Universitatea Transilvania din Braşov

T E H N O L O G I A

I N F O R M A Ţ I E I

Ş I

C O M U N I C A Ţ I E I

Lect. univ. dr. Olivia FLOREA

Manual pentru învăţământul la distanţă

2011

1

Cuprins

1. Concepte de bază ale tehnologiei

informaţiei

………………………………………………... 3

1.1. Modele de calculatoare ………………………………………………... 3

1.2. Structura internă şi modul de

funcţionare

………………………………………………... 3

1.3. Dispozitive periferice ………………………………………………... 7

1.4. Software ………………………………………………... 9

1.5. Reţele de calculatoare ………………………………………………... 10

1.6. Utilizarea calculatoarelor ………………………………………………... 12

1.7. Securitate ………………………………………………... 13

1.8. Legislaţie ………………………………………………... 14

1.9 Tema de casă ………………………………………………... 15

2. Utilizarea computerului şi organizare

fişierelor

………………………………………………... 18

2.1. Deschiderea şi închiderea sesiunii

de lucru

………………………………………………... 19

2.2. Descrierea interfeţei sistemului de

operare

………………………………………………... 20

2.3 Fereastra sistemului de operare ………………………………………………... 24

2.4. Personalizarea interfeţei grafice ………………………………………………... 26

2.5. Meniul Start ………………………………………………... 28

2.6. Windows explorer ………………………………………………... 30

2.7 Operaţii cu foldere şi fişiere ………………………………………………... 34

2.8. Arhivarea fişierelor ………………………………………………... 36

2.9 Notepad ………………………………………………... 36

2.10 Virusarea calculatoarelor ………………………………………………... 37

2.11 Tema de casă ………………………………………………... 38

3. Editarea de texte – Word ………………………………………………... 41

3.1. Lansarea şi închiderea programului ………………………………………………... 41

3.2. Lucrul cu documente ………………………………………………... 45

3.3. Formatarea caracterelor ………………………………………………... 50

3.4. Utilizarea modului de previzualizare ………………………………………………... 54

3.5. Tipărirea unui document ………………………………………………... 55

3.6. Utilizarea antetelor şi subsolurilor ………………………………………………... 55

3.7. Utilizarea Office assistant ………………………………………………... 60

3.8. Împărţirea textului pe coloane ………………………………………………... 61

3.9. Inserare de simboluri speciale ………………………………………………... 62

3.10. Stiluri ………………………………………………... 68

3.11. Utilizarea cuprinsului ………………………………………………... 69

3.12. Bara de unelte de desenare ………………………………………………... 72

3.13. Utilizarea imaginilor în documente ………………………………………………... 92

3.14. Editorul de ecuaţii ………………………………………………... 93

3.15. Utilizarea semnelor de carte ………………………………………………... 94

3.16. Hiperlegături ………………………………………………... 96

3.17. Grafice ………………………………………………... 98

3.18. Verificarea gramaticală a

documentului

………………………………………………... 106

3.19. Crearea şi utilizarea listelor

structurale

………………………………………………... 107

3.20. Crearea documentelor compuse ………………………………………………... 108

3.21. Tema de casa ………………………………………………... 121

4. Calcul tabelar – Excel ………………………………………………... 125

2

4.1. Lucrul cu regiştri de calcul ………………………………………………... 128

4.2. Proprietăţile celulelor ………………………………………………... 131

4.3. Lucrul cu foile de calcul ………………………………………………... 147

4.4. Comanda Paste special ………………………………………………... 149

4.5. Expedierea registrului prin email ………………………………………………... 150

4.6. Utilizarea opţiunii autofill ………………………………………………... 151

4.7. Utilizarea comentariilor ………………………………………………... 155

4.8. Lucrul cu şabloanele ………………………………………………... 156

4.9. Opţiunea Go To ………………………………………………... 158

4.10. Creare antetului şi subsolului de

pagină

………………………………………………... 161

4.11. Sortarea şi filtrarea datelor ………………………………………………... 163

4.12. Funcţii de bază ………………………………………………... 178

4.13. Referinţe de celulă ………………………………………………... 187

4.14. Crearea diagramelor ………………………………………………... 193

4.15. Tema de casă ………………………………………………... 201

5. Prezentări – PowerPoint ………………………………………………... 205

5.1. Crearea unei prezentări ………………………………………………... 205

5.2. Metode de tranziţie între slide-uri ………………………………………………... 214

5.3. Lucrul cu master slide – ul ………………………………………………... 224

5.4. Adăugarea de clip-art ………………………………………………... 226

5.5. Inserarea şi formatarea imaginilor ………………………………………………... 228

5.6. Crearea de tabele în prezentări ………………………………………………... 234

5.7. Utilizarea graficelor şi diagramelor ………………………………………………... 236

5.8. Tema de casă ………………………………………………... 244

6. Internet ………………………………………………... 245

6.1. Browser de Web ………………………………………………... 247

6.2. Instrumente de navigare ………………………………………………... 248

6.3. Tema de casă ………………………………………………... 259

Bibliografie ………………………………………………... 261

3

1. Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei Obiective

Clasificarea calculatoarelor

Componenţa şi funcţionarea calculatoarelor

Dispozitive periferice

Tipuri de software

Reţele de calculatoare

Sănătate şi siguranţă

Securitatea informaţiei

Legislaţie

1.1. MODELE DE CALCULATOARE Calculatorul personal (PC- Personal Computer) ca tot unitar are în componenţa sa două părţi şi anume:

Partea HARDWARE care reprezintă ansamblul elementelor fizice şi tehnice cu

ajutorul cărora datele se pot culege, verifica, transmite, stoca şi prelucra,

suporturile de memorare a datelor precum şi echipamentele de redare a rezultatelor

(reprezintă compomentele ce pot fi practic atinse);

Partea SOFTWARE care reprezintă ansamblul programelor, procedurilor,

rutinelor care controlează funcţionarea corectă şi eficientă a elementelor hardware;

există sub formă de concepte şi simboluri şi nu are substanţă.

TEHNOLOGIA INFORMATIEI (TI) reprezintă normele şi procedeele de colectare, memorare,

transmitere şi prelucrare a datelor, în vederea obţinerii rezultatelor scontate, cu ajutorul calculatorului

electronic.

Calculatoarele personale se pot clasifica după locul de utilizare astfel:

Desktop – calculatorul de tip clasic, la care monitorul este asezat în general pe carcasa unităţii centrale;

Tower – calculatorul la care carcasa unităţii este mai îngustă dar mai înaltă decât la desktop şi este

asezat lângă monitor;

Laptop – Calculator portabil, uşor de transportat, având o sursă independentă de alimentare. Are

componente uşoare şi mici , tastatură şi înlocuitor de mouse (touchpad).

Palm PC (PalmTop, Handhold sau Organizer) – se utilizează ca blocnotes, agendă telefonică,

calculator de buzunar, calendar etc. Poate transfera date prin PC, recunoaşte scrisul de mână, poate

accesa Internet-ul.

PDA (Personal Digital Assistant) – dispozitiv de dimensiuni foarte mici care poate fi purtat în mână.

Combină facilităţi de calcul, telefon/fax cu cele de reţea. Foloseşte un stilou special în locul tastaturii.

SMARTPHONE - este un telefon mobil multimedia multifuncţional, conectat la o reţea GSM sau

UMTS. Dispunând şi de o tastatură reală sau virtuală, el oferă funcţionalităţile de PDA, agendă,

calendar, navigare GPS, eventual şi e-mail, minicalculator, aparat foto, aparat de filmat şi altele. De

obicei el dispune şi de un ecran sensitiv la atingere de tip touchscreen.

TABLETA - este un tip constructiv de calculator portabil, devenit posibil prin continua miniaturizare a

componentelor electronice precum şi pe baza unor invenţii tehnologice ingenioase.

1.2. STRUCTURA INTERNĂ ŞI MODUL DE FUNCŢIONARE Din punct de vedere structural, calculatorul se compune din:

Unitate centrală

Monitor

Tastatură

UNITATEA CENTRALĂ

Este principala componentă a calculatorului care coordonează întreaga activitate a acestuia. De aici se

solicită informaţii pe care utilizatorul le va introduce de la tastatură iar rezultatele vor fi afişate pe

4

monitor. Tot în unitatea centrală sunt realizate prelucrările de date prin executarea unui program.

Importanţa deosebită a unităţii centrale este evidentă, aşadar este uşor de înţeles de ce caracteristicile

principale ale unui calculator personal sunt date de caracteristicile şi parametrii de funcţionare ai

unităţii centrale.

Unitatea centrală poate fi pusă în poziţie verticală sau orizontală în funcţie de tipul de carcasă pe care

o are.

Componenetele principale ale unităţii centrale:

Microprocesorul;

Memoria internă;

Memoria externă;

Magistrala de date şi magistrala de comenzi;

Placa video;

Placa de sunet;

Placa de reţea.

MICROPROCESORUL (UCP – Unitatea Centrala de Prelucrare)

Microprocesorul este un circuit integrat (o componentă electronică complexă, numită CIP) şi

reprezintă “creierul” întregului calculator, coordonatorul tuturor operaţiilor ce sunt efectuate de către

acesta şi se află montat pe placa de bază a calculatorului (mainboard) în interiorul carcasei.

Microprocesorul este conectat la celelalte componente ale calculatorului prin intermediul magistralei

de date şi magistralei de comenzi.

Microprocesorul este format din:

UCC (Unitatea de Comanda şi Control) – primeşte instrucţiunile de la

memorie, le interpretează şi emite comenzi către UAL şi memoria internă,

respectiv comenzi de transfer către disp. periferice şi memoria externă.

UAL (Unitatea Aritmetică şi Logică) – are rolul de a executa operaţii

aritmetice şi logice cu date furnizate de memorie şi de a depune în memorie

rezultatul obţinut.

Dintre funcţiile procesorului pot fi amintite:

Execută instrucţiuni individuale pentru programe şi controlează operaţiile

efectuate de alte componente ale computerului;

Realizează calculele şi operaţiile logice.

Una din principalele caracteristici ale microprocesorului este reprezentată de viteza de lucru. Viteza de

lucru a unui microprocesor este determinată de mai mulţi factori:

frecvenţa de tact;

tipul constructiv al microprocesorului;

dimensiunea memoriei cache.

Fiecare microprocesor este alcătuit din mai multe micromodule interconectate prin intermediul unor

cai de comunicaţie numite magistrale interne, pe care circulă date sau instrucţiuni, a căror viteză de

deplasare depinde de doi factori:

lăţimea benzii – numărul benzilor de circulaţie; deoarece pe fiecare bandă

circulă un bit se poate vorbi despre lăţimi convenabile (de la 8, 16, 32, 64 sau 128

de biţi transmişi în paralel);

frecvenţa de tact – numărul de paşi de lucru (tacturi) pe care poate să îi facă

procesorul în fiecare secundă

Unitatea de măsură pentru frecvenţă este Hertz-ul, împreună cu multipli săi:

1 KiloHertz (KHz) = 1.000 Hz

1 MegaHertz (MHz) = 1.000 KHz = 1.000.000 Hz

1 GigaHertz (GHz) = 1.000 MHz = 1.000.000 KHz = 1.000.000.000 Hz

5

Câteva din valorile standard folosite în prezent sunt: 500 MHz, 600 MHz, 933 MHz, 1,4 GHz, 1,7 GHz,

2 GHz

Un alt factor care influenţează viteza de lucru este tipul de microprocesor. Datorită evoluţiei

microprocesoarelor de-a lungul timpului, performanţele acestora s-au îmbunătăţit foarte mult.,

ajungăndu-se în zilele noastre la procesoare multi nucleu (4 nuclee, respectiv 6 nuclee).

O altă caracteristică este dimensiunea memoriei cache. Respectiva memorie este concepută pentru a fi

legată mai direct de microprocesor decât memoria internă, pentru a evita toate operaţiile intermediare.

MEMORIA INTERNĂ (UM – Unitatea de memorie)

Unitatea de Memorie (UM) sau memoria internă (principală) este componenta sistemului de

calcul destinată păstrării datelor şi instrucţiunilor programelor în locaţii bine definite prin

adrese. Este formată dintr-un sistem de circuite integrate alcătuite, în principal, dintr-un

număr mare de celule de memorie, fiecare celulă fiind un circuit care poate stoca 1 bit de

informaţie.

Memoria internă este formată din:

Memoria RAM (Random Access Memory). Caracteristicile acestei

memorii:

poate fi citită sau scrisă;

este volatilă;

Memoria RAM se măsoară în Mb;

Variante constructive: SDRAM, DDRAM, RIMM.

BIT (Binary Digit) – cea mai mică unitate de informaţie reprezentabilă într-un calculator. Poate lua

doar valorile 0 şi 1.

Multiplii bit-ului sunt puteri ale lui 2 iar sistemul de numeraţie folosit se numeşte sistem

binar.

1 byte = 23 biţi = 8 biţi

1 KiloByte (Kb) = 210

bytes = 1.024 bytes

1 MegaByte (Mb) = 220

bytes = 1.024 Kb

1 GigaByte (Gb) = 230

bytes = 1.024 Mb

1 TeraByte (Tb) = 240

bytes = 1.024 Gb

1 Petabyte (Pb) = 250

bytes = 1.024 Tb

1 Exabyte (Eb) = 260

bytes = 1.024 Gb

Memoria ROM (Read Only Memory). Reprezintă acea parte din memoria

internă care poate fi doar citită. Ea este scrisă o singură dată de către producător cu

informaţia necesară. Este nevolatilă informaţia păstrându-se chiar şi după ce CIP-

urile respective nu mai sunt alimentate cu energie. Are o capacitate redusa (pana la

2 Mb).

Memoria CMOS (Complementary Metal Oxid Semiconductor). Este o

memorie de tip citire/scriere şi nevolatilă. Este alimentată permanent de un mic

acumulator. Această memorie se foloseşte pentru memorarea unor informaţii

necesare BIOS-ului, informaţii ce pot fi citite sau scrise.

BIOS-ul (Basic Input Output System) este format dintr-o serie de mici programe care asigură

comunicarea cu perifericele calculatorului şi prin intermediul cărora se realizează diferite configurări

ale componentelor interne.

MEMORIA EXTERNĂ

Memoria externă este alcătuită, în principal, din:

Discuri fixe (Hard Disk-uri)

Au o capacitate foarte mare de stocare a informaţiei şi o viteză de lucru (scriere-citire)

foarte ridicată. Ele sunt folosite pentru stocări masive de date sau pentru rularea rapidă de

programe. Hard Disk-urile sunt compuse din mai multe discuri, fiecare fiind dotat cu

6

propriul cap de citire-scriere. Aceste discuri asigură o viteză de transfer a informaţiei

mărită faţă de cea a floppy disk-urilor. De asemenea dispun de o capacitate mare de

stocare de la 10 până la 80 Gb precum si de un timp scurt de acces la date (65-85 ms).

Discuri externe

Floppy Disk-uri (dischete) - au o capacitate mică de stocare (1.44 Mb) a informaţiei şi

sunt folosite pentru a transfera date între calculatoare sau pentru a păstra în siguranţă

unele informaţii cu caracter special, aceste resurse fizice au fost demult depăşite de

tehnologie.

CD-ROM (Compact Disk – Read Only Memory), dispozitiv ce permite citirea datelor prin

mijloace optice ale unui suport (CD), care poate fi doar citit şi are o capacitate de

aproximativ 650 Mb.

CD-Rewritable (Reinscriptibil), are aceleaşi caracteristici ca şi cele ale CD-ROM-ului cu

deosebirea că poate fi inscripţionat sau reinscripţionat cu dispozitive special create pentru

aceasta.

DVD-ul, fizic seamănă cu CD-ROM-ul dar capacitatea de memorare a CD-urilor DVD

este mult mai mare decât pe CD-urile clasice. Cu ajutorul DVD-urilor se pot viziona

filme de o calitate superioară celor pe suport clasic deoarece viteza de citire a discurilor

este foarte mare.

Disk ZIP – dispozitiv cu o capacitate de memorare de 100 – 750 Mb.

Disk Jaz – dispozitiv cu o capacitate de memorare de pana la 2 Gb.

STICK-uri USB – dispozitive cu o capacitate până la 64Gb.

CARDURI DE MEMORIE – dispozitive cu o capacitate până la 32Gb

SCHEMA UNUI PC

ALTE COMPONENTE ALE UC

PLACA VIDEO

Subsistemul video al unui calculator personal este format din 2 componente principale:

monitorul

placă video (sau placă grafică)

O placă video furnizează semnalele care comandă monitorul. Placa video poate avea propria sa

memorie (măsurată în Mb), cu cât această memorie este mai mare cu atât placa video este mai

performantă.

7

PLACĂ DE SUNET (multimedia)

Subsistemul multimedia al unui PC este format din:

placă de sunet

boxe active sau căşti

PLACĂ DE REŢEA

Este un dispozitiv ce permite conectarea calculatorului la o reţea locală (LAN). Viteza de lucru este

mult mai mare decât în cazul conectării prin modem. Conectarea la reţea se face prin intermediul unui

cablu de tip UTP sau a unui cablu cu fibre optice.

1.3. DISPOZITIVE PERIFERICE

MONITORUL (VDU – VIDEO DISPLAY UNIT)

Este dispozitiv periferic de ieşire cu ajutorul căruia un PC poate prezenta utilizatorului informaţii sub

formă de text şi / sau grafică.

Din punct de vedere constructiv monitorul poate fi cu tub catodic sau cristale lichide (LCD).

Monitoarele pot fi de asemenea de tip monocrom sau color, însă la ora actuală cele mai răspândite sunt

cele color.

Noile tipuri de monitoare LOW RADIATION sunt cel mai frecvent folosite în ultima vreme datorită

caracteristicilor lor privind radiaţiile reduse asupra ochilor, acest sistem fiind aprobat în toata lumea de

către organismele specializate privind protecţia muncii.

Monitorul are următoarele caracteristici tehnice:

dimensiunile monitorului (pot fi de la 14” (inch) până la 21” (inch) iar

această caracteristică se referă la dimensiunea diagonalei monitorului, ştiind că 1

inch = 2,54 cm, în cm dimensiunea variază între 37 cm până la 54 cm);

definiţia (imaginea unui monitor este compusă din puncte luminescente

numite pixeli; dimensiunea acestui punct reprezintă definiţia. Cu cât dimensiunea

acestor puncte este mai mică cu atât imaginea va fi mai bună);

rezoluţia (înseamnă numărul maxim de pixeli care pot fi afişaţi pe

orizontală (pe o linie a monitorului) şi separat pe verticală (pe o coloană a

monitorului));

număr de culori

TASTATURA

Tastatura este dispozitiv periferic de intrare care se foloseşte pentru introducerea informaţiilor în

calculator (date sau comenzi), fiind mijlocul principal de dialog între om şi calculator.

Tastele caracter (A,B,C, … ,0 ,1, 2, …,/, \,…), au un scop uşor de intuit.

Apăsarea unei taste determină recepţionarea şi afişarea pe ecran a caracterului

înscris pe tastă.

Tastele săgeţi (sus, jos, stânga, dreapta) determină deplasarea în direcţia

specificată a cursorului sau a selecţiei curente.

Tastele funcţionale (F1, F2, …, F12), determină lansarea imediată a unei

comenzi. Fiecare tastă funcţie poate avea asociată o comandă. Fiecare program

interpretează diferit tastele funcţie.

Tastele cu acţiune bine definită, sunt taste care realizează o anumită

acţiune atunci când sunt apăsate.

ENTER – execută comanda sau salt la rând nou (la introducerea de text).

BACKSPACE – şterge caracterul din stânga cursorului.

SPACE – inserează un spaţiu.

DELETE – şterge caracterul din dreapta cursorului.

ESC – renunţă la meniul curent.

TAB – trece la rubrica următoare sau inserează un spaţiu predefinit la

începutul unui paragraf sau în interiorul acestuia în cazul introducerii de texte.

INSERT – schimbă modul de lucru (inserare / suprapunere).

HOME – deplasează cursor la început de linie, pagină sau document.

END – deplasează cursor la sfârşit de linie, pagină sau document.

PAGE UP – deplasează ecranul cu o pagină în sus.

8

PAGE DOWN – deplasează ecranul cu o pagină în jos.

PRINT SCREEN – capturează ecranul curent.

SCROLL LOCK – opreşte defilarea textului pe ecran.

PAUSE – opreşte afişarea pe ecran sau întrerupe temporar execuţia unui

program sau aplicaţii.

Acestea sunt semnficaţiile cele mai des întâlnite ale tastelor în cauză. Totuşi pot exista şi programe ce

le acordă un înţeles special.

Tastele de alternare a tastaturii, au rolul de a dubla numărul de taste.

Prin apăsarea (şi ţinerea apăsată a) tastei SHIFT şi prin apăsarea tastei

propriu zise se obţine pe ecran ori semnul din partea superioară a tastei, ori o litera

mare. Ex.: SHIFT + 8 = *

CTRL, ALT – sunt folosite pentru generarea de comenzi folosindu-se în

diferite combinaţii.

Tastele de setare a modului de lucru, se referă la modul în care

reacţionează tastatura.

CAPS LOCK – Activează / dezactivează generarea literelor mari.

NUM LOCK – Activează / dezactivează blocul tastelor numerice.

MOUSE

Mouse-ul este un dispozitiv periferic de intrare care controlează mişcarea cursorului pe ecranul de

afişare.

Există trei tipuri de bază pentru mouse: Mecanic – are o bilă de cauciuc ce se poate roti în toate direcţiile mutând

corespunzator indicatorul pe ecran.

Optic – pentru detectarea mişcării se foloseste un laser; deplasarea se face

utilizând o suprafaţă specială dotată cu o grilă.

Optomecanic – folosesc o combinaţie de tehnologii mecanice şi optice dar

nu necesită suprafeţe speciale.

IMPRIMANTA

Este dispozitivul de ieşire prin intermediul căruia rezultatele obţinute cu ajutorul calculatorului

pot fi tipărite pe hârtie.

Principalele caracteristici ale imprimantei sunt:

rezoluţia;

viteza de tipărire;

dimensiunea maximă a hârtiei pe care se poate tipări;

memoria imprimantei;

posibilităţi de extindere;

fiabilitatea

Rezoluţia unei imprimante se măsoară în numărul de puncte pe care le poate afişa imprimanta într-un

inch (dots per inch - DPI).

În funcţie de tipul de tipărire imprimantele se clasifică astfel:

IMPRIMANTE MATRICEALE. Imprimarea se face prin intermediul

unor ace care percutează o bandă tuşată.

IMPRIMANTE CU JET DE CERNEALĂ. Se bazează pe principiul

tipăririi cu cerneală a hârtiei.

IMPRIMANTE TERMICE. Se bazează pe procedeul de fixare termică

pe un suport de hârtie specială termosensibilă. Sunt imprimante color de o calitate

deosebită.

IMPRIMANTE LASER. Imprimarea se face după principiul care stă la

baza copiatoarelor. O rază laser polarizează electrostatic un cilindru special pe care

apoi se pulverizează toner (praf de cărbune) ce va fi depus pe hârtie.

9

MODEM

Reprezintă un dispozitiv de intrare/iesire ce converteşte semnalul digital (furnizat de computer) în

semnal analogic (MOD – modulare DEM – demodulare). Astfel se poate folosi o linie telefonică

pentru a asigura comunicarea între două calculatoare sau permite conectarea la INTERNET.

Semnal analogic – utilizat la sistemele de comunicare este un semnal electric ce variază în strânsă

corelaţie cu un semnal produs de un traductor. Frecvenţa sau amplitudinea semnalului poate varia, de

exemplu, în funcţie de schimbările unor fenomene sau caracteristici cum ar fi: sunet, lumină, căldură,

presiune, etc. (In general vocea se transmite în semnal analogic).

Semnalul digital – este un semnal ce variază doar la intervale regulate de timp şi conţine una sau mai

multe amplitudini pentru fiecare interval.

Reţelele de transmisie a datelor mai poartă denumirea de AUTOSTRĂZI INFORMAŢIONALE.

Acest termen desemnează orice reţea mare de calculatoare, de mare viteză, accesibilă publicului larg.

Este numele popular pentru Internet şi alte reţele mari de calculatoare.

SCANNER

Este un dispozitiv de intrare care permite transformarea unei imagini fizice (poză, text) într-una

digitală.

Imaginea scanată va putea fi apoi afişată pe monitorul calculatorului, eventual prelucrată şi apoi

tipărită.

Scanner-ul lărgeşte considerabil aria de utilizare a PC-urilor.

TOUCHPAD

Este o mică suprafaţă sensibilă la atingere, folosită ca dispozitiv de punctare pe unele calculatoare

portabile. Deplasarea cursorului pe ecran se face prin mutarea degetului peste această suprafaţă, Este

dispozitiv de intrare.

JOYSTICK

Manetă care se mişcă în toate direcţiile controlând deplasarea cursorului. Este dispozitiv de intrare şi

este folosit în special la jocurile pe calculator.

TOUCH SCREEN

Tip de ecran de afişare acoperit de o folie transparentă, sensibilă la atingere, punctarea

elementelor de pe ecran făcându-se cu degetele (disp. de intrare/iesire).

LIGHT PEN (Creion luminos)

Dispozitiv asemănător unui mouse, care foloseşte un detector sensibil la lumină pentru selectarea

obiectelor de pe un ecran de afişare prin punctarea directă(disp. de intrare).

BOXE (DIFUZOARELE)

Dispozitive de ieşire pentru sunet. Sunt legate la placa de sunet.

MICROFON

Dispozitiv de înregistrare a sunetelor (disp. de intrare).

1.4. SOFTWARE

TIPURI DE SOFTWARE

Un sistem de calcul conţine, pe langă toate componentele hardware, şi programe de diverse tipuri care

asigură funcţionarea calculatorului.

Există două categorii de programe:

Programe de sistem – coordonează modul în care lucrează componentele

sistemului şi oferă asistenţă în funcţionarea programelor de aplicaţii. Aceste

programe alcătuiesc software de baza care interacţionează cu calculatorul la nivelul

său de baza. Sunt proiectate astfel încat să faciliteze utilizarea eficientă a resurselor

sistemului de calcul şi să ofere instrumente pentru dezvoltarea şi execuţia

programelor de aplicaţie.

10

Programe de aplicaţii – destinate rezolvarii unor probleme specifice unei

aplicaţii. Aceste programe efectuează prelucrari ale datelor în concordanţă cu

cerinţele informaţionale necesare.

Sistemul de operare (SO) – reprezintă ansambul de proceduri manuale şi module de program de

sistem prin care se administrează resursele sistemului de calcul ce asigură utilizarea eficientă, în

comun, a acestor resurse şi oferă utilizatorului o interfaţă cât mai comodă pentru utilizarea sistemului

de calcul.

Sistemul de operare poate fi considerat ca reprezentănd interfaţa dintre componentele hardware şi

utilizator.

FUNCŢIILE SISTEMULUI DE OPERARE

Principalele funcţii ale unui sistem de operare sunt:

Gestiunea prelucrărilor – oferă posibilităţi de pregătire şi lansare în

execuţie a programelor de aplicaţie.

Gestiunea resurselor – identificarea programelor ce se execută, a

necesarului de memorie, a dispozitivelor periferice şi a cerinţelor privind protecţia

datelor.

Gestiunea fişierelor – realizează separarea fişierelor încarcate în memorie

şi grupează fişierele pe diferiţi utilizatori.

Facilităţi puse la dispoziţia utilizatorului referitor la compresia datelor,

sortarea, interclasarea, catalogarea şi întreţinerea bibliotecilor prin programele

utilizator disponibile.

Coordonarea execuţiei simultane a mai multor programe prin

urmărirea modului de executare a instrucţiunilor, depistarea şi tratarea erorilor,

lansarea în execuţie a operaţiilor de intrare/ieşire.

Asistarea execuţiei programelor de către utilizator printr-o interfaţă

prietenoasă, atât la nivel hardware, cât şi la nivel software.

APLICAŢII SOFTWARE

Aplicaţiile informatice sunt reprezentate de acele programe ce sunt realizate pentru utilizatori cu

scopul de a folosi calculatorul într-o problemă specifică şi pentru a îndeplini o anumită sarcină.

Exemple:

Programe de comunicaţii – Microsoft Outlook, Yahoo Messenger etc.

Programe de manipulare şi gestiune a fişierelor – Windows Explorer

Programe de navigare pe WEB – Internet Explorer, Mozilla, Opera, , Chrome.

Programe de procesare text – Microsoft Word, Open Office Writer.

Programe de calcul tabelar – Microsoft Excel, Open Office Calc

Programe de gestiune a bazelor de date – Microsoft Access, Open Office Base

Altele – folosite în domenii diverse: Corel Draw, Adobe Photoshop.

Toate aceste programe utilizează o interfaţă grafică cu utilizatorul (GUI)

GUI (Graphical User Interface) – totalitatea elementelor grafice de pe ecranul monitorului (meniuri,

simboluri, suprafeţe de lucru, ferestre pentru aplicaţii, pictograme, butoane, casete de dialog etc.).

1.5. REŢELE DE CALCULATOARE (INFORMAŢIONALE)

REŢELE LAN, WAN, MAN, GAN

Reţea (Network) – grup de două sau mai multe calculatoare conectate împreună. Calculatoarele din

reţea sunt denumite noduri.

În funcţie de aria de întindere reţelele se pot clasifica în:

Local Area Network (LAN) – reţea locală - calculatoarele sunt localizate

foarte aproape unele de altele, în aceeaşi întreprindere sau clădire;

Wide Area Network (WAN) – reţea de largă acoperire – comunicarea între

calculatoare aflate la o distanţă foarte mare unele de altele (chiar în altă ţară);

11

Metropolitan Area Network (MAN) – reţea metropolitană – se întinde pe

teritoriul unui oraş sau al unui spaţiu aglomerat;

Global Area Network (GAN) – reţea globală – reţeaua care cuprinde toată

lumea, legând între ele calculatoarele de pe întreg globul. Cea mai renumită reţea

GAN este Internet-ul.

Pentru a clasifica tipurile de reţele se pot folosi mai multe criterii, printre care:

ARHITECTURA – determină clasificarea reţelelor după modul de

conectare:

Reţele punct la punct (peer to peer) – fiecare staţie de lucru are capabilităţi şi

responsabilităţi echivalente (fiecare calculator are acces la resursele, programele,

bazele de date aflate pe celelalte calculatoare);

Reţele client/server – fiecare calculator este fie client fie server. Fiecare

calculator este conectat la un calculator central de unde acceseaza aplicaţiile de

care are nevoie şi le foloseşte, calculatorul acela numindu-se server. Calculatoarele

ce realizează cererile serverului poartă denumirea de client.

Există reţele în cadrul cărora staţiile de lucru nu sunt constituite decât din monitoare şi tastatură fără a

avea un hard propriu, ele transmiţând toate datele serverului, fără a face nici o operaţiune proprie în

afara consultării/încărcării datelor la de monitor/tastatură. Acestea poartă denumirea de terminale

neinteligente.

În cazul în care staţiile dispun de procesor propriu şi fac o serie de operaţii cu resursele proprii, acestea

poartă denumirea de terminale inteligente.

TOPOLOGIA – aranjarea geometrica a sistemului de calculatoare. Există

următoarele tipuri de topologii:

Magistrala (BUS) – calculatoarele sunt aşezate de o parte şi de alta a

magistralei principale;

Stea (STAR) – calculatoarele sunt aşezate sub formă de stea;

Inelară (RING) – calculatoare sunt asezate în cerc.

Protocolul – set de reguli şi semnale pe care calculatoarele din reţea le folosesc pentru a comunica.

Unul dintre cele mai importante protocoale pentru reţelele LAN este numit Ethernet.

INTRANET

Intranet-ul este o reţea de comunicare asemănătoare Internet-ului, ce utilizează aceleaşi instrumente,

în special browser-ele www.

Cuvântul Intranet este format din prefixul intră corespunzator termenului interior şi a termenului net

(network) ce este folosit în general pentru termenul de reţea.

Diferenţa dintre Intranet şi Internet este aceea ca reţeaua Intranet este o reţea privată şi internă a

unei companii.

EXTRANET

Extranet-ul este folosit de obicei în exterior cu scopul de a îmbunătăţi comunicarea între diferite

organizaţii, clienţi, fără a prejudicia securitatea electronică.

Extranet-ul reprezintă o extensie a unei reţele Intranet, în mod special pe World Wide Web, ce

permite comunicarea între anumite instituţii şi a oamenilor din aceasta reţea Extranet, în cele mai

multe cazuri oferind un acces limitat la reţeaua Intranet a acestor organizaţii.

INTERNET

Internet-ul este:

un sistem cu o dezvoltare foarte rapidă care cuprinde computere

interconectate şi care facilitează serviciile de transfer de date cum ar fi poşta

electronică, World Wide Web, transferul de fişiere şi ştiri;

reţea globală de computere, care leagă guverne, universităţi, companii şi

multe reţele şi utilizatori;

12

reţea globală ce conectează mai mult de 2 milioane de calculatoare,

numărul acestora fiind în continuă creştere.

Cele mai importante servicii oferite de Internet sunt:

World Wide Web (WWW) – serviciu multimedia, este un sistem de server-e Internet care permite

lucrul cu documente formatate special, într-un limbaj numit HTML (HyperText Markup Language) ce

permite grafică şi legături hyperlink.

E-Mail – poşta electronică pe Internet;

Chat – conversaţie pe Internet, prin introducerea textelor pe calculator;

Newsgroups – conţine ultimele noutăţi pe o anumită temă;

FTP – serviciu pentru copierea fişierelor sau programelor de pe Internet pe calculatorul propriu.

Între calculatoarele legate la Internet se pot schimba date şi informaţii folosind unul dintre serviciile

amintite, prin reţelele cablate şi prin satelit, numite datahighway (magistrala de date).

Pentru a se executa o conectare la Internet folosind o linie telefonică este nevoie de:

Modem – care să transforme informaţiile transmise de calculator în semnale

electrice şi invers. Aceste informaţii se trasmit pe linie telefonică până la firma care

oferă legatura la Internet (Internet Service Provider);

Linie telefonică – prin intermediul căreia se realizează conectarea;

ISP (Internet Service Provider) – este firma care oferă posibilitatea accesării

Internet-ului cu plata serviciilor doar până la sediul acesteia.

Browser de Web – programul folosit la vizualizarea paginilor în format

HTML;

Program de poştă electronică (email) – folosit la trimiterea şi primirea de

mesaje scrise;

Program de telecomunicaţii – utilizat la realizarea teleconferinţelor.

Pentru conexiunea la Internet prin cablu telefonic se pot folosi mai multe tipuri de conexiuni:

Public Swiched Telephone Network (PTSN) - este reţeaua telefonică

construită pentru a transmite sunete în format analogic. Pentru a realiza conexiunea

calculatorului la reţeaua PSTN este nevoie de un modem;

Integrated Services Digital Network (ISDN) – este un standard mondial

pentru transmiterea digitală de semnal telefonic şi servicii de date către utilizatorii

particulari, şcoli şi birouri. Transmite date în semnal digital fără a mai fi necesar

modemul.

Asymetric Digital Subscriber Line (ADSL) – înseamnă linie asimetrică

de legatură. Asimetric se referă la faptul ca viteza de primire a datelor este diferită

de viteza de trimitere a datelor, fiind rentabil pentru cei care vor mai mult să

consulte decât să trimită informaţii pe Internet. ADSL suportă până la 1,5 Mbps la

primire şi viteza de până la 384 Kbps la trimitere.

1.6. UTILIZAREA CALCULATOARELOR

DOMENII DE ACTIVITATE

În general calculatoarele sunt mai eficiente decat oamenii în domeniile ce necesită un

volum mare de calcule datorită rapidităţii cu care efectuează aceste calcule şi a preciziei cu

care le realizează.

Calculatoarele sunt folosite în numeroase domenii cum ar fi:

Domeniul administrativ

Mediul de afaceri

Aviaţie şi transporturi

Domeniul bancar

Domeniul medical

Domeniul educational

Educaţia cu ajutorul calculatorului se numeşte CBT (Computer Based Training).

13

Un concept mai nou este teleworking (munca acasă). Aceasta permite lucrul de acasă fără a

mai fi nevoie de deplasarea la sediul organizaţiei pentru care se lucrează.

POŞTA ELECTRONICĂ

Poşta electronică a devenit o modalitate foarte folosită de comunicare şi trimitere a

mesajelor. Acestea pot fi trimise în format electronic de la un calculator la alt calculator

folosind o reţea de conectare cum ar fi Ethernet sau Internet sau prin sisteme pe linie

telefonica.

Poşta electronică este utilizată foarte mult datorită: Costului redus, Vitezei, Accesibilităţii

COMERŢ ELECTRONIC (E-COMMERCE)

Comerţul electronic oferă posibilitatea realizarii de tranzactii comerciale, cumpărării şi

vânzării de bunuri şi servicii, rezervări hoteliere, călătorii, etc., folosind Internet-ul sau alte

reţele.

1.7. SECURITATE

SECURITATEA INFORMAŢIEI

Securitatea datelor reprezintă un element foarte important atunci când se lucrează cu date

confidenţiale. Pentru ca acestea să nu devină publice se recomandă existenţa unor proceduri

de raportare.

Există diferite modalităţi de protejare a datelor. Câteva dintre acestea sunt:

Accesul fizic la calculator este restricţionat;

Adoptarea unei politici de parolare corespunzatoare;

Stabilirea drepturilor pe care le are fiecare utilizator;

Copierea datelor în mod regulat;

Criptarea fişierelor la care se lucrează;

Folosirea programelor antivirus;

Folosirea programelor de securitate tip firewall.

Parolele stabilite trebuie concepute astfel încat să fie foarte greu de descoperit de persoane

neautorizate. Pentru aceasta se recomandă ca aceste parole să nu conţină date personale ale

utilizatorului, ca şi folosirea unor parole generate automat de către calculator.

O modalitate foarte bună de protejare a datelor este crearea utilizatorilor cu diferite drepturi

în funcţie de locul pe care îl ocupă aceştia în structura organizatorică a firmei.

BACK-UP DE DATE

În cazul unor căderi de tensiune, este posibil ca datele prelucrate şi nesalvate să se piardă.

Pentru a preveni aceste situaţii se recomandă folosirea unor sisteme de alimentare UPS

(Uniterruptible Power Supply), ce asigură în cazul acestor căderi de tensiune, o

continuitate de aprox. 5-30 min., timp în care se pot salva datele şi închide corect

calculatorul.

Pentru a avea totuşi o mai mare siguranţă a acestor date, se efectuează crearea de copii

(back-up) a datelor importante.

Termenul de back-up al sistemului semnifică copierea fişierelor pe un dispozitiv auxiliar

de stocare a datelor, pentru a avea disponibile copii ale fişierelor de pe computer în cazul

defectarii sistemului. Copierea poate fi făcuta zilnic sau de mai multe ori pe zi, în funcţie de

importanţa şi valoarea datelor procesate.

VIRUŞI

Viruşii sunt anumite programe de calculator create de oameni cu scopuri distructive. Sunt

programele ce au proprietatea de a se extinde şi care duc la funcţionarea necorespunzatoare

a sistemului de operare.

Aceste mici programe distrug informaţiile aflate pe calculator şi împiedică funcţionarea

aplicaţiilor.

14

Viruşii sunt foarte diferiţi: de la cei care atacă documentele şi fişierele de tip text şi până la

cei care duc la defectarea componentelor hardware ale calculatorului.

O dată pătruns în calculator un virus nu este activ până în momentul în care programul cu

care a fost adus este activat.

Viruşii pătrund în calculator prin intermediul programelor care se descarcă (download) de pe Internet,

a anumitor programe, documente şi imagini, pot fi primiţi pe e-mail sau pot fi aduşi cu o dischetă sau

cu un CD.

Pentru a evita anumiţi viruşi sau pentru a scăpa de aceştia va trebui:

să fie instalat un program antivirus foarte bun, cât mai recent, cu ajutorul

căruia să puteţi descoperi şi să eliminaţi eventualii viruşi;

să se scaneze toate fişierele cu regularitate;

să se actualizeze în fiecare lună programul anti-virus;

să se scaneze periodic fişierele din calculator şi dischetele înainte de a le

folosi;

să se scaneze fişierele ataşate primite pe e-mail;

să nu se ruleze programe dacă nu li se cunoaşte provenienţa;

să nu se folosească dischete de provenienţă necunoscută;

să se foloseasca funcţia „macro disable” (dezactivare instrucţiuni macro),

disponibilă în cele mai moderne aplicaţii.

Dacă se foloseşte un antivirus corespunzător, acesta poate descoperi în timpul scanării şi viruşii care

nu sunt activi.

1.8. LEGISLAŢIE

COPYRIGHT

Copyright-ul este o modalitate legală de protejare a lucrărilor literare, ştiintifice, artistice sau de orice

alt fel, publicate sau nepublicate, cu condiţia ca aceste lucrări să aibă o formă tangibilă (adică se pot

vedea, auzi sau atinge).

Dacă este vorba de o simfonie, un poem sau o pagina de cod HTML, o aplicaţie software proprie,

tipărite pe hârtie, înregistrate pe o casetă audio sau pe hard disk, atunci pot fi protejate de copyright.

DREPTURI DE UTILIZARE A APLICAŢIILOR SOFTWARE

Tipuri de licenţe:

Shareware – sunt acele aplicaţii sau programe pe care le puteţi achiziţiona direct de la persoana care

le-a creat, persoană ce doreşte distribuirea acestor programe fără intermediar. De cele mai multe ori

distribuirea se face gratuit sau cu o taxă minimă. Programele se pot copia şi transmite altor utilizatori.

Freeware – sunt programe protejate de drepturi de autor (copyright) care pot fi totuşi difuzate gratis de

către autor, care îşi păstrează drepturile de autor. Aşadar programele pot fi folosite dar nu pot fi

vândute fără acordul autorului.

Licenţele – sunt programe achiziţionate de la persoanele care le produc şi pentru care se plăteşte un

drept de folosire. Acest drept este valabil doar pentru un singur calculator, dar dacă se doreşte

instalarea programului pe mai multe calculatoare va trebui achiziţionata o licenţă specială ce va

permite instalarea programului pe mai multe calculatoare.

Licenţa acordă dreptul de folosire a programului respectiv şi nu drept de comercializare sau distribuţie.

15

1.9. Tema de casă Alegeţi varianta corectă de răspuns. Pentru fiecare răspuns corect primiţi 5 puncte. Se acordă

10 puncte din oficiu. Total: 100 de puncte.

1. Care dintre următoarele tipuri de computere poate fi considerat portabil? a. PDA (Personal Digital Assistant – Asistent Digital Personal) b. Calculatoarele «Mainframe» c. Desktop Computer d. Tower Computer

2. Majoritatea computerelor sunt utilizate cu ajutorul mouse-ului şi folosind o interfaţă grafică cu

pictograme. Cum este denumită acesta? a. Interfaţă Globală cu utilizatorul (Global User Interface) b. Interfaţă Global Uniformă (Global Uniform Interface) c. Interfaţa Grafică cu Utilizatorul (Graphical User Interface) d. Interfaţa Grafică Universală (Graphical Universal Interface)

3. Calculatoarele dintr-o clădire de birouri sunt conectate astfel încât personalul din clădire poate

utiliza în comun fişiere şi imprimante. Cum este denumit acest aranjament de computere? a. ADSL b. LAN c. WAN d. ISDN

4. Care din următoarele afirmaţii descrie cel mai bine noţiunea de extranet?

a. O extensie a unui sistem de operare ce facilitează comunicarea cu utilizatori specifici în afara

reţelei intranet b. O extensie a reţelei intranet utilizând tehnologiile Internet pentru a facilita comunicarea cu

utilizatori specifici în afara reţelei intranet c. O reţea concepută pentru procesarea informaţiilor într-o companie sau organizaţie d. O reţea globală de servere care stochează o colecţie de documente hypertext legate între ele

5. Care dintre următoarele afirmaţii despre teleworking este de obicei adevărată:

a. Reduce sau elimină timpul de trecere între activităţi diferite b. Promovează mai mult contactul interpersonal şi munca de echipă c. Nu permite o muncă mai flexibilă d. Nu se face reducere a spaţiului biroului

6. Ce înseamnă CBT?

a. Machetă realizată pe computer (Computer Based Template) b. Tehnică asistată de computer (Computer Based Techniques) c. Instruire cu ajutorul computerului (Computer Based Training) d. Sarcină asistată de computer (Computer Based Task)

7. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată privind drepturile de copyright la distribuirea unui

program (software) pe CD: a. dreptul de autor asupra unui program nu se păstrează b. dreptul de autor asupra unui program se păstrează c. dreptul de autor asupra unui program îşi păstrează doar o parte din drepturi d. dreptul de autor asupra unui program se păstrează doar pentru o perioadă de timp specifică

8. Faza de Programare urmează după faza de _______ în ciclul de dezvoltare a sistemelor. Care dintre

următoarele enunţuri completează definiţia? a. Analiză b. Design (Proiectare) c. Implementare

16

d. Testare

9. Care dintre următoarele este o tehnologie de comunicare de mare viteză?

a. CBT (Computer Based Training -Instruirea Asistată de Calculator) b. ADSL (Asymetric Digital Subscriber Line - Linie Asimetrică de Legătură) c. WWW (World Wide Web) d. PDA (Personal Digital Assistant – Asistent Digital Personal)

10. Care dintre următoarele afirmaţii descrie cel mai bine conceptul de teleworking?

a. Lucrul acasă şi comunicarea cu un birou central utilizând tehnologia informaţiei b. Lucrul într-un birou central şi comunicarea cu alte birouri utilizând o reţea cu mare arie de

acoperire c. Lucrul într-un birou central şi comunicarea cu alte birouri utilizând o reţea locală d. Lucrul făcând parte dintr-o echipă de asamblare a liniilor de telecomunicaţie

11. Care dintre următoarele poate cauza RSI (Repetitive Strain Injury -leziuni cauzate de mişcările

repetitive) la utilizarea unui calculator? a. Lucrul într-o încăpere insuficient luminată b. Lucrul într-o încăpere insuficient ventilată c. Utilizarea unui monitor în care se reflectă lumina soarelui d. Tastarea pentru o perioadă prelungită de timp

12. Shareware reprezintă:

a. Acele programe sau aplicaţii care sunt oferite gratuit celor ce doresc să le folosească b. Dreptul exclusiv al utilizatorului de copiere şi vânzare a software-ului către alţi potenţiali

utilizatori c. Dreptul exclusiv al utilizatorului de a modifica software-ul d. Acele programe sau aplicaţii care sunt oferite gratuit o perioada de timp iar apoi se percepe o

taxa pentru a putea fi utilizate.

13. Licenţa acordă :

a. Drept de folosire a programului şi nu drept de comercializare sau distribuţie b. Numai drept de comercializare c. Dreptul de folosire a programului si pierderea drepturilor de autor d. Dreptul de a fi folosite in mod gratuit de oricine doreşte

14. Care dintre următoarele afirmaţii despre documentele electronice este adevărată?

a. Documentele electronice necesită o mulţime de spaţiu fizic de stocare b. Documentele electronice sunt întotdeuna greu de găsit c. Documentele electronice sunt dificil de arhivat şi stocat d. Documentele electronice pot fi corupte sau şterse accidental

15. _______ reţine instrucţiuni care sunt utilizate pentru a porni un calculator. Care dintre următoarele

ar putea completa corect propoziţia? a. RAM b. ROM c. Virtual memory (Memorie virtuală) d. Immediate access memory (Memorie cu acces imediat)

16. Care dintre următoarele funcţii aparţine unui sistem de operare?

a. Pregătirea rapoartelor, scrisorilor şi foilor de calcul b. Controlarea resurselor hardware ale unui computer c. Conversia semnalului digital în analog şi viceversa d. Efectuarea de calcule financiare

17

17. __________ se referă la tipurile de operaţii pe care un anumit utilizator are dreptul să le realizeze

într-o reţea sau pe un server de fişiere. Care dintre următoarele enunţuri ar putea completa corect

propoziţia? a. Drepturi de logare b. Drepturi de admisiune c. Drepturi de acces d. Drepturi de intrare

18. Dreptul de autor asupra software-ului

a. Este un acord legal care specifică drepturile cumpărătorului de software b. Este calea de protecţie legală a proprietăţii softului c. Dă cumpărătorului dreptul de a face schimbări softului d. Dă cumpărătorului dreptul de a face copii nelimitate ale software-lui

18

2. Utilizarea computerului şi organizarea

fişierelor

Obiective

Lansarea şi închiderea sistemului de operare

Familiarizarea cu termeni specifici acestui sistem de

operare

Cunoaşterea noţiunilor de bază

Cum se foloseşte Windows Explorer

Care sunt operaţiile principale în Windows

Explorer

Ce sunt folder-ele şi fişierele

Cum se creează arborescenţe

Ce sunt viruşii

Cum se face tipărirea

NOŢIUNI GENERALE

Sistemul de operare este un grup de programe care face legătura între partea

HARDWARE, aplicaţii şi utilizatorul uman.

Windows este un sistem de operare cu interfaţă grafică, realizat de către firma

americană Microsoft pentru computere compatibile cu computerul IBM PC. Această

definiţie nu trebuie să te sperie, ea ţine doar de cultura generală a oricărui utilizator de

computer şi voi explica imediat termenii:

sistem de operare este acel software (program sau ansamblu de programe)

fără de care un computer nu poate fi folosit pentru aplicaţii generale. Sistemul de

operare îi permite utilizatorului să dea computerului comenzi de bază, să-l

programeze şi să pună în funcţiune diversele programe pentru computer.

interfaţa este (în domeniul computerelor) acel mediu prin care operatorul

şi computerul comunică, operatorul dând comenzi, iar computerul afişând

rezultatele execuţiei comenzilor. Termenul nu se referă la dispozitivele fizice prin

care se face acest lucru (tastatură, mouse, monitor) ci la felul în care se face

comunicaţia, adică la stilul în care se introduc comenzile şi în care se afişează pe

ecran rezultatele.

interfaţa grafică este o interfaţă în care operatorul comunică în mod grafic

cu sistemul de operare, prin icoane, meniuri, butoane şi alte elemente desenate pe

ecran, şi care sunt „acţionate” din taste sau din mouse – aceasta spre deosebire de o

interfaţă non-grafică, de tip text, mult mai greoaie, în care operatorul trebuie să

scrie comenzile de bază, literă cu literă, de la tastatură.

Windows este un program prin intermediul căruia se poate lucra cu calculatorul, bazat pe

imagini şi meniuri, organizate în casete denumite ferestre, este, de asemenea, un sistem

de operare securizat care nu permite accesul neautorizat pe calculatoare.

Aceasta înseamnă că fiecare persoană care foloseşte un calculator ce are instalat sistemul

de operare Windows trebuie să aibă un cont de utilizator configurat, să deschidă o

sesiune de lucru şi să fie autorizat de sistem să folosească calculatorul respectiv.

19

2.1. DESCHIDEREA ŞI ÎNCHIDEREA SESIUNII DE LUCRU

(COMBINAŢIA CTRL+ALT+DEL) Pornirea sistemului de calcul se face apăsând pe butonul Power. După ce Windows

termină operaţiile de iniţializare se va vedea unul din aceste obiecte:

Caseta de dialog „Welcome to Windows”

Caseta de dialog „Log on to Windows”

Sistemele cu un grad înalt de securitate afişează iniţial caseta „Log on to Windows” care

te invită la apăsarea tastelor CTRL + ALT + DELETE, adică să deschizi sesiunea de

lucru. După apăsarea acestor taste este afişată caseta „Welcome to Windows” în care ţi

se cere să introduci denumirea contului de utilizator şi parola. Trebuie ţinut cont, la

introducerea parolei, de literele mari şi mici.

Contul de utilizator este unic, este creat de către administratorul de sistem şi se compune din două

părţi:

User name (numele contului)

Password (parola)

Atunci când în timpul sesiunii de lucru se acţionează tastele Ctrl + Alt + Del se afişează caseta de

dialog Windows Security cu următoarele opţiuni:

Lock Computer – blochează accesul altor utilizatori la calculator pe

timpul absenţei utilizatorului curent, aplicaţiile care rulează rămânând active şi

disponibile la reintroducerea parolei.

Change Password – este o opţiune care dă voie utilizatorului să schimbe

parola de conectare prin introducerea în câmpul Old Password a vechii parole, în

câmpul New Password a noii parole şi în câmpul Confirm New Password o

confirmare a noii parole.

Log Off – permite utilizatorului suspendarea sesiunii de lucru curente

pentru activarea unui nou cont de utilizator.

Task Manager – permite vizualizarea aplicaţiilor care rulează la un

anumit moment pe calculator şi închiderea forţată a unei aplicaţii prin selectarea

acesteia şi apăsarea butonului End Task. Pentru închide forţat o aplicaţie blocată

execută clic pe ea şi apasă buronul End Task. O aplicaţie blocată se identifică prin

faptul că, în câmpul Status, apare indicaţia Not Responding în dreptul ei.

20

2.2. DESCRIEREA INTERFEŢEI SISTEMULUI DE OPERARE După ce sesiunea de lucru a fost deschisă vezi elementele care alcătuiesc acel mediu de

lucru în Windows cunoscut sub numele de desktop (suprafata de lucru). Comnponenţa

desktop-ului este următoarea:

Background (fundal) este suprafaţa pe care se aşează toate celelalte

elemente. Fundalul poate fi gol sau poate prezenta un „tapet” sau o imagine, chiar o

fotografie.

Icoane (pictograme) sunt obiecte ale sistemului de operare care sunt

reprezentate printr-o parte grafică şi una text şi care au un rol asemănător unor

butoane ce servesc la pornirea unor aplicaţii sau la acţionarea unor comenzi

frecvent folosite. Icoanele sunt de mai multe tipuri, şi anume

icoane sistem

icoane de fişier

icone de folder

icoane de aplicaţie

icoane tip shortcut

Există cinci icoane sistem care se aşează pe desktop în momentul instalării

sistemului de operare şi acestea sunt: My Documents, Computer,

Network Places, Recycle Bin şi Internet Explorer. Dacă vrei să ştergi o

icoană de pe desktop, asigură-te mai întâi că această operaţie nu te lipseşte

de un element util în lucrul pe computer.

Taskbar (bara de sarcini) este acea bară care, la început, apare la baza

desktop-ului şi care are mai multe părţi componente: bara System Tray, bara

Quick Launch, butoanele aferente programelor deschise, etc.

Icoană tip shortcut

Icoane sistem

Icoană de aplicaţie

Background

Bara de lucru

Icoană de tip folder

21

MY COMPUTER

Este un program utilitar care permite accesul la resursele fizice ale calculatorul.

Pentru a lansa My Computer execuţi dublu clic pe icoana sa de pe suprafaţa de lucru

sau cu clic dreapta pe icoană alege Open din meniul rapid. Efectul este deschiderea unei

ferestre de lucru care afişeazătoate unităţile existente pe calculator. Execuţi clic pe

unitatea pe care doreşti să o cercetezi, pentru a o selecta. În general, unitatea de dischetă

este notată cu A: iar unitatea principală de harddisk este notată cu C:. Calculatorul poate

avea mai multe unităţi de harddisk sau un singur hard disk divizat în mai multe partiţii, în

această situaţie unităţile suplimentare fiind denumite D, E, ş.a.m.d. În cazul în care

calculatorul are o unitate de CD-ROM acesteia îi este atribuită următoarea literă de

unitate.

Dacă execuţi clic dreapta pe icoana My Computer apare un meniu rapid din care poţi

alege comanda Properties. Caseta de dialog care se deschide îţi permite să vizualizezi

câteva informaţii legate de caracteristicile calculatorului la care lucrezi, şi anume:

sistemul de operare instalat

tipul procesorului

frecvenţa de lucru a microprocesorului

memoria RAM pe care o recunoaşte sistemul de operare. De exemplu în

cazul unui sistem de operare Windows pe 32 de biţi memoria RAM maximă

recunoscută este de 3Gb

22

UTILITARUL CONTROL PANEL

În afară de unităţile de memorie externă MyComputer conţine şi utilitarul CONTROL

PANEL care conţine multe instrumente utilizate pentru modificarea aspectului şi

modului de comportare ale sistemului de operare Windows.

Dintre categoriile pe care le pune la dispoziţie Control Panel poţi folosi Date/Time

pentru a putea schimba data şi ora curentă şi Regional Options pentru a stabilii setările

de ţară. Efectuează dublu clic pe categoria Date/Time. Efectul este apariţia casetei

Date/Time Properties. De pe fişa Date&Time alege luna şi anul dorite şi din caseta de

tip calendar ziua.

23

De pe fişa Time Zone alege zona de timp pentru care vrei să setezi calculatorul (pentru

Romania alege (GMT+02:00) Bucharest).

Pentru a schimba setările de ţară execută dublu clic pe Regional Options.

După ce ai ales ţara pe fişa General execută clic pe fişa Numbers pentru a stabili

caracteristicile formatului numeric şi unitatea de măsură specifice acelei ţări.

De pe fişa Currency stabileşti moneda ţării din câmpul Currency symbol.

De pe fişa Time stabileşti formatul caracteristic afişării timpului ţării respective iar de pe

fişa Date stabileşti formatul caracteristic afişării datei calendaristice.

Setarea tastaturii se face de pe fişa Input Locale. Se apasă butonul Add şi, din caseta Add

Input Locale, din meniul derulant, se alege ţara a cărei tastatură doreşti să o intalezi. În

câmpul Input language sunt afişate tastaturile existente. Dacă doreşti ca opţiunea selectată

să-ţi apară pe bara multitasking selectează opţiunea Enable indicator on taskbar. Pentru ca

modificările să devină definitive apasă butonul Apply.

24

RECYCLE BIN

Recycle Bin este coşul cu elemente reciclabile al sistemului de operare. De pe calculatorul tău poţi

şterge în orice moment fişiere, foldere sau programe. Însă atunci când ştergi un obiect,

sistemul Windows nu îl elimină imediat de pe calculator ci îl plasează în Recycle Bin.

Dacă, ulterior, decizi că nu ar fi trebuit să ştergi un obiect îl poţi recupera imediat din

Recycle Bin. În momentul în care Recycle Bin se umple, sistemul Windows va şterge

definitiv obiectele mai vechi pentru a face loc celor noi.

ATENŢIE

Dacă vei folosi combinaţia de taste SHIFT+DELETE fişierul se şterge definitiv fără a

mai intra în Recycle Bin

Pentru a restaura un fişier din Recycle Bin în locaţia lui originală selectează fişierul şi execută clic pe

butonul Restore care apare în stânga.

Pentru a goli Recycle Bin asigură-te că nu este selectat nici un obiect şi apoi execută clic pe butonul

Empty Recycle Bin.

2.3. FEREASTRA SISTEMULUI DE OPERARE

ELEMENTELE FERESTREI

Toate programele pentru Windows rulează în cadre dreptunghiulare numite ferestre. O

fereastră este un dreptunghi în care se afişează componentele pentru comanda unui

program şi rezultatele execuţiei lui şi reprezintă o caracteristică principala a lucrului pe

computer într-o interfaţă grafică. Poţi lansa mai multe programe şi fiecare va avea propria

fereastră. Pe de altă parte, fiecare fereastră deschisă poate avea un buton pe bara de lucru.

În cea mai mare parte a timpului cât lucrăm pe computer, ferestrele acoperă desktop-ul şi

doar bara multitasking poate rămâne la vedere tot timpul.

O fereastră are următoarele elemente componente:

Bara de titlu

Bara de meniuri

Bara standard

Bara de adrese

Butonul de

închiderea

aplicaţiei

Butonul

minimizare la

o dimensiune

prerdefinită

aplicaţiei Butonul de

minimizarea

plicaţiei

Zona de

navigare

Zona de

editare

Bare de

derulare

Bara de stare

25

Chenarul ferestrei (border, în engleza) este rama dreptunghiulară care

încadrează orice fereastră

Bara de titlu (title bar) este bara din partea de sus a ferestrei. Ea conţine

numele programului deschis şi icoana aplicaţiei. Dacă feresatra este o fereastră de

aplicaţie atunci în bara de titlu apare şi numele fişierului cu care se lucrează în acel

program.

