@ Editura EIKON

Bucuregti, Str. Smochinului nr. 8, sector 1,

cod pogtal 014606, Rominia

Difuzar e / distribufl e carte: tel/fax : 02I 3 48 1 4 7 4mobil: 0733l3l145,0728 084 802e-mail: difuzare@edituraeikon.ro

Redacfia: tel: 021 3481474mobil: 0728 084 802,0733 l3I 145e-mail: contact@edituraeikon.roweb: www.edituraeikon.ro

Editura Eikon este acreditati de Consiliul Nalionalal Cercetirii $tiintifice din invdlimdntul Superior (CNCSIS)

Descrierea CIP este disponibild la Biblioteca Nafionali a Romdniei

ISBN: 978-606-7 rI -939 -8

Ilustralii: Vasilicl Lazir

Tehnoredactor: Mihiiti Stroe

Editor: Valentin Ajder

Steliana D uliu-B aj dechi

TIMPULREGASIRII

Fiii Avdellei

KoXBucureqti, 2018

CUVANT DE BUNA.CREDINTA

Acest roman esre despre viati, pur si simplu. Nu are pretentia unuidocument isroric, nu intention eazd, sd. adere la anumite puncre de ve-dere, nu doreste si dea lectii, nu vrea si. corecteze teorii. Este o povestedespre o lume care ar fi putut si fie, despre care nu sdm prea multelucruri si, de aceea, este loc intins 9i spe ctaculos pentru imaginagie. Esteo fictiune.

Unii termeni vor scArni, probabil, miriri. intr-o perioadi in care se

discuti intens despre populatia romanizati de la sud de Dunire, con-troversele ajungand pani la denumirea,,potriviri] am ales si folosesctermenul de ulah, cAnd personajele au fost privite ,din afaril' (termenfolosit in epoci) si cel de arrnin, cAnd am pitruns in lumea lor, denu-mire pe care o folosesc ei insisi.

Numele personajelor par grecizate. Nu am avur nicio intentie anu-me, asa a fost atunci... La inceput de secol XIX, limba greaci era campeste tot in Balcani si in lirile RomAne.

Pentru a pisrra parfumul epocii, am folosit unele denumiri precumValahia (Jhra Romineasci), Bucuresci, Flermannstadt (Sibiu) .t..,

"r"cum ele se regisesc in perioada respectivi.Au fost consuhate nenumirate volume (peste 400) referitoare la

anii in care se peffece actiunea romanului si unii autori se contrazicasupra unor evenimenre. Au fost alese acele date gi inrampliri careconcordau 9i dideau o direcgie si un sens firului narariunii.

Unele personaje sunr imaginare, alrele sunt personalitlgi istoricereale. Prin intermediul lor am incercat si reconsdtui o lume asa cummi-am inchipuit-o

fn construirea povestii am avur o stare de spirit aseminitoare cuaceea a unui ci.utitor de aur, pornit pe drumul Eldorado-ului, fbrl unechipament adecvar, fbri un inscructaj tehnic, dar cu o dorinti fierbin-

te de a descoperi cAteva pepite strilucitoare, care si-i aduci nu bogltie,ci sentimentul ci reface o legituri cu acele comori ascunse in sufec,comorile viegii.

Aceastl carte nu ar fi pornit la drum fbri prietenia inflicirati a

doamnei Marica Vurduni-Spinoche, din Veria, Grecia, stabilite duplrlzboi in Germania, pe care am cunoscut-o la venerabila vArsti de 90de ani gi care mi-a povestit inrAmpliri extraordinare cu aromAni, dinanii de inceput ai secolului XX 9i din perioada crunte a celui de AlDoilea Rizboi Mondial, in Grecia. Nu a9 fi avut imboldul si continuufiri incurajirile minunatei poete Emilia Dabu, pregedintl a ClubuluiArtelor Solteris din Mangalia si firi sfarurile doamnei Lucia Burcaru,ale cirei creagii yestimentare m-au intors in timp, la vremurile de legen-dl. Nu a9 fi avut incredere in tesltura texrului fbri priceperea doamneiMaria P ariza, profundi cunoscltoare a universului spiritual armAnesc,

iar indemnurile permanente ale Doinei Tuzluchi din Canada, citiroarepasionatl, au fost mobilizatoare.

