ce urmează a fi stinsă, organul fiscal

competent efectuează stingerea obligaţiilor fiscale

în următoarea ordine:

a) sume datorate în contul ratelor din graficele de

plată a obligaţiilor fiscale, pentru care s-au aprobat

eşalonări şi/sau amânări la plată, precum şi

dobânzile datorate pe perioada eşalonării şi/sau

amânării la plată şi calculate conform legii;

b) obligaţii fiscale principale cu termene de plată

în anul curent, precum şi accesoriile acestora, în

ordinea vechimii;c) obligaţii fiscale datorate şi neachitate la data de

31 decembrie a anului precedent, în ordinea

vechimii, până la stingerea integrală a acestora;

21



d) dobânzi, penalităţi de întârziere aferente

obligaţiilor fiscale;

e) obligaţii fiscale cu termene de plată viitoare, la

solicitarea debitorului.

În situaţia în care debitorul nu efectuează plata

obligaţiilor fiscale, creditorul fiscal va proceda la

stingerea obligaţiilor fiscale pe care le

administrează, în conformitate cu ordinea de plată

reglementată de Codul de procedură fiscală, şi vaînştiinţa despre aceasta debitorul, în termen de 10

zile de la data efectuării stingerii.

Orice plată făcută după comunicarea somaţiei în

cadrul executării silite va stinge, mai întâi,

obligaţia fiscală stabilită în titlul executoriu.

Stingerea obligaţiei fiscale prin compensare

Prin compensare se sting creanţele administrate de

Ministerul Finanţelor Publice cu creanţele

debitorului reprezentând sume de rambursat sau de

restituit de la buget, până la concurenţa celei mai

mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atâtcalitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, dacă

legea nu prevede altfel.

Creanţele fiscale administrate de unităţile

administrativ-teritoriale se sting prin compensarea

22



cu creanţele debitorului reprezentând sume de

restituit de la bugetele locale, până la concurenţa

celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc

reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea dedebitor, dacă legea nu prevede altfel.

Compensarea se face de organul fiscal competent

la cererea debitorului sau înainte de restituirea ori

rambursarea sumelor cuvenite acestuia, după caz,

în ordinea prevăzută de lege. Organul fiscal poate

efectua compensare din oficiu ori de câte oriconstată existenţa unor creanţe reciproce.

Compensarea creanţelor debitorului se efectuează

cu obligaţii datorate aceluiaşi buget , urmând ca din

diferenţa rămasă să fie compensate obligaţiile

datorate altor bugete, în următoarea ordine:

a) bugetul de stat;

b) fondul de risc pentru garanţii de stat, pentru

împrumuturi externe;

c) bugetul asigurărilor sociale de stat;

d) bugetul Fondului naţional unic de asigurări

sociale de sănătate;

e) bugetul asigurărilor pentru şomaj.

2. Înlesniri la plata obligaţiilor fiscale

La cererea temeinic justificată a contribuabililor,

organul fiscal competent poate acorda pentru

23



obligaţiile fiscale restante, atât înaintea începerii

executării silite, cât şi în timpul efectuării acesteia,

înlesniri la plată, în condiţiile legii.

La cererea temeinic justificată a debitorilor, persoane fizice sau juridice, creditorii bugetari

locali, prin autorităţile administraţiei publice locale

care administrează aceste bugete, pot acorda,

pentru obligaţiile bugetare restante pe care le

administrează, următoarele înlesniri la plată:

eşalonări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor,redevenţelor, contribuţiilor şi a altor obligaţii la

bugetul local;

amânări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor,

contribuţiilor şi a altor obligaţii la bugetul local;

eşalonări la plata dobânzilor şi/sau a penalităţilor

de orice fel, cu excepţia dobânzilor datorate pe

perioada de eşalonare;

amânări şi/sau scutiri ori amânări şi/sau reduceri

de dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere, cu excepţia

dobânzilor datorate pe perioada de amânare;

scutiri sau reduceri de impozite şi taxe locale, în

condiţiile legii.

Procedura de acordare a înlesnirilor la plată pentru

creanţele bugetare locale se stabileşte prin acte

normative speciale.

24



Pentru acordarea înlesnirilor la plată creditorii

bugetari locali solicită debitorilor constituirea de

garanţii.