Butoanele de control ale ferestrei sunt acele butoane aflate la extremitatea

dreaptă a barei de titlu. Butoanele întâlnite în peste 99% din cazuri sunt standard, şi

anume:

Butonul de închidere a ferestrei (Close) este cel aflat la capătul

din dreapta al barei de titlu, şi e marcat cu un „X”. Un clic pe el determină

închiderea imediată a ferestrei aplicaţiei şi a aplicaţiei totodată.

Butonul de maximizare (Maximize) se află imediat lângă cel de

închidere. Un clic pe el determină maximizarea ferestrei, adică întinderea

ferestrei pe toată suprafaţa disponibilă. Odată cu aceasta, butonul de

maximizare îşi schimbă aspectul şi funcţia, devenind buton de restaurare

(Restore) , cu rolul de a readuce fereastra la dimensiunea prestabilită.

Butonul de minimizare (Minimize) este al treilea la rând, de la

dreapta spre stânga, şi „apăsarea” lui (cu un clic) determină minimizarea

ferestrei, adică reducerea ei la un simplu buton pe bara de lucru. Practic,

fereastra dispare de pe ecran, dar fără să fie închisă şi rămâne butonul aferent

ei pe bara de task-uri. Un clic pe acest buton va readuce fereastra pe ecran.

Bara de meniuri este cea pe care se găsesc meniurile ce cuprind toate

comenzile programului deschis în fereastră, începând adesea cu meniul File.

Barele de unelte (Toolbars) se află, de regulă, sub bara de meniuri şi,

uneori. Barele de unelte facilitează accesul operatorului la anumite comenzi

frecvent folosite. Numărul barelor de unelte diferă de la program la program dar

sunt trei bare a căror prezenţă este obligatorie în fereatra de lucru, bineînţeles acolo

unde acestea există. Cele trei bare sunt:

bara standard

bara de formate

bara de adrese

Spaţiul de lucru este adesea zona cea mai mare a ferestrei şi în el se pot

vedea adesea ferestre interne ale programului în uz sau alte elemente denumite

generic controale, cu funcţii foarte diverse. Cele mai frecvente controale sunt

butoanele, barele de defilare şi listele derulante.

Bara de stare (Status Bar) apare în multe programe la baza ferestrei, şi

conţine câteva informaţii utile despre starea curentă a operării în fereastra

respectivă

O categorie frecvent întâlnită de ferestre este caseta de dialog (Dialog Box).

DESCHIDEREA UNEI FERESTRE

Pentru a deschide rapid o fereastră execută dublu clic pe icoana acesteia. Poţi, de

asemenea, deschide o fereastră folosind meniul de comenzi rapide. Execută clic dreaptape

icoană şi, din meniul de comenzi rapide apărut, selectezi Open.

ÎNCHIDEREA UNEI FERESTRE

Pentru închiderea unei ferestre execuţi clic pe butonul Close aflat în colţul din dreapta sus

al ferestrei sau, dacă preferi să foloseşti tastatura, selectezi fereastra care doreşti să se

26

închidă şi apeşi combinaţia Alt+F4 (echivalentă cu FILE – EXIT). Mai poţi închide o

fereastră de lucru executând secvenţa File/Close.

MUTAREA UNEI FERESTRE

Deplasarea ferestrei se face prin tragerea de bara ei de titlu. Plasezi indicatorul mouse-

ului pe bara de titlu a ferestrei, ţii apăsat butonul stâng al mouse-ului, tragi fereastra în

noua poziţie şi eliberezi butonul mouse-ului.

DIMENSIONAREA UNEI FERESTRE

Pentru a obţine dimensiunea maximă a unei ferestre execuţi clic pe butonul Maximize,

pentru a o reduce la un buton pe bara de task-uri execuţi clic pe butonul Minimize şi

pentru a readuce o fereastra la dimensiunile anterioare maximizării execuţi clic pe

butonul Restore.

O fereastră mai poate fi redimensionată şi cu ajutorul mouse-ului prin acţionarea asupra

marginilor sau a unuia dintre colţurile acesteia.

COMUTAREA ÎNTRE FERESTRE

Când sunt deschise mai multe ferestre, cea aflată deasupra este fereastra activă.

Întotdeauna fereastra activă are bara de titlu colorată celelalte ferestre având bara de titlu

de culoare gri. Pentru a activa o altă fereastră poţi folosi una din metodele:

Execuţi clic pe sau în fereastra pe care doreşti să o activezi, dacă aceasta

este vizibilă.

Execuţi clic pe butonul de pe Bara de task-uri a ferestrei pe care doreşti

să o activezi.

Apeşi şi ţii apăsată tasta ALT apoi apeşi tasta TAB care afişează o casetă

cu icoane pentru fiecare program deschis. Cu tasta ALT apăsată, apeşi succesiv

tasta TAB până activezi fereastra dorită.

UTILIZAREA MENIURILOR UNEI FERESTRE

Bara de meniuri este o componentă principală a unei ferestre în ceea ce priveşte

prezentarea comenzilor disponibile. Într-o fereastră barele de meniuri sunt plasate, de

regulă, sub bara de titlu.

Pentru a selecta o comandă din meniu execuţi clic pe meniu pentru a-l derula şi apoi

execuţi clic pe una din comenzile meniului. Dacă există un submeniu acesta apare la

dreapta comenzii de unde poţi alege comanda dorită. Submeniul este semnalizat de un

triunghi mic cu vârful spre dreapta.

Pentru utilizarea tastaturii la selectarea unei comenzi din meniu apeşi şi ţii

apăsată tasta ALT şi apoi apeşi tasta cu litera subliniată din comanda meniului (de

exemplu pentru a deschide meniul Edit, apeşi ALT+E).

2.4. PERSONALIZAREA INTERFEŢEI GRAFICE Pentru a personaliza suprafaţa de lucru a sistemului de operare este necesar să efectuezi

clic dreapta pe aceasta pentru a avea acces la comenzile care permit acest

lucru şi care sunt grupate într-un meniu rapid.

27

ARANJAREA ICOANELOR

Comanda care permite aranjarea icoanelor pe Desktop este Arrange Icons by.

Name (Nume) – le aranjează în ordine alfabetică, începând din partea

stângă sus spre partea de jos.

Size (Mărime) - le aranjează în ordine dimensiunii lor fizice.

Type (Tip) - le aranjează după tipul lor.

Date - le aranjează în ordinea creării lor

Auto Arrange (Aranjare automată) – permite aranjarea automată a

icoanelor din stânga-sus, în jos şi spre dreapta.

CREAREA UNEI SCURTĂTURI PE DESKTOP

Dacă te situezi pe Desktop, efectuează clic dreapta pe fundal, într-o zonă liberă şi, din

meniul rapid care apare, alege New/Shortcut. Cu ajutorul butonului Browse ajungi la

elementul dorit.

ELIMINAREA ICOANELOR DE PE DESKTOP

Pentru eliminarea icoanelor selectezi icoana respectivă şi:

apeşi tasta DELETE sau

efectuezi clic dreapta pe icoană şi din meniul care apare selectezi opţiunea

DELETE

MODIFICAREA PROPRIETĂŢILOR DESKTOP-ULUI

Pentru modificarea proprietăţilor suprafeţei de lucru alegi din meniul rapid opţiunea

Properties. Această acţiune are ca efect deschiderea unei ferestre Display Properties

care pune la dispoziţie următoarele opţiuni:

28

Background (fundal) îţi permite să alegi opţiunile pentru ceea ce se afişează pe fundalul desktop-

ului. Există două posibilităţi: model bicolor sau tapet (Wallpaper). Dacă avem un computer cu puţină

memorie RAM) nu este indicat să se folosească nici una din variante (alege din listă opţiunea None =

„nici una”).

Screen Saver este denumirea unui mic program grafic care poate intra automat în funcţiune şi

care afişează pe ecran imagini diverse, adesea animate, atunci când nu se lucrează pe calculator un

anumit interval de timp sau când se doreşte blocarea acestuia. Orice apăsare de tastă sau mişcare de

mouse determină întreruperea programului screen-saver şi revenirea la imaginea aflată pe ecran înainte

de lansarea lui, dacă acesta nu este parolat.

Appearance - sistemul Windows îţi permite să schimbi culorile utilizate pentru fundalul

suprafeţei de lucru, să modifici elemente ale ferestrelor şi chiar meniuri. Există, predefinite, scheme de

culori care grupează un ansamblu de modificări referitoare la aspectul elementelor componente ale

sistemului de operare. Poţi alege o schemă de culori sau poţi modifica numai un anumit elelmente.

Effects Utilizarea unor efecte de tranziţie pentru meniuri, afişarea conţinutului unei ferestre în

timpul deplasării şi afişarea umbrelor sub meniuri prelungesc toate timpul necesar afişării ferestrelor

pe suprafaţa de lucru..

Secţiunea Desktop icons îţi permite să modifici partea grafică a unei

icoane sistem prin alegerea acesteia din câmpul de mai jos şi apăsarea pe butonul

Change Icon. Se deschide o casetă de dialog care îţi prezintă mai multe modele.

Alege unul dintre ele şi apasă OK.

Settings se definesc opţiuni importante de configurare a afişării, în strânsă corelare cu tipul

adaptorului grafic şi al monitorului folosit.

2.5. MENIUL START

GENERALITĂŢI

Meniul START este piesa cea mai importantă a suprafeţei de lucru Windows şi îţi permite accesul la

toate programele şi la majoritatea parametrilor.

Meniul Start îţi dă posibilitatea să porneşti aproape orice program instalat pe computer şi

are următorul conţinut:

29

HELP (SISTEMUL DE ASISTENŢĂ ON-LINE)

Sistemele de operare Windows oferă utilizatorului posibilitatea să obţină informaţii

despre funcţiile şi caracteristicile lor prin sistemul Help de asistenţă. Sistemul de asistenţă

on-line este accesibil din meniul Start.

Observaţia: În timp ce utilizezi sistemul Windows poţi utiliza tasta F1 pentru a deschide pagina de

asistenţă.

SEARCH (CĂUTARE)

Dacă din meniul Start alegi SEARCH aceasta comandă îţi oferă posibilitatea căutării de

dosare şi fişiere prin alegerea opţiunii For Files or Folders şi introducerea în câmpurile

respective a informaţiilor pe care le cauţi. Acest asistent de căutare poate localiza cu

rapiditate documente, programe şi dosare de pe hard sau din reţea.

Atunci când se afişează asistentul de căutare, fereastra conţine două panouri:

panoul din stânga care este panoul de căutare.

panoul din dreapta unde sunt afişate rezultatele căutării.

30

CĂUTAREA DUPĂ NUME

Pentru a realiza o căutare după nume tastezi numele fişierului sau al dosarului în primul

câmp al barei Search. Se pot folosi caracterele de înlocuire „?” şi „*”.

? – reprezintă un singur caracter.

* – reprezintă orice caracter sau combinaţie de caractere.

CĂUTAREA DUPĂ CONŢINUT

Pentru a realiza o căutare după un anumit text tastezi textul căutat în linia CONTAINING

TEXT (textul conţinut). Aici nu se pot utiliza caractere de înlocuire. Este bine să ţii cont

şi de căutarea după majuscule şi minuscule.

Secvenţa este:

SEARCH OPTIONS =>ADVANCED OPTIONS – bifezi caseta CASE SENSITIVE.

CĂUTAREA DUPĂ DATĂ

Pentru a utiliza data calendaristică sau o perioadă de timp drept criteriu de căutare

selectezi SEARCH OPTIONS şi alegi caseta DATE, aceasta se va extinde şi va oferi

posibilitatea introducerii datelor dorite. Trebuie să ştii că dacă doreşti să găseşti fişiere

create în cursul zilei respective trebuie să execuţi clic pe opţiunea Between (între) şi

specifici ziua de astăzi.

Dacă fişierul a fost creat, spre exemplu, în ultimele luni atunci foloseşti opţiunea in the

last...month şi specific numărul de luni în urmă după care se va face căutarea.

Dacă fişierul a fost creat, spre exemplu, în ultimele zile atunci foloseşti opţiunea in the

last...days şi specific numărul de zile din urmă după care se va face căutarea.

CĂUTAREA DUPĂ TIPUL DE FIŞIER

Când cunoşti tipul obiectului după care vrei să faci căutarea din SEARCH OPTIONS

selectează caseta TYPE. Specificarea prestabilită este All Files and Folders, dacă doreşti

îngustarea plajei de căutare selectezi un tip de fişier din listă.

CĂUTAREA DUPĂ DIMENSIUNE

Alegi SEARCH OPTIONS şi selectezi caseta SIZE. Cele două casete apărute At Least

(cel puţin) şi At Most (cel mult) îţi permit să alegi pragul dorit.

2.6. WINDOWS EXPLORER

GENERALITĂŢI

Toată informaţia care există pe calculatorul tău este formată din fişiere aflate pe unitatea

de harddisk. Un fişier este identificat printr-un nume care poate conţine 256 caractere ce

pot fi litere, cifre sau unele semne speciale (caracterele speciale ce nu pot fi folosite în

numele unui fişier sunt: \ / : * ? < >). Numele este urmat de o extensie care, în general,

are trei caractere şi defineşte tipul fişierului. În mod implicit, extensiile de nume de fişier

nu sunt afişate pentru tipurile de fişiete recunoscute de sistem.

În sistemul Windows, descrierea completă a locaţiei unui fişier pe o unitate de disc se

numeşte cale şi conţine numele unităţii de disc, numele fiecărui folder şi numele

fişierului – fiecare dintre aceste nume fiind despărţit printr-un caracter back slash(\) .

E:\Lucru\cursuri\TIC\TIC_ID.doc

Pe unitatea de harddisk fişierele sunt organizate în folder-e (dosare). În sistemul

Windows, un folder poate conţine fişiere şi folder-e. Deoarece un folder poate conţine

alte folder-e aceasta înseamnă că folder-ele se subordonează unele altora (se află în relaţie

de subordonare) dând naştere la arborescenţe. Un folder poate conţine în subordinea sa

maxim 255 de nivele de subordonare.

WINDOWS EXPLORER este denumit şi programul „browser de fişiere” al sistemului

WINDOWS., Este programul care permite lucrul cu conţinutul folder-elor, al fişierelor,

stocarea de documente şi programe.

Cu ajutorul programului WINDOWS EXPLORER poţi naviga prin structura de folder-e

a calculatorului, poţi muta, copia şi redenumi folder-e şi fişiere, poţi crea şi modifica

asocieri între tipuri de fişiere şi aplicaţii.

31

Folder-ele care au folder-e subordonate se umesc forder-e rădăcină.

Pentru deschiderea ferestrei WINDOWS EXPLORER poţi folosi una din metodele:

Deschizi meniului START, alegi opţiunea Programs, Accessories şi

execuţi clic pe opţiunea WINDOWS EXPLORER.

Execuţi un clic cu butonul drept pe una din icoanele sistem, exceptând

Internet Explorer, alegi opţiunea EXPLORE.

Deschizi o ferestră a unei icoane sistem şi apeşi butonului Folders din bara

standard.

O caracteristică a ferestrei Windows Explorer este împărţirea spaţiul de lucru în două

zone: zona din stânga conţine arborele de folder-e şi este numită zona de navigare iar

zona din dreapta afişează conţinutul folder-ului care este selectat (cu un clic pe el) şi este

denumită zona de editare. În zona de navigare nu vei vedea niciodată fişiere.

Panoul din stânga ferestre Explorer prezintă, în mod ierarhic, toate unităţile, folder-ele şi

obiectele de pe desktop. Observând arborele, el are o rădăcină (Desktop) din care pornesc

ramuri. O unitate de disc sau un folder care conţine alte dosare are un semn plus în stânga

icoanei sale. Execută un clic pe plus pentru a extinde respectivul obiect şi a vedea

folder-ele conţinute de acesta. În momentul în care ai efectuat clic pe plusul din faţa

folder-ului, acesta se transformă în minus. Un clic pe minus are ca efect restrângerea

conţinutului folder-ului selectat. Selectând icoana unui folder din arbore în panoul din

stânga , conţinutul acestuia apare în dreapta, sub forma unei liste. Şi în zona din dreapta

poţi efectua dublu-clic pe un folder şi atunci, în această zonă, apare conţinutul folder-ului

respectiv, iar în stânga acel folder apare selectat.

CREAREA FOLDERELOR ŞI A FIŞIERELOR WINDOWS EXPLORER este un instrument complet pentru gestionarea folder-elor şi

fişierelor; de aici poţi efectua operaţii de deschidere, selectare, mutare, copiere,

redenumire, ştergere a folder-elor şi fişierelor.

TIPURI DE FIŞIERE

Fişierele şi aplicaţiile sunt reprezentate grafic pe ecran sau în folder prin icoane. Fiecare

program are o icoană unică pentru fişierele sale încât acestea să poată fii recunoscute

imediat.

Aplicaţia Extensia

fişierului Utilizare

Word .doc Creare documente

PowerPoint .ppt Creare prezentări

Excel .xls Crearea regiştrilor de calcul

Access .mdb Crearea bazelor de date

Notepad .txt Crearea textelor

Paint .bmp,

.jpg, .gif Crearea imaginilor, pozelor

Microsoft

Media Player .wav, .avi Creare sunete, filme

Power

Archiver .zip Creare de arhive

.tmp Fişiere temporale

SELECTAREA ELEMENTELOR

Există mai multe moduri de a selecta obiectele sistemului de operare, şi anume:

Pentru a selecta un folder sau un fişier este suficient să execuţi clic pe

icoana lui.

Pentru a selecta întregul conţinut al unui folder trebuie să selectezi

folder-ul şi să execuţi secvenţa: Edit/Select All .

32

Pentru selectarea simultană a mai multor obiecte consecutive există două

metode:

Execută clic în dreptul unui obiect, dar în exteriorul lui, ţine apăsat

butonul stâng al mouse-ului şi trasează un patrulater în jurul obiectelor pe

care doreşti să le selectezi. Această metodă se numeşte drag&drop.

Selectează primul obiect din serie, apasă şi ţine apăsată tasta Shift şi

execută clic pe ultimul obiect din seria ce se doreşte selectată. Această

metodă se numeşte selectare continuă.

Pentru selectarea mai multor obiecte neconsecutive trebuie să selectezi

unul dintre obiectele dorite, apasă şi ţine apăsată tasta Ctrl şi execută clic pe

fiecare dintre obiectele dorite a fi selectate. Această metodă se numeşte selectare

discontiună.

NUMĂRAREA FIŞIERELOR

Pentru a ştii câte fişiere are un folder execută clic dreapta de folder şi, din meniul rapid,

alege Properties. Această funcţie deschide caseta de proprietăţi a folder-ului, unde, pe

fişa General, poţi vedea numărul de folder-e şi fişiere.

MODURI DE VIZUALIZARE A OBIECTELOR

În mod normal, atât fereastra My Documents cât şi Windows Explorer afişează

conţinutul unui folder cu icoane mari. Pentru a avea acces la alte moduri ai la dispoziţie

butonul Views din bara standard. Modurile de vizualizare sunt următoarele:

Large Icons – este modul de vizualizare cu icoane mari

Small Icons – este modul de reprezentare cu icoane mici, de la stânga la

dreapta şi se sus în jos

List – permite vizualizarea conţinutului sub formă de listă. Conţinutul este

prezentat în ordine alfabetică. Acest mod este recomandat pentru efectuarea de

operaţii în Windows Explorer.

Thumbnail – prezintă conţinutul unui folder sub formă de miniaturi sau

previzualizări. Acest tip de vizualizare este valabil doar pentru anumite tipuri de

fişiere, cum ar fi cele de tip imagine.

Details – este, probabil, cel mai util mod de vizualizare. Conţinutul folder-

ului este prezentat sub formă de listă care are coloane conţinând detalii despre

obiectele conţinute, cum ar fii: tipul şi dimensiunea, data ultimei modificări. In

acest mod de vizualizare poţi sorta foarte uşor conţinutul unui folder executând clic

pe antetul de coloană după care doreşti să ordonezi. Dacă doreşti să sortezi după

numele fişierului execută clic pe butonul Name.

Name – permite aranjare în ordine alfabetică a conţinutului, după

numele obiectelor.

Size – permite aranjarea în ordine crescătoare a dimensiunii

obiectelor.

Modified - permite aranjarea în ordine cronologică după data ultimei

modificări a obiectelor.

Show in Groups – permite împărţirea ferestrei dosarului în mai multe

secţiuni care să afişeze tipuri diferite de obiecte.

Auto Arrange – aranjează automat icoanele dintr-o ferestră în ordine

alfabetică şi numerică şi le grupează în partea de sus a ferestrei.

33

CREAREA UNUI FOLDER ŞI A UNUI FIŞIER

Pentru crearea unui nou folder trebuie să te poziţionezi în locaţia unde doreşti să se afle

noul folder. Există două moduri de creare a unui nou folder:

Efectuezi clic dreapta într-o zonă liberă a panoului din dreapta şi, din meniul rapid care se

deschide alegi opţiunea NEW apoi opţiunea FOLDER şi denumeşti folder-ului nou creat.

Din meniul FILE alegi opţiunea NEW apoi FOLDER şi denumeşti

folder-ul creat.

La crearea unui fişier nou, sistemul Windows îi atribuie automat extensia de nume

corectă (cele trei litere de după punct) care indică tipul de fişier. În cazul în care

configurarea sistemului Windows îţi permite să vezi extensia de nume de fişier (acest

lucru nu este valabil în mod implicit), asigură-te că nu ai modificat extensia de nume

atunci când redenumeşti fişierul. Dacă faci acest lucru fişierul nu se mai deschide în

programul corect. Sistemul Windows te atenţionează dacă încerci să modifici extensia de

nume. Aceasta înseamnă că, dacă sistemul de operare afişează numele fişierului cu

extensie, la fel trebuie să-l denumeşti şi tu (cu extensia explicită). Dacă extensia fişierului

nu este vizibilă execută secvenţa Tools/Folder Options/View şi anulează bifa din faţa

opţiunii Hide file extensions for known file type.

CREAREA UNEI SCURTĂTURI PENTRU UN FIŞIER SAU PENTRU UN FOLDER

Pentru crearea unei scurtături există mai multe posibilităţi:

34

Dacă te situezi în Windows Explorer, selectezi folder-ul sau fişierul

pentru care doreşti să creezi o scurtătură:

din meniul File alegi Create Shortcut şi scurtătura se crează in

acelaşi loc cu fişierul..

Execuţi clic dreapta pe selecţie şi, din meniul rapid, alegi Create

Shortcut (se crează o scurtătură în aceeaşi locatie) sau alegi Send to şi, din

meniul derulant, alegi Desktop ( create shortcut) (se crează o scurtătură pe

desktop).

Execuţi clic dreapta pe selecţie, ţii butonul drept al mouse-ului

apăsat şi tragi pur şi simplu folder-ul sau fişierul în locul unde doreşti să faci

scurtătura şi din meniul apărut la eliberarea butonului alegi opţiunea Create

Shortcuts Here. Această metodă se numeşte DRAG&DROP (trage şi

plasează).

REDENUMIREA UNUI FOLDER SAU FIȘIER

Există mai multe modalităţi de redenumire a obiectelor, şi anume,:

Cu obiectul selectat din bara de meniuri alege comanda

File/Rename. În jurul numelui obiectului selectat va apărea un chenar iar

numele va fi evidenţiat.

Execută un clic dreapta pe fişierul selectat şi alege comanda Rename

din meniul rapid.

Execută două clicuri distunctive, succesive, pe numele obiectului.

Apasă tasta F2.

ŞTERGEREA FOLDERELOR SAU FIŞIERELOR

Şi pentru ştergerea obiectelor există mai multe metode, şi anume:

Selectezi obiectului şi din meniul FILE alegi opţiunea DELETE.

Execuţi clic dreapta pe obiect şi din meniul rapid alegi opţiunea DELETE.

Execuţi clic stânga pe obiectul selectat, ţii apăsat butonul stâng al mouse-

ului şi tragi obiectul peste icoana RECYCLE BIN.

Cu obiectul selectat, apasă tasta Del de pe tastatura de navigare.

SCHIMBAREA PERMISIUNILOR

Dacă ai drepturi, poţi modifica permisiunile de acces pe fişierele sau foldere-ele tale.

Acest lucru este posibil dacă efectuezi clic dreapta de obiectul dorit şi alegi Properties

din meniul rapid. Dacă vrei ca fişierul să nu poată fii decât citit atunci, pe fişa General

bifează opţiunea Read Only.

2.7. OPERAŢII CU FOLDERE ŞI FIŞIERE

MUTAREA UNUI FOLDER SAU FIŞIER

După ce selectezi fişierele sau folder-ele, poţi efectua mutarea acestora în mai multe

moduri, şi anume:

Ţii apăsată tasta Shift şi tragi fişierele sau folder-ele pe unitatea de disc

sau în folder-ul destinaţie. Eliberezi butonul mouse-ului

Ţii butonul stâng al mouse-ului apăsat şi tragi obiectul peste noua

destinaţie.

Ţii butonul drept al mouse-ului apăsat şi tragi obiectul peste noua

destinaţie. Când eliberezi butonul apare un meniu din care alegi Move Here.

Din meniu Edit alege comanda Move to Folder.... Efectul este

deschiderea casetei Browse For Folder care îţi oferă posibilitatea identificării

destinatiei.

35

Mutarea obiectelor selectate cu ajutorul comenzii Move nu foloseşte memoria

Clipboard. Mai există o posibilitate de mutare a fişierelorşi anume cu ajutorul comenzii

Cut, care foloseşte memoria Clipboard :

Selectezi fişierele sau folder-ele care trebuie mutate.

Selectezi Edit/Cut.

Deschizi folder-ul destinaţie efectuând dublu clic pe acesta.

Finalizezi cu secvenţa Edit/Paste.

COPIEREA UNUI FOLDER SAU FIŞIER

După ce selectezi fişierele sau folder-ele, poţi efectua copierea acestora în mai multe

moduri, şi anume:

Ţii apăsată tasta Ctrl şi tragi fişierele sau folder-ele pe unitatea de disc sau

în folder-ul destinaţie. Eliberezi butonul mouse-ului şi apoi tasta Ctrl. Fişierele sau

folder-ele vor fi copiate în locul indicat.

Selectezi Edit/Copy. Deschizi folder-ul destinaţie efectuând dublu clic pe

acesta. Selectezi Edit, Paste. Ţii butonul drept al mouse-ului apăsat şi tragi

obiectul peste noua destinaţie. Când eliberezi butonul apare un meniu din care alegi

Copy Here. Pentru a muta sau copia un grup de folder-e sau fişiere selectezi toţi membrii grupului şi

procedezi ca la mutarea sau copierea unui singur element.

COPIEREA CU AJUTORUL COMENZII SEND TO

O altă metodă de copiere este cu ajutorul comenzii SEND TO conţinută de meniul rapid.

Execuţi clic cu butonul din dreapta pe fişierele sau folder-ele selectate. Pe ecran va

apărea un meniu rapid.

Plasezi indicatorul mouse-ului pe opţiunea SEND TO şi va apărea un submeniu.

Execuţi clic pe destinaţia copiei.

Copierea fişierelor se face cu ajutorul CLIPBOARD-ULUI, o memorie în care sunt

depozitate temporar informaţiile până în momentul în care, executând comanda Paste

aceste informaţii sunt copiate la noua destinaţie.

REVOCAREA MUTĂRILOR, COPIERILOR ŞI SCHIMBĂRII NUMELOR

În cazul în care doreşti renunţarea la o comandă pe care tocmai ai executat-o,

alegi din meniul EDIT opţiunea UNDO sau butonul UNDO din bara de unelte.

Această comandă trebuie executată imediat altfel se va revoca o acţiune

următoare.

36

2.8. ARHIVAREA FIŞIERELOR ŞI A FOLDER-ELOR Arhivarea este folosită, de asemenea, pentru a economisi spaţiu pe harddisk însă un

obiect, o dată arhivat, poate fi şters păstrându-se doar arhiva şi transmis

pe mail este primit tot ca arhivă. Pentru a arhiva un obiect este suficient

să execuţi clic dreapta pe acesta. Alege din meniul rapid Compress to

ZIP + Options.

Se deschide o casetă de dialog care îţi permite să stabileşti locaţia arhivei

şi numele acesteia. În câmpul Add to archive trebuie să apară locaţia

arhivei Pentru aceasta apasă butonul Browse din drepta câmpului şi

selectează locaţia. Apasă butonul OK pentru a denumi arhiva în câmpul

File name.

Pentru a dezarhiva o arhivă execută clic dreapta de aceasta şi din meniul

rapid alege una din opţiuni:

Extract To... îţi permite să dezarhivezi

conţinutul arhivei selectate într-o anumită locaţie pe care o vei selecta din caseta ca

va apărea.

Extract Here permite dezarhivarea în aceeaşi locaţie cu arhiva.

Extract To [cale] efectuează dezarhivarea în locaţia iniţială a obiectelor

conţinute de arhivă.

INSTALAREA, DEZINSTALAREA UNEI APLICAŢII SOFT Pentru a instala o aplicaţie soft trebuie să suportul de memorie pe care se află aceasta în

unitatea corespunzătoare şi apoi sa rulezi programul de instalare executabil. De obicei

acesta apare sub numele de Setup.exe. După pornirea acestui program urmăreşte

derularea acestua şi răspunde cererilor care apar pe ecran.

Dacă nu mai foloseşti un anumit program, pentru a elibera harddisk-ul, este buni să fie

dezinstalat. Dezinstalarea unui program se face prin una din următoarele alternative:

1. Prin alegerea funcţiei Uninstall din directorul aplicaţiei.

2. Din fereastra Control Panel selectează icoana Add or Remove Programs

3. Dacă nu găseşti funcţia Uninstall sau aplicaţia nu apare în fereastra Control

Panel atunci selectează folder-ul şi şterge-l cu ajutorul comenzii Delete sau al

tastei Delete.

UTILIZAREA OPŢIUNII PRINT SCREEN Dacă doreşti să copiezi imaginea ecranului, cu toate componentele sale, pentru a putea fi

ataşată unui document poţi apăsa butonul Print Screen de pe tastatură. Imaginea

ecranului va fi copiată în memoria virtuală Clipboard. Pentru a ataşa această imagine

într-un document, deschidem documentul, poziţionează-te la locul de inserare şi alege

opţiunea Paste din meniul Edit.

Pentru a copia în Clipboard numai fereastra activă apasă simultan tastele Alt şi Print

Screen.

2.9. EDITAREA TEXTULUI CU AJUTORUL PROGRAMULUI

NOTEPAD Cu ajutorul unui editor de text poţi realiza următoarele operaţii:

Introducerea de text

Mutarea unei porţiuni de text dintr-o parte în alta a documentului

Ştergerea unor anumite porţiuni de text

Editorul de texte pe care îl oferă Windows este Notepad. Cu ajutorul lui poţi crea

documente de dimensiuni reduse, salvate în format ASCII. Avantajul acestui format este

că poate fi recunoscut de orice sistem de operare, deci poţi duce fişierul salvat pe orice

calculator fără a exista pericolul de a nu putea fii deschis.

37

Editorul Notepad se deschide din meniul Start/Programs/Accessories/Notepad.

Pentru a salva documentul curent apelează funcţia Save din meniul File. Va apărea o

fereastră în care va trebui să precizezi locul unde doreşti să salvezi documentul precum şi

numele acestuia.

Dacă doreşti să deeschizi un nou document execută secvenţa File/New.

Dacă doreşti să deschizi un document deja existent execută secvenţa File/Open.

Pentru a închide aplicaţia poţi executa una dintre operaţiile următoare:

execută secvenţa File/Exit

apasă butonul de închidere a ferestrei din dreapta sus

cu ajutorul combinaţiei Alt+F4 care închide aplicaţia curentă

cu ajutorul combinaţiilor de taste Alt+Spacebar ce deschide meniul de

control al ferestrei şi apoi selectează opţiunea Close.

2.10. VIRUSAREA CALCULATOARELOR Viruşii sunt programe create de om cu scopuri distructive. Acestea au propietatea de a se

extinde şi duc la funcţionarea necorespunzătoare a sistemelor de operare, pot distruge

informaţiile aflate pe calculator şi împiedică funcţionarea aplicaţiilor. Un virus pătruns în

calculator nu este activ decât dacă este activată aplicaţia cu care a fost adus.

Viruşii pătrund in calculator cu ajutorul programelor din Internet, prin e-mail sau pe

dischetă sau CD. De aceea este recomandat ca la folosirea uneia dintre aceste căi să rulezi

un program antivirus.

Pentru a scăpa de anumiţi viruşi sau pentru a te proteja de ei trebuie:

să ai instalat un program antivirus foarte bun, foarte recent

să scanezi periodic fişierele şi discehetele inainte de a le folosi

să scanezi fişierele primite pe e-mail

Eliminarea viruşilor se poate face cu ajutorul programelor antivirus care îi depistează şi îi

poate anihila.

Programul antivirus are o bază de date în care sunt înglobate diferite tipuri de viruşi însă

mereu apar alţi viruşi şi, de aceea trebuie să-ţi actualizezi permanent programul (cam la o

lună).

38

2.11. Tema de casă

Aplicaţie practică.

1. Creaţi un director test MyComputer.

2. In directorul test creaţi două fişiere: note.txt şi lucru.doc.

3. În directorul test creaţi patru directoare cu numele celor 4 anotimpuri: primavara, vara, toamna,

iarna.

4. Copiaţi fişierul note.txt în directorul vara.

5. Mutaţi directorul iarnă în directorul vara.

6. Schimbaţi numele fisierului note.txt în rezultate.txt

7. Arhivaţi directorul vara si mutaţi-l în directorul toamna.

8. Dezarhivati directorul vara in primavara.

9. Permiteţi utilizatorilor fişierului rezultate.txt doar drepturi de citire.

10. Ştergeti fisierul note.txt din directorul test.

Aplicaţie teoretică. Alegeţi răspunsul corect

1. Pentru a închide calculatorul se procedează astfel:

a) Start Shut Down (Turn Off);

b) Se apasă pe butonul unităţii centrale;

c) Se apasă pe butonul monitorului;

d) Start Log Off.

2. Pentru a crea un folder nou, executăm:

a) Clic-dreapta şi alegem opţiunea Properties;

b) Clic-dreapta şi alegem opţiunea New Folder;

c) Clic-dreapta şi alegem opţiunea New Text Document;

d) Clic dreapta şi alegem opţiunea New Shortcut.

3. Maximizarea unei ferestre se face cu ajutorul butonului:

a) b) c) d)

4. Închiderea unei ferestre se face cu ajutorul butonului:

a) b) c) d)

5. Aducerea pe bara de start a unei ferestre se face cu ajutorul butonului:

a) b) c) d)

6. Deschiderea Panoului de control (Control Panel) se face astfel:

a) Start Programs Control Panel;

b) Start Programs Accessories Control Panel;

c) Start Programs Accessories System Tools Control Panel;

d) Start Settings Control Panel.

7. Redenumirea unui Folder se face astfel:

a) Dublu clic pe Folder şi alegem opţiunea Rename;

b) Clic pe Folder şi alegem opţiunea Rename;

c) Clic-dreapta pe Folder şi alegem opţiunea Rename;

d) Start Settings Rename Folder.

8. Ştergerea definitivă a unui Folder din memoria calculatorului se face astfel:

a) Clic-dreapta pe folder şi alegem opţiunea Delete;

b) Selectăm folderul şi apăsăm combinaţia de taste Shift + Delete;

c) Clic-dreapta pe folder şi alegem opţiunea Send To Recycle Bin;

d) Clic-dreapta pe folder Copy, apoi clic-dreapta pe Recycle Bin Paste.

9. Golirea coşului de reciclare (Recycle Bin) se face executând paşii:

a) Clic-dreapta pe Recycle Bin Empty Recycle Bin;

b) Clic-dreapta pe Recycle Bin Restore;

39

c) Clic-dreapta pe Recycle Bin Delete;

d) Clic-dreapta pe Recycle Bin Properties.

10. Litera care marchează unitatea de dischetă (3.5 Floppy) este:

a) A: b) C: c) D: d) E:

11. Dezinstalarea unui program din memoria calculatorului se face astfel:

a) Start Settings Control Panel Add/Remove Hardware;

b) Start Settings Control Panel Add/Remove Programs;

c) Start Programs Uninstall Programs;

d) My Computer C:/ Program Files Clic-dreapra pe acel program Delete.

12. Dintre cele enumerate mai jos, nu este sistem de operare:

a) MS-DOS;

b) Windows XP;

c) Linux;

d) Microsoft Office.

13. Editorul de texte conţinut în pachetul Windows XP este:

a) Word Pad;

b) Microsoft Word;

c) Office Writer;

d) Paint.

14. Care din opţiunile următoare nu se găseşte în Control Panel?

a) Date and Time;

b) Display;

c) Search;

d) Add Hardware.

15. Fişierele care permit lansarea unei aplicaţii sau a unui program, au extensia:

a) .bmp b) .rar c) .exe d) . xls

16. Schimbarea rezoluţiei monitorului se realizează parcurgând etapele:

a) Clic-dreapta pe Desktop Properties Settings;

b) Clic-dreapta pe Desktop Properties Appearance;

c) Clic-dreapta pe Desktop Properties Screen Saver;

d) Clic-dreapta pe Desktop Arrange Icons By Tzpe.

17. Care dintre următoarele extensii nu reprezintă extensia unei imagini:

a) .jpg b) .gif c) .bmp d) .pdf

18. Pentru a deschide un fişier video folosim aplicaţia:

a) Paint;

b) Notepad;

c) Windows Movie Maker;

d) Windows Media Player.

19. Care dintre următoarele reprezentări este asociată Hard-disk-ului sau unei partiţii a acestuia:

a) b) c) d)

20. Ieşirea dintr-o aplicaţie se poate face cu combinaţia de taste:

a) Alt + F4;

b) Shift + F4;

c) Ctrl + F4;

d) Ctrl + F1.

21. Comanda Cut înseamnă:

a) a tăia (a decupa);

b) a şterge;

c) a muta;

d) a insera.

22. În folosirea mouse-ului opţiunea „Drag and drop” înseamnă:

40

a) Dublu-clic;

b) Trage şi lasă;

c) Selectează;

d) Renunţă.

23. Opţiunea Search de sub butonul Start permite:

a) Selectarea unor fişiere sau directori;

b) Mutarea unor fişiere sau directori;

c) Localizarea unor fişiere sau directori;

d) Nu există această opţiune sub butonul Start.

24. Opţiunea My Network Places are ca rol:

a) Instalarea unui modem;

b) Accesarea Internetului;

c) Instalarea unei plăci de reţea;

d) Conectarea calculatorului la o reţea.

25. Un meniu înseamnă:

a) O listă de comenzi folosite pentru a executa diferite acţiuni;

b) O fereastră în care apare opţiunea Properties;

c) O bară cu butoane;

d) O aplicaţie proprie sistemului de operare Windows XP.

41

3. Editare de text -Word

Obiective

Modurile în care se lansează în execuţie şi se închide aplicaţia Word

2000;

Elementele de bază ale ferestrei aplicaţiei Word 2000;

Noţiuni legate de utilizarea fişierelor:

Crearea unui fişier nou;

Deschiderea unui fişier existent;

Salvarea unui document nou sau a unui document modificat;

Introducerea şi editarea textului;

Pregătirea pentru listare şi listarea propriu zisă.

Formatarea avansată a caracterelor şi a paragrafelor;

Integrarea aplicaţiei cu Internet-ul şi poşta electronică;

Crearea şi utilizarea listelor;

Crearea şi utilizarea tabelelor;

Protejarea informaţiei din documente.

Cum să utilizezi comanda Auto Correct;

Cum să utilizezi Office Assistant;

Cum să utilizezi scrierea pe coloane;

Cum să inserezi note de subsol, comentarii, caractere speciale,

imagini;

Cum să utilizezi stiluri la editarea unui document;

Cum să introduci şi să utilizezi cuprinsul;

Cum să utilizezi bara Drawing;

Cum să utilizezi editorul de ecuaţii;

Cum să utilizezi opţiunea Spelling & Grammar.

3.1. LANSAREA ŞI ÎNCHIDEREA PROGRAMULUI WORD Programul Word poate fi lansat în execuţie în mai multe moduri. În continuare sunt

prezentate trei dintre acestea:

utilizarea meniului Start;

utilizarea barei Office;

utilizarea programului din folder-ul în care a fost instalat programul.

În practică poţi întâlni şi alte moduri prin care este lansată în execuţie această aplicaţie.

Acele moduri pot fi corecte chiar dacă nu au fost prezentate în această lecţie. Pentru a

elimina orice suspiciune în legătură cu acest lucru consultă-te cu persoana cu care te

instruieşti sau o persoană avizată.

42

UTILIZAREA MENIULUI START

Pentru a lansa în execuţie programul Word folosind meniul Start execută

următoarele:

clic pe butonul Start din bara de task-uri;

poziţionează cursorul pe opţiunea Programs şi aşteaptă

un moment până se afişează conţinutul acestui meniu;

din lista de opţiuni a meniului Programs poziţionează

cursorul mouse-ului pe opţiunea Microsoft Word şi execută

clic.

UTILIZAREA BAREI OFFICE

Dacă ai pe Desktop afişată bara Office care conţine butonul , execută

un clic.

În cazul în care nu ai afişată bara Office o poţi afişa astfel:

execută clic pe butonul Start din bara de task-uri;

poziţionează cursorul pe opţiunea Programs şi aşteaptă un moment până se afişează

conţinutul acestui meniu;

poziţionează cursorul pe opţiunea Microsoft Office Tools şi, din acest meniu,

selectează Microsoft Office Shortcut Bar, apoi execută clic pe aceasta.

UTILIZAREA PROGRAMULUI DIN FOLDER-UL ÎN CARE A FOST INSTALAT

PROGRAMUL

Pachetul de programe Microsoft Office este instalat în folder-ul

„C:\Program Files\Microsoft Office\Office”. În acest folder se află fişierul winword.exe,

care lansează în execuţie aplicaţia Word .

Pentru a accesa acest fişier trebuie să lansezi în execuţie aplicaţia Windows Explorer

care te ajută să vizualizezi conţinutul folder-ului

„C:\Program Files\Microsoft Office\Office”. În acest folder trebuie să cauţi fişierul

winword.exe şi să execuţi un dublu clic pe acesta.

Aplicaţia Word se va lansa în execuţie automat dacă execuţi un dublu clic pe un fişier de

tip Word (cu extensia .doc) sau un shortcut al unui astfel de fişier.

ÎNCHIDEREA APLICAŢIEI WORD

Când vrei să închizi aplicaţia Word ai la dispoziţie mai multe metode:

execuţi clic pe butonul Close ( ) al aplicaţiei;

execuţi dublu clic pe meniul sistem din bara de titlu ( );

selectezi Exit din meniul File;

tastezi combinaţia Alt+F4.

Dacă nu ai salvat modificările din documentele deschise, Word te întreabă dacă

doreşti să salvezi aceste modificări prin intermediul unei casete de dialog care va fi

prezentată la închiderea documentelor.

PREZENTAREA ELEMENTELOR FERESTREI APLICAŢIEI WORD Odată cu lansarea aplicaţiei Word se deschide în fereastra aplicaţiei şi o fereastră fişier

care conţine un nou document de tip Word numit automat Document1. Următoarele

documente nou create se vor numi Document2, Document3, etc. Odată cu aplicaţia este

posibil să apară şi o agrafă pe o coală de hârtie sau o altă imagine care reprezintă

asistentul Office. Acest asistent te îndrumă pe toată perioada editării documentelor şi

poate să-ţi răspundă la întrebări.

Fereastra aplicaţiei Word este compusă din următoarele elemente:

43

bara de titlu compusă din:

pictograma meniului sistem care conţine următoarele comenzi: Restore

(aduce fereastra la dimensiunile avute înaintea maximizării), Move (permite

deplasarea ferestrei, dacă nu este maximizată), Size (redimensionează fereastra),

Minimize (reduce dimensiunea ferestrei la un buton în bara de task-uri), Maximize

(măreşte fereastra la dimensiunea maximă a ecranului), Close (închide fereastra

curentă);

titlul ferestrei care conţine numele fişierului (Document1) şi numele aplicaţiei

(Microsoft Word);

trei butoane care dublează comenzile din meniul sistem: –

Minimize, / – Maximize/Restore, – Close.

bara de meniuri – conţine toate comenzile care se pot folosi la un moment dat,

organizate în meniuri şi submeniuri;

barele de unelte (Toolbars) – conţin cele mai uzuale comenzi;

bara de unelte standard (Standard) – conţine comenzile legate de utilizarea

fişierelor şi inserare a unor obiecte uzuale (tabel tip Word, tabel Excel, etc.);

bara de formatare (Formatting) – conţine comenzile de formatare a textului

şi a paragrafelor;

bara de desenare (Drawing) – conţine comenzile cu ajutorul cărora se pot

crea şi formata obiecte grafice (linii, forme geometrice, culori, etc.);

alte bare de unelte în funcţie de obiectul care se formatează.

două rigle:

rigla orizontală – permite modificarea rapidă a marginilor stângă şi dreaptă a

paragrafelor, inserarea, ştergerea sau modificarea poziţiei stopurilor tabelare (tabs

stop), modificare lăţimii coloanelor;

rigla verticală – permite modificarea cu uşurinţă a marginilor de sus şi de jos

a paginilor, a antetului şi a subsolului, înălţimea liniilor din tabel;

Spaţiul de lucru

BarBara de

meni

Butoane de selectare

a modului de afişare

Rigla verticală

Rigla

orizontală

Bara de derulare

orizontală

Punctul de

inserare

Bara de derulare verticală

Bara cu unelte de formatare

Bara de unelte

standard

Bara cu unelte

de desenare

Bara cu unelte

de stare

44

bare de derulare verticală şi orizontală – permit deplasarea pe orizontală şi pe

verticală în cadrul documentului; în partea stângă a barei de derulare orizontală se află

patru butoane care permit schimbarea modului de afişare;

spaţiul de lucru – reprezintă zona în care se introduce textul şi celelalte obiecte din

care se compune documentul; pe suprafaţa de lucru se află punctul de inserare, care este

o linie verticală care clipeşte şi indică locul în care se vor scrie caracterele trimise de la

tastatură;

bara de stare – conţine informaţii despre documentul curent, poziţia punctului de

inserare şi regimul de editare utilizat. Informaţiile afişate în bara de stare sunt explicate

în tabelul următor.

Informaţie Semnificaţie

Page 1 Numărul paginii curente a documentului activ.

Sec 1 Numărul secţiunii curente a documentului activ.

1/4 Numărul paginii curente / numărul total al paginilor din document

At 9,6 cm Poziţia liniei faţă de marginea superioară a paginii.

Ln 12

Numărul liniei în cadrul paginii. Liniile vide sunt numerotate, însă liniile

din antete, subsoluri, note de subsol de pagină şi de sfârşit de document

nu sunt numerotate.

Col. 1 Poziţia caracterului în interiorul liniei. Caracterele de tabelare şi de spaţiu

sunt numerotate ca şi cum ar fi caractere obişnuite.

REC Printr-un dublu clic se afişează fereastra de înregistrare a

macrocomenzilor.

TRK Printr-un dublu clic se activează / dezactivează înregistrarea reviziilor.

EXT Printr-un dublu clic se activează / dezactivează modul de selecţie extinsă

(acelaşi efect se realizează şi prin acţionarea tastei F8).

OVR Printr-un dublu clic se activează / dezactivează modul de editare prin

suprascriere (acelaşi efect se realizează prin acţionarea tastei Insert).

MODURI DE VIZUALIZARE A DOCUMENTELOR

Vizualizarea documentelor în Word poate fi făcută în mai multe moduri în funcţie de

tipul de editare pe care vrei să-l efectuezi. În fiecare mod de vizualizare te poţi concentra

asupra unor aspecte diferite ale procesului de editare. Modul de vizualizare implicit este

Normal View. La o deschidere ulterioară a aplicaţiei modul de vizualizare folosit va fi

cel utilizat în momentul închiderii anterioare a aplicaţiei.

Mod de vizualizare Explicaţii

Normal View

Acest mod de vizualizare este folosit, în general, pentru

introducerea, editarea şi formatarea textului. Normal View

prezintă textul într-o formă simplificată, astfel că viteza de

editare creşte. În acest mod de vizualizare nu sunt afişate

chenarele, antetele şi subsolurile, obiectele şi imaginile.

Web Layout View

Acest mod de vizualizare este folosit pentru a crea pagini Web

sau documente care sunt afişate direct pe ecran. Textul şi

celelalte obiecte sunt afişate aşa cum le-ar afişa un browser de

Internet.

Print Layout View

Acest mod de vizualizare prezintă documentul aşa cum ar arăta

el pe hârtie. Sunt afişate corect antete şi subsoluri, note de

subsol şi note de sfârşit, imaginile şi celelalte elemente

componente. Acest mod se foloseşte pentru testarea finală a

paginii. Dezavantajul este utilizarea accentuată a resurselor

calculatorului.

Print Preview

Acest mod de vizualizare permite afişarea documentului la

dimensiuni mai reduse pentru a avea o privire de ansamblu

asupra aranjării în pagină a informaţiei.

45

Mod de vizualizare Explicaţii

Outline View

Acest mod de vizualizare prezintă structura documentului şi

permite mutarea, copierea şi reorganizarea acestuia prin simpla

tragere a titlului. În acest mod poţi afişa doar titlurile

importante sau să extinzi afişarea conţinutului pentru titlurile

de interes sau pentru întreg documentul. Modul Outline View

permite lucrul cu documente principale şi subdocumente. Un

document principal (master document) permite crearea şi

modificarea cu uşurinţă a documentelor foarte mari. Nu sunt

afişate chenarele, antetele şi subsolurile.

Împărţirea în două a spaţiului de lucru o realizezi astfel:

Din meniul Window selectezi comanda Split. În urma acestei comenzi în mijlocul

ecranului apare o linie orizontală.

Cu ajutorul tastelor săgeată în sus () şi săgeată în jos () sau prin mişcarea mouse-

ului deplasează linia de separare a ecranului până la poziţia dorită.

Apeşi tasta Enter sau execuţi clic.

3.2. LUCRUL CU DOCUMENTE Fişierele pe care le creează aplicaţia Word se numesc documente şi au extensia .doc.

CREAREA DOCUMENTELOR

La fiecare lansare în execuţie a aplicaţiei se creează un document nou. Pentru a crea şi

alte documente în timpul unei sesiuni de lucru, ai la dispoziţie butonul New din bara

de unelte standard sau comanda New... din meniul File (această comandă se poate apela

şi folosind combinaţia de taste Ctrl + N).

Dacă foloseşti butonul New din bara de unelte standard pe ecran apare un document

nou, iar în bara de task-uri mai apare un task cu numele acestuia.

Dacă foloseşti comanda New... din meniul File pe ecran apare caseta de dialog New care

îţi pune la dispoziţie un număr de modele de documente numite Template. Aceste modele

sunt grupate în mai multe categorii. Selectezi modelul de document dorit şi apoi apeşi

butonul OK.

SALVAREA DOCUMENTELOR

Salvarea unui document nou se realizează cu comanda Save din meniul File sau cu

butonul Save din bara standard. În urma executării acestei comenzi pe ecran apare

caseta Save As în care se vede conţinutul folder-ului My Documents care este folder-ul

implicit pentru stocarea documentelor. În această fereastră trebuie să completezi câmpul

File name cu numele dorit şi să

apeşi butonul Save. Modificarea folder-ului curent o poţi realiza selectând din lista

Save in folder-ul dorit şi apoi cu dublu clic pe

numele folder-ului dacă folder-ul căutat este un subfolder al celui selectat din lista

Save in.

Salvarea documentelor existente (salvarea modificărilor din documentele existente) se

realizează tot cu comanda Save. În acest caz nu se mai deschide caseta Save As, salvarea

se va executa fără avertizare. Pentru fişierele care au o dimensiune mai mare în bara de

stare apare o dischetă pe timpul salvării.

Dacă ai documente care necesită modificări, dar ai nevoie şi de forma lor actuală trebuie

ca acele documente să le salvezi cu un alt nume sau într-un alt folder. Pentru aceasta vei

folosi comanda Save As... din meniul File, comandă care deschide căsuţa Save As. În

această fereastră modifici numele fişierului aflat în câmpul File name

(şi vei avea o copie a lui cu alt

nume) sau îi schimbi locaţia în Save in: (şi vei avea o copie a lui cu acelaşi nume).

46

ÎNCHIDEREA DOCUMENTELOR

La terminarea lucrului cu un document acesta trebuie închis. Pentru a închide un

document selectezi comanda Close din meniul File, sau combinaţia de taste Ctrl + W,

sau butonul Close din bara de titlu. Dacă butonul Close , pe care îl apeşi, este al

aplicaţiei se va închide aplicaţia Word.

Înainte de a închide documentul aplicaţia Word verifică dacă au fost efectuate modificări.

Pentru documentele care au suferit modificări va fi afişată caseta următoare care cere

confirmarea salvării documentului. Această casetă conţine întrebarea „Vrei să salvezi

modificările făcute în ...?”, unde „...” reprezintă numele fişierului.

În această casetă se răspunde astfel:

Yes – salvează şi închide fereastra aplicaţiei sau a documentului;

No – închide fereastra aplicaţiei sau a documentului fără a salva modificările;

Cancel – renunţă la închiderea ferestrei aplicaţiei sau a documentului.

DESCHIDEREA DOCUMENTELOR

Când vrei să continui editarea unui document existent foloseşti comanda Open din

meniul File, sau combinaţia de taste Ctrl + O, sau comanda Open din bara standard.

În urma acestei comenzi pe ecran apare caseta Open. Din această casetă vei selecta

fişierul pe care vrei să-l deschizi. Elementele acestei casete sunt aproape identice cu cele

ale casetei Save As.

Un document poate fi deschis şi dintr-o aplicaţie de navigare (Ex.: Windows Explorer,

My Computer, etc.) cu un dublu clic pe pictograma documentului.

OPERAŢII SIMPLE DE EDITARE Principalele operaţii de editare care pot fi efectuate asupra unui document sunt:

introducerea textului;

deplasarea punctului de inserare în cadrul documentului;

modificarea textului;

selectarea textului.

SELECTAREA TEXTULUI

Înainte de a efectua operaţii de formatare a textului, acesta trebuie mai întâi selectat. Prin

operaţia de selectare precizezi calculatorului care porţiune de text va fi supusă formatării.

Textul selectat este evidenţiat printr-un text de culoare albă pe fundal negru.

Selectarea o poţi realiza cu ajutorul mouse-ului sau a tastaturii aşa cum reiese din

următoarele tabele.

Acţiune Efect Acţiune Efect

În interiorul unui paragraf În bara se selectare

Dublu clic Selectează cuvântul Clic Selectează linia curentă

Triplu clic Selectează paragraful

Dublu clic Selectează paragraful

curent

Ctrl + clic Selectează fraza

Triplu clic Selectează întreg

documentul

Clic + Shift + clic

Selectează textul aflat

între cele două poziţii ale

mouse-ului

Pentru a selecta text cu ajutorul tastaturii în general foloseşti tasta Shift împreună cu

tastele de deplasare. În tabelul următor sunt prezentate câteva metode de selectare. Toate

aceste metode au ca punct de plecare poziţia curentă a punctului de inserare.

Combinaţia de

taste Descrierea acţiunii

Combinaţia de

taste Descrierea acţiunii

Shift + Selectează un Shift + End Selectează până la

47

Combinaţia de

taste Descrierea acţiunii

Combinaţia de

taste Descrierea acţiunii

caracter la stânga sfârşitul liniei curente

Shift + Selectează un

caracter la dreapta Shift + Home

Selectează până la

începutul liniei curente

Shift + Selectează o linie în

sus Shift + Page Up

Selectează până la

începutul ecranului

Shift + Selectează o linie în

jos Shift + Page Down

Selectează până la

sfârşitul ecranului

Shift + Ctrl + Selectează un

cuvânt la stânga Shift + Ctrl + End

Selectează până la

sfârşitul documentului

Shift + Ctrl + Selectează un

cuvânt la dreapta Shift + Ctrl + Home

Selectează până la

începutul documentului

Shift + Ctrl +

Selectează până la

începutul

paragrafului curent

Ctrl + Alt +

Shift + Page Down

Selectează până la

sfârşitul ecranului

Shift + Ctrl +

Selectează până la

sfârşitul

paragrafului curent Ctrl + A

Selectează întreg

documentul

DEFINIREA PARAMETRILOR PAGINII (PAGE SETUP)

Poţi să modifici parametrii paginii din caseta de dialog Page Setup, pe care poţi să o

apelezi cu comanda Page Setup din meniul File sau cu dublu clic pe rigla verticală.

DIMENSIUNEA ŞI ORIENTAREA PAGINILOR (PAPER SIZE)

Pentru a stabili dimensiunile şi orientarea paginii deschizi caseta de dialog Page Setup şi

execuţi clic pe fişa Paper Size. În această fişă stabileşti dimensiunea cu ajutorul listei

ascunse Paper_size: (dimensiunea paginii) sau cu ajutorul controalelor Width: (lăţime)

şi Height: (înălţime), dacă vei tipări documentul pe un format de hârtie care nu este

standard.

Orientarea paginii o stabileşti în zona Orientation (orientare) de unde poţi selecta una din

cele două valori ale orientării paginii: Portrait (portret – lăţimea pe orizontală şi

înălţimea pe verticală) şi Landscape (peisaj – lăţimea pe verticală şi înălţimea pe

orizontală).

DIMENSIUNILE MARGINILOR (MARGINS)

Pentru ca informaţia pe care o inserezi în document să se încadreze într-un anumit format

te vei folosi de fişa Margins, specificând astfel distanţele dintre conţinut (text) şi

marginile colii de hâtrie.

Parametrii din fişa Margins au următoarele semnificaţii:

Top: – stabileşte valoarea distanţei dintre marginea superioară a paginii şi prima linie

de text de pe pagină;

Bottom: – stabileşte valoarea distanţei dintre marginea inferioară a paginii şi ultima

linie de text de pe pagină;

Left: (Inside:) – stabileşte valoarea distanţei dintre marginea din stânga a paginii şi

marginea din stânga a paragrafului (în cazul în care se bifează opţiunea Mirror margins

opţiunea Left: devine Inside:);

Right: (Outside:) – stabileşte valoarea distanţei dintre marginea din dreapta a paginii

şi marginea din dreapta a paragrafului (în cazul în care se bifează opţiunea

Mirror margins opţiunea Right: devine Outside:);

Gutter: – permite rezervarea unui spaţiu pentru legarea documentului; legarea

documentului se poate face în două poziţii:

Left – legarea se va face în partea stângă;

Top – legarea se va face în partea superioară a paginii;

Header: – valoarea faţă de marginea superioară de la care începe antetul; de la

această valoare în jos se desfăşoară antetul;

48

Footer: – valoarea faţă de marginea inferioară de la care începe subsolul paginii; de la

această valoare în jos se desfăşoară subsolul;

Mirror margins – specifică editorului faptul că documentul va fi tipărit faţă/verso;

2 pages per sheet - specifică editorului faptul că vor fi tipărite 2 pagini pe aceeaşi

coală de hârtie.

SURSA DE HÂRTIE (PAPER SOURCE)

Tot în această casetă de dialog, dar pe fişa Paper Source, poţi stabili de unde să fie luată

hârtia pentru prima pagină (First page:), respectiv pentru celelalte pagini (Other pages:).

Valorile afişate de cele două opţiuni (First page: şi Other pages:) depind de tipul

imprimantei instalate ca fiind implicită.

