| SĂPTĂMÂNAL REGIONAL | 23 - 29 aprilie 2015 • Nr. 558 • 2 lei • 24 pagini www.transilvaniareporter.ro

| SĂPTĂMÂNAL REGIONAL | Cluj | Satu Mare | Maramureş | Bihor | Bistriţa-Năsăud | Sălaj

CULTURĂ pag. 11

SPORT pag. 21

90 de expozanţi la Târgul Gaudeamus

Destin de campion

REPORTAJ pag. 12-13

Proiecte imobiliare pe bandă la Tăietura Turcului

ECONOMIE pag. 3

Ai carte, ai parte de gratuitate la Grădina Botanică din ClujClujenii pot vizita gratuit Grădina Botanică „Alexandru Borza”, mâine, 23 aprilie, de Ziua Internațională a Cărții, zi în care biletele clasice vor fi înlocuite cu cărți. Acțiunea are un precedent: anul trecut, tot pe 23 aprilie, peste 1.200 de oameni care au intrat în Grădina Botanică fără bilet, doar arătând o carte. Pentru mai mult detalii intră pe transilvaniareporter.ro sau scanează codul QR alăturat.

Director: Vasile Dâncu

OPINIE | VALENTIN NAUMESCUSecurity Trusts, proiectul MAE pentru creşterea încrederii în regiune pag. 8

OPINIE | VASILE GEORGE DÂNCU De la bestseller la longseller pag. 9

1 € 4.4444 lei1 $ 4.2059 lei

DOSAR | POVEŞTI URBANE CU LAVANDĂ ŞI AFINI ACTUALITATE pag. 2

Napolact va produce toate brânzeturile în Baciu

Fuga la români

Ideea transmisă prin downshi� ing este aceea de a învăţa să ştii când să te opreşti, pentru că

nu ai nevoie de mai mult ca să poţi să ai satisfacţii

nebănuite în viaţă, să nu devii un robot, un om

«simpli� cat», un nevrotic sau un isteric”, Aurora

Liiceanu, psiholog

Americanii au fost nevoiţi să-i găsească un nume pentru că noul

mod de viaţă devenise un fenomen. I-au spus downshifting. Alegerea simplităţii, renunţarea totală sau parţială la funcţii bine plătite şi an-goasante din oraşe pentru un trai sim-plu în mediul rural. În România, nu e vorba de un fenomen, dar tendinţa există. Orăşenii care redescoperă farmecul şi utilitatea grădinii de la ţară există deja, şi numărul lor creşte.

Un om de afaceri din Baia Mare conştientizează că terenul de 10 hectare al soacrei de la ţară poate produce şi altceva decât pelin şi înfi inţează cu fonduri europene o cultură de afi ni. O corporatistă din Cluj decide să dea un sens rural zile-lor de weekend şi arendează un hec-

tar la 30 de kilometri de oraş pe care plantează lavandă. Un întreprinzător din Cluj îşi lichidează afacerile şi investeşte într-o ciupercărie. Specia-listul în agricultură Ilarie Ivan spune că, în jurul Clujului, au fost dezvol-tate cu succes plantaţii de zmeură sau mure. Dezertarea din oraş nu îmbracă însă doar straiele unor cul-turi exotice. Unii „exilaţi” caută să învie agricultura arhaică. Un grup de clujeni a înfi inţat o asociaţie cu sco-pul de a readuce la viaţă seminţele tradiţionale. Despre cei care au ales simplitatea şi fac cale întoarsă de la oraş spre natură, despre cum poţi trăi din ce-ţi oferă grădina bunicilor, cultivând soiuri despre care ei nu au avut habar, citiţi în paginile 4-7. (CC )

Glasul pământului 2.0

Mai amintindu-ne ce ne-au învăţat ai noştri bătrâni, mai citind pe internet, mai întrebând pe cei care stau aici de o viaţă şi cunosc legile pământului, am reuşit să avem

o grădină cu aproape de toate, o recoltă care să ne umple cămara şi pivniţa şi o activitate � zică pe care nu ne-ar � oferit-o nicio sală de � tness”, Camelia Jula, jurnalist retras în casa bunicilor

2 | ACTUALITATE

| 23 - 29 aprilie 2015 • Nr. 558

Foto

: Dan

Bod

ea ©

Transilvania Reporter

Alteța Sa Regală, Principesa Maria a României, a început un parteneriat cu Farmec Cluj

Alteța Sa Regală, Principesa Maria a României, cea mai mică dintre cele cinci fi ice ale Majestății Sale Regelui Mihai I, a semnat recent un acord de colaborare cu Farmec. Alteța Sa Regală devine ambasador al com-paniei clujene, reprezentând astfel asocierea a două dintre valorile româneşti: coroana şi brandurile autohtone de calitate.

Prin această colaborare, Principesa Maria se alătură eforturilor Familiei Regale a României de a susține activ produsele românești de calitate. Alături de echipa Farmec, Alteța Sa Regală va participa la

proiectele de promovare a produselor create în laboratorul de cercetare al companiei, precum și la activitățile de responsabilitate socială derulate de Farmec.

Farmec, una dintre cele mai longevive și mai performante companii din România, este cel mai important producător local de cosmetice și deținătorul unora dintre cele mai apreciate mărci de îngrijire personală. Gerovital, Doina sau Farmec sunt câteva dintre mărcile istorice ale companiei, sub umbrela cărora sunt lansate astăzi produse inovatoare dedicate îngrijirii consumatorilor moderni.

Farmec SA Cluj-Napoca, cel mai mare producător român de cosmetice, deţine mărci recunoscute internaţional, printre care Gerovital H3 Evolution, Gerovital H3 prof. dr. Ana Aslan, Gerovital Plant, Aslavi-tal şi Farmec. Din luna decembrie 2011, peste 200 de produse din portofoliul Farmec pot fi achiziţionate şi online, direct de pe site-ul www.farmec.ro.

Produsele companiei ajung în peste 30 de ţări, principalele pieţe fi ind: Japonia, Ungaria, Polonia, Republica Moldova, Irak, Kuwait, Grecia, Canada. În ultimii doi ani, strategia de export a fost focusată pe consolidarea distribuţiei în ţările vecine.