Obligaţiile fiscale se clasifică în următoarelecategorii:

a) obligaţii generate de desfăşurarea

activităţii curente:

- impozit pe profit

- impozit pe veniturile microîntreprinderilor

- TVA- Accize

- Impozit pe dividende

- Contribuţia la fondul special pentru sănătate

- Contribuţia la fondul special pentr

dezvoltarea şi monitorizarea punctelor de

control pentru trecerea frontierei, precum şi

unităţile vamale

- Taxele vamale, respectiv comisionul vamal

- Impozitul pe profitul obţinut din activităţile

comerciale ilicite sau din nerespectarea

legislaţiei privind protecţia consumatorului

b) obligaţiile generate de plata

drepturilor de personal care segrupează în:

1) obligaţii ale angajatorului:

- contribuţia pentru asigurările sociale (CAS)

19,75% pentru grupa a 3-a de muncă

25



- contribuţia pentru fondul de ajutor de şomaj,

respectiv 2,5%

- contribuţia pentru asigurţrile de sănătate,

respectiv 7%- contribuţia pentru asigurări în caz de

accidente şi boli profesionale; e difernţiată

în funcţie de activităţile desfăşurate 0,5%

(activităţi contabile şi revizie cod CAEN

7412- 1,7%)

2) obligaţii ale personalului- contribuţia pentru asigurările sociale (pentru

pensia suplimentară) 9,5% pentru grupa a 3-

a de muncă

- contribuţia pentru ajutorul de şomaj,

reprezentând 1%

- contribuţia pentru asigurările de sănătate,

respectiv 6,5%

- impozit pe venituril din salarii (plăţi

anticipate) 16% cotă unică (se scad din

veniturile pentru impozitul global

cheltuielile cu instalarea centrală termică,

termopan, asigurări)

3) obligaţii generate de elementele activeexistente în proprietatea sau în folosinţa

întreprinderii:

- impozit pe clădiri

- impozit pe terenuri neagricole

26



- impozit pe venitul agricol

- taxe asupra mijloacelor de transport

- taxe pentru folosirea terenurilo proprietate

de stat, utilizate în alte scopuri decâtagricultură şi sivicultură

- taxe pentru scoaterea terenurilor din

circuitul agricol şi silvic

- taxe de metrologie (verificarea unităţilor de

măsură şi control)

- taxe de meteorologie (sunt plătite de unităţi pentru ca INMH să le anunţe cum e vremea;

unităţi agricole , porturi)

- taxe pentru intabulare, pentru înregistrarea

în registru a proprietăţilor deţinute de către

întreprindere

4) alte obligaţii fiscale ale întreprinderii:

a) taxe locale:

- taxe pentru folosirea locurilor publice

- taxe pentru eliberarea avizelor, certifictelor

şi autorizaţiilor în domeniul construcţiilor

- taxe pentru folosirea mijloacelor de

publicitate, reclamă şi afişaj

- taxe pentru utilaje aflte în proprietate sau înfolosinţă (taxe pentru deţinerea cazanelor

pentru prepararea băuturilor alcoolice,

utilaje pentru dărăcit lâna-prelucrarea lânii)

- taxe pentru cântăritul mărfurilor

27



- taxe pentru tăiere animalelor în pieţe

- alte taxe locale

b) taxe de timbru:

- taxe pentru protecţiea modelelor şi desenelor industriale, pentru brevete, invenţie, pentru

mărci de fabrică şi comerţ, pentru

tipografiile circuitelor integrate la unităţile

de microelectronică

- taxe în domeniul autovizualului –taxe pentru

conceperea, producţia şi emiterea de program; taxe pentru deţinerea de receptoare

(radio şi TV)

- taxe pentru eliberarea certificatelor fiscale

- taxe pentru prestaţiile efectuate de

căpităniile de port din România l navele sub

pavilion românesc şi străin

- taxe pentru prestări de servicii în aeroporturi

- taxe pentru trecere podurilor peste Dunăre

- alte taxe:

acordarea licenţelor pentru jocuri de noroc

pentru analize efectuate în laboratoare

taxe pentru protecţia mediului

taxe pentru licenţe de transportImpozitele, taxele şi contribuţiile sunt instituite

prin legi, hotărâri Guvernamentale, Ordonanţe de

Guvern şi alte acte normative.