SETĂRI AVANSATE (LAYOUT)

Ultima fişă (Layout) a casetei de dialog Page Setup prezintă o serie de parametri cum ar

fi:

Section start: – stabileşte de unde să înceapă o secţiune nouă:

Continuous – o nouă secţiune va începe în continuarea celei precedente;

New column – o nouă secţiune va începe pe o nouă coloană în cazul în care

documentul este împărţit pe coloane;

New page – o nouă secţiune va începe pe o pagină nouă;

Even page – o nouă secţiune va începe pe o pagină pară;

Odd page – o nouă secţiune va începe pe o pagină impară.

Headers and footers – stabileşte modul în care vor fi utilizate antetele şi subsolurile

în cadrul documentului:

Different odd and even – stabileşte că paginile impare vor avea antet şi

subsol diferit faţă de paginile pare;

Different first page – stabileşte că prima pagină a documentului are antet şi

subsol diferit faţă de celelalte pagini ale documentului;

Vertical alignment: - stabileşte alinierea pe verticală a paragrafelor în cadrul

documentului:

Top – este alinierea obişnuită în care paragrafele sunt inserate începând din

partea de sus a paginii către sfârşit;

Center – paragrafele sunt inserate începând din mijlocul paginii şi sunt

deplasate în sus şi în jos astfel încât paragrafele inserate până la un moment dat să

fie centrate faţă de marginile superioară şi inferioară;

Justified – paragrafele sunt inserate începând din partea de sus a paginii, iar

pe măsură ce sunt inserate alte paragrafe se recalculează distanţa dintre ele astfel

încât să existe distanţe egale şi să fie răspândite pe întreaga pagină.

Bottom – paragrafele sunt inserate începând din partea de jos a paginii, iar pe

măsură ce sunt inserate paragrafe noi paragrafele aflate deasupra punctului de

inserare sunt împinse în sus până când este completată pagina, apoi punctul de

inserare este mutat la sfârşitul paginii următoare.

În toate cele patru fişe ale casetei de dialog Page Setup există două elemente comune:

49

Lista ascunsă Apply to: – care stabileşte pentru ce parte de document sunt valabile

valorile pe care le-ai modificat; valorile pe care le găseşti în această listă sunt:

Whole document – valorile vor fi valabile pentru tot documentul;

This point forward – valorile vor fi valabile pentru partea de document aflată

între poziţia actuală a punctului de inserare şi sfârşitul documentului;

Selected text – valorile vor fi valabile doar pentru textul selectat, dar nu mai

puţin de o pagină, iar paginile care nu sunt selectate integral vor fi formatate cu

noile valori.

Butonul Default... – care are ca efect salvarea parametrilor actuali ca fiind impliciţi

pentru documentele pe care le vei crea ulterior.

BUTOANELE BAREI STANDARD Bara de unelte standard are un set de butoane care îţi permit lucrul cu fişierele, copierea şi

mutarea textului sau a altor obiecte, inserarea tabelelor Word şi a celor Excel, etc. Lista

completă a acestor butoane şi comenzile care sunt executate la acţionarea acestora este

prezentată în continuare:

New (Nou) – creează un document nou;

Open (Deschide) – deschide un fişier salvat anterior;

Save (Salvează) – salvează un fişier nou sau un fişier modificat;

E-mail (Poşta electronică) – trimite conţinutul documentului curent ca e-

mail;

Print (Tipărire) – tipăreşte întreg documentul pe imprimanta definită ca

fiind implicită;

Print Preview (Examinarea înaintea tipăririi) – afişează documentul aşa

cum ar arăta el tipărit pe hârtie;

Spelling and Grammar (Corectare ortografică şi gramaticală) – verifică

documentul curent în vederea identificării posibilelor erori ortografice,

gramaticale sau de scriere şi afişează una sau mai multe sugestii pentru

corectarea lor;

Cut (Decupare) – şterge conţinutul selectat din documentul curent şi îl

plasează în memoria Clipboard; această comandă este disponibilă doar în cazul

în care există text sau alte obiecte selectate;

Copy (Copiere) – copiază în memoria Clipboard conţinutului selectat din

documentul curent; această comandă este disponibilă doar în cazul în care

există text sau alte obiecte selectate;

Paste (Lipire) – inserează conţinutul memoriei Clipboard la poziţia la care

se află punctul de inserare; această comandă este disponibilă doar în cazul în

care a fost executată anterior una din comenzile Cut sau Copy;

Format Painter (Copiere de formate) – copiază atributele de formatare

ale textului sau obiectelor selectate şi le aplică altor texte sau obiecte de acelaşi

fel; pentru a aplica formatul în mai multe zone execuţi dublu clic pe acest

buton şi câte un clic pe fiecare text sau obiect pe care trebuie să aplici formatul,

apoi tastezi Esc;

Undo (Anulare) – anulează ultima acţiune pe care ai făcut-o; pentru a

anula mai multe acţiuni execuţi clic pe săgeata orientată în jos de lângă buton,

iar din lista care apare selectezi acţiunile pe care vrei să le anulezi;

50

Redo (Refacere) – anulează comanda Undo executată anterior; săgeata

orientată în jos de lângă buton permite anularea a mai mult de o comandă exact

ca şi butonul Undo;

Insert Hyperlink (Inserare de legături) – inserează o nouă legătură sau

editează legătura selectată;

Table and Borders (Tabele şi chenare) – afişează sau ascunde bara de

unelte Table and Borders care conţine comenzi de creare, modificare şi

sortare a tabelelor şi pentru adăugare sau modificare a chenarului textului,

paragrafelor, celulelor sau obiectelor selectate;

Insert Table (Inserare tabel) – inserează un tabel nou tip Word format

dintr-un număr de linii şi coloane stabilit prin deplasarea mouse-ului pe tabelul

care apare după ce execuţi primul clic pe acest buton; dacă în tabel sunt

selectate celule, linii sau coloane butonul îşi schimbă imaginea, iar comanda

care se va executa va fi Insert Cells, Insert Rows, Insert Columns;

Insert Microsoft Excel Worksheet – inserează o foaie de calcul Excel;

Columns (Coloane) – modifică numărul de coloane într-un document sau

într-o secţiune a documentului;

Drawing (Desenare) – afişează sau ascunde bara de unelte Drawing care

conţine comenzile cu ajutorul cărora se realizează desenele;

Document Map (Structura documentului) – afişează sau ascunde fereastra

din partea stângă în care este prezentată structura documentului;

Show/Hide ¶ (Afişează/Ascunde) – afişează caracterele care nu sunt

tipărite cum ar fi tab, spaţiu, separatorul de paragrafe (¶) şi textul ascuns;

Zoom (Vizualizare) – reduce sau măreşte dimensiunea

documentului curent pentru a avea o privire de ansamblu sau în amănunt

asupra imaginii acestuia;

Help (Ajutor) – activează asistentul (în cazul în care este activ asistentul)

sau afişează fereastra Help a aplicaţiei care permite căutarea unui răspuns la o

întrebare.

3.3. FORMATAREA CARACTERELOR Prin caractere se înţeleg litere, cifre, semne de punctuaţie, spaţii şi caractere speciale.

Termenul de formatare se referă la atributele care definesc o entitate (ex. caracter,

paragraf, etc.). Formatarea poate fi aplicată unui singur caracter, unui grup de caractere

sau chiar unui document întreg.

Formatarea caracterelor o poţi realiza în orice moment al editării documentului.

Formatarea unui text deja inserat o realizezi după selectarea sa. Poţi aplica atributele de

formatare la poziţia punctului de inserare şi apoi să inserezi textul.

Atributele de formatare le poţi modifica cu ajutorul următoarelor butoane din bara de

unelte Formatting sau din caseta de dialog Font.

Butoanele din bara de unelte Formatting sunt următoarele:

Font – permite schimbarea tipului de font prin alegerea din

listă;

Font size – permite modificarea dimensiunii fontului;

Bold – îngroaşă caracterele;

Italic – înclină caracterele;

Underline – subliniază caracterele;

51

Highlight – stabileşte o culoare de fundal pentru caractere;

Font Color – stabileşte culoarea caracterelor.

Pentru a deschide caseta de dialog Font trebuie să selectezi opţiunea Font... din meniul

rapid sau opţiunea Font... din meniul Format (Format\Font...). În imaginea de mai jos

este prezentată corespondenţa dintre butoanele din bara de unelte Formatting şi

câmpurile din caseta de dialog Font. În plus în această casetă se regăsesc elemente care

permit modificarea tuturor atributelor de formatare ale caracterelor.

Caseta de dialog Font conţine atribute împărţite în trei fişe: Font, Character Spacing,

Text Effects.

Fişa Font a casetei de dialog Font îţi permite să stabileşti sau să modifici fontul, aspectul

exterior, dimensiunea fontului, tipul de subliniere, culoarea, precum şi anumite efecte

speciale. Această fişă conţine următoarele atribute:

Font: – afişează numele tuturor fonturilor instalate pe calculator şi îţi permite să

selectezi fontul dorit;

Font style: – stabileşte aspectul exterior prin una din valorile: Regular – valoarea

implicită care nu modifică aspectul fontului (Exemplu), Italic – înclină fontul (Exemplu),

Bold – îngroaşă fontul (Exemplu), Bold Italic – îngroaşă şi înclină fontul (Exemplu);

Size – îţi permite să introduci o valoare între 1 şi 1638 sau să selectezi o valoare din

listă care reprezintă dimensiunea fontului;

Font color: – îţi permite să stabileşti culoarea textului;

Underline style: – îţi permite să aplici tipul de subliniere dorit;

Underline color: – îţi permite să aplici culoarea de subliniere care poate să difere de

culoarea textului;

Effects – îţi permite să aplici efecte suplimentare textului:

Strikethrough – trasează o linie peste text (Exemplu);

Double Strikethrough – trasează o linie dublă peste text (Exemplu);

Superscript – ridică textul selectat şi micşorează dimensiunea fontului, cu

alte cuvinte permite scrierea de puteri (Exemplu Exemplu

);

Subscript – coboară textul selectat şi micşorează dimensiunea fontului, cu

alte cuvinte permite scrierea de indici (Exemplu Exemplu);

Shadow – adaugă o umbră în spatele textului (EExxeemmpplluu); acest efect este

vizibil mai clar pentru dimensiuni mari ale fonturilor;

Outline – afişează conturul caracterelor (Exemplu);

52

Emboss – afişează textul ca fiind în relief faţă de pagină (EEExxxeeemmmpppllluuu);

Engrave – afişează textul ca fiind săpat în pagină ( EEExxxeeemmmpppllluuu);

Small caps – transformă literele mici în litere mari şi reduce dimensiunea

acestora (EXEMPLU); acest efect este aplicabil doar pentru litere;

All caps – transformă literele mici în litere mari şi le lasă la dimensiunea

literelor mari (EXEMPLU); acest efect este aplicabil doar pentru litere;

Hidden – ascunde textul;

Preview – afişează cum ar arăta textul cu opţiunile pe care le-ai selectat.

Fişa Character Spacing a casetei de dialog Font îţi permite să stabileşti sau să modifici

atributele referitoare la lăţimea caracterelor, la poziţia verticală a lor şi spaţiul dintre

caractere.

Fişa Text Effects a casetei de dialog Font îţi permite să alegi un efect dintr-o listă de

efecte speciale care pot fi utilizate doar pentru documente care rămân în formă electronică

(nu vor fi tipărite).

Formatările pot fi aplicate şi cu ajutorul tastaturii. Combinaţiile de taste sunt prezentate în

tabelul următor:

Combinaţie de

taste

Descrierea acţiunii Combinaţie de

taste

Descrierea acţiunii

Ctrl + B îngroaşă caracterele Ctrl + Shift + H ascunde textul

Ctrl + I înclină caracterele

Ctrl + Shift + C copiază atributele de

formatare

Ctrl + U

subliniază caracterele

Ctrl + Shift + V

inserează atributele de

formatare copiate cu

comanda anterioară

Ctrl + Shift + W subliniază cuvintele

Ctrl + Spaţiu şterge atributele de

formatare

Ctrl + Shift + D subliniază cu două linii

Ctrl + ] măreşte dimensiunea

fontului cu un punct

Ctrl + = scrierea de puteri

Ctrl + [ micşorează dimensiunea

fontului cu un punct

Ctrl + Shift + = scrierea de indici

Shift + F3 Face comutarea între

litere mari şi litere mici

Ctrl + Shift + K

transformă literele

mici în litere mari şi

reduce dimensiunea Ctrl + Shift + A

transformă literele mici

în litere mari

CĂUTAREA TEXTULUI

Pentru deplasarea rapidă a punctului de inserare pot fi folosite diferite opţiuni ale

comenzii de căutare Find. Apelarea acestei comenzi o poţi face astfel:

selectezi opţiunea Find... din meniul Edit (Edit\Find...);

acţionezi combinaţia de taste Ctrl + F.

În urma apelării acestei comenzi pe ecran apare caseta de dialog Find and Replace în

una din cele două forme. Trecerea de la o formă la alta se realizează prin acţionarea

butonului pentru a afişa opţiunile acestei casete sau a butonului

pentru a ascunde opţiunile.

53

Pentru a căuta un text scrie acel text în câmpul Find what şi apoi execută un clic pe

butonul . Dacă textul căutat se află în documentul curent în spatele casetei de

dialog Find and Replace apare textul respectiv evidenţiat (selectat). Pentru a căuta o altă

apariţie a textului execută un clic pe butonul până ajungi la locaţia dorită.

Dacă textul căutat trebuie să respecte mai multe condiţii poţi uza de opţiunile de căutare

(Search Options):

Search: – permite stabilirea direcţiei de căutare prin cele trei valori ale listei:

All – realizează căutarea în tot documentul, pornind de la poziţia punctului de

inserare în jos şi de la începutul documentului dacă s-a ajuns la sfârşit;

Down – realizează căutarea de la poziţia punctului de inserare în jos până la

sfârşitul documentului;

Up – realizează căutarea de la poziţia punctului de inserare în sus până la

începutul documentului;

Match case – căutarea se realizează făcând distincţie între litere mari şi mici; va fi

căutat textul în forma în care l-ai introdus în câmpul Find what;

Find whole words only – caută textul introdus în câmpul Find what ca fiind un

cuvânt şi se ignoră apariţiile în care textul este parte dintr-un cuvânt mai mare;

Use wildcards – permite folosirea caracterelor speciale (ex. „*”, „?”) pentru căutare;

o listă cu aceste caractere este prezentată în tabelul de mai jos;

Sounds like – permite şi căutarea cuvintelor care se pronunţă asemănător cu textul

introdus (opţiune valabilă pentru limba engleză);

Find all word forms – permite căutarea oricărei forme a textului, cum ar fi adverbe

sau plurale (opţiune valabilă pentru limba engleză).

ÎNLOCUIREA TEXTULUI

Un text găsit poate fi înlocuit cu un altul. Pentru aceasta Word-ul pune la dispoziţie

comanda Replace, comandă care se poate apela în una din variantele următoare:

selectezi opţiunea Replace... din meniul Edit (Edit\Replace...);

acţionezi combinaţia de taste Ctrl + H.

execuţi clic pe fişa Replace dacă ai deja afişată caseta de dialog Find and Replace.

În urma apelării acestei comenzi, pe ecran apare caseta de dialog Find and Replace ca în

imaginea de mai jos.

54

Faţă de fişa Find a mai apărut câmpul Replace with şi butoanele: şi

care au următoarea semnificaţie:

Replace with – în acest câmp se completează textul cu care va fi înlocuit textul care a

fost găsit;

– înlocuieşte textul găsit;

– înlocuieşte toate apariţiile textului căutat fără confirmare.

Înlocuirea unui text cu altul o poţi realiza astfel:

în câmpul Find what introduci textul care trebuie înlocuit;

în câmpul Replace with introduci textul care îl va înlocui pe cel din câmpul Find

what;

execuţi clic pe unul din butoanele sau ;

după prima apăsare a butonului va fi selectat textul care corespunde

cu cel din câmpul Find what, urmând să apeşi acest buton pentru a confirma

fiecare înlocuire, sau să apeşi butonul pentru a căuta o altă locaţie care

corespunde cu textul căutat;

folosirea butonului are ca efect înlocuirea fără confirmare a tuturor

textelor care corespund cu textul căutat şi afişarea unui mesaj care îţi spune de câte

ori a identificat şi înlocuit textul respectiv.

Închiderea casetei de dialog Find and Replace o poţi realiza cu butonul Cancel sau cu

tasta Esc.

3.4. UTILIZAREA MODULUI DE VIZUALIZARE PRINT PREVIEW După ce ai scris (tastat) un document urmează să-l tipăreşti. Pentru a fi sigur că rezultatul

pe hârtie va fi cel dorit poţi folosi modul de vizualizare Print Preview. Aşa cum ai văzut

şi în lecţia anterioară, acest mod de vizualizare afişează documentul aşa cum ar arăta el pe

hârtie.

Stabilirea modului de vizualizare Print Preview o poţi realiza în unul din modurile:

apăsând butonul din bara standard;

selectând opţiunea Print Preview din meniul File (File\ Print Preview).

În acest mod sunt ascunse toate barele de unelte şi este afişată bara de unelte

Print Preview care arată ca în imaginea următoare.

Semnificaţia acestor butoane este următoarea:

– comanda Print, care trimite la imprimantă documentul;

55

– comanda Magnifier, permite mărirea/micşorarea dimensiunii de

afişare fără a permite editarea (în cazul în care butonul este apăsat) sau

permite editarea documentului (în cazul în care butonul este ridicat);

– afişează o singură pagină;

– afişează mai multe pagini;

– micşorează/măreşte dimensiunea de afişare a documentului;

– afişează/ascunde rigla orizontală;

– realizează contractarea documentului pentru a renunţa la ultima

pagină în care se găseşte o cantitate mică de text;

– afişează documentul pe întregul ecran;

– revenirea la modul anterior de vizualizare;

– asigură asistenţa.

3.5. TIPĂRIREA UNUI DOCUMENT Odată ce documentul are aspectul dorit, poţi să-l tipăreşti. Comanda de tipărire poţi să o

dai astfel:

execuţi clic pe butonul din bara standard sau din bara de unelte Print Preview

(vizibilă doar în modul de vizualizare Print Preview); această comandă tipăreşte întreg

documentul curent pe imprimanta definită implicită sau pe imprimanta pe care ai tipărit

ultima dată în sesiunea curentă;

alegi comanda Print din meniul File (File\Print) sau combinaţia de taste Ctrl + P ce

are ca efect afişarea casetei de dialog Print. În această casetă de dialog stabileşti

următoarele:

alege una din imprimantele disponibile;

stabileşte intervalul de pagini ce vor fi tipărite;

stabileşte numărul de exemplare şi ordinea de tipărire;

execută clic pe butonul OK.

Celelalte câmpuri din acest grup sunt:

3.6. UTILIZAREA ANTETELOR ŞI A SUBSOLURILOR Antetele şi subsolurile sunt utilizate pentru a insera în document informaţii identice pe

fiecare pagină sau pe pagini pare şi/sau impare, la începutul paginii (antet) şi/sau la

sfârşitul paginii (subsol).

Inserarea textului sau a altor elemente într-un antet sau un subsol se poate realiza folosind

comanda Header and Footer din meniul View (View\Header and Footer). În urma

acestei comenzi editorul va trece automat în modul de vizualizare Print Layout, va afişa

bara de unelte Header and Footer care este prezentată în imaginea următoare şi

poziţionează punctul de inserare în antetul paginii curente. Antetul sau subsolul este

evidenţiat printr-o zonă trasată cu linie punctată, iar deasupra este scris Header (antet)

sau Footer (subsol). Dacă documentul conţine antete şi subsoluri diferite acest lucru este

evidenţiat în acest text.

Comenzile de pe bara de unelte Header and Footer sunt:

Insert AutoText – inserează un text din lista AutoText;

Insert Page Number – inserează numărul paginii;

56

Insert Number of Pages – inserează numărul total de pagini;

Format Pages Number – permite stabilirea formatului numerotării

paginii prin intermediul casetei de dialog Page Number Format;

Number format: – permite stabilirea numerotării (cifre arabe, cifre romane,

litere, etc.);

Include chapter number – permite inserarea în numărul paginii şi a

numărului capitolului şi a unui separator între acestea;

Page numbering – stabileşte dacă numerotarea este continuă pe tot

documentul (Continue from previous section) sau poate începe de la un număr

precizat (Start at:);

Insert Date – inserează data curentă, câmp care se va actualiza la fiecare

deschidere, previzualizare sau tipărire a documentului;

Insert Time – inserează ora curentă, câmp care se va actualiza la fiecare

deschidere, previzualizare sau tipărire a documentului;

Page Setup – afişează caseta de dialog Page Setup pentru a stabili dacă

documentul are acelaşi antet/subsol sau antet/subsol diferit pe prima pagină

respectiv pagini pare şi impare;

Show/Hide Document Text – afişează sau ascunde textul documentului;

Same as Previous – inserează antetul/subsolul din secţiunea anterioară

în secţiunea curentă (dacă este apăsat) sau creează antet/subsol diferit rupând

legătura dintre două secţiuni adiacente;

Switch Between Header and Footer – face comutarea între antet şi

subsol;

Show Preview – mută punctul de inserare la antetul\subsolul anterior;

Show Next – mută punctul de inserare la antetul\subsolul următor;

Close Header and Footer – părăseşte modul de editare a antetului sau

subsolului şi revine la poziţia punctului de inserare avută anterior.

Ieşirea din modul de editare al antetului sau subsolului o poţi realiza şi cu dublu clic în

afara spaţiului rezervat pentru antet sau subsol. Modificările sunt permise în orice

moment.

57

NUMEROTAREA PAGINILOR

Word-ul mai pune la dispoziţie o comandă cu ajutorul căreia poţi să adaugi numere

paginilor. Această comandă preia toţi parametrii numerotării şi inserează numărul paginii

în antet sau subsol, la stânga sau la dreapta.

Comanda este Page Numbers... din meniul Insert (Insert\Page Numbers...). Pe ecran

este afişată caseta de dialog Page Numbers.

Această casetă de dialog conţine următorii parametri care pot fi modificaţi:

Position: – stabileşte dacă numărul paginii este inserat în antet sau în subsol prin

valorile:

Top of page (Header) – în antet;

Bottom of page (Foote) – în subsol;

Alignment: – stabileşte alinierea în paragraf prin valorile:

Left – la stânga;

Center – pe centru;

Right – la dreapta;

Inside – în interior (dacă este un document faţă\verso numărul paginii va fi

inserat spre marginea care va fi legată);

Outside – în exterior (dacă este un document faţă\verso numărul paginii va fi

inserat spre marginea opusă celei care va fi legată);

Show number on first page – inserează număr de pagină şi pe prima pagină.

Butonul permite stabilirea formatului numărului de pagină, format pe care l-

am discutat în paginile anterioare.

INSERAREA AUTOMATĂ A TEXTULUI

Poţi insera automat un element AutoText. Accesarea acestor elemente se poate realiza

prin una din următoarele metode:

Afişezi bara de unelte AutoText.

58

Selectezi opţiunea AutoText din meniul Insert, apoi poţi selecta un

element din lista prezentată sau poţi să selectezi comanda AutoText… care

afişează caseta de dialog AutoCorrect cu fişa cu opţiuni AutoText.

UTILIZAREA BAREI DE INSTRUMENTE AUTOTEXT

În cazul în care utilizezi frecvent această facilitate, o poţi accesa mai uşor din bara de

unelte AutoText.

Butoanele de pe această bară de unelte au următoarea semnificaţie:

AutoText – afişează caseta de dialog AutoCorrect fişa cu opţiuni

AutoText.

All Entries afişează o listă cu elementele AutoText grupate pe categorii.

Create AutoText – permite adăugarea de noi elemente plecând de

la un text selectat. Acest buton este inactiv. Se va activa automat în momentul în

care selectezi textul pe care vrei să-l inserezi în lista AutoText.

59

UTILIZAREA CASETEI DE DIALOG AUTOCORRECT

Pentru a adăuga sau modifica elemente în sau din lista AutoText, trebuie să foloseşti fişa

AutoText a casetei de dialog AutoCorrect. Aceasta arată ca în imaginea următoare:

CĂUTAREA ŞI INSERAREA ELEMENTELOR AUTOTEXT

Când caseta de dialog AutoCorrect este afişată poţi selecta orice element pe care l-ai

definit anterior. Pentru a parcurge mai uşor lista poţi tasta primele caractere ale textului.

După identificarea elementului trebuie să-l selectezi prin executarea unui clic pe

respectivul element din listă.

Pentru a insera un element în document trebuie să parcurgi următorii paşi:

Afişezi caseta de dialog AutoCorrect.

Cauţi şi selectezi elementul dorit.

Apeşi butonul Insert. ADĂUGAREA SAU ŞTERGEREA INTRĂRILOR

Ca şi AutoCorrect, AutoText îţi permite să economiseşti timp, ajutându-te să introduci

automat cuvinte sau expresii lungi, folosite frecvent. Spre deosebire de AutoCorrect,

care de fiecare dată înlocuieşte automat abrevierea cu textul propriu-zis, AutoText

memorează textul şi oferă posibilitatea de a insera sau nu textul, după necesităţi.

Elementul poate fi adăugat într-un anumit model sau în toate modelele deschise la

momentul respectiv.

Pentru a adăuga un element în lista AutoText, trebuie să parcurgi următorii paşi:

Afişează caseta de dialog AutoCorrect cu fişa cu opţiuni AutoText

folosind una din metodele prezentate anterior.

Tastează un text nou în câmpul Enter AutoText entries here:. Ai grijă să

foloseşti în mod corect literele mari şi mici, ortografia, punctuaţia sau spaţierea

pentru textul respectiv, deoarece programul le va reproduce fidel.

Din lista ascunsă Look in: poţi selecta modelul pentru care să fie valabil

elementul nou.

Execuţi clic pe butonul Add sau apeşi tasta Enter. Elementul va fi afişat în

listă.

Pentru a şterge un element din lista AutoText, trebuie să parcurgi următorii paşi:

Afişează caseta de dialog AutoCorrect cu fişa cu opţiuni AutoText

folosind una din metodele prezentate anterior.

Caută elementul pe care vrei să-l ştergi.

Apasă butonul Delete.

60

3.7. UTILIZAREA OFFICE ASSISTANT Aplicaţia Word (ca, dealtfel, toate aplicaţiile Microsoft) conţine în pachetul de instalare

o bogată documentaţie electronică (Help). În pachetul de aplicaţii MS Office această

documentaţie are două aspecte. Unul din aspecte este cel al unei aplicaţii Help obişnuite,

iar cel de al doilea aspect este al unui asistent care te însoţeşte pe parcursul utilizării

aplicaţiei.

Office Assistant este un personaj animat care apare pe ecran la puţină vreme după

pornirea aplicaţiei. Prin intermediul unui balon afişat pe ecran, Office Assistant îţi oferă

sugestii cu privire la metode mai bune de a executa anumite operaţii, precum şi mesaje de

avertizare (mesaje pe care le primeşti sub forma unor casete de mesaj dacă este

dezactivată funcţia de asistenţă). Îl poţi utiliza şi pentru a găsi răspunsuri la eventualele

întrebări.

Există mai multe personaje care oferă asistenţă. Personajele pe care le poţi utiliza ca

asistent sunt următoarele:

Clippit The Dot F1 The Genius

Office Logo Mother Nature Kinks Rocky

UTILIZAREA BALONULUI ASSISTANT

În mod normal, balonul în care sunt afişate sugestiile este ascuns – acesta apare automat

atunci când Assistant are o sugestie şi, de asemenea, îl poţi afişa de fiecare dată când

doreşti să cauţi un răspuns la o întrebare.

Există patru metode de a afişa balonul atunci când ai nevoie de el:

Execuţi clic pe Assistant.

Apeşi tasta F1.

Execuţi clic pe butonul Microsoft Word Help din bara de unelte

standard.

Alege comanda Microsoft Word Help din meniul Help.

Pentru a ascunde butonul, execută clic oriunde în afara lui.

CĂUTAREA RĂSPUNSURILOR

Când soliciţi asistentului ajutor, balonul conţine o casetă în care poţi introduce o

întrebare, aşa cum este prezentat în imaginea următoare.

Pentru a căuta răspunsuri la o întrebare trebuie să parcurgi următorii paşi:

Execuţi clic pe Assistant.

Tastezi în caseta de căutare numele unui subiect sau o întrebare (în limba

engleză). De exemplu, poţi introduce setup pages (setarea paginilor) sau How do I

setup the pages? (Cum setez paginile?).

Execuţi clic pe butonul Search. Balonul asistentului va afişa o listă de

subiecte corespunzătoare întrebării.

Asistentul poate afişa maxim 10 subiecte. Dacă nu ai găsit răspunsul dorit,

execută clic pe opţiunea See More (vezi mai mult – alte subiecte) de la baza

balonului, pentru a vedea şi alte subiecte corelate cu întrebarea pusă.

Execută clic pe un subiect pentru a obţine informaţii cu privire la acesta. Se

deschide fereastra Help, care afişează subiectul respectiv, după cum se poate vedea

în cea de a treia figură din cele trei prezentate în continuare.

61

Utilizarea informaţiei din această fereastră este foarte asemănătoare cu

navigarea în Internet Explorer.

3.8. ÎMPĂRŢIREA TEXTULUI PE COLOANE Majoritatea documentelor utilizează o dispunere a textului pe o singură coloană. Se pot

crea cu uşurinţă mai multe coloane în document. Aceste coloane pot fi folosite pentru

întreg documentul sau numai pentru anumite secţiuni ale acestuia.

APLICAREA COLOANELOR

Există două moduri de a dispune textul pe mai multe coloane. Poţi crea rapid coloane cu

lăţime egală şi egal spaţiate (spaţiul dintre coloane) folosind butonul Columns din bara

de unelte standard, sau poţi utiliza comanda Columns din meniul Format pentru

obţinerea unor coloane cu lăţime şi spaţiere variabilă.

Numărul de coloane pe care poţi să le utilizezi într-un document este limitat doar de

dimensiunile paginii şi de lăţimea minimă a unei coloane care este de ½ inch (1,27 cm).

UTILIZAREA BUTONULUI COLUMNS

Utilizarea butonului Columns din bara de unelte standard este foarte asemănătoare cu cea

a butonului Insert Table din aceeaşi bară. Pentru a crea mai multe coloane în document

folosind butonul Columns din bara de unelte standard parcurgi următorii paşi:

Dacă este necesar, poziţionezi punctul de inserare acolo de unde vrei să

începi să scrii pe mai multe coloane sau selectezi textul pe care l-ai scris şi pe care

vrei să-l împarţi în mai multe coloane.

Execuţi clic pe butonul Columns din bara de unelte standard. Va apărea o

paletă cu următorul aspect:

62

Trage indicatorul mouse-ului peste numărul de coloane dorit, apoi execută

clic. Indiferent de modul de vizualizare în care te afli aplicaţia va face trecerea în

modul de vizualizare Print Layout.

UTILIZAREA CASETEI DE DIALOG COLUMNS

Caseta de dialog Columns permite stabilirea şi/sau modificarea parametrilor coloanelor.

Aceşti parametri se referă la numărul de coloane, lăţimea şi spaţierea lor. Pentru a afişa

caseta de dialog Columns în vederea stabilirii sau modificării parametrilor coloanelor

trebuie să parcurgi următorii paşi:

Dacă este necesar, poziţionezi punctul de inserare acolo de unde vrei să

începi să scrii pe mai multe coloane sau selectezi textul pe care l-ai scris şi pe care

vrei să-l împarţi în mai multe coloane.

Selectezi comanda Columns din meniul Format. Va fi afişată caseta de

dialog Columns prezentată în imaginea următoare:

Execută clic pe unul din modelele de coloane predefinite din zona Preset

sau selectează numărul de coloane în câmpul Number of Columns.

Dacă lăţimea coloanelor şi spaţierea lor nu este egală, trebuie mai întâi

eliminată bifa de la Equal column width, apoi trebuie să modifici lăţimea

coloanelor prin stabilirea valorilor de pe coloana Width: şi spaţierea prin stabilirea

valorilor de pe coloana Spacing:.

3.9. INSERAREA UNOR ELEMENTE SPECIALE

NOTE DE SUBSOL ŞI DE SFÂRŞIT DE DOCUMENT

Notele de subsol şi de sfârşit de document reprezintă o caracteristică a articolelor

ştiinţifice, a documentelor de cercetare şi a celor tehnice. Notele de subsol sunt afişate la

baza paginii sau imediat după ultimul paragraf al paginii. Notele de sfârşit de document

sunt afişate la sfârşitul documentului sau la sfârşitul unei secţiuni. În momentul inserării

notei poţi stabili poziţia pe care să o ocupe şi modul de identificare (numerotare). INSERAREA NOTELOR

Inserarea notelor se realizează cu comanda Footnote… din meniul Insert. Pentru a insera

o notă trebuie să parcurgi următorii paşi:

Poziţionează punctul de inserare lângă termenul pentru care vrei să inserezi

nota.

63

Selectează comanda Footnote… din meniul Insert. Aplicaţia afişează

caseta de dialog Footnote and Endnote ca în figura următoare.

În zona Insert stabileşti tipul notei:

Footnote – notă de subsol (Bottom of page – sfârşit de pagină).

Endnote – notă de sfârşit de document (End of document – sfârşit

de document).

În zona Numbering stabileşti metoda de numerotare:

AutoNumber – numerotare automată;

Custom Mark: – poţi insera în câmpul alăturat un simbol care va

identifica nota;

Symbol… – afişează caseta de dialog Symbol care permite

selectarea unui simbol.

Apeşi butonul OK pentru a adăuga nota. Aplicaţia adaugă un număr sau un

simbol pentru notă (la poziţia la care se afla punctul de inserare) şi, de asemenea,

adaugă nota de subsol sau de sfârşit de document în funcţie de opţiunea aleasă. În

plus, poziţionează punctul de inserare în cadrul notei pentru a insera textul acesteia.

Introdu textul notei.

Execută clic în document pentru a continua editarea acestuia sau dublu clic

pentru a poziţiona automat punctul de inserare la poziţia pe care a avut-o înainte de

inserarea notei. ŞTERGEREA NOTELOR

Pentru a şterge o notă poţi utiliza una din următoarele metode:

Prima metodă:

Poziţionează punctul de inserare în document lângă numărul sau

simbolul care identifică nota pe care vrei să o ştergi;

Apasă de două ori una din tastele Backspace sau Delete în funcţie

de poziţia punctului de inserare faţă de numărul sau simbolul care identifică

nota.

A doua metodă:

Selectează numărul sau simbolul care identifică nota pe care vrei să

o ştergi;

Apasă o singură dată una din tastele Backspace sau Delete. STABILIREA OPŢIUNILOR PENTRU NOTE

La inserarea unei note, poţi stabili anumite opţiuni referitoare la amplasarea sa şi la

formatul numărului sau simbolului utilizat pentru identificarea ei. Poţi modifica, de

asemenea, aspectul separatorului dintre zona care conţine textul notei şi textul

documentului.

Pentru a configura opţiunile referitoare la numerotarea şi amplasarea notelor trebuie să

parcurgi următorii paşi:

Selectează comanda Footnote… din meniul Insert.

64

Execută clic pe butonul Options... din caseta de dialog

Footnote and Endnote. Pe ecran va fi afişată caseta de dialog Note Options ca în

imaginile următoare.

Execută clic pe una din fişele All Footnotes sau All Endnotes pentru a

afişa opţiunile tipului de notă pe care vrei să le modifici.

Stabilirea opţiunilor pentru note de subsol:

Place at: (plasează la) – permite stabilirea locului de amplasare al

notei prin selectarea uneia din cele două valori: Bottom of page (la sfârşitul

paginii), Beneath of text (sub textul ultimului paragraf).

Number format: (formatul numerelor) – permite stabilirea

formatului de numerotare al notelor.

Start at: (începe de la) – permite stabilirea valorii de la care să

înceapă numerotarea notelor.

Numbering: (numerotarea) – permite stabilirea modului de

numerotare al notelor:

Continuous – numerotarea va fi continuă pe parcursul întregului

document;

Restart each section – poate relua numerotarea după fiecare

secţiune;

Restart each page – poate relua numerotarea după fiecare pagină.

Stabilirea opţiunilor pentru note de sfârşit de document:

Place at: (plasează la) – permite stabilirea locului de amplasare al

notei prin selectarea uneia din cele două valori: End of section (la sfârşitul

secţiunii), End of document (la sfârşitul documentului).

Number format: (formatul numerelor) – permite stabilirea

formatului de numerotare al notelor.

Start at: (începe de la) – permite stabilirea valorii de la care să

înceapă numerotarea notelor.

Numbering: (numerotarea) – permite stabilirea modului de

numerotare al notelor:

Continuous – numerotarea va fi continuă pe parcursul întregului

document;

Restart each section – poate relua numerotarea după fiecare

secţiune;

Închizi caseta de dialog prin apăsarea butonului OK.

INSERAREA COMENTARIILOR

Când lucrezi împreună cu alte persoane la un document, uneori este necesar să faci

sugestii sau să adaugi texte care să explice modificările făcute. Aceste texte pot fi

comentarii. Aplicaţia îţi permite să inserezi comentarii în document. Comentariile pot fi

inserate oriunde în document. Ele sunt identificate în mod automat prin iniţialele

autorului şi numărul comentariului.

Când deschizi un document care conţine comentarii ele pot fi identificate prin culoarea

galbenă, aşa cum se vede în imaginea următoare. Conţinutul comentariului poate fi

65

vizualizat într-o casetă care apare cât timp este poziţionat indicatorul mouse-ului pe

comentariu sau într-o secţiune a ferestrei plasată în partea de jos.

INSERAREA UNUI COMENTARIU

Poţi insera în document comentarii text. Pentru a insera comentarii în document trebuie să

parcurgi următorii paşi:

Poziţionează punctul de inserare lângă termenul pentru care vrei să inserezi

comentariul.

Selectează comanda Comment… din meniul Insert. Aplicaţia evidenţiază

cu galben cuvântul din stânga punctului de inserare, inserează un marcaj de

comentariu, afişează secţiunea comentariilor şi plasează punctul de inserare în

această secţiune pentru a permite completarea comentariului.

Tastează textul comentariului.

Execută clic pe butonul Close. EDITAREA ŞI ŞTERGEREA COMENTARIILOR

Pentru a edita un comentariu trebuie să parcurgi următorii paşi:

Identifici comentariul pe care vrei să-l modifici şi poziţionezi indicatorul

mouse-ului pe acesta.

Afişezi meniul rapid asociat comentariului. Acesta arată ca cel prezentat în

imaginea următoare.

Din acest meniu faci una din următoarele selecţii:

Edit Comment (editează comentariu) – afişează comentariile în

partea de jos a ferestrei şi poziţionează punctul de inserare la începutul

comentariului pe care se afla indicatorul mouse-ului.

Delete Comment (şterge comentariu) – şterge comentariul pe care

se afla indicatorul mouse-ului.

66

TIPĂRIREA COMENTARIILOR

În mod normal, comentariile nu apar la tipărirea documentelor, dar le poţi tipări pe o

pagină la sfârşitul documentului sau într-un document separat. Pentru aceasta executaţi

următorii paşi:

Pentru a tipări numai comentariile dintr-un document:

Selectează comanda Print… din meniul File.

Selectează valoarea Comments din lista ascunsă Print what:.

Apasă butonul OK.

Pentru a tipări comentariile la sfârşitul documentului:

Selectează comanda Print… din meniul File.

Apasă butonul Options….

Bifează opţiunea Comments din caseta de dialog Print.

Apasă butonul OK pentru a închide caseta de dialog Print, apoi

apasă butonul OK pentru a tipări documentul.

INSEAREA SIMBOLURILOR

Aplicaţia Word pune la dispoziţie numeroase simboluri şi caractere speciale (cum ar fi

diacriticele din alte limbi) pentru diverse fonturi, dar acestea nu sunt prezente pe tastatură.

Pentru a vedea caracterele şi simbolurile disponibile, precum şi modul de inserare a

acestora în documente, selectează comanda Symbol… din meniul Insert. Vei descoperi

că unele dintre caracterele speciale frecvent utilizate au asociate combinaţii de taste, iar

pentru altele poţi defini combinaţii de taste. INSERAREA UNUI CARACTER SPECIAL

Fiecare font îşi are caracterele speciale. Dacă nu găseşti un anumit caracter într-un font,

caută şi în alte fonturi.

Pentru a adăuga un caracter special într-un document trebuie să parcurgi următorii paşi:

Poziţionezi punctul de inserare la poziţia la care vrei să apară caracterul.

Selectează comanda Symbol… din meniul Insert. Va fi afişată caseta de

dialog Symbol prezentată în imaginea următoare.

Selectează un font din lista ascunsă Font:.

Execută clic pe un simbol. Acesta va fi mărit pentru o vizualizare mai

clară. Poţi utiliza tastele săgeţi pentru a te deplasa de la un simbol la altul până

găseşti simbolul căutat.

Apasă butonul Insert. Poţi continua căutarea de simboluri sau închizi

caseta de dialog prin apăsarea tastei Esc sau a butonului Close. ADĂUGAREA DE REGULI AUTOCORRECT

Poţi stabili reguli AutoCorrect care să înlocuiască automat un caracter sau un şir de

caractere cu un simbol sau un caracter special. De exemplu, dacă vrei să inserezi

caracterul „” poţi folosi următorul şir de caractere „<=>”.

Pentru a crea o regulă AutoCorrect trebuie să parcurgi următorii paşi:

Afişează caseta de dialog Symbol.

67

Selectează caracterul pentru care vrei să stabileşti o regulă.

Apasă butonul AutoCorrect…. Pe ecran va fi afişată caseta de dialog

AutoCorrect în care este inserat simbolul selectat în câmpul With:, ca în imaginea

următoare.

Completează câmpul Replace: cu caracterele pe care vrei să le tastezi

pentru a insera acest simbol.

Apasă butonul Add, apoi butonul OK, pentru a reveni la caseta de dialog

Symbol.

INSERAREA DATELOR CALENDARISTICE ŞI A ORELOR

Aplicaţia Word poate insera date calendaristice şi ore formatate. Dacă utilizezi frecvent

date şi ore, această facilitate te poate scuti de multe operaţii de tastare. Datele şi orele pot

fi inserate în două moduri:

Ca date sau ore statice, introduse ca text – este util în special pentru

referirea la o anumită dată sau oră, care nu trebuie modificată ulterior;

Ca un câmp de dată sau oră, care va fi actualizat cu valorile curente

automat – este util pentru documentele care vrei să conţină cea mai recentă dată

atunci când îl afişezi sau tipăreşti.

Pentru a insera o dată sau o oră trebuie să parcurgi următorii paşi:

Poziţionezi punctul de inserare la poziţia la care vrei să apară data.

Selectezi comanda Date and Time… din meniul Insert. Pe ecran va fi

afişată caseta de dialog Date and Time ca în figura următoare:

Selectezi din lista ascunsă Language: limba pentru care vrei să inserezi

formatul. În lista Available formats: se va schimba lista formatelor disponibile.

Selectezi din lista Available formats: formatul dorit pentru dată şi/sau oră.

68

Dacă vrei ca data sau ora inserată să fie actualizată automat trebuie să

bifezi opţiunea Update automatically.

Apeşi butonul OK.

3.10. STILURI

APLICAREA ÎN DOCUMENT A STILURILOR PREDEFINITE

În momentul în care se creează un document nou aplicaţia aplică un stil predefinit pentru

paragraful (singurul, dealtfel) pe care se află punctul de inserare. Acest stil se numeşte

Normal (dacă nu a fost modificat de utilizator stilul predefinit).

Aplicarea unui stil poate fi făcută fie pe un text scris fie pe unul sau mai multe paragrafe

goale, urmând ca apoi să fie inserat textul. Aplicarea unui stil poate fi făcută folosind lista

ascunsă Style din bara de unelte Formatting sau folosind caseta se dialog Style

prezentată în capitolul anterior.

În unele cazuri, aplicaţia Word aplică în mod automat anumite stiluri atunci când

introduci în document anumite tipuri de text. De exemplu, dacă introduci text în antetul

sau în subsolul unui document, aplicaţia formatează textul automat cu stilul Header sau

Footer. Acest lucru este valabil şi atunci când inserezi un comentariu sau o notă. Alte

stiluri sunt aplicate când introduci titluri de figuri, intrări de index sau numere de pagină.

APLICAREA UNUI STIL FOLOSIND LISTA ASCUNSĂ STYLE

Pentru aplicarea unui stil folosind lista ascunsă Style din bara de unelte Formatting

trebuie să parcurgi următorii paşi:

Selectează textul pentru care vrei să aplici un stil.

Dacă vrei să aplici un stil tip paragraf, atunci trebuie să poziţionezi

punctul de inserare în interiorul paragrafului sau selectezi paragraful în

întregime.

În cazul în care selectezi o porţiune de text care nu este mai mare

decât un paragraf sunt aplicate doar formatările pentru caractere, restul

formatărilor fiind ignorate.

Dacă vrei să aplici un stil tip caracter trebuie să selectezi textul pe

care vrei să-l formatezi.

Din lista ascunsă Style din bara de unelte Formatting alegi numele stilului

pe care vrei să-l aplici.

Lista ascunsă Style din bara de unelte Formatting iniţial afişează doar câteva stiluri

predefinite precum şi pe cele definite de utilizator, stilurile modificate sau folosite în

document. Stilurile predefinite prezentate în listă sunt vizibile în imaginea anterioară. APLICAREA UNUI STIL FOLOSIND CASETA DE DIALOG STYLE

Pentru aplicarea unui stil folosind caseta de dialog Style trebuie să parcurgi următorii

paşi:

În funcţie de ce tip de stil vrei să aplici şi de textul pentru care vrei să

aplici un stil trebuie să faci o selecţie adecvată (vezi capitolul „Aplicarea unui stil

folosind lista ascunsă Style”).

Afişezi caseta de dialog Style selectând comanda Style… din meniul

Format.

Din lista Styles: selectezi stilul pe care pe care vrei să-l aplici. Dacă stilul

căutat nu este afişat poţi selecta valoarea All styles din lista ascunsă List:.

69

Pentru aplicarea efectivă trebuie să apeşi butonul Apply. STILURI IMPLICITE

Aşa cum ai văzut până acum, aplicaţia pune la dispoziţie un set de stiluri de tip paragraf şi

caracter predefinite. Acestea sunt salvate în modelul numit NORMAL.DOT.

Principalele stiluri sunt prezentate în continuare.

Numele stilului Explicaţie

Annotation Text Textul din panoul de adnotă (comentarii, note marginale).

Body Text Corpul de text regular.

Body TextIndent Corp de text retras.

Caption Legende create cu comanda Caption din meniul Insert.

Closing Frază pentru încheierea unei scrisori.

Endnote Text Textul notelor de sfârşit de document.

Envelope Address Adresa dintr-un plic creată cu comanda Envelope and Labels

din meniul Tools.

Envelop Return Adresa de retur creată cu comanda Envelope and Labels din

meniul Tools.

Footer Textul plasat în zona de subsol.

Footnote Text Textul plasat în panoul notelor de subsol.

Header Text plasat în zona de antet.

Heading 1, 2, …, 9 Titlu de nivel 1, 2, …, 9.

Index 1, 2, …, 9 Indice de noţiuni de nivel 1, 2, …, 9.

Index Heading Titlul indicelui de noţiuni.

List Elementul de nivel 1 dintr-o listă structurată.

List 2, 3, 4, 5 Elementul de nivel 2, 3, 4, 5 dintr-o listă structurată.

Normal Orice text care nu este atribuit unui alt stil.

Normal Indent Text retras.

Table of Figures O poziţie în lista de figuri.

Title Titlul documentului.

TOC 1, 2, …, 9 O poziţie de nivel 1, 2, …, 9 din cuprins.

3.11. UTILIZAREA CUPRINSULUI Atunci când creezi documente lungi, este necesar să inserezi la începutul sau la sfârşitul

documentului o listă cu capitolele mai importante şi paginile unde se găsesc aceste

capitole. Astfel de liste poartă numele de tabelă de materii sau cuprins. Aplicaţia poate

crea uşor astfel de liste prin „scanarea” (parcurgerea) documentului. Elementele care vor

apărea în aceste liste sunt paragrafele care reprezintă titluri de capitole.

Pentru a preciza aplicaţiei că un anumit paragraf este titlu de capitol ai la dispoziţie mai

multe metode:

Poţi utiliza unul din stilurile predefinite special ca titluri de capitole

Heading 1, 2, …, 9.

70

Poţi defini nivelul pe care se află paragraful respectiv. Pentru ca paragraful

să reprezinte un titlu de capitol trebuie să alegi unul din cele 9 nivele. Acest lucru

se face din caseta de dialog Paragraph, astfel:

Afişezi caseta de dialog Paragraph. Dacă este cazul execuţi clic pe

titlul fişei Indent and Spacing.

Din lista ascunsă Outline level: selectezi una din valorile de la 1 la

9, precizând astfel nivelul pe care se află titlul capitolului.

Apeşi butonul OK.

Poţi crea stiluri noi pentru care trebuie să precizezi nivelul pe care se

găseşte paragraful. Acest lucru se face astfel:

Din caseta de dialog New Style sau Modify Style apeşi butonul

Format şi selectezi opţiunea Paragraph.

Pe ecran va fi afişată caseta de dialog Paragraph. În continuare

procedezi ca în cazul anterior.

Pentru cuprins aplicaţia are 9 stiluri rezervate special. Aceste stiluri se numesc TOC 1, 2,

..., 9, câte un stil pentru fiecare nivel. Numele stilului vine de la prescurtarea

Table Of Contents (tabelă de materii).

INSERAREA CUPRINSULUI

Înainte de a insera cuprins într-un document trebuie ca acesta să conţină paragrafe pentru

care s-a făcut precizarea nivelului pe care se găseşte titlul de capitol. În caz contrar în

locul în care este inserat va fi afişat un mesaj de eroare ca cel prezentat în imaginea

următoare.

Pentru a insera cuprins în document trebuie să parcurgi următorii paşi:

Poziţionează punctul de inserare la poziţia la care vrei să inserezi cuprinsul

în document. În funcţie de aspectul dorit poţi insera un salt la pagină nouă apăsând

combinaţia de taste Ctrl + Enter.

Selectează comanda Index and Tables din meniul Insert. Pe ecran va fi

afişată caseta de dialog Index and Tables.

71

Execută clic pe fişa Table of Contents. În imaginea următoare este

prezentată această fişă.

Formatează cuprinsul pentru a arăta conform cu necesităţile proprii:

Opţiunea Show page numbers (afişează numerele de pagină) –

permite afişarea sau nu a numărului de pagină la care se află titlul de capitol.

Opţiunea Right align page numbers (aliniază numărul de pagină în

dreapta) – dacă este bifat numărul paginii va fi aliniat în dreapta, iar dacă

nu, va fi afişat în continuarea titlului de capitol.

Lista ascunsă Tab leader: (caracterul din faţa tabulatoarelor) –

permite alegerea unui model de linie care să facă legătura dintre titlul de

capitol şi numărul paginii.

Lista ascunsă Formats: (formate) – permite alegerea unui format

prestabilit pentru cuprins.

În câmpul Show levels: (afişează nivelele) – stabileşte numărul de

nivele care vrei să apară în cuprins.

Apasă butonul OK pentru a termina inserarea cuprinsului.

În urma inserării cuprinsului, de fapt, este inserat un câmp de date de mari dimensiuni,

dar care pot fi selectate şi formatate individual. În cazul în care mai apar modificări în

conţinutul documentului (modificări ale titlurilor, adăugări sau ştergeri de titluri) acestea

vor fi reflectate în cuprins. Actualizarea cuprinsului se face cu comanda Update field din

meniul rapid. În urma acestei comenzi este afişată caseta de dialog

Update Table of Contents care este prezentată în imaginea următoare.

Cele două opţiuni ale acestei casete de dialog au următoarea semnificaţie:

Update page numbers only (actualizează doar numărul paginilor) –

permite actualizarea numărului paginilor fără a actualiza şi conţinutul cuprinsului.

Este utilă această opţiune în cazul în care ai făcut modificări de conţinut în

interiorul cuprinsului.

Update entire table (actualizează cuprinsul integral) - permite

actualizarea atât a numărului paginilor cât şi a conţinutului. Eventualele modificări

ale conţinutului vor fi înlocuite cu textul găsit în interiorul documentului.

.

72

3.12. BARA DE UNELTE DRAWING Bara de unelte Drawing este cel mai puternic instrument de creare a elementelor desenate

în aplicaţia Word. Cu ajutorul comenzilor aflate pe această bară se pot crea obiecte de tip

linie, oval sau dreptunghi, se pot insera forme predefinite (AutoShapes), se pot insera

imagini din colecţia ClipArt sau casete de text, se pot manipula obiecte pe diferite

straturi, se pot alinia şi formata obiectele. Bara de unelte Drawing este prezentată în

imaginea următoare.

Semnificaţia butoanelor de pe bara de unelte Drawing este descrisă în tabelul următor.

Buton Nume Descriere

Draw

(Desen)

Execută clic pe acest buton ca să afişezi un

meniu de comenzi ce îţi va permite să

gestionezi amplasarea şi relaţiile dintre

obiectele desenate.

Select Objects

(Selectare obiect)

Foloseşti butonul atunci când doreşti să lucrezi

cu obiecte desenate, nu cu text. Execuţi clic pe

acest buton şi apoi clic pe obiectul dorit.

Free Rotate

(Rotire liberă)

Execută clic pe acest instrument, apoi pe obiect,

după care trage punctele de manevră ale

obiectului în direcţia în care doreşti să-l roteşti.

AutoShapes

(Forme automate)

Execută clic pe acest buton pentru a afişa o listă

de categorii de forme automate. Din aceste

categorii alege formele dorite.

Line

(Linie)

Îţi permite să desenezi linii drepte, de orice

lungime. Aceste linii pot fi formatate ulterior.

Arrow

(Săgeată)

Îţi permite să desenezi săgeţi, ulterior putând

stabili tipul de vârf de săgeată la unul sau la

ambele capete.

Rectangle

(Dreptunghi)

Îl poţi folosi pentru trasarea de dreptunghiuri şi

pătrate.

Oval

(Oval) Îţi permite să desenezi cercuri şi elipse.

Text Box

(Casetă text)

Atunci când ai nevoie de un obiect text care să

fie plasat deasupra oricărei zone din document,

foloseşte acest instrument pentru a crea caseta şi

a introduce textul.

Insert WordArt

(Inserare WordArt)

Cu acest instrument poţi crea titluri artistice. Se

va deschide programul WordArt care are

propriile sale meniuri şi bare de instrumente şi

care îţi oferă posibilitatea de a crea obiecte text

într-o gamă largă de culori, forme şi umpleri.

Insert ClipArt

(Inserare miniatură)

Execută clic pe acest buton pentru a vizualiza şi

introduce obiectul într-o listă cu imagini

ClipArt organizate pe categorii, care au fost

instalate împreună cu Office . Dacă nu le ai,

acestea trebuie să fie instalate de pe CD.

Fill Color

(Culoare de

umplere)

Alege o culoare uniformă din această paletă

pentru a umple forma desenată.

Line Color

(Culoare de linie)

Execută clic pe acest buton ca să afişeze o

paletă de culori pe care le poţi utiliza pentru a

colora liniile, săgeţile sau contururile.

Font Color

(Culoare font)

Aplică o culoare textului din casetele de text

sau din celulele foii de calcul.

73

Buton Nume Descriere

Line Style

(Stil linie)

Poţi alege diferite grosimi de linie şi stiluri

pentru linii duble sau triple.

Dash Style

(Stil linie

întreruptă)

Dacă doreşti ca linia să fie întreruptă, punctată

sau o combinaţie a acestora, execută clic pe

acest buton şi selectează un stil din paletă.

Arrow Style

(Stil săgeată)

Transformă o linie simplă într-o săgeată şi

schimbă vârful săgeţii pentru o săgeată

existentă.

Shadow

(Umbră)

Poţi alege din 20 de umbre, fiecare cu sursa ei

de lumină şi unghi diferit. Aplicarea unei umbre

oferă adâncime obiectului şi poate fi folosită la

forme sau linii.

3D

(3–D)

Poţi aplica până la 20 de efecte 3D asupra

formelor. Spre deosebire de umbră, care doar

repetă obiectul în stare 2D, în spatele

originalului, parametrii 3D adaugă obiectului

laturi şi adâncimi şi colorează laturile pentru a

obţine un adevărat efect 3D.

CREAREA FORMELOR GEOMETRICE ŞI A LINIILOR

Pentru a desena obiecte care sunt puse la dispoziţie de bara de unelte Drawing (forme

geometrice şi linii) trebuie să parcurgi următorii paşi:

Dacă nu este vizibilă bara de unelte trebuie să o afişezi.

Execută clic pe un buton de linie sau o altă formă geometrică. Aplicaţia va

comuta în modul de vizualizare Print Layout (dacă aplicaţia este într-un alt mod),

iar indicatorul mouse-ului se transformă într-o cruce.

Poziţionează indicatorul mouse-ului acolo unde vrei să înceapă forma

geometrică, apasă şi ţine apăsat butonul stâng, apoi deplasează mouse-ul şi

eliberează butonul. Pe ecran va fi afişată forma pe care ai ales-o din bara de unelte

Drawing la dimensiunea rezultată din deplasarea indicatorului mouse-ului. În

imaginea următoare este prezentat un dreptunghi.

Dacă în timpul deplasării indicatorului mouse-ului ţii apăsată tasta Shift, obiectul va fi

forţat să ia o anumită formă sau să respecte un anumit unghi, după cum urmează:

Liniile drepte sunt forţate să se încline la anumite unghiuri, multipli de

15 grade.

Dreptunghiurile devin pătrate.

Elipsele devin cercuri.

Formele predefinite sunt limitate la formele originale.

Execută dublu clic pe butonul de linie sau de formă geometrică pentru a-l bloca. Ulterior,

poţi desena mai multe obiecte fără a mai selecta forma respectivă. Pentru a-l debloca

execută clic pe acelaşi buton.

Aşa cum se vede în imaginea anterioară obiectele afişează (în momentul când sunt

selectate) două (în cazul liniilor) sau opt (în cazul altor obiecte) puncte de manevră.

Acestea ajută la deplasarea şi redimensionarea obiectelor desenate.

74

CREAREA FORMELOR PREDEFINITE (AUTOSHAPES)

Există şase categorii AutoShapes care pot fi apelate prin executarea unui clic pe butonul

AutoShapes din bara de instrumente Drawing:

Lines (Linii). Există şase tipuri de linie:

line (linie)

arrow (săgeată)

double arrow (săgeată dublă)

curve (curbă)

freeform (formă liberă)

scribble (mâzgăleală)

Basic Shapes (Forme de bază). Există 32 de forme, de la triunghiuri la

inimă sau de la fulger la semilună. Ultimele şapte forme reprezintă o serie de

paranteze drepte sau rotunde.

Block Arrow (Săgeţi bloc). Există 28 de săgeţi: drepte, curbe,

bidirecţionale şi unele ce conţin o casetă cu o săgeată de o anumită formă. Acestea

din urmă sunt potrivite pentru diagrame de tip flux sau orice reprezentare grafică a

unui proces sau a ordinii unor operaţii.

Flowchart (Schemă logică). Dacă eşti familiarizat cu acest tip de diagrame

şi cu formele ce trebuie folosite pentru a indica un anume moment din cursul unui

proces, vei găsi foarte utile aceste simboluri. De asemenea, pot fi utilizate şi ca

forme geometrice simple.

Stars and Banners (Stele şi forme ondulate). Există 16 stiluri de stele,

sori, explozii şi forme ondulate.

Callouts (Explicaţii) – o combinaţie între un text şi o linie ce leagă această

casetă cu un alt obiect (date din foaia de calcul sau un alt obiect desenat). Există

20 de stiluri de explicaţii.

