teza - ex. fiscalitate

130
Introducere Sistemul fiscal proces al Republicii Moldova, având o istorie relativ scurtă, este în evoluţie şi perfecţionare. Restructurările de ordin economic şi social trecerea de la economia centralizată la economia de piaţă necesită adaptarea administrării fiscale la noile condiţii. Relaţiile fiscale şi bugetare joacă un rol important în economia de piaţă. Din acest punct de vedere, impozitul constituie un instrument cu ajutorul căruia statul îşi mobilizează resursele financiare necesare pentru îndeplinirea funcţiilor sale specifice. Impozitul reprezintă o sursă importantă de finanţare a cheltuielilor publice. Procesul de descentralizare financiară în republica Moldova contribuie esenţial la accentuarea rolului al mecanismelor impozitare. Impozitele şi taxele, alocaţiile, subvenţiile şi transferurile bugetare, împrumuturile de stat acum nu mai sunt simple metode de prelevare şi de repartizare a resurselor financiare publice. În economia modernă ele constituie instrumente eficiente de dirijare a economiei la macronivel şi stau la baza politicilor macroeconomice ale guvernului. 3

Upload: alinus1980

Post on 15-Dec-2015

275 views

Category:

Documents


2 download

DESCRIPTION

sistemul fiscal

TRANSCRIPT

Page 1: Teza - Ex. Fiscalitate

Introducere

Sistemul fiscal proces al Republicii Moldova, având o istorie relativ scurtă,

este în evoluţie şi perfecţionare. Restructurările de ordin economic şi social trecerea de

la economia centralizată la economia de piaţă necesită adaptarea administrării fiscale

la noile condiţii.

Relaţiile fiscale şi bugetare joacă un rol important în economia de piaţă. Din

acest punct de vedere, impozitul constituie un instrument cu ajutorul căruia statul îşi

mobilizează resursele financiare necesare pentru îndeplinirea funcţiilor sale specifice.

Impozitul reprezintă o sursă importantă de finanţare a cheltuielilor publice. Procesul

de descentralizare financiară în republica Moldova contribuie esenţial la accentuarea

rolului al mecanismelor impozitare.

Impozitele şi taxele, alocaţiile, subvenţiile şi transferurile bugetare,

împrumuturile de stat acum nu mai sunt simple metode de prelevare şi de repartizare a

resurselor financiare publice. În economia modernă ele constituie instrumente eficiente

de dirijare a economiei la macronivel şi stau la baza politicilor macroeconomice ale

guvernului.

Obiectivul de bază al oricărui sistem fiscal rezidă în colectarea, într-un mod

prompt şi echitabil, de la toţi contribuabilii, indiferent de tipul de proprietate şi

management economic, a veniturilor necesare pentru finanţarea Programelor

Guvernamentale şi serviciilor prestate cetăţenilor şi agenţilor economici din Moldova.

Sistemul fiscal trebuie să genereze veniturile necesare pentru finanţarea sistemului de

învăţământ şi ocrotirii sănătăţii, drumurilor, serviciilor prestate de organele centrale şi

locale, securităţii interne şi externe a ţării. Structura sistemului fiscal poate fi

deasemenea elaborată într-un mod care ar permite Guvernului să acorde anumite

înlesniri sociale şi economice unor pături sociale şi sectoare specifice ale economiei

naţionale.

Vom încerca în continuare să facem o analiză a sistemului fiscal existent în

Republica Moldova.

3

Page 2: Teza - Ex. Fiscalitate

În această lucrare propunem spre examinare următoarele subiecte:

I. Sistemul fiscal: noţiuni şi componente

II. Rolul reformei fiscale în perioada de tranziţie

III. Căile de optimizare a sistemului fiscal în perioada de tranziţie

4

Page 3: Teza - Ex. Fiscalitate

Capitolil I. Sistemul fiscal: noţiuni şi componenţă

1.1. Structura sistemului fiscal în Republica Moldova

Conform Codului Fiscal sistemul fiscal al Republicii Moldova reprezintă

totalitatea impozitelor şi taxelor a principiilor, formelor şi metodelor de stabilire,

modificare şi anulare a acestora prevăzute de prezentul cod, precum şi totalitatea

măsurilor ce asigură achitarea lor.

Sistemul fiscal reprezintă o strategie unică în sistemul financiar a Republicii

Moldova şi include următoarele elemente:

Sistemul de impozite;

Aparatul fiscal;

Legislaţia fiscală.

Toate aceste verigi sunt strâns legate între ele, deoarece în baza legislaţiei

fiscale activează aparatul fiscal având ca scop utilizarea impozitelor ca surse de venit

ale statului. Eficienţa sistemului fiscal depinde de situaţia reală a fiecărui element al

lui. În sistemul de impozite trebuie să se respecte unele principii, cum sunt:

echitatea;

simpleţea procedeelor şi metodelor de determinare a tuturor elementelor de

impunere;

claritatea obligaţiilor şi drepturilor contribuabililor.

Sistemul de impunere trebuie să asigure stabilitatea impozitelor şi taxelor, să

propună un nivel optimal al fiscalităţii care nu ar stopa activitatea economică şi nu ar

agrava situaţia materială a populaţiei.

Legislaţia fiscală este chemată să stabilească normele juridice de instituire a

impozitelor şi sancţiunilor pentru nerespectarea disciplinei fiscale. Aparatul fiscal

trebuie să dirijeze activitatea de impunere a contribuabililor în materie de impozit, să

coordoneze aşezarea şi perceperea corectă a impozitelor.

Sistemul de impunere - reprezintă totalitatea impozitelor, taxelor şi altor plăţi

concepute în conformitate cu legislaţia fiscală în vigoare. Impozitele şi taxele,

5

Page 4: Teza - Ex. Fiscalitate

percepute în conformitate cu Codul Fiscal şi cu alte acte ale legislaţiei fiscale,

reprezintă una din sursele veniturilor bugetului public naţional.

Impozitele, taxele, încasările şi alte plăţi constituie vărsăminte obligatorii în

bugetul de stat sau în bugetele administrativ-teritoriale ori în fondurile extrabugetare

ale persoanelor juridice, şi fizice în modul, în mărimea, în termenul şi în condiţiile

stabilite de legislaţia fiscală.

Impozitele reprezintă o contribuţie bănească obligatorie cu titlu definitiv şi

nerambursabil, datorată conform legii statului de către persoanele fizice şi juridice

pentru veniturile pe care le obţin sau averea pe care o posedă.

Taxele sunt sume băneşti încasate de către organele de stat de la cetăţeni,

întreprinderi, instituţii şi organizaţii pentru anumite tipuri de servicii prestate. Din ele

fac parte taxele de înregistrare, de timbru, poştale, de judecătorie şi altele.

Încasările sunt plăţi stabilite de autorităţile administraţiei publice locale. Ele au

un caracter localş şi sunt vărsate de întreprinderi şi persoane aparte în bugetele

unităţilor administrativ-teritoriale pentru anumite tipuri de servicii prestate.

În conformitate cu Codul Fiscal impozitele instituite în Republica Moldova se

clasifică după 2 criterii:

1. după trăsăturile de fond şi formă:

directe

indirecte.

Impozitele directe – se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice şi

juridice în funcţie de veniturile şi averea acestora şi pe baza cotelor de impozit

prevăzute de lege. Ele se încasează direct de la contribuabil la anumite termene.

Impozitele indirecte – sunt acele impozite care se stabilesc asupra vânzării

bunurilor sau a prestării unor servicii. Ele nu se stabilesc nominativ asupra

contribuabililor.

2. după instituţiile ce le administrează:

de stat (republicane);

locale. Schema.1

6

Page 5: Teza - Ex. Fiscalitate

Sistemul de impozite al

Republicii Moldova

Impozite şi taxe republicane Impozite şi taxe locale

1. Impozitul pe venit 1.Imp. funciar2 .TVA Impozite 2.Imp. pe bun.imobil. 3.Accizele 3.Imp. pentru folos.4.Impozitul privat resurs.naturale5.Taxe vamale 4.Taxa p. amenaj. terit.6.Taxele percepute în Taxe 5.Taxa p. dr. de a org. fondul rutier licitaţii locale 6.Taxa hotelieră

7.Taxa p. amplasarea publicităţii 8.T. p.dr. de a aplica simbolice locală 9.T.p. amploarea unit. unit.comerciale 10.Taxa de piaţă 11.T.p.parcare autom. 12.T. balneară 13.T.de la posesorii de cîini 14.T.p. dr. de a efect.

film. cinematogr.

15.T.p.trecerea fontier.

de stat

16.T.p.dr.de a vinde în

zona vamală

17.T.p.dr.de a presta

transp.călătorilor.

7

Page 6: Teza - Ex. Fiscalitate

Impozitul pe venit, TVA şi accizele reprezintă surse de regularizare a

veniturilor sistemului bugetar.

Impozitul pe venit se prezintă sub două forme:

impozitul pe veniturile persoanelor fizice

impozitul pe veniturile persoanelor juridice.

Impozitul pe veniturile persoanelor fizice. Plătitorii acestor impozite sunt

persoanele fizice care au domiciliu sau rezidenţa într-un anumit stat, precum şi cele

nerezidente care realizează venituri din surse situate pe teritoriul statului. În

majoritatea cazurilor, impozitul pe venit se percepe de la fiecare persoană care a

realizat venituri, fiind o impunere individuală.

Impozitul pe veniturile persoanelor juridice. Plătitori ai acestui impozit sunt

societăţile de capital şi anume: S.A., S.R.L., Societatea în Comandită, Societatea

Cooperatistă, organisme cu personalitate juridică având scop lucrativ. Un sistem

eficient de impozitare se bazează pe principiile randamentului sporit şi al echităţii. Prin

randament sporit se înţelege faptul că impozitul influenţează în măsura cea mai mică

posibilă preţurile relative în cadrul unui sistem economic.

Taxa pe valoare adăugată (TVA). TVA este impozitul pe cifra de afaceri netă.

Baza TVA este valoarea adăugată creată la fiecare etapă a procesului de producţie şi

distribuire.

Taxele vamale –se percep de către stat asupra importurilor, exportului şi

tranzitului de mărfuri.

Accizele – taxa de consumaţie pe produs. De obicei ele sunt aşezate asupra

produselor cu cerere neelastică.

Prin impozitare funciară – se urmăreşte stimularea economică a utilizării

raţionale a pământului, protecţie şi valorificarea lui, mărirea fertilităţii solurilor,

egalarea condiţiilor social-economice de gospodărire pe terenuri diferite, asigurarea

infrastructurii localităţilor rurale, formarea fondurilor speciale de finanţare a acestor

acţiuni.

Impozitul pe bunurile imobiliare – a întrat în acţiune de la 01.01.1994.

Impozitul este aşezat pe bunurile imobiliare aflate pe teritoriul Republicii Moldova.

8

Page 7: Teza - Ex. Fiscalitate

Contribuabilii ale acestor impozite sunt:

1. întreprinderile, instituţiile, organizaţiile indiferent de forma de proprietate, care

sunt persoane juridice, rezidenţi şi nerezidenţi ai Republicii Moldova care au în

proprietate sau utilizare bunuri imobiliare.

2. persoane fizice, proprietari ai imobilului.

La stabilirea impozitelor şi taxelor se determină:

subiecţii impunerii;

obiectele impunerii;

cotele impozitelor şi taxelor;

modul şi termenele de achitare a impozitelor şi taxelor;

facilităţile privind impozitele şi taxele.

Subiecţii impunerii sunt persoanele juridice şi fizice, inclusiv din străinătate,

care îşi desfăşoară activitatea de producţie sau o altă activitate de antreprenoriat pe

teritoriul republicii, sau că primesc venit personal de pe urma prestării muncii

salarizate, activităţii de creaţie şi a altei activităţi individuale, sau că au în proprietate,

în posesie sau în folosinţă resurse naturale: pământ, bunuri impozabile.

Obiectele impunerii sunt veniturile, beneficiul, valoarea mărfurilor,

operaţiunile cu hârtii de valoare, folosirea resurselor naturale, inclusiv a pământului,

genurile de activitate, bunurile persoanelor fizice şi juridice, valoarea adăugată a

producţiei, a lucrărilor şi serviciilor prestate, alte obiecte impozabile în conformitate

cu legislaţia în vigoare.

Cota impozitului şi taxelor reprezintă impozitul aferent unei unităţi de

impunere. Impozitul poate fi stabilit în:

cotă fixă;

cotă procentuală.

Cotă fixă – o sumă absolută de unitate monetară aferentă unei unităţi de

măsură a impozitului.

Cota procentuală – un anumit procent asupra bazei de calcul. Ea poate fi

proporţională, progresivă, regresivă.

9

Page 8: Teza - Ex. Fiscalitate

Termenele de achitare a taxelor şi impozitelor – indică data la care sau până

la care impozitul trebuie achitat, faţă de stat. El apare, ca o dată fixă la care

obligaţiunea trebuie achitată.

Facilităţile privind impozitele şi taxele – un alt element prevăzut de actele

normative fiscale şi se referă la reduceri, scutiri, eşalonări.

Scutirile se aplică în vederea favorizării anumitor activităţi care folosesc forţă

de muncă cu randamentul scăzut.

Reducerile vizează atât scopuri sociale cât şi economice cum e cazul reducerii

bazei impozabile la impozitul pe venit reinvestit în anumite scopuri prevăzute de lege.

Amânările şi eşalonările au în vedere decalarea termenilor de plată şi

respectiv fragmentarea sumei de plată în mai multe tranşe, ce urmează să fie vărsate la

buget.

La stabilirea impozitelor şi taxelor pot fi prevăzute temeiurile care dau

contribuabilului, conform Codului Fiscal, dreptul la obţinerea unor facilităţi sub formă

de cote reduse, scutiri ş.a.

Pe parcursului anului fiscal, stabilirea de noi impozite şi taxe republicane şi

locale, în afară de cele prevăzute de Codul Fiscal, sau anularea ori modificarea

impozitelor şi taxelor în vigoare privind determinarea subiecţilor impunerii şi a bazei

impozabile, modificarea cotelor şi aplicarea facilităţilor fiscale se permit numai

concomitent cu modificarea corespunzătoare a bugetului de stat.

Deciziile autorităţilor administraţiei publice judeţelor, oraşelor (municipiilor),

satelor (comunelor), precum şi ale altor unităţi administrativ-teritoriale instituite în

condiţiile legislaţiei, cu privire la punerea în aplicare, la modificarea, în limitele

competenţei lor, a cotelor, a modului şi termenilor de achitare şi la aplicarea

facilităţilor se adoptă pe parcursul anului fiscal concomitent cu modificările

corespunzătoare ale bugetelor locale.

Aparatul fiscal al Republicii Moldova îl constituie: Inspectoratul Fiscal

Principal de Stat şi Inspectoratele Fiscale de Stat Teritoriale ale oraşelor, judeţelor care

sunt subordonate Inspectoratului Fiscal Principal de Stat şi sunt finanţate din contul

mijloacelor bugetului de stat. Sarcina principală a IFS de toate nivelele constă în

10

Page 9: Teza - Ex. Fiscalitate

popularizarea legislaţiei fiscale privind impozitele şi taxele şi exercită controlul asupra

respectării legislaţiei fiscale, corectitudinii calculului şi transferului deplin şi la timp în

buget a impozitelor şi altor plăţi stabilite de legislaţie. Activitatea aparatului fiscal este

determinată de Constituţia Republicii Moldova, legile Republicii Moldova, hotărârile

Parlamentului, decretele prezidenţiale, hotărârile Guvernamentale, deciziile organelor

de autoadministrare locală în li8mitele drepturilor acordate lor.

IFPS îndeplineşte următoarele funcţii:

organizarea activităţii inspectoratelor fiscale subordonate;

deţine controlul asupra activităţii lor;

organizarea explicării în mase a legilor cu privire la impozite şi taxe;

elaborarea metodelor şi metodologiei în domeniul fiscalităţii.

Funcţiile IST sunt:

asigurarea evidenţei complete a contribuabililor şi tuturor obiectelor impozabile;

executarea hotărârilor organelor locale de autoadministrare, referitor la

determinarea impozitelor şi taxelor locale şi acordarea înlesnirilor fiscale;

asigurarea completitudinii transferurilor lor la buget;

organizarea evidenţei evaluării şi realizării averii confiscate şi patrimoniului

sechestrat.

Administrarea fiscală reprezintă activitatea organelor de stat împuternicite şi

responsabile de asigurarea colectării depline şi la termen a impozitelor şi taxelor, a

penalităţilor şi amenzilor în bugetele de toate nivelurile şi în fondurile extrabugetare,

precum şi de efectuarea acţiunilor de cercetare penală în caz de existenţă a unor

circumstanţe ce atestă comiterea infracţiunilor fiscale.

Actul de control documentar privind respectarea legislaţiei fiscale întocmit de

organul fiscal sau decizie adoptată în baza acestui act trebuie să descrie obiectiv, clar,

laconic şi exact încălcările depistate ale legislaţiei fiscale şi ale modului de evidenţă a

veniturilor sau a altor obiecte ale impunerii. Referitor la fiecare încălcare fixată în

actul de control sau în decizia adoptată în baza acestui act trebuie să fie expus clar,

conţinutul încălcării cu referire la documentele contabile respective şi la alte materiale,

11

Page 10: Teza - Ex. Fiscalitate

indicându-se, totodată, care legi sau alte acte normative emise în baza lor au fost

încălcate.

Organele fiscale şi persoanele cu funcţii de răspundere ale acestora sunt

obligate să păstreze secretul comercial şi secretul datelor privind contribuabilul să

îndeplinească celelalte obligaţii prevăzute de legislaţie. Organele fiscale şi persoanele

cu funcţii de răspundere ale acestora care nu-şi îndeplinesc corespunzător obligaţiile

poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.

Legislaţia fiscală este concepţia susţinută de doctrina europeană a finanţelor

publice cu utilitatea de a individualiza şi pune în evidenţă ansamblu reglementărilor

juridice, financiare categoria normelor juridice privind veniturile publice care se

realizează primordial cu specificul fiscal al impozitării. Potrivit necesităţilor de

realizare practică a veniturilor bugetul, reglementarea juridică a impozitelor şi taxelor

cuprinde 2 categorii de norme juridice.

Categoria I – norme privind obiectul şi subiectul debitare de impozite, taxe şi

celorlalte venituri bugetare.

Categoria II - norme privind procedura fiscală a stabilirii şi încasării

impozitelor şi taxelor precum şi a soluţionării litigiilor dintre contribuabili şi

organizaţiile fiscale ale statului.

Prima categorie are în general un conţinut de drept material. Potrivit

necesităţilor de a institui legal fiecare impozit în parte, precizându-se obiectul,

subiectul impozabil sau taxabil de calcul, termenii şi alte condiţii de plată a acestora.