Prima lecturi a ficut-o fiul meu, care, prin entuziasmul pe care l-alritat, m-a dererminat si merg mai departe, flcAndu-mi sl sper ci ge-ncratiei tinere inci ii sunt necesare povegtile cu eroi. Mi-au fost alituriin acest demers fiica mea, Irina, ginerele, Citilin Apostoaie gi sogul

rneu, Nicu.

Dar, recunogdnga mea deplinl se indreapti spre piringii mei, Mir-cea si Tinca Duliu, pentru care folosirea verbului ,,a fi" a fost intot-deauna mult mai importanti decAt a verbului ,,a avea)'Lor le este de-

dicati aceastl carte.

AutoareaConstanga, 6 August 2018

ASA A INCTPUT POVESTEA...

- Noi himu armAriil!Aceasti propozitie simpli imi risuni si astlzi in adincul inimii,

exact ca atunci cAnd am auzit-opencru prima datl; cred ci aveam vreogapte ani. A rostit-o Papu, tatil mamei mele, in autobuzul care ne du-cea de la Constanta la Mangalia. Unul dintre turigtii venigi pe litoral,plin de ifose gi crezAndu-se important, a rXs la unele fraze rostite debunica, Maia mea, Hrisa, in armXneste. BigAndu-se in seami 9i intre-bAnd-o cu ne obrizare : ,,ce fel de pisire asci vorbesti, madam ? !', a creato oarecare rumoare.

Maia tocmai imi explica in goapti, in armAnegre, cum fuseseri eiobligaEi si-si piriseascl locuintele, cAnd fuseseri deportagi in anii '50.Cred ci bunica uitase ci se afla intr-un loc public si cI eu eram uncopil, astfel de povestiri erau interzise in RomAnia Socialisti, dar o ni-pidiseri aducerile aminte...

Deci, turistul, care trisese cu urechea, se arlta foarte amuzat si as-tepta o reactie. Bunica stia ci nu poate si se adreseze unui strlin, chiardaci era provocari; invS.tase demult si igi inghiti cuvinrele. Deporta-rea lor din Mangalia si trimiterea intregii familii cu domiciliu forgarin Ardeal, toate greurigile care au urmar apoi, i-au mai srins impetu-ozitatea. Altii fuseserl mai putin norocosi, fiind azvirrligi in mijloculcAmpului, in Birigan.

Dar bunicul, de la iniltimea staturii sale, l-a strivit pe individ cuprivirea si i-a spus limpede: ,,Noi himu armAdi!" Parci ii aud si acum,,n"-ul moale si ,,rrr"-ul puternic, rostit clar, ca 9i cum ar fi incircat oarmi invizibili. Pentru ci asca era arma lui, mindria de a apartine unuivechi neam, vlahii din Balcani, armAnii cum isi spun ei insisi, mereu

I Noi runt.m armini.

nesupugi, mereu pe drumuri...Multi vreme, in copilirie, am avut senzagia ci Papu isi poarti cu el

in spate strimogii. isi amintea de ei destul de des, parci erau prezengi

tot timpul, in jurul nostru, ca un abur vizibil doar pentru noi.Surprinzitor pentru mine, individul nu a mai spus nimic, a ticut

apoi tot drumul, ca gi cum tonul si intensitatea vocii bunicului i-au luatgraiul gi l-au pus pe gAnduri.

Papu Iani vorbea des in armAneste, spre deosebire de bunicul dinpartea tatilui, Tata-mare. Domnul Yusa2, cum ii spuneau fogdi elevi,

fusese inviEitor la Veria, in Grecia gi apoi, dupl colonizare,laCavarna,in Cadrilater. Elvorbea mai mult rominegte. Sentimentele, insi, ii erau

aceleagi, avea o nostalgie a trecutului greu disimulatl, discugiile cu el

cipitau o greutate mare pentru mintea mea de copil, aveam senzagia cisunt un adult de dimensiuni reduse.