75

More AutoShapes (Mai multe forme automate). Execută clic pe această

opţiune pentru a deschide o nouă fereastră ce va afişa o listă cu 55 de forme şi linii

desenate.

În cazul în care vrei să desenezi forme predefinite (AutoShapes) trebuie să parcurgi

următorii paşi:

Apeşi butonul AutoShapes care va afişa o listă cu categorii de forme pe

care le poate desena. Acest meniu poate deveni la rândul său bară de unelte dacă

este tras de bara orizontală din partea de sus.

Selectezi o categorie de forme, iar din categorie îţi alegi forma dorită. Şi

categoriile pot deveni bare de unelte în acelaşi fel.

Indicatorul mouse-ului ia forma unei cruciuliţe. În continuare procedează

ca în cazul desenării unui obiect din bara de unelte Drawing.

UTILIZAREA INSTRUMENTELOR LINE PENTRU FORME AUTOMATE

Acest instrument conţine trei instrumente pentru linii drepte şi trei pentru linii curbe.

Instrumentul pentru trasarea liniilor curbe îl poţi utiliza dacă doreşti să înconjori diferite

secţiuni ale unei foi de calcul sau pentru a obţine forme ce nu se găsesc în celelalte

categorii AutoShapes.

Instrumentul CURVE (Curbă)

Pentru a crea o linie cu instrumentul Curve (Curbă) trebuie să parcurgi paşii:

Execută clic pe instrumentul Curve şi deplasează cursorul în document la

locul de inserare.

Execută clic pentru a stabili locul de plecare.

Execută din nou clic pentru a obţine linia curbă, deplasând cursorul pentru

a stabili amplitudinea curbei.

Pentru o curbă simplă, execută dublu clic la sfârşitul liniei.

Dacă vei continua să execuţi clic şi să deplasezi mouse-ul, vei obţine mai

multe curbe sau bucle.

Primul clic

Al doilea clic

Dublu clic pentru a termina

Instrumentul FREEFORM (Formă liberă) Acest instrument poate fi folosit în una din următoarele modalităţi:

Execută clic şi trage mouse-ul, ţinând butonul stâng apăsat, în timp ce

desenezi o formă liberă, fără laturi drepte. Revino la punctul de plecare pentru a

obţine o formă închisă. Prin definiţie, formele închise vor fi umplute cu alb.

76

Creează un poligon cu laturi drepte executând clic şi deplasând mouse-ul.

pentru a crea o a doua latură. Continuă acest proces până când revii la punctul de

plecare, obţinând o formă închisă ce poate fi umplută cu culoare.

Prin definiţie, toate formele închise sunt umplute cu alb. Alege No Fill (Fără umplere)

de la butonul Fill Color de pe bara de instrumente Drawing pentru a evita ca forma

desenată să acopere conţinutul foii.

Instrumentul SCRIBBLE (Mâzgăleală) Acest instrument îţi permite să desenezi efectiv în document. Utilizarea acestui

instrument necesită un grad mare de control asupra mouse-ului pentru a crea forme clare.

Forma nu trebuie neapărat să fie închisă, ca la instrumentul FreeForm. Ca să utilizezi

acest instrument execută clic pe numele instrumentului, apoi, în document, execută clic şi

ţine apăsat butonul stâng al mouse-ului, după care trage pentru a crea forma dorită.

Comanda Edit Points (Editare puncte) transformă una din formele libere create cu unul

din instrumentele Curve, FreeForm sau Scribble într-o serie de puncte de care poţi trage

pentru a modifica forma obiectului.

Ca să ajustezi forma unei linii sau a unui poligon liber trebuie să execuţi următorii paşi:

Selectează obiectul.

Selectează comanda Edit Points din meniul afişat de butonul Draw.

Punctele de editare ale obiectului devin vizibile.

Trage de puncte pentru a ajusta forma.

Există patru tipuri de puncte:

Auto Point (Punct automat). Singurul lucru pe care îl poţi face cu un punct

automat este să-l tragi într-o nouă poziţie. Punctele de pe curbe sunt automate, prin

definiţie. Orice punct poate fi transformat într-un punct automat executând clic

dreapta pe el şi alegând AutoPoint din meniul care apare.

Straight Point (Punct de netezire). Nu este niciodată creat automat. Poţi

transforma un punct în punct de netezire executând clic dreapta pe el şi alegând

Straight Point din meniul rapid.

77

Smooth Point (Punct de îndreptare). Nu este niciodată creat automat. Poţi

transforma un punct în punct de îndreptare executând clic dreapta pe el şi alegând

Smooth Point din meniul rapid. Determină o schimbare gradată a liniei care trece

prin el.

Corner Point (Punct de cotire). Determină o schimbare abruptă a liniei

care trece prin el. Instrumentul Scribble creează întotdeauna puncte de cotire. Poţi

transforma un punct în punct de cotire executând clic dreapta pe el şi alegând

Corner Point din meniul rapid.

Toate punctele, în afară de cele automate, afişează puncte de manevră a semitangentelor

atunci când le selectezi. Execută clic şi trage de aceste puncte pentru a ajusta modul în

care linia trece prin punct.

MUTAREA ŞI REDIMENSIOANAREA LINIILOR ŞI A FORMELOR DESENATE

Înainte de a efectua modificări asupra liniilor şi a formelor acestea trebuie selectate (dacă

sunt înconjurate de puncte de manevrare).

Mutarea unei forme sau linii

Pentru a muta un obiect desenat trebuie să parcurgi următorii paşi:

Selectează obiectul.

Indică orice punct de pe linie sau formă, exceptând punctele de manevrare.

Indicatorul se va transforma într-o săgeată cu patru capete.

Execută clic şi trage obiectul în noua poziţie. Deplasarea mouse-ului este

însoţită de o umbră punctată a obiectului.

Atunci când obiectul se găseşte în poziţia dorită eliberează butonul mouse-

ului.

Redimensionarea unei forme sau a unei linii Mărirea sau micşorarea unei forme sau ajustarea lungimii unei linii necesită tragerea

punctelor de manevrare ale obiectului. În privinţa formelor, punctul de manevrare de care

vei trage va determina modul în care este redimensionată forma.

Trage un punct de manevră de pe latura superioară sau inferioară pentru a

mări sau micşora înălţimea obiectului.

78

Trage un punct de manevrare de pe latura din stânga sau cea din dreapta

pentru a mări sau micşora lăţimea obiectului.

Trage un punct de manevră de colţ pentru a ajusta lăţimea şi înălţimea

obiectului în acelaşi timp.

Trage spre exteriorul obiectului pentru a-l mări şi spre interiorul lui

pentru a-l micşora.

Dacă doreşti să păstrezi raportul curent între lăţimea şi înălţimea obiectului apasă şi ţine

apăsată tasta Shift în timp ce efectuezi redimensionarea. Când ai obţinut dimensiunea

dorită, eliberează mai întâi butonul mouse-ului şi după aceea tasta Shift.

Redimensionarea liniilor şi a săgeţilor necesită tragerea de unul din cele două puncte de

manevrare care apar atunci când obiectul este selectat. Pentru a lungi linia trage în

direcţia opusă faţă de centru, iar pentru a o scurta trage spre centru. DEPLASAREA FINĂ A OBIECTELOR

Pentru deplasarea fină a obiectelor trebuie să parcurgi paşii:

Selectează obiectele pe care doreşti să le deplasezi.

Selectează una din comenzile afişate de submeniul Nudge (Deplasare fină)

din meniul butonului Draw. Comenzile submeniului sunt:

Up (În sus) – deplasează obiectele în sus;

Down (În jos) – deplasează obiectele în jos;

Left (La stânga) – deplasează obiectele la stânga;

Right (La dreapta) – deplasează obiectele la dreapta.

Continuă deplasarea până când obiectele ajung în poziţia dorită.

79

1. Dacă intenţionezi să execuţi multe deplasări fine, desprinde submeniul Nudge şi

păstrează-l flotant pe ecran.

2. Deplasarea fină a obiectelor poate fi făcută şi cu ajutorul tastaturii. După ce ai selectat

obiectele pe care vrei să le deplasezi foloseşte tastele săgeţi pentru a deplasa obiectele în

cele patru direcţii.

RĂSTURNAREA ŞI ROTIREA OBIECTELOR DESENATE

Poţi răsturna sau roti elementele desenate folosind meniul detaşabil Rotate or Flip care

apare când apeşi butonul Draw. Comenzile aferente le găseşti în tabelul care urmează:

Buton Nume Funcţia butonului

Free Rotate

(Rotire liberă)

Execută clic pe acest instrument, apoi pe obiect şi

trage punctele de manevrare ale obiectului în

direcţia în care vrei să roteşti obiectul.

Rotate Left

(Rotire la stânga)

Roteşte obiectul selectat cu 900 în sens

trigonometric.

Rotate Right

(Rotire la dreapta) Roteşte obiectul selectat cu 90

0 în sens orar.

Flip Horizontal

(Răsturnare orizontală)

Răstoarnă obiectul selectat de-a lungul axei sale

orizontale.

Flip Vertical

(Răsturnare verticală)

Răstoarnă obiectul selectat de-a lungul axei sale

verticale.

80

FORMATAREA OBIECTELOR DESENATE

După ce ai creat o formă sau o linie îi poţi modifica aproape orice atribut – culoarea,

dimensiunea şi relaţia ei cu textul din document. De asemenea, o poţi proteja împotriva

modificărilor şi poţi stabili cum va fi prezentată pe o pagină Web în timp ce pagina se

încarcă. Pentru a avea acces la aceste instrumente de formatare într-o singură casetă de

dialog, selectează obiectul şi selectează comanda Format AutoShapes… din meniul

rapid.

Caseta de dialog este formată din şase fişe care sunt prezentate în continuare:

Colors and Lines (Culori şi linii). Alege culoarea de umplere şi de linie

(contur) pentru forme sau aplică doar formate de linie asupra liniilor şi săgeţilor.

Sunt disponibile aceleaşi stiluri de linie şi săgeţi ca şi în bara de instrumente

Drawing.

Executarea unui clic pe lista ascunsă Color: din zona Fill are ca

efect afişarea paletei de culori din care se poate alege una din culorile

prezentate sau se poate selecta una din cele două comenzi: More Colors…

(mai multe culori) sau Fill Effects… (efecte de umplere).

Utilizarea comenzii More Colors… a fost prezentată pe larg în

prima lecţie a Cursului II-RPB-IT-041-02, capitolul „Formatări

speciale aplicate paragrafelor”.

Utilizarea comenzii Fill Effects… face obiectul subcapitolului

următor.

81

Pentru ca orice s-ar găsi în spatele formei – date din celule sau alte

forme – să se vadă prin aceasta, execută clic pe opţiunea Semitransparent.

Executarea unui clic pe lista ascunsă Color: din zona Line are ca

efect afişarea paletei de culori din care se poate alege una din culorile

prezentate sau se poate selecta una din cele două comenzi: More Colors…

(mai multe culori) sau Patterned Lines… (linii cu modele).

Utilizarea comenzii Patterned Lines… are ca efect afişarea casetei

de dialog Patterned Lines cu fişa Pattern. Această fişă este

identică cu fişa Pattern a casetei de dialog Fill Effects, care, aşa

cum am mai spus, face subiectul subcapitolului următor.

Executarea unui clic pe lista ascunsă Dashed: (liniat) are ca efect

afişarea unei palete cu tipuri de linii ca în imaginea următoare.

Executarea unui clic pe lista ascunsă Styles: (stiluri) are ca efect

afişarea unei palete cu stiluri de linii ca în imaginea următoare.

În câmpul Weight: trebuie precizată grosimea liniei.

82

Size (Dimensiune). Poţi regla parametrii Height (Înălţime), Width

(Lăţime) şi Rotation (Rotaţie) pentru formă sau linie şi un factor de scalare a

obiectului. Poţi mări dimensiunile obiectului cu orice procent; valorile mai mici

decât 100% îl vor micşora, iar cele mai mari de 100% îl vor mări.

Execută clic pe opţiunea Lock Aspect Ratio (Blocare raport aspect)

pentru a fi siguri că, dacă modifici înălţimea, lăţimea se ajustează automat

pentru a păstra proporţiile obiectului.

Layout (Dispunere). Permite stabilirea relaţiei dintre formă şi textul din

document. În plus permite stabilirea alinierii pe orizontală şi verticală.

In line with text (în linie cu textul) – forma se comportă ca un

caracter (eventual de dimensiuni mai mari).

Square (careu) – forma permite aranjarea textului de jur împrejur în

formă de careu.

Tight (compact) – forma permite aranjarea textului în jurul formei,

aproape de marginea exterioară.

Behind Text (în spatele textului) – forma permite ca textul

documentului să fie afişat peste ea.

In front of text (în faţa textului) – forma permite ca textul

documentului să curgă pe sub ea.

Alinierea se poate realiza cu opţiunile Left (stânga), Center

(centru), Right (dreapta) şi Other (alta).

83

Butonul Advanced… permite precizarea cu exactitate a poziţiei

formei faţă de marginile foii, marginile paginii, marginile paragrafului sau

faţă de un caracter.

Picture (Imagine). Este activă doar dacă obiectul selectat a fost o imagine.

Zona Crop from permite stabilirea dimensiunii care va fi tăiată pe cele patru laturi

ale imaginii.

Text Box (Casetă text). Permite stabilirea distanţelor care trebuie lăsate

între marginea formei şi textul din formă.

84

Web. Dacă intenţionezi să publici documentul ca pagină Web, introdu

textul care va apărea pe pagina Web în locul formei automate. Acest text apare în

timp ce pagina se încarcă în browser ori în cazul în care forma automată lipseşte

sau utilizatorul a dezactivat afişarea imaginilor în browser-ul de Internet.

APLICAREA CULORILOR UNIFORME ŞI A EFECTELOR DE UMPLERE

Având forma selectată, execută clic pe instrumentul Fill Color de pe bara

Drawing şi alege din paleta de culori afişată culoarea dorită. Acest instrument nu asigură

numai accesul la un spectru mare de culori uniforme cu care să umpli o formă ci şi la o

multitudine de efecte de umplere (Fill Effects).

Utilizarea casetei de dialog Fill Effects este prezentată în continuare:

Gradient. Alege One color (O culoare) sau Two Colors (Două culori)

pentru a aplica un gradient formei selectate. Din secţiunea Shading Style (Stiluri

de umplere) alege una din cele patru variante de personalizare a modului în care

gradientul va fi aplicat asupra formei. Dacă doreşti un model implicit de gradient,

este suficient să selectezi opţiunea Preset din secţiunea Colors, pentru care poţi, de

asemenea, alege una din cele patru variante de personalizare.

85

Texture (Textură). Poţi alege din cele 24 de modele de texturi care merg

de la White Marble (Marmură albă) până la Paper Bag (Sac de hârtie).

Pattern (Model). Poţi selecta unul din cele 42 de modele în culori şi poţi

alege o culoare de prim plan şi una de fundal pentru model. Observă fereastra

Sample (Eşantion) ca să fi sigur că ai ales culori complemetare.

86

Picture (Imagine). Poţi folosi orice fotografie sau imagine ClipArt

existente în calculator, efectuând clic pe butonul Select Picture (Selectare

imagine). Navigă până la fişierul grafic cu care vrei să lucrezi şi foloseşte-l ca

umplere pentru forma automată.

APLICAREA CULORILOR ASUPRA LINIILOR ŞI SĂGEŢILOR

Pentru a aplica rapid o culoare liniilor şi săgeţilor sau contururilor unor forme, execută

clic pe butonul Line Color (Culoare linie) de pe bara Drawing. Asupra liniei sau

formei selectate va fi aplicată culoarea afişată în acel moment pe buton. Dacă doreşti să

aplici una din cele 40 de culori din paletă, execută clic pe săgeata din dreapta butonului.

Ca să alegi o altă culoare decât cele prezentate în paletă execută clic pe comanda

More Line Colors (Mai multe culori).

87

Dacă doreşti să aplici un stil cu model asupra unei linii, execută clic pe comanda

Patterned Lines (Linii modelate) din meniul Line Color. Poţi alege din 42 de modele în

două culori şi poţi selecta culorile de prim plan şi de fundal ale modelului.

APLICAREA STILURILOR DE LINIE ŞI DE SĂGEATĂ

Indiferent de modul în care a fost creată linia – linie, săgeată, curbă – îi poţi modifica

aspectul. De asemenea, poţi folosi instrumentele de formatare a liniei şi asupra liniilor de

contur ale formelor, folosind liniuţe, puncte şi diferite grosimi de linii pentru a schimba

aspectul formelor automate.

Ca să formatezi o linie trebuie să o selectezi şi să utilizezi unul din următoarele

instrumente:

Line Style (Stil de linie) . Alege diferite grosimi de linie sau foloseşte

o linie dublă sau triplă.

Dash Style (Stil de linie întreruptă) . Poţi alege unul din modele de

linii întrerupte din meniul care se desfăşoară când efectuezi clic pe acest buton.

Arrow Style (Stil de săgeată) . Poţi alege vârfuri de săgeată, cercuri,

romburi sau o combinaţie a acestora pentru unul sau ambele capete ale unei linii. LUCRUL CU UMBRE ŞI EFECTE 3D

Aplicarea unei umbre sau a unui efect 3D asupra formelor automate le va face

să pară ridicate deasupra paginii, indiferent dacă sunt văzute pe ecran sau pe hârtie.

Foloseşte aceste efecte pentru a crea senzaţia de adâncime şi grosime. Ai la dispoziţie

următoarele opţiuni:

Shadow (Umbră). Execută clic pe acest instrument şi poţi alege dintre 20

de stiluri de umbră pentru obiectul selecta. Stilul de umbră implică o sursă de

lumină şi o direcţie din care lumina cade pe obiectul desenat.

Shadow Settings (Setări pentru umbre). Execută clic pe această opţiune

pentru a putea activa sau dezactiva umbra sau pentru a o deplasa fin în sus sau în

jos, la stânga sau la dreapta şi a alege o culoare pentru umbra formei.

88

3D (3-D). Acest instrument transformă obiectul într-o formă 3D cu laturi

şi umbre gradate în partea superioară şi pe cele laterale (care sugerează o sursă de

lumină). Sunt disponibile 20 de efecte.

3D Settings (Setări 3-D). Execută clic pe acest buton ca să afişezi o bară

de instrumente ce îţi permite să ajustezi parametrii 3D în funcţie de necesităţile

specifice.

UTILIZAREA WORDART

Vei folosi WordArt pentru a crea text artistic pentru titlul unui document sau un text

deosebit în interiorul documentului. Pentru a crea un element WordArt trebuie să

parcurgi paşii:

Execută clic pe butonul WordArt ca să afişezi galeria WordArt.

Alege un stil WordArt executând dublu clic pe unul din eşantioane.

89

Introdu textul în caseta de dialog Edit WordArt Text.

Alege un font, o dimensiune sau aplică o formatare cu aldine sau cursive.

Execută clic pe OK.

Obiectul WordArt este creat şi va apărea pe ecran având puncte de manevrare de-a

lungul perimetrului său. În acelaşi timp apare şi bara de instrumente WordArt, care îţi

pune la dispoziţie instrumentele descrise în tabelul care urmează:

Buton Nume Funcţie

Insert WordArt

(Inserare WordArt)

Creează un nou obiect WordArt lansând din

nou procesul de creare. Acest buton nu afectează

obiectul WordArt selectat.

Edit Text

(Editare text)

Permite redeschiderea casetei de dialog

Edit WordArt Text. Editează textul în casetă şi

execută clic pe OK pentru a aplica modificările.

WordArt Gallery

(Galerie WordArt)

Ca să alegi un alt stil de WordArt execută clic

pe acest buton pentru a deschide galeria

WordArt.

Format WordArt

(Formatare WordArt)

Deschide o casetă de dialog cu patru pagini care

îţi permite să stabileşti umplerea şi dimensiunea

obiectului WordArt.

WordArt Shape

(Formă WordArt)

Fiecare stil WordArt aplică o formă asupra

textului – arce, curbe şi altele. Execută clic pe

acest buton ca să alegi o nouă formă pentru text.

Free Rotate

(Rotire liberă)

Permite rotirea obiectului WordArt în sens orar

sau trigonometric, modificându-i gradul de

rotaţie pe ecran.

WordArt Same

Letter Heights

(Aceeaşi înălţime de

literă WordArt)

Dacă în text există majuscule şi litere mici, cu

acest buton le poţi face pe toate de aceeaşi

înălţime.

WordArt Vertical

Text

(Aliniere WordArt)

Modifică orientarea textului WordArt,

aşezându-l vertical.

90

WordArt Alignment

(Aliniere WordArt)

Poţi alinia textul WordArt la stânga, la dreapta,

pe centru, după cuvânt sau literă. De asemenea,

poţi lărgi textul în stânga şi în dreapta astfel

încât să ocupe întreaga lăţime a zonei obiectului.

WordArt Character

Spacing

(Spaţiere caractere

WordArt)

Distanţează caracterele fiecărui cuvânt din

obiectul WordArt sau apropie-le. Ai la

dispoziţie cinci opţiuni de spaţiere plus un

parametru procentual personalizat.

Ca să elimini un obiect WordArt selectează-l şi apasă tasta Delete. Ca să schimbi

înclinarea textului trage de punctul de manevră de culoare galbenă.

INTRODUCEREA IMAGINILOR CLIPART

Introducerea imaginilor ClipArt se face cu ajutorul butonului ClipArt de pe bara

Drawing sau executând secvenţa Insert\Picture\ClipArt.

Ca să introduci o miniatură din bara de instrumente trebuie să parcurgi paşii:

Execută clic pe butonul Insert ClipArt.

Din caseta de dialog Insert ClipArt selectează unul dintre cele 58 de

butoane de categorii de pe fişa Pictures.

Dacă nu eşti sigur de categoria pe care vrei să o selectezi, introdu câteva cuvinte cheie în

caseta Search for Clips şi apasă tasta Enter. Cuvintele introduse vor fi comparate cu cele

stocate împreună cu fiecare imagine ClipArt. Vor fi afişate imaginile ce corespund

cuvintelor introduse.

91

Va apărea o colecţie de imagini ClipArt pentru categoria selectată.

Execută clic pe imaginea pe care vrei să o foloseşti sau, dacă nu găseşti ceva să-ţi

convină, apasă combinaţia Alt + Home ca să revii la lista de categorii.

În bara rapidă de instrumente execută clic pe butonul Insert Clip.

După ce ai inserat o miniatură o poţi redimensiona trăgând de punctele sale de manevrare

sau o poţi muta indicând-o şi trăgând-o într-o nouă poziţie.

92

3.13. UTILIZAREA IMAGINILOR ÎN DOCUMENTE Introducerea imaginilor (Pictures) se realizează executând secvenţa

Insert\Picture\From File. Se deschide o casetă de dialog care îţi permite să ajungi la

fişierul care conţine imaginea dorită a fi inserată după care finalizezi apăsând butonul

Insert.

După ce ai inserat o imagine într-o foaie de calcul, aceasta poate fi redimensionată cu

ajutorul punctelor de manevrare, mutată, formatată sau ştearsă. Pentru a efectua

modificări asupra unei imagini inserate poţi utiliza facilităţile barei de instrumente

Picture. Orice imagine, odată inserată, apare odată cu bara de unelte Picture. Această

bară îţi permite să controlezi luminozitatea imaginii, culorile, contrastul şi altele pe care

le vei găsi în tabelul care urmează:

Buton Funcţie Descriere

Insert Picture from File

(Inserare imagini) Afişează caseta de dialog Insert Picture.

Image Control

(Controlul imaginii)

Permite afişarea imaginii în nuanţe de gri,

alb şi negru sau ca filigran.

More Contrast

(Mai mult contrast)

Măreşte diferenţa între zonele deschise şi

închise ale imaginii, sporind claritatea.

Less Control

(Mai puţin contrast)

Micşorează diferenţa dintre zonele deschise

şi închise ale imaginii, reducând claritatea

imaginii.

More Brightness

(Mai multă luminozitate) Luminează imaginea

Less Brightness

(Mai puţină luminozitate) Întunecă imaginea

Crop

(Trunchiere)

Ascunde marginile imaginii selectate (dar

nu le elimină)

Line style

(Stil de linie)

Modifică stilul liniilor sau al bordurilor

pentru a le face mai groase, mai subţiri sau

altfel.

Format Object

(Formatare obiect) Afişează caseta de dialog Format Picture.

Set Transparent Color Stabileşte drept transparentă culoarea unui

93

Buton Funcţie Descriere

(Stabilire culoare

transparentă)

pixel dintr-o imagine inserată.

Reset Picture

(Reiniţializare imagine) Readuce imaginea la starea iniţială.

Tema de casa:

Realizaţi în Word:

- Un Orar la un magazin;

- Un semn de circulaţie;

3.14. EDITORUL DE ECUAŢII Editorul de ecuaţii este o aplicaţie care permite crearea cu uşurinţă a formulelor şi

ecuaţiilor matematice complexe. Această aplicaţie se numeşte Microsoft Equation. Un

exemplu de ecuaţie ar fi cel din imaginea următoare.

23sin

4

sin4

xy

xy

x

Aceste ecuaţii nu calculează un rezultat, ca formulele dintr-un tabel sau dintr-o foaie de

calcul, ci permit doar scrierea lor.

APELAREA EDITORULUI DE ECUAŢII

Apelarea editorului de ecuaţii de face inserând în document un obiect

Microsoft Equation. Pentru a insera în document un astfel de obiect trebuie să parcurgi

următorii paşi:

Poziţionează punctul de inserare acolo unde vrei să apară ecuaţia.

Selectează comanda Object… din meniul Insert. Pe ecran va fi afişată

caseta de dialog Object, iar din lista Object type: selectezi valoarea

Microsoft Equation 3.0, apoi apeşi butonul OK.

94

În urma acestei acţiuni sunt ascunse barele de unelte şi meniul principal al

aplicaţiei Microsoft Word şi sunt afişate meniul principal al aplicaţiei

Microsoft Equation şi bara de unelte Equation. În plus este inserată o ecuaţie

goală care trebuie completată cu simboluri matematice.

După completarea ecuaţiei se revine la document prin executarea unui clic în exteriorul

ecuaţiei.

Editorul de ecuaţii mai poate fi apelat şi prin adăugarea butonului

(Equation Editor) în una din barele de unelte predefinite sau într-o bară de unelte

proprie.

UTILIZAREA BAREI DE UNELTE EQUATION

În bara de unelte Equations se găsesc zece butoane ce conţin tot atâtea categorii de

simboluri matematice şi nouă butoane cu modele de ecuaţii.

Rândul de sus al barei de unelte Equation conţine peste 150 de simboluri matematice,

multe dintre ele lipsesc chiar din fontul Symbol. Pentru a insera un simbol într-o ecuaţie

trebuie să execuţi clic pe butonul categoriei din care face parte simbolul pe care vrei să-l

inserezi, apoi din paleta de simboluri, pe simbolul respectiv.

Rândul de jos al barei de unelte Equation conţine butoane ce permit inserarea de modele

simple (templates) şi structuri (frameworks) de ecuaţii. În această categorie fac parte

următoarele: fracţii (fractions), radicali (radicals), sume (summations), integrale

(integrals), produse (products), matrice (matrices).

LUCRUL CU ECUAŢIILE

MODIFICAREA ECUAŢIILOR

Pentru a modifica o ecuaţie inserată anterior trebuie să execuţi dublu clic pe ecuaţie.

Aplicaţia Word activează editorul de ecuaţii. Faci modificările dorite, apoi execuţi un

clic în exteriorul ecuaţiei. ARANJAREA ÎN PAGINĂ A ECUAŢIILOR

Aplicaţia Word interpretează ecuaţiile ca pe nişte imagini. În consecinţă, poţi aplica toate

formatările discutate în capitolul „Utilizarea imaginilor în documente” şi pe cele din

caseta de dialog Format Object care sunt identice cu cele din capitolul „Formatarea

obiectelor desenate”.

3.15. UTILIZAREA SEMNELOR DE CARTE (BOOKMARK) Semnele de carte sunt acele elemente care ne permit găsirea cu uşurinţă a anumitor

capitole, pagini sau texte într-o carte. Şi în Word se pot insera astfel de semne de carte,

dar care au, pe lângă utilitatea prezentată şi alte utilizări.

Un semn de carte este un marcaj electronic invizibil dintr-un document. Poţi introduce un

semn de carte la poziţia punctului de inserare sau îl poţi adăuga la o întreagă selecţie de

text. Fiecare semn de carte creat într-un document are un nume unic.

LUCRU CU SEMNE DE CARTE

ADĂUGAREA SEMNELOR DE CARTE

Pentru a adăuga un semn de carte trebuie să parcurgi următorii paşi:

Poziţionezi punctul de inserare la locaţia viitorului semn de carte sau

selectezi pe care vrei să-l marchezi ca semn de carte.

95

Selectezi comanda Bookmark… din meniul Insert. Va fi afişată caseta de

dialog Bookmark.

Tastează numele semnului de carte, format dintr-un singur cuvânt sau

folosind caracterul „_” care să despartă cuvintele.

Execută clic pe butonul Add.

1. Semnele de carte pot fi sortate după numele pe care l-ai dat (Name) sau după poziţia în

document (Location), în funcţie de opţiunea selectată în zona Sort by:.

2. Opţiunea Hidden bookmarks permite afişarea semnelor de carte ascunse. Aplicaţia

inserează automat o serie de semne de carte ascunse.

ŞTERGEREA UNUI SEMN DE CARTE

În cazul în care un semn de carte nu mai este util acesta poate fi şters. Pentru a şterge un

semn de carte trebuie să parcurgi următorii paşi:

Selectezi comanda Bookmark… din meniul Insert. Va fi afişată caseta de

dialog Bookmark.

Selectezi semnul de carte pe care vrei să-l ştergi.

Execută clic pe butonul Delete. NAVIGAREA CĂTRE UN SEMN DE CARTE

O dată ce ai inserat unul sau mai multe semne de carte, te poţi deplasa la poziţia acestuia

cu ajutorul casetei de dialog Bookmark sau al comenzii Go To din meniul Edit.

Pentru a te deplasa cu ajutorul casetei de dialog Bookmark trebuie să execuţi următorii

paşi:

Afişează caseta de dialog Bookmark.

Identifică semnul de carte la care vrei să ajungi.

Execută dublu clic pe acesta sau selectează-l şi apasă butonul Go To.

După ce ai ajuns la poziţia dorită în document apasă butonul Close.

96

3.16. HIPERLEGĂTURI Cu noţiunea de hiperlegătură ai făcut cunoştinţă prima dată în cursul de

Internet Explorer. O altă ocazie în care s-a discutat despre hiperlegături a fost cursul

anterior de Word în momentul în care ai învăţat să creezi pagini Web.

INSERAREA UNEI HIPERLEGĂTURI

O hiperlegătură este un obiect care îţi permite să deschizi un fişier, un folder sau o pagină

Web aflată pe calculatorul propriu, pe Internet sau în Intranet. Când dai clic pe o

hiperlegătură, Browser-ul de Internet deschide fişierul la care face referire

hiperlegătură.

În funcţie de tipul de fişier şi parametrii stabiliţi la definirea hiperlegăturii, informaţia

conţinută în fişierul respectiv poate fi afişată în aceeaşi fereastră sau într-o fereastră nouă.

Fereastra nou deschisă depinde de tipul fişierului (exemplu: o hiperlegătură către un

document Word va deschide o fereastră Word, în timp ce o hiperlegătură către o foaie de

calcul Excel va deschide o fereastră Excel).

Hiperlegăturile pot fi text, imagini sau alte obiecte. Ele sunt evidenţiate prin

transformarea indicatorului mouse-ului într-o mână de forma aceasta . În cazul în care

hiperlegătura este text, acesta poate fi colorat şi subliniat. Dacă ai navigat pe Internet eşti

familiarizat cu acestea.

Pentru a insera o hiperlegătură trebuie să faci următoarele:

poziţionezi punctul de inserare acolo unde vrei să inserezi hiperlegătura;

inserezi un text sau o imagine (de exemplu „Hiperlegătură nouă”), apoi

selectezi textul sau imaginea;

afişezi caseta de dialog Insert Hyperlink folosind una din variantele

următoare:

butonul Insert Hyperlink (inserează hiperlegătură) din bara de

unelte standard;

opţiunea Hyperlink… din meniul Insert (Insert/Hyperlink…);

combinaţia de taste Ctrl + K;

opţiunea Hyperlink… din meniul rapid;

97

caseta de dialog Insert Hyperlink este prezentată în imaginea următoare şi

trebuie să precizezi următoarele elemente:

Text to display: (textul care va fi afişat) – un text, textul selectat

anterior va fi inserat automat; acest text poate fi modificat; în cazul în care

hiperlegătura se face pe o imagine această opţiune îşi pierde semnificaţia;

Screen Tip… (indicaţii de ecran) – apăsarea acestui buton are ca

efect afişarea casetei de dialog Set Hyperlink ScreenTip în care trebuie

inserat textul care vrei să apară ca o indicaţie de ecran (vezi a doua imagine);

Type the file or Web page name: (scrie numele fişierului sau a

paginii Web) – acest câmp poate fi completat manual prin tastarea unui text

care să reprezinte calea până la un fişier sau până la o pagină Web din

Internet sau de pe Intranet, sau automat prin selectarea unei adrese din

această casetă de dialog; completarea automată a acestui câmp este redată în

pagina următoare;

Click the frame where you want the document to appear: (selectează locul în care vrei să se deschidă documentul) – în acest câmp

trebuie stabilit dacă fişierul va fi afişat în unul din cadrele paginii curente sau

într-o fereastră separată, iar valorile vor fi selectate din lista ascunsă; aceste

valori pot fi:

Left Frame (cadrul din stânga) – afişează documentul în

cadrul din stânga;

Main Frame (cadrul principal) – afişează documentul în

cadrul principal;

Same Frame (acelaşi cadru) – afişează documentul în acelaşi

cadrul în care se găseşte hiperlegătura;

New Window (fereastră nouă) – afişează documentul într-o

fereastră nouă.

Câmpul Type the file or Web page name: se poate completa automat folosind celelalte

butoane ale casetei de dialog Insert Hyperlink. Semnificaţia acestor butoane este

următoarea:

Recent Files (fişiere folosite recent) – afişează în lista alăturată fişierele

deschise recent;

98

File… (fişier) – afişează caseta de dialog Link to File care este identică cu

caseta de dialog Open şi permite căutarea unui fişier pe calculatorul propriu sau pe

calculatoarele din reţeaua la care eşti conectat;

Web Page… (pagină Web) – deschide o fereastră a browser-ului de

Internet pentru a putea căuta o pagină din Internet la care vrei să faci legătura;

Bookmark... (semn de carte) – permite selectarea unui semn de carte din

document, de unde va face afişarea; aceste semne de carte sunt definite automat

pentru titlurile de documente sau de utilizator oriunde în cadrul documentului;

acest buton afişează caseta de dialog Select Place in Document în care sunt afişate

toate semnele de carte;

ŞTERGEREA UNEI HIPERLEGĂTURI

Eliminarea unei hiperlegături o poţi realiza cu comanda Remove Hyperlink din meniul

rapid.

EDITAREA UNEI HIPERLEGĂTURI

Pentru a edita o hiperlegătură trebuie să parcurgi următorii paşi:

Poziţionează indicatorul mouse-ului pe hiperlegătura pe care vrei să o

editezi.

Din meniul rapid trebuie să faci următoarea selecţie:

Hyperlink\Edit hyperlink. Pe ecran va fi afişată caseta de dialog Edit Hyperlink

care este identică cu caseta Insert Hyperlink.

Operează modificările dorite, apoi apasă butonul OK.

3.17. GRAFICE Graficele sunt cea mai bună metodă de prezentare a unor date prezente în tabele.

Aplicaţia Word permite inserarea în documente a unei game variate de grafice. Graficele

sunt obiectele de date cele mai utilizate în domeniile economic, marketing, vânzări şi alte

domenii de afaceri. Reprezentările grafice reprezintă un suport esenţial pentru strategiile,

rapoartele şi ideile pe care vrei să le expui în faţa unui auditoriu.

Pentru a crea grafice ai la dispoziţie următoarele metode:

Legi un obiect diagramă din Excel sau alt program de calcul tabelar.

99

Utilizezi aplicaţia Microsoft Excel Chart pentru a crea un grafic pornind

de la zero.

Utilizezi aplicaţia Microsoft Graph pentru a crea un grafic pornind de la

zero.

Metoda folosită pentru a insera grafice depinde de experienţa în materie de programe de

calcul tabelar şi de creare a diagramelor, precum şi de existenţa unei foi de calcul din care

să preiei datele.

Dacă eşti familiarizat cu aplicaţia Microsoft Excel poţi crea atât tabelul care conţine

datele cât şi diagramele. Folosind mecanismul de copiere poţi lipi în document legături

sau obiectul în sine al oricărui grafic. De asemenea, poţi utiliza aplicaţia

Microsoft Excel Chart care inserează în document atât tabelul cu date cât şi graficul

punând la dispoziţia utilizatorului toate facilităţile de care ar dispune dacă ar utiliza

aplicaţia Microsoft Excel fără a părăsi aplicaţia Microsoft Word.

Dacă nu ai suficiente cunoştinţe despre Excel sau un alt program de calcul tabelar sau de

creare a graficelor, poţi utiliza aplicaţia Microsoft Graph care permite crearea graficelor

complexe, dar nu permite utilizarea formulelor de calcul pentru tabelele din care îşi

extrage datele.

NOŢIUNI GENERALE DESPRE GRAFICE ŞI FOI DE CALCUL

Înainte de a intra în detalii despre crearea reprezentărilor grafice, îţi prezint câteva

concepte referitoare la acestea. De fiecare dată când creezi o reprezentare grafică, lucrezi

cu două elemente: o foaie cu date (de regulă o foaie de calcul tabelar) şi un grafic. ELEMENTELE UNEI FOI CU DATE

O foaie cu date este o matrice (un tabel) de celule dispuse pe rânduri şi coloane. În

Microsoft Graph aceasta poate conţine maxim 256 de coloane şi 4000 de rânduri.

Elementele care apar într-o foaie cu date sunt:

Celule – conţin valorile care vor fi reprezentate în grafic. Celula activă este

celula în care se inserează sau modifică date la un moment dat şi este reprezentată

prin încadrarea într-un chenar gros.

Rânduri – sunt grupuri orizontale de celule. Ele sunt numerotate de sus în

jos, începând cu 1.

Coloane – sunt grupuri verticale de celule. Ele sunt etichetate de la A la Z,

de la AA la AZ etc.

Etichete de serii – identifică diferite bare, linii sau sectoare circulare dintr-

un grafic. Un rând sau o coloană reprezintă o serie. În Microsoft Graph etichetele

de serii trebuie introduse pe prima coloană a foii cu date, adică în stânga

coloanei A.

Etichete de categorii – reprezintă categoriile de date din seriile graficului.

Ele sunt situate deasupra coloanelor care conţin datele ce trebuie reprezentate. În

Microsoft Graph etichetele de coloane trebuie introduse pe primul rând al foii cu

date, altfel Word-ul le va interpreta ca pe valori ce trebuie reprezentate în grafic. ELEMENTELE UNUI GRAFIC

Graficul interpretează datele din foaia cu date şi le afişează în funcţie de opţiunile

stabilite de utilizator.

Elementele care apar într-un grafic sunt:

Axa X (orizontală) – conţine etichetele de categorie.

Axa Y (verticală) – conţine o scară de valori pentru a permite identificarea

valorilor reprezentate prin linii, bare sau puncte de suprafaţă.

Serii de date – sunt reprezentate sub forma unui grup de bare, de linii sau

de sectoare circulare.

Linii de grilă – acestea se pot extinde în cadrul graficului pornind de la

orice axă, pentru a permite distingerea cu uşurinţă a seriilor şi categoriilor.

Perete – este fundalul pe care sunt reprezentate valorile în grafic.

Legenda – reprezintă fiecare serie care apare în grafic, pentru a permite

identificarea cu uşurinţă a acestora.

100

INSERAREA PRIN COPIERE A GRAFICELOR DIN EXCEL

În acest capitol se presupune că ai cunoştinţe minime de creare a unui tabel Excel şi de a

genera un grafic plecând de la un tabel existent.

Pentru a insera într-un document un grafic creat cu aplicaţia Microsoft Excel trebuie să

parcurgi următorii paşi:

Deschide aplicaţia Excel şi creează un tabel pe baza căruia să creezi un

grafic. Să presupunem că tabelul arată ca în imaginea următoare. Benzina Motorina Pacura

Trim. 1 1500 2000 2500

Trim. 2 1850 1500 1150

Trim. 3 1975 1750 1525

Trim. 4 1425 2500 3575 Creează un grafic folosind butonul Chart Wizard din bara de unelte

standard.

0

500

1000

1500

2000

2500

3000

3500

4000

Ca

nti

tate

(to

ne

)

Benzina Motorina Pacura

Produse

Situaţia vânzărilor pe anul 2002

Trim. 1

Trim. 2

Trim. 3

Trim. 4

Selectează graficul creat şi execută comanda Copy.

Revino în aplicaţia Word şi execută comanda Paste Special… din meniul

Edit. Pe ecran va fi afişată caseta de dialog Paste Special ca în imaginea

următoare.

În caseta de dialog de mai sus selectezi din lista As: valoarea

Microsoft Excel Chart Object pentru a insera un grafic Excel, iar din partea stângă

bifezi opţiunea Paste: pentru a insera obiectul sau Paste link: pentru a insera o

legătură către obiectul din fişierul Excel.

Apeşi butonul OK.

Dacă foloseşti opţiunea Paste modificările pe care le faci în fişierul original nu se vor

reflecta în documentul Word, iar dacă foloseşti opţiunea Paste Link modificările sunt

reflectate, dar trebuie ca fişierul original să nu îşi modifice numele sau locaţia.

INSERAREA FOLOSIND APLICAŢIA MICROSOFT EXCEL CHART

Presupunerile făcute în capitolul anterior rămân valabile şi în acest capitol.

Pentru a insera într-un document un grafic creat cu aplicaţia Microsoft Excel Chart

trebuie să parcurgi următorii paşi:

Poziţionezi punctul de inserare în locul în care vrei să fie inserat graficul.

101

Selectezi comanda Object… din meniul Insert. Pe ecran va fi afişată

caseta de dialog Object, iar din lista Object type: selectezi valoarea

Microsoft Excel Chart, ca în imaginea următoare.

Apeşi butonul OK pentru a insera obiectul. Obiectul inserat va arăta ca cel

prezentat în imaginea următoare.

Pentru ca graficul să reflecte valorile proprii trebuie să faci activă foaia de

calcul numită „Sheet1”, iar în tabelul prezentat în imaginea următoare să adaugi

datele proprii. Dacă este necesar poţi să mai adaugi rânduri şi coloane.

Pentru ca graficul să aibă aspectul dorit revii pe foaia de calcul numită

„Chart1” şi poţi aplica toate modificările pe care le aplici şi în Excel.

102

Când aspectul graficului este cel dorit execuţi un clic în exteriorul

graficului pentru a reveni în aplicaţia Word.

Cheltuieli lunare

0200400600800

1000

Ianu

arie

Febru

arie

Mar

tie

Apr

rilie

Mai

Iunie

Mâncare Combustibil Chrie

INSERAREA FOLOSIND APLICAŢIA MICROSOFT GRAPH

Principalul avantaj al utilizării aplicaţiei Microsoft Graph în raport cu Excel sau alte

programe de calcul tabelar sau de creare a graficelor este faptul că acesta este inclus în

aplicaţia Word, ceea ce înseamnă că poţi distribui documentul şi altor utilizatori Word

fără să te întrebi dacă persoanele respective dispun de aplicaţia pe care ai utilizat-o sau

nu.

Inserarea unui grafic folosind aplicaţia Microsoft Graph se face parcurgând următorii

paşi:

Poziţionează punctul de inserare acolo unde vrei să inserezi noul grafic.

Selectezi comanda Object… din meniul Insert. Pe ecran va fi afişată

caseta de dialog Object, iar din lista Object type: selectezi valoarea

Microsoft Graph Chart.

Apeşi butonul OK pentru a insera obiectul. Obiectul inserat va arăta ca cel

prezentat în imaginea următoare.

În foaia de calcul trebuie să inserezi datele pe care vrei să le reprezinţi

grafic, deoarece datele iniţiale sunt nişte date fictive care ajută la desenarea unui

model de grafic. Graficul se va modifica instantaneu pe măsură ce introduci noile

valori.

Poţi modifica aspectul graficului, apoi execuţi un clic în exteriorul

graficului.

103

INTRODUCEREA VALORILOR ÎN FOAIA CU DATE

La crearea unui grafic, foaia cu date conţine un set de date fictive. Poţi adăuga propriile

date prin tastarea acestora în interiorul celulelor sau le poţi copia dintr-un alt tabel sau

foaie de calcul.

Înainte de a introduce date într-o celulă, trebuie ca celula respectivă să devină celulă

activă. Pentru aceasta, execută clic pe celula respectivă sau foloseşte tastele săgeţi pentru

a schimba celula activă.

Pentru a vedea o porţiune mai mare din fereastra foii cu date, măreşte dimensiunea

acesteia aşa cum ai învăţat în cursul de Windows .

SCHIMBAREA TIPULUI DE GRAFIC

Datele din fereastra foii cu date sunt afişate automat sub forma unui grafic cu coloane.

Există mai multe tipuri de grafice, iar fiecare tip conţine unul sau mai multe subtipuri.

Pentru schimbarea tipul graficului trebuie să parcurgi următorii paşi:

Inserează un grafic nou (eventual, modifică valorile din foaia cu date) sau

execută dublu clic pe unul existent în document.

Selectează comanda Chart Type… din meniul Chart sau din meniul

rapid. Este afişată caseta de dialog Chart Type, care are două fişe cu tipuri de

grafice ca în imaginile următoare.

Din lista Chart Type: selectezi tipul de grafic, iar din partea dreaptă

selectezi un subtip care să fie cât mai relevant pentru datele pe care vrei să le

reprezinţi. După selectarea subtipului, în partea de jos, este afişată o explicaţia

privind modul de afişare al datelor în diagramă.

104

Execută clic pe butonul Press and Hold to View Sample (apasă şi ţine

apăsat pentru a vedea un exemplu). Acesta permite previzualizarea graficului cu

datele din foaia cu date, ca în imaginea următoare.

Execută clic pe butonul OK pentru a aplica graficul pe datele din foaia cu

date. MODIFICAREA OPŢIUNILOR GRAFICULUI

Opţiunile graficului sunt grupate în caseta de dialog Chart Options. Pentru a afişa

această casetă de dialog trebuie să selectezi comanda Chart Options… din meniul Chart

sau din meniul rapid.

Opţiunile care pot fi modificate pentru un grafic sunt grupate în şase fişe cu opţiuni.

Acestea sunt:

Titles (titluri) – permite definirea titlurilor. Titlurile care pot fi definite

sunt: titlul de ansamblu şi titlurile pentru toate axele (în funcţie de tipul de grafic

ales setul de axe disponibile este altul).

105

Axes (axe) – afişează sau ascunde orice axă a graficului şi selectează tipul

scării de valori pe axa X.

Gridlines (linii de grilă) – afişează sau ascunde liniile de grilă principale

sau secundare, pa axa X. Dacă lucrezi cu un grafic tridimensional, poţi să modifici

liniile de grilă şi pereţii în varianta bidimensională.

Legend (legendă) – modifică poziţia legendei sau o ascunde complet.

106

Data Labels (etichete de date) – adaugă etichete pentru toate punctele de

date, etichete care conţin valorile acestora.

Data Table (tabel de date) – afişează foaia de date în grafic.

3.18. UTILIZAREA COMENZII SPELLING AND GRAMMAR Aplicaţia Microsoft Word conţine un instrument prin care facilitează crearea de

documente corecte. Acest instrument permite verificarea ortografică şi gramaticală a

documentelor.

Poţi cere aplicaţiei să verifice documentul din punct de vedere ortografic şi gramatical în

timp ce lucrezi. De asemenea, poate evidenţia greşelile de ortografie şi gramaticale, astfel

încât acestea să fie mai uşor de observat.

Verificarea ortografică şi gramaticală permite detectarea rapidă a erorilor, dar nu poate

înlocui citirea atentă a documentului. Întotdeauna trebuie să corectezi cu atenţie

documentul înainte de a furniza forma finală.

VERIFICAREA ORTOGRAFICĂ

Verificatorul ortografic parcurge documentul sau o selecţie de text şi apoi compară

cuvintele găsite cu termenii incluşi în două sau mai multe dicţionare încorporate.

Dicţionarul principal, numit Main Dictionary, este un dicţionar standard la nivel de

liceu, în engleză sau în altă limbă, în timp ce dicţionarele personalizate conţin cuvintele

pe care le adaugi în timpul lucrului.

Când în text apare un cuvânt care nu este în dicţionar, aplicaţia îl marchează ca

ortografiat greşit. În consecinţă, va marca şi cuvinte ortografiate corect, cum ar fi nume

proprii sau termeni tehnici, pentru că acestea nu apar în dicţionarele sale. În astfel de

cazuri ai posibilitatea de a adăuga cuvintele respective în dicţionarul personalizat.

Corectarea erorilor poate fi făcută prin executarea unui clic dreapta pe cuvântul subliniat

cu linie roşie ondulată. În meniul rapid afişat apar în partea de sus ca opţiuni propuneri cu

cuvintele pe care le găseşte în dicţionarele proprii şi le consideră ca posibile cuvinte

107

corecte. Dacă în această listă apare şi forma corectă a cuvântului, o poţi selecta. Ca efect

cuvântul greşit va fi înlocuit automat cu cel corect.

Descrierea celorlalte opţiuni este dată în tabelul următor.

Opţiune Traducere Descriere

Ignore All Ignoră

complet

Ignoră toate apariţiile, inclusiv cea curentă,

ale acestui cuvânt.

Add Adaugă Adaugă acest cuvânt într-un dicţionar

personalizat.

AutoCorrect Corectare

automată

Afişează o listă ce conţine propunerile din

partea de sus a meniului. Selectarea unui

cuvânt din acea listă are două efecte. Un

prim efect este înlocuirea cuvântului greşit

cu cel corect. Cel de al doilea efect este

adăugarea unei noi înregistrări în lista

AutoCorrect, care va conţine cuvântul

greşit din document şi cuvântul corect

selectat din listă.

Language Limbă

Permite selectarea unei limbi din cele active

sau afişarea casetei de dialog Language

pentru a stabili o altă limbă pentru cuvântul

respectiv.

Spelling. Ortografie

Afişează caseta de dialog

Spelling and Grammar, pentru a avea

acces la un set mai mare de opţiuni.

3.19. CREAREA ŞI UTILIZAREA LISTELOR STRUCTURATE Listele structurate sunt utilizate pentru informaţii care trebuie să fie prevăzute pe mai

multe nivele. Evidenţierea este făcută prin numerotarea elementelor listei şi prin poziţia

elementelor faţă de marginea paginii. Astfel de liste sunt folosite la rezumate sau la

documente tehnice. Aplicarea unei liste structurate poate fi făcută doar din fişa

Outline Numbered a casetei de dialog Bullets and Numbering.

Nivelele listei pot avea acelaşi stil sau stiluri diferite de numerotare, pot fi numerotate

separat sau pot fi adăugate valorile nivelelor superioare.

Pentru a crea o listă structurată trebuie să parcurgi următorii paşi:

poziţionezi punctul de inserare în paragraful care urmează să fie primul

element al listei sau selectezi paragrafele care trebuie să fie elementele listei;

selectează opţiunea Bullets and Numbering… din meniul rapid sau din

meniul Format şi apoi execută clic pe fişa Outline Numbered; caseta de dialog

Bullets and Numbering va arăta ca în imaginea următoare;

108

efectuezi clic pe unul din modelele de listă prezentate;

execuţi clic pe butonul OK.

Butonul Customize… din fişa Outline Numbered a casetei de dialog

Bullets and Numbering îţi permite să modifici aspectul listei în funcţie de preferinţe.

Acest buton este inactiv atâta timp cât nu este selectat nici un model de listă (None). Se

va activa în momentul în care este selectat unul din cele şapte modele de liste.

Pentru a modifica o listă structurată ai de făcut următoarele:

selectezi un model de listă pe care vrei să-l modifici;

execuţi clic pe butonul Customize…; ca urmare a acestei acţiuni este

afişată caseta de dialog Customize Outline Numbered List care este prezentată în

imaginea următoare;

3.20. CREAREA DOCUMENTELOR COMPUSE (MAIL MERGE) Dacă doreşti, aplicaţia Word te ajută să expediezi prin poştă un articol mai multor

persoane. Acest lucru îl vei realiza cu ajutorul utilitarului de compunere a mesajelor

poştale Mail Merge. Acesta combină automat textul unui document cu numele, adresa şi

alte informaţii ale destinatarilor pentru a realiza scrisori tip personalizate, etichete de

corespondenţă, plicuri, cataloage, liste telefonice, orare, ş.a., practic creând documente

compuse.

Pentru a genera un document compus vei combina două elemente: un document principal

şi o sursă de date.

Documentul principal (Main document) conţine textul pe care doreşti să-l transmiţi

(distribui) şi câmpuri care indică editorului Word datele ce trebuie inserate într-o anumită

locaţie.

Sursa de date (Data source) conţine informaţiile care vor fi inserate în documentul

principal (numele destinatarilor, adresele lor, etc.). Această sursă de date poate fi un fişier

Microsoft Excel sau Microsoft Access, o agendă de adrese Microsoft Outlook, un

document Microsoft Word, etc. Obligatoriu este ca sursa de date să fie împărţită în

înregistrări şi câmpuri.

Într-un tabel sursă de date:

- primul rând este antetul, care indică numele fiecărui câmp;

- fiecare rând este considerat o înregistrare;

- fiecare coloană reprezintă un câmp sau o categorie de informaţii.

Atunci când realizezi documente compuse (prin intermediul utilitarului Mail Merge

Helper) ai posibilitatea ca:

- pentru fiecare înregistrare să creezi o copie a documentului;

- să sortezi sau filtrezi înregistrările din sursa de date şi abia apoi să lansezi procesul de

compunere, evitând crearea multor copii pentru acelaşi document.

Pentru a lansa utilitarul Mail Merge Helper parcurgi secvenţa Tools => Mail Merge.

Se deschide utilitarul Mail Merge Helper care te ghidează în parcurgerea celor trei paşi

importanţi în realizarea documentelor compuse: crearea documentului principal (Main

109

document), definirea sursei datelor (Data source), compunerea datelor în documentul

principal (Merge the data with the document).

CREAREA UNUI DOCUMENT PRINCIPAL

Documentul principal (ţintă pentru datele compuse) poate fi creat cu ajutorul aplicaţiei

Mail Merge Helper (va fi creat vid şi ulterior vei introduce textul) sau poate fi creat într-

un alt moment şi transformat în document principal folosind utilitarul Mail Merge

Helper (spre exemplu o scrisoare tip).

Deschide documentul creat anterior (scrisoarea).

Din meniul Tools selectează comanda Mail Merge.

Execută un clic pe butonul Create din caseta de dialog Mail

Merge Helper. Din lista de opţiuni alege tipul de document pe care îl creezi.

Form Letters (Scrisori tip) îl vei folosi pentru a crea scrisori,

invitaţii, facturi, orice tip de document compus pentru care vei tipări un

document pentru fiecare înregistrare.

Mailing Labels (Etichete de corespondenţă) îţi va permite să creezi

etichete sau alte documente care includ blocuri de date care se repetă pe o

pagină. Alegând acest tip de document principal, te vei folosi de casetele de

dialog Label Options (Opţiuni pentru etichete) şi Create Label (Creare

etichetă) pentru a formata şi adăuga câmpuri în document.

Envelopes (Plicuri) îţi dă posibilitatea să creezi un plic pentru

fiecare înregistrare din sursa de date. Vei folosi casetele de dialog Envelope

Options (Opţiuni pentru plicuri) şi Create Envelope (Creare plic) pentru a

configura formatul plicului şi a adăuga câmpuri la acesta.

Catalog te ajută să creezi o listă sau un catalog (numere de telefon,

clienţi, salariaţi,etc.).

Vei fi întrebat dacă doreşti să foloseşti documentul activ sau creezi un

document nou:

110

După ce ai efectuat clic pe butonul de opţiune editorul Word creează un document

principal vid sau va converti documentul deschis (scrisoarea) în document

principal, apoi va reveni în caseta de dialog Mail Merge Helper.

Dacă documentul compus pe care l-ai creat conţine câmpuri cu text sau elemente grafice,

este bine ca în acest moment să închizi caseta de dialog Mail Merge Helper, să le

introduci şi formatezi, şi abia apoi să adaugi câmpurile din sursa de date. Pentru aceasta

apasă butonul Edit şi selectează numele documentului din meniul pop-up, fie închide

caseta de dialog Mail Merge Helper apăsând butonul Cancel, editează şi apoi

redeschide-o. MODIFICAREA DOCUMENTULUI PRINCIPAL

Ai posibilitatea să schimbi tipul documentului principal după creare sau să îl reconverteşti

în document Word normal.

Pentru aceasta parcurgi următorii paşi:

Cu documentul principal deschis selectează comanda Mail Merge din

meniul Tools.

Caseta de dialog Mail Merge Helper fiind deschisă, efectuează un clic pe

butonul Create din zona Main Document.

Selectează un alt tip de document din meniul pop-up, pentru a

schimba tipul documentului principal. Editorul Word te întreabă dacă doreşti

să schimbi tipul documentului (Change Document Type) sau să creezi un

nou document principal (New Main Document).

Reconvertirea documentului principal în document normal se face

alegând opţiunea Restore to Normal Word Document (Revenire la un

document normal Word) din meniul pop-up al butonului Create. Aceasta

înseamnă că vor fi elimitate toate asocierile cu sursa de date, deci

documentul nostru nu mai este document principal. Ţi se va cere

confirmarea continuării acestei acţiuni.

111

Indiferent dacă ai schimbat tipul documentului sau dacă ai reconvertit

documentul principal în document simplu, s-a revenit în caseta de dialog Mail

Merge Helper.

SURSA DE DATE

După crearea documentului principal va trebui să specifici sursa de date (locul de unde se

va face citirea informaţiilor). Această sursă de date poate fi creată anterior sau o poţi crea

acum. Pentru aceasta:

Cu documentul principal deschis selectează comanda Mail Merge din

meniul Tools.

Caseta de dialog Mail Merge Helper fiind deschisă, efectuează un clic pe

butonul Get Data (Obţine date) din zona Data source.

Din meniul pop-up alege Create Data Source (Crează sursa de

date) în cazul în care doreşti să creezi un fişier bază de date.

Open Data Source îţi permite să deschizi o sursă de date existentă.

Use Address Book (Utilizarea agendei de adrese) îl vei folosi

atunci când numele, adresele sau alte informaţii sunt stocate deja în agenda

de adrese e-mail din Microsoft Exchange Server.

Header Option (Opţiuni pentru antet) o vei folosi pentru a crea o

sursă alternativă de anteturi pe care o vei folosi simultan cu un alt fişier sursă

de date.

Din acest pas, în funcţie de ce opţiune ai ales, casetele de dialog sunt

diferite, deci vom discuta pe rând despre fiecare. CREAREA UNEI NOI SURSE DE DATE

Folosind utilitarul Mail Merge Helper vei putea crea un nou document Word ca sursă de

date. Vei selecta câmpurile pe care le va conţine fişierul sursă de date şi apoi vei

introduce informaţiile.

Pentru aceasta:

Cu documentul principal deschis selectează comanda Mail Merge din

meniul Tools.

Caseta de dialog Mail Merge Helper fiind deschisă, efectuează un clic pe

butonul Get Data (Obţine date) din zona Data source.

112

Din meniul pop-up alege Create Data Source (Crează sursa de date). Se

deschide caseta de dialog Create Data Source.