Cea de a doua categorie cuprinde normele fiscale de natură procedurală,

potrivit necesităţii de stabilire şi încasare a impozitelor, precum şi definitivare a lor în

cazuri de contestare. Alăturat acestora legislaţia fiscală este completată cu acte

normative care reglementează sancţiunile aplicabile contribuabililor care declară

corectitudinea obiectului impozitului sau săvârşesc alte infracţiuni fiscale, precum şi

cu acte normative privind executarea silită a impozitelor şi taxelor, în realitatea

financiară impozitele, taxele şi alte venituri bugetare fac parte din strategia finanţelor

publice şi în cadrul acestora sunt reglementate nu autonom, ci coordonat cu

reglementările cheltuielilor publice, bugetului de stat şi împrumutului de stat

12

Page 11: Teza - Ex. Fiscalitate

coordonat cu natura de drept public a acestor compartimente structurale ale finanţelor

publice. Reglementarea juridică a impozitelor şi taxelor este instituită potrivit unor

criterii de aplicare a legii fiscale în timp şi în spaţiu, astfel ca necesităţile şi interesele

finanţelor publice să fie protejate şi realizate în mod raţional şi conform maximelor

fundamentale a impunerii.

Aplicarea în timp a legii fiscale, guvernată de principiul anualităţii

impozitelor, îmbinat cu perceperea retroactivă a impozitelor în cazuri de omisiuni.

Aplicarea în spaţiu a legii fiscale, este dirijată de principiul teritorialităţii

impozitelor, coordonat cu cerinţa de evitare a dublei impuneri a veniturilor.

În Republica Moldova legislaţia fiscală este reprezentată de:

1.Codul Fiscal;

2.şi din alte acte legislative adoptate în conformitate cu acesta, cum ar fi:

Legea Republicii Moldova cu privire la serviciul fiscal nr.876-XII din 22.01.92.

Legea R.M. cu privire la impozitele şi taxele locale nr.186-XII din 22.01.92.

Legea R.M. cu privire la investiţiile străine nr.998-XII din 01.04.92.

Legea R.M. cu privire la bazele sistemului fiscal al R.M. nr.1198-XII din 17.11.92.

Actele normative adoptate de către Guvern, Ministerul Finanţelor, Serviciul

Fiscal de Stat în baza şi pentru executarea Codului Fiscal nu trebuie să contravină

prevederilor lui sau să depăşească limitele acestuia.

În cazul în care prevederile Codului Fiscal diferă de la prevederile altor acte

legislative privind impozitarea şi acordarea înlesnirilor fiscale, se aplică prevederile

Codului.

În cazul apariţiei unor coliziuni între actele normative adoptate de către

Guvern, Ministerul Finanţelor, Serviciul Fiscal de Stat şi a Codului Fiscal, se aplică

dispoziţiile codului.

Impozitarea se efectuează în baza actelor legislative fiscale publicate în mod

oficial, care sunt în vigoare la termenul stabilit pentru achitarea impozitelor şi taxelor.

Interpretarea prevederilor actelor legislaţiei fiscale se efectuează de către

organul care le-a adoptat, dacă actul respectiv nu prevede altceva. Orice interpretare se

publică în mod oficial.

13

Page 12: Teza - Ex. Fiscalitate

Dacă un acord internaţional sau o convenţie internaţională privind evitarea

dublei impuneri, la care R.M. este parte şi care este ratificat în modul stabilit,

stipulează alte reguli şi prevederi decât cele fixate în Codul Fiscal sau în alte acte ale

legislaţiei fiscale adoptate conform Codului Fiscal, se aplică regulile şi prevederile

acordului internaţional sau a Convenţiei internaţionale (prioretizare).

1.2. Analiza comparativă a sistemului fiscal a

Republicii Moldova faţă de alte ţări

Orientarea instrumentelor fiscale spre unul din scopurile politicii economice

trebuie să ţină seama de caracteristicile sistemului fiscal existent şi în acest caz se

poate constitui ca obiectiv specific adecvarea sistemului fiscal la cerinţele strategiei şi

politicii economice ale tranziţiei.

Introducerea noilor sisteme fiscale trebuie să urmărească atât reducerea

cheltuielilor totale prin concentrarea lor în domeniile esenţiale cum ar fi: serviciile

publice, infrastructura şi serviciile sociale. În acest fel se poate asigura lărgirea bazei

de impozitare prin introducerea unor noi domenii apărute în economie, cât şi scăderea

ratelor de impozitare, care trebuie să joace un rol important, deoarece contribuie direct

la înconjurarea investiţiilor, sporirea potenţială a veniturilor stimulând creşterea

economico-socială. În construirea noilor sisteme fiscale organismele economice şi

financiare europene consideră că în etapa actuală, trebuie avute în vedere câteva

direcţii:

1. Asigurarea eficienţii sistemului fiscal este elementul fundamental al reformei

care presupune practicarea unui tratament fiscal nediferenţiat, astfel încât presiunea

fiscală să fie împărţită corespunzător între diferiţi contribuabili fie ei indivizi sau

firme. Aceasta se poate realiza prin lărgirea bazei de impozitare şi dacă punctul central

al impozitării indirecte devine consumul final.

14

Page 13: Teza - Ex. Fiscalitate

2. Stabilitatea sistemului fiscal creează cadrul propice oricărei guvernări de a

dispune de venituri sigure fără a apela la schimbări frecvente ale regulilor şi ratelor de

impozitare.

3. Coerenţa sistemului fiscal care să armonizeze impozitele practicate la diferite

niveluri administrative.

1.2.1. Sistemul fiscal în Marea Britanie

Înţelegerea rolului şi locului impozitelor în Marea Britanie în societate a avut

loc la începutul secolului 17. Un rol mare în teoria impozitelor a avut-o economistul şi

filosoful Adam Smit,. Bazându-ne pe ideile lui Smit se poate sublinia patru principii

de bază:

1. principiul echităţii;

2. principiul confortului;

3. principiul determinării;

4. principiul economic.

Sistemul de impozite actual conţine cinci impozite de bază:

Impozitele directe pe venit (impozitul pe venit, impozitul pe capital, impozitul pe

avere).

Impozitele indirecte (cel mai răspândit este TVA).

Impozitele locale (cel mai mare este impozitul pe imobil).

Impozitul pe activitatea de întreprinzător.

Alte impozite.

În anii 1998-1999 încasarea veniturilor a fost următoarea: impozitele directe –

45,9%, impozitele indirecte – 31,4%, locale – 9,6%, impozitele pe activitatea de

întreprinzător – 7,4%, alte venituri – 5,7%.

Unul din impozitul principal a impozitelor directe este impozitul pe venit.

În Marea Britanie în comparaţie cu alte ţări, forma structurii impozitului pe

venitul lui este diferită care oferă împărţirea venitului pe părţi (grafice) în dependenţă

de sursa venitului (dividende, rente etc.) Fiecare grafic se împarte după un anumit

ordin. O astfel de diviziune urmăreşte un anumit scop să obţină impozitul de la

contribuabil.

15

Page 14: Teza - Ex. Fiscalitate

Sunt cinci grafice, unele din ele au o structură internă:

1. Graficul A – impozitul pe avere de exemplu plata obţinută din chirie;

2. Graficul C – veniturile obţinute din dividende;

3. Graficul D – (principalul) sunt foarte multe tipuri de impozite, deaceia se împarte în

6 părţi:

venitul, obţinut din vânzări, de exemplu venitul proprietarului de magazine.

venitul obţinut la prestarea serviciilor.

procentele obţinute, supuse impozitării.

venitul din hârtiile de valoare, aflate în străinătate.

venitul pe patrimoniu, aflat în străinătate.

1. Graficul E – se împarte în 3 grupe de venituri:

de la pensii

plătite de companii

subvenţii plătite de către Ministerul asigurării sociale.

2. Grafic F – dividende şi alte plăţi.

Impozitul pe venit se reţine din venitul impozabil. El se împarte în venitul din

salariu, şi din investiţii. Impozitul pe venit din salariu se reţine la contribuabil.

Una din principalele înlesniri este scutirea personală. La scutirea personală au

dreptul toţi contribuabilii, indiferent de sursa venitului. În momentul de faţă scutirea

personală în Marea Britanie este de 3445 lire.

Sunt trei cote a impozitului pe venit: 20%; 25; 40%.

Întreprinderile mici plătesc 25% din venit.

Impozitul pe capital sunt încasate de la realizarea anumitor active care aduc

venituri. Scopul impozitului este de a limita profitul afacerilor de speculă.

Impozitele se calculează ca diferenţa dintre preţul de piaţă a patrimoniului şi

preţul de cumpărare vechi. Impozitul se plăteşte după cotele impozitului pe venit dacă

contribuabilul este persoană fizică şi după cota standart dacă contribuabilul este

persoană juridică.

16

Page 15: Teza - Ex. Fiscalitate

La impozitul pe avere nu se impozitează primele 150 000 ₤ din costul averii

moştenite. După 150 000 L se aplică cota 40%. Aici figurează sistema deducerilor care

să fie de la 20 până la 80%.

La impozitele directe se poate referi şi cotizaţiile în Fondul Social, care sunt

folosite pentru plata pensiilor. Aceste cotizaţii se plătesc după una din următoarele

patru grupe:

1. la prima grupă se referă persoanele angajate la stat.

2. se referă persoanele care au întreprinderi individuale.

3. se referă la persoanele care nu sunt angajate în nici una din primele două

grupe.

4. sunt persoanele care activează individual, a căror venituri depăşesc o

anumită sumă.

Aceste grupe dau dreptul la plăţile corespunzătoare. Pentru persoanele care fac

parte din prima grupă mărimea cotizaţiilor diferă. Dacă venitul constituie nu mai mult

de 54£ pe săptămână ei sunt scutiţi de impozit. Dacă venitul depăşeşte această sumă

atunci mărimea cotizaţiilor este de 2% din primele 54£ şi 9% din suma rămasă dar nu

mai mare de 405£ pe săptămână. Persoanele din a doua şi a treia grupă se plătesc după

următoarele cote: 5,35 şi 5,25£ pe săptămână. După a patra grupă cota cotizaţiei este

de 6,3%.

Cum s-a spus mai sus, principalul loc printre impozitele indirecte îl ocupă

TVA. El ocupă locul doi după impozitul pe venit, şi formează 17% din bugetul de stat.

Baza a TVA o constituie valoarea adăugată la fiecare etapă de producţie şi distribuire

adică diferenţa dintre vânzarea şi cumpărarea efectuată de întreprindere.

Cota standart în Marea Britanie a TVA, constituie – 17,5%. De TVA sunt

scutite următoarele tipuri de produse şi servicii:

produsele alimentare;

cărţile;

medicamentele;

produsele de import şi export;

energie electrică ;

17

Page 16: Teza - Ex. Fiscalitate

plata pentru apă şi canalizare;

construcţia locuinţelor;

îmbrăcăminte pentru copii;

asigurările.

Printre impozitele indirecte locul doi îl ocupă accizele. Produsele care sunt

supuse accizelor sunt următoarele: băuturile alcoolice, articole de tutun, produsele

petroliere, mijloacele de transport. Accizul la băuturile alcoolice şi produsele

petroliere sunt stabilite în cote fixe pe unitate de produs la tutun este stabilit în cote

procentuale asupra preţului de vânzare. De obicei cotele accizelor oscilează între 10 şi

30%.

Printre impozitele locale principalul este impozitul pe imobil. El se încasează

de la proprietari sau de la arendatorii imobilului. Aici intră impozitul funciar. Printre

plătitorii acestui impozit sunt persoanele care închiriază locuinţe şi proprietarii

locuinţelor. Costul imobilului se apreciază de obicei o dată în 10 ani.

Principala sursă de formare a veniturilor bugetului consolidat îl constituie

impozitele federale. Impozitele federale încasate în bugetul local şi de stat constituie

70 şi 90%.

1.2.2. Sistemul fiscal în Germania

Dezvoltarea economică a Germaniei după cel deal doilea război mondial este

legată de numele economistului Ludovig Erhard. Încă de pe timpul lui în Germania la

baza formării sistemului de impozit stau câteva principii:

impozitele sunt minimale după posibilitate;

minimale ori mai precis minimal necesare;

impozitele nu pot influenţa concurenţa; impozitele depind de structura politică;

impozitele sunt îndreptate spre o repartizare mai precisă a veniturilor;

sistemul de impozite exclude duble impuneri.

Principalele impozite în Germania sunt:

impozitul pe venit (a persoanelor fizice);

impozitul pe activitatea de întreprinzător;

TVA;

18

Page 17: Teza - Ex. Fiscalitate

Impozitul pe meşteşug;

Impozitul pe imobil;

Impozitul funciar;

Impozitul plătit la procurarea lotului de pământ;

Fondul social;

Impozitul pe avere;

Accizul;

Taxa vamală.

Cel mai mare venit aduce TVA. El consideră 25% din venitul bugetului al

doilea loc după impozitul pe venit. Cota standart a impozitului o constituie 15%,

produsele alimentare de bază de asemenea cărţile şi revistele se impozitează la cota

redusă de 7%. TVA în Germania are careva trăsături. Agentul economic la care venitul

anual precedent nu a depăşit suma de 20 000 mărci, iar în anul curent nu va depăşi

suma de 100 000 mărci, este scutit de plata TVA. Acest agent economic este plătitor

de impozitul pe venit, dar nu de TVA.

Dar dacă agentul economic are în anul fiscal un venit nu mai mare de 60 000

mărci atunci el are dreptul la impozitarea regresivă şi încasează la buget numai 80%

din suma calculată a TVA. În Germania sunt două cote a impozitului pe profit a

echităţii de întreprinzător. Dacă profitul nu se divizează atunci cota este de 50%. Iar

dacă se divizează sub formă de dividende cotele sunt respectiv sub 36%.

Accizele se încasează în bugetul federal cu excepţia accizului la bere ce se

încasează la bugetul pământurilor.

Impozitul pe meşteşug – este din principalele impozite locale – se impun

întreprinderilor fizice.

Drept bază de calcul a impozitului serveşte profitul din activitatea de meşteşug

şi capitalul companiei. Cota impozitului este stabilită de organele municipale. De

exemplu: cota de 5% din profit şi 0,2% din costul fondurilor de bază. De aici rezultă

următoarele: minimum care nu se impozitează constituie 36 000 mărci venitul şi 120

000 capitalul.

19

Page 18: Teza - Ex. Fiscalitate

Impozitului funciar se impun întreprinderile agricole şi gospodăriile silvice,

parcelelor de pământ a companiilor şi persoanelor fizice. De obicei cota este de 1,2%,

sunt scutite de impozitul funciar întreprinderile de stat şi instituţiile religioase.

Un impozit mai vechi în Germania îl constituie impozitul pe proprietate. Cota

impozitului la persoanele fizice constituie 1%. Persoanele juridice plătesc 0,6%. La

persoanele fizice minimum impozabil constituie. Până LA 120 000 DM. Pentru

persoanele juridice – 20 000.

Impozitul pe imobilul întreprinderilor. Imobilul se supune la o impozitare

triplă: impozitul pe meşteşug, impozitul funciar şi impozitul pe proprietate.

In comparaţie cu alte impozite acest impozit se plăteşte chiar dacă

întreprinderea în anul dat a avut pierderi.

La persoanele fizice impozitării se supun conturile bancare, hârtiile de valoare,

bijuteriile, obiectele de artă.

Cota impozitului pe moştenire depinde de costul imobilului şi gradul de

rudenie. Se deosebesc patru categorii de moştenitori

Tabelul 1. Cotele maxime şi minime

Categ

orie

Gradul de rudenie Cota impozitului %

Până la 50 mii

DM

Mai mult de

100 mln DM

1. Copii 3 35

2. Nepoţii şi părinţii (la primirea

moştenirii)

6 50

3. Fraţii, surorile şi părinţii (la

dăruire)

11 65

4. Altele 20 70

Sumele care nu se impozitează de asemenea sunt diferite: pentru ele constituie

250 000 DM, pentru copii 90 000 DM, nepoţi 50 000 DM, fraţi şi surori + 0000 DM.

20

Page 19: Teza - Ex. Fiscalitate

Impozitul pe venit în Germania este un impozit progresiv. Cota minimală este

de 19%, maximală 53%. Minimum neimpozabil – 1536 DM pe lună pentru persoanele

singure şi 3072 DM pentru cuplurile familiare. Cota maximală se aplică la persoanele

a căror venituri depăşesc 120 000 DM şi 240 000 DM pentru familii.

Obiectul impunerii a impozitului pe venit îl constituie veniturile pe care le

obţin persoanele fizice şi juridice.

La impozitul reţinut din salariu se aplică aşa categorii cum sunt: grupele de

impozite, tăbliţele de impozite şi hărţile de impozite. Există grupe de impozite, după

care se clasifică angajaţii şi slujbaşii:

I grupă – celibatari;

II grupă – celibatară fără copii, divorţaţi, sau persoanele văduvi care cu copii

la întreţinere.

III grupă – căsătoriţi, dacă în familie lucrează unul din soţi.

IV grupă – lucrează şi soţul şi soţia.

V grupă – lucrătorii căsătoriţi, unul din care se impozitează după III grupă.

VI grupă – lucrătorii care cu salariu din mai multe locuri de muncă.

Poziţia cheie în legislaţia fiscală aparţine federaţiei. În acelaş timp pentru

finanţarea a celor trei niveluri de conducere, sistemul de impozite a Germaniei este

formată în aşa fel încât, cele mai importante surse formează două sau trei bugete.

Impozitul pe venit a persoanelor fizice se divizează în următorul fel: 42,5% se

încasează. Poziţia cheie în legislaţia fiscală aparţine federaţiei. În acelaş timp pentru

finanţarea a celor trei niveluri de conducere, sistemul de impozite a Germaniei este

formată în aşa fel încât, cele mai importante surse formează două sau trei bugete.

Impozitul pe venit a persoanelor fizice se divizează în următorul fel: 42,5% se

încasează în bugetul federal, 42,5% - în bugetul funciar corespunzător, 15% - în

bugetul local. Impozitul pe activitatea de întreprinzător se încasează în părţi egale între

bugetele federale şi bugetul funciar. TVA de asemenea se divizează în trei bugete.

1.2.3. Sistemul fiscal în Franţa

Sistemul de impozite în Franţa se poate împărţi în trei grupe mari:

impozitul pe venit, care se plătesc din venit în momentul obţinerii lui;

21

Page 20: Teza - Ex. Fiscalitate

impozitul pe consum, se încasează atunci când venitul se cheltuie;

impozitul pe capital, la care se impozitează proprietatea.

Sistemul de impozite în principiu este orientată spre impozitele pe venit

(profit) şi impozitul pe consum.

Locul principal în sistemul bugetar îl ocupă TVA. Franţa este patria a TVA.

Cota standard a TVA în Franţa este de 18,6%. Cota majorată este de 22% dar ea este

aplicată unor tipuri de articole ( automobile, articole de cinema şi blănuri preţioase).

Cota redusă este de 5,5% se aplică la majoritatea produselor alimentare, şi produselor

agricole, pentru cărţi şi medicamente.

Sunt şi unele scutiri de TVA. Pot fi scutiţi de TVA agenţi economici care pe

parcursul anului fiscal, au obţinut un venit ce nu a depăşit 70 000 franci. În acest caz

ei sunt scutiţi de TVA, de la începutul anului următor a anului fiscal.

Printre mărfurile supuse impozitării se numără în primul rând băuturile

alcoolice din tutun, chibritele, articolele din metale preţioase, berea şi apa minerală.