Pe Mana-mari, Marusa, nu am cunoscut-o, murise pe cAnd ayeam

cAteva luni, dar ii vizusem pozain costum nagional, ficuti pe cAnd era

institutoare in Imperiul Otoman, pe la 1915, in comunele Avdella 9iPerivoli din Mungii Pind. De la Tata-mare aflasem nenumarate povestidespre felul in care ei se strlduiserl si ii invege pe elevi cum si igi pis-treze identitatea.

Din copiliria mea imi amintesc unele intAmpliri, mi-au rimas inminte chipuri gi gesturi, dar poate ci acest mic incident nu si-ar fi pis-trat intensitatea pAni astizi, daci nu ar fi avut un final neagteptat. Laintoarcerea acasi, din Mangalia, spre seari, Papu Iani a sunat adunarea!

I-a chemat la el pe togi copiii gi nepogii; era in mijlocul slptlmAnii,nu avea loc niciun eveniment, mama abia venise de la serviciu si am au-

zit-o vorbind la telefon, ,ghini, tata ua yinimu!"3 ,Ee, Afendi, ua adu-

lem fi cAntitili."4 Din tonul mamei am ingeles ci era ceva important.CAntilili, cum Ie spunea Papu, generic, erau indiscutabil melodiile

armAnesti, lente, ca nigte tAnguiri, care vorbeau despre satele de vlahi

2 Y se cite;te gh.3 Bine, tati, o si venim!a Dr, Af..rdi (formuli de politege), o si aducem si cintecele.

8

din munti Pind: Avdella, Perivoli, Samarina, Smixi, lliils:r, Arrrirrcirr,toate aflate peste coline, intre localitirile Grevena 9i luninir; rlcsplc cck.de la poalele dealurilor: Doliani, Xiroulivad, pc llingri oluqitrl Vcril rlirrGrecia... Despre luptele dintre cetele de vlahi gi rlndnr/ii\ grcci, rlc lrr

inceput de secol XX.Familia tatilui meu era fericita deginitoarc 1l r.ulor raritirti clisco-

grafice cu cAntece arminesti gi a unui pick-up D.D.R.-ist (german, dinblocul socialist), cu care se fbcuseri" chiar cAteva petreceri. Discurile devinil fuseseri. trecute aproape clandestin, pe la inceputul anilor'60, decltre mitusa mea, tanti Viorica, nepoata preotului Dumitru Constan-tinescu, cunoscur lupritor pentru drepturile aromAnilor in Balcani, opatrioati infocati si ea, invi.ti.toare de limba romAni, rlmasi in Greciala inchiderea granigelor in 1947, a cirei familie fusese imprlstiati lanord si la sud de Dunire, de vicisitudinile istoriei. S-a descurcar cuma purut in viati, cici studiile ei, fbcute in limba romAni, la Liceul Co-mercial din Salonic, nu au fost recunoscute de statul grec.

***

Am ajuns acasi la bunici, erau adunari deja togi fratii mamei, cufamiliile lor. Ca de obicei, Maia ficuse u,iri doau,i piti,6 pe masi. maierau niste ardei copti, putin iaurt, cevabrdnzi., si o sticll de vin, penrruc5. acolo, la bunica, intotdeauna se bea cu misurl.