Primul lucru pe care îl faci este să stabileşti ce câmpuri vor fi incluse în

baza de date. O listă cu numele de câmp cel mai des utilizate se află în partea

dreaptă a casetei. Pentru a elimina un câmp din această listă selectează-l şi apasă

butonul Remove Field Name (Elimină numele câmpului). Dacă doreşti să

introduci un nume nou de câmp, tastează-l în caseta Field name (Numele

câmpului) şi apasă butonul Add Field Name (Adaugă nume de câmp). Ordinea de

apariţie în baza de date o stabileşti cu ajutorul butoanelor de mutare din

partea dreaptă a ferestrei, ţinând cont de faptul că Word-ul adaugă câmpuri la noul

tabel sursă de date de la stânga la dreapta.

Numele de câmpuri nu trebuie să conţină spaţii.

Efectuează un clic pe butonul OK pentru a se închide caseta de dialog

Create Data Source.

Word deschide caseta de dialog Save As care îţi permite să dai un nume

fişierului sursă de date şi să indici locaţia unde să fie salvat, apoi apasă butonul

Save.

Vei fi întrebat dacă doreşti să adaugi înregistrări noi la sursa de date sau să

adaugi câmpuri de compunere la documentul principal.

Apăsând butonul Edit Data Source (Editare sursă de date) se va deschide

formularul de date (Data Form).

113

Vei completa pe rând fiecare câmp, iar navigarea de la un câmp la altul o vei face cu

ajutorul tastei Tab. Continui până la completarea întregului formular, apoi va trebui să

apeşi Enter sau butonul Add New. Word-ul va memora datele pentru înregistrarea

respectivă şi va afişa o nouă înregistrare vidă.

După memorarea tuturor înregistrărilor apasă butonul OK pentru a închide

caseta de dialog Data Form. EDITAREA DATELOR

Poţi deschide formularul de date în orice moment pentru a vizualiza sau a edita datele.

Deschide Mail Merge Helper.

Efectuează clic pe butonul Edit din zona Data Source.

Din meniul pop-up selectează numele sursei de date. Se deschide caseta de

dialog Data Form.

Foloseşte butonul Find sau butoanele cu săgeţi de la baza casetei pentru a

localiza o anumită înregistrare.

Selectează câmpul şi editează datele.

Efectuează clic pe butonul OK pentru a salva modificarea, sau pe butonul

Restore pentru a anula modificările şi a reveni la starea iniţială a înregistrării. VIZUALIZAREA DOCUMENTULUI SURSĂ DE DATE

Poţi vizualiza sau edita datele direct în documentul sursă de date parcurgând paşii:

Deschide Mail Merge Helper.

Efectuează clic pe butonul Edit din zona Data Source.

Din meniul pop-up selectează numele sursei de date. Se deschide caseta de

dialog Data Form.

Efectuează clic pe butonul View Source (Vizualizare sursă). Editorul

Word deschide documentul sursă de date, care arată ca cel din figura următoare:

Aici poţi face adăugări, ştergeri sau modificări oricăror înregistrări doreşti. Vei observa

că a fost afişată bara de instrumente Database de care te poţi servi pe timpul lucrului la

baza de date. Descrierea acesteia este făcută la paragraful „Gestionarea surselor de date”,

în continuarea lecţiei.

Salvează documentul, apoi închide-l.

114

UTILIZAREA DATELOR DIN ALTE PROGRAME

Ca sursă de date poţi folosi fişiere de date create cu alte programe din pachetul Office,

cum ar fi Access sau Excel. Pentru a deschide o astfel de sursă de date:

Deschide caseta de dialog Mail Merge Helper, efectuează clic pe butonul

Get Data şi selectează comanda Open Data Source din meniul pop-up.

Din meniul Files of Type (Tipul de fişier) alege tipul fişierului sursă de

date.

Selectează fişierul şi efectuează clic pe butonul Open.

În cazul în care fişierul sursă de date este foarte mare şi nu vrei să-l înglobezi în

documentul principal, selectează caseta de validare Select Method care va face doar

legătura celor două fişiere, fără includere.

Dacă ai selectat un fişier de date

Excel, Word-ul te va întreba dacă deschizi

toată foaia de calcul sau un anumit domeniul

de celule. Dacă deschizi o bază de date

Access, poţi selecta un anumit tabel şi o

interogare.

În cazul în care doreşti să compui

doar anumite date din fişierul sursă de date, îl

poţi interoga şi apoi poţi plasa doar

înregistrările care satisfac interogarea într-un

nou fişier sursă de date. Pentru aceasta în fereastra Open Data Source execută clic

pe butonul MS Query. Va fi lansat programul MS Query care te va ajuta să

„alegi” doar ceea ce corespunde intereselor tale. Word-ul salvează datele selectate

într-un document nou ca sursă de date pentru documentul principal.

IMPORTUL DATELOR DINTR-O AGENDĂ DE ADRESE

Atunci când ai nevoie de nume, adrese sau alte informaţii cuprinse în agenda de adrese e-

mail din Microsoft Exchange Server, Outlook, Schedule+7.0 sau alt program, deschide

caseta de dialog Mail Merge Helper, execută clic pe butonul Get Data şi selectează

115

comanda Use Address Book (Utilizarea agendei de adrese). Se deschide caseta de dialog

Use Address Book. Selectează programul de poştă a cărui agendă de adrese o vei folosi

şi execută clic pe butonul OK.

Apare un mesaj prin care eşti înştiinţat că nu există câmpuri de compunere în documentul

principal şi ţi se propune să–l editezi.

Apăsarea butonului Edit Main Document va avea ca efect revenirea în documentul

principal şi poţi să începi inserarea câmpurilor de compunere din noua sursă de date. GESTIONAREA SURSELOR DE DATE

Odată creată sursa de date poţi adăuga, şterge sau modifica numele câmpurilor în două

moduri: afişezi tabelul sursă de date (despre aceasta am vorbit mai devreme) sau foloseşti

caseta de dialog Manage Fields (Gestionare câmpuri). Pentru aceasta procedează astfel:

Din meniul Tools selectezi opţiunea Mail Merge.

Deschide sursa de date efectuând un clic pe butonul Get Data şi alegând-o

din lista derulantă.

Efectuează clic pe butonul Edit. Se deschide caseta de dialog Data Form,

iar în această casetă apasă butonul View Sourse (Vizualizare sursă).

După cum observi este afişată automat bara de instrumente Database pe

care o vei folosi în continuare.

Efectuezi clic pe butonul Manage Fields (Gestionare câmpuri) pentru a

deschide caseta de dialog Manage Fields. Aceasta îţi permite să intervii asupra

oricărui câmp modificându-l, ştergându-l, redenumindu-l sau să creezi alte câmpuri

noi.

116

ADĂUGAREA CÂMPURILOR DE COMPUNERE

Următorul pas pe care îl ai de făcut după crearea documentului principal şi a sursei de

date este adăugarea câmpurilor de compunere la documentul principal. Te vei folosi de

bara de instrumente Mail Merge.

Modul de lucru este bazat pe un şablon general valabil pe care îl vei folosi, indiferent ce

fel de document principal te-ai hotărât să creezi şi ce fel de fişier bază de date foloseşti:

Deschide documentul principal.

Selectează şi deschide sursa de date.

Adaugă câmpurile de compunere folosind butoanele de pe bara Mail

Merge. CONFIGURAREA SCRISORII TIP

Dacă lucrezi cu o scrisoare tip, plasează punctul de inserare în locul în care doreşti să

apară datele câmpului şi apoi selectează câmpul folosind meniul Insert Merge Field

(Inserare câmp de compunere) de pe bara de instrumente Mail Merge. (Mai multe despre

câmpurile de date vei afla parcurgând în continuare lecţia, în paragraful „Inserarea unui

câmp”). CONFIGURAREA ETICHETELOR DE CORESPONDENŢĂ

Dacă vrei să configurezi un document cu etichete de corespondenţă (Mailing Labels) vei

folosi instrumentele de formatare a etichetelor din Word. Vei observa că butonul Edit din

zona Main Document se transformă în Setup, pentru ca tu să poţi ajusta aşezarea în

pagină a etichetelor în orice moment.

117

După selectarea sursei de date vei configura formatul etichetei. Din caseta de dialog

Label Options selectează un produs etichetă şi un număr de produs şi efectuează clic pe

butonul OK.

Se deschide caseta de dialog Create Labels şi din

meniul pop-up al butonului Insert Merge Field selectează primul câmp care va fi inserat

în etichetă. Te poţi folosi şi de butonul Insert Postal Bar Code (Inserare cod poştal de

bare), indicând câmpurile din etichetă care conţin codul poştal şi informaţiile de adresă

(strada).

(Mai multe lucruri despre generarea etichetelor vei afla parcurgând până la sfârşit această

lecţie). CONFIGURAREA PLICURILOR

Deschide caseta de dialog Mail Merge Helper.

Ca tip de document principal alege Envelope (Plic).

Selectează o sursă de date. Se va deschide caseta de dialog Envelope

Options care-ţi permite să stabileşti dimensiunea plicului şi formatul adresei

destinatarului.

118

Efectuează clic pe butonul OK şi se deschide caseta de dialog Envelope

address. În zona Sample envelope address (Monstră de adresă de plic) introdu

text sau foloseşte butonul Insert Merge Field pentru a adăuga câmpuri. Te poţi

folosi şi de butonul Insert Postal Bar Code (Inserare cod poştal de bare),

indicând câmpurile din etichetă care conţin codul poştal şi informaţiile de adresă

(strada).

Apasă butonul OK şi apoi închide fereastra Mail Merge Helper . Plicul va

arăta ca cel din figură:

119

CREAREA DOCUMENTELOR COMPUSE

Pentru a efectua o ultimă verificare înaintea iniţierii procesului de compunere vei

determina simularea în Word a compunerii, urmată de detectarea erorilor şi vei parcurge

vizual documentul, pentru a te asigura că totul este aşa cum doreai.

Selectează din meniul Tools opţiunea Mail Merge.

În caseta de dialog Mail Merge Helper efectuează clic pe butonul Merge.

Este afişată caseta de dialog Merge.

În câmpul Merge to... specifică destinaţia de compunere.

New document (Document nou) o vei alege dacă doreşti ca

documentele compuse să fie inserate într-un singur document Word extins,

separându-le prin salturi de secţiune.

Printer (Imprimantă) îţi permite să trimiţi la imprimantă

documentul compus; va deschide caseta de dialog Print de unde vei alege

opţiunile de tipărire.

Electronic Mail determină compunerea într-un document de e-mail.

În acest caz devine activ şi vei folosi butonul Setup.

Apasă butonul Setup pentru a deschide caseta de dialog Merge To Setup.

Selectează câmpul de date care conţine adresa de e-mail sau fax;

În câmpul Mail message subject line (Linia de subiect pentru

mesaj) scrie de doreşti să apară în linia de subiect pentru documentele e-

amail compuse;

Bifează (opţional) caseta de validare Send document as

attachement (Trimite documentul ca fişier ataşat) pentru ca documentul

120

compus să fie expediat ca fişier ataşat, altfel el va fi trimis ca un text obişnuit

în cadrul mesajului e-mail.

În secţiunea Records to be merged (Înregistrări care vor fi compuse)

selectează un domeniu de înregistrări pentru procesul de compunere.

Specifică dacă doreşti sau nu să se tipărească rândurile goale în

documentele compuse atunci când un câmp al unei înregistrări nu conţine date.

Pentru aceasta în secţiunea When Merging Records (Când compui câmpurile)

alege:

Don’t print blank lines when data fields are empty (Nu tipări

rânduri goale când câmpurile de date sunt vide), cerând editorului Word ca

dacă lipseşte un câmp (nu are date) să nu lase o linie goală, ci să o elimine,

pentru a nu crea spaţii inutil.

Print blank lines when data fields are empty (Tipăreşte rânduri

goale când câmpurile de date sunt goale) determină lăsarea unei linii goale

chiar dacă nu sunt date în acel câmp.

Efectuează clic pe butonul Check Errors pentru a depista erorile de date.

Alege modul în care vrei să fii informat despre posibilele erori, apoi apasă butonul

OK şi vei reveni în caseta de dialog Merge.

Butonul Query Options (Opţiuni de interogare) îl foloselti dacă doreşti să

filtrezi sau sortezi înregistrările din dursa de date.

Execută clic pe butonul Merge pentru a crea noul document. Dacă există

erori de date se deschide caseta de dialog Invalid Merge Field (Câmp de

compunere invalid) sau vei vedea mesaje care descriu problemele apărute.

Corectează eventualele erori şi apoi derulează fiecare document compus

pentru a vedea dacă mai sunt necesare alte retuşuri. Poţi ignora acest nou document

creat şi să foloseşti documentul principal.

121

3.21. Tema de casă

1. Apăsarea simultană a tastelor + are ca efect:

a) mutarea punctului de inserare mai sus cu o linie;

b) mutarea punctului de inserare la începutul liniei;

c) mutarea punctului de inserare mai sus cu un paragraf;

d) mutarea punctului de inserare la începutul documentului.

2. Apăsarea simultană a tastelor + are ca efect:

a) mutarea punctului de inserare mai sus cu o linie;

b) mutarea punctului de inserare la începutul liniei;

c) mutarea punctului de inserare mai sus cu un paragraf;

d) mutarea punctului de inserare la începutul documentului.

3. Selectarea unei propoziţii se face executând:

a) clic oriunde în interiorul propoziţiei;

b) dublu-clic oriunde în interiorul propoziţiei;

c) triplu-clic oriunde în interiorul propoziţiei;

d) se apasă tasta Ctrl şi se execută clic oriunde în interiorul propoziţiei.

4. Selectarea unui cuvânt se face executând:

a) clic pe acel cuvânt;

b) dublu-clic pe acel cuvânt;

c) triplu-clic pe acel cuvânt;

d) se apasă Ctrl şi se execută clic pe cuvânt.

5. Extensia unui fişier creat în Word este:

a) .pdf

b) .jpg

c) .doc

d) .exe

6. Inserarea unui tabel într-un document Word se face urmând paşii:

a) Vizualizare Inserare Tabel;

b) Editare Inserare Tabel;

c) Tabel Inserare Tabel;

d) Format Inserare Tabel.

7. Stabilirea marginilor paginii se face urmând etapele:

a) Fişier Iniţializare pagină Margini;

b) Fişier Iniţializare pagină Dimensiune hârtie;

c) Fişier Iniţializare pagină Sursă hârtie;

d) Fişier Iniţializare pagină Aspect.

8. Copierea şi lipirea se fac cu ajutorul combinaţiilor de taste:

a) Copiere = Ctrl + A Lipire = Ctrl + X;

b) Copiere = Ctrl + V Lipire = Ctrl + C;

c) Copiere = Ctrl + A Lipire = Ctrl + C;

d) Copiere = Ctrl + C Lipire = Ctrl + V;

Ctrl Home

Ctrl

122

9. Examinarea documentului înainte de tipărire se face executând clic pe butonul:

a) b) c) d)

10. Selectarea întregului conţinut al unui document se face cu combinaţia de taste:

a) Ctrl + S;

b) Ctrl + P;

c) Ctrl + A;

d) Ctrl + V.

11. Comanda are ca efect:

a) Scindarea celulelor selectate ale unui tabel;

b) Îmbinarea celulelor selectate ale unui tabel;

c) Ştergerea celulelor selectate ale unui tabel;

d) Umplerea cu o culoare a celulelor selectate ale unui tabel;

12. Etapele inserării unei imagini din folderul My Pictures în documentul Word, sunt:

a) Inserare Imagine Din Fişier My Pictures;

b) Inserare Imagine WordArt My Pictures;

c) Inserare Imagine My Computer My Pictures;

d) Inserare Imagine ClipArt My Pictures.

13. Salvarea unui document se face executând clic pe butonul:

a) b) c) d)

14. Printarea unui document se face executând clic pe butonul:

a) b) c) d)

15. Deschiderea unui document nou se face executând clic pe butonul:

a) b) c) d)

16. Opţiunea Forme automate se găseşte în bara:

a) Desenare;

b) Formatare;

c) Standard;

d) Casetă de controale.

17. Combinaţia de taste Ctrl + Enter are ca efect:

a) Trecerea la un rând nou;

b) Trecerea la un paragraf nou;

c) Trecerea la o pagină nouă;

d) Trecerea la un alt document.

18. Apăsarea butonului are ca efect:

a) Evidenţierea caracterelor prin îngroşare;

123

b) Evidenţierea caracterelor prin înclinare; c) Evidenţierea caracterelor prin subliniere;

d) Evidenţierea caracterelor prin redimensionare.

19. Apăsarea butonului are ca efect:

a) Evidenţierea caracterelor prin îngroşare;

b) Evidenţierea caracterelor prin înclinare;

c) Evidenţierea caracterelor prin subliniere;

d) Evidenţierea caracterelor prin redimensionare.

20. Apăsarea butonului are ca efect:

a) Evidenţierea caracterelor prin îngroşare;

b) Evidenţierea caracterelor prin înclinare;

c) Evidenţierea caracterelor prin subliniere;

d) Evidenţierea caracterelor prin redimensionare.

21. Butonul care are ca efect anularea ultimei comenzi este:

a) b) c) d)

22. Butonul care are ca efect rotirea unui obiect este:

a) b) c) d)

23. Inserarea unei căsuţe text se face cu ajutorul butonului:

a) b) c) d)

24. Adăugarea unei bare de instrumente în fereastra Microsoft Word se face din meniul:

a) Vizualizare; b) Editare;

c) Inserare;

d) Instrumente.

25. Pentru a aranja în ordine alfabetică numele unor persoane scrise într-un tabel pe o

coloană, parcurgem următoarele etape:

a) Selectăm coloana, deschidem meniul Format, alegem Marcatori şi numerotare.

b) Selectăm coloana, deschidem meniul Tabel, alegem Sortare.

c) Selectăm coloana, executăm clic-dreapta pe selecţie, alegem Aranjare pictograme

după nume.

d) Selectăm coloana, deschidem meniul Fereastră, alegem Aranjare totală.

26. Apăsarea butonului de pe bara cu unelte de desenare are ca efect:

a) Inserarea WordArt;

124

b) Definirea culorii corpului de literă; c) Crearea unei casete de text;

d) Desenarea unui pătrat sau a unui dreptunghi.

27. Apăsarea butonului de pe bara cu unelte de desenare are ca efect:

a) Inserarea WordArt;

b) Definirea culorii corpului de literă;

c) Crearea unei casete de text;

d) Desenarea unui pătrat sau a unui dreptunghi.

28. Apăsarea butonului de pe bara cu unelte de desenare are ca efect:

a) Inserarea WordArt;

b) Definirea culorii corpului de literă;

c) Crearea unei casete de text;

d) Desenarea unui pătrat sau a unui dreptunghi.

29. Apăsarea butonului de pe bara cu unelte de desenare are ca efect:

a) Inserarea WordArt;

b) Definirea culorii corpului de literă;

c) Crearea unei casete de text;

d) Desenarea unui pătrat sau a unui dreptunghi.

30. Opţiunile Găsire şi Înlocuire se găsesc în meniul:

a) Fişier;

b) Editare;

c) Format;

d) Inserare.

31. Opţiunea Antet şi subsol se găseşte în meniul:

a) Tabel;

b) Inserare;

c) Editare;

d) Vizualizare.

32. Pentru a tipări, dintr-un document de 50 de pagini doar paginile 1,5, 34 şi 49,

parcurgem următoarele etape:

a) Fişier Imprimare alegem iar în căsuţă scriem 1-5-34-49

b) Fişier Imprimare alegem iar în căsuţă scriem 1;5;34;49

c) Fişier Imprimare alegem iar în căsuţă scriem 1,5,34,49 d) Este imposibil să tipărim numai aceste pagini.

33. Pentru a insera în document obiectul „” parcurgem etapele:

a) Format Font Efecte text;

b) Instrumente Plicuri şi etichete;

c) Format Stil;

d) Inserare Simbol.

125

4. Calcul tabelar - Excel

Obiective

Cunoaşterea câtorva noţiuni de bază

Cum se stabilesc setările paginii

Cum se salvează documentele

Cum se utilizează câteva formule simple

Tipărirea documentelor

PREZENTAREA INTERFEŢEI GRAFICE

În momentul în care lansezi aplicaţia Excel se deschide o fereastră de lucru care are

următoarea componenţă:

închidere

randul 5

coloana E

bara de titlu

bara de meniuri

bara standard

casuta de adrese

bara de formate

bara de formule

minimizare

maximizare

bare de derulare

butoane de navigare intre foi

de lucru

etichete de foi de lucru

bara de stare

celula activă

celula E5

126

TERMENI DE BAZĂ ŞI DEFINIŢII

Există câţiva termeni consacraţi pe care îi vei întâlni uzual şi despre care trebuie să ai

cunoştinţă:

Registru de calcul sau fişierul de lucru (Workbook)

Foaie individuală de calcul (Worksheet sau Sheet)

Bara de titlu (title bar)

Bara de meniuri (menu bar)

Bara standard (standard bar)

Bara de formatare (formatting bar)

Bara de adrese (adress bar)

Bara de instrumente (tool bar)

Zona de lucru

Bara de stare (status bar)

Barele derulante (scroll bars)

Registrul de calcul este un fişier creat cu aplicaţia Excel şi permite calculul tabelar.

Fereastra de deschidere Excel prezintă un registru de calcul gol, având numele

Book1,Book2, etc., numele depinzând de numărul de ferestre noi au fost create în ziua

respectivă.

Un registru de calcul este format din foi individuale de calcul, fiecare dintre acestea

putând conţine date. Faptul că un registru de calcul conţine mai multe foi de calcul

permite păstrarea la un loc a datelor care au legătură între ele fără a mai fi nevoie să le

păstrezi în fişiere diferite (ceea ce ar îngreuna foarte mult găsirea şi prelucrarea lor).

Obs: Iniţial registrul de calcul conţine 3 foi de calcul goale (Sheet1, Sheet2, Sheet3) dar, ulterior,

pot fi adăugate mai multe foi. Deplasarea la o altă foaie de lucru decât cea curentă se face prin

apăsarea etichetei aferente.

Foaia individuală de calcul este formată din maxim 256 de coloane şi 65.536 de linii.

Coloanele au etichete dispuse în partea superioară a ferestrei documentului, notate de la A

la Z şi continuând cu AA, AB … AZ ş.a.m.d.

Liniile sunt numerotate de la 1 la 65.536 în partea din stânga a ferestrei registrului de

calcul.

Celula este elementul de bază al unei foi individuale de calcul şi este dată de intersecţia

unei linii cu o coloană . Celula este unitatea fundamentală pentru stocarea datelor.

Obs:

Fiecare celulă îşi capătă denumirea prin această intersecţie, iar referirea la ea se face printr-o

referinţă la o celulă (cell reference) .

Celula activă este celula selectată care este înconjurată de un chenar negru. Aceasta este

celula care arată unde se află punctul de inserare la un moment dat şi care poate fi editată

la acel moment (locul unde se pot introduce date).

Bloc (range) este o noţiune care se referă la un grup dreptunghiular de celule selectate.

127

Domeniul (discontinous range) este format din mai multe celule sau blocuri de celule

selectate.

Adresa reprezintă referinţa unei celule (E5) şi, în acest caz, este dată de litera coloanei şi

numărul rândului cu care se intersectează coloana, sau poate defini un bloc şi atunci este

dată de adresa primei celule din colţul din stânga sus şi adresa ultimei celule din dreapta

jos despărţite prin semnul : (D5:E9).

Exemplu:

Adresa celulei aflată la intersecţia coloanei E cu linia 5 este indicată ca fiind celula E5.

128

Etichetele de foi de calcul (sheet tabs) se află în partea inferioară a fiecărei foi de calcul

şi permit identificarea fiecărei foi din registrul de calcul.

Bara de titlu (title bar) se află în partea superioară a foii de lucru şi afişează icoana

aplicaţiei , numele aplicaţiei, numele registrului de calcul ,

butoanele de minimizare şi maximizare/restaurare / ale ferestrei de calcul şi

butonul de închidere a aplicaţiei .

Bara standard (standard bar) conţine butoane cu pictogramele aferente unora dintre

comenzile cele mai uzuale recunoscute de aplicaţia Excel.

Bara de meniuri (menu bar) conţine toate comenzile recunoscute de aplicaţia Excel.

Bara de formate (formatting bar) oferă posibilitatea de aplicare rapidă a diferite

formatări.

Bara de adrese (adress bar) îţi permite să adresezi rapid o adresă de celula sau de

domeniu sau să inserezi formule. Are 2 elemente componente şi anume:

casuţa de adrese

bara de formule

Bara de instrumente (toolbar) este un nume generic acordat pentru aproximativ 20 de

bare de diferite tipuri. Barele standard, de formate şi de adrese sunt bare componente ale

barei de instrumente şi prezenţa lor este obligatorie în cadrul ferestrei aplicaţiei.

Zona de lucru este formata din linii şi coloane şi este zona unde se introduc datele şi se

efectuează calculele.

Bara de stare (status bar) se află în partea inferioară a ferestrei de lucru şi afişează

informaţii utile asupra stării aplicaţiei la momentul respectiv.

Barele derulante (scroll bars) îţi permit să navighezi în interiorul unei foi de calcul (să ai

acces la toată informaţia care nu este vizibilă la un moment dat pe ecran).

4.1. LUCRUL CU REGIŞTRI DE CALCUL

SETĂRILE PAGINII Când se vorbeşte despre setările paginii, de fapt se face referire la posibilităţile de

formatare a paginii, de setare a marginilor, de creare a antetului şi subsolului paginii şi de

alegere a diferitelor caracteristici a paginilor registrului de calcul cu care se lucrează.

Pentru a selecta setările paginii trebuie să recurgi la secvenţa File\Page Setup. După

apelarea acestei comenzi se deschide o casetă de dialog care are în componenţă 4 fişe şi

anume: Page, Margins, Header/Footer şi Sheet.

Page

Secţiunea Orientation îţi permite schimbarea orientării paginii în Portrait sau

Landscape.

129

Secţiunea Scaling îţi permite să stabileşti mărimea foii de lucru pentru imprimare (cu

ajutorul opţiunii Adjust to ) sau îţi oferă posibilitatea de a tipări pe o singură pagină

tot ceea ce ai selectat (cu ajutorul opţiunii Fit to 1 page(s) wide by).

Paper size îţi permite stabilirea formatului hârtiei pentru tipărire cu ajutorul meniului

derulant care apare când faci click pe butonul cu săgeata în jos.

Print quality îţi permite să stabilileşti calitatea imaginii la tipărire.

Butonul Print îţi permite să tipăreşti registrul de calcul direct din interiorul acestei

căsuţe de dialog.

Butonul Print Preview permite vizualizarea registrului de calcul curent aşa cum o să

apară după tipărire.

Butonul Options îţi deschide căsuţa cu opţiunile pentru tipărire.

Margins

Din interiorul acestei fişe ai posibilitatea să modifici marginile de sus (Top), de jos

(Bottom), din dreapta (Right) sau din stânga (Left), să introduci valori care să indice cât

de departe de capătul paginii să se afle antetul (Header) sau subsolul (Footer) paginii şi

să centrezi conţinutul paginii pe orizontală sau verticală (Center on page).

Header/Footer

130

În cazul în care doreşti să tipăreşti o foaie de calcul ai posibilitatea să adaugi un antet sau

subsol de pagină predefinit sau ţi le poţi crea tu aşa cum doreşti.

Sheet

131

Această casetă îţi oferă mai multe facilităţi, şi anume:

Print area îţi permite stabilirea ariei de tipărit.

Dacă foaia de lucru are mai multe pagini şi numai prima pagină contine titlurile de

coloane şi de rânduri atunci poţi folosi opţiunea Rows to repeat at top pentru a

repeta titlurile de coloane pe fiecare pagină şi opţiunea Columns to repeat at left

pentru a repeta titlurile de rând pe fiecare pagină.

Când nu vrei să apară la imprimantă caroiajul implicit al paginii trebuie să debifezi

căsuţa Gridlines.

Pentru ca tipărirea să se efectueze alb-negru trebuie să bifezi căsuţa Black and white.

Dacă vrei să efectuezi o tipărire rapidă fără imagini şi de o de calitate a tipăririi nu

foarte bună, poţi să foloseşti opţiunea Draft quality.

Această opţiune o foloseşti dacă doreşti să tipăreşti rapid un material fără elemente grafice. Poţi

folosi această opţiune pentru ciorne. Pentru versiunea finală trebuie să dezactivezi acestă

opţiune.

Dacă vrei ca la tipărire să apară şi etichetele implicite ale aplicaţiei Excel atunci

trebuie să bifezi căsuţa Row and column headings.

Dacă paginile conţin comentarii care vrei să fie vizibile la tipărire atunci foloseşti una

din variantele opţiunii Comments şi anume At end of sheet când vrei ca toate

comentariile să fie tipărite la sfârşitul fiecărei pagini sau As displyed on sheet dacă

vrei ca toate comentarile să fie tipărite în locul unde apar.

Ordinea de tipărire a paginilor o poţi stabili cu ajutorul următoarelor opţiuni:

- Down, then over – tipărire de sus în jos şi de la stânga la dreapta.

- Over, then down - tipărire de la stânga la dreapta şi de sus în jos.

4.2. PROPRIETĂŢILE CELULELOR Celulele sunt elementele de bază din care sunt alcătuite foile şi regiştri de calcul, ele

având rol important în stocarea şi manevrarea textului şi a datelor numerice. Câteva

caracteristici de bază ale celulelor sunt:

Pot conţine până la 65 de mii de caractere ce pot fi text, numere, formule, date calendaristice,

ore, imagini sau orice combinaţie a acestora. Cantitatea de text pe care o poţi vedea într-o

celulă depinde de lăţimea coloanei în care se găseşte celula şi de formatarea aplicată celulei.

Textul, numerele şi formulele pe care le introduci se pot vizualiza imediat în bara de formule.

De câte ori activezi o foaie de lucru, cel puţin o celulă se activeză (celula activă). Numele

celulei apare în câmpul Name din bara de adrese iar conţinutul celulei se vizualizează în bara

de formule.

132

După ce ai introdus datele într-o celulă apeşi tasta Enter pentru a le accepta şi a te deplasa o

celulă în jos sau Tab pentru a le accepta şi a te deplasa o celulă la dreapta. Dacă nu ai apăsat

tasta Enter multe din comenzi nu pot fi executate.

Dacă te răzgândeşti în privinţa conţinutului unei celulele aflate în editare înainte de a o

finaliza, apasă tasta Esc.

Dacă ai validat conţinutul unei celule poti să reselectezi celula şi să apeşi tasta Delete ca să

ştergi rapid intrarea.

Atunci când doreşti să aplici formate unei celule sau unui domeniu trebuie să le selectezi şi

apoi, fie foloseşti secvenţa Format\Cells, fie faci click dreapta pe zona selectată şi se

deschide un meniu rapid din care selectezi comanda Format Cells. În urma apelării acestei

comenzi se deschide o casetă de dialog numită Format Cells care conţine mai multe fişe.

Number – îţi permite să alegi tipul de dată pe care vrei să îl introduci. Opţiunile sunt cele

prezentate în tabelul de mai jos.

TIP FORMAT EXEMPLE DESCRIERE

GENERAL 10.6

$456,908.00

EXCEL afişează valoarea aşa cum o introduci.

Acest format afişează formatele pentru valută sau

procent numai dacă le introduci .

NUMBER 3400.50

-120.39 Formatul prestabilit NUMBER are 2 zecimale.

CURRENCY (Valuta) $3,400.50

($3,400.50)

Formatul prestabilit CURRENCY are 2 zecimale şi

simbolul dolarului.

ACCOUNTING (Contabilitate)

$ 3,400.00

$ 978.21

Poţi folosi acest format pentru a alinia simbolul

dolarului şi zecimalele în coloană. Formatul

prestabilit – 2 zecimale şi simbolul dolarului.

DATE (Data) 11/7/99 Formatul DATE prestabilit cuprinde luna, ziua şi

anul, separate de o bară oblică (/).

TIME (Ora) 10:00 Formatul TIME prestabilit conţine ora şi minutele,

separate de două puncte; poţi să optezi însă şi

133

TIP FORMAT EXEMPLE DESCRIERE

pentru afişarea secundelor.

PERCENTAGE (Procentaj)

99.50%

Formatul prestabilit conţine 2 zecimale. Excel

înmulţeşte valoarea din celulă cu 100 şi afişează

rezultatul însoţit de simbolul pentru procent.

FRACTION

(Fractie) 9 ½

Formatul prestabilit poate reprezenta cel mult o

cifră pe fiecare parte a barei.

SCIENTIFIC

(Stiintific) 3.40E+03

Reprezintă un format ştiinţific de reprezentare a

numerelor.

TEXT 135RV90

Foloseşte formatul TEXT pentru a afişa atât text cât

şi numere într-o celulă. Excel va afişa exact ceea ce

introduci.

SPECIAL 02110

Acest format este conceput special pentru afişarea

codurilor poştale, a numerelor de telefon şi a

codurilor personale, a.î. să nu fie necesară folosirea

unor caractere speciale (Ex. “-“).

CUSTOM (Personalizat)

00.0% Foloseşti formatul acesta pentru a-ţi crea propriul

format .

Alignment - îţi permite să alegi modul de aliniere a conţinutului celulelor selectate.

Aplicaţia Excel are câteva reguli de aliniere a conţinutului unei celule care sunt

aplicate implicit la introducerea datelor dar care pot fi modificate, şi anume:

- textul este aliniat întotdeauna la stânga în josul celulei

- numerele sunt aliniate întotdeauna la dreapta în josul celulei

Dacă vrei să modifici alinierea implicită ai la dispoziţie câmpurile

Horizontal pentru modificarea alinierii pe orizontală şi Vertical pentru

modificarea alinierii pe verticală.

Pentru controlul textului în interiorul celulei ai următoarele posibilităţi:

- Wrap text permite ruperea textului în celulele al căror conţinut este

mai lung decât mărimea celulei şi nu se vede în întregime sau depăşeşte

lăţimea coloanei aferente.

134

- Shrink to fit permite vizualizarea întregului text dintr-o celulă pe

lăţimea coloanei aferente fără să se piardă din conţinut.

- Merge cells permite unirea a mai multor celule într-o singură celulă.

Poţi să modifici orientarea textului în interiorul unei celule cu ajutorul opţiunii

Orientation fie indicând cu mouse-ul poziţia finală, fie în câmpul Degrees îi poţi

specifica gradele cu care să efectueze rotaţia.

Font - îţi permite să schimbi fontul de lucru, înălţimea acestuia şi să aplici diferite efecte

conţinutului celulelor. Trebuie specificat faptul că fontul implicit este Arial de 10 puncte.

135

Font îţi permite să alegi fontul dorit.

Font style îţi permite să alegi modul de vizualizare al fontului şi anume, normal

(Regular), înclinat (Italic), îngroşat (Bold) sau înclinat şi îngroşat (Bold Italic).

Size îţi permite să stabileşti înălţimea pentru fontul ales.

Underline îţi permite să subliniezi conţinutul selectat.

Color îţi permite să îi atribui o culoare fontului curent.

Effects îţi permite să aplici câteva efecte conţinutului celulei şi anume

- Strikethrough îţi permite să tai cu o linie textul selectat.

- Superscript îţi permite să editezi puteri (A2).

- Subscript îţi permite să editezi indici (A2).

Preview îţi permite să vizualizezi modificările pe care doreşti să le foloseşti înainte de

a le aplica.

Border – deoarece, în mod implicit, reţeaua de linii din interiorul unei foi de lucru nu se

tipăreşte, atunci este necesar să adaugi borduri celulelor cu conţinut. Reţeaua de linii se poate

activa dar folosind bordurile foaia de calcul va fi mai eficientă şi va arăta mai bine. Bordurile

atrag atenţia şi servesc drept elemente de separare.

136

Pentru a aplica o bordură trebuie sa alegi întâi un stil de linie din câmpul Style.

Din câmpul Color poţi alege o culoare pentru stilul de linie ales anterior.

Dacă vrei să aplici un chenar atunci este suficient să foloseşti unul din cele 3 butoane

din câmpul Presets.

Dacă vrei să aplici numai o bordură atunci trebuie să foloseşti una din opţiunile din

câmpul Border.

Patterns – îţi permite să aplici culori de fundal şi modele celulelor selectate.

Dacă vrei să aplici o culoare unei celule trebuie mai întâi să o selectezi şi apoi faci click

pe culoarea dorită din câmpul Color. Dacă doreşti să aplici şi un model atunci trebuie să

faci click pe butonul din dreapta câmpului Pattern care desfăşoară o listă din care îţi poţi

alege modelul precum şi culoarea modelului. În câmpul Sample poţi vizualiza fundalul şi

modelul creat înainte de a-l aplica în celula selectată.

Programul Excel îţi pune la dispoziţie 56 de culori uniforme şi 18 modele.

Protection – îţi permite să-ţi protejezi celulele împotriva ştergerii sau alterării accidentale a

unor informaţii.

137

Locked - îţi permite să blochezi, atunci când este bifată, anumite celule al căror

conţinut nu vrei să se altereze dar nu are efect decât dacă este protejată întreaga foaie

de calcul.

Hidden - îţi permite să ascunzi conţinutul unei celule.

LUCRUL CU RÂNDURI ŞI COLOANE

Coloanele şi rândurile sunt elemente de bază ale unei foi de calcul. Pentru a selecta o linie

sau o coloană cea mai simplă metodă este de a face clic pe litera coloanei sau pe numărul

liniei.

Poţi selecta mai multe coloane sau linii în acelaşi timp trăgând cursorul mouse-ului peste

literele de coloană sau numerele de linie. Inserarea rândurilor şi a coloanelor

Inserarea rândurilor şi a coloanelor presupune executarea următorilor paşi:

Selectezi rândul deasupra căruia doreşti să inserezi un alt rând sau coloana în stânga căreia

doreşti să inserezi altă coloană (dacă doreşti să inserezi mai multe rânduri sau coloane este

necesar să selectezi exact numărul de linii sau coloane pe care doreşti să le inserezi).

Faci click dreapta pe zona selectată şi apare un meniu rapid din care alegi comanda Insert sau

din meniul Insert din bara de meniuri alegi comanda Rows sau Columns.

138

Obs. În cazul în care ai selectat un domeniu şi vrei să inserezi rânduri sau coloane relativ la

acesta atunci faci click dreapta pe selecţie şi din meniul rapid alegi Insert – se deschide o

casetă din care trebuie să alegi Entire Row sau Entire Column.

Ştergerea

liniilor şi a coloanelor

Pentru

a şterge

un rând sau o coloană trebuie mai întâi să le selectezi.

Faci click dreapta pe zona selectată şi din meniul rapid alegi

comanda Delete sau din meniul Edit alegi comanda Delete.

Linia sau coloana selectată a dispărut şi se intâmplă următorul

lucru:

atunci când se şterge o coloană, coloana din dreapta ei

se mută spre stânga şi o nouă coloană IV va fi adăugată

(numărul de coloane într-o foaie de calcul este fix)

atunci când se şterge o linie, linia de sub ea se

deplasează în sus şi un nou rând cu numărul 65536 va

fi inserat (numărul de linii într-o foaie de calcul este

fix).

Obs. O altă variantă de ştergere a unui rând sau a unei coloane este selectarea unei celule

aferente rândului sau coloanei respective şi click dreapta pe celulă. Se deschide un meniu

rapid din care alegi opţiunea Delete. Din căsuţa care se deschide alegi Entire Row pentru

ştergerea rândului sau Entire Column pentru ştergerea unei coloane.

Dacă selectezi o

linie sau o coloană

şi apeşi tasta

Delete rezultatul este

ştergerea conţinutului liniei sau coloanei nu şi linia sau coloana care va rămâne golită de

conţinut.

Obs. Nu poţi să ştergi sau să inserezi în acelaşi timp şi linii şi coloane.

Obs. Dacă vrei să ştergi mai multe linii sau coloane o dată trebuie să le selectezi fie prin

tragerea peste butoanele lor de control , fie prin ţinerea apăsată a tastei Shift sau Ctrl şi faci

click pe butoanele aferente. Modificarea dimensiunilor rândurilor şi a coloanelor

Pe măsură ce introduci, într-o foaie de calcul, titluri de coloane, etichete de linie, titluri de

foi de clacul, apare necesitatea de a îngusta sau lăţi coloanele sau de a ajusta înălţimea

rândurilor. În general, programul Excel lărgeşte automat o coloană pentru a include

intrările numerice, dar intrările de text necesită ajustări manuale. Înălţimea rândurilor

139

creşte automat dacă se măreşte dimensiunea fontului, dar pot deveni necesare modificări

manuale din motive estetice.

Obs. Este important de reţinut că la introducerea numerelor, indiferent de ce este afişat în

celulă, aplicaţia Excel stochează întregul număr cu o precizie de 15 cifre. Prin definiţie

celulele dintr-o foaie de calcul utilizează formatul General, iar Excel ajustează automat

lăţimea coloanelor pentru a afişa numerele pe care le introduci în celule. În formatul General,

când introduci numere, lăţimea coloanei este ajustată automat după cum urmează:

Numerele care conţin mai puţin de 11 caractere sunt rotunjite vizual astfel încât să corespundă

lăţimii prestabilite a coloanei (valoarea este păstrată integral, după cum se poate vedea în bara

de formule atunci când celula este selectată).

Numerele întregi ce conţin mai mult de 11 caractere vor apărea în notaţie ştiintifică.

Coloanele sunt mărite pentru a cuprinde numerele introduse cu virgulă, semn de dolar, semn

de procent, indiferent de numărul de cifre (dar nu mai mare de 11), deşi zecimalele ar putea fi

rotunjite.

Numerele compuse în întregime din zecimale sunt rotunjite astfel încât să încapă în celulă.

Aplicaţia Excel îţi oferă mai multe metode de ajustare a dimensiunilor liniilor şi coloanelor, astfel:

140

Pentru a modifica dimensiunea unui

rând faci click pe o celulă a rândului

respectiv şi apoi din meniul Format

alegi comanda Rows care deschide un

submeniu.

Height – îţi permite să

redimensionezi înălţimea

rândului după cum doreşti.

AutoFit – redimensionează

înălţimea rândului în funcţie de cantitatea textului înscris în celulele aferente rândului.

Obs. Poţi ajusta înălţimea unui rând la înălţimea conţinutului făcând dublu click pe marginea

de jos a liniei selectate.

Obs. Poţi ajusta înălţimea unui rând la înălţimea dorită trăgând de marginea inferioară a

rândului. Direcţia în care tragi determină noile dimensiuni ale rândului.

Pentru a modifica dimensiunea unei coloane faci click pe o celulă a coloanei respective şi apoi

din meniul Format alegi comanda Columns care deschide o casetă de dialog.

Width - îţi permite să redimensionezi lăţimea coloanei după cum doreşti.

AutoFit Selection - redimensionează lăţimea coloanei în funcţie de lungimea textului

înscris în celulele aferente coloanei.

Obs. Poţi ajusta lăţimea unei coloane la lăţimea conţinutului făcând dublu click pe marginea

din dreapta a coloanei selectate.

Obs. Poţi ajusta lăţimea unei coloane la lăţimea dorită trăgând de marginea din dreapta.

Direcţia în care tragi determină noua dimensiune.

Atenţionare: Dacă ai ajustat manual înălţimea unei linii şi, ulterior, măreşti conţinutul liniei,

înălţimea nu se mai ajustează automat. O dată ce ai modificat manual înălţimea unei linii poţi

continua să o ajustezi manual de fiecare dată când măreşti sau micşorezi înălţimea fontului sau

poţi executa dublu click pe marginea de jos a rândului ca să revii la ajustarea automată.

EDITAREA CONŢINUTULUI CELULELOR

Indiferent dacă un registru de calcul va cuprinde o singură foaie de calcul sau câteva sute

construcţia sa trebuie să înceapă cu etapa de planificare. Înainte de introducerea datelor în

celule trebuie să te gândeşti de la început cum va arăta registrul de calcul. Introducerea textului

Indiferent de lungimea intrărilor de text Excel aplică următoarele reguli asupra textului:

Textul este automat aliniat la stânga.

Textul nu trece pe următorul rând în interiorul aceleiaşi celule decât dacă îi specifici acest

lucru.Chiar dacă nu este afişat întregul conţinut al unei celule, asta nu înseamnă că a fost şters

şi acest lucru este vizibil în bara de formule când celula respectivă este selectată.

Textul prestabilit are fontul Arial de 10. Aceşti parametri pot fi configuraţi după necesităţi.

Dacă începi să introduci un text care seamănă cu unul introdus anterior pe aceeaşi coloană,

Excel poate completa automat intrarea.

Poţi selecta o intrare dintr-o listă de intrări deja introduse în coloana curentă făcând click

dreapta pe celula dorită şi din meniul derulant alegi opţiunea Pick from List, apoi alegi

intrarea pe care o doreşti.

141

Introducerea datelor numerice

Pentru a introduce o dată numerică faci click pe celula dorită şi introduci numărul dorit.

După ce apeşi tasta Enter conţinutul este automat aliniat la dreapta deoarece coloanele cu

numere sunt mai bine vizualizate cu zecimalele aliniate la dreapta. Aplicaţia Excel aplică

implicit anumite formate numerelor, şi anume:

Când introduci date calendaristice Excel le formatează automat sub forma l/z/aa sau z-lll.

Dacă vrei să introduci conţinut numeric cum ar fi numere de asigurări sociale sau numere de

produse ce conţin linii, slash-uri sau puncte acesta va fi aliniat la stânga deoarece programul

Excel tratează caracterele ce nu sunt cifre ca şi caractere alfanumerice.

Numerele pot conţine oricâte zecimale dar zerourile introduse la sfârşit nu le afişează

(2,35740000 va fi afişat 2,3574).Acest lucru îl poţi rezolva executând click pe butonul

Increase Decimal din bara de formate.

Spre deosebire de text numerele trebuie să încapă în celule, ele nu pot trece pe celula din

dreapta. Acest lucru se realizează automat după cum s-a văzut anterior. Editarea datelor de la tastatură

Atunci când execuţi click într-o celulă ce conţine deja date, apăsarea oricărei taste le va

înlocui cu caracterul sau codul tastei respective.

Obs. Dacă prin apăsarea unei taste editezi din greşeală o celulă ce conţine date apasă imediat

tasta Esc pentru a reveni la conţinutul iniţial. Dacă ai apăsat tasta Enter atunci fă click pe

butonul Undo din bara standard. Editarea unui grup de celule

Poţi edita în acelaşi timp grupuri de celule selectate adiacente sau neadiacente în modul

următor:

Selectează grupul de celule dorit.

Introduci sau aplici formate datelor începând cu celula albă care marchează începutul selecţiei.

Apasă tasta Enter pentru a te deplasa la următoarea celulă din bloc.

Când ai terminat de editat fă click pe o celulă din selecţie sau apasă una din tastele săgeată. Editarea cu ajutorul barei de formule

Bara de formule afişează şi altceva în afară de formule. Dacă o celulă selectată conţine

text sau număr care nu este rezultatul unei formule, acest conţinut apare, de asemenea, în

bara de formule. Pentru a utiliza bara de formule trebuie să parcurgi următorii paşi:

Execută click în celula pe care doreşti să o editezi. Conţinutul ei apare în bara de formule.

Utilizează mouse-ul pentru a selecta o parte sau întreg conţinutul celulei

Introdu datele înlocuitoare sau formatele dorite.

Apasă Enter.

Obs. Dacă celula conţine o formulă, în celulă apare rezultatul formulei iar în bara de formule

apare formula utilizată. Pentru a edita formula faci click în bara de formule, modifici şi apeşi

Enter.

142

Editarea direct în celulă

O abordare mai directă a editării este editarea direct în celula de lucru. Acest lucru îl poţi

realiza în două moduri:

Execuţi dublu click în celulă şi efectuezi modificările.

Selectezi celula şi apeşi tasta F2.

Ambele metode au ca rezultat apariţia unui punct de inserţie în celulă, moment în care

poţi începe modificarea conţinutului. Atunci când editezi direct într-o celulă care conţine

formule, atât în celulă cât şi în bara de formule va apărea formula de îndată ce ai efectuat

dublu click.

CREAREA, APLICAREA ŞI MODIFICAREA FORMULELOR SIMPLE

În această sectiune vei învăţa cum să-ţi construieşti propriile formule simple care se

bazează pe operaţii aritmetice de bază pentru a efectua calcule aritmetice cu datele dintr-o

foaie de calcul. Când scrii formule Excel există câteva concepte de bază care trebuie

respectate:

Toate formulele încep cu semnul egal (=).

Formulele pot folosi în calcul referinţe de celule sau numere reale (denumite valori constante).

Operatorii aritmetici recunoscuţi de Excel sunt: +(adunare), - (scădere), * (înmultire),/

(impărtire), ^ (ridicarea la putere) şi % (procentj).

Poţi introduce paranteze pentru a stabili ordinea de executare a operaţiilor aritmetice în

formulă.

După ce ai introdus formula , o poţi vedea în bara de formule atunci când este activă.

Rezultatul formulei este afişat în celula în care ai creat formula.

Când editezi o formulă, o poţi vedea atât în bara de formule cât şi în celula în care este creată.

O poţi modifica în oricare din aceste locuri.

Exerciţiu: O formulă poate fi simplă, ca de exemplu =1+2. Dacă introduci această formulă într-o foaie

de calcul vei obţine rezultatul 3. Dacă în locul valorilor vei folosi referinţe de celulă formula va deveni

mai flexibilă (ca în imaginea următoare).

Rezultatul obţinut este acelaşi dar la modificarea valorilor din celulele A1 sau B1 formula va continua

să le adune şi va furniza rezultatul corect. Utilizarea operaţiilor aritmetice de bază

Pentru a crea formule matematice care se bazează pe operaţii aritmetice simple trebuie să

ştii cum se folosec operatorii aritmetici în formule, cum se stabileşte ordinea în care

aplicaţia Excel va executa operaţiile şi cum se rezolvă mesajele de eroare.

Programul Excel foloseşte regulile matematice standard de efectuare a operaţiilor. Au

prioritate înmulţirea şi împărţirea şi apoi se execută adunarea şi scăderea. Se respectă

următoarele reguli:

Toate operaţiile din paranteză sunt efectuate primele.

Obţinerea unui număr negativ precede orice alte operaţii astfel încât în restul

calculelor să se utilizeze valoarea negativă.

Procentajele (12%) vor fi calculate imediat după numerele negative, astfel încât

valoarea reală (0,12)să fie utilizată in restul calculelor.

Ridicările la putere (10^3) vor fi calculate imediat după procentaje, astfel încât

valoarea reală (1000) să fie utilizată în restul calculelor.

143

Înmulţirea este efectuată după operaţiile din paranteze şi înaintea tuturor celorlalte

operaţii.

Împărţirea se efectuează după înmulţire şi se găseşte pe acelaşi nivel de efectuare cu

aceasta..

Adunarea şi scăderea se efectuează după executarea tuturor împărţirilor.

Chiar dacă Excel respectă ordinea stabilită a operaţiilor atunci când se calculează o

formulă poţi altera această ordine într-o anumită măsură folosind paranteze. Dacă mai

multe operaţii sunt închise în mai multe seturi de paranteze, ele vor fi executate din

interior spre exterior, apoi respectând ordinea operaţiilor şi apoi de la stânga la dreapta. În

exemplul următor vei vedea rezultate diferite ca urmare a rearanjării parantezelor.

Formulă Rezultat

= (1+2)*3+4+5 18

= 1+2*3+4+5 16

= 1+2*(3+4)+5 20

= 1+2*(36+4+5) 25

= (1+2)*(3+4)+5 26

= (1+2)*(3+4+5) 36

În orice formulă trebuie să ai parantezele în pereche. Dacă uiţi o paranteză vei obţine un

mesaj care te anunţă că există o greşeală. Câteodată Excel încearcă să ghicească unde este

greşeala şi afişează o casetă de mesaj. Dacă propunerea este corectă apasă pe butonul

Yes, dacă nu apasă butonul No.

Funcţia AutoSum

Deoarece cea mai comună operaţie dintr-o foaie de calcul este adunarea valorilor aplicaţia

Excel pune la dispoziţie butonul AutoSum (însumare automată).

AutoSum scrie cu rapiditate o formulă care utilizează funcţia Sum pentru a însuma

valorile din toate celulele referite în formule. AutoSum încearcă să anticipeze celulele pe

care vrei să le utilizezi în formula Sum. Dacă greşeşti poţi modifica rapid domeniul

referit, în timp ce introduci formula.

144

Poţi folosi AutoSum pentru a scrie rapid formule Sum doar cu mouse-ul. Mai mult, poţi

scrie formule Sum de sus până jos sau de la stânga la dreapta unui tabel cu doar două

clicuri de mouse.

Pentru a utiliza functia AutoSum trebuie să parcurgi următorii paşii:

Execută click în celula în care doreşti să fie afişat rezultatul formulei. Execută click pe butonul

AutoSum din bara standard.

Excel anticipează celulele pe care doreşti să le însumezi şi le înconjoară cu o bordură

animată.

Dacă formula nu are o linie sau o coloană evidentă pentru însumare sau dacă programul Excel

anticipează greşit, tragi indicatorul ca să selectezi celulele pe care doreşti să le însumezi..

Când domeniul este corect apasă tasta Enter

Dacă doreşti să foloseşti funcţia AutoSum pentru mai multe rânduri sau coloane

odată trebuie să parcurgi următorii paşi:

Selectează, prin tragere, celulele în care doreşti să afişezi totalurile.

Execută click pe butonul Sum din bara standard. Fiecare celulă este completată automat cu o

formulă Sum care însumează conţinutul coloanei de deasupra ei.

145

Editarea formulelor simple

Dacă trebuie să modifici o formulă, adică operaţia efectuată sau celulele referite, poţi

alege mai multe tehnici: poţi edita formula în bara de formule sau direct în celulă.

Pentru editarea în bara de formule trebuie să efectuezi click în celula care conţine formula şi

apoi click pe bara de formule. Apasă Enter pentru finalizare.

Pentru a edita formula direct în celulă execută dublu click în celula care conţine formula.

Formula poate fi selectată şi editată la fel ca în bara de formule.

Indiferent unde se editează o formulă referinţele la celulele din formulă sunt evidenţiate

cu o culoare iar domeniile respective de celule din foaia de calcul sunt înconjurate cu o

bordură de aceeaşi culoare.

146

Dacă

trebuie să schimbi referinţele de celulă astfel încât formula să opereze cu alte celule, poţi

să faci acest lucru în mai multe moduri:

Faci click pe celulă şi introduci direct noile referinţe. Nu trebuie să uiţi să separi prin (:)

referinţa la celula din stânga-sus de cea la celula din dreapta-jos. Două referinţe de domeniu

trebuie separate prin virgulă.

Faci click pe celulă şi tragi indicatorul peste un nou domeniu din foaia de calcul. Ca să adaugi

un nou domeniu la o formulă, după ce ai selectat celula execută click în formulă pentru a plasa

îndicatorul în locul de inserare a noii referinţe de domeniu. Apoi utilizează mouse-ul pentru a

selecta şi a trage domeniul dorit. Dacă adaugi o nouă referinţă faţă de cele existente trebuie să

introduci o virgulă ca element de separaţie.

Obs. Când selectezi celule prin tragere apare o sugestie de ecran care îţi indică câte rânduri şi

coloane selectezi.

Dacă trebuie să extinzi referinţele existente, spre exemplu ai adăugat linii sau coloane noi,

poţi muta sau redimensiona bordura colorată a domeniului astefel încât să cuprindă şi

noile referinţe. Acţiunea se poate desfăşura şi în sens invers. Pentru a muta bordura unui

domeniu fără a-i modifica dimensiunea este suficient să tragi de una din laturi. Pentru a

mări sau a reduce dimensiunea unui domeniu de celule trebuie să tragi de ghidajul de

umplere situat în dreapta-jos.

Bordură verde Bordură albastră Bordură mov Bordură roşie

Referinţă de domeniu – în albastru

Referinţă de domeniu – în verde

Referinţă de domeniu – în mov

Referinţă de domeniu – în roşu

147

Interpretarea mesajelor de eroare referitoare la formule

În cazul în care ceva împiedică calcularea unei formule, în locul unui rezultat vei vedea

un mesaj de eroare. Calcularea unei formule poate fi împiedicată de o referinţă care a fost

ştearsă, de o operaţie imposibilă (împărţirea la zero), etc.

Mesajele de eroare cele mai uzuale şi cauzele lor probabile le poţi găsi în tabelul următor:

Mesaj de eroare Semnificaţie Rezolvare

##### Coloana nu este suficient de

lată pentru a afişa valoare

Măreşte lăţimea coloanei.

#VALUE Tip greşit de argument sau

operand (ex.-calcularea unei

celule cu valoare #N/A)

Verifică operanzii şi argumentele;

asigură-te că referinţele sunt valide.

#DIV/0 Formula încearcă împărţirea la

0

Modifică valoarea sau referinţa la

celulă astefel încât formula să nu

mai împartă la 0.

#NAME? Formula se referă la un nume

invalid care nu există.

Asigură-te că numele există sau

corectează greşeala de scriere.

#N/A Cel mai adesea înseamnă că nu

este disponibilă nici o valoare

sau au fost utilizate argumente

necorespunzătoare.

Într-o formulă de căutare asigură-te

că tabelul în care se face căutarea

este corect sortat.

#REF! Excel nu poate localiza

celulele referite (ex.: au fost

şterse)

Execută imediat clic pe Undo

pentru a reface referiţele şi apoi

schimbă-le în formulă sau

transformă formula în valori.

#NUM! Folosirea incorectă a unui

număr (ex: SQRT(-1))sau

rezultatul formulei este un

număr prea mare sau prea mic

pentru a fi afişat.

Asigură-te că argumentele sunt

corecte şi că rezultatul se găseşte

între –1*10307

şi 1*10307

.

#NULL! Referinţă la o o intersecţie a

două zone care nu se

intersectează

Verificaţi erorile de scriere şi de

referinţe.

Circular

reference

(Referinţă

circulară)

O formulă care se referă la ea

însăşi direct sau indirect.

Execută clic pe OK şi apoi priveşte

bara de stare pentru a vedea care

celulă conţine referinţa circulară.

4.3. LUCRUL CU FOILE DE CALCUL

Dacă vrei să apelezi rapid o foaie de calcul a cărei etichetă nu este vizibilă pe ecran efectuează

click dreapta pe butoanele de derulare a foilor pentru a obţine un meniu rapid ce prezintă toate

foile din registrul de calcul. Efectuează click pe eticheta foii dorite.

148

Fiecare din cele trei foi de calcul implicite au câte o etichetă implicită şi anume Sheet1,

Sheet2, Sheet3. Regiştrilor de calcul standard li se pot aduce următoarele modificări:

La cele trei foi de calcul implicite poţi adăuga alte foi.

Numărul de foi pe registru de calcul este limitat doar de cantitatea de memorie a calculatorului

pe care lucrezi.

Poţi modifica denumirile implicite ale foilor de calcul. Numele foilor de calcul pot avea

maxim 31 de caractere.

Poţi stabili ordinea foilor de calcul şi poţi şterge foi de calcul.

Dacă vrei să creezi o foaie de calcul asemănătoare uneia deja existente, o poţi copia pe cea

existentă, după care lipeşti copia în registrul de calcul şi o editezi în funcţie de necesităţi.

Poţi grupa foile de calcul şi poţi crea mai multe foi identice simultan.

Poţi modifica numărul implicit de foi de calcul cu care se deschide orice registru de calcul nou

dacă parcurgi secvenţa Tools\ Options, execuţi click pe fişa General şi modifici valoarea

parametrului Sheets in New Workbook.