În numărul impozitelor se include şi taxa vamală. Principalul scop a taxei

vamale nu este obţinerea venitului ci paza peţii interne şi a industriei autohtone.

Taxele vamale sunt un instrument a economiei politice. Ele trebuie să echilibreze

preţurile la mărfurile importate şi a articolelor analogice a pieţei interne. Ca regulă,

taxele vamale se reţin din preţul mărfii.

Impozitul pe venit se aplică asupra profitului net a întreprinderii, care este

egală cu diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile întreprinderilor. Cota impozitului este

de 34%. În unele cazuri ea poate să ajungă până la 42%.

Un loc important în Franţa îl ocupă impozitul pe venit a persoanelor fizice.

Impozitul pe venit a persoanelor juridice are un caracter progresiv, cu cota de la zero

până la 56,8%. Nu se impozitează veniturile care nu depăşesc suma de 18140 franci.

Cota maximă se aplică pentru veniturile care sunt mai mari de 246 770 franci.

În Franţa există reguli speciale de impozitare a veniturilor obţinute din

operaţiile cu bunurile imobiliare, cu hârtiile de valoare. Aşa, profitul obţinut de la

vânzarea patrimoniului se include în venitul supus impozitării. De impozit sunt scutite

22

Page 21: Teza - Ex. Fiscalitate

veniturile obţinute din vânzarea locuinţei de bază, şi de la vânzarea locuinţelor care au

fost în proprietate nu mai puţin de 32 de ani.

Cota impozitului diferă în dependenţă de termenul în care imobilul s-a aflat în

proprietatea vânzătorului. Cota maximală se aplică dacă termenul a fost mai mic de 2

ani. Cota se poate reduce până la zero în dependenţă de termen.

Profitul obţinut din operaţia cu hârtiile de valoare, se impozitează cu cota de

16% în acele cazuri dacă mărimea anuală a veniturilor de la aceste depăşeşte limita

stabilită.

Mari venituri aduc bugetului impozitele pe proprietate. Impozitării se supun

patrimoniul, hârtiile de valoare.

La patrimoniu se referă clădirile, întreprinderile agricole şi industriale, averea

mobilă, acţiunile, obligaţii. Impozitul pe proprietate are un caracter progresiv. Suma

impozitului pe venit şi a impozitului pe proprietate nu trebuie să depăşească 85% din

totalul venitului.

Tabelul 2. Scara impozitului pe proprietate

Costul patrimoniului Cota impozitului %Până la 4260000 0De la 426000 până la 6920000 0,5De la 6920001 până la 13740000 0,7De la 13740001 - 21320000 0,9De la 21320001 - 41280000 1,2Mai sus de 41280000 1,5

Obiectul impunerii îl constituie fondul de salariu în formă bănească şi

naturală, inclusiv plăţile obligatorii referitoare la salariu. Impozitul are un caracter

progresiv. El se încasează în buget după următoarele cote: 4,5% pentru fondul de

salariu în sumă de 35 900 franci, 8,5% - de la 35 901 până la 71 700 franci şi 13,6% -

mai sus de 71 700 franci.

Pe lângă aceasta muncitorii plătesc impozitul pe învăţământul profesional

după cota 0,5% din fondul anual. Scopul impozitului este finanţarea dezvoltării

învăţământului tehnic – profesional în ţară.

23

Page 22: Teza - Ex. Fiscalitate

La întreprinderile la care sunt angajaţi 10 sau mai multe persoane patronii sunt

obligaţi să participe la construcţia locuinţelor. Ei pot direct să investească în

construcţie sau pot să acorde un împrumut angajaţilor săi. Indiferent de tipul

participării la aceste scopuri se cuvine de reţinut 0,65% din fondul anual de

remunerare.

Un loc important în sistemul de impozite al Franţiei îl ocupă impozitele

locale. Mărimea bugetelor locale, ajunge până la 60% din bugetul ţării. Dinamica lor

se caracterizează printr-o creştere rapidă.

În sistemul impozitelor locale urmează de accentuat următoarele:

impozitul pe pământurile cu construcţii;

impozitul pe pământurile fără construcţii;

impozitul pe imobil;

impozitul profesional.

Cotele acestor impozite sunt stabilite de către organele de conducere locale

concomitent cu adoptarea Bugetului de Stat. Mărimea lor nu poate depăşi limita

maximă stabilită.

Impozitul pe pământurile cu construcţii sunt încasate de pe parcelele

construite. De acest impozit sunt scutite întreprinderile de stat, clădirile care se află în

afara oraşelor şi sunt destinate pentru agricultură. Impozitul nu se încasează de la

persoanele fizice care depăşesc vârsta de 75 de ani.

Impozitul pe pământurile fără construcţii se referă la păduri, păşuni, câmpuri,

lacuri, etc. De impozit sunt scutite pământurile aflate în proprietatea statului.

Impozitul pe imobil îl plătesc atât proprietarii locuinţelor cât şi arendatorii.

Impozitul profesional se încasează de la persoanele fizice şi juridice care

permanent se ocupă cu activitatea profesională.

De remarcat că sistemul bugetar – fiscal caracteristic ţărilor dezvoltate

porneşte de la rolul primordial al impozitelor directe, deoarece anume ele, fiind mai

elastice, influenţează mai activ şi eficient procesul de producţie. În ţările dezvoltate

accentul e pus pe impunerea veniturilor persoanelor fizice din următoarele

24

Page 23: Teza - Ex. Fiscalitate

considerente. Această taxă se distinge prin baza largă a impozitării determinată cel

puţin de masa persoanelor fizice.

Analiza comparativă a taxelor fiscale stabilite în diferite ţări permite de a

conclude că sistemul impozitar al Moldovei e bazat pe taxe relativ joase în special

pentru persoane fizice.

Moldova în general, se distinge prin cele mai minore taxe de impozitare a

veniturilor persoanelor fizice. Taxa maximă de impunere 28% e mult mai joasă,

comparativ cu celelalte ţări care variază în limitele 40-65%.

1.3. Metode, forme, principii de percepere, aşezare şi impunere a

impozitelor şi taxelor

Impunerea reprezintă un complex de măsuri şi operaţii efectuate în baza legii

care au scop stabilirea impozitului ce revine în sarcina unei anumite persoane fizice

sau juridice. Pentru ca un sistem fiscal să poată fi considerat raţional trebuie să

satisfacă următoarele principii:

1. Principiul impunerii echitabile – presupune egalitatea în materie fiscală.

Se cunoaşte egalitatea în faţa impozitelor şi egalitatea prin impozite.

Egalitatea în faţa impozitului presupune că impunerea să se facă în acelaş mod

pentru toate persoanele fizice sau juridice indiferent de locul unde domiciliază sau îşi

au sediul deci să nu existe deosebiri de tratament fiscal de la o zonă la alta a

republicii. Totodată impunerea să se facă în acelaş mod pentru toate activităţile

economice indiferent de forma de proprietate sau forma juridică în care sunt

organizate şi funcţionează.

În ultima instanţă egalitatea în faţa impozitului presupune neutralităţile lui.

Egalitatea prin impozit presupune diferenţierea sarcinei fiscale de la o persoană la alta

în funcţie de mărimea absolută a materiei impozabile, de natura şi provenienţa

veniturilor de sarcina socială a contribuabililor şi de alte criterii. Egalitatea mai poate

fi:

25

Page 24: Teza - Ex. Fiscalitate

Orizontală – se ia în consideraţie mărimea relativă a sarcinii fiscale la care e

supusă persoana fizică sau juridică pentru veniturile realizate dintr-o anumită sursă

în comparaţie cu sarcina fiscală la care e supusă o altă persoană pentru veniturile de

aceeaşi mărime, dar realizate din diferite surse.

Verticală – se ia în consideraţie mărimea relativă a sarcinii fiscale aferentă unor

venituri în cuantum diferit obţinute de persoane diferite dar care au aceeaşi sursă

de provenienţă.

2. Principiul politicii financiare – de acest principiu ţine stabilitatea şi

elasticitatea impozitului. Un impozit este considerat stabil când nu se modifică adică

nu creşte în raport de sporire a producţiei, şi nu scade-n fazele de criză când se reduce

materia impozabilă. În realitate de regulă încasările din impozite nu prezintă

stabilitatea datorită acţiunii oscilante a legilor economice care fac ca evoluţia

nestatornică a producţiei şi desfacerilor să imprime aceeaşi dinamică, şi venitului

naţional ca şi încasărilor din impozit. Un impozit e considerat elastic atunci când este

capabil de a se adapta nevoilor bugetare, să poată fi majorată sau diminuată când

cheltuielile bugetare cresc sau se reduc. O altă problemă de politică financiară constă

în a alege tipul şi numărul impozitelor prin intermediul cărora statul urmează să-şi

procure veniturile sale fiscale.

3. Principiul politicii economice – prin mărimea impozitului statul

influenţează dezvoltarea sau restrângerea acţiunii unor ramuri economice sau a unor

activităţi economice, stimulează sporirea producţiei sau a consumului unor mărfuri,

extinde sau limitează relaţiile comerciale cu alte state. Astfel pentru a stimula lărgirea

consumului unui bun ca măsuri pentru reducerea sau supunerea impozitelor indirecte,

iar pentru a restrânge consumul procedează în sens invers adică majorarea cotelor

impozitelor respective.

4. Principiul social-politic – pentru politica fiscală se urmăreşte şi un anumit

scop social, se aplică o impunere diferenţiată a veniturilor sau averii diferitor categorii

sociale în funcţie de interesele partidului de guvernământ. Cu ajutorul unor măsuri

fiscale partidul de guvernământ poate să abată atenţia maselor largi ale populaţiei de la

anumite chestiuni politice aflate la ordinea zilei, să-şi păstreze influenţa în rândul unor

26

Page 25: Teza - Ex. Fiscalitate

categorii sociale sau să evite influenţa negativă pe care le-ar putea avea creşterea

consumului unor produse dăunătoare sănătăţii cum ar fi băuturile spirtoase, tutunul ş.a.

Metode de impunere. În practica impunerii se utilizează metode şi tehnici

diverse care diferă în funcţie de tipul impozitului, de statutul juridic al plătitorului şi de

instrumentele folosite ceea ce face ca impunerea să îmbrace mai multe forme.

În situaţia în care la bază stă momentul evaluării materiei impozabile,

impozitul poate fi de 2 tipuri:

- provizorie – se efectuează în timpul anului;

- definitivă – se efectuează la sfârşitul anului.

În funcţie de modul cum se însumează elementele de calcul, impunerea poate

fi:

parţială – impunerea veniturilor separat pe fiecare sursă de obţinere a lor de către

contribuabil.

globală – impunerea veniturilor acumulate din diferite surse de obţinere a lor de

către o singură persoană.

În funcţie de modul cum diferite persoane stăpânesc obiectul impozabil

distingem :

impunerea individuală;

impunerea colectivă.

În dependenţă de modul în care se fac evaluarea obiectului impozabil avem:

impunere indirectă;

impunere directă

După metode de aplicare a cotelor impunerea se efectuează:

1. în cote fixe

2. în cote procentuale.

Cota fixă reprezintă o sumă concretă de unităţi monetare aferentă unei unităţi

de măsură a impozitului. Impunerea în cote fixe se utilizează mai frecvent când baza

de calcul o formează un anumit bun, o faptă sau un act. Impunerea în cote fixe nu ţine

seama de venitul contribuabilului şi nici de situaţia personală a acestuia.

27

Page 26: Teza - Ex. Fiscalitate

Sistemul de impunere în cote procentuale se utilizează mai des în cazuri când

baza de calcul este valoarea sau veniturile sub diferită formă. Se întâlnesc următoarele

tipuri de impunere procentuală:

1. proporţională

2. progresivă

3. regresivă

Impunerea în cote proporţionale e o manifestare directă a principiului

egalităţii în faţa impozitului. Conform acestei impuneri se aplică aceeaşi cotă de

impozit indiferent de mărimea obiectului impozabil păstrându-se permanent în aceeaşi

proporţie între impozite şi volumului venitului sau valoarea averii. Cu toate avantajele

faţă de impunerea în cote fixe, impunerea în cote proporţionale are şi neajunsuri.

Deoarece nu ia în consideraţie că puterea contributivă a diferitor categorii sociale este

diferită în funcţie de mărimea absolută a veniturilor sau a averii pe care o posedă.

Impunerea în cote progresive constă în aceea că o dată cu creşterea obiectului

impozabil creşte şi cota impozitului astfel încât impozitul creşte mai repede ca obiectul

impozabil. Impunerea în cote progresivă cunoaşte 2 variante:

1. impunerea în cota progresivă simplă (globală);

2. impunerea în cota progresivă compusă (pe tranşe).

Impunerea globală se caracterizează prin faptul că impozitul are câteva cote

care se stabilesc în dependenţă de mărimea venitului, însă se aplică o singură cotă de

impozit asupra întregii materii impozabile ce aparţine unui contribuabil.

Cota de impozit aplicată va fi cu atât mai mare cu cât venitul sau averea va fi

mai mare suma impozitului poate fi determinată de:

I = O x C

unde:

I – suma impozitului

O – baza de calcul

C – cota impozitului

Impunerea pe transe are ca trăsătură divizarea materiei impozabile în mai

multe tranşe. Pentru fiecare tranşă se stabileşte o anumită cotă de impunere şi prin

28

Page 27: Teza - Ex. Fiscalitate

însumarea impozitelor parţial calculată pentru fiecare tranşă se obţine impozitul total

de plată ce cade în sarcina unui contribuabil. Impozitul se determină ca:

I = ∑Oi x Ci

n – numărul de tranşe.

Impunerea regresivă cunoaşte mai multe opinii. Unii economişti consideră că

acet tip de impunere este o consecinţă a impunerii indirecte şi constă în aceea că suma

impozitului achitată pentru consumul de aceeaşi valoare raportată la venituri diferite a

contribuabililor capătă un caracter regresiv.

O altă opinie faţă de impunerea regresivă ţine de impozitele directe şi constă în

faptul că la un nivel a veniturilor mari se aplică o scară descrescătoare de cote de

impunere. Impunerea regresivă în cazul impozitelor directe se practică dacă se

urmăreşte încurajarea investiţiilor din profit. Din acest punct de vedere impunerea

regresivă are pentru agenţi economici o funcţie dinamizatoare.

Aşezarea impozitelor presupune efectuarea mai multor operaţiuni succesive

care constau în stabilirea obiectului impozabil determinarea cuantumului impozitului

şi perceperea lui.

Acţiunea de aşezare a impozitului cu stabilirea obiectului impozabil care

presupune constatarea şi evaluarea materiei impozabile. Constatarea existenţei

materiei impozabile se efectuează de către serviciul fiscal. După aceasta se trece la

evaluarea ei, care se poate efectua prin mai multe metode. Cele mai importante sunt:

1. Metoda evaluării pe bază de prezumţii (evaluarea indirectă);

2. Metoda evaluării pe bază de probe (evaluarea directă).

Evaluarea indirectă se poate efectua prin 3 metode:

Evaluarea pe baza indicilor exteriori ale obiectului impozabil. Este specifică

impozitelor de tip real promiţând stabilirea doar cu aproximaţie a valorii obiectului

supus impunerii. Această metodă nu ţine seama de situaţia personală a

contribuabilului, ceea ce duce la o impunere inechitabilă, dar prezintă avantajul că

este simplă şi puţin costisitoare.

29

Page 28: Teza - Ex. Fiscalitate

Evaluarea forjetară – constă în aceea că organele fiscale cu acordul subiectului

impozitului atribuie o anumită valoare obiectului impozabil fără ca una din părţi să

aibă pretenţii la exactitatea obiectului impozabil.

Evaluarea administrativă – constă în aceea că organele fiscale fără acordul

plătitorului atribuie o valoare oarecare obiectului impozabil, pe baza elementelor de

care dispun. Dacă plătitorul nu este de acord cu mărimea obiectului impozitului

astfel determinată el trebuie să aducă dovadă afirmaţiilor sale.

Evaluarea directă a materiei impozabile se poate efectua prin 2 variante:

Evaluarea pe baza declaraţiei unei terţe persoane – se utilizează în cazul

când terţa persoană are cunoştinţe despre mărimea obiectului impozabil. Terţa

persoană e obligată să prezinte organului fiscal o declaraţie scrisă în acest sens. Astfel

agenţii economici declară salariile pe care le primesc angajaţii săi şi impozitele

reţinute din acest salariu.

Această evaluare prezintă avantajul că elimină în cea mai mare parte

posibilitatea sustragerii de la impunere a unei părţi din materia impozabilă deoarece

terţa persoană care declară venitul nu este cointeresată să ascundă adevărul. Cu atât

mai mult poartă răspundere juridică pentru precizia informaţiei. Câmpul de aplicare a

acestei metode de evaluare este limitată şi poate fi folosită numai în cazul unor

anumite venituri.

Evaluarea pe baza declaraţiei contribuabilului se efectuează cu participarea directă

a subiectului impozitului. În vederea impunerii, subiectul este obligat să ţină o anumită

evidenţă contabilă, să întocmească bilanţ, să prezinte o declaraţie cu privire la venit şi

avere pe baza căreia evoluează materia impozabilă. Evaluarea în acest mod are

avantajul că face posibilă sustragerea de la impunere a unei părţi însemnate din

materia impozabilă.

A doua operaţie în cadrul aşezării impozitului o constituie stabilirea

cuantumului lui. După metoda de stabilire a impozitelor datorate statului ele se pot

grupa:

a) impozitele de repartiţie (de constrângere);

b) impozitul de cotitate.

30

Page 29: Teza - Ex. Fiscalitate

Impozitul de repartiţie – s-au practicat în perioada feudalismului şi în primele

stadii de dezvoltare a capitalismului şi se caracterizează prin aceea că statul stabileşte

suma globală a impozitelor ce trebuie încasate de pe întreg teritoriul ţării. Apoi această

sumă se raportează din treaptă în treaptă pe unităţi teritorial - administrative, pe

subiect şi pe obiect impozabil.

Impozitul pe cotitate – se stabilesc prin aplicarea unor cote procentuale pe

fiecare obiect impozabil de la fiecare contribuabil. Dacă la impozitele de repartiţie

stabilirea sarcinii fiscale se face de sus în jos, cu impozitele de cotitate se procedează

invers, adică privind de la suma datorată de fiecare contribuabil în parte se ajunge la

suma ce revine statului de pe teritoriul fiecărei unităţi administrative.

La impozitele de repartiţie nu se ţine seama de toate veniturile sau de toată

averea contribuabililor, iar uneori nici de numărul cetăţenilor de pe teritoriul dat pe

când la impozitele de cotitate se iau în consideraţie toate aceste elemente.

Finalizarea impozitării se efectuează prin operaţiune de strângere (percepere a

impozitelor). Stabilirea şi încasarea impozitelor constituie conţinutul fiscalităţii. Prin

fiscalitate se constată concomitent atât obligaţia fiscală cât şi creanţa fiscală.

Obligaţia fiscală – îndatorirea de a plăti impozite în contul bugetului public

naţional.