Mai erau cAteva persoane in vXrsri, imbri.cate sobru, discutind inlimba pe care nu pureau si o uite si pe care eu refuzam pe atunci si ovorbesc, desi o ingelegeam. Recunosc, imi era rusine! Lajoacd,,afari., as

fi fost tinta ironiilor copiilor din cartier.Acum insi stiu ci, in acea memorabili zi, Papu se hotirAse si gini

tuturor o lecde de minimi demnitate, penrru copiii lui, pencru nepogi.Si nu existe nicio jenl de a vorbi in limba materni. Si, pe rAnd, bitrAniisi bitrAnele prezente au inceput si depene povegri de demuh. (Poareci nu erau mai in vXrsri de 60-70 de ani, dar, pe arunci, mi se plreau

5 Comitagiu grec, rebel, bandit.6 Vreo doui plicinte.

matusalemici). $tiu ci pare ceva ireal, dar, exact asa s-a intAmplat!

Erau povegti despre libertate, despre luptele cu stipAnitorii turci,

despre masacrele fhcute de andartii greci, in satele armAnegd, despre

rizbunirile vlahilor la fel de sAngeroase, despre curaj, puterea de a re-

zista, despre dArzenie gi asteptare..' Nu le-am ginut minte' dar am afat

mai tArziu ci mama le-a notat intr-un caiet.'.

Ce imi amintesc cu precizie este cI, la un moment dat, Papu a ince-

put si joace Ciamcu. Pentru mine era un dans ciudat, cu misciri stra-

nii, pe una dintre acele melodii tAnguitoare: o fluturare de mAnI, ca 9i

cum ar da la o parte ceva ce ii stitea in drum 9i il incomoda, o aplecare

pe spate, ca ;i cAnd ar dori si priveascl albastrul cerului, cAqiva pagi

energici, dar aproape in acelagi loc, ca si cum ar fi fost gintuit acolo, in

pnnctnl unde incepuse dansul. $i,lAngi el, un alt birbat, puternic, ce ilqinea de mini, ca el sl poati face toate acele acrobagii' La un moment

dar, pe melodie, s-a auzit cum interpretul a strigat ,,cu-cu". Mi s-a pirutamuzant si am rAs. Papu s-a uitat la mine cu ingelegere, gtiam ci urmau

explicaqiile 9i chiar aga s-a intAmplat.

,,Featd riicd, ua 1'aspun tora isturia a cinticlui"T' a sPus el 9i s-a a;e-

zat. Obosise...Iara uni oard, un arrrtinu, un gioni pirifan, Steryiug (credeam ci

alesese intengionat acest nume, care eravarianta masculini a numelui

meu, Striyiana-steliana).Si a urmat o legendi de neuitat!

Iar eu vi voi spune povestea:

tiiau odinioari, pe vremea stipAnitorilor turci' pe piscurile inalte

ale Mungilor Pind, mai mulgi pistori, cirvinari, negustori;i mestegu-

gari care vorbeau o limbe diferitl de hmbile greaci sau turci pe car€

L ^urr^u

in satele de la cAmpie. Familiile acestea erau acolo din cele

mai vechi timpuri... Fiecare, pe cAte un versant de munte. Vara, urcau

aproape de cele mai inalte vArfuri, iarna coborau citre 9es, impreuni cu

7 Copili, o sI igi spun acum povestea cintecului.8 Era o dati un txnir mindru, p€ nume Steryiu, se citeste Sterghiu'

l0

bitrAnii, femeile si copiii. Tinerii stiteau pe lAngi ei, gate sir invcgc tlirrpovegele, din experienra lor. Erau vireji ;i iubeau libcmarca.

intt-o zi de vard, un tinir cirvinar, pe nume Stcryitr, porrri si co,boare muntele. Avea de trecut peste o punte, pc r-ur clrtrnr pictros ;i sc

gribea. lJrma si se intAlneascl cu alr armAn, un pirsror, sir il ajutc sistrAngi turmele 9i si le diriieze spre un ah versant.

Deodati, exact in locul in care incepea cirarea ingusti, ii apiru infagl un turc. Purta vesminte alese, semn ci nu era vreun sirS.ntoc si aveala brAu un iatagan mare. Pirea usor dezorienrar, se ri.tacise probabil deceata lui de arni.uti, dar atitudinea ii rimisese sfidltoare.