INSERAREA ŞI ŞTERGEREA FOILOR DE CALCUL

Dacă cele trei foi de calcul ale unui registru de calcul nu sunt suficiente poţi adăuga şi

altele. Pentru a introduce o nouă foaie de calcul trebuie să parcurgi secvenţa

Insert\Worksheet. Noua foaie de calcul va fi inserată la stânga foii active. Pentru a

şterge o foaie de calcul trebuie să parcurgi secvenţa Edit\ Delete Sheet. Noile foi

adăugate sunt denumite în ordinea crescătoare a numerelor de identificare. O nouă foaie

inserată se va numi Sheet4. Dacă aceasta este ştearsă şi inserezi o nouă foaie de calcul,

cea nouă va primi numele Sheet5 chiar dacă Sheet4 nu mai există.

1. Inserarea de noi foi de calcul se mai poate face şi executând click dreapta pe numele unei foi de

calcul existente şi din meniul rapid selectezi Insert iar din caseta care se deschide alegi

Worksheet.

2. Ştergerea unei foi de calcul se mai poate face şi executând click dreapta pe numele unei foi de

calcul care se doreşte ştearsă şi din meniul rapid selectezi Delete. Din caseta de dialog care

apare selectează OK.

REDENUMIREA FOILOR DE CALCUL

Foile de calcul se redenumesc pentru a primi o oarecare informaţie asupra conţinutului

lor. Ca să redenumeşti o foaie de calcul poţi folosi una din metodele următoare:

Pentru foaia de calcul activă selectezi Format\ Sheet\ Rename .

Execută dublu click pe eticheta foii de calcul pe care doreşti să o redenumeşti.

Execută click dreapta pe eticheta foii de calcul pe care doreşti să o redenumeşti şi, din meniul

rapid, alege comanda Rename.

Toate cele trei tehnici au acelaşi rezultat – numele foii curente este supraluminat şi poţi

introduce textul dorit. Pentru a confirma intrarea execută click în orice celulă din foaia de

calcul respectivă, pe o altă etichetă sau apasă Enter. Ca să păstrezi numele anterior apasă

Esc înainte de a confirma noul nume.

149

ASCUNDEREA ŞI REAFIŞAREA LINIILOR ŞI A COLOANELOR

Ascunderea liniilor şi a coloanelor îţi permite să interzici tipărirea anumitor date care nu

prezintă interes sau să simplifici modul de afişare al unei foi de calcul eliminând

conţinutul care aglomerează inutil foaia de calcul. Există două metode pentru a ascunde

linii sau coloane:

Redimensionezi linia sau coloana până devine atât de subţire încât, practic, dispare.

Selectezi linia sau coloana şi alegi Format\Rows\Hide pentru linii sau

Format\Column\Hide pentru coloane sau faci click dreapta pe selecţie şi din meniul rapid

alegi Hide.

Atunci când o coloană sau linie este ascunsă apare o linie groasă între etichetele de linie

sau de coloană vizibile, acolo unde, în mod normal, trebuia să fie linia sau coloana

ascunsă. În locul unde sunt ascunse linii sau coloane cursorul mouse-ului se transformă

intr-o săgeată dublă care este întreruptă de două linii paralele. Pentru reafişarea liniilor

sau coloanelor ascunse poţi alege una din metodele:

Te poziţionezi pe una din liniile groase dintre numerele rândurilor sau literele coloanelor şi

când indicatorul mouse-ului se transformă într-o săgeată întreruptă cu două capete, execuţi

dublu click sau tragi de margini până le aduci la dimensiunea dorită.

Selectezi liniile sau coloanele din oricare parte a conţinutului ascuns şi alegi

Format\Rows\Unhide sau Format\Columns\Unhide.

4.4. COMANDA PASTE SPECIAL Atunci când efectuezi lipirea unor elemente copiate aceasta se face împreună cu formatele

aplicate selecţiei respective. Dacă doreşti să nu se copieze decât valorile, sau numai

formulele sau numai formatele, etc. atunci foloseşti comanda Paste Special din meniul

rapid sau din meniul Edit. În urma apelării acestei comenzi se deschide o casetă de dialog

cu următorul conţinut:

Secţiunea Paste - oferă următoarele facilităţi:

All – execută lipirea elementelor selectate exact cum erau la sursă

Formulas - execută numai lipirea formulelor din selecţia respectivă

Values - execută numai lipirea valorilor

Formats - execută numai lipirea formatelor aplicate selecţiei fără a lipi însă şi

conţinutul

Comments - execută numai lipirea comentariilor selecţiei

Validation - execută numai lipirea condiţiilor de validare a selecţiei

All except borders – nu lipeşte chenarele aferente selecţiei

150

Column widths – aduce dimensiunea coloanei destinaţie la dimensiunea coloanei

sursă

Secţiunea Operation permite lipirea operaţiilor aritmetice de bază:

Add – adaugă valoarea celulei sursă la valoarea celulei destinaţie

Substract – scade valoarea celulei sursă din valoarea celulei destinaţie

Multiply – multiplică valoarea celulei sursă cu valoarea celulei destinaţie

Divide – împarte valoarea celulei destinaţie la valoarea celulei sursă

Skip blanks – îţi permite să copiezi un domeniu care include celule fără conţinut peste un alt

domeniu fără să lipeşti celulele goale peste cele care conţin deja date.

Transpose – îţi permite să transformi liniile în coloane şi/sau coloanele în linii.

4.5. EXPEDIEREA REGISTRULUI DE CALCUL PRIN E-MAIL Excel îţi permite să transmiţi regiştri de calcul prin e-mail, prin transformarea

unei singure foi de calcul în corpul unui mesaj sau prin ataşarea registrului la

un mesaj e-mail. Când trimiţi un registru de calcul ca anexă, destinatarul

trebuie, şi el, să aibă aplicaţia Excel instalată într-o versiune compatibilă cu

cea pe care o ai tu. Dacă destinatarul primeşte foaia de calcul ca şi corp de

mesaj nu trebuie să aibă Excel decât dacă doreşte să preia conţinutul mesajului

şi să-l lipească pe o foaie de calcul de pe unitatea lui de memorie externă.

Pentru procedura de anexare a unui fişier la un mesaj de e-mail trebuie să

parcurgi următorii paşi:

Din meniul File apelează comanda

Send To.

Din submeniul care apare alege

comanda Mail Recipient (as Attachment).

Ca urmare a executării acestei comenzi se deschide o casetă de transmitere de mesaj care are

deja fişierul ataşat şi în care urmează să completezi destinatarul şi mesajul dorit.

All Lipire cu All

Lipire cu Formulas

Lipire cuValues

Lipire cu Formats

Lipire cuComments

All except borders

Celula al cărei conţinut a

fost copiat

151

Submeniul Send To oferă şi opţiunea foarte eficientă Routing Recipient care transmite registrul

activ de lucru unei serii de destinatari, fie la fiecare pe rând în funcţie de ordinea pe care o

stabileşte cel care distribuie documentul, fie tuturor destinatarilor odată. Acest lucru permite

ca toţi cei implicaţi să participe la modificarea unui registru de calcul şi aceste modificări să se

centralizeze.

4.6. UTILIZAREA OPŢIUNII AUTOFILL

LISTE PERSONALIZATE

Programul Excel oferă un instrument puternic şi flexibil pentru crearea de titluri de

coloane şi rânduri cunoscut sub numele de liste personalizate (AutoFill). Acestea sunt

liste instalate o dată cu programul şi îţi permit să creezi serii de etichete introducând doar

unul din elementele din listă. Listele personalizate incluse în Excel cuprind următoarele:

lunile anului (formă completă sau abreviată);

zilele săptămânii (formă completă sau abreviată);

trimestre fiscale (T1, Trim.1, Trimestrul 1, etc.);

Exemplu:

Dacă o foaie de calcul ţine evidenţa vânzărilor pentru o serie de luni, titlurile de coloană

pentru lunile ianuarie până la decembrie nu trebuie să fie introduse individual. Este suficient

să introduci i anua r i e ş i să urmezi paşii:

execută click pe celula care vrei să conţină prima intrare din lista personalizată

introdu prima intrare (ianuarie)

când indicatorul mouse-ului ajunge în dreptul ghidajului de umplere se transformă

într-o cruce neagră

ţine apăsat butonul mouse-ului, trage indicatorul peste celulele care vor conţine

titluri şi eliberează butonul mouse-ului când numărul de celule selectate este egal

cu cel care trebuie să conţină titlurile

Pe măsură ce tragi mouse-ul peste o celulă în dreptul ei va apare o indicaţie de ecran care îţi va

arăta ce titlu va fi inserat în acea celulă.

Programul Excel este capabil să recunoască modele numerice simple. Dacă vrei să

introduci date numerice de tipul 10, 20 , 30, 40, etc. Este suficient să introduci primele

două numere şi apoi, utilizând ghidajul de umplere să completezi lista folosind facilitatea

AutoFill. Pentru a realiza acest lucru trebuie să execuţi următorii paşi:

1. execută click în prima celulă care va conţine un număr din serie

2. introdu primul număr şi apoi treci la celula care va conţine următorul număr din serie

152

3. selectează cele două celule şi utilizează ghidajul de umplere din a doua celulă ca să

tragi indicatorul peste celulele ce vor conţine seria

În funcţie de modelul stabilit, restul celulelor sunt completate cu numere crescătoare sau

descrescătoare, cu respectivul increment sau decrement.

Obs.1 Caracteristica AutoFill nu se foloseşte doar pentru liste numerice. Poţi trage ghidajul

de umplere şi pentru a repeta intrările de text. Mai poţi utiliza acest ghidaj ca să introduci date

repetitive în celule adiacente prin selectarea celulelor care conţin acele date şi tragerea

ghidajului peste celulele adiacente în care trebuie să se repete textul.

Obs.2 Poţi începe introducerea unei serii de la al câtelea element doreşti. Ea va fi continuată

începând cu acel element până la ultimul din listă.

Crearea listelor personalizate

Marea majoritate a utilizatorilor preferă, sau au nevoie, să-şi creeze propriile liste

personalizate. Ca să construieşti o listă personalizată proprie trebuie să parcurgi următorii

paşi:

4. Dacă există deja un grup de intrări într-un domeniu de celule selectează acest domeniu.

5. Alege Tools\ Options. Se va deschide o casetă de dialog Options.

6. Execută click pe opţiunea Custom Lists.

7. Având New List evidenţiată în mod prestabilit în câmpul Custom lists, execută click pe

caseta List entries.

8. Lista se poate introduce fie introducând elementele dorite pe rând, despărţindu-le cu

virgulă şi spaţiu liber şi apăsând butonul Add, fie , dacă lista a fost selectată în prealabil, poţi

apăsa butonul Import.

9. Repetă paşii 2 – 5 pentru orice liste suplimentare pe care vrei să le creezi. Listele se

separă între ele cu Enter.

153

10. Execută click pe OK ca să închizi caseta.

Ca să elimini o listă personalizată trebuie să o selectezi în caseta Custom Lists şi să execuţi click

pe butonul Delete.

COPIEREA FORMULELOR CU AUTOFILL

În cazul în care ai creat un tabel în care trebuie să introduci aceeaşi formulă la finalul

fiecărui rând poţi folosi opţiunea AutoFill în loc să editezi acea formulă pe fiecare rând.

Atunci când se copiază o formulă cu AutoFill, această comandă ajustează automat

referinţele astfel încât rezultatul să fie corect. Pentru a copia cu AutoFill formule trebuie

să parcurgi următorii paşi:

11. Introdu formula în prima celulă de pe coloana respectivă.

12. Selectează celula care conţine formula. Celula activă are în dreapta-jos ghidajul de

umplere.

13. Plasează indicatorul mouse-ului pe ghidaj. Atunci când acesta devine o cruce neagră

execută click şi trage cu mouse-ul în jos peste celulele care doreşti să conţină copii ale

formulei.

154

14. La sfârşitul domeniului eliberează butonul mouse-ului şi celulele selectate vor fi

umplute cu rezultatele formulei care a fost copiată.

Obs. Formulele pot fi copiate pe patru direcţii (stânga, dreapta, sus, jos).

INTRODUCEREA SIMULTANĂ A MAI MULTE FORMULE

Ca să introduci şi mai rapid o formulă în mai multe celule trebuie să parcurgi următorii

paşi:

15. Selectează toate celulele în care vrei să introduci formulă. Acestea se pot afla pe

aceeaşi linie, aceeaşi coloană sau în domenii diferite.

16. Construieşte formula dar n u apăsa tasta Enter.

17. Când formula este completă apasă combinaţia Ctrl+Enter. Formula va fi introdusă

simultan în toate celulele selectate.

155

4.7. UTILIZAREA COMENTARIILOR De multe ori datele pe care le introduci într-o celulă necesită mai multe explicaţii şi

informaţii decât poţi introduce într-o foaie de calcul. Pentru adăugarea unui comentariu

trebuie să parcurgi următorii paşi:

18. Execută click pe celula în care este necesară inserarea unui cometariu.

19. Execută Insert\ Comment sau execută click dreapta pe celulă şi, din meniul rapid,

alege Insert Comment.

20. Va apare o casetă de comentariu, de culoare galbenă, ce conţine numele utilizatorului.

Execută click în casetă pentru a activa cursorul de editare şi începe editarea textului

comentariului.

Obs. Dacă comentariul este mai amplu şi nu se vede în intregime poţi trage de punctele de

manevră ale casetei de comentariu pentru a mări dimensiunea acesteia.

Celulele care au anexat un comentariu conţin un mic triunghi roşu în partea dreaptă sus .

Pentru a vizualiza comentariul plasează indicatorul mouse-ului pe celulă. Comentariul va

fi vizibil atâta timp cât indicatorul mouse-ului rămâne pe celulă.

Nume

utilizator

Puncte de

manevră

Textul trece

automat pe

rândul

următor

156

Obs. Orice comentariu poate fi configurat astfel încât să fie afişat în permanenţă. Execută

click dreapta pe celulă şi alege Show Comment din meniul care apare. De asemena, îţi poţi

configura foaia de calcul astefel încât să afişeze toate comentariile parcurgând

Tools\Options şi efectuând click pe fişa View. În caseta care se deschide execută click pe

Comment&indicator.

Ca să ştergi un comentariu execută click dreapta pe celulă şi alege Delete Comment din

meniul rapid.

Ca să editezi un comentariu execută click dreapta pe celula cu comentariu şi alege Edit

Comment din meniul rapid. Caseta comentariului devine activă şi poţi executa click

pentru a poziţiona cursorul în interior şi a începe editarea.

Bara de instrumente Reviewing te ajută să lucrezi cu comentariile, mai ales când trebuie

să adaugi foarte multe comentarii sau când vrei să revezi mai multe comentarii adăugate

de alte persoane în registrul tău de lucru. Pentru a activa această bară de instrumente

trebuie să parcurgi secvenţa View\Comments sau View\Toolbars\Reviewing.

Următorul tabel prezintă butoanele barei Reviewing.

Pictogramă Denumire Funcţie

Comment (Inserare comentariu) Adaugă un comentariu.

Previous Comment (Comentariul

anterior)

Caută şi afişează

comentariul anterior.

Next Comment (Comentariul

următor)

Caută şi afişează

comentariul următor.

Show Comment (Afişare

comentariu) sau Hide Comment

(Ascunde comentariu)

Provoacă afişarea sau

ascunderea permanentă a

comentariului selectat în

mod curent

Show All Comments (Afişare toate

comentariile ) sau Hide All

Comments (Ascunde toate

comentariile)

Afişează sau ascunde toate

comentariile.

Delete Comment (Şterge

comentariu)

Elimină comentariul

selectat în mod curent.

Create Microsoft Outlook Task (Creare activitate Microsoft

Outlook)

Transformă comentariul

curent într-o sarcină

Outlook.

Update File (Salvare versiune) Salvează comentariile noi

şi modificate din registrul

de calcul.

Mail Recipient (as Attachment)

(Transmitere către destinatar ca

ataşament)

Transmite registrul de

calcul prin e-mail

împreună cu toate

comentariile lui, către

altcineva.

4.8. LUCRUL CU ŞABLOANE Şabloanele sunt regiştri de calcul care pot fi reutilizaţi ca bază de pornire pentru alţi

regiştri şi care conţin tot textul, toate numerele, formulele şi formatările necesare. Prin

utilizarea unui şablon la începerea unui fişier nu mai trebuie să inserezi, din nou, tot textul

şi formatele care se repetă.

CREAREA ŞABLOANELOR

Este important ca un şablon să nu conţină date care nu se aplică la orice utilizare a

acestuia. Pentru a crea ca şablon registrul de calcul curent trebuie să parcurgi următorii

paşi:

Alege File\Save As.

Dacă este necesar modifică numele registrului de calcul.

157

Deschide caseta listă Save as Type şi alege Template (Şablon). Caseta Save In trece automat

la dosarul Templates.

Execută click pe Save (Salvare).

Doar şabloanele din dosarul Templates sau din subdosarele directe, cum ar fi

Spreadsheet Solutions, vor apărea în caseta de dialog New atunci când optezi pentru

crearea unui registru de calcul plecând de la un şablon. Dacă ai creat şi salvat şabloane la

o altă locaţie, copiază sau mută şabloanele respective în dosarul Templates.

Dacă doreşti să creezi un şablon dintr-un registru de calcul completat, înainte de a salva registrul

de calcul ca şi şablon mai salvează-l o dată în forma curentă apoi şterge orice date specifice,

păstrând doar titlurile de coloane, formulele şi orice altceva pe care doreşti să-l regăseşti pe

fiecare foaie de calcul creată pe baza şablonului Când salvezi registrul de calcul ca şablon,

fişierul original va fi păstrat intact, anterior operaţiilor de stergere.

UTILIZAREA ŞABLOANELOR

Indiferent dacă începi un nou registru de calcul plecând de la un şablon instalat de Excel

sau creat de tine trebuie să parcurgi paşii:

Alege File\ New. Se deschide caseta de dialog New.

Execută click pe fişa cu numele subdosarului în care este stocat şablonul.

Execută dublu click pe şablonul pe care doreşti să-l utilizezi ca bază pentru noul registru de

calcul.

158

Se deschide noul registru de calcul, completat deja cu formatarea şi conţinutul din fişierul

şablon.

Obs. Când începi un nou registru de calcul plecând de la un şablon, de fapt nu deschizi

şablonul. Utilizezi şablonul numai ca punct de plecare şi creezi un fisier complet nou ce

conţine informaţia, conţinutul şi parametrii pe care i-ai stabilit în şablon. Numele noului

registru de calcul este Book# iar numele de fişier al şablonului nici nu apare în bara de titlu.

4.9. OPŢIUNEA GO TO Comanda rapidă Go To poate fi apelată din meniul Edit, apăsând tasta F5 sau executând

combinaţia Ctrl+G. Această comandă deschide o casetă de dialog în care poţi introduce

orice adresă a oricărei celule sau bloc de celule. După introducerea adresei apasă tasta

Enter şi vei fi automat plasat în celula a cărei referinţă ai specificat-o.

Butonul Special deschide caseta de dialog Go To Special ce permite accesul la formule,

formatare condiţionată şi alte caracteristici ale unui registru de calcul.

În momentul în care este selectată una din optiunile acestei casete el va selecta câmpurile

care îndeplinesc condiţia specificată. În imaginea următoare apar marcate toatele celulele

care conţin formule cu rezultat numeric.

159

GĂSIREA ŞI ÎNLOCUIREA DATELOR Opţiunile Find (Găsire) şi Replace (Înlocuire) îţi permit să localizezi şi să înlocuieşti

informaţii. Aceste optiuni îţi permit să actualizezi foaia de calcul astfel încât să reflecte

datele curente sau să elimini unele elemente care nu mai sunt de actualitate.

Operaţiile de găsire şi înlocuire sunt efectuate la nivel de foi de calcul şi, dacă este

necesar, ele trebuiesc repetate pentru fiecare foaie în parte în care trebuie efectuate

aceleaşi modificări.

Pentru a căuta şi înlocui conţinutul unei celule trebuie să parcurgi paşii:

Execută click în celula A1 a foii de calcul în care vrei să efectuezi căutarea şi înlocuirea.

Execută secvenţa Edit\ Find. Apare caseta de dialog Find. În câmpul Find What (De găsit)

introdu conţinutul ce urmează a fi căutat..

Apasă butonul Replace. Ca urmare apare caseta de dialog Replace iar în câmpul Replace

With introdu conţinutul cu care se va face înlocuirea.

Alege opţiunea de căutare Search (Căutare) : By Rows (pe linii) sau By Columns (pe

coloane).

Opţiunea Match case permite diferenţierea între litere mici şi litere mari.

Opţiunea Find entire cells only găseşte numai celulele care conţin în întregime specificaţia

din câmpul Find What (nu şi cele care încep cu acea specificaţie).

Execută click pe butonul Find Next pentru a găsi prima apariţie a conţinutului specificat în

caseta Find What.

160

Dacă această primă apariţie trebuie să fie înlocuită execută click pe butonul Replace:

execută click pe butonul Find Next pentru a sări la următoarea apariţie, păstrând

conţinutul original al celulei.

Continuă să execuţi click pe butonul Find Next şi apoi pe butonul Replace pentru a

parcurge întreg conţinutul foii de calcul.

Când toate apariţiile datelor din caseta Find What au fost epuizate va apărea un mesaj

care va anunţa că nu se mai găsesc apariţii ale acestora . Execută click pe OK.

Execută click pe Close pentru a închide caseta de dialog.

Obs. 1. Dacă eşti sigur că vrei să înlocuieşti toate apariţiile respectivului conţinut execută

click pe butonul Replace All. Vor fi înlocuite toate apariţiile şi caseta de dialog se va închide

automat.

Obs. 2. Evită utilizarea butonului Replace All atunci când vrei să înlocuieşti numere.

UTILIZAREA MODULUI PAGE BREAK Pe măsură ce introduci date într-o foaie de calcul, acestea pot depăşi dimensiunea unei

singure pagini. Spaţiul disponibil pe o pagină este determinat de dimensiunile foii de

hârtie şi marginile stabilite pentru respectiva pagină.

Acest mod de vizualizare îţi oferă o vedere de ansamblu a modului în care foaia de calcul este

împărţită în pagini. Imaginea următoare îţi prezintă o foaie de calcul cu patru pagini afişate în

modul Page Break. În această imagine poţi observa că această foaie nu este gata pentru tipărire

deoarece sfârşitul de pagină împarte tabelul 2, spre exemplu, pe patru pagini. Paginile trebuie să se

termine exact între tabele.

Pentru utilizarea modului Page Break Preview trebuie să parcurgi următorii paşi:

Utilizează secvenţa View\ Page Break Preview. Întreruperile de pagină vor apărea pe ecran

ca linii întrerupte albastre, orizontale şi verticale.

Plasează indicatorul de pagină pe întreruperea de pagină pe care vrei să o modifici.

După ce indicatorul mouse-ului se transformă într-o săgeată cu două capete trebuie să execuţi

click şi să tragi linia sfârşitului de pagină în poziţia dorită.

161

Obs. Întreruperile automate de pagină sunt reprezentate printr-o linie întreruptă iar cele create

de utilizator printr-o linie continuă.

Pentru a putea reveni la modul normal de vizualizare utilizează secvenţa View\Normal.

4.10. CREAREA ANTETULUI ŞI SUBSOLULUI DE PAGINĂ Cu toate că nu este obligatoriu pentru o foaie de calcul, conţinutul unui antet sau a unui

subsol este util. Foaia de calcul are deja alocat spaţiu pentru acest tip de informaţie care îi

ajută pe cititori să interpreteze conţinutul foii de calcul.

Dacă doreşti să modifici un antet sau un subsol de pagină predefint sau îţi creezi propriul

antet sau subsol de pagină atunci trebuie să faci click pe butonul Custom Header sau

Custom Footer. Se va deschide o nouă fereastră care îţi va permite să introduci textul în

stânga, în centrul sau în dreapta paginii.

162

Butoanele pentru modificarea sau crearea unui antet sau subsol de pagină au următoarele

semnificaţii:

Formatarea textului (Format Text) – faci click pe acest buton când doreşti

modificarea fontului, mărimii fontului sau stilului după ce textul a fost selectat

Numărul paginii (Page Number) – îţi permite să inserezi numărul de pagină

pe fiecare pagină

Numărul total de pagini (Total Number of Pages) – poţi utiliza această

facilitate împreună cu numărul paginii pentru a crea şiruri de tipul „pagina 1 din 15”

Data (Date) – adaugă data curentă

Timpul (Time) – adaugă timpul curent

Numele registrului de calcul (File Name) – adaugă numele registrului de

calcul

Numele foii de calcul (Tab Name) – adaugă numele foii de lucru

Antetele sunt locuri bune pentru informaţiile de verificare a documentului cum ar fi

numele companiei, numele departamentului sau titlul raportului. Acest tip de informaţii ar

ocupa un spaţiu important pe ecran. Dacă este plasată in antet atunci aceasta apare unde

trebuie şi nici nu incomodează când se lucrează cu datele.

Subsolurile sunt locuri eficiente pentru introducerea automată a datelor calendaristice, a

orelor şi a numerelor de pagină. Data şi ora introduse automat specifică data şi ora la care

a fost tipărită foaia de calcul, iar numărul de pagină arată dacă a fost tipărit tot raportul. În

subsolurile de pagină informaţia este plasată, la fel ca la antete, în afara spaţiului de lucru

efectiv. Conţinutul antetelor şi al subsolurilor de pagină poate fi inserat automat

executând click pe butoanele enumerate anterior. Informaţia inserată automat va fi

întotdeauna corectă şi recentă, indiferent de modificările pe care le-ai efectuat în foaia de

calcul.

Pentru a crea antetul şi subsolul unei foi de calcul trebuie să parcurgi următorii paşi:

21. Execută secvenţa File\ Page Setup.

22. Execută click pe fişa Header/Footer.

23. Alege dintre anteturile sau subsolurile implicite din listele derulante Header şi Footer

sau parcurge paşii următori pentru a-ţi crea propriile antete şi subsoluri de pagină.

24. Execută click pe butonul Custom Header (Antet particularizat) pentru a deschide

caseta de dialog Header.

25. Fiecare dintre cele trei casete reprezintă o secţiune a antetului. Introdu textul şi

foloseşte butoanele de câmp pentru a crea conţinutul antetului personalizat.

26. Execută click pe OK.

163

27. Execută click pe butonul Custom Footer (Subsol personalizat) şi repetă paşii 5 şi 6

dacă doreşti să-ţi creezi un subsol personalizat.

28. Execută click pe OK pentru a închide caseta de dialog Page Setup.

Antetul şi subsolul de pagină vor apărea oricând vei tipări foaia de calcul, însă doar

pentru pagina respectivă. Dacă antetul sau subsolul este prea înalt va trebui să modifici

marginile paginii astfel încât să nu se suprapună peste zona de editare a foii de calcul.

Dacă vrei să anulezi antetul sau subsolul de pagină execută click pe opţiunea (none) (nici

unul) din lista derulantă Header sau Footer.

4.11. SORTAREA ŞI FILTRAREA LISTELOR Structurarea unei liste este cea mai importantă parte a procesului de creaţie deoarece acest

lucru determină ce vei putea extrage din listă şi cât de eficient vei putea gestiona lista

după ce ai creat-o. Înainte de a începe crearea unei liste e bine să-ţi pui întrebarea ce

trebuie să prelucrezi după ce ai creat lista. Dacă ştii exact ce informaţii vei extrage atunci

construirea unei liste devine simplă. Listele din Excel sunt, în general, structuri

ierarhizate.

Câteva din cele mai importante elemente de terminologie sunt următoarele:

Numele de câmp descrie fiecare categorie de date. Reprezintă titlurile de coloană sau de linie.

Câmp este denumirea unei celule cu conţinut.

164

Înregistrare este denumirea atribuită unui grup de celule ce cuprind toate datele despre un

anumit obiect. Pot fi situate pe linie sau coloană.

Corpul listei este alcătuit din toate înregistrările din foaia de calcul respectivă.

Sugestie : Este bine să adopţi o formatare standard pentru literele din listă. Şi să creezi titluri

scurte şi sugestive.

Obs. Excel extinde formatarea listei la orice intrare nouă plasată la sfârşitul acesteia, inclusiv

orice formulă care face parte din intrările anterioare. Pentru a deselecta această caracteristică

trebuie să parcurgi secvenţa Tools\Options, execută click pe fişa Edit şi deselectează

opţiunea Extend List Formats and Formulas.

Sugestie : Nu împărţi lista prin linii şi coloane goale. Acestea pot încurca atunci când

manevrezi datele. Dacă doreşti să introduci spaţii libere între linii, spre exemplu, măreşte

înălţimea rândului. Nu combina numele şi prenumele angajaţilor, utilizatorilor, clienţilor într-

o singură celulă. Este bine să separi numele şi prenumele în celule diferite astfel încât fiecare

să fie pe altă coloană ce va fi folosită la filtrare sau sortare.

SORTAREA LISTELOR

După ce ai creat o listă este posibil să doreşti să afişezi informaţia în mai multe moduri.

Pentru aceasta Excel îţi permite să sortezi listele sau să foloseşti sortări personalizate.

Pentru a sorta o listă trebuie să parcurgi secvenţa Data\Sort pentru a deschide o casetă

de dialog Sort unde vei selecta condiţiile de sortare.

Dacă nu selectezi nimic înainte de a deschide caseta de dialog Sort, programul Excel va

selecta ceea ce consideră el că ar fi listă ─ toate celelalte date adiacente la celula activă,

mai puţin prima linie, pe care programul o consideră a fi linia cu titluri.

În cazul în care lista conţine linii sau celule goale efectuează selecţia înainte de a începe procesul

de sortare, altfel este posibil ca părţi ale listei să fie excluse la sortare.

Programul Excel poate sorta datele alfabetic, numeric sau după data calendaristică.

Pentru a efectua o sortare a unei liste trebuie să parcurgi paşii:

29. Sortează lista printr-una din metodele expuse.

165

30. Sortarea unei liste poate fi efectuată simultan după maxim trei câmpuri. Specifică în

secţiunile Sort by şi Then by coloanele după care se efectuează sortarea în ordinea

importanţei lor pentru sortare.

31. Specifică ordinea de sortare. O listă poate fi sortată ascendent (0 – 9 sau A – Z) sau

descendent (de la 9 – 0 sau Z – A).

32. Specifică dacă lista are cap de tabel sau nu. Atunci când sortezi datele manual trebuie

să alegi opţiunea No header row dacă lista nu are cap de table şi Header row dacă lista ta are

cap de table. Atunci când se efectuează o selectare automată, dacă indicatorul de celulă se

găseşte într-o listă aparent fără linie de titluri, programul Excel selectează opţiunea No header

row. Dacă lista pare că ar avea cap de tabel atunci Excel alege opţiunea Header row.

33. Pentru o sortare mai avansată selectează butonul Options. Se deschide o casetă de

dialog de unde poţi opta pentru:

sortarea listei de sus în jos (Sort top to bottom)

sortarea listei de la stânga la dreapta (Sort left to right).

sortarea sensibilă a liste după tipul de literă (Case sensitive) ─ să sorteze separat

intrări de tipul Data sau data.

sortarea listei în funcţie de listele personalizate pe care le-ai creat

Reguli de sortare ale programului Excel

Excel utilizează următoarea secvenţă de sortare: 0-9 (spaţiu) ! # $ % & ( ) * , . / : ; ? @ [ \

] ^ _ ‚ { | } ~ + < = > A-Z. Celulele şi liniile goale vor fi plasate la sfârşitul listei,

indiferent de ordinea de sortare, ascendentă sau descendentă. Când se sortează valori

logice, False este trecut înaintea lui True, iar valorile de eroare vor fi plasate în ordinea

în care au fost găsite fie la sfârşitul listei sortate dacă a avut loc o sortare ascendentă, fie

la început dacă s-a efectuat o sortare descendentă.

Exemplul 1 : listă sortată tip text

166

Exemplul 2 : listă sortată cu conţinut text şi numeric

Dacă doreşti ca literele însoţite de cifre să apară corect sortate atunci trebuie să

completezi cu zerouri: A001, A002, etc.

Nu selecta pentru sortare o singură coloană fără a include şi restul câmpurilor. Programul Excel va

sorta numai acea coloană iar celelalte coloane din listă vor rămâne nemodificate.

FILTRAREA LISTELOR

Dacă lucrezi cu liste mari, cu volum mare de informaţie, este posibil ca localizarea unei

înregistrări să dureze destul de mult. Atunci când doreşti să vizualizezi una sau mai multe

înregistrări specifice, filtrarea listei îţi permite să afişezi doar informaţia dorită. În cazul

filtrărilor lista rămâne nemodificată, dar vei vizualiza la acel moment numai informaţia

specificată în filtru. Filtrul poate fi modificat în orice moment pentru a afişa un alt set de

înregistrări. Înregistrările filtrate pot fi formatate, editate şi chiar reprezentate grafic.

Programul Excel pune la dispoziţie două tipuri de filtre:

AutoFilter (Filtrare automată) aplică un filtru simplu, automat, de selecţie a listei, pe care îl

poţi, apoi, personaliza.

Advanced Filter (Filtrare avansată) îţi permite să stabileşti criterii de filtrare mai complexe.

Obs. Filtrarea reprezintă unul din principalele motive pentru introducerea consecventă a

datelor. Intrările scrise diferit (de exemplu: dir. economică sau dir.economică) sunt tratate de

filtru ca obiecte diferite. Utilizarea filtrelor automate

Pentru a efectua o filtrare automată a unei liste trebuie să execuţi secvenţa

Data\Filter\AutoFilter. Această comandă este un comutator. Dacă o repeţi poţi

dezactiva în orice moment filtrul automat. Într-o listă cu filtru automat programul Excel

Lista sortata Lista initiala

167

afişează butoane cu săgeată pentru fiecare intrare din linia cu titluri. Aceste butoane

activează meniuri derulante care îţi permit să stabileşti ce înregistrare individuală doreşti

să vezi la un moment dat sau mai multe înregistrări cu aceeaşi intrare în câmpul respectiv

(exemplu: toate înregistrările pentru Papetărie).

La alegerea filtrării prin metoda AutoFilter butoanele de filtrare sunt poziţionate pe

celulele care conţin titlurile de coloană iar lista rămâne afişată în intregime. Ca să afişezi

o listă de înregistrări filtrate foloseşte unul din butoane sau o combinaţie de butoane.

Exemplul 1. Dacă vrei să efectuezi o filtrare după departamentul Papetărie este suficient să

faci click pe butonul cu săgeată din celula care conţine acest titlu şi, din meniul derulant, să

alegi Papetărie.

168

Lista filtrată va arăta astfel:

Săgeţile de pe butoanele AutoFilter în uz îşi schimbă culoarea în albastru. De asemenea, în

extremitatea stângă sunt evidenţiate etichetele de rând corespunzătoare a căror culoare este

modificată tot în albastru.

Exemplul 2. În cazul în care doreşti să efectuezi o filtrare combinată, după ce ai aplicat

primul filtru este suficient să apeşi pe butonul de filtrare aferent câmpului după care doreşti să

efectuezi următoarea filtrare. Dacă doreşti acum să filtrezi, din departamentul Papetărie,

numai după Caiete faci click pe butonul de filtrare aferent titlului Caiete şi, din lista

derulantă, alegi filtrul Caiete.

169

Lista supusă unei filtrări combinate va arăta astfel:

Opţiunile din partea de sus a listelor derulante AutoFilter oferă următoarele facilităţi

speciale de filtrare:

All (Toate) permite afişarea tuturor înregistrărilor acelei categorii pe ecran. Această opţiune

este folosită pentru a reafişa lista după o filtrare.

Top 10 (Primele 10) se aplică numai coloanelor care conţin numere sau date calendaristice.

Ca urmare a alegerii acestei opţiuni se deschide caseta de dialog Top 10 AutoFilter în care

vei preciza dacă doreşti să vezi înregistrările de la începutul listei sau din coada listei. Această

opţiune nu face limitarea la posibilitatea vizualizării a numai 10 înregistrări. Poţi vizualiza, de

asemenea, Primele 30 sau ultimele 30 de inregistrări din listă, sau 10% din primele sau din

ultimele elemente din listă. Pentru a afişa primele sau ultimele 10% din înregistrări trebuie

modificat parametrul din ultima casetă din dreapta din Items în Percent.

Custom... (Definite...) deschide o casetă de dialog care permite crearea unui filtru

personalizat. Această modalitate de filtrare va fi detaliată în capitolul „Crearea unui filtru

automat personalizat”.

Blanks (Libere) permite afişarea înregistrărilor care conţin celule goale într-un anumit câmp

(coloană). Această opţiune poate fi folosită pentru depistarea înregistrărilor cărora le lipsesc

intrări.

NonBlanks (Ocupate) permite afişarea tuturor înregistrărilor care conţin date în respectivul

câmp .

Obs. Opţiunile Blanks şi NonBlanks apar doar dacă respectiva coloană conţine celule goale.

170

Crearea unui filtru automat personalizat

Dacă filtrul automat prestabilit nu oferă suficiente opţiuni, poţi crea un filtru personalizat.

Pentru a realiza un filtru personalizat trebuie să parcurgi paşii:

Din lista derulantă AutoFilter alege opţiunea Custom.

În caseta de dialog Custom AutoFilter precizează criteriul ce va fi utilizat la filtrarea listei.

Execută click pe OK.

Exemplul 1. Dacă pe coloana Pret pe buc. doresc să efectuez filtrarea valorilor înter 100.001

şi 500.000 inclusiv atunci condiţiile trebuie să arate ca cele din figură.

Lista filtrată va arăta ca în imaginea următoare.

171

Exemplul 2. Dacă pe coloana Nume vrei să filtrezi după persoanele al căror nume începe cu

litera P sau se termină cu grupul „escu” atunci condiţiile trebuie puse ca în figura care

urmează.

Lista filtrată va arăta ca în imaginea următoare.

Dacă doreşti ca liniile selectate să îndeplinească ambele condiţii din casetele de text trebuie să

selectezi opţiunea And (Şi). Dacă doreşti ca liniile selectate să îndeplinească oricare din cele

două criterii atunci este suficient să selectezi opţiunea Or (Sau).

Utilizarea filtrelor avansate

Pentru a crea un filtru avansat este necesar să creezi un domeniu de criterii în afara listei –

utilizând titlurile de coloană – şi apoi să specifici criteriul pe care doreşti să-l utilizezi la

filtrare. Domeniul de criterii trebuie să conţină titlurile de coloane după care se face

filtrarea avansată precum şi criteriile ce trebuie îndeplinite. Este util să creezi domeniul

172

de criterii deasupra listei dar foaia de calcul trebuie să conţină cel puţin un rând liber între

acest domeniu şi lista propriu-zisă.

Obs. Cel mai corect este să copiezi titlurile coloanelor din listă pentru a fi identice cu cele din

domeniul de criterii.

Pentru crearea unui filtru avansat trebuie să parcurgi următorii paşi:

Crează domeniul de criterii indicând titlul de coloană pe o linie şi imediat sub el criteriul care

trebuie îndeplinit. Dacă este posibil, plasează domeniul de criterii deasupra coloanei

corespondente pentru a le vedea mai uşor pe amândouă.

Pentru a stabili mai multe criterii trebuie să adaugi mai multe linii în domeniu de criterii.

Când domeniul de criterii este complet execută click în listă şi execută secvenţa

Data\Filter\Advanced Filter. Se deschide o casetă de dialog .

Programul Excel selectează automat lista care urmează a fi filtrată dacă aceasta este

înconjurată de linii şi coloane goale. Dacă domeniul din câmpul List range este incorect

trebuie să introducvi adresele corecte.

Specifică domeniul de criterii.

173

Dacă vrei să filtrezi lista local execută OK pentru a rula filtrul, lăsând opţiunea Filter the list,

in-place selectată.

Dacă vrei să filtrezi lista la altă locaţie atunci selectează opţiunea Copy to another location.

Ca urmare apare un nou câmp Copy to unde trebuie specificată adresa domeniului unde se va

face filtrarea.

Rezultatul filtrării este următorul:

Obs.1 : Foloseşte un filtru avansat atunci când:

trebuie să stabileşti mai mult de două criterii pentru un câmp.

utilizezi criterii extrem de complexe ce necesită folosirea funcţiilor sau a formulelor şi/sau a

unor criterii multiple AND/OR într-un singur filtru.

174

Obs.2 : Intrările din domeniul de criterii pot fi oricând modificate pentru a afişa un alt set de

înregistrări filtrate. Lista va răspunde automat noilor criterii.

Obs.3 : Dacă lista conţine nume sau înregistrări care apar în mod repetat poţi opta să alegi

numai înregistrările unice dacă selectezi opţiunea Unique Records Only (doar înregistrări

unice) din caseta de dialog Advanced Filter.

SALVAREA FOII DE CALCUL ÎN FORMAT HTML

Pentru început trebuie să stabileşti ce parte a registrului de calcul va fi salvată în format

HTML – întregul registru de calcul, o foaie de calcul din interiorul registrului sau celule

de pe o singură foaie. Dacă trebuie să salvezi în format HTML o singură foaie sau un

domeniu de celule, selectează-le înainte de a apela comanda Save as Web Page (Salvare

ca pagină Web). După ce ai selectat celulele dorite trebuie să parcurgi paşii următori:

34. Execută secvenţa File\Save as Web Page.

35. În caseta de dilaog Save As introdu un nume pentru fişierul HTML, nu trebuie să

introduci şi extensia .htm

36. Alege un dosar în care va fi salvat fişierul.

37. Secţiunea Save a casetei de dialog îţi indică dacă salvezi întregul registru de calcul

(Entire Workbook) sau o selecţie (Selection – urmată de cuvântul Sheet sau un anumit domeniu

dacă a fost selectat unul înainte de începerea procedurii)

38. Execută click pe butonul Publish. Se va deschide caseta Publish as Web Page.

175

39. În caseta listă Choose (Alegere) trebuie să confirmi obiectul care urmează a fi publicat.

Dacă înainte de începerea procedurii ai selectat un domeniu, în caseta Choose va fi selectat

Range of Cells. Domeniul îl poţi edita şi manual sau poţi folosi butonul Collaps Dialog pentru

a expune foaia de calcul, apoi poţi selecta celulele dorite, după care reafişează caseta de dialog.

40. D

acă

publici un

domeniu

sau o

singură

foaie de calcul trebuie să selectezi opţiunea Add Interactivity Width (Se adaugă interacţiune

cu) şi să alegi din lista derulantă Spreadsheet Functionality (Funcţionalitate tip foaie de

calcul) sau PivotTable Functionality (Funcţionalitate tip PivotTable).

41. În secţiunea Publish As (Publicare ca) trebuie să introduci un nume de fişier şi o cale

în caseta File Name.

42. Dacă browser-ul de Internet este deschis selectează opţiunea Open Published Web

page in Browser. Acest pas este opţional.

43. Dacă doreşti să adaugi un titlu centrat deasupra selecţiei publicate execută click pe

butonul Change (Modificare). Se deschide o casetă de dialog Set Title (Stabilirea titlu).

Trebuie să introduci un titlu în caseta de text şi apoi execută click pe butonul OK.

Butonul Collaps Dialog

176

44. Execută click pe butonul Publish (Publicare).

Dacă browser-ul nu este deschis şi ai bifat opţiunea Open Published Web page in

Browser, browser-ul Web folosit în mod curent se va deschide automat şi va afişa

pagina.

Registrul de calcul, foaia de calcul sau secţiunea specificată este acum publicată ca o

pagină Web salvată în format HTML.

Dacă selecţia specificată conţine hiperlegături trebuie să te asiguri că fişierele către care trimit

hiperlegăturile sunt disponibile privitorilor on-line. Este bine să fie publicate şi aceste fişiere,

dacă nu este posibil trebuie să ştergi hiperlegăturile înainte de a publica selecţia.

VIZUALIZAREA FOII DE CALCUL CA O PAGINĂ WEB

Pentru a vizualiza o pagină Web publicată anterior trebuie să parcurgi paşii următori:

45. În Excel execută secvenţa File\Open.

46. În caseta listă Files of Type selectează Web Pages astfel încât să vezi doar fişierele în

format HTML.

47. Localizează dosarul ce conţine fişierul paginii Web şi execută dublu click pe pagina

Web pentru a o deschide.

Pagina Web se va deschide în Microsoft FrontPage, dacă este instalat acest program pe

staţia de lucru, sau în Word.

Obs. Pentru a deschide o pagină Web în Internet Explorer trebuie executată secvenţa

File\Open şi din caseta Open execută click pe browser pentru a identifica fişierul care

urmează a fi vizualizat.

177

COPIEREA DATELOR TABELARE WEB ÎNTR-O FOAIE DE CALCUL EXCEL

Poţi copia conţinutul unei pagini Web într-o foaie de calcul Excel prin intermediul

memoriei Clipboard sau prin tragere şi plasare. Această facilitate este foarte importantă

pentru utilizatorii de pagini Web care au nevoie nu numai să vizualizeze informaţia dar şi

să copieze porţiuni din foaia de calcul în regiştri Excel locali unde să folosească datele.

Pentru a copia conţinutul unei pagini Web Excel trebuie să parcurgi următorii paşi:

48. Deschide pagina Web sursă şi registrul destinaţie şi ai grijă să te poziţionezi pe pagina

Web.

49. Selectează celulele sursă din pagina Web şi copiază-le în Clipboard.

50. Comută înapoi în foaia de calcul destinatie, selectează celulele destinaţie şi lipeşte

datele din Clipboard.

Obs. Dacă vrei să copiezi date folosind metoda tragere şi lipire trebuie să ţii tasta CTRL

apăsată în timpul tragerii, altfel rişti să modifici conţinutul Web prin eliminarea datelor trase

şi plasate în foaia de calcul..

IMOBILIZAREA COLOANELOR ŞI A RÂNDURILOR

Partea cea mai des imobolizată a unei foi de calcul este linia cu titlurile de coloane din

partea de sus a listei. Imobilizând această linie poţi vedea ce reprezintă datele din celule

atunci când derulezi lista. Imobilizarea păstrează titlurile pe ecran indiferent câte

înregistrări conţine lista. Pentru a imobiliza linii şi coloane într-o listă trebuie să parcurgi

paşii:

Execută click pe celula care se situează imediat sub rândul care se doreşte imobilizat şi la

dreapta coloanei care se doreşte imobilizată.

Execută secvenţa Windows\Freeze Panes (Imobilizare panouri).

Această secvenţă are ca rezultat imobilizarea rândurilor de deasupra celulei selectate şi a

coloanelor din dreapta aceleiaşi celule.

Dacă doreşti să renunţi la imobilizare într-o foaie de calcul trebuie să execuţi secvenţa

Windows\Unfreeze Panes (Anulare imobilizarea panouri).

ÎMPĂRŢIREA ECRANULUI

Împărţirea ecranului Excel îţi permite să vezi simultan două sau patru părţi distincte ale

aceleaşi foi de calcul. Această caracteristică este utilă la compararea datelor dintr-o foaie

de calcul sau atunci când trebuie să muţi sau să copiezi informaţii în interiorul aceleiaşi

foi de calcul. Prin împărţirea ecranului pot apare două sau patru zone de vizualizare.

Pentru fiecare dintre aceste zone de vizualizare poţi derula secţiunea pe care o afişează.

Pentru a împărţi o foaie de calcul în patru zone de vizualizare trebuie să parcurgi paşii:

Selectează celula deasupra şi în stânga căreia se va plasa marcajul de împărţire a ecranului

Execută secvenţa Windows\Split.

Foaia de calcul are, acum, două sau patru bare de derulare care îţi permit să parcurgi în

sus, în jos sau spre dreapta fiecare secţiune de ecran

Obs. În cazul în care ecranul este împărţit în patru, cele patru panouri vor fi derulate în

pereche. Când foaia de calcul se derulează sus-jos cele două panouri superioare se vor derula

simultan. Când foaia de calcul se derulează stânga-dreapta cele două panouri din stânga se

derulează simultan.

Deplasarea barelor de împărţire îţi permite să măreşti sau să micşorezi oricare dintre

secţiuni. Ca să muţi o bară de derulare este suficient să te deplasezi deasupra ei cu cursoul

mouse-ului şi să aştepţi până ce acesta se transformă într-o săgeată cu două capete pentru

împărţirea în două secţiunea şi într-o cruce cu patru săgeţi în capete pentru împărţirea

ecranului în patru secţiuni.

Pentru a anula împărţirea ecranului poţi alege una din metodele:

Execută secvenţa Windows\Remove Split.

Execută dublu click pe o bară de împărţire ca să o elimini.

Trage una din barele de împărţire în afara foii de calcul.

178

4.12. FUNCŢII DE BAZĂ ÎN PROGRAMUL EXCEL Funcţiile sunt formule încorporate care efectuează anumite calcule matematice complexe.

Utilizatorul introduce numele funcţiei şi argumentele cerute de funcţie iar programul

Excel efectuează calculele. Programul Excel pune la dispoziţie o gamă largă de funcţii

care au denumiri specifice, cum ar fi SUM, AVERAGE sau LOOKUP dar numele

funcţiilor trebuie scrise corect, altfel programul Excel nu le recunoaşte. Pentru a uşura

munca utilizatorului Excel pune la dispoziţie o casetă de dialog care ajută la scrierea

corectă a numelor funcţiilor şi la completarea argumentelor necesare efectuării acestora.

CASETA DE DIALOG PASTE FUNCTION

Cea mai uşoară cale de a utiliza o funcţie într-o formulă este de a apela caseta Paste

Function (Lipere funcţie). Pentru a accesa această casetă poţi să apeşi butonul Paste

Function din bara standard sau execută secvenţa Insert\Function. Se deschide

caseta de dialog Paste Function care are următoarea componenţă:

Descriere funcţie

Buton de ajutor

Function category (Categoria funcţiei) permite împărţirea funcţiilor Excel în categorii pe

care le găseşti descrise în tabelul care urmează:

Categorie Descriere

Most Recently Used Lista funcţiilor pe care le-ai utilizat cel mai recent

All Lista tuturor funcţiilor recunoscute de programul Excel

Financial Lista funcţiilor financiare

Date&Time Lista funcţiilor care permit calculul valorilor de dată şi oră

Math&Trig Lista cu toate funcţiile matematice şi trigonometrice

recunoscute de Excel

Statistical Lista funcţiilor statistice care permit calculul mediilor

aritmetice, calculul derivaţiei standard, etc.

Lookup&Reference Lista funcţiilor care caută valori

Database Lista funcţiilor care caută sau calculează valori într-o listă sau

bază de date

Text Lista funcţiilor care pot fi folosite cu text sau etichete

Logical Lista funcţiilor logice (IF, AND, OR, etc.)

Information Lista funcţiilor care returnează informaţii despre valori şi

despre foaia de lucru

User Defined Lista funcţiilor personalizate pe care tu le-ai creat

Function name (Numele funcţiei) conţine listele cu funcţiile aferente fiecărei categorii.

În partea de jos a casetei regăseşti o scurtă descriere a funcţiei selectate.

Butonul îţi permite să apelezi la ajutor pentru a primi mai multe informaţii despre funcţia

selectată.

În momentul în care ai selectat o funcţie din câmpul Function name se deschide o casetă

care se numeşte Formula Pallette (Paleta de formule) care permite introducerea

argumentelor pentru funcţia selectată.

179

Pentru a completa paleta de formule pentru o funcţie trebuie să execuţi paşii:

51. Execută click în caseta primului argument.

52. Dacă argumentul cere referinţe de celulă, execută click sau selectează celulele care

conţin argumentele din foaia de calcul. În caz contrar introdu valorile argumentului de la

tastatură.

53. După ce ai adăugat toate argumentele necesare execută click pe OK.

Paleta de formule – caseta de dialog în care introduci argumentele funcţiei – poate fi deplasată

oriunde pe foaia de lucru astfel încât să nu te împedice să vizualizezi câmpurile care conţin

argumentele.

Obs. Pentru a reduce paleta de formule în aşa fel încât să nu acopere celulele pe care vrei să le

selectezi din foaia de calcul execută click pe butonul Collaps Dialog . Pentru a reafişa

paleta de formule şi a continua construcţia funcţiei execută click pe butonul Expand Dialog

(aflat în capătul din dreapta al casetei de argumente redusă).

Pentru a scrie o formulă într-o celulă trebuie să parcurgi paşii:

Execută click în celula în care doreşti să fie afişat rezultatul formulei.

În bara de instrumente, execută click pe butonul Paste Function . Va

apărea caseta Paste Function.

54. Execută click pe categoria de funcţii, din câmpul Function category, din care face

parte funcţia dorită şi, apoi, execută dublu click pe funcţie în câmpul din dreapta, Function

name. Dacă nu ştii în ce categorie se află funcţia dorită execută click pe categoria All (Toate)

şi, din lista cu funcţiile ordonate alfabetic, alege funcţia dorită. Se va deschide paleta de

formule (Formula Pallette) care te ajută să completezi funcţia.

55. Execută click în caseta primului argument.

56. Dacă argumentul cere referinţe de celulă, execută click sau trage peste celulele care

conţin argumentele din foaia de calcul.

57. După ce ai adăugat toate argumentele necesare execută click pe OK. Funcţia este

construită.

Obs. Dacă introduci semnul egal într-o celulă caseta Name din stânga barei de formule

primeşte numele Function şi devine o listă derulantă cu cele mai recent utilizate funcţii. Dacă

execuţi click pe o funcţie din această listă va apărea paleta de formule pentru respectiva

funcţie. Dacă funcţia pe care o doreşti nu este cuprinsă in această listă execută click pe

opţiunea More Functions... pentru a deschide caseta Paste Function.

FUNCŢII UTILE

În acest capitol vor fi prezentate câteva dintre cele mai utilizate funcţii Excel, şi anume:

MIN, MAX, AVERAGE, SUBTOTAL, COUNT, COUNTA, AND, OR, NOT, NOW,

TODAY, DATE, SUM. Funcţia MIN

Funcţia

MIN(number1; number2;...)

întoarce valoarea cea mai mică, sau minimul, dintr-un domeniu de numere. Dacă toate

valorile se situează pe o coloană, cea mai simplă metodă de aflare a minimului este de a

sorta coloana. Dacă este vorba de un domeniu, atunci funcţia MIN este mai utilă.

180

Pentru a afla valoarea minimă de pe un domeniu trebuie să parcurgi paşii:

Execută click în celula în care vrei să plasezi formula.

Activează caseta Paste Function.

Execută click pe categoria Statistical.

Din câmpul Function name alege funcţia MIN.

Se deschide caseta aferentă funcţiei selectate unde trebuie să completezi

argumentele sau domeniul al căror minim vrei să-l găseşti.

58. Execută click

pe câmpul Number1,

şterge orice valoare

care apare în acest

câmp şi selectează prin

tragere sau prin

selectare discontinuă

domeniul de celule sau

celulele care conţin

argumentele.

59. Apasă butonul

OK. Funcţia MAX

Funcţia

MAX (number1; number2;…)

este opusul funcţiei MIN şi lucrează în acelaşi fel: descoperă cea mai mare valoare dintr-

un domeniu selectat.

Pentru a afla valoarea maximă a unui domeniu trebuie să parcurgi paşii:

60. Execută click în celula în care doreşti să introduci funcţia.

61. Execută click pe butonul Paste Function de pe bara standard.

62. Execută click pe categoria Statistical.

63. Din câmpul Function name alege funcţia Max.

64. Se deschide caseta aferentă funcţiei selectate unde trebuie să completezi argumentele

sau domeniul al căror maxim vrei să-l găseşti.

181

Execută click pe câmpul Number1, şterge orice valoare apare în acest câmp şi selectează

prin tragere sau prin selectare discontinuă domeniul de celule sau celulele care conţin

argumentele.

65. Apasă butonul OK. Funcţia AVERAGE

Funcţia

AVERAGE number1; number2;...)

este o functie comună şi uşor de utilizat. Rezultatul acestei funcţii este media aritmetică a

argumentelor din domeniul selectat. Este bine de ştiut că rezultatul returnat de această

funcţie este mult mai corect decât dacă ai aduna argumentele respective şi le-ai împărţi la

numărul lor deoarece dacă, la un moment dat, o celulă nu are valoare numerică, prin

această metodă se interpretează valoarea 0 pentru această celulă. Funcţia AVERAGE

adună celulele din domeniul selectat şi împarte valoarea la numărul de celule fără a lua în

calcul celulele goale.

182

Pentru a

scrie o

formulă care

să conţină

funcţia

AVERAGE trebuie să

parcurgi

paşii:

66. Execută click în celula în care doreşti să introduci funcţia.

67. Execută click pe butonul Paste Function de pe bara standard.

68. Execută click pe categoria Statistical.

69. Din câmpul Function name alege funcţia Average.

Se deschide caseta aferentă funcţiei selectate unde trebuie să completezi argumentele sau

domeniul a căror medie vrei să o găseşti.

70. Execută click pe câmpul Number1, şterge orice valoare apare în acest câmp şi

selectează prin tragere sau prin selectare discontinuă domeniul de celule sau celulele care

conţin argumentele.

71. Apasă butonul OK. Funcţia SUBTOTAL

Funcţia

SUBTOTAL(function_num;ref1;...)

este utilă, în special, pentru calcularea valorilor dintr-o listă filtrată deoarece foloseşte

numai celulele vizibile dintr-un domeniu. Dacă foloseşti funcţia SUM sau AVERAGE,

în calcul este utilizat întregul tabel în loc de înregistrările afişate cu un filtru. Funcţia

SUBTOTAL poate efectua mai multe operaţii diferite, în funcţie de argumentele

introduse. Argumentul function_num este un număr care determină operaţia specifică ce

va fi efectuată pentru funcţia SUBTOTAL. În tabelul următor sunt specificate

argumentele function_num posibile pentru funcţia SUBTOTAL precum şi operaţiile lor

corespunzătoare.

Argument Operaţie executată

1 AVERAGE – media valorilor

2 COUNT – numără valorile numerice

3 COUNTA – numără toate valorile

4 MAX - întoarce valoarea maximă

Celulă fără

conţinut

Valoare corectă

calculată cu

AVERAGE

Valoare incorectă

calculată cu

formula din bara

de formule

183

5 MIN - întoarce valoarea minimă

6 PRODUCT – înmulţeşte valorile şi întoarce produsul

7 STDEV – estimează abaterea standard pe baza unui eşantion

8 STDEVP – calculează abaterea standard pe baza întregii populaţii date

9 SUM – adună valorile

10 VAR – calculează dispersia pe baza unui eşantion

11 VARP - calculează dispersia pe baza întregii populaţii

Pentru a utiliza funcţia SUBTOTAL trebuie să parcurgi paşii:

72. Execută click într-o celulă de sub lista în care vrei să afişezi rezultatul formulei şi apoi

execută click pe butonul Paste Function.

73. În categoria All sau Math&Trig execută dublu click pe funcţia SUBTOTAL. Va

apărea caseta de dialog SUBTOTAL.

74. În câmpul Function_num introdu numărul funcţiei pe care doreşti să o utilizezi,

conform tabelului anterior.

75. În câmpul Ref1 introdu domeniul de calculat.

76. Execută click pe OK.

Funcţiile COUNT,

COUNTA,

COUNTBLANK

Aceste funcţii returnează numărul de valori dintr-un domeniu care îndeplinesc toate

criteriile încorporate în funcţie.

Media vânzărilor pe anul 2001

calculată cu

ajutorul funcţiei

SUBTOTAL

Argumentul funcţiei

AVERAGE

Domeniul selectat

184

Funcţia

COUNT (range)

returnează numărul de valori numerice dintr-un domeniu şi ignoră toate celelalte tipuri de

valori şi celulele goale.

Funcţia

COUNTA (range)

returnează toate valorile nenule dintr-un domeniu (dacă ai de numărat valori tip text poţi

folosi această funcţie).

Funcţia

COUNTBLANK (range)

returnează numărul tuturor celulelor goale dintr-un domeniu.