Creanţa fiscală – reprezintă dreptul statului de a încasa prin organe fiscale

impozite prevăzute de legislaţia fiscală în vigoare. În practica fiscală s-au utilizat şi se

utilizează mai multe metode de percepere a impozitelor.

1. Strângerea impozitelor de către unul din contribuabili din însărcinarea

continuităţii şi vărsarea lor la tezaurul public.

2. Însărcinarea impozitelor prin intermediul unor concesionari, caz în care o

persoană particulară avansează o sumă de bani statului, care se estimează că

se va încasa de pe un anumit teritoriu pe care urma să o recupereze din

încasările făcute de la contribuabili.

3. Perceperea impozitelor de către organele specializate ale aparatului de stat

care se utilizează şi în prezent. În condiţiile existenţei aparatului fiscal

perceperea impozitelor se realizează prin următoarele metode:

31

Page 30: Teza - Ex. Fiscalitate

Încasarea impozitelor prin organele fiscale direct de la contribuabil. La rândul său

se cunosc două variante:

a) când reprezentantul aparatului fiscal se deplasează la contribuabili pentru a

încasa impozitul caz în care spunem că impozitul e perabil.

b) Când contribuabilul se deplasează benevol la organul fiscal pentru a achita

impozitul, caz în care spunem că impozitul e portabil.

Metoda calculării şi transferării directe a sumelor datorate la fiecare termen de

plată. Această metodă se utilizează de agenţi economici care de sinestătător calculează

şi virează la buget impozitele purtând întreaga răspundere pentru exactitatea acestor

operaţiuni.

Stopajul la sursă – prevede calcularea, reţinerea şi transferul impozitelor şi se

efectuiază de o terţă persoană. În aşa mod se percepe impozitul de pe veniturile

persoanelor fizice, cînd unităţile economice sau patronii plătesc salarii, au obligaţia

reţinerii şi vărsării impozitului respectiv în condiţiile prevăzute de lege.

Aplicarea timbrelor fiscale – se utilizează în cazul taxelor datorate statului pentru

acţiunile în justiţie, eliberări, autentificări, legalizări de acte.

În cazul metodei calculării şi transferării şi stopaj la sursă, agentul de control

fiscal se implică post factum, efectuînd verificări cu privire la determinarea şi vărsarea

exactă a impozitelor respective, iar în cazul aplicării timbrelor fiscale, perceperea se

face antifactum înainte ca prestaţiile respective să fie efectuate de organele în drept

care poartă răspunderea pentru aplicarea corectă a legislaţiei fiscale.

Nerespectarea dispoziţiilor legale atrage sancţiuni, care-s următoarele:

1. răspîndirea administrativă (penală, contravenţii);

2. executarea silită a creanţelor fiscale (urmărirea bunurilor mobile sau

imobile).

32

Page 31: Teza - Ex. Fiscalitate

Capitolul II. Rolul reformei fiscale în Republica Moldova

în perioada de tranziţii

2.1. Realizarea reformei fiscale în Republica Moldova în perioada

de tranziţie

Sistemul fiscal constituie principala sursă atît pentru Guvern, cît şi pentru

autorităţile locale, de finanţare a serviciilor publice şi programelor sociale. Însă

sistemul fiscal care a existat în Republica Moldova începînd cu anul 1992 (Legea cu

privire la bazele sistemului fiscal, 17 noiembrie 1992( acum nu mai corespunde

cerinţelor timpului. De aceea este nevoie de efectuat modificări esenţiale în sistemul

fiscal actual.

Importanţa şi urgenţa efectuării unei reforme a sistemului fiscal actual este

determinată de următoarele cauze:

1. În Republica Moldova cheltuielile bugetare depăşesc veniturile bugetare.

De exemplu: nivelul deficitului bugetar în procente către PIB în 1998 a

alcătuit 3,3%; în 1999 a alcătuit 3,0%; în 2000 a alcătuit 2,4 (prognoză).

2. Din an în an cheltuielile cresc mai repede decît veniturile acumulate.

3. Multe din programele planificate nu pot fi îndeplinite din cauza lipsei de

mijloace financiare.

Tabelul 3. Dinamica indicatorilor bugetului consolidat în

1998-2001 mln.lei

1998 realizat

1999 realizat

2000 progn.

2000 realizat

VenituriPonderea în PIB (%)

2721,929,8

3065,725,1

3795,023,9

2715,217

33

Page 32: Teza - Ex. Fiscalitate

CheltuieliPonderea în PIB (%)

3027,133,2

3435,128,1

4175,026,3

2836,217,7

DeficitPonderea în PIB (%)

305,23,3

369,43,0

380,02,4

121,00,75

PIB nominal 9122 12204 15900 15980

Ca urmare , Moldova este nevoită să finanţeze tot mai multe programe

guvernamentale prin intermediul împrumuturilor externe. Această situaţie se agravează

tot mai mult. Datoria de stat externă administrată de Guvern la 1 ianuarie, 1999 a

constituit 989,7 mil. Dolari americari sau 93,6% din PIB. Suma datoriei interne la data

de 1 ianuarie 1999 a constituit 1571,9 mil.dolari americani cu 59,8% mai mult decît la

1 ianuarie 1998. Volumul datoriei interne a depăşit cu 271,9 mii lei limita stabilită de

Legea Bugetului pe anul 1998. Pentru a gestiona datoriile externe înseamnă a defini

relaţia dintre trei variabile:

- veniturile obţinute din exporturi;

- serviciul datoriei externe;

- noile împrumuturi care se solicită.

În condiţiile economiei centralizate întreprinderile de stat erau principala sursă

de finanţare a serviciilor şi programelor guvernamentale. Însă odată cu tranziţia la

relaţiile de piaţă majoritatea acestor agenţi economici nu mai sunt rentabili, ori se află

în pragul falimentului. În aceste noi condiţii a devenit un imperativ ca toţi agenţii

economici indiferent de forma de proprietate şi organizatorico juridică să-şi onoreze

obligaţiunile lor faţă de buget. Sistemul fiscal actual are o presiune fiscală mare asupra

contribuabilului. Agentul economic trebuie să suporte 28 tipuri de plăţi. Defalcările în

Fondul Protecţiei Sociale folosite pentru finanţarea înlesnirilor de ordin social

contribuie semnificativ la majorarea cheltuielilor pentru forţa de muncă făcînd

produsele locale mai puţin competitive faţă de produsele din străinătate, aceasta

stimulează transferarea unor procese ale producţiei locale în străinătate. Această cotă

desigur, trebuie redusă.

Prin Legea Bugetului pe 1998 ea este de 31%. Sistemul fiscal actual nu

respectă principiile fiscalităţii despre care a vorbit cu 200 de ani în urmă Adam Smith.

34

Page 33: Teza - Ex. Fiscalitate

El a formulat patru principii, care ar trebui după părerea lui să stea la baza politicii

fiscale ale statului.

1. Un impozit trebuie să fie echitabil, adică să aibă în vedere capacitatea de

plată a fiecărui contribuabil.

2. Să fie economicos: un bun impozit nu trebuie să fie scump de administrat,

pentru ca cea mai mare proporţie posibilă din suma sa să contribuie la

creşterea veniturilor Guvernului. Din acest punct de vedere impozitele

indirecte: TVA, accizele, sunt mai eftine, dar nu sunt mai echitabile decît

impozitele directe.

3. Să fie comod, convinabil pentru plătitor, atît prin metoda cît şi pentru

frecvenţa plăţii.

4. Să fie cert, sigur, adică impunerea să fie astfel făcută încît contribuabilul să

fie sigur asupra sumei pe care trebuie să o plătească şi asupra momentului

plăţii impozitului.

Astăzi este considerat un bun sistem de impunere şi cel care este flexibil, adică

promt adoptat circumstanţelor schimbătoare. La fel un sistem fiscal bun trebuie judicat

şi după principiul bunăstării, dimensiunea fiecărui, taxa să fie corelată cu ceea ce I se

oferă contribuabilului sub formă de serviciu din partea statului. Sistemul fiscal actual

este neechitabil. Ca rezultat majoritatea cetăţenilor se eschivează de la plata

impozitului. Inechitatea constă în următoarele:

a) este foarte mare numărul de facilităţi

b) oamenii cu venituri fixe, salariaţi cu un nivel scăzut al venitului plătesc

impozite, pe cînd contribuabilii cu venituri considerabile nu plătesc sau

plătesc o sumă mică.

Regulele fiscale actuale sunt foarte complicate şi contradictorii de exemplu în

peste 30 de legi sunt incluse prevederi referitoare la modul de impozitare a persoanelor

fizice şi juridice. În multe cazuri, rapiditatea cu care sunt adoptate modificările fiscale

îngreunează respectarea legii de către contrubuabili.

Potrivit Concepţiei Reformei Fiscale perfecţionarea sistemului fiscal, trebuie să

urmărească obiectivele:

35

Page 34: Teza - Ex. Fiscalitate

crearea unui sistem fiscal mai competitiv pentru a stimula producătorii locali.

Îmbunătăţirea echităţii sistemului fiscal

Elaborarea măsurilor menite să contribuie la crearea unui sistem simplu în

administrarea şi respectare.

Comasarea tuturor legilor cu privire laimpozitul pe venit într-un Cod Fiscal unic.

Reformarea bazei de impozitare adică lărgirea la (creşterea numărului de

contribuabili prin reducerea numărului de facilitate).

Reforma fiscală în Republica Moldova a început de la 01.01.1998 a întrat în

vigoare Codul Fiscal, titlul I “Dispoziţii Generale” şi titlul II “Impozitul pe venit”.

TVA. În ultimii doi ani TVA în veniturile totale a crescut considerabil şi acest

tip de impozit a fost principalul contribuitor atît pentru bugetul de stat cît şi pentru cele

locale. Ponderea TVA în totalul veniturilor bugetare s-a mărit de la 30,6% în 1999

pînă la ..2000. Pe parcursul anului 1998 începînd cu luna august leul a suferit o

devaluare bruscă de aproape 100%. Astfel chiar dacă veniturile din TVA au

capacitatea de a-şi menţine valoarea nominală în comparaţie cu rata nominală a

inflaţiei în termeni reali puterea de cumpărare a leului încasat este mai scăzut decît

acum un an. Scăderea puterii de cumpărare a leului afectează cheltuielile deoarece

Guvernul cu aceeaşi sumă de bani nominali poate plăti mai puţine salarii, bunuri,

servicii. Această situaţie afectează dificitul de casă al bugetului, nivelul restanţelor,

datoria internă şi externă.

Tabelul 4. Structura TVA în Moldova mil.lei

1998 1999TVA la mărfurile importate 360,2 590,2TVA la mărfurile autohtone 763,8 347,6Total 1124,0 937,8

Schimbarea ponderei relative a veniturilor colectate din TVA la mărfurile

autohtone şi TVA la importuri a avut un impact asupra fluxului de venituri către

autorităţile locale: în 1998 veniturile colectate din TVA la mărfurile autohtone

depăşeau de două ori veniturile colectate din TVA la importuri. De aceea autorităţile

36

Page 35: Teza - Ex. Fiscalitate

locale au beneficiat de o sursă stabilă de venituri. În 1998 şi 1999 ponderea relativă a

TVA la importuri au crescut rapid, în timp ce TVA la bunurile autohtone nu a

manifestat o tendinţă de creştere. În 1998 veniturile generate de TVA la bunurile

autohtone au scăzut chiar şi în termeni nominali, iar în 1999 încasările de TVA la

mărfurile autohtone au continuat să scadă, fiind cu aproape 50% mai mici decît în

1998.

Graficul 1. Restanţele cumulative la plat TVA mil. lei.

Agenţii economici continuă să acumuleze restanţe la plata TVA. La sfîrşitul

anului 1998 suma restanţelor a fost de 461,9 mil.lei. În 1999 suma acestor restanţe a

crescut pînă la 699 mil.lei.

Încasările de TVA la mărfurile autohtone reflectă evoluţia negativă a

economiei şi totodată afectează distribuţia veniturilor între bugetul central şi bugetele

locale deoarece bugetele locale primesc defalcările numai din TVA la mărfurile şi

serviciile produse în Moldova.

Impozitul pe venitul persoanelor juridice în RM

Guvernele din întreaga lume depun eforturi considerabile pentru a elabora

sistema de impozitare şi pentru a colecta impozitele de la agenţii economici. Totuşi

veniturile din impozitul perceput de la persoanele juridice sunt reduse comparativ cu

alte surse de venituri. În acelaş timp impozitul pe venitul persoanelor juridice joacă un

37

Page 36: Teza - Ex. Fiscalitate

rol important în luarea deciziilor la nivel de întreprindere. În acest sens Moldova nu

constituie o excepţie.

Tabelul 5. Structura impozitului pe venitul persoanelor

juridice în RM

1998 1999 2000Preţuri curente 178,6 233,4

% din totalul veniturilor bug.cons.

6,6 7,6

Venit total 2721,9 3065,7 2715,2

În 1998 ponderea impozitului pe venitul persoanelor juridice în totalul

veniturilor bugetului consolidat al Republicii Moldova a fost de 6,6%, în 1999 a fost

7,6%. Aceasta este o scădere semnificativă comparativ cu anii trecuţi.

În perioada dată impozitul pe venitul persoanelor juridice au scăzut în termeni

absoluţi din cauza:

1. Nivelul redus al încasărilor din impozitul pe venitul persoanelor juridice

percepute la buget se datorează crizei economice continue, care a afectat

republica de la proclamarea independenţei.

2. Evaziunea fiscală capătă proporţii tot mai mari. Astfel în 1998 frecvenţa

fondurilor fiscale înregistrate de către organele de control au fost mai mari

decît anii precedenţi.

3. În ultimii ani a căpătat amploare acordarea de înlesniri fiscale care au

condus la diminuarea sumei încasărilor din impozitul pe venitul persoanelor

juridice.

Dacă e să luăm în calcul influienţa negativă a inflaţiei asupra puterii de

cumpărare a încasărilor din impozitul pe venitul persoanelor juridice, ne putem da

seama că pierderile suportate de buget capătă proporţii tot mai mari.

38

Page 37: Teza - Ex. Fiscalitate

Prin politica sa de impozitare un guvern poate influenţa pozitiv sau negativ

deciziile comerciale luate de antreprenori. Ca rezultat al acestei politici, veniturile

bugetare pot creşte sau pot scădea. Aplicarea aceloraşi rate de impozitare marginale

atît persoanelor fizice cît şi persoanelor juridice elimină stimulentul de a schimba

forma organizatorico-juridică a firmei în întreprindere individuală sau într-o formă

similară în scopul de a plăti impozite mai mici. Pe viitor este prevăzut un număr relativ

mai mic de înlesniri fiscale faţă de anii precedenţi. Reducerea numărului de înlesniri

crează condiţii mai echitabile pentru activitatea antreprenorilor şi nu duce la

determinarea mijloacelor băneşti de la buget. Ratele şi regulile de impozitare se

schimbă des, activitatea antreprenorială devenind din această cauză mai puţin

previzibilă. Ca rezultat scad investiţiile suplimentare atît în întreprinderile existente,

cît şi pentru înfiinţarea unor întreprinderi noi.

Încasările reale din acest tip de impozit au fost în anul 1999 – 233,4 mil.lei, cu

54,8 mil.lei mai mari ca în anul precedent.

Impozitul pe venitul persoanelor fizice

În Republica Moldova, cadrul legislativ care reglementeazü în prezent

stabilirea öi perceperea impozitului pe venitul persoanelor fizice este bazat pe titlul II

(Impozitul pe venit) al Codului Fiscal. Graf.2

Evoluţia impozitului pe venitul persoanelor fizice în perioada

1998 – 2000

mln.lei

8,2

7,4

224 219,9

39

Page 38: Teza - Ex. Fiscalitate

procente

1998 1999

% - imp. pe venit pers. fiz. în totalul venit. buget. consolidat

coloniţele – impozitul persoanelor fizice (preţuri curente miln.lei)

În anul 1999 ponderea impozitului pe venit a persoanelor fizice totalul

veniturilor bugetului consolidat a constituit 7,4%. Aceasta prezintă o scădere

semnificativă comparativ cu anul 1998.

În 1998 nivelul colectării impozitului pe venit persoanelor fizice a scăzut.

Acest fapt poate fi corelat şi cu creşterea datoriilor tranzitorii ale agenţilor economici

la plata impozitului pe venitul persoanelor fizice reţinut la sursă în sumă de 44,2 mil.

lei la 1 ianuarie 1999 şi de 35,6 mil. lei la 1 ianuarie 1998. Trebuie menţionat faptul că

în anii precedenţi a fost larg răspândită practica achitărilor reciproce ale agenţilor

economici cu bugetul şi aşa-numita plată în natură. În ceea ce priveşte anul 1999 se

poate remarca faptul că situaţia achitărilor reciproce pentru impozitul pe venitul

persoanelor fizice s-a îmbunătăţit, dar nu esenţial ponderea lor faţă de anul 1998

micşorându-se cu numai 3 puncte procentuale. Încasările impozitului pe venitul

persoanelor fizice la buget în anul 1999 au constituit 219,9 mil. lei. O analiză mai

detaliată relevă faptul că în comparaţie cu anul precedent acestea s-au diminuat cu 4,1

mil. lei sau cu 1,8%. Această scădere a fost cauzată de următorii factori:

1. majorarea minimului impozabil al salariului în legătură cu întroducerea

conform Codului Fiscal începând cu 1 ianuarie 1998 a minimului impozabil în sumă

de 2100 lei pe an, iar începând cu anul 2000 în sumă de 2520 pe an şi acordarea unor

înlesniri suplimentare pentru copii şi pentru soţii. În plus s-a operat o reducere a

cotelor impozitelor.

2. Menţinerea unui nivel exagerat de înalt al datoriilor de salarii, care la

sfârşitul anului 1999 au constituit în total pe economia naţională 552,1 mil. lei.

Restanţele permanente la plata salariilor de la 2 până la 8 şi mai multe luni n-au permis

încasarea completă în buget a impozitului pe venitul persoanelor fizice.

3. Reducerea numărului mediu de salariaţi de la 1033 mii persoane în 1998

până la 8535 mii persoane în 1999, fenomen care poate fi considerat şi mai alarmat

40

Page 39: Teza - Ex. Fiscalitate

dacă ţinem cont de faptul că aproximativ 20% din numărul scriptic de salariaţi nu

figurează pe statele de plată. Pe lângă aceasta veniturile băneşti nominale ale

populaţiei au înregistrat o scădere nominală. Dacă ţinem cont de rata inflaţiei care

afectează direct puterea de cumpărare a populaţiei această evoluţie este cu mult mai

negativă.

4. La data de 1 ianuarie 2000 restanţele agenţilor economici la plăţile în

buget la impozitul pe venitul persoanelor fizice s-au micşorat numai cu 1 mil. lei,

practic rămânând la nivelul anului precedent, fiind însă totodată mai mari comparativ

cu 1 ianuarie 1998 cu 20,3%. Dacă analizăm în timp încasările impozitului menţionat,

se observă că acestea s-au micşorat cu 5 mil. lei sau cu 2,2% în 1999 comparativ cu

1998. Reducerea încasărilor a fost condiţionată parţial şi de creşterea în anul 1999 a

restanţelor la plata salariilor.