- Vlahule, inchini-te in fara mea, eu iti sunt stipXnul!Steryiu era greu de supus; mAndru si neinfricat sfida pe oricine gi,

firl teami, nesocorea orice incercare de a-l umili. Aga ci se inclini, darin sens invers, adici, lisAndu-se pe spate !

- Vlahule, cum indriznesti, nu vezi ci esti un biet pisror, cu hainesi inciltiri prifuite ?!

Iar Sceryiu incepu sl-si aranjeze hainele si simuli cI-gi potrivesteciucurii de la riruhii.e

- Vlahule, esti prea sfiditor, pleaci din fata mea!Steryiu, incepu si faci niste pasi, simulAnd o alergare, cu picioarele

llruncate ciudat, inspre inainte, riminAnd totugi pe loc...Furios de-a dreptul, turcul ii spuse trigind iataganul:

- Egti un caraghios, nu vezi ci egti singur, ca un cuc, iti voi riiacapul intr-o clipitet (Acum, si fim sinceri, crime de acesr fel, oricum sioricAnd, nu puteau fi ficute firi ca si nu se declanseze o ri.zmeriti, iarturcul stia prea bine acest lucru, numai de o alti revolti a vlahilor nulveau nevoie atunci Sultanul si nici Pasa din lanina). Iar armAnul nos-tru deschise gura pentru prima dati si ii spuse turcului, pe limba lui:

- Da, asa e, sunt singur, ca un cuc! Si incepu si strige usor: ,,Cu-cn, cu-cu!".

Atunci se ivi dintre brazi un alt armAn, Ianuli, care se apropie decci doi si il prinse de mAni pe rinirul Steryiu. Cei doi cuci din MuntiiPind fhcuri front comun in fata arogantului stlpAnitor. De undeva,') inciltiri pe care le purtau in epoci birbatii.

ll

de departe, clopotele oilorparci ingAnau o melodie, ding-danga-dang,

ding-danga-dang... Acelagi ritm pe care il are dansul de azi.

***

Cum s-a terminat aceasti intAmplare, nu gtim. Papu ne-a explicat

doar ci aga s-a niscut dansul acela ciudat, numit Ciamcu, simbol al cu-

rajului de a-i sfida pe stlpAnitori, al spiritului liber' Cici aplecarea ace'

ea pe spate est€ un protest in faga gestului de pleciciune, este alegerea

libertlgii de a privi cerul 9i de a nu te suPune, cu orice risc, iar picioarele

azvirlite in sus, ca si cum ar alerga, rimAnAnd rotugi pe loc, semnifi-

cAnd indArjirea de a nu ceda, cu niciun chip, nicio palmi de pimint.De atunci am privir cu algi ochi acest dans. Mai tirziu am aflat ca

este rezervat doar b1iegilor... Nici nu m-a9 imagina dansAndu-l cu atA-

tea acrobagi i. Ca fatl, ar trebui si joc cAt mai dreapti, mai sobri, doar

cu o ugoari unduire a trupului, niciodati aplecati...

BitrAnii mei bunici nu mai sunt. Au rlmas in urma lor amintirile,

de neuitat, gi sentimentul acela ci pistrez in inima si-n sufletul meu o

lume, pe care cred cI este interesant si o cunoagtegi gi voi.

Aceasta este povestea neamului meu, asa cum am ingeles-o eu.

Striyiana al Douli

12 13

VANTUL SCHIMBARILoR

La sfbrsitul secolului al XVIIIlea, aproape pesre tor in Europa,Revolutia Francezi stArnise vAnrul schimbirilor. GAndul ci poporulpoate fi chiar el suveran, ii insufletise pe cei siraci si infometati, darsi pe intelectualii cunoscirori ai filosofiei iluministe, nemultumiri deputerea crescandi a aristocrariei si a bisericii. Declaragia drepturiloromului a devenit noua carre de cipitAi p€nrru spiritele revolurionare.