Aceste funcţii sunt cel mai des utilizate în combinaţie cu alte funcţii. Valoarea returnată

de funcţia imbricată devine argumentul celeilalte funcţii. Ca să utilizezi aceste funcţii în

interiorul altora, introdu funcţia în locul argumentului a cărui valoare o furnizează.

Procedura pentru introducerea unei astfel de funcţii este cea standard prezentată în

capitolul „Caseta de dialog PASTE FUNCTION”.

Funcţiile AND, OR, NOT

Funcţiile AND, OR, NOT sunt funcţii logice şi se utilizează împreună cu alte funcţii,

incluse în alte formule. Fiecare dintre ele returnează valorile True sau False iar formula

care include funcţia logică foloseşte această valoare pentru a-şi continua calculul. Aceste

funcţii pot fi găsite în categoria Logical a casetei Paste Function.

Funcţia

AND (logical1;logical2;...)

verifică dacă toate argumentele sale au valoare True; în caz afirmativ funcţia returnează

valoarea True. Este suficient ca una din condiţii să nu fie îndeplinită şi atunci funcţia

185

returnează valoare False.

Funcţia

OR(logical1;logical2;...)

verifică dacă oricare dintre argumentele sale are valoare True; în caz afirmativ funcţia

returnează valoarea True. Dacă nici una din condiţii nu este îndeplinită atunci funcţia

returnează valoarea False.

Funcţia

NOT (logical)

inversează rezultatul verificării îndeplinirii unei condiţii. Dacă condiţia nu este îndeplinită

funcţia întoarce valoarea True; în caz contrar funcţia returnează valoarea False.

186

Funcţiile logice sunt puţin folosite solitar. În cele mai multe cazuri fac parte dintr-o

formulă mai complexă.

Funcţia SUM

Funcţia

SUM (number1,number2,...)

Adună toate valorile dintr-o zonă de celule sau/şi valori neadiacente. Această funcţie

poate avea până la 30 de argumente a căror valoare doreşti să o totalizezi.

187

Dacă argumentele funcţiei conţin numere, valori logice, reprezentări tip text ale unor

numere, toate introduse direct în câmpul argument, atunci toate aceste argumente sunt

adunate.

Exemplu:

SUM(3, 2) are ca rezultat valoarea 5.

SUM(„3”, 2, TRUE) are ca rezultat valoarea 6 deoarece valoarea tip text este convertită în

număr şi valoarea logică TRUE este translatată în valoarea numerică 1.

Dacă argumentul funcţiei este un domeniu de celule, numai numerele din acest domeniu

sunt adunate. Celulele goale, valorile logice sau tip text sau valorile de eroare sunt

ignorate.

Exemplu:

Dacă celula A1 conţine „3” iar celula B1 conţine TRUE atunci

SUM(A1 ,B1, 2) are ca rezultat valoarea 2 deoarece referinţele la valori nenumerice nu sunt

transformate (se transformă numai datele scrise direct în formulă nu şi conţinutul referinţelor

din formulă). Funcţia DATE

Funcţia

DATE (year,month,day)

returnează numărul serial ce reprezintă o anumită dată calendaristică. Programul Excel

stochează datele calendaristice ca şi numere seriale. Acest program lucrează cu două

sisteme de date, şi anume:

Sistemul de dată 1900 – care începe calcularea datelor cu 1 ianuarie 1900 (primeşte valoarea

serială 1) şi termină cu 31 decembrie 9999 (primeşte valoarea serială 2958465).

Sistemul de dată 1904 – care începe calcularea datelor cu 2 ianuarie 1904 (primeşte valoarea

serială 1) şi şi termină cu 31 decembrie 9999 (primeşte valoarea serială 2957003).

Exemplu:

- pentru sistemul de dată 1900, data 1 ianuarie 1998 va fi stocată ca şi numărul serial 35796

deoarece este a 35.795-a zi după 1 ianuarie 1900.

- pentru sistemul de dată 1904, aceeaşi dată va fi stocată ca şi numărul serial 34334.

Argumentul YEAR poate avea patru cifre. Excel interpretează argumentul YEAR în

funcţie de sistemul de dată utilizat. Implicit, Excel foloseşte sistemul 1900.

Pentru sistemul 1900:

Dacă anul este între 0 şi 1899, Excel adaugă valoarea la 1900. Pentru DATE(1547, 1, 1) Excel

întoarce data 1 ianuarie 3447 (1900+1547) sau numărul serial 565.032.

Dacă anul este mai mic decât 0 sau 10.000 Excel returnează valoarea de eroare #NUM.

4.13. REFERINŢE DE CELULĂ O referinţă identifică o celulă sau un domeniu de celule pe o foaie de calcul şi îi spune

programului Excel de unde să citească valorile utilizate în formule. Cu ajutorul

referinţelor poţi utiliza date conţinute în părti diferite ale foii de lucru, într-o singură

formulă sau poţi utiliza aceeaşi dată dintr-o celulă în mai multe formule. Poţi face referiri,

de asemenea, la celule din alte foi de calcul sau din alţi regiştri de lucru. Referinţele de

celulele din alţi regiştri de lucru se numesc refer in ţe ex te rne (External

References) . Poţi referi, de asemenea, datele din alte aplicaţii. Aceste tipuri de referinţe

se numesc refer in ţe „ la d is tan ţă” (Remote References).

188

Există două stiluri de referinţe, şi anume:

Stilul de referinţe A1 - este stilul implicit de referinţe pe care le utilizează programul Excel.

Acest stil referă coloanele cu litere (de la A la IV, pentru un număr total de 255 de coloane) şi

referă rândurile cu numere (de la 1 la 65536). Aceste litere şi numere se numesc etichete.

Combinaţiile lor dau adrese de celule sau de domenii. În continuare sunt câteva exemple de

referinţe stil A1:

Se utilizează Se referă la

A1 Celula aflată la intersecţia coloanei A cu rândul 1.

A1:A10 Rangul de celule aflat pe coloana A între rândurile 1 şi 10.

A1:F1 Rangul de celule aflat pe rândul 1 între coloanele A şi F.

5:5 Toate celulele de pe rândul 5.

5:7 Toate celulele aflate pe rândurile între 5 şi 7 inclusiv.

A:A Toate celulele aflate pe coloana A.

A:C Toate celulele aflate în coloanele A până la C inclusiv.

A1:F15 Toate celulele aflate între coloanele A şi F şi rândurile 1 şi 15.

Stilul de referinţe R1C1 – este utilizat atunci când ambele etichete, de coloană şi de rând,

sunt numerice. Acest stil de referinţe este folosit, în special, pentru evidenţierea poziţiei

rândurilor şi coloanelor în interiorul macrocomenzilor. Excel indică locaţia unei celule cu un

„R” urmat de un număr de rând şi cu un „C” urmat de un număr de coloană.

Există, de asemenea, mai multe tipuri de referinţe:

Referinţe absolute şi relative – evidenţiate prin folosirea sau nefolosirea semnului $.

Titluri şi nume – permit referirea domeniilor în formule folosind numele de domenii şi

titlurile de coloană (se va discuta într-un curs ulterior).

Referinţe 3-D – permit analizarea datelor din aceeaşi celulă sau domeniu de celule de pe

mai multe foi de lucru ale aceluiaşi registru de lucru. O referinţă 3-D include referinţe de

celulă sau domeniu de celule precedate de un domeniu de nume de foi de lucru (exemplu:

=SUM(Sheet2:Sheet5!A7:A15)).

REFERINŢE RELATIVE, ABSOLUTE ŞI MIXTE

Depinzând de ceea ce vrei să realizezi poţi utiliza referinţe relative, care se referă la

poziţia relativă a celulelor în cadrul formulei, sau referinţe absolute, care sunt referinţe la

celule ce se află intr-o locaţie specifică ce nu se modifică ca poziţie în cadrul formulei.

Dacă semnul $ precede litera sau/şi numărul, de exemplu $A$1, referinţele de coloană

sau/şi rând sunt absolute. Referinţele relative se ajustează automat când se copiază

formula pe când referinţele absolute nu se modifică.

Referinţe relative. Atunci când creezi o formulă referinţele la celule sau domenii sunt, implicit,

bazate pe poziţiile lor relative faţă de celula care conţine formula. Când copiezi o formulă care conţine

referinţe relative Excel ajustează automat referinţele atunci când se lipeşte formula astfel încât să se

refere la celule diferite, relativ la poziţia lor în formulă. De exemplu, dacă o referinţă relativă dintr-o

formulă se referă la celula din stânga ei, fiecare copie a formulei se va referi la celula din stânga

acesteia, indiferent de locul în care o copiezi.

189

În acest exemplu se observă că, prin copierea formulei din prima celulă celelalte formule şi-au

modificat referinţele astfel încât rezultatul formulei să fie corect.

Prin definiţie, programul Excel nu tratează celulele pe care le incluzi într-o formulă ca o locaţie

stabilită, ci ca o locaţie relativă. Acest tip de referire te ajută să eviţi crearea repetată a aceleiaşi

formule. Poţi copia formula şi referinţele la celulă se vor ajusta în mod automat.

Câteodată este necesar însă să te referi la o aceeaşi celulă din foaia de calcul, în fiecare copie a

formulei. În acest caz trebuie să foloseşti referinţe absolute.

Referinţe absolute. Dacă nu doreşti ca programul Excel să ajusteze automat referinţele atunci când

copiezi o formulă într-o altă celulă, atunci trebuie să foloseşti referinţe absolute. De exemplu, dacă ai

achiziţionat căteva produse, cu preţul în dolari, şi vrei să transformi valoarea în lei la cursul zilei,

referinţa la celula care conţine valoarea dolarului la cursul zilei trebuie să fie o referinţă absolută.

Referinţe mixte. Este posibil ca, uneori, într-o formulă să fie nevoie de re f e r in ţ e m ix t e .

Referinţele mixte conţin adrese de celule absolute şi relative (exemplu: A$1, $A1). De exemplu, când

creezi o formulă în care vrei să înmulţeşti valorile de pe o anumită coloană cu valorile aflate pe un

anumit rând vei utiliza referinţe mixtă cu o coloană fixă şi un rând relativ pentru deînmulţit şi o

coloană relativă şi un rând absolut pentru înmulţitor.

Foprmulă eronată. Nefolosind referinţe absolute, citeşte

valoarea dolarului de la altă

locaţie.

Formulă corectă. Valoarea este

citită tot timpul

din celula A3.

190

În imaginea care urmează poţi urmări modificarea formulelor ca urmare a copierii lor în alte locaţii.

Pentru a schimba tipul de referinţă trebuie să parcurgi paşii:

Execută click pe celula care conţine formula ale cărei referinţe doreşti să le modifici.

În bara de formule, execută click pe referinţa de celulă pe care doreşti să o modifici.

Apasă tasta F4 succesiv până când referinţa devine de tipul dorit. Apăsarea repetată a taste F4

parcurge toate tipurile posibile de referinţe.

Apasă tasta Enter pentru a valida modificarea.

REMEDIEREA ERORILOR ÎN CREAREA FORMULELOR Programul Excel corectează, în general, erorile comune care apar atunci când creezi o

formulă. Atunci când introduci incorect o formulă apare o casetă care te atenţionează că

ai greşit şi îţi propune o modificare. Această facilitate se numeşte Formula AutoCorrect.

Dacă eşti de acord cu propunerea este suficient să apeşi pe butonul Yes şi corectura se

face automat. Dacă nu eşti de acord cu propunerea programului atunci apeşi butonul No

şi corectura o realizezi manual. Dacă optezi să corectezi singur formula atunci trebuie să

verifici:

191

1. Dacă parantezele sunt pereche. Atunci când creezi o formulă Excel afişează

parantezele în culori, după cum sunt introduse.

2. Dacă ai folosit semnul (:) pentru a separa referinţa de început de domeniu de cea de

sfârşit de domeniu (vezi subcapitolul “Operatori în formule”).

3. Dacă ai introdus toate argumentele cerute de funcţie sau dacă ai introdus mai multe

argumente decât era necesar.

4. Dacă nu ai creat mai mult de şapte nivele de imbricare a funcţiilor în interiorul unei

formule (vezi capitolul “Crearea funcţiilor imbricate”.

5. Dacă faci referire la alte nume de foi de calcul sau alţi regiştri de calcul care conţin

spaţii şi alte caractere speciale. În cazul în care există astfel de caractere este necesar ca

acestea să fie marcate de semne de apostrof („).

6. Dacă, în cazul în care ai folosit referinţe externe, ai inclus numele şi calea către

registrul de calcul la care se face referirea

(=AVERAGE('[2 III salarii 2002.xls]Februarie'!$H$5:$H$11).

7. Dacă ai formatat numerele atunci când ai creat formula. În formule, numerele nu se

formatează (nu se folosesc separatorii de mii).

Cele mai uzuale mesaje care pot apărea le găseşti menţionate în continuare.

EROAREA #####

Această eroare apare atunci când celulele conţin numere, date sau ore care depăşesc

lăţimea coloanei sau când celulele conţin date şi/sau ore care produc numere negative.

Cauze posibile Sugestii de remediere

Numărul depăşeşte lăţimea coloanei

Redimensionează coloana

Schimbă formatul numărului (spre exemplu decrementează

numărul de zecimale)

S-a extras o dată sau oră ulterioare

dintr-o dată sau oră anterioare

Dacă formula este corectă, schimbă modul de afişare al

rezultatului formatând celula cu un format care nu este de

tip dată sau oră

EROAREA #VALUE!

Această eroare apare atunci când este folosit un tip greşit de argument sau de operand sau

facilitatea Formula AutoCorrect nu poate corecta formula.

Cauze posibile Sugestii de remediere

Ai introdus text atunci când în

formulă trebuia introdus număr sau

valoare logică. Excel nu poate

translata textul în formatul corect de

dată.

Asigură-te că formula sau funcţia foloseşte operanzii sau

argumentele cerute şi că celulele referite în formulă conţin

date valide (dacă celula A1 conţine un număr iar celule A2

conţine un text, prin însumarea celor doi operanzi se va

returna valoare de eroare #VALUE!).

Ai editat incorect un domeniu

matrice.

Selectează domeniul matricial de celule, apasă tasta F2

pentru a edita formula şi apasă combinaţia

CTRL+SHIFT+ENTER.

Ai introdus un domeniu matricial ca

şi referinţă de celulă, formulă sau

funcţie.

Asigură-te că domeniul matricial nu este o referinţă, o

formulă sau o funcţie. Vezi capitolul „Termeni de bază”

Ai introdus un domeniu de celulele

într-o formulă care necesita o

valoare, nu un domeniu.

Schimbă domeniul cu o singură valoare.

Ai rulat o macrocomandă care

introduce o funcţie ce întoarce ca

rezultat #VALUE!.

Asigură-te că funcţia nu foloseşte un argument incorect.

EROAREA #DIV!

Această eroare apare atunci când formula conţine o împărţie la zero.

Cauze posibile Sugestii de remediere

192

Ai folosit referinţe de celulă care

conţine valoarea zero sau nu are

conţinut, ca divizor.

Schimbă referinţa de celulă sau introdu o altă valoare decât

zero în celula folosită ca divizor. Pentru a preveni

împărţirea la zero foloseşte funcţia IF

(IF(B1=0, „ ”,A1/B1)).

Ai introdus o formulă care foloseşte

explicit împărţirea la zero (=5/0).

Schimbă divizorul cu alt număr decât zero.

Ai rulat o macrocomandă care

foloseşte o funcţie sau o formulă care

returnează #DIV/0!.

Asigură-te că divizorul din formulă nu este zero sau spaţiu

liber.

EROAREA #NAME

Această eroare apare atunci când programul Excel nu recunoaşte text într-o celulă.

Cauze posibile Sugestii de remediere

Ai folosit un nume de domeniu sau

de celulă care nu există sau care a

fost şters.

Asigură-te că numele există. Execută secvenţa

Insert/Name/Define. Dacă numele nu este în listă,

adaugă-l.

Nume incorect scris. Verifică ortografia sau inserează numele corect executând

secvenţa Insert/Name/Paste; în caseta Paste Name

execută click pe numele dorit şi apasă pe butonul OK.

Ai folosit un titlu într-o formulă. Execută secvenţa Tools/Options/Calculation.

Selectează opţiunea Accept labels in formula.

Ai folosit incorect numele unei

funcţii.

Corectează ortografia numelui funcţiei.

Ai introdus text într-o formulă fără

a-l închide între ghilimele („ ”).

Excel încearcă să interpreteze

intrarea ca un nume chiar dacă tu l-ai

introdus ca text.

Închide textul între ghilimele.

Ai omis semnul (:) când ai făcut

referire la un domeniu.

Asigură-te că toate referirile la domenii de celule conţin (:).

EROAREA #N/A

Această eroare apare atunci când o valoare nu este disponibilă într-o funcţie sau formulă.

Cauze posibile Sugestii de remediere

Ai folosit o formă inadecvată a

argumentului lookup_value al

funcţiilor HLOOKUP, LOOKUP,

VLOOKUP.

Asigură-te că argumentul are tipul corect de valoare. Spre

exemplu, este o valoare sau o referinţă la o celulă şi nu o

referinţă de domeniu.

Ai folosit funcţiile HLOOKUP,

LOOKUP, VLOOKUP fără să sortezi

tabelul iniţial.

Pentru a găsi o valoare exactă a argumentului poţi să setezi

range_lookup = FALSE. Dacă doreşti o valoare apropiată

trebuie să sortezi tabelul şi apoi să creezi formula din nou.

Ai omis unul sau mai multe argumente

atunci când ai creat funcţia.

Introdu toate argumentele.

Ai rulat o macrocomandă care

introduce o funcţie ce are ca rezultat

#N/A.

Asigură-te că argumentele funcţiei sunt corecte şi la locul

care trebuie.

EROAREA #REF!

Această eroare apare atunci când o referinţă de celulă nu este validă.

Cauze posibile Sugestii de remediere

Ai şters sau ai mutat celulele la care se

face referire în alte formule

Schimbă formula sau restaurează celulele executând Undo

Ai rulat o macrocomandă care

introduce o funcţie care returneză

#REF!

Verifică dacă un argument al funcţiei se referă la o celulă

sau un domeniu invalid.

Ai folosit o referinţă „la distanţă” la o Porneşte aplicaţia.

193

Cauze posibile Sugestii de remediere

aplicaţie care nu rulează.

EROAREA #NUM

Această eroare apare atunci când apare o problemă cu un număr într-o formulă sau

funcţie.

Cauze posibile Sugestii de remediere

Ai folosit un argument neacceptat

într-o funcţie care cere argument

numeric.

Asigură-te că argumentul folosit are tipul corect.

Ai folosit o funcţie care iterează, de

exemplu IRR sau RATE, şi funcţia nu

poate să găsească un rezultat.

Foloseşte o altă valoare de start pentru funcţie.

Ai introdus o formulă care returnează

un număr care este prea mare sau prea

mic pentru a fi reprezentat de Excel.

Schimbă formula astfel încât rezultatul să fie între ..... şi

între ....... .

EROAREA #NULL!

Această eroare apare atunci când specifici intersecţia a două arii care, de fapt, nu se

intersectează.

Cauze posibile Sugestii de remediere

Ai folosit un domeniu incorect sau o

referinţă incorectă de celulă.

Ca să te referi la două arii care nu se intersectează foloseşte

separatorul (,). De exemplu, într-o formulă

SUM(A1:A10,C1:C10) dacă nu este pus operatorul (,)

funcţia încearcă să adune numai celulele pe care le au în

comun cele două domenii, acestea neexistând rezultatuleste

eroarea #NULL!

4.14. CREAREA DIAGRAMELOR În general, diagramele se crează atunci când se doreşte o reprezentare grafică (în imagini)

a datelor cuprinse în tabele create. Pentru a crea diagrame trebuie apelată aplicaţia Chart

Wizard.

CREAREA DIAGRAMELOR UTILIZÂND APLICAŢIA CHART WIZARD

Aplicaţia Chart Wizard (Expert diagramă) îţi permite să creezi, pas cu pas, o diagramă

şi oferă opţiuni care să te ajute să modifici diagrama după cerinţele tale. Poţi reveni

oricând să modifici diagrama, după ce ai creat-o. După ce ai creat tabelul sursă – care

conţine informaţia ce urmează a fi reprezentată grafic – apelează aplicaţia Chart Wizard

pentru a crea diagrama dorită. Aplicaţia are anumite tipuri prestabilite de diagrame din

care poţi alege acel tip care oferă o reprezentare cât mai apropiată de cerinţă.

Pentru a crea o diagramă trebuie să execuţi paşii:

Crează tabelul pe care doreşti să-l reprezinţi grafic.

Selectează tabelul sau numai ceea ce vrei să reprezinţi din componenţa

tabelului.

Execută secvenţa Insert\Chart sau execută click pe butonul Chart

Wizard de pe bara standard. Se deschide caseta de dialog Chart Wizard.

194

Fişa Standard Types (Modele

standard) conţine modele standard de

diagrame cărora este necesar să le aplici

diferite formate şi opţiuni, cum ar fi:

etichete sau culori care doreşti să apară

pe diagramă.

Fişa Custom Types (Modele

Personalizate) conţine modele de

diagrame personalizate care sunt

similare cu un şablon sau un stil şi

conţin formate adiţionale şi opţiuni de

diagramă. Poţi salva diagramele

personalizate sau poţi crea altele noi.

77. Trebuie să parcurgi paşii din

casetele de dialog ale aplicaţiei Chart

Wizard completând orice detalii în funcţie de cerinţe. Casetele de dialog ale aplicaţiei Chart

Wizard sunt prezentate în subcapitolele care urmează. Selectarea tipului de diagramă

Primul pas în crearea unei diagrame este alegerea tipului diagramei. Pentru a utiliza unul

din tipurile predefinite de diagramă trebuie să execuţi click pe unul din tipurile de

diagrame (Chart Type) din secţiunea din stânga a primei casete de dialog. Aplicaţia

Excel oferă o gamă largă de tipuri de diagrame, tipuri pe care le găseşti enumerate în

continuare.

Diagrame pe coloane (Column). O diagramă pe coloană are bare verticale şi este reprezentată

fără continuitate în timp. Acest tip se utilizează, în general, pentru prezentarea comparativă a

datelor.

Un tip important de diagramă pe coloane este cel p e co loane s t ra t i f i ca t e . O astfel de

diagramă este potrivită atunci când doreşti să ştii cât mai este de realizat până la un plafon

maxim şi cât s-a realizat până la momentul creării diagramei.

195

Diagrame cu bare (Bar). O diagramă cu bare este similară uneia pe coloane prin faptul că

reprezintă barele ca elemente separate, însă ea trasează barele în format orizontal. Barele pot fi

aşezate alăturat, în straturi sau 3D (viziune în spaţiu). Diagramele cu bare sunt foarte utile

pentru afişarea măsurătorilor, ca de exemplu, procentul de finalizare a unui anumit proiect

Diagrame linie (Line). Acest tip de diagrame este foarte potrivit pentru măsurarea sau

reprezentarea datelor în timp, în mod continuu. Ele realizează combinaţii bune cu diagramele

pe coloană sau pe linii multiple. De asemenea, diagramele linie sunt excelente pentru

prezentarea informaţiei ce implică tendinţe sau modificări în timp cu unul sau două seturi de

date.

196

Diagrame cu structură radială (Pie). Diagramele cu structură radială sunt folosite pentru

prezentarea unui procent dintr-un întreg. Tipurile de diagramă cu structură radială disponibile

sunt 2D standard, 2D descompusă, 3D, 3D descompusă, radială din radială – care extrage un

subset al unui sector – şi bară din structură radială – care extrage un subset şi îl reprezintă sub

forma unei diagrame cu coloane suprapuse.

Diagrame de tip inelar (Doughnut). Diagramele de tip inelar sunt variaţii ale diagramelor cu

structură radială. Diferenţa constă în faptul că diagramele inelare sunt pentru mai multe seturi

de date – oarecum asemănătoare reprezentării mai multor structuri radiale, una peste cealaltă.

197

Diagrame prin puncte (Scatter). Diagramele prin puncte sunt folosite pentru prezentarea

datelor pe intervale inegale de timp. Acest tip de diagramă este cel mai des întâlnit în

activităţile ştiinţifice şi inginereşti.

Diagrame stratificate (Area). Diagramele stratificate se utilizează asemănător diagramelor

linie prin faptul că acestea reprezintă datele în timp într-o manieră continuă. Singura diferenţă

este că zona de sub linie este umplută.

198

Diagrame radar (Radar). Diagramele radar prezintă relaţiile dintre seturi separate de date.

Relaţia este prezentată în raport cu o serie întreagă, similar modului în care diagramele de tip

inelar reprezintă datele dintr-o serie comparativ cu seria întreagă.

Diagrame suprafaţă (Surface). Diagramele suprafaţă măsoară două variabile sub forma unei

hărţi topografice, oferind o reprezentare 3D a valorilor înalte şi joase. Există două tipuri de

diagramă suprafaţă, cu două variante pentru fiecare tip.

199

Diagrame cu bule (Bubble). Diagramele cu bule compară valorile în seturi de câte trei.

Primele două seturi sunt folosite în diagramă, al treilea determinând dimensiunea bulelor.

Diagrame stoc (Stock). Diagramele stoc sunt create, prin definiţie, pentru piaţa bursieră şi au

patru variante:

minim-maxim-închidere

deschidere-minim-maxim-închidere

volum-maxim-minim-închidere

volum-deschidere-maxim-minim-închidere

200

Diagrame cilindru, con şi piramidă. Diagramele cilindru, con şi piramidă sunt diagrame 3D

cu formă unică.

201

4.15. Tema de casa

1. Realizaţi următoarele tabele în Excel:

Nr. Crt.

Produse

Pret produs/ Ianuarie (RON)

Scumpiri Valoarea (in RON) a

scumpirii faţă de luna ianuarie

Februarie Martie Aprilie Mai

2% 3% 2% 4%

1 Paine 1

2 Lapte 2

3 Ulei 7

4 Carne 12

5 Oua 0,3

Nr. Crt. Localitate

Nr. persoane cu drept de vot

Nr. participanti

la vot

Procent participare

Procent neparticipare

1 A 2200 1600

2 B 6300 5600

3 C 6100 5700

4 D 8200 7100

Total

- inseraţi formule cu ajutorul cărora să faceţi calculele în coloanele libere;

- realizaţi un grafic pentru primul tabel, în care să reprezentaţi coloanele: Produse şi

Valoarea scumpirii (Titlu: Valoarea scumpirii între Ianuarie – Mai 2008; X =

Produse; Y = Valoarea scumpirii);

- realizaţi un grafic pentru al 2-lea tabel în care să reprezentaţi coloanele Localitate şi

Procent Participare (Titlu: Participare la vot; X = Localitatea; Y = Procentul de

participare).

2. Alegeţi răspunsul corect

1. Fişierele din Excel se numesc:

a) Registre de calcul;

b) Foi de calcul;

c) Ferestre de calcul;

d) Celule de calcul.

2. Workbook înseamnă:

a) Foi de calcul;

b) Foi de diagrame;

c) Registru de lucru;

d) Grafic.

3. Sheet înseamnă:

a) Foaie cu diagramă;

b) Foaie de calcul;

c) Registru de lucru;

d) Fişier Excel.

202

4. Coloanele în Excel se numerotează cu:

a) Cifre romane;

b) Litere mari;

c) Cifre arabe;

d) Nici una din cele de mai sus.

5. Liniile (rândurile) în Excel se numerotează cu:

a) Cifre romane;

b) Litere mari;

c) Cifre arabe;

d) Nici una din cele de mai sus.

6. Celula B7 se găseşte la:

a) Intersecţia liniei B cu coloana 7;

b) Intersecţia liniei 7 cu coloana B;

c) Intersecţia liniei 7 cu coloana 7;

d) Intersecţia liniei B cu coloana B;

7. Programul Excel se deschide iniţial cu:

a) 1 foaie de calcul;

b) 2 foi de calcul;

c) 3 foi de calcul;

d) 4 foi de calcul.

8. Fiecare foaie de calcul conţine:

a) 200 de coloane;

b) 256 de coloane;

c) 300 de coloane;

d) 356 de coloane.

9. Fiecare foaie de calcul conţine:

a) peste 55.000 de linii;

b) peste 65.000 de linii;

c) peste 75.000 de linii;

d) peste 85.000 de linii.

10. Îmbinarea mai multor celule se face cu ajutorul butonului:

a) b) c) d)

11. Inserarea unei diagrame (grafic) se face cu ajutorul butonului:

a) b) c) d)

12. Înainte de scrierea unei formule matematice într-o celulă se pune semnul:

a) = b) + c) / d) ?

13. Inserarea unei funcţii în Excel se face cu ajutorul butonului:

a) b) c) d)

14. Calcularea unei sume în Excel se face cu ajutorul butonului:

203

a) b) c) d)

15. Funcţia SUM calculează:

a) Media aritmetică;

b) Procentul dintr-un număr;

c) Suma unor celule, linii, coloane;

d) Maximul dintre mai multe numere.

16. Funcţia AVERAGE calculează:

a) Media aritmetică;

b) Procentul dintr-un număr;

c) Suma unor celule, linii, coloane;

d) Maximul dintre mai multe numere.

17. Funcţia PMT este o funcţie:

a) Matematică;

b) Financiară;

c) Statistică;

d) Nici una dintre cele enumerate.

18. Opţiunea Validare date se găseşte în meniul:

a) Inserare;

b) Format;

c) Instrumente;

d) Date.

19. Funcţia PRODUCT calculează:

a) Diferenţa unor numere;

b) Produsul unor numere;

c) Media aritmetică a unor numere;

d) Suma unor numere.

20. Formatarea numerelor conţinute în celule se face executând paşii:

a) Clic-dreapta pe celula respectivă sau pe selecţia mai multor celule Formatare celule

Număr;

b) Clic-dreapta pe celula respectivă sau pe selecţia mai multor celule Formatare

celule Hyperlink;

c) Clic-dreapta pe celula respectivă sau pe selecţia mai multor celule Formatare celule

Modele;

d) Clic-dreapta pe celula respectivă sau pe selecţia mai multor celule Formatare celule

Protecţie.

21. Formula =SUM(A1:A6)/6 are ca efect:

a) Însumarea (adunarea) numerelor din celulele A1, A2, … , A6;

b) Împărţirea la 6 a fiecărui număr din celulele de la A1 la A6;

c) Calcularea mediei aritmetice a numerelor din celulele A1, până la A6;

d) Înmulţirea numerelor cuprinse în celulele de la A1 la A6.

22. Funcţia =IF(B121000; 75%; 50%) se traduce prin:

a) Dacă numărul din celula B12 este mai mare decât 1000 atunci afişează 75%, dacă nu

afişează 50%;

b) Dacă numărul din celula B12 este mai mare decât 1000 atunci afişează 50%, dacă nu

afişează 75%;

c) Dacă numărul din celula B12 este mai mare decât 1000 atunci calculează 75% din el;

204

d) Dacă numărul din celula B12 este mai mare decât 1000 atunci calculează 50% din el;

23. Alinierea orizontală, verticală şi încadrarea textului se face astfel:

a) Clic-dreapta pe celula respectivă Formatare celule Font;

b) Clic-dreapta pe celula respectivă Formatare celule Bordură;

c) Clic-dreapta pe celula respectivă Formatare celule Aliniere;

d) Clic-dreapta pe celula respectivă Formatare celule Modele.

24. Salvarea unui fişier Excel se face din meniul:

a) Inserare;

b) Vizualizare;

c) Editare;

d) Fişier.

25. Umplerea unor celule selectate cu o culoare se face folosind butonul:

a) b) c) d)

26. Alegerea culorii fontului într-o celulă sau mai multe celule selectate se face cu ajutorul

butonului:

a) b) c) d)

27. Afişarea unui anumit număr de zecimale pentru un număr dintr-o celulă sau mai multe celule

se face urmând paşii:

a) Clic-dreapta pe celula respectivă sau pe selecţia mai multor celule Formatare celule

Număr Număr de zecimale;

b) Clic-dreapta pe celula respectivă sau pe selecţia mai multor celule Formatare celule

Aliniere Număr de zecimale;

c) Clic-dreapta pe celula respectivă sau pe selecţia mai multor celule Formatare celule

Modele Număr de zecimale;

d) Această operaţie nu este posibilă.

28. Pentru a insera pe o linie sau pe o coloană o serie se parcurg etapele:

a) Inserare Umplere Serie;

b) Editare Umplere Serie;

c) Vizualizare Umplere Serie;

d) Format Umplere Serie.

29. Extensia unui fişier Excel este:

a) .doc

b) .ppt

c) .xls

d) .mp3

30. Aplicarea bordurilor unui tabel se poate face cu ajutorul butonului:

a) b) c) d)

205

5. Prezentări - POWER POINT

Obiective:

Lansarea şi închiderea aplicaţiei;

Cunoaşterea noţiunilor de bază necesare creării

unei prezentări;

Salvarea prezentărilor;

Utilizarea efectelor vizuale;

Posibilităţile de procesare a textului din cadrul unei

prezentări;

Tipărirea prezentărilor.

5.1. CREAREA UNEI PREZENTĂRI FOLOSIND TEMPLATE-URI Dacă ştii exact ce doreşti să spui în cadrul prezentării în loc să apelezi la rutina

AutoContent Wizard poţi apela la Templete-urile care stabilesc aspectul diapozitivelor.

Un Template sau şablon este un set de formatări predefinite puse la dispoziţie de

aplicaţia Power Point care încorporeză diferite combinaţii grafice, tipografice şi de efecte

speciale. În fereastra de dialog care se deschide odată cu lansarea aplicaţiei trebuie să

bifezi opţiunea Design Template şi să efectuezi clic pe butonul OK.

Aceasta are ca efect deschiderea casetei de dialog New Presentation. Dacă execuţi clic pe

fişa Design Templates se afişează opţiunile pentru şabloane.

206

Când selectezi un anume şablon în caseta Preview din dreapta vezi cum arată acel model.

Acesta devine valabil pentru prezentarea ta în momentul în care execuţi clic pe butonul

OK.

Se deschide o nouă fereastră de dialog denumită New Slide.

În partea stângă a ferestrei se află caseta Choose an AutoLayout care-ţi pune la

dispoziţie toate machetele de diapozitive pe care le poţi folosi. Pentru a selecta un model

execută clic pe modelul de machetă care corespunde cel mai bine cerinţelor tale.Odată

ales modelul execută clic pe butonul OK. În acest moment se deschide fereastra

corespunzătoare unei noi prezentări.

Din acest moment macheta diapozitivului este pregătită şi poţi să te ocupi de conţinutul

prezentării.

207

CREAREA UNEI PREZENTĂRI ÎN ALB Dacă te decizi să creezi o prezentare în alb, fără alt ajutor din partea aplicaţiei Power

Point execută clic pe butonul Blank presentation şi apoi pe OK.

Se deschide o fereastră de dialog New Slide care îţi oferă posibilitatea alegerii tipului de

slide pe care îl foloseştii. Pentru început alege slide-ul care este implicit selectat, cel în

care editezi titlul prezentării. Acest lucru îl faci executând clic pe butonul OK.

O altă modalitate de a începe crearea unei prezentări în alb (dacă aplicaţia Power Point

este lansată) este să deschizi meniul File şi să selectezi New. Execuţi clic pe fişa General

(dacă nu este selectată implicit) şi execută dublu clic pe pictograma Blank Presentation

(sau apeşi butonul OK). Apare caseta de dialog New Slide de unde selectezi primul tip de

slide, pentru a da numele (titlul) prezentării.

Indiferent care dintre aceste metode a-i alege, rezultatul este afişarea primului slide, cel în

care introduci titlul prezentării.

208

Execută clic în dreptunghiul gri unde este mesajul Click to add title sau în zona de editare

din partea stângă a ecranului şi introdu titlul prezentării. În momentul în care termini de

editat acest titlu, execută un clic în zona de editare a subtitlului, în caseta cu mesajul

Click to add subtitle. Dacă lucrezi în zona de editare, după scrierea titlului apasă tasta

Enter şi apoi butonul Demote pentru scrierea subtitlului (altfel vei scrie titlul celui de-al

doilea slide).

Mai multe amănunte în lecţia 2 „Inserarea de noi slide-uri”.

DEFINIREA PARAMETRILOR PAGINII

În momentul în care creezi o nouă prezentare parametrii paginii sunt preluaţi automat din

modelul de prezentare pe care-l alegi în caseta de dialog New sau din fişierul model numit

Blank presentation, în cazul în care ai folosit butonul New din bara standard.

Aceşti parametri pot fi modificaţi în orice moment în timpul creării prezentării. Dacă ştii

exact de la început cum doreşti să arate întreaga prezentare, la ce dimensiuni creezi

diapozitivele, pentru ce tip de afişare şi care sunt dimensiunile paginii pe care tipăreşti

prezentarea este indicat ca aceşti parametri să-i defineşti de la început.

Parametrii paginii poţi să-i modifici din caseta de dialog Page Setup, pe care poţi să o

apelezi cu comanda Page Setup din meniul File.

209

Opţiunea Slides sized for: îţi permite să stabileşti pentru ce fel de prezentare

dimensionezi diapozitivele. În mod implicit diapozitivele sunt dimensionate pentru

prezentarea pe ecran. Din lista ascunsă poţi selecta şi alte tipuri de prezentări pentru care

trebuie să dimensionezi diapozitivele cum ar fi : prezentare cu diapozitive de 35mm,

prezentare tip Banner, prezentare tip A4, etc.

Pentru fiecare tip de prezentare ales diapozitivele au dimensiunile implicite puse la

dispoziţie de aplicaţie. Dacă doreşti să modifici aceste dimensiuni ai la dispoziţie caseta

Width care îţi permite să modifici lăţimea diapozitivului din săgeţile de incrementare şi

decrementare până la dimensiunea dorită. Dacă doreşti să modifici şi înălţimea

diapozitivului poţi face acest lucru în caseta Height utilizând săgeţile de incrementare şi

decrementare.

Caseta Number slides from îţi dă posibilitatea să stabileşti de la ce număr vrei să înceapă

numerotarea diapozitivelor. În mod implicit numerotarea diapozitivelor începe cu 1. Din

săgeţile de incrementare şi decrementare poţi modifica numărul de începere a

numerotării.

Orientarea diapozitivelor se schimbă din caseta Orientation, opţiunea Slides.Acestea se

pot aşeza Portrait ( în orientare pe verticală ) sau Landscape (în orientare pe orizontală).

Implicit diapozitivele sunt orientate Landscape. Dacă vrei să schimbi orientarea bifează

opţiunea Portrait.

Orientarea însemnărilor, rezumatului prezentării şi a colajelor se schimbă din caseta

Orientation, opţiunea Notes, handouts & outline. Acestea se pot aşeza Portrait ( în

orientare pe verticală ) sau Landscape (în orientare pe orizontală). Acestea sunt implicit

orientate Portrait. Dacă vrei să schimbi orientarea bifează opţiunea Landscape.

Toate modificările pe care le faci asupra parametrilor paginii devin valabile după ce

execuţi OK.

210

UNELTE DE NAVIGARE PE ECRAN O categorie importantă de unelte de navigare pe ecran, alături de tastatură, este

reprezentată de barele de derulare orizontală şi verticală. În imaginea de mai jos găseşti

informaţii despre uneltele de navigare pe ecran.

Butonul de deplasare în sus care apare atât în panoul pentru rezumat cât şi în panoul

pentru diapozitive te ajută să te deplasezi cu o linie mai sus în cadrul rezumatului, fie cu

un slide mai sus în cadrul slide-urilor. Dacă ţii apăsat acest buton derularea spre sfârşitul

prezentării se face rapid.

Butonul de deplasare în jos care apare atât în panoul pentru rezumat cât şi în panoul

pentru diapozitive te ajută să te deplasezi cu o linie mai jos în cadrul rezumatului, fie cu

un slide mai jos în cadrul slide-urilor. Dacă ţii apăsat acest buton derularea spre începutul

prezentării se face rapid.

Bara de derulare orizontală - situată la baza ferestrei te ajută să te deplasezi stânga –

dreapta într-o prezentare care nu intră în totalitate pe un ecran.

Barele de derulare verticale – situate fie în dreapta panoului pentru rezumat, fie în dreapta

panoului pentru slide-uri te ajută să te deplasezi în direcţia sus-jos fie în cadrul

rezumatului, fie în cadrul slide-urilor.

Cursorul de derulare - îţi va indica poziţia curentă în cadrul prezentării. Prin procedeul

„click and drag” (trage şi plasează) cursorul de derulare te ajută să navigi pe verticală.

Butonul Previous Slide - te ajută să faci saltul la slide-ul anterior din prezentare.

Butonul Next Slide - te ajută să faci saltul la slide-ul următor din prezentare.

Bara de

derulare

orizontală

Buton de

deplasare

în sus

Bară de

derulare

verticală

pentru

rezumat

Cursor de

derulare

verticală

pentru

slide-uri

Buton de

deplasare

în jos

Buton de

depasare la

slide-ul

anterior

Buton de

deplasare la

slide-ul

următor

211

Pe lângă aceste unelte de navigare ai la dispoziţie şi tastele cu acţiune bine definită sau

combinaţii ale acestora. Tasta sau

combinaţii

de taste

Descrierea acţiunii

Tasta sau

combinaţii de

taste

Descrierea acţiunii

↓ Deplasarea cu o linie mai jos

când editezi prezentarea End

La sfârşitul liniei curente în

timpul editării prezentării

↑ Deplasarea cu o linie mai sus

când editezi prezentarea Page Up Un ecran sau un slide în sus

→ Deplasarea cu un caracter la

dreapta când editezi rezentarea Page Down Un ecran sau un slide în jos

← Deplasarea cu un caracter la

stânga când editezi prezentarea CTRL+Home Salt la începutul prezentării

Home La începutul liniei curente în

timpul editării prezentării CTRL+End Salt la sfârşitul prezentării

INSERAREA DE NOI SLIDE-URI Poţi insera un slide într-o prezentare în orice moment şi în orice poziţie. Pentru aceasta

urmează paşii următori:

Selectează slide-ul după care doreşti să faci inserarea.

Alege din meniul Insert opţiunea New Slide.

Se deschide caseta de dialog New Slide.

Execută clic pe modelul de slide care vrei să-l inserezi

Apasă apoi butonul OK şi aplicaţia PowerPoint inserează slide-ul care l-ai ales

în poziţia care o stabileşti.

Execută clic pe

acest buton când

vrei să inserezi

un slide nou

212

ADĂUGAREA UNOR SLIDE-URI DIN ALTĂ PREZENTARE Există posibilitatea de a insera câteva sau toate slide-urile dintr-o prezentare în

prezentarea curentă. Pentru aceasta:

Deschide prezentarea în care doreşti să inserezi slide-urile.

Selectează slide-ul după care doreşti să faci inserarea noilor slide-uri.

Din meniul Insert alege opţiunea Slides from Files.

Cu ajutorul butonului Browse afişează caseta Browse care iţi permite să cauţi

prezentarea ce conţine slide-urile care doreşti să le inserezi în prezentarea curentă.

În fereastra Slide Finder apar slide-urile de prezentare. Poţi vizualiza aceste

slide-uri sub forma de imagini sau poţi vedea în partea dreaptă a acestei ferestre o

lista cu toate titlurile slide-urilor şi cu o fereastră de previzualizare.

Execută clic pe slide-urile care doreşti să le inserezi şi apoi apasă butonul

Insert. Dacă doreşti să inserezi toate slide-urile atunci poţi să apeşi butonul Insert

All.

După inserare execută clic pe butonul Close şi slide-urile apar în prezentarea

pe care ai ales-o anterior.

EDITAREA TEXTULUI ÎNTR-UN SLIDE Utilizând Design Templates în lecţia precedentă ai creat deja o prezentare simplă sau una

mai complexă, pe baza unui şablon de proiectare, deci pe ecran ai cel puţin un slide pe

care-l poţi edita.

213

În funcţie de modul de vizualizare în care lucrezi, modul în care poţi face editarea

textului este puţin diferit.

EDITAREA TEXTULUI ÎN MODUL DE VIZUALIZARE OUTLINE

Panoul Outline îţi asigură cel mai uşor mod de editare. Execută clic în structura slide-ului

pentru a muta indicatorul mouse-ului acolo unde doreşti să editezi (în zona de titlu sau în

cea de conţinut, imediat lângă numărul slide-ului) şi apoi introdu textul de la tastatură.

Poţi să redimensionezi fereastra de editare cu ajutorul barei de dimensionare, în funcţie de

lungimea textului.

Este de remarcat faptul că poţi scrie fie în partea dreaptă, direct pe slide, fie în partea

stângă a ecranului, în zona de editare. Locul îl stabileşti prin executarea unui clic cu

mouse-ul. În mod curent editarea se face în partea stângă. Primul rând pe care îl introduci

este titlul slide-ului.

Dacă apeşi tasta Enter, automat se creează un slide nou şi textul pe care îl introduci în

continuare este titlul celui de-al doilea slide. Pentru a nu se întâmpla acest lucru, după

apăsarea tastei Enter apasă butonul Demote de pe bara Outline. Textul introdus nu mai

este titlul celui de-al doilea slide, ci textul de conţinut al primului.

Cu ajutorul butoanelor Demote şi Promote

poţi să modifici în orice moment nivelul

textului în structură. Dacă textul este deja scris, îl selectezi şi execuţi clic pe unul dintre

cele două butoane, ceea ce are ca efect mutarea pe un nivel superior (spre stânga) sau pe

un nivel inferior (spre dreapta).

Dacă doreşti să introduci text într-un slide creat anterior, care conţine deja text,

poziţionezi punctul de inserare (cursorul) în locul unde vrei să mai adaugi text (execuţi un

singur clic în acel loc) şi tastezi textul.

În timp ce lucrezi ai posibilitatea să muţi un paragraf deja scris mai sus sau mai jos în

structură astfel: îl selectezi şi execuţi clic pe unul din butoanele Move Up sau Move

Down

.

EDITAREA TEXTULUI ÎN PANOUL SLIDE

Poţi edita text şi în panoul Slide. Execută clic în zona de titlu sau în cea de editare text şi

poţi începe tastarea textului dorit. Zona selectată este încadrată de un marcaj gri care-ţi

indică dimensiunea textului pe care îl poţi introduce în acel diapozitiv. Acest chenar nu

apare pe slide în momentul rulării sau la tipărire, ci numai în timpul editării.

214

5.2. METODE DE TRANZIŢIE ÎNTRE SLIDE-URI Orice prezentare conţine mai multe diapozitive, prin structura cărora trebuie să navigi la

un moment dat. Selectarea diapozitivului este determinată de modul de vizualizare pe

care îl utilizezi.

Dacă ai afişat panoul Outline, cel mai uşor este să parcurgi structura şi să

execuţi clic pe textul diapozitivului pe care îl doreşti.

În modul de vizualizare Slide Sorter execută clic pe slide-ul dorit, ceea ce are

ca efect apariţia unui chenar gros în jurul lui.

Exceptând modul de vizualizare Slide Sorter, în toate modurile de vizualizare

apasă tastele Page Down şi Page Up pentru a trece la slide-ul următor, respectiv

anterior.

Dacă nu lucrezi în modul de vizualizare Slide Sorter sau Slide Show, poţi folosi

butoanele Previous Slide sau Next Slide aflate sub bara de defilare verticală.

Butonul Previous Slide - te ajută să faci saltul la slide-ul anterior din

prezentare.

Butonul Next Slide - te ajută să faci saltul la slide-ul următor din prezentare.

Dacă deplasarea o faci cu ajutorul barei de derulare verticală, atâta timp cât ai

butonul stâng al mouse-ului apăsat pe ea, apare o casetă în care ţi se comunică

locul în care te afli în acel moment: pagina şi numele slide-ului.

215

ELIMINAREA DIAPOZITIVELOR Este posibil ca după proiectarea aplicaţiei să doreşti să elimini anumite slide-uri pe care în

momentul revizuirii le consideri ca nesemnificative. Aceasta este o operaţie simplă.

Efectuează următorii paşi:

Afişează slide-ul care vrei să-l ştergi (în modul de afişare Slide sau Notes

Pages) sau selectează slide-ul (dacă lucrezi în modul de afişare Outline sau Slide

Sorter).

Selectează meniul Edit, Delete Slide şi diapozitivul este şters.

Dacă lucrezi în modul de afişare Outline sau Slide Sorter poţi selecta slide-ul şi apasă

tasta Delete.

Dacă ai şters din greşeală un slide, poţi să anulezi operaţia de ştergere selectând Edit,

Undo sau executând clic pe butonul Undo. Dacă preferi tastatura, secvenţa de revocare se

realizează prin apăsarea tastelor Ctrl+Z.

CĂUTAREA ŞI ÎNLOCUIREA TEXTULUI Dacă ţi-ai alcătuit o prezentare, este posibil să doreşti să regăseşti anumite cuvinte fie

pentru verificarea în context, fie pentru o eventuală modificare (înlocuire) a lor.

ADĂUGAREA DE EFECTE SPECIALE Dacă creezi în Power Point o prezentare pe diapozitive de 35mm sau folii transparente

singura mişcare în prezentare va fi trecerea de la un slide la altul şi singurul sunet care

însoţeşte prezentarea este vocea ta. Crearea prezentării pe slide-uri pe calculator îţi oferă

posibilitatea însoţirii prezentării de efecte speciale şi animaţie, ceea ce sigur captează

atenţia audienţei. Pentru adăugarea de efecte sonore trebuie ca în calculator să fie

instalată o placă de sunet. Există două tipuri de efecte speciale: efecte de animaţie şi

efecte de tranziţie.

Efectele de animaţie se aplică pe conţinutul slide-ului;

Efectele de tranziţie se aplică la trecerea de la un slide la altul.

ADĂUGAREA EFECTELOR de ANIMAŢIE

Efectele de animaţie sunt de două tipuri: efecte implicite şi efecte personalizate. Efectele

implicite poţi să le aplici în toate modurile de vizualizare, iar cele personalizate doar în

modul de vizualizare Normal şi Slide. EFECTE de ANIMAŢIE IMPLICITE

Dacă vrei să aplici efecte de animaţie implicite urmează paşii:

Selectează slide-ul pe care vrei să aplici efectele de animaţie;

Execută clic pe butonul Animation Effects de pe bara de formatare sau

alege din meniul Slide Show opţiunea Preset Animation.

216

Dacă execuţi clic pe butonul Animation Effects se afişează bara de unelte

Animation Effects.

Poţi adăuga bara de animaţie selectând din meniul View, Toolbars şi executând un

clic pe Animation Effects.

Pentru a anima titlul prezentării execută clic pe butonul Animate title de pe bara

Animation Effects. Execută apoi clic pe butonul cu efectul de animaţie dorit. Execută clic

pe butonul Animation Preview pentru a vedea în fereastra Animation Preview efectul

respectiv. Fiecare buton are propriile lui efecte sonore şi de animaţie. Când aplici aceste

efecte unor zone sau unor obiecte, ele primesc un număr în caseta de editare de pe bara cu

instrumente Animation Effects. Poţi schimba ordinea lor prin schimbarea numărului. De

exemplu poţi selecta zona pentru obiecte şi să-i dai numărul 1 în caseta de editare a

numărului, apoi selectezi zona de titlu şi-i dai numărul 2. În acest fel animaţia aplicată

zonei pentru obiecte va fi primul efect aplicat, urmat de efectul aplicat pentru zona de

titlu.

217

Un obiect este orice articol dintr-un slide, cum ar fi un text, o imagine sau o diagramă.

EFECTE de ANIMAŢIE PERSONALIZATE

Dacă nici unul din efectele implicte nu corespund nevoilor tale, ai posibilitatea să creezi

alte efecte astfel: Execută clic pe butonul Custom Animation de pe bara de unelte

Animation Effects sau alege din meniul Slide Show opţiunea Custom Animation. Se

deschide caseta de dialog Custom Animation. Caseta are patru fişe:

Fişa Order & Timing îţi permite temporizarea efectelor şi să stabileşti ordinea

în care se animează obiectele de pe slide.

Secţiunea Start animation este locul unde, prin validare stabileşti dacă animaţia se face la

clic de mouse sau automat după un anumit număr de secunde stabilit de tine.

218

În secţiunea Animation order ai posibilitatea să schimbi ordinea în care apar obiectele din

slide-ul selectat cu ajutorul celor două butoane Move din partea dreaptă a secţiunii.

Fişa Effects îţi permite să adaugi efecte obiectelor selectate, să stabileşti direcţia de

aplicare a efectului şi ce sunete să le fie asociate.

După fiecare opţiune care o selectezi poţi să previzualizezi efectul de animaţie (însoţit de

efectul sonor) apăsând pe butonul Preview. Apasă butonul OK, dacă efectul este cel care-

se potriveşte cel mai bine slide-ului respectiv.

219

INTRODUCEREA DE TRANZIŢII

Tranziţiile sunt efecte vizuale şi/sau sonore care le poţi aplica la trecerea de la un slide la

altul. Tranziţiile poţi să le stabileşti în toate modurile de vizualizare, mai puţin în modul

de vizualizare Slide Show.

Când vrei să aplici efecte de tranziţie alege din meniul Slide Show opţiunea Slide

Transition sau dacă eşti în modul de vizualizare Slide Sorter apelează la butonul Slide

Transition de pe bara de unelte Slide Sorter.

Se deschide caseta de dialog Slide Transition Effects. Cu ajutorul butonului de derulare

poţi să vizualizezi şi să alegi alegi unul dintre efectele din lista ascunsă. Cu ajutorul

butoanelor radio de pe rândul următor poţi stabili viteza cu care se desfăşoară tranziţia:

Slow (încet), Medium (mediu), Fast (repede). Efectele selecţiei le vezi în zona de

previzualizare, în partea de sus a casetei. Ai posibilitatea să alegi sunetul care însoţeşte

tranziţia din lista de opţiuni aflată în secţiunea Sound, ceea ce va mări impactul asupra

auditoriului. În secţiunea Advence bifezi caseta On mouse click dacă vrei ca trecerea de

la un slide la altul să se facă numai în momentul în care execuţi clic pe butonul stâng al

mouse-ului, sau bifezi caseta Automaticaly after şi editezi numărul de secunde după care

vrei să se producă automat tranziţia (te poţi folosi de butoanele de creştere şi descreştere

din partea dreaptă a casetei de editare). Bifarea ambelor casete din secţiunea Advence are

ca efect combinarea celor două opţiuni astfel: tranziţia se efectuează la apăsarea butonului

mouse-ului sau automat după numărul specificat de secunde.

Atunci când te hotărăşti asupra tipului de tranziţie şi eventual a sunetelor care să o

însoţească poţi să o aplici numai slide-ului curent, apăsând butonul Apply sau întregii

prezentări, apăsând butonul Apply to All.

DERULAREA UNEI PREZENTĂRI După realizarea unei prezentări, trebuie s-o rulezi pe ecran sub formă de show. Aceasta

este forma finală a prezentării. Cu ajutorul combinaţiei de taste Ctrl+Home sau cu

220

ajutorul barei de derulare te poziţionezi pe primul slide. Execută clic pe butonul Slide

Show din colţul din stânga-jos al spaţiului de lucru, ceea ce va avea ca efect comutarea în

modul de afişare prezentare de diapozitive.

Aceeaşi acţiune o lansezi selectând meniului Slide Show, View Show din bara de meniuri.

Acţiunea este echivalentă şi cu apăsarea tastei funcţionale F5.

La fiecare apăsare pe butonul stâng al mouse-ului are loc trecerea la slide-ul următor.

Dacă efectele de animaţie sunt automate după apariţia slide-ului pe ecran încep să apară şi

obiectele de pe slide.

Trecerea de la un diapozitiv la altul poţi s-o faci şi prin apăsarea tastei Page Down.

Revenirea la un slide anterior o faci apăsând tasta Page Up. Dacă apeşi butonul drept al

mouse-ului pe ecranul de prezentare se afişează un meniu contextual din care poţi selecta

Previous pentru întoarcerea la slide-ul anterior, sau Next pentru trecerea la următorul.

Sigur că acest mod de tranziţie nu este recomandat în timpul prezentării în faţa unui

auditoriu.

Întreruperea derulării prezentării poţi s-o faci oricând apăsând tasta Esc. În acest fel revii

în modul de afişare în care erai în momentul apăsării butonului Slide Show.

În momentul în care ai trecut în modul de afişare Slide Show dacă mişti mouse-ul pe

suprafaţa slide-ului, în partea stângă-jos apare un buton . Dacă apeşi pe acesta se

desfăşoară pe ecran un meniu contextual.

Efectul este cel obţinut prin apăsarea butonului drept al mouse-ului. În momentul în care

execuţi clic pe butonul stâng al mouse-ului este posibil ca acest buton să dispară.

COPIEREA ŞI MUTAREA SLIDE-URILOR Poţi să utilizezi comenzile de copiere, mutare şi lipire pentru a copia sau muta slide-uri în

aceeaşi prezentare sau într-o altă prezentare.

Utilizează pentru uşurinta lucrului modul de vizualizare Slide Sorter sau

Outline View.

Selectează slide-ul sau slide-urile pe care doreşti să le copii sau să le muţi.

Din meniul Edit selectează comanda corespunzătoare acţiunii pe care doreşti să

o execuţi.

Slide-ul următor

Slide-ul anterior

Face saltul la slide-

ul care-l alegi

Încheie rularea pe

ecran

221

Dacă doreşti să lipeşti slide-ul într-o altă prezentare deschide prezentarea

respectivă.

În modul de vizualizare Slide Sorter selectează slide-ul după care doreşti să

plasezi slide-ul. În modul de vizualizare Outline View mută punctul de inserare la

sfârşitul textului din slide-ul după care doreşti să inserezi slide-ul mutat sau copiat.

Alege apoi din meniul Edit comanda Paste şi slide-ul este copiat sau mutat în

noua locaţie.

REARANJAREA SLIDE-URILOR FOLOSIND SLIDE SORTER Pentru rearanjarea slide-urilor în acest mod de vizualizare selectează meniul

View şi alege Slide Sorter sau execută clic pe butonul Slide Sorter.

Plasează indicatorul mouse-ului pe slide-ul care doreşti să-l muţi.

Ţine apăsat butonul stâng al mouse-ului şi trage indicatorul peste slide-ul în

faţa sau în urma căruia doreşti să inserezi slide-ul. Ai să vezi o linie care indică

locul în care muţi slide-ul.

Eliberează apoi butonul mouse-ului şi slide-ul este inserat în noua poziţie.

222

SCHIMBAREA LAYOUT-ULUI PENTRU MAI MULTE SLIDE-URI

Aşa cum şabloanele pot fi folosite pentru schimbarea culorilor şi aspectului unei

prezentări tot aşa formatele AutoLayout îţi permit să introduci o anumită structură într-o

prezentare de slide-uri. Dacă doreşti de exemplu ca un obiect grafic sau un desen să fie

incluse în mai multe slide-uri ale unei prezentări poţi selecta un format AutoLayout care

să le poziţioneze în locul tău.

Alege modul de vizualizare Slide Sorter.

Selectează meniul Edit şi alege opţiunea Select All.

După ce slide-urile sunt selectate trebuie să selectezi meniul Format şi să alegi

Slide Layout. Se deschide o caseta de dialog în care ai posibilitatea să alegi

selectând formatul, layout-ul care îl doreşti în prezentarea ta.

223

Apasă apoi butonul Apply şi layout-ul ales de tine este automat aplicat tuturor

slide-urilor selectate.

224

5.3. LUCRUL CU MASTER SLIDE-ul Acesta este un slide special cu ajutorul căruia poţi să controlezi diferite proprietăţi ale

prezentării: aspectul textului de pe slide-uri, fundalul aplicat. Când vrei să realizezi

anumite modificări asupra tuturor slide-urilor din prezentare atuci editezi Master Slide-ul.

Dacă vrei să afişezi acest slide alege din meniul View opţiunea Master-Slide Master..

Pe ecran apare un slide asupra căruia realizezi toate modificările dorite. Aceste modificări

apar atât pe slide-urile existente cât şi pe cele care le inserezi după editarea master slide-

ului.