Compania deţine Certifi catul Internaţional de Calitate ISO 9001:2008, Certifi catul Internaţional pentru Managementul de Mediu ISO14001:2004 și din acest an Certifi catul de Bună Practică de Fabricație, conform cu cerințele standardului ISO 22716:2007. Din iunie 2008, Farmec deţine drepturile integrale de utilizare a mărcii Gerovital. Pentru a fi la curent cu ul-timele noutăţi legate de brand, sfaturi utile din partea specialiştilor noştri, surprize şi concursuri ne puteţi urmări şi pe conturile noastre de social media.Twitter: https://twitter.com/farmecFacebook: facebook.com/farmec.company

Despre Farmec SA Cluj-Napoca

OPTIMIZARE

Procesul de optimizare a operațiunilor de producție, logistică și distribuție

din cadrul Friesland Câmpina România intră în ultima etapă. Începând cu luna aprilie 2015, fabrica din Baciu devine principalul centru de producție a brânze-turilor al FrieslandCampina în România. Brânzeturile sunt o categorie pe care Frie-slandCampina își bazează creșterea, iar în acest scop, capacitatea de producție a fost crescută semnifi cativ. De asemenea, operațiunile de ambalare a bânzeturilor din Târgu-Mureș vor fi transferate la fab-rica din Baciu. Fabrica de la Târgu-Mureș va produce în continuare iaurturi și lapte.

Ca parte a procesului de centralizare a producției de brânză în fabrica de la Baciu, o serie de investiții au fost făcute pentru modernizarea tehnologică a linii-lor de producție a brânzei, în scopul de a susține producția integrată. În același timp, fabrica a fost pregătită pentru a găzdui

Napolact va produce toate brânzeturile la fabrica din Baciuoperațiunile de ambalare a brânzeturilor transferate de la Târgu-Mureș.

„Ne afl ăm în etapa fi nală a unui proces amplu de optimizare a operațiunilor noastre la nivel național, menit să sporească produc-tivitatea și competitivitatea FrieslandCampina România pe piața produselor lactate. Consoli-darea producției de brânzeturi și operațiunile de optimizare a logisticii sunt o confi rmare a angajamentului nostru față de județul Cluj și a prezenței noastre aici. Suntem foarte atașați de Cluj. Fabrica noastră de la Baciu este și va rămâne una dintre principalele noastre unități de producție din România”, a declarat Jan Willem Kivits, Director General al Fries-landCampina România.

FrieslandCampina România a adop-tat și să implementat, în ultimii doi ani, o serie de măsuri menite să optimizeze operațiunile, în scopul de a-și adapta acti-vitatea la condițiile actuale de piață și pentru a asigura prezența viabilă pe ter-men lung a companiei în România. Princi-palele obiective sunt adaptarea capacității de producție și creșterea efi cienței, ceea ce va permite companiei FrieslandCampina să continue să inoveze, investind în noi tehnologii pentru fabricile sale și în bran-dul său principal, Napolact.

Fabrica nu se închide, scade doar numărul angajaților„După toate etapele pe care le-am traver-

sat, vom produce toate brânzeturile noastre la fabrica din Baciu. Acum doi ani a apărut pentru prima oară zvonul că fabrica de la Baciu se va închide. Au trecut doi ani de atunci. Am investit 500.000 de euro în mu-tarea unei linii de producție aici. Nu cred că are rost să discutăm despre aceste zvonuri. Trebuie să ne păstrăm logica și să ne uităm la fapte. Au trecut doi ani în care fabrica nu s-a închis, deși se închisese, dacă ne aducem aminte, conform zvonurilor. Am făcut o investiție, producem brânzeturi numai aici, deci nu închide fabrica. Spun asta de doi ani. Probabil și peste cinci ani voi răspunde aceleiași întrebări. Eu cred că aceste zvonuri apar din mai multe motive. În primul rând, este un lucru pozitiv la baza acestor lucru-ri. Este atașamentul care există între Cluj, Napolact și fabrica de la Baciu. Este o rea-litate. Aici ne avem originile ca brand, este normal să existe o conexiune care s-a format pe parcursul anilor. Aceste zvonuri apar ca urmare a unui inters cu privire la brand, la fabrică, la ceea ce se întâmplă cu Napo-

lactul. Există și aspecte negative: goana după senzațional, anu-mite informații trunchiate și neverifi cate care circulă. E un cumul de factori”, a spus, pentru Tran-silvania Reporter, director de vânzări FrislandCampina, Cornel Cărămizaru.

Conform aces-tuia, fabrica de la Baciu are în prezent peste 200 de angajați. „Nu avem planuri să închi-dem fabrica, doar optimizăm producția. Încercăm să facem lucrurile mai simple. Da, aceste lu-cruri au un impact în ceea ce privește oame-nii din fabrică, în ceea ce privește modul în care sunt realizate produsele. Numărul de angajați scade, ca urmare a faptului că am trecut prin acest proces de optimizare. Încercăm să facem lucrurile cât mai efi -ciente. Am investit mult în tehnologie, iar această investiție are un impact în ceea ce privește numărul angajaților. Pe de altă parte trebuie să ne uităm și la consum. Cate-goria lactatelor este o categorie care nu a crescut în ultimii ani decât foarte puțin, este

o categorie în care consuma-torul decide cât producem

noi. Ne punem speranța în reducerea TVA-ului.

Din punctul meu de vedere, va crește con-sumul de lactate, odată cu această re-ducere, pentru că vor rămâne mai mulți bani pentru mân-

care. Noi ne-am re-dus cheltuielile pentru

a rezista pe piață. Avem planuri pentru următorii

5-7 ani, pentru a crește pe fi e-care dintre categoriile focus în care

activăm. Trebuie să recunoaștem că piața lactatelor nu este o piață care să ne creeze o foarte mare siguranță, tocmai din perspec-tiva faptului că nu a crescut consumul în ultimii ani. Avem așteptări de la reducerea TVA-ului. Investițiile vor veni dacă re-ducerea TVA-ului va avea impactul dorit. Investițiile sunt consecința creșterii con-sumului care infl uențează direct creșterea producției”, a mai spus Cărămizaru.

Maria Man

lactul. Există și aspecte negative: goana după senzațional, anu-mite informații trunchiate și neverifi cate care circulă.