Graf.3 Structura impozitelor directe în anul 1999

Graf. 4 Structura impozitelor directe în anul 2000

41

Page 40: Teza - Ex. Fiscalitate

Din schema dată observăm că impozitul pe veniturile persoanelor fizice şi

juridice au o tendinţă de creştere. În 1999 în structura impozitelor directe constituind

38% şi 36% iar în 2000 41% şi 37% respectiv. Aceasta se datorează faptului că

numărul de agenţi economici au crescut în 2000 şi restanţele pentru retribuirea muncii

au scăzut de la 569,9 mil. lei în 1999 la 477,8 mil. lei în 2000.

Graf.5 Structura impozitelor indirecte în anul 1998

Graf.6 Structura impozitelor indirecte pe anul 1999

42

Page 41: Teza - Ex. Fiscalitate

Graf.7 Structura impozitelor indirecte pe anul 2000

Urmărind dinamica impozitelor indirecte pe perioada bugetară 1998-2000

putem constata că accizele au manifestat o dependenţă esenţială de creştere de la 26%

în 1998 până la 29% în 2000. TVA manifestă o tendinţă de scădere de la 66% în 1998

pînă la 60% în 2000. Suma încasărilor la acest articol ar fi fost cu mult mai mare, dacă

pe parcurs nu s-ar fi acordat multiple înlesniri contribuabililor. Este important să

menţionăm reduceri considerabile a înlesnirilor la TVA.

Graf.8 Structura veniturilor în anul 1998

43

Page 42: Teza - Ex. Fiscalitate

Graf.9 Structura veniturilor în anul 1999

Graf. 10 Structura venitului în anul 2000

Urmărind graficile de mai sus observăm că în perioadele examinate în structura

veniturilor, impozitele directe şi indirecte îşi menţin echilibru, oscilează impozitele

indirecte între 59 şi 60% şi impozitele directe între 18% şi 21%.

Analiza evoluţiei încasării impozitelor, taxelor şi altor mijloace băneşti în

buget demonstrează că sursa de bază a formării veniturilor bugetare continuă să

rămână, veniturile fiscale pondrea cărora a constituit în 1999-78% şi 77% în 2000.

Sistemul fiscal al Republicii Moldova, avînd o istorie relativ scurtă, este în

plină evoluţie şi perfecţionare. Restructurările de ordin economic şi social, trecerea de

44

Page 43: Teza - Ex. Fiscalitate

la economia centralizată la economia de piaţă necesită adaptarea administrării fiscale

la noile condiţii.

Reforma fiscală în Republica Moldova dictează depăşirea unui şir de

probleme:

stabilirea principiilor fiscale, întru dezvoltarea economiei, încurajarea

producătorilor locali şi atragerea investiţiilor străine.

Distribuirea povarei fiscale în mod echitabil pentru toţi contribuabilii.

Simplificarea modului de impozitare şi administrare.

Iniţial Reforma fiscală acceptată de Guvernul Republicii Moldova prevede

următoarele etape:

unificarea într-un Cod unic a tuturor prevederilor privind impozitarea venitului

întreprinderilor şi persoanelor fizice.

Perfecţionarea sistemului de aplicare a TVA.

Reformarea sistemului pe impozitul funciar şi imobiliar.

Desăvârşirea metodelor de administrare fiscală.

Examinarea unor surse de venituri (impozite) care nu asigură venituri

considerabile, cu scopul reducerii sau eliminării lor.

Revizuirea destribuirii statale între organele conducerii centrale şi locale.

2.2. Codul fiscal – necesitate a reformei fiscale

Reforma fiscală a parcurs deja paşi importanţi prin întroducerea impozitului pe

venit, reducerea impozitului pe profit şi unificarea cotei de TVA. Cu toate acestea

sistemul fiscal actual este departe de a fi desăvârşit efectele pozitive asupra colectării

veniturilor la bugetul de stat sunt încă timide, rezistenţa contribuabililor este un

fenomen care se manifestă la fel de

pegnaut în continuare iar instaurarea stabilităţii şi predictibilităţii cadrului legal rămîne

un obiectiv al politicii care va trebui raportat pentru anii următori. Fără îndoială

reforma fiscală nu este deloc simplu de realizat încondiţiile inflaţiei şi greu

controlabile situat la cote înalte şi a altor factori de presiune inclusiv de natura politică

45

Page 44: Teza - Ex. Fiscalitate

sau socială. Ne limităm aici la un punct de vedere asupra îmbunătăţirii cadrului legal

deoarece inconsecvenţele legislative şi abundenţa de acte normative şi materie fiscală

au creat cele mai mari dificultăţi de afaceri şi au obstrucţionat reforma în ansamblu ei.

Codul fiscal – este un concept unanim acceptat aşteptat chiar şi de

reprezentanţii Ministerului Finanţelor, un obiectiv care s-a stabilit de mult timp dar

care întârzie a fi adoptat în mod absolut nejustificat.

Elaborarea unui cod reprezintă o formă superioară de sistematizare legislativă

şi constă în concentrarea într-un singur act de mare amploare a mai multor

reglementări dintr-un anumit domeniu sau ramură de drept. Actele care întră în

acţiunea de elaborare a codului trebuie să aibă unele faţă de celelalte, legături de

conexiune determinate în primul rând de sfera raporturilor pe care le reglementează.

Pe lângă unificarea acestor reglementări, prin codificare se realizează şi o grupare şi

exprimare sistematică a acestora.

Elaborarea codului nu presupune o simplă însumare a unor acte normative în

înserarea lor într-un act comun, ci şi o judicioasă prelucrare a lor după o anumită

tematică care să asigure o structură logică a noului act realizat sub formă de cod care

din punct de vedere al organului de adoptare constituie un act de legiferare în

competenţa Parlamentului.

Codul prezintă avantaje incontestabile pe planul sistematizării legislaţiei:

realizează o economie de mijloace de exprimare reglementările din domeniul

respectiv prezentându-se într-un tot coerent.

Realizează condiţiile pentru elimenarea pricăror aspecte de paralelism sau de

contradicţie posibile în cazul existenţei mai multor reglementări în acelaşi domenii.

Conceptul de Cod fiscal cuprinde atât ansamblu impozitelor cât şi procedură

fiscală realizând o abordare corelată, corentă şi unitară privind ansamblu fiscalităţii

din Republica Moldova.

Prin codul fiscal se stabilesc principiile generale ale impozitării în Republica

Moldova statul juridic al contribuabililor, al organelor fiscale şi al altor participanţi la

relaţiile reglementate de legislaţia fiscală principiile de determinare a obiectului

impunerii, principiile evidenţei veniturilor şi cheltuielilor deduse, modul şi condiţiile

46

Page 45: Teza - Ex. Fiscalitate

de tragere la răspundere pentru încălcarea legislaţiei fiscale, precum şi modul de

contestare a acţiunilor organelor fiscale şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale

acestora. C odul fiscal reglementează relaţiile de executarea obligaţiilor fiscale în ce

priveşte impozitele şi taxele republicane de ( de stat), stabilind, de asemenea,

principiile generale de determinare şi percepere a impozitelor şi taxelor locale.

O legislaţie fiscală modernă trebuie să ofere aceleaşi condiţii în mod

nediscriminatoriu tuturor agenţilor economici şi ea trebuie să devină principalul

instrument cu ajutorul căruia pot fi promovate şi susţinute investiţiile în economia ţării

noastre. În elaborarea acestei legislaţii fiscale opţiunea principală aparţine guvernului

prin difinirea clară a scopului şi a finalităţii sale: alimentarea bugetului de stat şi/sau

dezvoltarea economică pe termen mediu. Pentru ca un investitor străin să participe la

dezvoltarea mediului nostru intern de afaceri el este interesat mai mult de relansarea

economiei reale şi de consolidarea macrostabilităţii economice coerentă legislativă,

transparenţă şi a posibilităţilor de previzibilitate şi mai puţin de facilităţile fiscale

acordate în anumite perioade de timp. De fapt toţi cei cei investesc în economia

românească sunt conştienţi că ei contribuie atât la dezvoltarea economică a ţării şi la

macrostabilitatea ei. De aceea investitorul indiferent dacă este străin sau autohton –

trebuie să aibă în primul rând încredere în sistemul economic al ţării noastre, în

stabilitatea sa legislativă. El trebuie să ştie cu exactitate, cel puţin două lucruri:

- la începutul fiecărui an ce obligaţii are de plătit faţă de buget, prin taxe şi

impozite.

- la finele anului, cât a câştigat în cursul perioadei încheiate.

Pornind de la aceste considerente, pentru modernizarea legislaţiei fiscale

apreciem că este necesară crearea unui sistem modern de impozite capabil să stimuleze

munca, economisirea şi investiţiile în paralel cu promovarea unui regim de echitate

generală pentru fiecare contribuabil, capabil să realizeze.

1. abordarea corelată, coerentă şi unitară a problemelor privind ansamblu

fiscalităţii din ţara noastră prin:

adaptarea de reglementări stabile privind ansamblul impozitelor, al veniturilor la

bugetul de stat şi la bugetele locale, reducerea numărului de fonduri speciale,

47

Page 46: Teza - Ex. Fiscalitate

creşterea masei de contribuabili (persoane fizice – salariaţi), prestatori, meseriaşi,

agricultori; persoane juridice – cu capital de stat străin, mixt care realizează

profituri, şi persoane rezidente, nerezidente), respectarea obligaţiilor şi a drepturilor

fiscale, definirea infracţiunii fiscale, sancţionarea şi prescrierea acesteia.

Definirea conceptelor şi categoriilor cu care se operează în noul Cod fiscal, astfel

încât acestea să fie inteligibile şi clare pentru publicul larg contribuabil şi să evite

litigii cauzate de lacune în difinirea unor termeni.

Folosirea unei modalităţi clare de exprimare prin care noul Cod fiscal garantează

realizarea veniturilor necesare bugetului de stat, bugetelor locale şi a unui număr

strict limitat de fonduri speciale, având în vedere o suită de principii:

a) totalitatea veniturilor bugetare trebuie să fie corelate şi dimensionate în

conformiatete cu politica economică aprobată prin programul de guvernare.

b) Întreaga sarcină trebuie să fie comensurată corespunzător cu necesitatea

dezvoltării economice, conform strategiei naţionale pe termen mediu recent adoptată,

ţinându-se seama de profitabilitatea generală a capitalului muncii şi a energiei din ţara

noastră, de puterea contributivă a contribuabililor, de suportabilitatea socială a

nivelului de fiscalitate, de condiţiile competenţei pentru investitorii şi capitaluri din

Republica Moldova şi din alte state.

c) Masa de venituri bugetare necesare să se obţină prin rate de impozitare

fundamentate şi relativ scăzute, aplicate însă la o masă de impozitare mai lărgită,

urmare atât a relansării activităţilor economice, cât şi a diversificării tipologice a

maselor impozabile pentru acoperirea raţională a elementelor ce se justifică a fi

impozitate

Codul fiscal trebuie să fie şi să rămână neutru în raport cu:

a) investitorii şi capitalurile mobilizate (asigurând condiţii egale investitorilor

străini şi autohtoni, capitalului de stat şi privat).

b) ramurile, sectoarele şi activităţile economice. În actualele condiţii

economice caracterizate prin menţinerea unor importante dezechilibre structurale şi în

contextul exigenţelor dezvoltării durabile şi participarea echitabilă la competiţia

economică internaţională, Codul fiscal ar putea constitui un instrument util pentru

48

Page 47: Teza - Ex. Fiscalitate

realizarea obiectivelor din strategia naţională de dezvoltare pe termen mediu de

promovare a unor politici structurale corective în perioada 2001-2004.

Noul Cod fiscal trebuie astfel conceput încât prin prevederile sale, să poată permite

relansarea produselor şi a prestaţiilor autohtone pe piaţă prin creşterea

performanţelor şi competitivităţii lor, precum şi atragerea de noi investiţii străine în

economie. În plus decalajele economice ce ne despart de ţările dezvoltate pot fi

atenuate şi prin noua construcţie a Codului fiscal, prin prevederile care susţin

plasarea contribuabililor pe o poziţie care nu-i dezavantajează sub aspectul

competitivităţii a mediului concurenţial intern cu cel existent în ţările învecinate

Transparenţa codului fiscal, este obligatorie. Ea se poate materializa prin aceea că:

a) plătitorii de taxe şi impozite pot urmări şi înţelege sarcina fiscală ce le

revine şi importanţa ei pentru dezvoltarea socială.

b) Există o informare necesară asupra principiilor, mecanismelor şi a

procedurilor utilizate

c) Plătitorii de taxe şi impozite pot analiza uşor influienţa deciziilor de

management financiar transparenţei sale, sistemul de administrare a taxelor şi a

impozitelor poate fi dezvoltat într-o reţea informatică modernă

Obligaţiile fiscale curente ale contribuabililor persoane fizice şi juridice

trebuie executate prin plăţi unice, la termen bine precizate, în conturi specializate şi

cumulative pentru ansamblul impozitelor, taxelor şi a contribuţiilor datorate, conturi

din care repartizările pe diferite fonduri în cazuri de necesitate să fie efectuate la

nivelul administratorului de impozite, cumulat pe ansablu contribuabililor.

Noua reglementare fiscală trabuie să cuprindă norme juridice clare care prin

conţinutul lor pot elimina interpretările arbitrare. Prin calitatea prevederilor sale, se

poate asigura unicitatea întreprinderilor obligatorii iar în caz de dubiu,

contribuabilul trebuie să aibă dreptul de a opta pe soluţia cea mai fovorabilă.

Controlul aplicării acestor norme judiciare trebuie unificat şi monitorizat, iar

rezultatele se vor consemna în registrul unic de control financiar-fiscal.

Pornind de la prevederea constituţională prin care impozitele se stabilesc prin legi

organice, prevederile noului Cod Fiscal trebuie să interzică întroducerea de noi

49

Page 48: Teza - Ex. Fiscalitate

impozite prin lege ce urmăresc alte obiective prin ordonanţele guvernului,

instrucţiunii metodologice sau de aplicare, reguli contabile, iar orice precizare sau

caracter fiscal trebuie să fie în concordanţă cu prevedere consemnate numai în

Codul Fiscal care trebuie elaborat simultan şi corelat, iar aprobarea lor urmează să

fie făcută printr-o lege organică, unde se precizează că întroducerea lor în mediul

economic naţional se face simultan.

Elaborarea Codului Fiscal în condiţiile restructurării sistemului fiscal din

Republica Moldova reprezintă o necesitate obiectivă justificată de asigurarea

stabilităţii în domeniul legislaţiei fiscale privind atât procedura cât şi ansamblu

impozitelor. Astfel se asigură funcţionarea independentă a activităţii de administrare

fiscală de activitatea de modificare a legislaţiei de impozite şi taxe potrivit cerinţelor

de politică fiscală. Totodată crează posibilitatea administrării în mod unitar şi coerent

cu reguli precise utilizabile de către toţi contribuabilii, contribuind la creşterea

încrederii acestora în administraţia fiscală şi implicit a nivelului încasărilor la buget,

aceştea acceptând faptul că plata impozitelor şi taxelor este o datorie a fiecărui

cetăţean. Considerăm că în acest mod se realizează condiţiile pentru eliminarea

oricăror aspecte de paralelism sau contradicţie, posibile în cazul existenţei mai multor

reglementări în acest domeniu şi va constitui un ajutor în activitatea organelor fiscale

Pe parcurs au fost depuse mari eforturi pentru promovarea etapelor reformei

fiscale. Astfel, putem constata următoarele. La 1 ianuarie 1998 a intrat în vigoare

Codul fiscal care a inclus 2 titluri - Dispoziţii generale şi Impozitul pe venit.

Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei privind impozitul pe venit este reglementată

de Legea cu privire la administrarea impozitului pe venit şi pentru punerea în aplicare

a titlurilor 1 şi II ale Codului fiscal, iar răspunderea pentru încălcarea normelor fiscale

din alte legi este reglementată de Legea privind bazele sistemului fiscal.

La 1 iulie 1998 a intrat în vigoare titlu III al Codului fiscal - Taxa pe valoarea

adăugată (TVA).

Noul Cod Fiscal al Republicii Moldova prevede cadrul fundamental al

sistemului fiscal, abrogînd toate actele normative de domeniu, adoptate de Guvern.

50

Page 49: Teza - Ex. Fiscalitate

Ansamblul legislaţiei fiscale constă din Cod şi alte acte legislative, adoptate de

Parlament.

Prin Cod s-au stabilit principiile generale ale impozitării, statutul juridic al

contribuabililor, al organelor fiscale şi al al-tor participanţi la relaţiile reglementate de

legislaţia fiscală, principiile de determinare a obiectului impunerii, principiile

evidenţei veniturilor şi cheltuielilor deduse, modul şi condiţii le de tragere la

răspundere pentru încălcarea legislaţiei fiscale, precum şi modul de contestare a

acţiunilor organelor fiscale şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora.

Codul reglementează relaţiile ce ţin de executarea obligaţiilor fiscale privind

impozitele şi taxele republicane (de stat), stabilind, de asemenea, principiile generale

de determinare şi percepere a impozitelor şi taxelor locale. Noţiunile şi preve-derile

codului se aplică în exclusivitate m limitele relaţiilor fiscale şi ale altor relaţii legate de

acestea.

Sistemul fiscal al Republicii Moldova reprezintă totalitatea impozitelor şi

taxelor, a principiilor, formelor şi metode-lor de stabilire, modificare şi anulare a

acestora, prevăzute de prezentul cod, precum şi totalitatea măsurilor ce asigură

achitarea lor.

În conformitate cu prevederile Codului Fiscal, principale-le impozite şi taxe

republicane (de stat) sînt:

1. Impozitul pe venit. Cota este de 28% procente. Baza impozitu-lui pe venit

pentru persoane fizice şi juridice include venitul brut (inclusiv venitul din salariu),

prime suplimentare, renta, royalty, dobînda şi cîştiguri capitale.

2. Taxa pe Valoarea Adăugată. Cota a fost stabilită m mărime de 20 la sută.

TVA se aplică tuturor tranzacţiilor, cu excepţia anumitor scutiri specificate, cît şi cota

zero pentru exportul de bunuri şi servicii şi cota redusă de 8% pentru produsele de

panificaţie.

3.Alte taxe şi impozite. Alte taxe şi impozite de stat includ accizele, impozitul

privat, taxa de stat şi de timbru şi contribuţii în Fondul Rutier.

51

Page 50: Teza - Ex. Fiscalitate

La nivel local, se percepe o serie de taxe şi impozite care includ: impozitul

funciar, impozitul pe bunurile imobiliare, impozitul pentru folosirea resurselor

naturale, taxa pentru amenajarea teritoriului, taxa pentru dreptul de a comercializa în

zona vamală, taxa pentru transportarea pasagerilor etc.

Actualmente suntem în procesul de elaborare şi implementare a unui sistem fiscal

modern. Modalitatea impozitării trebuie să se bazeze pe principiile eficienţei, echităţii

şi simplităţii care implică administrarea aceleiaşi rate pentru toţi contribuabilii, iar

ratele impozitului pe venitul persoanelor fizice şi juridice au fost sincronizate. Cu alte

cuvinte, rata maximă a impozitului pe venit pentru persoanele fizice şi rata pentru

întreprinderi sînt aceleaşi. De asemenea, există doar trei ni-vele pentru impozitarea

venitului persoanelor fizice.