Selectează titlul şi aplică formatele dorite. Poţi să modifici font-ul, dimensiunea

acestuia, culoarea, efectele. Selectează apoi pe rând fiecare intrare şi modifică aspectul

marcatorilor, culoarea precum şi caracteristicile font-ului.

Modificările care le faci se reflectă doar pe slide-urile care au layout cu titlu şi listă

marcată. Acestea nu se reflectă pe slide-ul de titlu.

După ce faci modificările alege din meniul View opţiunea Normal. Pe slide-uri apar toate

modificările care le faci pe Master Slide.

225

Poţi previzualiza cum

va arăta prezentarea

cu footer-ul creat de

tine

Adaugă header şi

footer întregii

prezentări

INSERAREA DE HEADER/FOOTER (ANTET/SUBSOL) Dacă doreşti ca pe slide-urile din prezentare, sau pe colajele pentru auditoriu, să inserezi

antete şi subsoluri parcurge paşii următori:

Execută clic pe meniul View situat pe bara pe meniuri.

Alege opţiunea Header and Footer.

Această comandă deschide caseta de dialog Header and Footer:

Caseta de dialog are două fişe : unul pentru slide şi unul pentru notiţe şi colaje. Pentru

fiecare fişă în parte poţi stabili seturi de antete şi subsoluri. Caseta se deschide implicit pe

fişa Slide.

Dacă doreşti ca pe slide-uri să-ţi apară data bifează opţiunea Date and time. Data se

inserează în colţul din stânga jos. Există două posibilităţi de-a introduce data într-o

prezentare:

Update automatically – afişează şi actualizează automat data. Indiferent de

ziua în care ai creat prezentarea pe slide-uri se afişează data curentă citită din

calculator.

Fixed – afişează data şi ora editată de tine în caseta Fixed.

Pentru a afişa în footer numărul slide-ului bifează opţiunea Slide number. Implicit în

caseta de editare Footer găseşti scris Power Point . Aici editezi textul care vrei să apară în

footer pe fiecare slide sau pe toate. Dacă vrei ca pe slide-ul de titlu să nu-ţi apară footer

bifează opţiunea Don’t show on title slide.

Când ai completat toate datele care vrei să-ţi apară în subsolul slide-urilor poţi să continui

cu crearea de header şi footer pentru notiţe şi colaje. Pentru aceasta execută clic pe fişa

Notes and Handouts. Se deschide următoarea casetă de dialog :

Adaugă

header şi

footer numai

slide-urilor

selectate

Adaugă data în

footer-ul slide-

urilor

Adaugă numărul

slide-ului în

footer

Adaugă textul

editat în caseta

Footer la Baza

slide-ului

Afişează

footer-ul pe

toate slide-urile

226

Dacă doreşti să adaugi şi data în header bifează opţiunea Date and time. În mod implicit

este bifată opţiunea Fixed ceea ce-ţi permite să introduci data dorită de tine. Dacă doreşti

ca data să se actualizeze automat bifează opţiunea Update automatically. Ca şi în cazul

anterior poţi aplica header şi footer numai pe slide-ul curent sau pe toate dacă execuţi clic

pe Apply to all. În acest moment caseta de dialog se închide. Deşi header-ele şi footer-ele

adăugate de tine în prezentare nu sunt vizibile, ele există şi sunt vizibile atunci când

listezi prezentarea sau o rulezi pe ecran.

În capitolul următor vei învăţa cum să foloseşti opţiunea Spelling în cazul în care ai de

făcut o prezentare în limba engleză şi doreşti să-ţi verifici din punct de vedere ortografic

prezentarea.

5.4. ADĂUGAREA DE IMAGINI CLIPART ÎNTR-O PREZENTARE Aplicaţia Power Point îţi pune la dispoziţie o galerie ce cuprinde câteva mii de obiecte

grafice (imagini) pe care le poţi utiliza pentru a–ţi ilustra prezentarea. Galeria ClipArt are

grupate obiectele grafice după anumite categorii cum ar fi: afaceri, sport, animale,

vacanţe, etc. Această grupare îţi uşurează munca de căutare în interiorul galeriei ClipArt.

Pentru a insera un obiect ClipArt într-o prezentare fie execuţi clic pe butonul Insert de pe

bara de meniuri şi alegi opţiunea Picture, iar din submeniul ce se derulează alege

opţiunea ClipArt. Acelaşi efect îl obţii dacă execuţi clic pe butonul Insert ClipArt de

pe bara de unelte Drawing situată la baza ferestrei deschisă de aplicaţie. Indiferent de

calea aleasă pentru inserarea de obiecte ClipArt se deschide caseta de dialog Microsoft

Clip Gallery.

Caseta preview îţi

afişează cum va arăta

prezentarea cu header-

ele şi footer-ele alese de

tine

Include data pe

pagină

Textul editat aici va

fi adăugat ca

header însemnărilor

şi colajelor

Textul editat aici va

fi adăugat la baza

slide-urilor

227

În această galerie imaginile sunt grupate pe categorii şi dacă în caseta Search for clips

tastezi numele a ceea ce cauţi şi execuţi Enter se deschide o altă casetă şi ai posibilitatea

să alegi imaginea dorită. Aceeaşi casetă se deshide şi dacă selectezi o anume categorie din

cele afişate în caseta Insert ClipArt.

Caseta de dialog îţi pune la dispoziţie şi alte facilităţi:

- te duce în ecranul anterior;

- îţi afişează toate categoriile. Acelaşi efect îl are şi combinaţia de taste

ALT+Home;

- îţi permite să imporţi imagini din alte foldere. Acelaşi efect îl

are şi combinaţia de taste ALT+I;

- îţi permite să imporţi imagini direct din Internet. Acelaşi efect îl

are şi combinaţia de taste ALT+C.

- Fişa Pictures îţi pune la dispoziţie galeria de imagini artistice;

Fişa Sounds îţi pune la dispoziţie, în funcţie de categoria de

imagini pe care o alegi, diferite efecte sonore pe care le poţi adăuga imaginii

respective;

- Fişa Motion Clips îţi permite să adaugi imagini video imaginii

pe care ai ales-o.

Dacă imaginea grafică pe care o doreşti nu există în prima casetă execută clic pe

hiperlink-ul Keep Looking pentru a parcurge toate imaginile puse la dispoziţie la

categoria respectivă.

Când ai găsit imaginea care se potriveşte cel mai bine dorinţelor tale execută clic pe

imaginea respectivă. În dreaptul imaginii selectate se deschide un meniu şi execută clic pe

butonul Insert Clip . Când execuţi clic pe butonul Insert Clip caseta de dialog Insert

ClipArt se închide.

228

5.5. INSERAREA ŞI FORMATAREA IMAGINILOR Dacă în galeria ClipArt nu găseşti imaginea potrivită pentru prezentarea ta poţi importa o

imagine din alt fişier. Execută clic pe butonul Insert de pe bara de meniuri şi alege

opţiunea Picture. Din submeniul care se derulează alege opţiunea From file. Se deschide

caseta de dialog Insert Picture.

INSERAREA OBIECTELOR GRAFICE ÎN MASTER SLIDE Dacă trebuie să introduci în prezentare pe toate slide-urile o imagine sau un obiect grafic

foloseşte Master Slide-ul. Imaginea sau obiectul apare pe fiecare slide exact în locul unde

o introduci în Master. Pentru aceasta urmează paşii:

Alege din meniul View/Master/Slide ;

Alege din meniul Insert/Picture/From File. Se deschide caseta de dialog

Insert Picture. Selectează fişierul imagine şi apasă butonul Insert.

229

Imaginea se inserează pe Slide-ul Master.

Dacă vrei să ştergi imaginea inserată pe Master Slide selecteaz-o şi apasă tasta

DELETE.

Obiect grafic inserat poate să fie o linie, o formă geometrică, o stea sau benner, o

organigramă sau grafic.

ALEGEREA UNEI SCHEME DE CULORI PENTRU SLIDE-URI Această facilitate îţi permite să adaugi culori „vibrante” prezentării tale. Aplicaţia Power

Point îţi pune la dispoziţie o schemă de culori. O schemă de culori este alcătuită dintr-un

set de opt culori care le poţi folosi ca şi culori principale în prezentarea ta. Cu ajutorul

unei asemea scheme stabileşti culoarea de fundal, culoarea textului, liniilor, umbrelor

precum şi efectele de umplere dintr-o prezentare.

Aplicaţia Power Point are depuse schemele de culori în templete-urile (şabloanele) pe

care se bazează prezentarea. Fiecare template (şablon) conţine mai multe scheme de

culori create special pentru a lucra cu acel tip de template.

Pentru alegerea schemei optime de culori urmează paşii:

Execută clic pe butonul Format de pe bara de meniuri şi din lista care se

derulează alege opţiunea Slide Color Scheme.

Imagine inserată

pe Slide Master

230

Se deschide caseta de dialog Color Scheme. Aceasta este alcătuită din două

fişe. Fişa Standard conţine toate schemele de culori puse la dispoziţie pentru

template-ul(şablon) pe care se bazează prezentarea ta.Fişa Custom îţi permite să

schimbi culorile implicite din schema de culori.

Fişa Standard este fişa pe care se deschide caseta de dialog Color

Scheme.

În partea dreaptă a casetei se află cinci butoane care-ţi oferă următoarele

opţiuni:

Apply to All – aplică schema de culori aleasă întregii prezentări,

inclusiv Master Slide-ului.

Apply – aplică schema de culori numai slide-ului sau slider-elor

selectate.

Cancel – anulează selecţia.

Preview- aplică temporar schema aleasă prezentării pentru a putea

vizualiza cum arată. Modificările sunt făcute abia după ce execuţi OK.

Fişa Custom îţi permite să modifici culoarea fundalului, a liniilor şi

textului, umbrelor, titlului, etc. În partea stângă a casetei se află lista de

culori Scheme Colors. Selectează culoarea care vrei s-o schimbi, apoi

execută clic pe butonul Change Color. Dacă doreşti, de exemplu, să schimbi

culoarea titlului execută clic pe culoarea corespunzătoare câmpului Title text

după care execută clic pe butonul Change color.

Îin acel moment se deschide caseta de dialog Title Text Color. Şi această casetă

de dialog are la rândul ei două fişe. Fişa Standard şi fişa Custom. Tot ce ai de

făcut în acest moment este alegerea unei noi culori pentru titlu. După ce alegi

culoarea execută clic pe butonul OK.

Scheme de culori standard(implicite)

231

După ce execuţi OK în caseta Color Scheme în dreptul câmpului Title Color

apare noua culoare selectată.

Modificarea culorii o vezi în caseta Preview. Execută clic pe butonul Preview

pentru a aplica temporar noile culori prezentării.

În partea dreaptă a casetei se află cinci butoane care-ţi oferă aceleaşi caşi

butoanele fişei Standard.

După ce execuţi clic pe una din opţiunile Apply sau Apply to All caseta de dialog Color

Scheme se închide.

232

Culoarea font-ului poţi s-o modifici ulterior dacă execuţi clic oriunde pe slide, apoi

execuţi clic pe săgeata derulantă a butonului Font Color de pe bara de unelte

Drawing. Cele opt culori care se afişează sunt culorile utilizate de schema curentă de

culori. Execută clic pe opţiunea More Font Colors şi alege noua culoare de font.

Iată pe scurt cele opt culori puse la dispoziţie de schema de culori.

Culoarea aplicată

aferentă Descrierea

Background Culoarea folosită pentru fundal. De obicei se

foloseşte o culoare mai închisă pentru ecran şi o

culoare mai deschisă pentru colaje.

Text & Lines Culoarea aplicată textelor marcate, blocurilor de

text şi liniilor desenate pe slide. Este recomandat să

foloseşti o culoare cât mai apropiată de culoarea de

contrast a fundalului.

Shadows Culoarea aplicată efectelor de umbră folosite în

formatarea textului şi a obiectelor grafice. Este

recomandat să aplici o culoare mai închisă.

Title Text Culoarea aplicată titlurilor corespunzătoare slide-

urilor. Este recomandat să foloseşti o culoare care

să-l scoată în evidenţă.

Fills Culoarea de umplere a oricărui obiect grafic creat

cu ajutorul barei de unelte Drawing.

Accent Culoarea aplicată unor obiecte de importanţă mai

mică de pe slide(ex.grafice)

Accent and

hiperlink

Culoarea aplicată hiperlegăturilor de pe slide. In

mod obişnuit culoarea alocată este albastră.

Accent and

followed hiperlink

Culoarea aplicată hiperlegăturilor care au fost

accesate.In mod obişnuit culoarea alocată este mov.

233

SCHIMBAREA CULORII DE FUNDAL A SLIDE-ULUI

Pentru a obţine efecte vizuale care să capteze atenţia auditorilor poţi modifica culoarea de

fundal a slide-ului. Dacă în prezentare ai introdus grafice poţi modifica culoarea

coloanelor, barelor din grafic precum şi culoarea Chart Area sau/şi Plot Area.

Dacă doreşti să modifici culoarea de fundal urmează paşii:

Execută clic pe butonul Format de pe bara de meniuri. Din lista care se

derulează alege opţiunea Background.

Se deschide caseta de dialog Background.

Execută clic pe săgeata derulantă care-ţi afişează o listă cu mai multe opţiuni

de umplere a fundalului:

Color palette color: îţi umple fundalul cu una din cele opt culori ale

schemei de culori curente.

234

More Colors: îţi deschide caseta de dialog Colors de unde poţi alege

una dintre sutele de culori puse la dispoziţie de fişele Standard şi Custom.

Fill Effects: îţi umple fundalul cu efecte de culori. Ai la dispoziţie

patru tipuri de efecte de umplere: gradient, textură, haşură şi imagine.

Aplicarea efectelor de umplere este identică cu cea a obiectelor grafice. Vezi capitolul

”Alternative de umplere”.

După ce- alegi noua culoare sau noul efect de umplere pentru fundal execută

clic pe butonul OK pentru a închide caseta de dialog Color sau caseta de dialog Fill

Effects. Odată închisă una din aceste casete de dialog revii în caseta de dialog

Background.

Dacă ai ales un grafic ca fundal este timpul să hotărăşti dacă vrei să-l foloseşti

ca fundal şi pentru Master-Slide. Dacă nu doreşti graficul ca fundal pentru Master

Slide bifează opţiunea Omit background graphics from master.

Execută clic pe butonul Preview. Aplicaţia Power Point aplică temporar noul

fundal prezentării tale şi vezi cum arată prezentarea cu noua setare.

Execută clic pe butonul Apply to all pentru a aplica noul fundal întregii

prezentări.

Execută clic pe butonul Apply pentru a aplica noul fundal doar pe slide-ul

curent sau pe cele selectate.

Execută clic pe butonul Cancel pentru a anula modificările făcute asupra

fundalului..

5.6. CREAREA DE TABELE ÎNTR-O PREZENTARE POWER POINT După cum şti un tabel este o structură în care se pot organiza datele pe rânduri şi coloane.

Fiecare intrare dintr-un tabel se numeşte celulă şi este independentă de celelalte intrări.

Operaţia de creare tabele în aplicaţia Power Point este foarte simplă. Inserează un nou

slide cu ajutorul secvenţei Insert, New Slide şi în fereastra New Slide îl alegi pe cel de

tip Tabel, apoi apasă butonul OK. Noul slide are zona de editare titlu şi pe cea

de editare tabel.

235

Execută un dublu clic în zona de creare a tabelului şi se deschide caseta de dialog Insert

Table în care fie editezi, fie foloseşti butoanele de incrementare şi decrementare, indicând

numărul de coloane şi rînduri care doreşti să existe în tabel. În momentul în care apeşi

butonul OK pe ecran apare bara de instrumente Tables And Borders sau cursorul are

forma unui creion, tabelul fiind selectat (înconjurat de un chenar gri).

Dacă nu ai activă bara de instrumente Tables And Borders apasă meniul View, apoi

Toolbars şi selectează Tables And Borders. Pe ecran ai acum bara cu instrumente.

O altă metodă de a adăuga un tabel este utilizarea comenzii Table din meniul Insert.

Aceasta o foloseşti dacă inserezi un slide alb şi apoi doreşti ca în el să inserezi un tabel.

Indică numărul de coloane şi rânduri şi apoi continuă editarea tabelului.

Chenarele care înconjoară celulele pot fi afişate sau ascunse astfel: execută clic pe săgeata

de derulare din dreptul butonului Borders de pe bara de unelte şi apoi pe butonul No

Borders de pe paleta afişată.

chenare afişate chenare neafişate (No Borders)

Deplasarea în interiorul tabelului o poţi face cu tasta Tab (pentru trecerea dintr-o celulă în

cealaltă, spre dreapta) sau cu combinaţia de taste Shift + Tab pentru deplasare la o celulă

anterioară, spre stânga. Desigur poţi executa un clic cu mouse-ul în celula în care doreşti

să editezi, dacă preferi să lucrezi cu mouse-ul.

În cazul în care greşeşti în timpul editării apasă tasta Backspace pentru a şterge caracterul

din stânga punctului de inserare sau tasta Delete pentru a şterge caracterul din dreapta lui.

Trecerea la un nou paragraf în celulă o realizezi apăsând tasta Enter.

O altă metodă de inserare rapidă a unui tabel într-un slide este folosirea meniului Insert şi

selectarea comenzii Table sau apăsarea butonului Table de pe

bara de instrumente.

236

În acest caz menţine apăsat butonul stâng al mouse-ului şi „trage” în jos şi la dreapta,

indicând astfel numărul de rînduri şi de coloane care doreşti să le conţină tabelul tău.

Eliberează butonul mouse-ului şi tabelul este inserat.

5.7. UTILIZAREA GRAFICELOR şi DIAGRAMELOR Dacă vrei să creezi un grafic într-un slide urmează paşii:

Mută punctul de inserare acolo unde vrei să inserezi slide-ul cu grafic;

Execută combinaţia de taste CTRL+M sau execută clic pe butonul New Slide

de pe bara standard ;

Alege din caseta de dialog New Slide modelul cu titlu şi grafic sau execută clic

pe meniul Insert şi alege opţiunea Chart; sau execută clic pe butonul Chart de pe

bara standard .

Execută dublu clic pe imaginea corespunzătoare situată pe centrul slide-ului.

Se deschide o foaie de calcul identică cu cea din fereastra Excel. Foaia are

introduse date implicite care te ghidează în procesul de introducere a datelor

personale.

237

Introdu în foaia de calcul datele personale;

Execută clic oriunde în afara graficului;

Editează în caseta de text corespunzătoare titlul graficului.

CREAREA ORGANIGRAMELOR PE SLIDE Crearea de organigrame pe slide-uri te ajută să prezinţi structuri organizatorice. Dacă vrei

să creezi o organigramă pe slide urmează paşii:

Inserează un nou slide cu ajutorul secvenţei Insert, New Slide;

În fereastra New Slide alege modelul cu organigramă;

sau

Inserează un nou slide blank cu ajutorul secvenţei Insert, New Slide

Alege din meniul Insert opţiunea Picture. Din submeniul desfăşurat alege

Organization Chart,

238

Execută dublu clic pe imaginea cu organigramă.

Se deschide fereastra Microsoft Organization Chart. Fereastra are o bară de

titlu, bară de meniuri, bară de unelte Organization Chart.

CONSTRUIREA UNEI ORGANIGRAME

Implicit, în fereastra care se deschide există inserate două nivele ierarhice: şeful şi 3

subordonaţi.

Dacă doreşti să editezi textul unui elemente de diagramă execută clic acolo

unde există indicaţia:”Type name here”sau “ Type title here”. Introdu numele

întreg al persoanei şi pe rândul următor funcţia.

239

Dacă doreşti să inserezi un element execută clic pe butonul corespunzător

funcţiei persoanei. Dacă trebuie să introduci mai multe persoane pe acelaşi nivel de

ierarhie execută dublu sau triplu clic sau atâtea clicuri câte casete mai trebuie

introduse.

Alege apoi în fereastra deschisă din meniul File opţiunea Update

NumePrezentare;

Execută din nou clic pe meniul File şi alege Close and Return to

NumePrezentare;

MODIFICAREA UNEI ORGANIGRAME

O dată ce se inserează o organigramă apare automat şi bara de unelte Organizition Chart.

Selectează organigrama şi efectuează una din următoarele proceduri.

Adaugă sau şterge o formă

Pentru a adăuga o formă execută clic pe unul din butoanele

corespunzător funţiei respective, apoi execută clic pe caseta lângă care sau

sub care vrei să adaugi forma respectivă.Alege una sau mai multe din

următoarele:

Coworker (coleg plasat pe acelaşi nivel ierarhic)– plasează noua

formă lângă forma selectată şi o conectează la acelaşi superior. Alege plasarea

colegului la stânga cu ajutorul butonului sau la dreapta cu

ajutorul butonului

Subordinate (subordonat) – plasează noua formă sub

forma selectată şi o conectează la forma selectată.

Assistant (asistent, secretară) – plasează noua formă sub

forma selectată şi o conectează la forma selectată cu un conector tip L.

Manager (director, şef departament, şef birou, etc) -

plasează noua formă deasupra formelor selectate.

Pentru a şterge o formă o selectezi şi apeşi tasta Delete.

Schimbă modelul de organigramă

Selectează cea mai de sus formă a ramurii (şeful) pentru care doreşti să

schimbi modelul , execută clic pe meniul Styles şi alege una din variantele

de grupare cu clic pe imaginea respectivă.

240

ÎNSEMNĂRILE PREZENTATORULUI (SPEAKER NOTES) Pe parcursul creării prezentării poţi adăuga şi notiţe (comentarii) care să le foloseşti în

timpul expunerii tale. Dacă ai diapozitivul afişat în modul de afişare normal sau rezumat

execută clic în secţiunea Click To Add Notes şi acolo poţi edita textul referitor la

diapozitiv sau ceea ce vrei să prezinţi auditorului tău în acest punct al prezentării.

Dacă ai diapozitivul afişat în modul de vizualizare Slide, panoul Notes a fost

„minimizat”, nu este afişat. Pentru a redeschide panoul Slide plasează vârful cursorului pe

linia de divizare care se află la baza panoului (cursorul îşi schimbă forma, arată ca o

săgeată cu două vârfuri) , ţine apăsat butonul stâng al mouse-ului şi trage în sus, până

la obţinerea dimensiunii dorite pentru acest panou.

O altă modalitate de a afişa panoul pentru notiţe este selectarea meniului View şi alegerea

Notes Page. Ca urmare a acestei acţiuni este afişat panoul Notes.

În panoul Notes ai posibilitatea să editezi text, dar şi să adaugi imagini sau obiecte care le

creezi cu ajutorul barei Drawing. Acestea nu sunt afişate decât dacă lucrezi în modul de

afişare Notes Page View sau dacă îţi tipăreşti prezentarea.

Trebuie să ştii că ai posibilitatea ca auditoriul tău să vadă aceste însemnări, dar numai

dacă îţi salvezi prezentarea în format Web.

ÎNCEPEREA PREZENTĂRII DE PE ORICE SLIDE Atunci când vrei să vizualizezi o prezentare de diapozitive pe ecran apelează la meniul

Slide Show, comanda View Show. Aceasta îţi facilitează derularea de la început până la

sfârşit a prezentării. Acelaşi lucru îl poţi face folosind tasta F5 sau executând un clic pe

butonul Slide Show aflat în colţul din stânga-jos al ferestrei prezentării. Pe ecran apare

primul diapozitiv şi prezentarea a început.

241

Este posibil însă să doreşti să începi de la un anumit diapozitiv sau, în timpul prezentării

cu auditoriu, să ţi se ceară să revii la un anumit diapozitiv. Fiind în modul de vizualizare

Slide Show execută clic-dreapta oriunde pe ecran. Apare meniul Slide Show. De aici

alege Go şi se deschide un submeniu care are active două opţiuni: Slide Navigator şi By

Title.

Selectarea opţiunii Slide Navigator are ca efect deschiderea casetei de dialog Slide

Navigator. În secţiunea Slide titles execută clic pe numărul (titlul) slide-ului la care vrei

să faci deplasarea şi apasă butonul Go To. Pe ecran apare conţinutul diapozitivului

selectat.

Acesta este un mod de deplasare rapidă la un anumit slide.

Dacă selectezi opţiunea By Title se deschide o listă cu numărul şi titlul tuturor slide-urilor

din prezentare, astfel încât poţi să execuţi un clic pe cel dorit şi pe ecran este afişat acesta.

242

SCHIMBAREA ŞABLOANELOR Să presupunem că, după ce ai creezi prezentarea sau ai creat o parte din ea, realizezi că

pentru tema aleasă s-ar potrivi mai mult un alt şablon poţi să-l schimbi. Urmează paşii:

Selectează meniul Format opţiunea Apply Design Template;

Se deschide caseta de dialog Apply Design Template

Selectează din lista de şabloane din stânga tipul de şablon care doreşti să-l

aplici prezentării tale. Foloseşte caseta de previzualizare din partea dreaptă a

ferestrei pentru a vedea cum arată fiecare şablon pe care execuţi clic, iar când te

decizi asupra noului şablon execută clic pe butonul Apply. Schimbarea se produce

instantaneu, în toată prezentarea.

ASCUNDEREA UNUIA SAU MAI MULTOR SLIDE-URI De multe ori doreşti ca în prezentarea pe care o expui unele slide-uri existente în

prezentare să nu fie afişate pe ecran sau nu doreşti să fie tipărite. Operaţia de ascundere a

slide-urilor nedorite este extrem de simplă.

În modul de afişare Slide Sorter View selectează slide-ul sau slide-urile care

doreşti să le ascunzi.

Foloseşte apoi meniul Slide Show şi execută clic pe opţiunea Hide Slide.

Slide-urile selectate sunt ascunse şi nu mai apar în prezentare.

243

Dezactivarea opţiunii de ascundere o faci astfel: alege încă o dată din meniul

Slide Show opţinea Hide Slide.

FUNCŢIA DE MODIFICARE A DIMENSIUNII DE VIZUALIZARE A

PAGINII PE ECRAN Modificarea dimensiunii paginii o realizezi prin comanda View opţiunea Zoom.

Se deschide caseta de dialog Zoom. Validează dimensiunea de vizualizare exprimată în

procent sau din săgeţile de incrementare şi decrementare stabileşte un alt procent diferit

de cele afişate implicit. Acelaşi efect îl obţii dacă utilizezi caseta Zoom de pe

bara de cu butoane standard.

Modificările asupra dimensiunii de vizualizare nu au nici un fel de efect asupra mărimii

reale a paginii şi caracterelor.

244

5.8. Tema de casă

1. Realizaţi o prezentare cu numele ‟‟Calculatorul meu‟‟ care să conţină: a. Pe primul diapozitiv să fie titlul lucrării şi numele vostru.

b. Apoi in al doilea diapozitv să specificaţi componentele unităţii centrale a unui

calculator cât şi dispozitivele periferice.

c. În al treilea diapozitiv să scrieţi ce aplicaţii (programe) folosiţi acasă pe calculator.

d. În al patrulea diapozitiv, vă rog să specificaţi ce importanţă are pentru voi

calculatorul.

Acum pentru realizarea prezentării va rog să urmaţi paşii:

-deschideţi Power Point: Start→Programs→Power Point.

-in fereastra ce vă apare in partea dreaptă alegeţi From Design Template.

-acum faceţi clic pe prezentarea care vi se pare mai potrivită temei voastre (de exemplu cea

albastră).

-în zona unde scrie Click to add title vă rog să faceţi clic şi să scrieţi titlul prezentării.

- în zona unde scrie Click to add subtitle vă rog să faceţi clic şi să scrieţi numele vostru (dacă

lucraţi in echipă amândouă numele).

-acum să inserăm un nou diapozitiv astfel: Insert→New Slide.(Ctrl+M)

-in fereastra din partea dreptă alegem primul layout din zona unde scrie Other Layout. Sus

scriem titlul :Componente. Apoi facem clic in zona Click to add text şi scriem componentele

calculatorului. În zona unde scrie double click to add clip art faceţi dublu clic şi alegeţi o imagine

reprezentativă.

-pentru a introduce efecte de animaţie mai întâi selectăm titlul apoi ne ducem in Slide

Show→Custom Animation. In fereastra apărută în partea dreaptă facem clic pe Add Effect şi alegem

un efect de animaţie din listă(de la Entrance). Tot in acea fereastră avem diverse opţiuni pentru

animaţii, de exemplu: Speed, Direction pe care vă las să le încercaţi singuri.

-în continuare vă rog să completaţi şi celelalte două diapozitive după modelul dat.

Spor la treabă.

2. Realizaţi o prezentare cu numele ‟‟Calculatorul meu‟‟ care să conţină:

a) Pe primul diapozitiv să fie titlul lucrării şi numele vostru.

b) Apoi in al doilea diapozitv să specificaţi componentele unităţii centrale a unui

calculator cât şi dispozitivele periferice.

c) În al treilea diapozitiv să scrieţi ce aplicaţii (programe) folosiţi acasă pe calculator.

d) În al patrulea diapozitiv, vă rog să specificaţi ce importanţă are pentru voi

calculatorul.

Acum pentru realizarea prezentării va rog să urmaţi paşii:

-deschideţi Power Point: Start→Programs→Power Point.

-in fereastra ce vă apare in partea dreaptă alegeţi From Design Template.

-acum faceţi clic pe prezentarea care vi se pare mai potrivită temei voastre (de exemplu cea

albastră).

-în zona unde scrie Click to add title vă rog să faceţi clic şi să scrieţi titlul prezentării.

- în zona unde scrie Click to add subtitle vă rog să faceţi clic şi să scrieţi numele vostru (dacă

lucraţi in echipă amândouă numele).

-acum să inserăm un nou diapozitiv astfel: Insert→New Slide.(Ctrl+M)

-in fereastra din partea dreptă alegem primul layout din zona unde scrie Other Layout. Sus

scriem titlul :Componente. Apoi facem clic in zona Click to add text şi scriem componentele

calculatorului. În zona unde scrie double click to add clip art faceţi dublu clic şi alegeţi o imagine

reprezentativă.

-pentru a introduce efecte de animaţie mai întâi selectăm titlul apoi ne ducem in Slide

Show→Custom Animation. In fereastra apărută în partea dreaptă facem clic pe Add Effect şi alegem

un efect de animaţie din listă(de la Entrance). Tot in acea fereastră avem diverse opţiuni pentru

animaţii, de exemplu: Speed, Direction pe care vă las să le încercaţi singuri.

-în continuare vă rog să completaţi şi celelalte două diapozitive după modelul dat.

Spor la treabă.

245

6. Internet

Obiective

Generalităţi despre Internet Explorer

Cunoaşterea noţiunilor şi a termenilor de bază

Cum se navigă cu Internet Explorer

Unilizarea functiilor HELP

Afisarea si ascunderea barelor de instrumente

Utilizarea adreselor favorite

Ce este un motor de căutare şi cum se foloseşte

Copierea textului dintr-o pagina WEB

Copierea imaginilor din paginile WEB

Copierea URL-ului din paginile WEB

Salvarea unei pagini WEB

Descarcarea de fisiere de pe Internet

Configurarea paginii pentru tiparire

Tiparirea documentului

În ultimii ani explozia informaţională, a tehnologiei informaţiei, a adus în vocabularul nostru noi

termeni, noi cuvinte. Unul din aceste cuvinte intens folosit în tehnologia informaţiei este INTERNET.

Deci întrebarea legitimă care se pune este „Ce este INTERNET-UL?”.

Cuvântul este o prescurtare de la inter–networks (inter-reţele). A fost realizat în anii ‟60 ca o

conexiune între calculatoarele Departamentului Apărării din SUA aflate în locaţii diferite şi

conectează în prezent milioane de calculatoare indiferent de locul unde se află acestea.

Alţi termeni pe care îi vom folosi atunci când vorbim despre Internet şi care sunt strâns legaţi de acest

cuvânt sunt: World Wide Web, Browser, Site, Link, adresa URL.

CONCEPTE SI TERMENI

Să explicăm pe scurt fiecare termen:

Browser-ul este programul care îţi permite navigarea pe Internet, funcţia

lui principală fiind comunicarea cu serverul pe care se află informaţia pe care

doreşti să o vezi. Cele mai performante şi utilizate browser-e sunt MICROSOFT

INTERNET EXPLORER şi NETSCAPE NAVIGATOR.

World Wide Web este o parte specială a Internet-ului, o conexiune care

permite utilizatorilor să vizualizeze informaţia stocată pe calculatoarele conectate,

accesul la această informaţie fiind uşor şi coerent.

Site-urile WEB sunt informaţii publicate în WEB de către agenţii,

organizaţii sau persoane particulare, care conţin text, grafică, componente

multimedia. De obicei informaţia într-un site WEB este divizată pe mai multe

pagini, trecerea de la o pagină la alta în cadrul aceluiaşi site sau de la un site la altul

făcându-se prin efectuarea de clicuri pe Link-uri.

Link-ul este o conexiune, o legătură; fiecare pagină a Internet-ului

cuprinde o serie de astfel de legături care poate fi un salt de la o pagină la alta sau

246

poate fi o legătură cu o altă pagină ce nu aparţine aceluiaşi site. Indicatorul mouse-

ului se transformă din săgeată într-o mânuţă, aceasta va arăta că în acel loc există o

legătură cu un alt document. Această conexiune se numeşte LINK.

Adresa URL este adresa fiecărui site şi este unică. Atunci când doreşti

accesarea unui anumit site trebuie să ştii această adresă şi mai ales trebuie să o

introduci în forma ei exactă fără să omiţi nici un punct.

O adresa URL (Uniform Resource Locator) este de forma:

http://www.<nume site>.<tip server>.

Porţiunea http (Hypertext Transfer Protocol) identifică tipul de

protocol, care defineşte modul în care comunică calculatoarele unul cu altul.

Porţiunea www (World Wide Web) indică faptul că aceasta este

partea care se ocupă de conectarea la Web a calculatorului respectiv.

Caracterul punct uneşte fiecare element al adresei.

Porţiunea nume site este unică şi poate fi definită de grupul sau

persoana care a selectat-o.

Porţiunea tip server este o extensie şi reprezintă domeniul

(exemple: .com, .net, .guv, .org, .ro, etc.).

Deoarece activitatea cea mai frecventă este navigarea prin pagini de web, programul cu care se face

aceasta este foarte important. El se numeşte browser, de la verbul englez browse (a căuta, a scotoci).

La ora actuală, există foarte multe browser-e, dintre care cele mai folosite (şi între care există o vie

concurenţă) sunt Microsoft Internet Explorer şi Netscape Navigator. Browser-ul este un program

care îţi permite să vezi pe ecran pagini de web, adică pagini de text şi imagini, care pot conţine şi link-

uri, legături către alte pagini corelate. Într-o pagină de web, link-urile ies în evidenţă prin culoarea lor

diferită faţă de restul paginii, sau, într-un mediu grafic, prin faptul că forma pointer-ului se schimbă

(din săgeată într-o mâna) când acesta ajunge deasupra lor.

Navigarea într-o interfaţă grafică se face din mouse, defilând pagina cu ajutorul barelor de defilare şi

dând clic pe link dacă dorim să intrăm în altă pagină. Ca să revenim la pagina precedentă, avem la

dispoziţie butonul Back. Pentru alte comenzi, există meniuri şi butoane diverse.

Programul pe care îl vom prezenta este Microsoft Internet Explorer.

Pentru a putea lansa INTERNET EXPLORER acesta trebuie să fie instalat pe calculator, lansarea

acestuia făcându-se prin executarea unui dublu clic pe icoana de pe ecran, sau dacă aceasta nu există,

se utilizează meniul START PROGRAMS.

BARA DE MENIURI. Ca toate programele ce rulează pe un PC ecranul

Internet Explorer are o astfel de bară unde găseşti o serie de MENIURI

DERULANTE care conţin o serie de comenzi. Câteva din aceste comenzi le poţi

întâlni şi în barele de instrumente.

BARA STANDARD. Este acea bară ce conţine o serie de butoane

utilitare.

BARA DE ADRESE. Este locul unde se inserează adresa unei pagini

WEB.

BARA DE LINK-URI. Este bara care îţi permite introducerea unor adrese

mai des folosite, link-ul făcându-se rapid prin clic cu mouse-ul pe unul din

butoanele create

FEREASTRA DE LUCRU. Este suprafaţa unde vizualizezi o pagină

WEB deschisă, este locul unde vei lucra cel mai mult.

BARA DE STARE Este locul unde poţi urmări starea de încărcare a

paginii WEB şi rezultatul acţiunii la terminarea ei. În cazul în care pagina nu se mai

încarcă sau se încarcă foarte greu vei observa că umplerea contorului de la baza

ecranului (un chenar ce se umple) este foarte lentă, şi apeşi butonul care

împrospătează pagina pentru o nouă încercare (butonul REFRESH).

Primul pas care trebuie făcut atunci când doreşti, accesarea unei pagini din Internet este introducerea

adresei paginii. După inserarea adresei apeşi tasta ENTER sau butonul GO.

247

Din acest moment calculatorul începe să afişeze pagina dorită. În bara de stare indicatorul colorat cu

albastru, arată gradul de încărcare a informaţiei.

Fără inserarea unei adrese, navigarea pe Internet este imposibilă, nu se vor obţine decât mesaje de

genul „această adresă nu poate fi găsită” sau „nu există”.

6.1. BROWSER DE WEB

DESCHIDEREA PROGRAMULUI

Există două variante:

Efectuezi dublu clic pe pictograma programului aflată pe desktop.

sau

Apeşi butonul START şi din meniul PROGRAMS alegi opţiunea Internet

Explorer.

ÎNCHIDEREA PROGRAMULUI

Există două variante:

Pentru închiderea programului efectuezi clic pe butonul de închidere al

ferestrei.

sau

Din meniul FILE alegi opţiunea CLOSE

SCHIMBAREA PAGINII DE START

Atunci cand pornesti aplicatia IE acesta incarca o pagina de start. Pagina implicita este http://intranet.

.com, dar ea poate fi schimbata dupa dorintele fiecarui utilizator.

Schimbarea acestei pagini se face apeland din meniul TOOLS optiunea Internet Options.

Pe ecran va aparea fereastra Internet Options.

Vei observa ca in cadrul acestui meniu ai trei butoane:

USE CURRENT – realizeaza inscrierea ca pagina de start a aplicatiei pagina deschisa in

momentul respectiv.

248

USE DEFAULT – realizeaza inscrierea ca pagina de start a aplicatiei adresa celui care a

realizat programul

USE BLANK – realizeaza inscrierea ca pagina de start a aplicatiei o pagina alba.

AFISAREA UNEI PAGINI WEB INTR-O FEREASTRA NOUA

Pentru a economisi timp se pot deschide mai multe ferestre simultan, iar în fiecare fereastră să se

deschidă altă pagină Web.

Această operaţiune o poţi face apelând meniul FILE comanda NEW, iar din submeniul care s-a

deschis apelezi comanda WINDOW sau apeşi combinaţia CTRL + N. Se va deschide o nouă fereastră

de Internet Explorer. Rezultatul acestor operaţii va fi vizibil în Taskbar unde prin efectuarea unui clic

pe fereastra dorită o poţi afişa pe ecran.

6.2. INSTRUMENTELE DE NAVIGARE ÎN INTERNET EXPLORER

BARA DE BUTOANE STANDARD

Bara de unelte este prezentată în imaginea următoare.

BACK – te întoarce la o pagină anterioară.

249

FORWARD – te duce la o pagină următoare.

STOP – opreşte căutarea.

REFRESH – actualizează informaţia, reîncarcă pagina accesată.

HOME – te întoarce la pagina la care s-a deschis Internet-ul.

SEARCH – caută o pagina Web.

FAVORITE – memorator de adrese, dacă găseşti o adresă care

doreşti a fi memorată.

HISTORY – poţi vizualiza ultimele locuri vizitate având la dispoziţie şi

câteva criterii de vizualizare: după dată, după site, după cele mai vizitate site-uri.

MAIL – cu următoarele opţiuni:

Read Mail – deschide Inbox-ul din Outlook.

New Message – deschide fereastra de transmitere mesaje din

Outlook.

Send a link – trimite la o adresă care se specifică la To.

Send a page – trimite pagina curentă de Internet la o adresă atribuită.

PRINT – tipărirea paginilor

EDIT – permite editarea zonei de lucru a unei pagini folosind programul

MS Word.

Navigarea pe Internet este foarte simplă, şi oricine o poate învăţa rapid. Dacă deschizi browser-ul

(programul de navigare pe Internet – cele mai cunoscute sunt Microsoft Internet Explorer şi Netscape

Navigator, şi cu siguranţă că unul dintre ele se găseşte pe orice computer conectat la Internet), conectat

fiind la furnizorul de Internet, îţi apare în faţă o pagina de Web care conţine text şi imagini, iar uneori

şi animaţie. Mişcând mouse-ul, pe ecran se mişcă un pointer (săgeată) care uneori se preschimbă într-o

mână arătând cu degetul în sus. În acel loc este un link („legătură”), adică o trecere către o altă pagină

de Web sau, mai general spus, către o altă resursă din Internet.

Dacă dai clic pe mouse (apeşi scurt pe butonul stâng) când pointer-ul se află pe link, treci la pagina

către care ţinteşte link-ul respectiv. De regulă, pagina curentă este înlocuită de către pagina cea noua.

Şi aşa, din link în link, poţi naviga prin Internet. Dar începătorii adesea scapă din vedere anumite

lucruri simple cu care pot naviga mult mai bine decât prin clicuri succesive pe link-uri. Prezentam

unele dintre cele mai utile:

Intrarea direct la o adresă cunoscută. Sub bara de butoane a browser-

ului se găseşte o casetă lungă (aproape pe toată lăţimea ecranului) numită Location

sau Address. Aici trebuie să dai un clic, ca să plasezi cursorul în ea, şi apoi poţi

scrie adresa care te interesează, iar în final apeşi pe tasta Enter. Aceasta

declanşează încărcarea paginii de la adresa respectivă în fereastra de navigare, sau

spunem că intrăm la pagina respectivă.

Revenirea la o adresă vizitată puţin mai devreme. Programul de

navigare ţine minte un număr de adrese vizitate de la pornirea lui, şi poţi reveni la

una dintre ele foarte uşor. Butonul Back îţi permite să te întorci în pagina

anterioară celei curente, adică în pagina care era afişată în fereastra de navigare în

momentul când ai declanşat încărcarea paginii curente. Butonul Forward te duce

la pagina următoare celei curente, în caz că există o pagină următoare în şirul de

pagini vizitate în sesiunea curentă. De asemenea, la capătul din dreapta al locului

unde se scrie adresa există un triunghi cu vârful în jos. Dacă dai clic pe el, apare

250

lista adreselor care au fost scrise în căsuţa adresei şi poţi alege o adresă din lista în

loc de a o scrie iar.

Pagina Home. Orice browser îţi permite să-ţi stabileşti o pagină Home,

adică o pagină din care îţi place să începi navigarea, şi la care poţi reveni oricând

folosind butonul Home. Poţi face browser-ul să ţină minte o anumită adresă pentru

pagina Home, scriind-o în opţiunile sale. În Netscape Navigator, această adresă se

înscrie intrând în Edit/Preferences/Navigator şi aici completezi adresa de la

Home page. În Internet Explorer, în Tools/Internet Options (sau în

View/Internet Options), în rubrica General vei completa adresa de la

Home page. Deoarece pagina Home este şi prima pagină care se încarcă automat la

pornirea browser-ului, recomandăm înscrierea aici a unei adrese care se încarcă

rapid.

Navigare offline. Nu este necesar să citeşti paginile online, dacă vrei să

faci economie la timpul de conectare (care te costă bani). Poţi salva orice pagină

interesantă pe computerul tău, folosind comanda File/Save As... sau chiar tipărind-

o la imprimantă, după ce pagina s-a încărcat complet în browser. Unele browser-e

salvează numai partea de bază a paginii, adică fişierul sursă (adesea cu extensia

.HTML sau .HTM), dar nu şi imaginile. Internet Explorer 5.0 îţi permite să salvezi

integral o pagină de web (inclusiv imaginile) dacă la salvare (cu Save As) alegi, în

rubrica Save As Type, opţiunea Web page, complete. După ce deconectezi

modemul, poţi vedea paginile salvate în voie, fără să mai fii presat de consumul de

impulsuri telefonice. Le vei vedea tot cu browser-ul, care acum va lucra offline,

adică deconectat. Practic, offline poţi vedea orice fişier din computerul tău, dacă

are un format care poate fi afişat de browser.

Bara de stare. La baza ferestrei browser-ului (ca în aproape orice program

de Windows) se găseşte bara de stare, în care se afişează unele informaţii utile

pentru cel care lucrează. În browser, dacă duci pointer-ul pe un link, poţi observa

că în bara de stare apare o adresă de resursă din Internet (sau URL): aceasta este

adresa către care conduce link-ul respectiv. Din structura ei îţi poţi da seama ce s-ar

întâmpla dacă ai da clic pe acel link, deci poţi avea dinainte o idee despre

consecinţele unui eventual clic în acel punct:

De pildă, dacă adresa începe cu http:// înseamnă că este vorba de o

resursă care va fi accesată prin browser, de tipul paginilor de web. Dacă

adresa se încheie cu .html sau .htm atunci eşti sigur că este vorba de o

pagină de web în format HTML, cel mai răspândit format pentru paginile de

web.

Dacă URL-ul începe cu mailto: atunci înseamnă că după el urmează

o adresa de E-mail, şi dacă dai clic, se deschide fereastra în care poţi scrie un

mesaj chiar către acea adresa de E-mail (care apare automat înscrisă în

rubrica To: ca adresă de destinaţie).

Dacă URL-ul începe cu ftp:// atunci înseamnă că el indică o adresă

dintr-o arhivă de FTP, şi adesea se va încheia cu un nume de fişier de tip

.ZIP sau .EXE, adică o arhivă care conţine un program sau date care pot fi

copiate de acolo pe computerul tău, dacă doreşti şi dai clic pe link.

Reîncărcarea paginii. Uneori încărcarea unei pagini durează ceva mai

mult, şi poate chiar să se întrerupă la jumătate, ceea ce te lasă în faţa unui ecran

incomplet. Sau, din cauza vreunei probleme de transmisie, deşi încărcarea pare să

se fi încheiat cu succes (fără mesaje de eroare), pagina afişată nu este coerentă. În

asemenea cazuri se poate impune o reîncărcare a paginii, şi pentru asta poţi folosi

butonul Refresh (în Microsoft Internet Explorer) sau Reload (în Netscape

Navigator). Dacă nu obţii o ameliorare a afişării după încărcări repetate, poţi

deduce că pagina respectivă conţine erori sau este în lucru, şi nu funcţionează bine

transmisia ei. Deci vei renunţa să mai încerci şi vei naviga spre alte pagini.

Oprirea încărcării. Butonul Stop îţi permite să abandonezi încărcarea

unei pagini, dacă te răzgândeşti sau dacă nu ai răbdare să aştepţi încărcarea unei

251

pagini prea mari. La unele pagini mai mari sau mai sofisticate, pe durata încărcării

browser-ul pare să nu mai răspundă la comenzi, şi singura comandă pe care i-o mai

poţi da este comanda Stop. După oprirea încărcării, poţi folosi şi celelalte comenzi,

ca de obicei. Uneori nu mai poţi da comenzi nici în alte ferestre pe care le ai

deschise în acel moment, şi nici măcar nu poţi acţiona butonul Start de unde lansai

programele de Windows, până când nu se termină încărcarea paginii respective, fie

în mod normal, fie dacă acţionezi pe Stop. Oricum, dacă acest lucru se întâmplă

des, şi ştii că ai o legătură bună la Internet, atunci este bine să te gândeşti serios la

înlocuirea modemului cu unul mai rapid, sau la adăugarea de memorie RAM în

computer.

UTILIZAREA FUNCTIILOR HELP

Cele mai utilizate functii HELP le vei gasi in meniul HELP al programului Internet Explorer

respectiv:

CONTENTS AND INDEX – afiseaza o fereastra prin intermediul careia poti afla informatii despre

modul de utilizare al programului IE.

TIP OF THE DAY - afiseaza la baza ecranului cate o informatie zilnica referitoare la anumite

operatii ale programului IE.

FOR NETSCAPE USERS - afiseaza o fereastra prin intermediul careia poti afla informatii despre

modul de utilizare al programului NETSCAPE NAVIGATOR

ONLINE SUPORT – afiseaza informatii luate de pe Internet in legatura cu programul IE.

SEND FEEDBACK – iti permite sa trimiti un formular in care iti poti exprima parerea in legatura cu

programul IE.

ABOUT INTERNET EXPLORER – afiseaza informatii despre programul IE respectiv versiunea,

numarul serial etc.

AFISAREA/ASCUNDEREA BAREI DE INSTRUMENTE

Vei putea afisa sau ascunde o bara de instrumente daca vei parcurge secventa VIEW => TOOLBARS

=> bara de instrumente

252

AFISAREA/ASCUNDEREA IMAGINILOR INTR-O PAGINA WEB

Vei putea afisa sau ascunde imagini intr-o pagina de Web daca parcurgi secventa TOOLS =>

INTERNET OPTIONS. Pe ecran va aparea fereastra:

Din interiorul acestei ferestre vei alege tab-ul ADVANCED si se bifeaza sau se debifeaza optiunea

SHOW PICTURES.

AFISAREA URL-urilor VIZITATE ANTERIOR UTILIZAND BARA DE ADRESE

Vei executa un click cu mouse-ul pe sageata corespunzatoare de pe bara ADDRESS.

STERGEREA ADRESELOR DIN BARA DE ADRESE

Vei putea sterge adresele din bara de adrese daca parcurgi secventa TOOLS => INTERNET

OPTIONS. Pe ecran va aparea fereastra:

253

In final vei apasa pe butonul CLEAR HISTORY.

UTILIZAREA BAREI FAVORITES DIN INTERNET EXPLORER Pentru a introduce o nouă adresă în lista FAVORITES, apelezi meniul Favorites, comanda ADD TO

FAVORITES. În căsuţa Add Favorite care s-a deschis, introduci în caseta de editare NAME adresa

dorită, apoi apeşi butonul CREATE IN.

În această căsuţă alegi folder-ul în care doreşti să inserezi noua adresă.

Dacă doreşti un nou folder, apeşi butonul NEW FOLDER, care va deschide o noua căsuţă de dialog

în care trebuie să introduci numele noului folder. După ce închizi căsuţele apăsând butonul OK, vei

observa că adresa este în folder-ul nou creat, din lista Favorites. Acum poţi accesa adresa respectivă

doar cu un clic de mouse în lista Favorites.

ORGANIZE oferă posibilitatea să creezi un folder (Create Folder), să muţi o adresă într-un alt folder

(Move to Folder), să redenumeşti o adresă sau un folder (Rename) şi eventual să ştergi un folder sau

adresă (Delete).

254

După selectarea operaţiunii ce doreşti să o efectuezi apeşi butonul Close pentru închiderea ferestrei.

CAUTAREA PE WEB

FOLOSIREA UNUI MOTOR DE CAUTARE

Pentru a putea fi accesate informaţiile dorite este important să ştii cum să cauţi informaţia în

multitudinea paginilor Web care se află pe Internet. Pentru aceasta poţi folosi instrumentele de căutare,

motoarele de căutare care se găsesc pe Internet. Câteva din cele mai performante motoare de căutare

sunt: www.Yahoo.com, www.Lycos.com, www.Altavista.com, www.Trafic.ro, www.MSN.com,

www.Gaseste.ro, www.Google.com, www.Dogpile.com.

Pentru ca folosirea acestor motoare de căutare să aducă rezultatele dorite, poţi să stabileşti unele

criterii de căutare:

limitarea căutării prin folosirea de cuvinte cheie.

punerea între ghilimele a formulărilor.

folosirea unei interogări generale şi apoi a uneia mai restrânse.

folosirea operatorilor logici OR, AND, NOT.

Folosirea operatorului OR înseamnă că, dacă interogarea conţine mai mult de un cuvânt, mecanismul

de căutare presupune automat că doreşti găsirea oricărora din cuvintele introduse.

Folosirea operatorului AND semnifică faptul că documentele căutate trebuie să conţină fiecare cuvânt

din interogare.

Folosirea operatorului NOT este utilă atunci când doreşti excluderea unui anumit cuvânt dintr-o

căutare.

Ex. www.Google.com

255

Acest motor de căutare este unul din cele mai performante motoare de căutare folosind în căutarea sa

caracteristici şi a altor motoare de căutare.

Practic în momentul în care fereastra este afişată pe ecran se văd o multitudine de domenii din care

poţi alege domeniul care consideri că poate duce la informaţia dorită (indicatorul mouse-ului are forma

degetului arătător ceea ce indică faptul că acolo se află cursorul şi se poate realiza o legătură, un

LINK).

COPIEREA TEXTULUI DINTR-O PAGINA WEB INTR-UN DOCUMENT

Etape:

Deschizi atat pagina WEB cat si documentul.

Selectezi textul in pagina WEB si executi click dreapta pe textul

selectat.

Din meniul rapid care apare pe ecran vei alege optiunea COPY.

Te muti in document si din meniul EDIT alegi optiunea PASTE.

COPIEREA IMAGINILOR DINTR-O PAGINA WEB INTR-UN DOCUMENT

Etape:

Deschizi atat pagina WEB cat si documentul.

Executi click dreapta pe imaginea dorita.

Din meniul rapid care apare pe ecran vei alege optiunea COPY.

256

Te muti in document si din meniul EDIT alegi optiunea PASTE.

COPIEREA URL-ului DINTR-O PAGINA WEB INTR-UN DOCUMENT

Etape:

Deschizi atat pagina WEB cat si documentul

Executi click dreapta pe URL-ul paginii respective.

Din meniul rapid care apare pe ecran vei alege optiunea COPY.

Te muti in document si din meniul EDIT alegi optiunea PASTE.

257

SALVAREA UNEI PAGINI WEBCA FISIER TEXT SAU FISIER HTML

Dacă doreşti salvarea unei pagini Web apelezi din meniul FILE, comanda SAVE AS. Se va deschide

fereastra de dialog Save As... în care trebuie precizat locul unde va fi salvată pagina, şi de asemenea

numele paginii.

Obs:

Salvarea prginilor WEB poate fi facuta in format HTML sau TXT.

Poti face acest lucru daca alegi de la SAVE AS TYPE: optiunea corespunzatoare.

DESCARCAREA DE FISIERE DE PE INTERNET (DOWNLOAD)

Browser-ul este mai mult decât un instrument care aduce pagini Web pe calculatorul nostru, el poate fi

folosit pentru a obţine de pe Internet fişiere care pot fi folosite mai târziu. Atunci când se descarcă un

fişier pe calculator se efectuează de fapt un transfer de informaţii de pe un calculator aflat la distanţă

pe calculatorul nostru.

După ce fişierul se află pe calculator vor trebui să se facă câţiva paşi înainte de a-l putea folosi. Dacă

este un fişier comprimat va trebui să fie decomprimat pentru a-l putea folosi sau dacă este proiectat să

instaleze un program va trebui rulat pentru a configura programul respectiv.

Internet Explorer îţi oferă atunci când efectuezi un clic pe o legătură pentru descărcarea fişierelor,

două opţiuni:

Run or open …(rulează sau deschide acest program din locaţia sa curentă)

Save this file to disk (salvează acest fişier pe disc).

SCHIMBAREA ORIENTARII UNEI PAGINI WEB

Etape:

Vei alege din meniul FILE optiunea PAGE SETUP.

258

Selectezi optiunile dorite dupa care apesi OK.

PREVIZUALIZAREA UNEI PAGINI WEB

Etape:

Vei alege din meniul FILE optiunea PRINT PREVIEW.

Selectezi optiunile dorite dupa care apesi OK.

259

6.3. Tema de casă I. Răspundeţi cu adevărat/fals la următoarele afirmaţii:

1. World Wide Web este o colecţie de milioane de documente care conţin informaţii ce sunt

păstrate pe calculatoare răspândite în toată lumea

2. Intranetul reprezintă o reţea globală de calculatoare

3. DHCP într-o reţea locală este utilizat pentru atribuirea automată a adreselor de IP.

4. Internetul este o reţea proprie a unei companii

5. Freeware sunt programe protejate de dreptul de autor care pot fi copiate gratuit de către

orice utilizator al Internetului

II. Întrebări cu alegere multiplă: 1. Care dintre următoarele sunt reguli generale de converaţie pe Internet:

a) începeţi fiecare e-mail, cu un salut adecvat

b) informaţia pe care o trimiteţi trebuie sa fie concisă

c) scrieţi numai cu majuscule;

d) verificaţi gramatica şi ortografia înainte de a posta

2. Cele mai uzuale aplicaţii pentru poştă electronică sunt:

a) Microsoft Outlook Express

b) Nero

c) Netscape Communicator

d) Eudora

3. Care din cele de mai jos sunt instrumente pentru Internet ?

a) UseNet

b) Adobe Reader 9

c) World Wide Web(WWW)

d) FTP-File Transport Protocol

e) Internet relay Chat (IRC)

4. Care dintre simbolurile de mai jos trebuie obligatoriu să conţină o adresă de e-mail?

a) ,

b) @

c) .

d) _

5. Care dintre programele de mai jos este un program antivirus?

a) Internet Explorer

b) Yahoo Messenger

c) NOD32

d) Bit Defender

III. Întrebări cu alegere simplă:

1. Care dintre următoarele programe, nu este browser:

a) Opera

b) Mozilla Firefox

c) Windows Media Player

d) Internet Explorer

2. Pentru a găsi diferite informatii pe internet trebuie utilizată:

a) O bază de date

b) Un motor de căutare

c) Un program de poştă electronică

d) Un dicţionar online

3. Serviciul Telnet permite:

a) Transferul de fişiere

b) Accesul la alte calculatoare din calculatorul utilizatorului

c) Descărcarea de fişiere pe propriul calculator

d) Dezarhivarea de programe

4. Ce înseamnă abrevierea http:

a) High Task Termination Procedure

b) Hyper Text Transfer Protocol

260

c) Harvard Teletext Proof

d) Hyper Text Mark-up Language

5. Care din următoarele acţiuni implică utilizarea comerţului electronic ?

a) Trimiterea unui e-mail

b) Discuţii directe prin Internet

c) Cumpărarea unor articole sportive online

d) Căutarea de informaţii pe Internet

IV. Rezolvaţi cerinţele salvând fişierul obţinut în directorul aplicaţie:

a) deschideţi un fişier text nou cu numele informaţie în directorul aplicaţie

b) descrieţi pe scurt termenul de FTP-introduceţi răspunsul în fişier şi salvaţi

c) deschideţi o aplicaţie de navigare pe Internet şi accesaţi URL-ul: http://www.calificativ.ro/

d) adăugaţi adresa paginii în Bookmarks(Favourites)

e) descărcaţi în directorul aplicaţie metodologia de desfăşurare a bacalaureatului 2010 precum şi

ultimile două noutăţi referitoare la bacalaureatul din 2010

f) accesaţi pagina de noutăţi(News) folosind hiperlink-ul existent

g) copiază titlul ultimului articol postat in fişierul informaţie

h) schimbaţi orientarea paginii în tip vedere şi salvaţi pagina în format txt

i) salvaţi fişierul şi închideţi toate aplicaţiile existente.

261

Bibliografie

1. Vlad Rădulescu şi col., Arhitectura calculatoarelor si sisteme de operare, Editura

Univ. Al. I. Cuza, Iaşi, 2005

2. Iulian Cioroianu, Tehnologia Informatiilor si a comunicarii Editura Sfantul Ierarh

Nicolae, 2010

3. Procesare de text, Colecţia ECDL, Editura Andreco Educational Group

4. Calcul tabelar Excel, Colecţia ECDL, Editura Andreco Educational Group

5. Prezentări PowerPoint, Colecţia ECDL, Editura Andreco Educational Group