”,

Baciu are în prezent peste 200 de angajați. Nu avem planuri să închi-

dem fabrica, doar optimizăm producția. Încercăm să facem dem fabrica, doar optimizăm producția. Încercăm să facem dem fabrica, doar optimizăm

lucrurile mai simple. Da, aceste lu-

o categorie în care consuma-torul decide cât producem

noi. Ne punem speranța în reducerea TVA-ului.

Din punctul meu de vedere, va crește con-sumul de lactate, odată cu această re-ducere, pentru că vor rămâne mai mulți bani pentru mân-

care. Noi ne-am re-dus cheltuielile pentru

a rezista pe piață. Avem planuri pentru următorii

5-7 ani, pentru a crește pe fi e-care dintre categoriile focus în care

AD

VER

TOR

IAL

economie | 3

23 - 29 aprilie 2015 Nr. 558 |

imobiliare

Piaţa construcţiilor din Cluj-Napoca nu cunoaşte perioade de respiro

prea lungi. Şi asta deoarece în con-tinuare există o cerere crescută atât de locuinţe, cât şi de spaţii de biroruri. În oraş sunt în plină derulare nume roase proiecte imobiliare, iar una dintre zonele în care se lucrează intens mai nou este Tăietura Turcului.

În prezent, aici se construieşte pe ambele părţi ale străzii, fie că vorbim despre proiecte mai vechi din 2008 re-luate de alţi investitori sau de proiecte noi de locuinţe sau chiar clădiri de biro-uri. Investitorii spun că preferă această zonă, în ciuda reliefului în pantă, pentru că este aproape de centru şi are căutare, şi în acelaşi timp este aproape şi de par-cul industrial Tetarom I unde lucrează nu mai puţin de 2.500 de angajaţi. În plus, numărul suprafeţelor de teren din cartierele vechi ale oraşului pe care se pot construi ansambluri mai mari de locuinţe este destul de limitat.

Una dintre clădirile de locuinţe de pe strada Tăietura Turcului este deja gata şi atrage atenţia prin faţada care îmbină armonios betonul cu lemnul. Blocul gândit pe tronsoane distincte de înălţime, practic în trepte, pentru a se potrivi cu relieful în pantă are 17 apartamente cu 1, 2 sau 3 camere. „Suprafeţele merg de la 37 de metri pătraţi până la 110 metri pătraţi utili. E un bloc cu

Proiecte imobiliare pe bandă la Tăietura Turcului

lift, iar apartamentele le vindem semifini-sate ceea ce include şi centrală, calorifere şi amenajarea teraselor cu gresie. Fiecare apartament are parcare la parter, de fapt parterul e strict pentru parcări”, explică proprietarul Nelu Toşa.

Acesta spune că există interes pentru locuinţele pe care le scoate la vânzare la preţul de 1.100 de euro per metru pătrat. „Mai avem încă de amenjat la curte, cam încă o lună am mai avea de lucru, dar pot să spun că m-au sunat clienţi interesaţi. Este o zonă bună, relativ aproape de centru, nu e la periferie şi în plus e aproape şi de Tetarom I”, a adăugat acesta.

Piaţă efervescentăPuţin mai jos de imobilul său la nu-

merele 13, 15, 17 e organizat şantierul pentru viitorul ansamblul Hoia, tot de locuinţe. „E un bloc cu trei etaje, mai aşteptăm ultimele documentaţii de la primărie privind compartimentarea interioară. Vom avea între 30 şi 40 de apar-tamente cu 1, 2 şi 3 camere. Cât priveşte parcările, pentru că nu ne permite altfel terenul, acestea sunt amenajate la sub-sol, este mai costisitor, dar e singura variantă. Preţul de vânzare va fi de 1.200 de euro pe metru pătrat semifinisat, dar avem discuţii cu furnizorii şi pentru cei care ar dori finisat. Preţul diferă însă în funcţie de etajul la care e apartamentul şi suprafaţa, bineînţeles”, spune proprie-tarul Sorin Nicodar. Acesta recunoaşte

că zona are căutare. „Ce am observat pe piaţa construcţiilor din Cluj, pentru că am avut şi alte proiecte, este o efervescenţă. Se dau autorizaţii, se vinde, piaţa e în uşoară creştere, nu ştim cât va ţine bula aceasta, dar sperăm cât mai mult. Zona Tăietura Turcului e căutată mai ales de tinerii care au locuit în Grigorescu şi vor să rămâne în acest cartier care este apreciat, vor să fie aproape de părinţi, de rude. Dar sunt multe clădiri rezidenţiale în oraş, este concurenţă, noi cu proiectul Hoia suntem aproape şi de Tetarom. Suntem privilegiaţi la Cluj pentru că există IT-ul care merge foarte bine, există studenţii”, mai spune acesta. Ansambul de locuinţe va fi gata până la finele anului.

La numerele 29-35 este un alt şantier la nivel de fundaţie. Aici există un proiect autorizat iniţial în 2008 şi reau-torizat în septembrie 2014 de SC Mer-lin Construcţii SRL. Proiectul prevede construirea unui imobil de biroruri, cu subsol, 3 niveluri de demisol, parter şi trei etaje, investiţia urmând însă a fi finalizată în 48 de luni.

Pe cealaltă parte a străzii, la numărul 24 avansează mult mai anevoios tot un proiect din 2008. Primul PUZ şi PUD au fost aprobat aici în 15 aprilie 2008 pent-ru un imobil de birouri şi locuinţe cu de-misol, parter şi nouă etaje. Beneficiarul iniţial era Varga Ioan. În 2012 SC Napo-camin obţine o modificare a PUD-ului pentru imobil de locuinţe colective şi bi-rouri, S+D+P+9E+Nivel tehnic. Lucrările

începute în martie 2014 ar trebui să fie fi-nalizate în martie 2016, dar pe şantier cam bate vântul.