Structura TVA a fost adusă în concordanţă cu practica mondială, fiind aplicat

principiul de origine. Totodată, este necesar de a crea un cod fiscal complet şi

complex.

Reglementarea răspunderii pentru încălcarea legislaţiei fiscale (referitor la

toate impozitele) este reflectată în proiectul titlului "Administrarea fiscală" şi în

legătură cu acest fapt va dispărea necesitatea legii cu privire la administrarea

impozitului pe venit, a unor dispoziţii speciale în vigoare ale Legii privind bazele

sistemului fiscal şi a altor legi. Proiectul con-ţine proceduri administrative pentru

înregistrarea contribuabililor, prezentarea declaraţiilor fiscale, evaluarea impozite-lor,

colectarea, executarea şi efectuarea auditului etc.

Elaborarea unui sistem integral de impozitare a proprietăţii, bazat pe valoarea

de piaţă, este esenţial pentru a susţine eforturile privind formarea bugetelor locale.

Prin adoptarea Legii cu privire la Administrarea publică locală şi a Legii cu privire la

finanţele publice locale s-a acordat autorităţilor publice locale autonomie adiţională şi

responsabilitate. Impozitul pe proprietate unificat va oferi posibilitatea optimă de a

asigura autorităţile locale cu o sursă stabilă şi eficientă de venituri menite să susţină

realizarea acestor responsabilităţi.

52

Page 51: Teza - Ex. Fiscalitate

În prezent impozitul pe proprietate şi cel pentru terenurile de pămînt se

aplică separat. Impozitarea terenurilor de pămînt se efectuează pe baza indicelui

bonităţii indiferent de scopul utilizării acestora. Impozitul pe proprietate se aplică

la valoarea riziduală a bunului imobiliar. Prin crearea unui sistem consolidat pe

valoarea de piaţă a bunurilor se va crea sursa de venituri a bugetelor locale.

Pornind de la concepţia reformei sistemului fiscal pe măsura pregătirii

titlurilor Codului fiscal, va fi modificată structura şi anume: în titlul I. "Dispoziţii

generale"- vor fi reflectate noţiunile cu caracter general, ce se aplică în scopuri

fiscale şi se referă la toate impozitele (de exemplu, noţiunea de persoană, rezident

(nerezident), acţionar, agent economic, valoare (preţ) de piaţă şi altele. Noţiunile

specifice impozitelor concrete - TVA, de exemplu, - noţiunea de livrare

impozabilă, agent, cota zero, vor fi prevăzute în titlurile respective ale Codului

fiscal.

Ca şi în anul trecut au fost operate modificări esenţiale care vizează

mărimea impozitului pe venit perceput de la persoanele fizice. În anul trecut cota

impozitului pe venit constituie 10% din venitul impozabil de până la 10800, 15%

din venitul impozabil dintre 10800-15000, 28% din venitul impozabil de depăşea

suma de 15000.

În anul 2001 impozitul pe venit va fi perceput de la persoanele fizice în

baza unor cote care dau posibilitatea de a se exclude din listele plătitorilor acestui

tip de impozit un anumit număr de cetăţeni. Astfel a fost stabilită o cotă a

impozitului de 10% din venitul anual impozabil ce nu depăşeşte suma de 12180;

15% din venitul anual impozabil ce se încadrează în intervalul 12180 – 16200 lei;

28% din venitul anual impozabil ce depăşeşte suma de 16200 lei.

În acelaş timp a rămas neschimbată suma neimpozată pentru orice

contribuabil 210 lei pe lună sau 2520 lei pe an. Astfel Legea Bugetului 2001

prevede că au dreptul să nu achite tip de impozite:

- militarii;

53

Page 52: Teza - Ex. Fiscalitate

- persoanele din conducerea şi din efectivul angajaţilor de rând al

organelor de interne, Departamentul protecţiei civile şi situaţiei

excepţionale.

Este vorba doar de veniturile obţinute la locul de bază al serviciului fără

dreptul de a transmite soţiei (soţului) scutirea personală. După cum demonstrează

rezultatele aplicării a patru titluri ale Codului Fiscal unele dispoziţii necesită o mai

mare claritate, anumite amendamente redacţionale, întroducerea unui şir de

modificări în legătură cu adoptarea de către Parlament a noilor legi cu privire la

fondurile nestatale de pensii, notariat, avocatură, întroducerea părţii de bază a

standardelor naţionale de contabilitate.

Mai pe scurt, schimbările promovate de reforma fiscală sunt extrem de

importante pentru sporirea economică a ţării. Scopul lor este nu numai colectarea

veniturilor bugetare mari, dar şi sporirea eficacităţii sistemului fiscal, însă, nu este

o problemă simplă şi de scurtă durată. De aceea strategia reformei fiscale dictează

o linie generală aplicată pe o perioadă îndelungată fără modificări şi schimbări

radicale de moment.

2.3.Unele corelaţii economice ale impozitelor

În orice orânduire socială, statul, în raport de nevoile pentru satidfacerea

intereselor sociale, a mobilizat la dispoziţia sa o parte din venitul naţional,

utilizând în acest scop, mecanisme reglementate în cadrul sistemului financiar.

În teoria şi practica economică, bugetul public constituie veriga centrală a

sistemului financiar al oricărei ţări şi este privit de obicei nu numai ca o

componentă de bază a sistemului financiar respectiv ca document de previzionare

şi autorizare a fenomenelor economice dar şi ca principală balanţă financiară, cu

putere de lege, care stabileşte pe de o parte natura şi mărimea veniturilor ce se

mobilizează la dispoziţia statului, iar pe de altă parte felul şi volumul alocaţiilor

bugetare ce se dirijează de către stat pentru finanţarea diverselor activităţi într-un

an de zile.

54

Page 53: Teza - Ex. Fiscalitate

Bugetul de stat cuprinde, potrivit legii, resursele financiare mobilizate la

dispoziţia statului şi repartizarea acestora în vederea realizării obiectivelor de

dezvoltare economică şi socială a ţării precum şi pentru funcţionarea autorităţilor

publice. Estimarea veniturilor bugetare se realizează în concordanţă cu proiecţia

indicatorilor macroeconomici şi au ca principale surse de formare impozitele şi

taxele instituite pe seama resurselor financiare publice.

Impozitele reprezintă o formă de prelevare la dispoziţia statului, fără

contrapresaţie directă şi cu titlu nerestituibil, a unei părţi din veniturile sau averea

persoanelor fizice sau şi juridice, în vederea acoperirii unor necesităţi publice. Ele

sunt o categorie financiară, cu caracter istoric, a cărei apariţie este legată de

existenţa statului şi a banilor.

Instituirea şi perceperea de către stat a impozitelor determină o importantă

redistribuire a produsului intern brut, trăsătură ce trebuie să oblige întreaga opinie

publică să vegheze la modul de formare şi utilizare a resurselor financiare publice.

Literatura de specialitate a definit veniturile bugetare ca mijloace şi

modalităţi practice de formare a bugetului public care se mobilizează în temeiul

unor reglementări legale expuse, stabilite de fiecare stat. În Republica Moldova

veniturile bugetului de stat se formează potrivit legii, din veniturile curente

respectiv din veniturile fiscale şi nefiscale precum şi din veniturile de capital.

Impozitele directe şi cele indirecte – temă de dezbaterea de faţă – fac parte

din categoria veniturilor fiscale, având caracter obligatoriu şi nerestituibil şi se

instituie de stat în virtutea suveranităţii sale financiare, în calitatea sa de subiect de

drept public.

Aşa cum arată şi numele impozitelor indirecte acţionează nu în mod direct

asupra veniturilor agenţilor economici ci pe o cale mijlocită de preţuri. Într-adevăr,

impozitele nu preiau la bugetul public părţi din venitul nominal al consumatorilor

şi nici din cel al producătorilor ci conform mecanismului impozitării indirecte,

contribuie la creşterea preţurilor corespunzător marjei impozitării indirecte.

Desigur că la rândul lor, preţurile majorate reduc puterea de cumpărare a agenţilor

economici, dar nu prin reducerea veniturilor ci prin scumpirea bunurilor şi

55

Page 54: Teza - Ex. Fiscalitate

serviciilor. În contextul general menţionat, impactul impozitelor indirecte poate fi

analizat atât din punct de vedere al diferitor agenţi economici cât şi din perspectiva

categoriei de impact al impozitelor.

Impactul impozitelor indirecte asupra preţurilor. Nefiind personalizate

impozitele indirecte acţionează oriunde se produce faptul economic care intră

conform legii sub influenţa impozitării indirecte. De aceea se poate spune că

acţiunea impozitelor indirecte este uniformă. Problema care se pune este aceea

dacă impozitarea indirectă, prin intermediul creşterii preţurilor contribuie la

accentuarea fenomenului inflaţionist din economie. Dacă relinem că prin inflaţie se

înţelege creşterea constatntă şi stabilă a nivelului general al preţurilor, rezultă

imediat că prin caracterul permament obligatoriu şi geeralizat al impozitelor

indirecte, acestea pot contribui în modul cel mai evident la instalarea în economie a

unui puseu inflaţionist. Această inflaţie este de tipul inflaţiei prin costuri deoarece

preţurile cresc nu datorită acţiunii cererii, ci datorită acţiunii ofertei.

Creşterea preţurilor sub impactul impozitelor indirecte are unele

caracteristici faţă de creşterea lor sub impactul altor elemente de cost:

1. este o creştere involuntară

2. este o creştere cu caracter permanent

3. este o creştere generală.

Impozitul indirect se aplică oricărui agent economic care desfăşoară

activităţi impozabile.

Mecanismul creşterii preţurilor sub impactul impozitării poate fi

reprezentat ca în graficul 11.

P

P1 Ct′

I ind. P2 Ct0

P0 Cv′

Ct′

Ct0 Cv0

Cv

56

Page 55: Teza - Ex. Fiscalitate

Dacă impozitele indirecte măreşte costul mediu variabil de la Cv0 la Cv′

care, la rândul său măreşte costul mediu total de la Ct0 la Ct′ pentru menţinerea

marjei de profit agentul economic producător va mări preţul de la P0 la P1. Totuşi

dacă marja profitului anticipat este mai mare decât marja profitului normal atunci

agentul economic va putea mări preţul numai cu diferenţa dintre cele două marje

de profit acceptând preţul P2 care acoperă impozitele indirecte asigurând încasarea

profitului normal.

Impactul impozitelor asupra cererii (consumator). Impozitele indirecte sunt

percepute de către consumator nu în mod nemijlocit ca atare ci prin intermediul

creşterii preţurilor la bunul sau serviciul respectiv. Ca atare consumatorul va

reacţiona prin intermediul elasticităţii preţurilor a carerii-reprezintă numărul de

procente cu care se modifică calitatea cerută într-un bun atunci când preţul acestuia

se modifică cu un procent. Putem trage următoarele concluzii principale:

Randamentul fiscal al impozitării indirecte este maxim atunci când

creşterea pentru bunul sau serviciul impozitat este ridicat;

Cu cât coeficientul de elasticitate este mai mare în valoarea absolută cu

atât randamentul impozitării indirecte scade;

Cu cât impozitarea indirectă este mai mare cu atât randamentul

impozitării este mai mic.

Impactul impozitelor indirecte asupra ofertei (producător). Deşi creşterea

preţurilor la bunurilor şi servicile supuse impozitării indirecte ar trebui să conducă

în conformitate cu legea ofertei la stimularea ofertei, acest lucru nu se produce

întrucât impozitarea indirect încasat de către producător nu rămâne în profitul

acestora ci este prelevat de stat la dispoziţia bugetului de stat. Cu alte cuvinte, din

perspectiva producătorului este vorba nu despre creşterea preţului ci despre

creşterea costului.

Impactul impozitelor indirecte asupra bugetului. Desigur principalul

impact al impozitelor indirecte asupra bugetului de stat îl constituie asigurarea

veniturilor bugetare care să permită finanţarea cheltuielilor bugetare angajate.

Consecinţele asupra bugetului depind în mod direct de randamentul fiscal al

57

Page 56: Teza - Ex. Fiscalitate

impozitării indirecte. Aşa cum am văzut, nu orice creştere a impozitării are drept

efect creşterea venitului bugetar, datorită micşorării bazei de impozitare ca urmare

a reacţiei comportamentului consumatorului şi producătorului la instituirea sau

creşterea impozitării indirecte sau creşterea impozitării indirecte. Se pare că există

un prag dincolo de care creşterea în continuare a gradului de fiscalitate conduce nu

la creşterea ci la diminuarea venitului bugetar. Acvest prag este modelat de curba

lui Laffer, graficul 12.

Venitul bugetar din impozitele indirecte

VBmax

VB x,y

0 x Xmax y 100 gradul de fiscalitate %

Prin urmare gradul optim de fiscalitate asigură maximum de venituri

bugetare din impozitele indirecte, în timp ce depăşirea acestui grad (de exemplu y

%) conduce la micşorarea venitului bugetar de la Vbmax la Vbx,y. Se observă că

gradul de fiscalitate y% asigură acelaş venit bugetar cu gradul de fiscalitate x%

deşi x<y. De aici rezultă că în perioada de criză de supraproducţie este de preferat

o politică fiscală relaxată care să încurajeze oferta mărind astfel baza de impozitare

şi implicit veniturile bugetare.

58

Page 57: Teza - Ex. Fiscalitate

III. Căile de optimizare a sistemului fiscal în perioada

de tranziţie

Un sistem fiscal îndeplineşte trei funcţii esenţiale care adesea sunt

contradictorii. Importanţa relativă acordată fiecăreia dintre funcţii depinde de rolul

pe care-l are într-o economie de piaţă de a asigura în mod spontan optimal.

Dezbatirele asupra fiscalităţii optimale reflectă acest raţionament. Criteriile

utilizate sunt adesea conflictuale două dintre ele dominînd dezbaterile: criteriul de

aficacitate şi criteriul de echitate.

De regulă predomină două criterii: criteriul de eficacitate şi criteriul de

echitate. Dilema eficacitate-echitate este frecventă în dezbaterile asupra fiscalităţii

şi fiecare impozit încearcă să concilieze mai mult sau mai puţin deficil aceste două

exigenţe.

Totodată, alte criterii pot să aibă o mare importanţă potrivit circumstanţelor

şi tipului de impozit considerat:

Criteriul randamentului. Un impozit este apreciat în funcţie de

randamentul său. Obiectivul constă în a maximiza randamentul impozitului pentru

un cost dat sau pentru un randament dat să minimizeze costurile sale de gestiune.

Productivitatea impozitului este determinată de caracteristicile sale: de exemplu:

costul încasărilor sale este cu atât mai ridicat cu cât sunt mai mulţi plătitori şi cu

cât sunt mai dificil de identificat.

Criteriul simplicităţii. Un impozit simplu este mai uşor de administrat, mai

uşor de înţeles de contribuabili şi deci susceptibil de a fi mai bine acceptat. În

condiţiile creşterii complexităţii sistemelor fiscale şi în absenţa transparenţei care

nu ne permite să evaluăm corect efectele economice şi sociale, obiectivul

simplificării a devenit unul prioritar în ţările care au trecut la reformarea

sistemelor fiscale în ultimii ani.

Criteriul flexibilităţii. Un impozit flexibil se adaptează rapid necesităţile

politicii conjuncturale. Cu cât baza de impozitare este sensibilă la evoluţia

activităţii economice, cu atât impozitul joacă un rol de stabilizare automată.

59

Page 58: Teza - Ex. Fiscalitate

Practica stopajului la sursă ne permite o adoptare mai rapidă a încasărilor fiscale în

funcţie de conjuctură. Aceste calităţi sunt cu atât mai importante cu cât fiscalitatea

este utilizată, ca mijloc de politică conjuncturală.

Criteriul stabilităţii. Parţial contradictoriu cu cel al flexibilităţii, acest

criteriu ilustrează o maximă fiscală potrivit căreia “un impozit bun este un vechi

impozit”. Cu certitudine imobilismul fiscal poate să fie nefast, dar stabilitatea

impozitului trebuie să fie asigurată: pentru a garanta contribuabilii împotriva

arbitrajului pentru a le menţine încrederea şi a permite ca deciziile lor să fie luate

fără multă incertitudine. Modificările foarte frecvente ale legislaţiei fiscale sunt o

sursă de ineficacitate. Ele determină între altele, inechităţi între contribuabili.

Orice reformă fiscală trebuie să pregătească facilităţile de tranziţie şi gradualismul

este adesea preferat unei bulversări brutale a modurilor de impunere. Reacţiile

contribuabililor în esenţa politică a unui guvern pot să fie determinate. Alegerile în

materie fiscală bazate pe aceste diferite criterii, sunt complicate prin faptul că

obiectivele sunt foarte adesea contradictorii.

Problematica poverii fiscale în perioada de tranziţie

Presiunea fiscală are o mare relevanţă economică, deoarece indică gradul în

care veniturile nominale ale populaţiei sunt afectate prin intermediul impozitării,

dar arată şi măsura în care bugetul de stat îşi procură veniturile pe calea prelevării

de impozite. Ea poate fi analizată atât pentru impozitele directe (modalitatea cea

mai utilizată), cât şi pentru totalitatea prelevărilor la buget efectuate în societate

prin intermediul impozitării.

Conform metodei de calcul a presiunii fiscale utilizată de către Ministerul

Finanţelor, pentru Republica Moldova se calculează anual, după executarea

bugetului, următorii indicatori de cuantificare:

1.

unde:

60

Page 59: Teza - Ex. Fiscalitate

PF - presiunea fiscală;

- suma totală de impozite şi taxe (inclusiv defalcările în Fondul

Social)

PIB - produsul intern brut.

2.

PIB unde:

- suma totală de impozite şi taxe (fără defalcările în Fondul Social)

3.

unde:

PFi - presiunea fiscală a unui impozit i considerat;

Ii- impozitul i

4.

5. PFi= . unde Bimp - baza impozabilă

Fenomenul presiunii fiscale are o semnificaţie aparte în politica economică

general şi în special în politica fiscală ce va fi elaborată. Astfel, în perioadele de

inflaţie, când este necesară reducerea masei monetare aflată în circulaţie, statul

măreşte presiunea fiscală, iar în perioade de recesiune, când trebuie stimulată

cererea, se reduce presiunea fiscală, lăsându-se mai multe venituri la dispoziţia

consumatorilor. De aceea o presiune fiscală atât de înaltă în starea economică

actuală a Republicii Moldova este cel puţin inexplicabilă .

61

Page 60: Teza - Ex. Fiscalitate

Vom diferenţia puterea de cumpărare în putere de cumpărare a unităţii

monetare şi putere de cumpărare a venitului monetar. Deosebirca dintre ele apare

în rezultatul analizei modificării presiunii fiscale. În continuare prin indexare vom

înţelege ajustarea venitului prin folosirea instrumentelor fiscale. Dacă venitul este

indexat cu aceeaşi rată a inflaţiei, chiar dacă puterea de cumpărare a unităţii

monetare scade, puterea de cumpărare a venitului monetar se menţine. Desigur,

dacă rata de indexare a venitului monetar este mai mare decât rata inflaţiei,

puterea de cumpărare a venitului monetar poate chiar să crească în condiţii

inflaţioniste.