Imperiile se clitinau, regii erau de-a dreptul ingroziti de ceea cese intAmplase dupi ciderea Bastiliei. Ludovic al XVI-lea gi familia luifuseseri decapitati 9i nobihi se temeau in fiecare clipi pentru viaEa lor.

Republica Francezi, proclamati in 77g2,insemna de fapt sfrrgitulunei ere a monarhiilor cu putere absoluti. Sfbntul Imperiu Roman se

flrirma, Olanda, Belgia si Italia se declarau republici si ele, vesrul Euro-pei era intr-o continui. transformare.

Dupi intoarcerea din Egipt, in noiembrie 1799, generalul Napo-leon Bonaparte apreluat purerea si a stabilit un nou regim, Consulaul.Era Prim-Consul, cu puteri dictatoriale. in 1804 s-a incoronat impirat,sub numele de Napoleon I si erau semne ci poate si cucereasci lumea,spre marea spaimi. a englezilor care se vedeau dejaizolagipe insulele lor.

La inceput de secol XIX, Regatul Unit al Marii Britanii se extindefilnd adlugati Irlanda. Aga i9i incepea existenca la I ianuarie 1801, onou5. putere care unea Anglia, lara Galilor, Irlanda gi Scotia. Acest re-gat a finantat rS.zboiul impotriva lui Napoleon, avAnd un rol decisiv siin estul Europei, in relatia sa cu Imperiul Oroman.

Intre timp, Imperiul larisr isi extindea influenga ajungAnd si do-mine estul, iar cel Oroman sud-estul vechiului continent. in aceastiparte a lumii se duceau aprige beUlii penrru putere, inrre rusi, turci,francezi, venetieni, englezi, penrru controlul regiunii, al Mirii Negregi al Mirii Mediterane.

fi,

***

i.r tot acest peisaj social dbure, un neam aparte, care triia in Pe-

ninsula Balcanici, igi ducea traiul in mungi, acolo unde se simgea insigurangi. Pistori, cirvinari, negustori, organizagi dupl propriile lorreguli, nevoigi cAteodati si cadl la invoiali cu stipAnitorii turci 9i to-tusi, mereu nesupugi, ei erau departe de toate aceste jocuri politice. Lise spunea ulahl. ii giseai peste tot in regiunile acelea: in Epir, Tlacia,

Thesalia, Macedonia, in regiunea Zagori.Cei care aveau griji de prosperitatea lor erau celnicii. Proprietari de

turme de oi numeroase (de ordinul zecilor de mii), a ciror putere de

decizie era recunoscuti de toati lumea, celnicii hotirau soarta familii-lor pe care le conduceau.

Cu togii erau pizigi de armatoli, rizboinicii care asiguraLt Paza tre-citorilor, a agezirilor. Erau un fel de jandarmi ai locului, recunoscuti

de stipAnire, condugi de un clpitan, respectat de toati comunitatea, a

cirui pozigie sociali se mogtenea din tati in fiu.Pe vArfuri de munte, vlahii igi construiseri agezilri solide, cetigi

puternice devenite cunoscute in Balcani, a cilror prosperitate a sternitinvidia dugmanilor.

A9a ci, stipAnitorii le-au dat foc... Cel care a urmirit cu indArjire

distrugerea acestor cetigi ale vlahilor a fost Ali Paga Tepelena, supranu-

mit satrapul din Ianina, un albanez musulman, demnitar al ImperiuluiOtoman. A fost mai intAi locotenent in Rumelia gi apoi comandant

al Sangeacului de lanina. A fost prieten al lui Napoleon Bonaparte. Aavut intengia de a crea un stat albanez independent gi a sfArsit prin a fidecapitat in anul 1822.

Sub loviturile albanezilor lui Ali Paga, au ars multe localitlgi ale vla-

hilor: Deniscu, Gramostea, Moscopole, Avdella, Perivoli;i cAte altele.