28



Apicarea reglementărilor cu caracter fiscal,

respectiv aşezarea şi perceperea impozitelor,

taxelor şi contribuţiilor se realizează prin existenţa

unui mecanism care are în vedere competenţa lui,metode, tehnici şi un instrument specific pentru

activitatea de urmărire şi control.

29



Capitolul 2. MANAGEMENTUL

ORGANIZĂRII EVIDENŢEI

OBLIGAŢIILOR FISCALE ŞI

AL RESPECTĂRII

PREVEDERILOR LEGALE

PRIVIND OBLIGAŢIILE

FISCALE.

30



2.1. NECESITATEA

ORGANIZĂRII EVIDENŢEI

OBLIGAŢIILOR FISCALE

Pe următoarele proceduri este întemeiată

organizarea evidenţei obligaţiilor fiscale:

a) ţinerea şi deschiderea din momentul

înregistrării în Registrul Fiscal de Stat

pentru fiecare contribuabil a

conturilor personale de evidenţă a

modificării, naşterii şi stingerii

obligaţiilor fiscale şi a contului

personal generalizat pe perioada

activităţii acestuia; b) reflectarea în conturile personale de

evidenţă pentru prioada de un an

fiscal a naşterii, modificării şi

stingerii obligaţiilor fiscale;

c) Se efectuează în temiul documentelor

justificative orice înscriere în sistemul

de evidenţă ce ţine de naşterea,

modificarea sau stingerea obligaţiei

fiscale;

31



d) Se fac permanent şi continuu cu

actualizare zilnică toate înscrierile în

conturile personale ale

contribuabilului;e) În conturile personale ale

contribuabilului înscrierile se fac în

ordinea cronologică de efectuare a

operaţiunilor privind naşterea,

modificarea sau stingerea obligaţiei

fiscale cu indicarea datei de efectuarea înscrierii;

f) Sub responsabilitatea personală a

executorului şi a persoanei

responasbile cu drept de semnătură

pentru emiterea documentului dat se

efectuează în strictă corespundere cu

modul stabilit de Inspectoratul Fiscal

Principal de Stat privind perfectarea

documentelor fiscale interne;

g) În sistemul de evidenţă al Serviciului

Fiscal de Stat obligaţiile fiscale se

specifică şi se reflectă corespunzător:

- codurilor subdiviziunilor contribuabililor şicodurilor fiscale;

- abilităţilor bugetului public naţional;

- razelor teritoriale de deservire a

contribuabililor de către organele fiscale în

32



ependenţă de amplasarea administrativ-

teritorială a contribuabilului şi a

subdiviziunilor acestuia;

- clasificaţiei bugetare de venituri,denumirilor, capitolelor şi paragrafelor.

h) reflectarea şi înregistrarea zilnică în

conturile personale ale

contribuabililor a faptului stingerii

obligaţiilor fiscale prin achitare

corespunzător încasării veniturilor bugetare, în baza informaţiei

recepţionate de unităţile Trezoreriei

de Stat;

i) verificarea zilnică şi lunară la sitaţia

din data de 1 a lunii imediat

următoare lunii de gestiune, a

veniturilor bugetare cumulative între

Inspectoratele fiscle teritoriale şi

unităţile Trezoreriei de Stat;

j) recepţionarea dărilor de seamă fiscale

în modul stabilit de Inspectoratul

Fiscal Principal de Statşi de prezentul

Regulament şi înlăturarea erorilor admise de către organele fiscale la

reflectarea în sistemul de evidenţă a

dărilor de seamă prezentate de

contribuabili;

33



k) asigurarea stingerii obligaţiilor fiscale

prin compensare, inclusiv restituirea

mijloacelor băneşti la conturile

bancare ale contribuabililor în modulstabilit de legislaţia fiscală în vigoare;

l) întocmirea actului de verificare asupra

obligaţiilor fiscale inclusiv asupra

restanţelor în modul stabilit de

prezentul Regulament, la solicitarea

contribuabilului;m) perfectarea de către organele fiscale a

rapoartelor asupra obligaţiilor fiscale,

inclusiv asupra restanţelor în modul

stabilit de prezentul Regulament.

34

temă licenţă

Documents