Pensiune pentru corporate travelVecinătatea cu Tetarom I se dovedeşte

însă benefică şi pentru alte investiţii. Tot pe strada Tăietura Turcului la numărul 58 s-a deschis în urmă cu câteva luni o pen-siune de patru stele, Panorama Business Inn. Investiţia de circa 800.000 de lei a avut şi o cofinanţare europeană de 200.000 de lei pe partea de dotări. „Este o pensi-une destinată sectorului corporate, avem 14 camere, un total de 30 de locuri. Oferim cazare cu mic dejun, acces la o mică sală de fitnnes, dar avem şi o sală de conferinţe de 40 de locuri dotată ultramodern. Pot spune că deja suntem căutaţi, sigur poate ne ajută şi apro pierea de Tetarom. Este plăcut pentru cei care vin la noi că în apropiere este şi Muzeul Etnografic. Dar cred că administraţia locală ar putea face mai multe lucuri privind infrastructura din zonă. Mai e şi problema clădirilor industriale vechi din apropiere care sunt adevărate ruine şi care poate ar fi mai bine să fie demolate decât să arate atât de deplorabil. Dar în general este o zonă bună”, spune Sorin Pop, asistent manager al pensiunii.

Peste drum de noua pensiune tronează însă un proiect mai nou, dar totuşi aban-donat, Global Plaza, în incinta Tetarom I. „Proiectul a fost în proprietatea unei firme care a dat faliment şi ne încurcă şi pe noi destul de mult, ne-am înscris la masa credală să ne recuperăm pierderile, deşi banca ce le-a acordat creditul este în fruntea celor care au de recuperat pierderi mari. Cel mai bine ar fi dacă ar cumpăra-o cineva să o termine. Pe de altă parte este adevărat că zona este în plină dezvoltare, văd şi eu zilnic acest lucru pentru că trec pe lângă şantierele de pe Tăietura Tur-cului, e bine că se fac locuinţe, cred că e bine şi pentru tinerii care lucrează în Tetarom I că sunt aproape pentru ei de locul de muncă”, a spus directorul Tetarom, Viorel Găvrea. În prezent, în Tetarom I lucrează circa 2.500 de persoane, parcul industrial găzduind aproape 80 de firme.

Claudia Romitan

Foto

: Dan

Bod

ea ©

Transilvania Reporter

4 | DOSAR

| 23 - 29 aprilie 2015 • Nr. 558

BAIA MARE

Culturile de afi n sunt o raritate în nord-vestul României unde tradiţionale

sunt plantaţiile de meri, peri, pruni, caişi şi piersici, însă există agricultori dispuşi să investească în culturi noi şi să amena-jeze terenuri nefolosite pentru a scoate un minim de profi t.

Ioan Moldovan, economist, în vârstă de 62 de ani, a experimentat cu succes în satul Posta, pe aproape 10 hectare de teren, o cultură de afi n care abia la câţiva ani de exploatare începe să producă cu adevărat. Cultura afi nului, arbust ce poate fi întâl-nit la altitudini de peste 1.000 de metri, e destul de pretenţioasă, aşa că familia Mol-dovan a investit aproape 300.000 de euro.

Proprietarul culturii de afi n a recunos-cut că media a fost cea care l-a infl uenţat să înceapă afacerea, dar şi un teren moştenit, care de mulţi ani nu era folosit. „Înainte de 2010, graţie televiziunii, am urmărit unde erau promovate anumite culturi care se pare, în acel moment, erau foarte rentabile; printre ace-stea se numărau şi afi nele (...), am reţinut un amănunt: că e nevoie de un sol acid, iar cum soacra mea deţinea un teren de 10 ha în satul Posta - Remetea Chioarului, mă gândeam să-l valorifi c. Mi s-au făcut şi oferte pe teren, dar am renunţat şi aşa a început ideea căutării fonduri-lor europene. Erau nişte piedici fantastice. Până la urmă, m-am hotărât eu şi fi ul meu să studiez cum se poate înfi inţa o cultură de afi n şi, ca să fi u sigur de reuşită, am respectat tehnologia de lucru exact ca la carte”, a explicat Ioan Mol-dovan.

Forţa de muncă, cea mai mare problemăOmul de afaceri, care deţine şi o pen-

siune turistică în municipiul Baia Mare, a investit o sumă considerabilă în startul afacerii cu afi ne. „Am investit peste 260.000 de euro într-o plantaţie de afi n, model pentru Maramureş şi judeţele vecine, cred că o aseme-nea cultură de afi n nu mai există în altă parte a Transilvaniei pe modelul implementat de noi. Investiţia e apreciabilă şi, fi ind într-o zonă aridă, a fost nevoie să mai investim într-un lac de acumulare pe 1, 5 ha de teren. A fost nevoie să adaptăm cursul unei văi colinare care, de obi-cei pe timpul verii, seacă, iar în timp, pentru a avea apă, a fost nevoie de acest artifi ciu tehnic. Afi nul e foarte pretenţios în privinţa apei şi a trebuit să caut o soluţie, altfel, să transporţi apa cu cisternă de mare tonaj, devine extrem de cos-tisitor”, a mărturisit fermierul.

A� nul - cultura de pe solul acid al soacrei

Proprietarul singurei culturi de afi n din judeţul Maramureş a susţinut că o mare problemă rămâne şi forţa de muncă pentru activităţile agricole sezoniere, deşi oamenii sunt bine plătiţi. „Cea mai mare problemă a devenit, între timp, forţa de muncă necesară întreţinerii şi strângerii recoltei fructelor. Pe lângă acest aspect, fi -ind un domeniu nou, întâmpini probleme la vânzarea produsului, tehnologizarea şi achiziţionare de utilaje, dar surprinzător,

cea mai mare problemă rămâne forţa de muncă! Forţa de muncă provine din sat, iar dacă e o anumită sărbătoare, nu ai cu cine lucra. Când fructele de afi n încep să se coacă, trebuie să le recoltezi rapid, pentru că se înmoaie şi nu mai poţi face nimic cu ele, iar vânzarea pe piaţa internă/externă e mult sub preţul de cost, iar în lunile iunie-iulie când se face recoltare trebuie să fi i pregătit, să faci faţă provocărilor”, a mărturisit Ioan Moldovan.