A fost distrusi 9i prima republici din regiune, republica suliogilor,

de lAngi cetatea Ianinei, aproape de insula Korfu. Cetatea Suli, numitia;a datoriti vArfurilor ascugite ale mungilor care o inconjurau, asemi-

nitori unor sulige, in care siligluiau gi vlahi, igi declarase independenga

fagi de Imperiul Otoman. Era centrul unei Confederaqii. Locuitorii au

T4

fost supusi unor atacuri furibunde din partea lui Ali Pasa, guvernatorulregiunii. in anul 1803, in decembrie, suliogii au fosr decimagi, iar mulgidintre ei s-au refugiat pe insula Korfu. S-au intors in locurile de bastini.,chemagi tot de Ali Pasape la 1820, si vor fi printre promotorii luptei deindependenti a grecilor. Au fost micelirici complet in anul1822.

CAt erau de mari acesre cetiti ale vlahilor ?

inconjurati de optsprez... L.rngi, cu case de piatri si biserici im-punitoare, cu uriase turme de oi gi herghehi de catAri gi cai, Gramosteanumira la un moment dar patruzeci de mii de locuitori. Se spune cI a

strilucit cu mult inainte de ceratea Moscopole. insugi GuvernatorulBitoliei a apelat la celnicii care conduceav asezarea, avAnd trebuingide carierele lor de piatri, pentru a ridica marile cazdrminecesare gar-nizoanei din regiune. Erau inventivi. Unul dintre celnici consrruise oconducti. prin care era transportat laprele de la stinile din mungi lacentrele de prelucrare, unde se fi.ceau cele mai fine brinzeturi. Gri-mostenii s-au bucurat de privilegii 9i au dus o viati independenti, darislamizarea albanezilor si cresrerea infuentei lor in Imperiul Otomanau fost fatale cetitii. A9a ci i s-a dat foc...

Cronicarii povestesc:

Era in 1 5 August, pe la 17 60. Doisprezece pre ogi oficiau slujba inbiserica Sfintei Marii, la amiazd., cAnd, deodari, icoana {hcitoare deminuni a Fecioarei a rrosnit. in aceeagi clipi, doi cirvinari ce veneaudinspre Colonia, au inrrat in licas anunrAnd ci mari forge albaneze se

apropiau de cetate. Clopotele tuturor bisericilor au inceput si dea alar-ma. Caravanele s-au strAns repede, s-a incircat totul in ciruge si pe ca-tAri. S-a pornit apoi pe drumuri numai de vlahi stiure, printre trecitoriascunse privirilor. Se spune ci o ploaie torentiali a umfat apele rAuluiNicola, intirziind intrarea albanezilor in oras. CAnd au reugit si pi-trundi, acegtia au gisit locul pustiu. Gr5.mostenii si-au pirisir asezarealor frumoasi, rispindindu-se in alte pirgi: Lividzi, Coceani, Nijopole,Magarova, Crusova, Biala, Hrupigre sau Mungii Rodopi.

Moscopole era in secolul al XVIIlea un mare orag din Balcani sicentru cultural si comercial al vlahilor, aici functionAnd prima ripo-grafie din Balcani. Oragul a fost partial distrus mai intAi in an:ul 1769,

15

apoi, in intregime, in 1788. Locuitorii sii s-au rispAndit in nord, spre

Imperiul Habsburgic si spre est, citre Tlansilvania sau lirile Romine.

Au pornit 9i spre Venegia, in vest, sau spre sud, in muntii Pind. S-au in-

dreptat spre Grevena, au urcat la 1400 metri, in Avdella, ori si-au frcut

gospodlrii in Selia, Veria sau Ianina.

Pentru vlahi, religia cregtini era importantl, dar avzeauin bisericl

o limbi pe care nu o cunosreau prea bine. De fapt, in bisericile ortodo-

xe din Balcani slujbele se gineau in limbile greacisau slavoni. Sinodul

endemic de la Constantinopol din anul 1759 recunogtea drept limbiliturgici sacri doar greaca veche. Acelasi lucru se intAmpla si in spagiul

slav, acolo unde rugiciunea era ficuti in slava sfingilor Chiril gi Meto-

diu. Fenomenul nu era singular. $i in Jirile RomAne, pini tArziu, in

sec. al XVIIIIea 9i inceputul secolului al XIX-lea se mai gineau slujbe

in slavoni sau greaca veche.

