TIPURILE DE VEGETAȚIEVegetația de padure

FONDUL FORESTIER NAŢIONAL

Pădurile, terenurile destinate împăduririi, terenurile afectate gospodăriei silvice, precum şi terenurile neproductive, incluse în amenajamentele silvice sau în Cadastrul funciar ca păduri şi/sau plantaţii forestiere, constituie fondul forestier. Fondul forestier cuprinde toate pădurile, indiferent de tipul de proprietate şi forma de gospodărire. Terenurile din fondul forestier cuprind:a) terenuri pentru împădurire:• terenuri destinate reîmpăduririi;• terenuri destinate împăduririi;b) terenuri afectate gospodăriei silvice;c) terenuri neproductive: mlaştini, stîncării, pante abrupte, alunecări de teren, soloneţuri etc.

DEFINIȚIA DE PĂDURE Definiţia naţională a pădurii – element al landşaftului

geografic, unitate funcţională a biosferei, compusă din comunitatea vegetaţiei forestiere (în care domină arborii şi arbuştii), păturii vii, animalelor şi microorganismelor, care în dezvoltarea lor biologică sînt interdependente şi acţionează asupra habitatului lor. Sunt considerate păduri terenurile acoperite cu vegetaţie forestieră cu o suprafaţă de peste 0,25 ha.

DIVERSITATEA BIOLOGICĂ FORESTIERĂ

Relieful, clima şi solurile Republicii Moldova explică condiţiile de formare şi de răspândire a vegetaţiei spontane. Asupra mecanismului dezvoltării comunităţilor vegetale o influenţă negativă o are activitatea antropogenă. În urma acestei activităţi au fost distruse aproape 80% din suprafeţele ocupate de vegetaţie naturală. Relieful deluros al Moldovei condiţionează răspunderea vegetaţiei potrivit legităţii altitudinale.Vegetaţia forestieră este reprezentată prin păduri de foioase de tipul celor din Europa Centrală. Răspândirea lor pe teritoriul ţinutului depinde de expoziţia şi gradul de înclinare a pantelor, de sol şi de alte condiţii. În dependenţă de factori, s-au format diferite tipuri de păduri şi asociaţii silvice.

DIVERSITATEA BIOLOGICĂ FORESTIERĂ

Condiţiile climaterice ale Republicii Moldova au asigurat formarea pădurilor cu o variată compoziţie specifică. Cea mai mare răspândire însă au căpătat-o aici stejarul, gorunul, frasinul, carpenul, plopul, teiul. Schimbarea compoziţiei specifice a pădurilor s-a produs în direcţia sporirii suprafeţelor ocupate de esenţele lemnoase productive şi de valoare, totodată s-a constat reducerea treptată a suprafeţelor ocupate de arboretele derivate, în special de carpen, care, de regulă, ocupă soluri fertile, unde condiţiile sunt favorabile pentru înfiinţarea plantaţiilor de stejar, fag şi a altor arborete de înaltă productivitate.

TEI

FRASIN

CARPEN

STEJAR

GORUN

PLOP

PERICOLE PENTRU PADURI

Păşunatul excesiv

Încălcări a legislaţiei silvice (defrişare)

Poluarea cu deşeuri, reeziduri menajere a solului, apelor

Incendii provocate de acţiunile iresponsabile a omului

Calamităţi naturale

MĂSURI DE PROTECȚIE

Valorificarea padurilor de căter oameni

Extinderea pădurilor

Regenerarea pădurilor

Protejarea rezervaţiilor naturale

Lărgirea suprafeţelor ariilor protejate