Producţia merge la exportValorifi carea afi nului atât pe piaţa

internă cât şi cea externă e o altă problemă pentru majoritatea fermierilor care nu pot îndeplini condiţiile impuse de lanţurile marilor magazine, iar com-paniile străine încearcă să cumpere la preţ cât mai mic pentru a-l vinde apoi în afara României sau chiar intern, la preţuri exorbitante. „Înainte de 1989, se culegeau mult mai multe fructe de pădure, iar Direcţia Silvică Maramureş avea pro-priul centru de achiziţie, exportau, dar con-gelau fructele imediat după culegere, acum, anual, exportă peste 40 de tone spre Germa-nia, în baza unei vechi relaţii contractuale. Exportă, din păcate, la un preţ foarte mic pentru că, după restructurarea Ministeru-lui, în urmă cu 25 de ani, resortul pentru export a dispărut, iar cei responsabili de acolo au preluat controlul afacerii, iar statul lucrează cu acei oameni care s-au privatizat, iar pe el nu-l prea interesează cheltuielile şi venitul. Anul trecut a fost o recoltă bună, şi cu contractări pe Germania, făcute de fi ul meu. Însă dacă intenţionezi să exporţi, trebuie să procuri ambalajele necesare. Am exportat şi spre Portugalia, printr-o fi rmă ce opera în ţară şi ne-a pus la dispoziţie am-balajele. Investiţia în ambalajele necesare pornirii afacerii e foarte mare şi poate ajunge pe la 80.000- 90.000 de lei. Cum nu mi-am putut permite o asemenea investiţie, la start, a fost mai uşor să investesc într-un depozit frigorifi c. Paradoxul e că fi rmele care solicită afi nele (pe piaţa externă - n.r.) nu vor să încheie contracte, ştiu foarte bine că fructele se coc, nu pot fi ţinute în depozit perioadă îndelungată de timp şi nu ai ce să faci cu ele, iar aproape de perioadele de graţie vin şi îţi oferă un preţ pe care-l vor ei; dai afi nele undeva la 2,50 euro şi se întorc pe piaţă mai târziu la 26 -28 de euro/kilogramul! Am încercat că desfac afi nele pe piaţa internă printr-unul dintre marile supermarketuri, numai taxa de raft impusă era 8.000 de euro, plus obligaţia de asigura o anumită ritmici-tate unor magazine din 4-5 judeţe, produsele trebuiau ambalate în caserole cu capac la 125 grame, iar dacă nu se vând într-o lună de zile, aveam obligaţia să le ridic din maga-zin, iar în cazul comercializării, primeam banii după trei luni de zile. Am renunţat din cauza condiţiilor greu de respectat, mai ales că e vorba de un produs perisabil” a spus Ioan Moldovan.

Agerpres

Forţa de muncă la sat e îmbătrânită, iar marea majoritate a oamenilor irosesc fondurile din subvenţii

fără să întreprindă ceva. Familiile tinere au plecat şi pleacă din sate, aşa se explică de ce sunt foarte puţini cei care fac agricultură.

Eu n-aş oferi aceste subvenţii agricole decât în situaţia care pământul e lucrat, iar apoi micul fermier, ţăranul de rând, în

cazuri puţine reuşeşte să pornească o afacere agricolă, să deschidă o cultură care să-i aducă bene� cii”, Ioan Moldovan, agricultor

Trebuia să încep cu o suprafaţă mai mică, 2-3 ha de teren, şi să

cresc în dimensiune treptat. Eu am intrat dintr-o dată pe o suprafaţă de 10 ha teren ce necesită, în perioada

de recoltare, zilnic, peste 150 de oameni”, Ioan Moldovan, agricultor

23 - 29 aprilie 2015 • Nr. 558 |

FARMECUL LEVĂNŢICII

O afacere cere, pe lângă ideea de la care pleacă totul, o investiție

inițială, un plan de afaceri bine pus la punct și multă răbdare. Mai ales dacă domeniul ales este cel al agriculturii. Culturile de lavandă, deși pretențioase, încep să populeze tot mai multe hec-tare de teren din jurul Clujului, dar nu numai. Deși românii au început să descopere relativ recent farmecul la-vandei, aceasta tinde să se transforme într-o afacere profi tală pentru cei care au ales să investească în cultivarea „au-rului mov”.

„Aurul mov” cucerește Clujul

Raimonda Boian este unul dintre in-vestitorii care au pariat pe lavandă. „Ideea mi-a venit uitându-mă la televizor. Când am văzut o asemenea cultură, am spus că asta vreau să fac. Îmi doream să fi u pe cont pro-priu, să nu depind decât de mine și de vreme. Din 2012 m-am apucat de treabă. Jumătate din terenul pe care se afl ă cultura l-am achiziționat, jumătate l-am luat în arendă. Terenul are un hectar și se afl ă pe un deal, la țară, pe Valea lui Gelu”, povestește aceas-ta. Pregătirea terenului este o muncă difi cilă și anevoioasă, întrucât lavanda are nevoie de condiții perfecte pentru a se dezvolta. Cei mai mari dușmani ai săi sunt: apa în exces și buruienile. „Nu

este pretențioasă. Dacă se prinde, are o viață lungă, este o plantă versatilă, cu utilizări în diferite domenii. Ce poate fi mai frumos decât să lucrezi cu fl ori? E greu, pentru că presupune muncă la câmp, dar e frumos. Îmi place”, povestește Raimonda. Aceasta a simțit și primele benefi cii personale după petrecerea unui timp semnifi cativ pe câmpul de lavandă: i-a crescut imu-nitatea. „Iarna aceasta este prima iarnă în care nu am răcit, nu am tușit și nu am avut probleme cu rinita care mă chinuia de regulă din septembrie până în aprilie. Fără să am o explicație medicală, cred că acest lucru se datorează aerosolilor din câmpul de lavandă”, povestește aceasta.

Dacă dispui de câteva sute de metri pătraţi de teren, undeva în mediul rural, înseamnă că îndeplineşti principala condiţie pentru a desfăşura o afacere foarte profi tabilă, spun specialiştii revistei „Idei de Afaceri”, care identifi că cinci activităţi agricole profi tabile care pot fi practicate chiar şi pe suprafaţa unei curţi mai spaţioase. Produsele acestor afaceri au piaţa, se caută şi concurenţa pe segmentul lor este încă redusă.

1. Cultivarea trandafi rilor - 4.000 de euro pentru 1 kg de ulei esenţial din petale de trandafi r

Foarte pe scurt, pe o suprafaţă de, să zicem, 2.000 de metri pătraţi poţi cultiva în jur de 1.200 de butaşi de trandafi ri de pe urma cărora obţii într-un an: 10.000 de borcane de dulceaţă (12 lei borcanul), 5.000 de sticle de sirop (14 lei sticla) şi 3.000 de sticle de oţet (10 lei sticla). Cumulat, asta înseamnă 220.000 de lei pe an.