Nu este însă normal ca indexarea veniturilor să se facă cu aceeaşi rată cu

care cresc preţurile (adică cu rata inflaţiei). În aşa caz creşterea preţurilor

determină sindicatele să solicite creşterea salariilor, patronii introduc aceste

creşteri în preţuri, sindicatele cer din nou creşterea salariilor, adică se intră într-un

cerc vicios care poate fi rupt în două moduri:

1. prin indexarea veniturilor cu o rată mai mica decât rata inflaţiei. De exemplu

săse facă indexarea veniturilor la nivelul ratei productivităţii medii a muncii fizice,

având astfel certitudinea că masa monetară nu creşte mai mult decât oferta fizică.

2. prin indexarea veniturilor cu o rată mai mare decât rata inflaţiei. Astfel se

provoacă o inflaţie prin cerere, ceea ce va mări oferta agregată, conducând în cele

din urmă la reducerea preţurilor, deci la creşterea puterii de cumpărare a unităţii

monetare.

Prin urmare presiunea fiscală apare nu pur şi simplu ca un instrument statal de

dirijare a procesului inflaţionist, ci ca unul având relevanţă şi la nivel

macroeconomic. Manevrarea presiunii fiscale are efecte directe asupra gradului de

constituire a veniturilor bugetare (necesităţilor de finanţare a deficitului bugetar),

efecte descrise de curba Laffer, din care se poate vedea că exista un grad optim al

presiunii fiscale, la care veniturile bugetare sunt maxime.

Această curbă poate fi demonstrată prin randamentul fiscal al impozitării

directe, care este o funcţie liniară descrescătoare.

62

Page 61: Teza - Ex. Fiscalitate

Urmărind curba Laffer, observăm că odată cu creşterea presiunii fiscale

peste nivelul ei optim, veniturile bugetare scad şi una din cauze ar fi creşterea

înclinaţiei contribuabilului spre evaziune fiscală, confirmată de cifrele tot mai mici

în declaraţiile de venituri ale contribuabililor. Este evident că presiunea fiscală este

în relaţie direct proporţională cu cota impozitului şi odată cu creşterea cotei

impozitului veniturile bugetare se vor micşora.

Reformcle economice promovate în Republica Moldova au condus la

modificarea politicii fiscale a statului şi ca rezultat a întrcgului sistem impozitar.

Caracteristica calitalivă şi cantitativă a sistemului fiscal poatc fi efectivă în

baza unui complex de indicatori care conturează intensitatea poverii fiscale.

Indicatorul prunului nivel permite de a evalua povara fiscală la nivelul

macro. El e utilizat pentru analiza veniturilor bugetului consolidat şi permite du a

evalua presiunea fiscală pe întreaga economie naţională. Pentru a calcula corect

acest indicator e necesar de a porni de la statistica finanţelor statale, deci din totalul

plăţilor de natură impozitară în bugetul consolidat şi defalcărilor în fondurile

sociale, care se vor raporta la PIB.

Actualmente în Moldova nu există o oarecare metodologie oficială a

evaluării presiunii fiscale. Anume din această cauză nu apare nici o informaţie e

statistică oficială care determină nivelul acestui indicator. Sunt evaluaţi numai unii

indici care într-o măsură sau alta permit de a aprecia povara fiscală totală (globală).

Raţionamentele despre intensitatea presiunii fiscale se bazează, de regulă, pe

raportul volumului sumar al impozitelor transferate în buget (inclusiv a impozitului

pe veniturile persoanelor fizice, exclusiv în fondurile sociale) şi volumul PIB-ului.

Page 62: Teza - Ex. Fiscalitate

Conform calculelor noastre, în Moldova povara fiscală (luând în

consideraţie şi defalcările în fondurile sociale) se menţine la un nivel destul de

înalt, atingând în anul 1998 nivelul de 42%.

Indicatorul nivelului doi e prezentat prin povara fiscală suferită de

ramurile economiei naţionale. Acest indicator permite de a analiza

caracteristicile presiunii fiscale concomitent cu starea financiară a diferitelor

domenii de activitate. Până în anul 1998 acest indicator putea fi calculat foarte

precis în baza informaţiei statistice con-solidate în F-2 «Rezultate financiare». Ea

permitea de a estima pentru acelaşi masiv statistic PIB, impozitele virate în buget

şi defalcările în fondurile sociale. Deci informaţia era comparabilă şi destul de

vastă fiind prestat de circa 12 mii de întreprinderi reprezentative ale tuturor

ramurilor şi domeniilor de activitate din economie. Prezenta formă, în varianta sa

nouă, modificată nu mai oferă asemenea posibilităţi.

De remarcat că actualmente informaţia poate fi selectată numai din diferite

surse statistice absolut neunificate, deci datele deja nu pot fi comparabile. În

general calculele valorii adăugate necesare pentru evaluarea PIB ramural se

bazează pe multe estimări privind rezultatele activităţii sectorului domestic şi

parţial al economiei tenebre, care în general sunt neimpozitate. Dacă calculele PIB

ramural se bazează pe principiul evidenţei aproximative a celor ce produc, apoi

informaţia despre realizările impozitare pe principiul evidenţei celor ce plătesc

impozitele. Evident că anumitele grupe ale agenţilor economici coincid doar

parţial.

In prezent cea mai veridică informaţie despre povara fiscală reală poate fi

obţinută numai la nivelul micro-economic deci al întreprinderii concrete şi va fi

concentrată în indicatorii nivelului trei.

Deşi indicatorii macro, care exprimă efectul îndeplinirii obligaţiunilor

fiscale (caracterizate prin efectivul impozitelor virate contra celor preconizate şi

intensitatea poverii fiscale) sunt de sinteză după esenţa lor, deci acumulează totalul

Page 63: Teza - Ex. Fiscalitate

acestor procese pe nivelul micro, între indicatorii acestor nivele sunt unele

diferenţe principale care cer a fi nominalizate:

1. In general, orice analiză a datelor planice (prognozate) şi defalcărilor

reale în buget efectuată la nivelul macroeconomic devine destul de aproximativă.

Deviaţiile sunt condiţionate nu numai de evaziunea fiscală şi ascunderea în masă a

veniturilor, dar şi de aprecierile exagerate ale creşterii veniturilor bugetare bazate

din an în an pe aşteptările optimiste ale unei înviorări economice şi pe creşterea

substanţială a PIB-ului (bazei impozitabile). Nivelul microeconomic se destinge

totuşi printr-o analiză mai amplă şi mai pragmatică a veniturilor aşteptate ce

permite de a aprecia mai corect disciplina fiscală.

2. Au fost deja menţionate neajunsurile calculelor poverii fiscale la nivelul

macroeconomice. Totodată devine necesar de menţionat că indicatorii de sinteza

care reflectă intensitatea presiunii fiscale nivelează situaţia reală redistribuind

povara impozitară între agenţii economici. Se are în vedere că acest nivel a fost

obţinut pornind de la totalul produselor fabricate şi livrate pe piaţă, valoarea căror

e pusă în baza calculelor PIB şi defalcărilor efective în buget. Deoarece nu toţi

agenţii economici îşi îndeplinesc obligaţiunile impozitare, presiunea fiscală va fi

mult mai simţitoare pentru acei, care îşi îndeplinesc pe deplin funcţiile asumate

faţă de buget şi la nivelul microeconomic aceasta va deveni evidentă.

3. Diferenţele substanţiale între caracteristicile presiunii fiscale calculate la

nivelul macro şi microeconomic sunt influenţate de cercul şi structura taxelor

aplicate - e supus produsului fabricat accizelor ori nu, se bucură întreprinderea de

înlesniri impozitare ori lucrează în regimul fiscal universal.

4. Povara fiscală globală e influenţată serios de impozitle aplicate pe

mărfurile importate ("TVA, accizele, taxa vamală). Ţinând cont că importurile

conform totalurilor anului 2000 au constituit 72,5% la PIB, impozitele obţinute din

această sursă externă au fost considerabile, majorînd presiunea fiscală pe întreaga

economie naţională. La nivelul micro asemenea defalcări sunt minimizate, însă,

într-o măsură anumită în mod direct, impozitele pe impozituri majorează presiunea

Page 64: Teza - Ex. Fiscalitate

fiscală conducând la creşterea preţurilor la materia primă importată şi micşorând

valoarea adăugată de întreprindere.

5. La nivelul microeconomic în calculul poverii fiscale a fost implicat şi

impozitul pe venitul persoanelor fizice. S-a avut în vedere că agenţii economici, în

special personalul administrativ al firmelor, preferă de a plasa (repartiza) veniturile

sub forma salariilor, dar nu a beneficiului. Din punct de vedere al bugetului anului

curent sursa impozitului pe venit e puţin importantă mai ales în condiţiile unei

gradaţii (scări) restrânse a impozitării venitului persoanelor fizice.

E mult mai important şi alarmant faptul că procesului de producţie şi vor

decade din mijloacele circulante şi patrimoniul întreprinderii evadând în economia

tenebră.

Presiunea fiscală la nivelul micro a fost analizată în baza a doi indicatori

care permit de a reliefa acest proces din două poziţii. In special au fost utilizaţi

parametrii care caracterizează:

1. Povara fiscală suportata de agenţii economici - ea e calculată ca raport

procentual între defalcările impozitare efectuate şi valoarea, care a fost adăugată în

procesul de producţie la întreprinderea analizată. Indicatorul caracterizează cota

veniturilor agenţilor economici care a fost sustrasă sub forma taxelor impozitare,

inclusiv a celor de natura socială (asigurarea socială). La valoarea adăugată

evaluată conform calculelor tradiţionale au fost sumate impozitele indirecte

(accizele, 'I'VA) pentru a obţine comparabilitatea datelor raportate. În plus aceasta

permite de a evalua un indicator care e similar PIB-ului la nivelul macro şi deci

din aceste poziţii datele devin comparabile cu nivelele medii ale poverii fiscale pe

totalul economiei naţionale.

2. Ponderea impozitelor în preţul producţiei - ea e calculată ca raport

procentual al taxelor impozitare la producţia marfă la preţuri curente (cu TVA şi

accize). Indicatorul denotă faptul încât impozitele presează preţul producţiei şi deci

conduc la reducerea consecutivă a competitivităţii ei, a cererii solvabile şi în fine a

volumelor vînzării produselor finite şi a veniturilor obţinute pe urma ei.

Page 65: Teza - Ex. Fiscalitate

Pentru a studia efectele politicii fiscale şi presiunea fiscală la nivelul

micioeconomic am selectat zece întreprinderi reprezentative ale ramurii care în

prezent e principala sursă de impozite în ţară - industria alimentară (tab. 7).

Tabelul 6

Caracteristica presiunii fiscale pentru anul 1998 pe

unele întreprinderi ale industriei alimentare, %

Întreprinderile Povara

fiscală

Ponderea

impozit.

În preţul

producţiei

Volumul

producţiei

1999-2000

Impozitele

virate 1999-

2000

Inclusiv

impozitele

indirecte 1999-

2000

Combinatul de vinuri “Vismos”

44,6 23,8 58,0 47,6 54,0

SA "Tutun-CNC" 53,4 29,9 101,3 105,8

SA"Viorica-cosmetic"

50,2 30,2 171.S 279,9 34,4 ori

SA "Bucuria" 3,8 17,8 88,4

SA "Franzeluţa" 311.5 13,5 90,2 89,1 67,0

SA "Fabrica de fermentare a tutunului Făleşti"

23,2 10.4 91,8 63,0 59,2

SA "Floarea-soarelui”

7,9 4,7 107.3 50,1 46.6

In dependenţă de intensitatea presiunii fiscale în rândul analizat pot fi

evidenţiate trei grupe de întreprinderi:

1. Presiunea fiscală intensivă — acest segment e reprezentat de întreprinderile

producţia căror e supusă accizelor: Combinatul de vinuri spumante şi de marcă din

Chişinău «Vismos», S. A. «Tutun-CTC» şi S.A. «Viorica-cosmetic» (parţial), cea

din urmă a reuşit pe parcursul anului 1999.

Page 66: Teza - Ex. Fiscalitate

La maximum e impozitată producţia S.A. «Tutun-CTC» - cota veniturilor

(valorii adăugate) atrase în buget sub forma impozitelor atinge 53,4%. Practic, a

treia parte din preţul producţiei sunt impozitele. 0 asemenea presiune fiscală până

în prezent nu conduce la diminuarea volumelor de producţie, deoarece cererea la

produsele din tutun e puţin elastică - obişnuinţele nocive (dăunătoare) ale societăţii

sunt nemărginite, chiar fiind extrem de impozitate. Competitivitatea produselor

autohtone în prezent e asigurată de preţurile relativ joase, comparativ cu marfa

importată. Insă o asemenea situaţie e temporară pe măsura creşterii calităţii

articolelor fabricate din tutun de provenienţă moldovenească şi deci a majorării

preţurilor la ele, povara fiscală va fi din ce în ce mai presantă şi va limita cererea în

produsele autohtone.

Aceste procese pot fi deja urmărite prin rezultatele activităţii economice a

Combinatului de vinuri spumante «Vismos». Presiunea fiscală substanţiala (46,4%

din valoarea adăugată şi 24% din preţul producţiei pentru anul 1999) a condus la

majorarea preţurilor la produsele finite, reducerea competitivităţii lor atât pe piaţa

internă, cât şi pe cea externă. Ca rezultat - reducerea considerabilă a volumelor de

producţie evaluate în preţuri curente: la finele anului 2000 ele au constituit numai

58 la sută din nivelul anului 1999. Evident că volumele fizice ale producţiei s-au

diminuat şi mai catastrofal. Şi mai mult s-au micşorat defalcările întreprinderii în

buget - în anul 2000 au fost virate doar 47,5% din sumele achitate în anul 1999. In

fine, năzuinţele de a asigura veniturile bugetare prin impozitarea extremă a

produselor solicitate pe piaţa au condus la reducerea absolută a sumelor virate în

buget.

Produsele S.A. «Viorica-cosmetic» sunt supuse accizelor numai parţial.

Acest impozit e aplicat asupra articolelor de parfumerie, ponderea căror în volumul

producţiei fabricate e minoră.

Rezultatele anului 2000 destul de obiectiv reflectă presiunea fiscală intensă

suportată de această întreprindere - circa jumătate din valoarea adăugată e vărsată

în buget, iar componenţa impozitară în preţul producţiei atinge circa 30%. Şi în

Page 67: Teza - Ex. Fiscalitate

cazul dat e evident pericol diminuării ulterioare a volumelor produselor fabricate –

reacţii deja demonstrată de întreprinderile vinicole la presiune fiscala

supraabundentă.

2. Presiunea fiscală moderată –acest segment a fost reprezentat prin S.A.

«Bucuria» şi Combinatul de panificaţie din Chişinău, care au fost supuse unei

tensiuni fiscale apropiate de nivelele raţionale (de circa 35% la PIB).

Nivelul presiunii fiscale suportate de S.A. «Bucuria» pe parcursul anului

2000 ce va depăşea acel optim al impozitării , însă se găsea în limitele normale

constituind 38,2% din valoarea adăugată şi 17,8% în preţul producţiei.

Unui nivel relativ jos al presiunii fiscale a fost supus Combinatul de

panificaţie «Franzeluţa» care se bucură de înlesniri impozitare (TVA de 8%).

Fabricând produse de necesitate vitală, această întreprindere expediază în buget

circa 30% din valoarea adăugată. Ţinând cont de faptul că această producţie e cea

mai solicitată de paturile vulnerabile, totuşi cota impozitelor de 13,5% în preţ

tensionează cererea solvabila a populaţiei. Desigur problema e mult mai complexă

şi se referă la creşterea permanentă a preţurilor pe de o parte, şi veniturile joase ale

populaţiei - pe de alta. Ca rezultat al acestor procese în anul 2000 volumul

producţiei-marfă calculat la preţuri curente s-a micşorat cu 10% faţă de anul

precedent.

3. Presiunea fiscală joasă - acest segment a fost prezentat prin «Fabrica de

fermentare a tutunului Făleşti» şi S.A. «Floarea soarelui» din Bălti. Ambele

întreprinderi au suportat o povară fiscală puţin simţitoare. Acesta se referă mai

mult la S.A. «Floarea soarelui», defalcările căreia, în buget, au constituit doar 7,9%

din valoarea adăugată şi 4,7% la preţul final al producţiei. Acest fapt a fost

condiţionat exclusivitate de disciplina fiscală foarte joasă. In special, în condiţiile

creşterii volumelor producţiei fabricate cu 73% în perioada supusă analizei sumele

transferate în buget au constituit numai 50% din defalcările anului precedent.

Pentru a evidenţia acele elemente ale sistemului fiscal care în cea mai mare

măsură tensionează povara (fiscala devine necesar de a examina structura plăţilor

Page 68: Teza - Ex. Fiscalitate

impozitare. Deoarece structura impozitelor diferă în dependenţă de categoriile

taxelor defalcate, întreprinderile au fost clasificate pe următoarele categorii:

1) întreprinderile, producţia cărora e supusă accizelor — în această categorie n-a

fost inclusă S A. «Viorica-cosmetic», deoarece pe parcursul anilor 1998-1999

transferul accizelor n-a fost efectuat;

2) întreprinderile care lucrează în regim fiscal universal - deci sunt aplicate în plină

măsură toate impozitele cu excepţia accizelor, cercul cărora e strict limitat

(reprezentant S.A. «Viorica-cosmetic»);

3) întreprinderile care lucrează în regim fiscal privilegiat sau avantajos, deci se

bucură de oricare înlesniri impozitare (reprezentant S.A. «Franzeluţa»);

4) întreprinderile care n-au raportat despre defalcările pentru asigurarea socială

(reprezentanţi S.A. «Floarea soarelui» şi «Fabrica de fermentare a tutunului

Făleşti»)

Tabelul 7

Structura plăţilor impozitare virate în bugetul consolidat

şi fondurile sociale

1999 9 luni a

a.2000

1999 9 luni a

a.2000

Întreprinderile produsele cărora sunt supuse accizelor

CRICOVA VISMOS

TVA 20,1 6,1 54,0 -

Accize 46,9 44,3 36,7 97,6Impozit pe venitul persoanelor fizice

6,8 8,4 - -

Impozit pe venitul de la activitate de

întreprinzător

4,6 - 8,7 -

Impozit pe bunurile imobiliare

0,7 2,5 0,2 0,7

Cota de asigurare socială 19,4 36,4 11,7 -

Page 69: Teza - Ex. Fiscalitate

Într.care lucr.în regim Întrepr. care lucr.în regimFiscal universal SA fiscal avantajos SA“Viorica-Cosmetic” “Franzeluţa”

TVA 47,1 14,0 22,9 33,2Impozit pe venitul persoanelor fizice

15,8 17,0 22,3 19,6

Imp. pe venit de la activit. de întreprinzător

- 1,6 17,7 11,2

Impozit pe bunuri imobiliare

0,7 4,1 0,2 0,2

Cota de asigurare socială 28,8 53,3 36,2 35,2Întreprinderile care n-au înregistrat defalcări în fondurile

socialeFab.de fermentare a SA “Floarea soareluiTutunului Făleşti

TVA 75,6 70,7 61,1 73,2Impozit pe venitul persoanelor fizice

17,3 8,1 28,6 16,6

Imp.pe venitul de la activitatea de întreprinzător

- 1,0 - -

Impozit pe bunurile imobiliare

4,4 2,1 2,1 1,2

Examinarea structurii plăţilor de natură fiscală care includ toate impozitele

şi defalcările pentru asigurarea socială permit tragerea următoarelor concluzii:

1. Intensitatea presiunii fiscale e determinată în cea mai marc măsura de accizele

aplicate. Ponderea lor în structura generală diferă de la o înlreprindere la alta şi

variază, în prealabil, în dependenţă de celelalte plăţi efecluate. Cota accizelor

variază

în limitele de 44-47% în structura impozitelor virate în buget de S.A. «Cricova» şi

constituie 72,1-97,6% din plăţile efectuate de S.A. «Vismos». Aceasta însemnă că

accizele sunt principalul instrument de reglementare a preţului şi cererii categoriei

de produse supuse acestui impozit.