La inceputul secolului al XIXlea, ideile RevoluEiei Francezeince'

puseri si prinda ridicini 9i in Imperiul Otoman. Primii care au afat

despre ele erau tinerii trimigi la studiu, la Viena, la Pesta, la Paris sau in

Italia. Unul dintre ei a fost un vlah din Siracu, o localitate de lAngi Ia-

nina. Se numea Ioan Cole tti si va juca un rol important in politica vre-

mii. El a studiat in Italia,la Pisa 9i a fost medic al lui Ali Pasa, din 1813.

Devine membru al Eteriei si se implicl in Rizboiul de Independengi

din 1821, ulterior ajungAnd prim-ministru al Greciei independente.

Dar acest r\zboide independenEi a fost 9i opera cipitanilor (mulqi

dintre ei vlahi) 9i a armatorilor condugi de ei. Nu a fost rezultatul unui

singur an, ci a fost o lupti cAgtigat5 in timp, din primii ani ai secolului

al XIX-lea. in matea lor majoritate rimagi necunoscuti, ei au format

nucleul forgelor grecegti care au alungat stipinirea otomani.

Cirgile cresdnilor in Imperiul Otoman erau rare' iar ideile cele noi

erau vinate de stipAnire, dar vlahii plecagi pe alte meleaguri au avut

griji sl nu se piardi nici ideile nici limba. Pe cli negtiute, pe la 1800,

ajunge in mAinile vlahilor ,,Noua pedagogie" a lui Constantin lJcuta

Moscopoleanul, protopop in Posen, din Prusia meridionali; ,,multu-mitl lui s-a dat in tipar pentru gloria neamului, la Viena' in anl1797,

I6

la imprimeria marchizilor Puliou". Vor mai pitrunde in regiune 9i cir-gile lui Theodor Cavalliomi, sau Gheorghe Roja, pe la 1810.

Ascunse in locuri nestiute de stipAnitori, in bisericute izolare, se

infiinteazi scoli secrete. Se gtie c5. una dintre ele s-ar fi aflat gi la Avde-lla, o veche asezare a vlahilor din Epir, aflati la altitudine mare, pe la1400 m.

Dar vlahii nu erau chiar izoiati. Deja, pe la anul 1803 este semnala-td. prezenta englezilor si a francezilor in regiune.

Dupi ce a str5.b5.tut Peninsula Balcanici ;i a fost luat prizonier laIstanbul, pe la anul 1800, un consul al lui Napoleon pe lAngi Ali Paga a

avut curiozitatea si ii cunoascl pe vlahi. Este Frangois Charles HuguesLaurent de Pouquevllle ( U70-1838) care va face o superbi descrierea lor, in carrea sa ,,Voyage de la Grece'l El i-a vizitatpe vlahii din Pindintre 1808 gi 1813 si va compara asezirile vlahilor de pe iniltimi (sare

si orase) cu an roi de albine carefac rnierea irc cnip,iturile stincilor. Oasdel de curiozitace au manifestat si alti francezipreocupati de aceasriregiune, cum ar fi si Pierre Ruffin, orientalisr si diplomat, care a scar inprizonierat la Constantinopol, alituri de Pouqueville, timp de un an,la sfArsitul secolului al XVIIIlea. Sunr extreme de pregioase studiilecnglezilor \Milliam Martin Leake (1777-1860) si Thomas Smart Hu-ghes (1786- 1847), care fac referire la vlahi.

Sub loviturile istoriei, timp de doui secole, ,,roiul acesra de albine"sc va rispAndi in cele patraziri ale lumii purtlnd cu el dulcea povari a

lcgendelor neamului.Dar, pe la anul 1800, visul sublim al liberti.tii abia prindea contur.

t7