Îţi poţi dezvolta însă afacerea şi în direcţia comercializării de fl ori proaspete sau în cea a obţinerii de ulei esenţial, un ingredient utilizat intens în industriile farmaceutică şi cosmetică şi al cărui preţ ajunge la 4.000 de euro/kg!

2. Fructe de pădure - Avantajul? O paletă foarte largă de clienţi.

Să consumi fructe proaspete de pădure (mure, zmeure, coacăze, afi ne, căpşuni) este

o adevărată plăcere, mai ales pentru locuitorii marilor oraşe, care nu au prea des ocazia să evadeze undeva la ţară şi să se bucure de deliciile naturii. Iată de ce o ofertă urbană de asemenea fructe este mai mult decât binevenită. Numărul clienţilor este apreciabil şi acest fapt justifi că demararea unei afaceri în acest domeniu.

În plus, pe lângă vânzarea directă a pro-duselor către consumator, poţi să te adresezi şi angrosiştilor locali, vânzătorilor de fructe cu amănuntul, cofetăriilor, patiseriilor, supermar-keturilor şi restaurantelor din zonă şi, de ase-menea, poţi stabili colaborări cu producătorii de iaurturi, sucuri de fructe, dulceţuri, siropuri, produse cosmetice sau medicale.

Aşadar, dacă dispui de un teren agricol cu o suprafaţă relativ redusă (0,5-1 ha) sau de o

miniseră, poţi demara o afacere cu un potenţial deosebit, iar costurile de gestionare a activităţii nu sunt ridicate.

3. Cultivarea legumelor ecologice - Mân-care sănătoasă, profi turi sănătoase!

Legumele ecologice au câştigat teren în ultimul deceniu. Fie că este vorba de mici agri-cultori care cresc produse bio doar pentru con-sum propriu, fi e de fermieri care gestionează suprafeţe de zeci de hectare, cu toţii au intuit că aici este rost de o afacere cu un imens potenţial de dezvoltare.

De altfel, se estimează că, foarte curând, pe aproape o şesime din suprafaţa arabilă a Euro-pei se vor cultiva legume ecologice, în ferme de dimensiuni mici sau mijlocii, axate pe nu mai mult de două tipuri de produse.

4. Cultivarea cătinei - 1 litru de ulei de cătină se vinde cu 150-250 de euro!

De pe un singur hectar cultivat cu cătină poţi obţine 250-270 de litri de ulei de cătină, în valoare totală de zeci de mii de euro. În plus, cererea pe piaţa europeană pentru cătina românească este din ce în ce mai mare. Culturile de cătină din România au un conţinut fi zico-chimic mai valoros, fapt care se refl ectă în calităţile energetice şi terapeutice ieşite din comun.

Începând cu anul trei de la plantare, cultura

de cătină are un potenţial productiv de cca 20 de tone/ha, preţul de vânzare al cătinei fi ind de 1,7-1,9 euro/kg. Cătina este rezistentă la tem-peraturi scăzute (-40 de grade Celsius), dar se comportă foarte bine şi la temperaturi ridicate (+40 grade Celsius).

Este posibilă realizarea unei culturi fără fertilizatori şi fără pesticide de sinteză, condiţie imposibil de îndeplinit la alte specii de pomi sau arbuşti fructiferi. Este o cultură eminamente ecologică, perfect realizabilă în practică, uşor de adoptat de cultivatori.

5.Cultura de goji!Cultura de goji are foarte mult potenţial. Goji

este planta ale cărei fructe sunt cotate ca super-alimente, fi ind unele dintre cele mai puternice antioxidante naturale din lume.

Raimonda a investit la început, nu-mai pe butașii de pe teren, pe materialul săditor, 6.200 de euro și speră să își amor-tizeze investiția în următorii trei ani. Pe an pot fi trei recolte: iunie-iulie, august-sep-tembrie, și dacă toamna e lungă, se poate recolta și în octombrie. Cantitatea cea mai mare de fl oare, într-un an, se recoltează în iunie-iulie.

Lavanda ajunge la maturitate în patru ani. „Până acum am avut o recoltă mică pe care am împărțit-o între o cofetărie, o fl orărie și un azil de bătrâni. Cei de la cofetărie au făcut prăjituri și chiar și macarons cu lavandă, pen-tru că este o plantă comestibilă, cei la fl orărie au folosit-o în diferite aranjamente fl orale. Bunicuțele de la azil, au pus fl orile în dulap, pentru a mirosi bine. Aștept acum recolta nouă din luna iulie. Pentru mine, testul va fi să reușesc să vând cât mai mult”, spune aceasta încrezătoare. Până atunci însă, Raimonda nu stă degeaba. „Fac acasă mici experimente cu răsaduri. Am mai multe tipuri de lavandă albă, roz. Testez calitatea uleiului obținut din cele patru tipuri de lavandă pe care le am. Visez la o colaborare cu o fi rmă de produse cosme-tice, de îngrijire corporală pe bază de lavandă. Ideal ar fi să pot încheia un parteneriat cu un producător local de cosmetice, care să vadă

cultura și să începem o colaborare, după un plan bine pus la punct”,

mai spune clujeanca. În industria cosmetică, ma-

teria primă obținută din lavandă este ul-eiul, fapt ce explică atenția Raimondei pentru această latură. „Voi căuta în principal

contracte pe plan local. Nu vreau neapărat să vând

la bucată, ci en-gros. Lavanda se poate vinde sub mai multe feluri,

întrebuințările sale fi ind multiple. Floarea se poate vinde verde, uscată sau se pot vinde mu-gurii, care sunt scumpi, 150 de lei kilogramul. În industria hand-made se folosesc fl orile us-cate”, explică aceasta.

Mama Raimondei, dar și vecinii săi s-au dovedit a fi ajutoare de nădejde

în ceea ce privește munca la câmp. Câteodată aceasta

își invită și prietenii să o ajute. „Prietenii vin o zi la sapă, după care mă refuză, deoarece fac febră musculară”, spune râzând aceasta.