2. Pentru întreprinderile care lucrează în regim fiscal universal cel mai

impunător devine TVA. Ponderea lui în structura plăţilor de natură fiscală variază

într-un diapazon foarte larg. Dacă vom elimina valorile extreme, atunci deviaţiile

Page 70: Teza - Ex. Fiscalitate

acestui impozit în structura generală vor constitui 30-70%. Aceasta înseamnă că

TVA devine principalul impozit care determină intensitatea presiunii fiscale şi deci

anume această taxă ar cere reducere.

3. În majoritatea cazurilor una din cele mai simţitoare devine cota de asigurare

sociala. E evidentă şi tendinţa majorării ponderii acestei categorii de plăţi în

totalul defalcărilor efectuate în medie, ea constituie circa 35% din sumele virate.

Taxa pentru asigurarea socială stabilită la nivelul de 31% în prezent e superioară

nivelului de impozitare a venitului (28%).

4. Cele mai garantate sunt plăţile reţinute la sursa venitului (impozitul pe venitul

persoanelor fizice, asigurările sociale) şi impozitele indirecte (TVA, accize)

asigurate de consumatori. Totuşi principalul contribuabil (plăţilor d impozit)

devine populaţia. Impozitul pe venitul persoanelor juridice (pe beneficiu) descreşte

din an în an, în cele mai multe cazuri asemenea plăţi nici nu sunt efectuate. Aceste

tendinţe denotă faptul că pricipalele eforturii în vederea diminuării presiunii fiscale

ar trebui depuse în direcţia stimulării cererii solvabile a populaţiei prin micşorarea

poverii impozitare şi deci majorarea venitului disponibil. În ultima instanţă, aceasta

va conduce la creşterea volumului vînzării mărfurilor şi al veniturilor agenţilor

economici.

Un interes deosebit trezeşte raportul între impozitul pe venitul persoanelor

fizice şi persoanelor juridice. În prezent absolut predomină primele plăţi.

E clar că în asemenea situaţii beneficiul întreprinderii se reduce la

minimum. Conducerea întreprinderii deseori fixează în documentele financiare

pierderile de pe urma procesului de producţie. Lipsa impozitelor pe veniturile

persoanelor fizice sau sumele nesemnificative ale defalcărilor în buget, evidenţiate

de întreprinderile supuse analizei, sunt condiţionate anume de aceste procese şi

invers, devin din ce în ce mai semnificative impozitele pe venitul persoanelor

fizice şi defalcările în fondurile sociale, dependente de fondul de salarizare.

Analiza efectelor politicii fiscale promovate în Moldova permite tragerea

următoarelor concluzii de generalizare. In prezent accentul e pus pe impunerea

user, 01/03/-1,
user, 01/03/-1,
Page 71: Teza - Ex. Fiscalitate

preferenţială a consumatorului. Aceasta se explică prin faptul că volumele

producţiei finite fabricate în Moldova sunt în permanentă diminuare şi deci toate

veniturile obţinute în urma procesului de producţie sunt în scadenţă. In acelaşi

timp populaţia substituie consumul producţiei de provenienţă autohtonă cu

mărfurile importate care sunt impuse cu TVA, accize, taxe vamale. Deci

impozitele indirecte în condiţiile actuale simt unele din cele mai garantate.

Totodată analiza comparativă a structurii veniturilor bugetare în diferite state

denotă că ponderea acestui grup de impozite e totuşi exagerată.

În Republica Moldova nu se aplică înlesniri fiscale pentru întreprinderi,

care reduc preţul de cost al producţiei ceea ce poate aduce venit. În afară de

aceasta s-ar putea aplica modelul reigo-economiei care se reduce la faptul că

impozitele nu depăşesc limita stabilită, dar din potrivă se micşorează, pentru ca

producătorul să nu ascundă veniturile sale înalte. Problema aceasta este

importantă la noi în ţară, unde impozitele alcătuiesc aproximativ 70% din plata

calculată, iar 30-40% alcătuiesc volumul businessului monetar.

Dezvoltarea volumului veniturilor bugetului de stat trebuie să se facă nu

din contul taxelor înalte de impunere (fiscală), ci în baza stabilizării şi creşterii

economiei, lărgirea impunerii din contul impozitului pentru avere, din veniturile

băncilor şi companiilor de asigurare, din operaţiile cu hîrtiile de valoare,

impozitul pentru pămînt, mărirea impozitelor şi taxelor locale, reducerea esenţială

a înlesnirilor, acordate în catul impunerii, a ridicării nivelului de activitate a

organelor fiscale de stat.

3.2. Rolul controlului Fiscal în optimizarea sistemului fiscal

Mecanismele economiei de piaţă nu cunosc, la nivelul microeconomic, un

motor mai bun decît cel al profitului, acesta este motivul pentru care evaziunea

fiscală reprezintă un ingredient necesar al economiei libere, ingredient care nu

trebuie atît repudiat cît bineînţeles şi eficient administrat.

Page 72: Teza - Ex. Fiscalitate

Controlul Fiscal constituie modalitatea instituţională prin care statul

(guvernul) se asigură că subiecţii economici se achită de obligaţiile lor legale de a

participa la formarea resurselo publice.

Se pune problema eficacităţii acestui control, din două puncte de vedere:

1. punctul de vedere ctructural, care priveşte controlul fiscal ca pe o

simplă activitate economică.

2. Punctul de vedere funcţional, care priveşte controlul fiscal ca pe un

instrument de politică economică, în speţă de politică fiscală.

Controlul fiscal ca activitate economică

Ca activitate economică, controlul fiscal este caracterizat de cele două

variabile esenţiale ale oricărei proces economic: imput-uri, adică cheltuieli cu

efectuarea controlului şi output-uri, adică rezultate ale exercitării controlului.

În acest sens, se pune chiar problema dimensiunii raportului dintre output şi

imput, în sensul că, din punct de vedere strict economic, controlul fiscal nu este

eficient decît dacă output-ul este mai mare decît imput-ul ( la limită, se poate

accepta şi egalitatea lor). Evident, ne situăm în cazul în care cele două variabile (de

intrare, respectiv de ieşire) sunt comensurate în aceleaşi unităţi de măsură, în cazul

nostru în monedă.

Cheltuielile cu efectuarea controlului pot fi restrînse la activitatea explicită

de control (resurse salariale, resurse logistice etc.) sau pot fi extinse la întreaga

infrastructură desfăşurată pentru asigurarea în general a activităţii de control şi nu

doar a acţiuni punctuale analizate.

Întru cît este dificil, din punct de vedere metodologic, să se estimeze şi să

se repartizeze cheltuielile de control în sens larg, modalitatea cea mai practică de a

dimensiona input-ul este aceea de a lua în considerare cheltuelele afectate în mod

explicit pentru acţiunea de control analizate.

Rezultatul acţiunii de control constă în valoarea monetară a dibutului de la

plata căruia subiectul economic controlat s-a sustras.

Page 73: Teza - Ex. Fiscalitate

Conform legii, în funcţie de condiţiile concrete în care a avut loc

evazionarea fiscală, subiectul economic I se pot aplica o serie de penalităţi cum ar

fi: amenzi contravenţionale, majorări de întîrziere sau dublarea debutului datorat.

Ca urmare, analizarea eficacităţii controlului fiscal ca activitate economică

se poate face în două variante:

1. luînd în considerare doar debutul identificat ca reprezentînd o

sustragere a subiectului economic de la plata obligaţiilor legate către

stat;

2. luînd în considerare, pe lîngă debitul menţionat, şi sumele antrenate

suplimentar la buget, în mod legal, ca urmare a sustragerii subiectului

economic de la plata debitului datorat.

Controlul fiscal ca instrument de politică economică

Controlul fiscal poate reprezenta o pîrghie de natură financiară, prin care

subiecţii economici să fie determinaţi să renunţe la comportamentul evazionist sau

săi limiteze la maximum.

Aşa cum s-ar arăta în paragraful anterior, cu cît multiplicatorul evaziunii

fiscale este mai mare, cu atît subiectul economic va fi desfăşurat în

comportamentul său evazionist, în acest sens, controlul fiscal trebuie să acţioneze

mai degrabă ca potenţialitate, decît ca efectivitate.

De aceea, multiplicatorul evaziunii fiscale mai poate fi interpretat şi drept

coeficient de descurajare potenţială a evaziunii fiscale.

Se pune întrebarea: oare controlul financiar ar trebui înăsprit sau,

dimpotrivă, ar trebui relaxat. Care dintre cele două direcţii de configurare a

activităţii de control fiscal are o influienţă mai mare asupra diminuării

criminalităţii economico-financiare în general.

Să observăm, mai întîi, că aici nu este vorba despre înăsprirea sau relaxarea

fiscalităţii în sine, ci despre analiză a configuraţiei controlului fiscal în condiţii de

fiscalitate date şi considerate, pentru moment, exogene.

Page 74: Teza - Ex. Fiscalitate

În opinia noastră, răspunsul la acestă întrebare are o natură dinamică, în

sensul că filosofia (şi politica) controlului fiscal trebuie să urmeze două etape

logice (şi cronologice):

1. în prima etapă este necesară o înăsprire a acesteia, adică o valoare

ridicată a multiplicatorului evaziunii fiscale.

Această configuraţie a controlului fiscal va avea următoarele consecinţe:

- va conduce la conştientizarea, de către subiecţii economici, a costului

prea ridicat al evazionării fiscale, orientîndu-I spre respectarea legii;

- va crea un fenomen psihologic de aşteptare în privinţa penalizării

comportamentului evazionist de către controlul fiscal;

- va creşte caracterul de potenţionalitate, imanenţă şi omniprezentă a

controlului fiscal în raport cu activitatea economică.

2. În etapa a doua, controlul fiscal va trebui să fie relaxat, din

următoarele considerente:

- deja, ca urmare a primei etape, comportamentul evazionist a suferit o

restructurare pozitivă, ceea ce înseamnă că pierderile de venituri publice

se reduc;

- prin relaxarea controlului se vor putea realiza economii la cheltuielile

bugetare implicate de realizarea acţiunilor de control.

Există, desigur, un optim al gradului de relaxare/înăsprire a controlului

fiscal, optim care ţine atît de raţionalitatea economică, cît şi de condiţiile concrete

(multe de natură non-economică) la care se referă analiza.

Foarte frecventă a devenit în Republică eschivarea de la plata impozitelor.

Ascunzînd venitul real întreprinzătorii reduc veniturile bugetului, în urma cărora

este imposibil de a înfăptui în măsura cuvenită finanţarea cheltuielilor social-

economice şi de stat. Majoritatea întreprinzătorilor aplică forma clasică de tăinuire

a veniturilor, care constă în faptul ca în timpul realizării mărfii în actele respective

se indică cantitatea sau un preţ scăzut al mărfii. Astfel, ei încasează nu numai

diferenţa, ci şi partea care după lege statul o primeşte ca impozit.

Page 75: Teza - Ex. Fiscalitate

În majoritatea ţărilor neachitarea impozitelor este o infracţiune serioasă şi

vinovatul este pedepsit aspru. În Republica Moldova aproape în toate cazurile cei

care nu achită impozitele nu au răspundere materială şi juridică faţă de stat.

Deşi fiecare dintre aceste organe îşi are împuternicirile sale, aceasta nu

contribuie la efectivitatea activităţii. După părerea noastră, în Republica Moldova

trebuie să acţioneze un singur organ - Poliţia Fiscală, care ar putea în acelaşi timp

să descopere şi să preîntîmpine crimele fiscale, să aibă posibilitatea de a aresta

conturile în bănci, averea, marfa. Actualmente, funcţionează secţia de poliţie

fiscală, însă în cadrul Direcţiei poliţiei economice a M.A.I.

Page 76: Teza - Ex. Fiscalitate

Încheiere

Din cele expuse în lucrarea dată rezultă că orice impozit reduce venitul

bunăstare contribuabilului şi astfel îl determină pe individ să-şi replanifice

alegerile economice. Sistemul fiscal este un element important în economia de

piaţă. Argumentat ştiinţific sistemul fiscal poate acţiona pozitiv asupra proceselor

economice poate lichida fenomenele negative, susţine relaţiile juridice civilizate în

sociatate.

Sistemul fiscal trebuie să fie orientat spre procesul de producţie, să-I

stimuleze creşterea astfel mărind baza impunerii. În această ordine de idei ar fi

binevenită examinarea unor principii de dezvoltare a sistemului fiscal comune

pentru toate ţările, care nu întotdeauna sunt luate în consideraţie în practica

Republicii Moldova. Una din cele mai esenţiale cerinţe faţă de sistemul fiscal este

ca impozitele să nu fie prea dure cu cei ce plătesc.

Politica fiscală a Republicii Moldova până în prezent, se forma după

principiul: cu cât este mai mare taxa impozitară cu atât mai bine pentru stat şi

dezvoltarea economiei de piaţă. Însă în final ne-am ales cu restanţe impozitare,

micşorarea producţiei mărfurilor, reducerea activităţii investituţionale lipsa

cointeresării întreprinderii în dezvoltarea producţiei, neachitarea impozitelor.

Am observat că restructurarea sistemului fiscal are ca scop:

- de a aplica mecanisme efective în dirijarea fiscală prin intermediul

stabilirii unui control efectiv al agenţilor economici în timpul

înregistrării cu dicernarea fiecărui contribuabil a codului fiscal

- deceruării fiecărei persoane fizice a codului fiscal care au venituri de la

oferirea serviciilor şi sunt datori să plătească impozite bugetului

- determinarea în ordine legislativă a condiţiilor de aplicare a impozitelor

directe în corespundere cu practica mondială ceea ce va permite ocolirea

în sfera dată a impunerii duble.

Page 77: Teza - Ex. Fiscalitate

Deci, lucrarea a încercat să definească problematica fiscalităţii

contemporane, aspectele ei pozitive şi negative. Dar, înainte de a examina

problema s-a dat o noţiune, în capitolul I a sistemului fiscal în Republica Moldova,

şi în alte ţări.

În capitolul II şi III s-a încercat să se arăte schimbările promovate de

reforma fiscală sunt extrem de importante pentru sporirea economică a ţării.

Scopul lor este nu numai colectarea veniturilor bugetare mari dar şi sporirea

eficacităţii sistemului, îmbunătăţirea echităţii fiscale, simplificarea sistemului în

ansamblu. Sporirea eficacităţii sistemului fiscal, însă, nu este o problemă simplă şi

de scurtă durată. De aceea strategia reformei fiscale dictează o linie generală,

aplicată pe o perioadă îndelungată fără modificări şi schimbări radicale de moment.

După cum demonstrează rezultatele aplicării a patru titluri ale Codului

Fiscal unele dispoziţii necesită o mai mare claritate, anumite amendamente

redacţionale, întroducerea unui şir de modificări în legătură cu adoptarea de către

Parlament a noilor legi cu privire la fondurile nestatale de pensii, întroducerea de

bază a standardelor naţionale de contabilitate etc.

Cercetând opiniile economiştilor specialităţilor din domeniu, au abordat în

capitolul III problema luând în consideraţie mai multe opinii.

Considerăm că la etapa actuală a reformei sistemului fiscal este necesar de

a aplica câteva căi de optimizare a sistemului fiscal, de acordat o atenţie mai mare

poverii fiscale, Principalele criterii utilizate de optimizare este criteriul de

eficacitate şi criteriul de echitate.

Din toate cele expuse mai sus în final am ajuns la concluzia că efectele

sistemului fiscal ar putea fi calificate atât parţial pozitiv cât şi cu unele aprecieri

negative care necesită atenţia în perioada reformelor.

Page 78: Teza - Ex. Fiscalitate

Bibliografie

1. Tatiana Manole “Finanţe publice” Chişinău 1998

2. Tatiana Manole “Finanţe publice locale” Chişinău 1999

3. Parlamentul Republicii Moldova “Studii şi analize financiar-bugetare”

chişinău 2000

4. Văcărel Iulian “Finanţe publice” Bucureşti 1997

5. Bănulescu Rodica “Sistemul de impozite” Bucureşti 1994

6. “Tribuna economică nr.23/1999 p.60-62; nr.29/1998 p.37-40;

nr.20/1998 p.38-40

7. “Impozite şi taxe” nr.5/1998 p.38-40

8. “Economie şi finanţe” nr.8 1998 p.28-34; nr.9/1997 p.32-34;

nr.4/1997 p.67-72.

9. “Controlul economic financiar” nr.6/2000 p.18-22

10. “Economie şi sociologie” nr.1 / 2000 p.65-72

11. “Curentul nou” nr.2 / 1999 p.18-22

12. “Finanţe, credit, contabilitate” nr.3 / 1998 p.3-10; nr.2/2001 p.35-38;

nr.9 / 1998 p.50-51

13. “Profit” nr.1-2 /2001 p.23; nr.11 / 1999 p.11

14. “Contabilitate şi audit” nr.4 / 1998, p.28-38; nr.1 / 2001 p.7-14

15. “Politica industrială şi comercială în Republica Moldova” 25-26

septembrie 1997 p.248-251

16. Tezele conferinţei ştiinţifice a doctoranzilor ASEM “Reformele

economice la sfîrşit de mileniu” Chişinău 1998

17. Codul fiscal: Titlul I, Titlul II, Titlul III, cu modificări şi completări la

1 iunie 1998

18. “Administrarea publică” nr.3 / 1997 p.93-101

19. «Налоговые системы зарубежских стран» учебник для вузов

Москва 1997

Page 79: Teza - Ex. Fiscalitate

20. Legea bugetului 2001

21. Legea bugetului 2000

22. Legea bugetului 1999

23. Legea Republicii Moldova cu privire la bazele sistemului fiscal al

Republicii Moldova nr.1198-XX din 17.11.92

24. Legea Republicii Moldova cu privire la serviciul fiscal nr.876-XII din

22.01.92

25. Buletin statistic nr.1 / 2001; nr.1/2000; nr.1 / 1999.