Dintre toate activitățile pe care le pre-

supune această afacere, Raimondei îi place cel mai

mult să experimenteze. „Lavanda se obține foarte greu din semințe, motiv pentru care îmi place nespus de mult să experimentez, să testez, să îmi extind cultura cu noi soiuri. Pe de altă parte, și munca la câmp e frumoasă. Mi-e drag să fi u între fl ori. E relaxant”, spune aceasta.

Maria Man

dovedit a fi ajutoare de nădejde în ceea ce privește munca la

câmp. Câteodată aceasta își invită și prietenii să o ajute. „o zi la sapă, după care mă refuză, deoarece fac febră muscularărâzând aceasta.

activitățile pe care le pre-supune această afacere,

Raimondei îi place cel mai

cultura și să începem o colaborare, după un plan bine pus la punct

mai spune clujeanca. În după un plan bine pus la punct

mai spune clujeanca. În după un plan bine pus la punct

industria cosmetică, ma-teria primă obținută din lavandă este ul-eiul, fapt ce explică atenția Raimondei pentru această latură. „

contracte pe plan local. Nu vreau neapărat să vând

la bucată, ci en-gros. Lavanda

Cinci super-afaceri din grădină

Tort cu lavandă

NOUA AGRICULTURĂ | 5

6 | DOSAR

| 23 - 29 aprilie 2015 • Nr. 558

AUTOHTON

Dacă tot mai mulți tineri antreprenori se îndreaptă în prezent spre cultiva-

rea unor plante mai mult sau mai puțin ex-otice sau la modă, în ultimii ani a crescut şi interesul pentru produsele tradiționale și mai ales pentru semințele autohtone. Asociația Eco Ruralis din Cluj-Napoca se ocupă, printre altele, şi cu studierea, înmulțirea și distribuirea semințelor colectate de la țăranii din România, dar și din întreaga lume.

„Suntem o asociație de țărani care s-a înfi ințat în 2009 din nevoia de a crea un vii-tor mai bun pentru agricultura țărănească și de a reprezenta vocea țăranilor în procesul de luare a deciziilor și la nivel național și la nivel european. Facem parte din Confederația Internațională a Țăranilor «Via Campesina» și acest lucru ne dă acces la dezbaterile care au loc la nivel european. Una dintre campaniile pe care le desfășurăm este dedicată revitalizării

și salvării patrimoniului genetic agricol, a semințelor țărănești. Acestea poartă mai multe denumiri: semințe vechi, bătrânești, semințe tradiționale, populații locale. Am văzut foarte clar în ultimii ani interesul pentru produsele tradiționale. Noi colectăm semințe de șase ani, avem o colecție de pes-te 1.000 de varietăți și peste 100 de specii. Avem membri în toată țara, din fi ecare județ și colectăm semințe și informații inclusiv de pe insulele din Delta Dunării. Producem semințe tradițioanale, înmulțim ceea ce colectăm, analizăm semințele împreună cu partenerii noștri de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca. Cei de acolo cercetează semințele pe care le-am colectat noi și ne oferă rezultatele cercetării pentru a dezvolta argumentul științifi c în favoarea semințelor tradiționale”, explică Ramona Duminicioiu coordonatorul campaniei Agrobiodiversitate.

Întoarcerea la semințele tradiționale

Nu doar semințe, ci și informații Asociația înmulțește semințele,

tradiționale în serele de la USAMV și în fi ecare an, Eco Ruralis organizează o distribuție națională de semințe. „În fi ecare toamnă descriem semințele pe care le-am produs și organizăm o distribuțe națională de semințe. Oferim cinci pli-curi de semințe, cinci varietăți de semințe la alegere, varietăți pe care le prezentăm într-un catalog. Trasmitem nu doar semințe, ci și informații. E foarte important să transmitem și informații. Oamenii știu ce să facă cu ele, sunt foarte inteligenți. Nu trebuie să le spui țăranilor cum să cultive una sau alta, e important să le transmiți la ce anume să se aștepte când cultivă o sămânță. Încurajăm oamenii să ne transmită și ei informații despre semințele pe care le primesc de la noi și pe care le cultivă”, mai spune Ramona.

Anul acesta a fost cel mai de succes din perspectiva distribuției de semințe la Eco Rualis. „Am văzut că interesul pentru semințe crește de la an la an. Am lansat în februarie distribuția de anul acesta și am avut-o deschisă doar pentru o săptămână, pentru că am avut mai multe comenzi decât ne-am așteptat. În primele 24 de ore am primit 600 de comenzi și într-o săptămână am ajuns la 1.200 de comenzi. Am onorat peste 1.300 de comenzi, într-un fi nal”, explică reprezentantul asociaţiei. Pe viitor, Eco Ruralis intenţionează să strângă cât mai multe date direct de pe câmp, de la țărani, pentru a putea pub-lica un studiu cu observațiile acestora.

Tomatele, în topul preferințelor„Chiar dacă țăranii sunt extrem de

deschiși spre toate tipurile de semințe,

cele mai cerute sunt cele de tomate. To-matele sunt cele mai întâlnite plante din grădinile țărănești. Avem peste 200 de varietăți de tomate, dintre care 44 sunt cuprinse în catalogul nostru de prezen-tare. Avem semințe tradiționale și din alte țări. Avem tomate roșii, galbene, verzi, negre, rotunde, alungite, mici, dolofane. Avem semințe din Franța, din SUA. De fapt tomatele provin din Statele Unite ale Americii. După o perioadă mai mare de cultivare, se încetățenesc și în noua locație. Avem chiar și tomate din Rusia. Dintre toate acestea, cele mai cerute sunt cele românești «clasice» și cele cherry, dar

Semințele tradiționale sunt considerate bune

pentru consum propriu, dar nu pot � vândute

pe piață. De asemenea, produsele care provin din semințele tradiționale nu pot � vândute pe piață pe

scară largă, ci doar la modul informal, în târguri sau direct de

la fermă.

SALVAŢI SEMINŢELE | 7

23 - 29 aprilie 2015 • Nr. 558 |

oamenii sunt deschiși la nou. De asemenea, avem semințe de vinete albe, de vinete în formă de gogoșar, cartofi mov. Am primit câteva semințe de cartofi mov. I-am plantat aici, în curtea noastră pentru a fi aproape de noi și pentru a-i studia mai îndeaproape. Așteptăm cu nerăbdare să iasă”, mai spune Ramona.

Gustul și calitățile nutritive ale semințelor tradiționale sunt net superi-oare. „Semințele tradiționale au revenit în atenția românilor. În ultimii ani s-a pierdut mai mult contactul cu pământul, cu ag-ricultura, cu producția de hrană, oamenii au fost invadați de lanțurile alimentare convenționale cu produse industriale, de import. România importă peste 80% din hrana distribuită în supermarketuri și magazine, noi fi ind una dintre primele șase țări agricole din U.E. Hrana de import este concepută, în așa fel încât să reziste la transport, este produsă la nivel indus-trial exagerat de mare și nu este produsă într-o economie de piață reală. Fructele, legumele sunt crescute forțat pentru a produce profi t cât mai rapid. Este garan-tat că aceste produse alimentare provin din semințe industriale și sunt crescute prin mijloace chimice, nesănătoase. Din fericire, românii încă au contact cu mediul rural, pentru că 46% din populație încă trăiește în mediul rural. Oamenii de la țară hrănesc în continuare oamenii de la oraș. Se vede diferența. Oamenii au încă un termen de comparație între produsele fără gust din magazin, dar arătoase și cele din grădina țăranilor. Există dorința aceasta ca pro-dusele țărănești să revină, să redevină în centrul lanțului alimentar așa cum erau mai demult”, crede aceasta.

Reprezentanta asociaţiei consideră că agricultura a fost infl uențată într-un mod negativ în ultimii 25 de ani din cauza industrializării și a capitalismu-lui. „Să nu se înțeleagă că înainte, în tim-

pul sistemului comunist, semințele erau o prioritate sau că acestea nu au suferit. Au suferit și chiar foarte mult. Fenomenul de industrializare a agriculturii în România are consecințe mai dramatice ca în alte părți ale Europei, pentru că aici încă există milioane de țărani activi, există un mediu rural vibrant, populat, unde oamenii știu să facă agricultură. Industrializarea agri-culturii afectează existența țăranului în mediul rural pentru că îi acaparează te-renul, îi «fură» cunoștințele și semințele. Semințele tradiționale sunt, din păcate, neprotejate de legislație, se afl ă într-o zonă gri, sunt tolerate, iar la o aplicare mai strictă a legislației pot fi ușor interzise pe piață”, spune aceasta.

Semințele tradiționale, interzise în piețeDe altfel, cei de la Asociația Eco

Ruralis au observat că recent, în piaţa agroalimentară din centrul oraşului s-a interzis vânzarea semințelor tradiționale, în favoarea hibrizilor. „Pentru prima oară, administrația pieței le-a interzis țăranilor să mai vândă semințe tradiționale la piață, singurul stand admis fi ind unul cu semințe la plic, hibrizi, semințe moderne produse prin ag-ricultura industrială. Este la latitudinea administrației pieței ce anume interzice sau ce nu interzice țăranilor din piață, însă legislația europeană permite nenumărate derogări în favoarea țăranilor. Acestora li se poate permite mult pentru că ei nu pro-duc în sistem industrial și astfel ei nu pot fi obligați să investească așa cum investesc marile companii în securitatea alimentară”, explică Ramona.

Maria Man

Întoarcerea la semințele tradiționale ANALIZĂ

Specialistul agronom Ilarie Ivan spune că, în cultivarea plantelor, dar şi în

creşterea animalelor, trebuie ţinut cont de arealul în care acestea se dezvoltă, de particularităţile necesare pentru a obţine rezultatele aşteptate şi că orientarea după ceea ce este la modă la un mo-ment dat prezintă risc crescut de eşec. Din-colo de asigurarea condiţiilor optime pentru cultivarea planetelor sau creşterea ani-malelor, agricul-torul trebuie să se asigure că are piaţă de desfacere, fi indcă, altfel, chiar dacă se obţin producţii bune, competitive, ele nu înseamnă aproape nimic dacă nu există şi clientul către care să fi e valorifi cată producţia respectivă.

Nu putem valorifi ca produse cu portbagajul „Lucrurile sunt foarte bine ştiute de agrono-

mi, biologi etc, în sensul că fi ecare specie de plante – şi cam acelaşi lucru se întâmplă şi la animale - este formată într-un anumit areal pe-doclimatic, într-o anumită zonă pedoclimatică. Această zonă s-ar aprecia după altitudine, după latitudine, după structura chimică a învelişului scorţei terestre. Apoi, de caracterizarea climatică legată de precipitaţii, lungimea zilei etc. Plantele şi animalele se adaptează cel mai bine într-o zonă similară cu cea din locul de formare. Sigur că eco-nomia de piaţă împinge la manifestări prin care vrem să schimbăm această regulă, să cultivăm plante sau să creştem animale în alte zone decât cele de formare ale lor. Şi aici sunt specii care se adaptează mai uşor, specii care se adaptează mai greu. În ceea ce priveşte, de exemplu, paulownia, acesta este un arbore cu un ciclu de creştere foarte scurt. Dacă ştim că un hectar de pădure produce într-un an 6 tone/ha, paulownia poate să producă până la 30-40 de tone. Această producţie este însă cea din reclame. Ca la bolile oamenilor: dacă folo-sim suplimentul nutritiv X, acesta reduce cu până la 99% riscul de boală y. Dar există procentul de 1%. Cam aşa se întâmplă şi cu paulownia. În ce sens: planta are nevoie de bioxidul de carbon şi de apă. Nu avem nicio problemă cu bioxidul de carbon, că există din belşug. Dar problema e la apă. Dacă cultivăm paulonwia într-o zonă mai secetoasă, nu va creşte nici măcar 5 mc. Atunci, cel care face acest lucru, trebuie să ştie. Există câteva experienţe nereuşite în judeţul Cluj, că oamenii au fost păcăliţi, au fost seduşi de această creştere de până la 40 de tone/ha. În ce priveşte lavanda şi alte plante mai noi pe care le cultivăm de o vreme încoace, inclusiv cele medicinale: aici succesul este dat, pe lângă elementele pedoclimat-ice caracteristice zonei, de valorifi care. Niciodată n-o să putem valorifi ca nici cu portbagajul, nici cu camionul producţia unui singur cultivator. Atunci, ori suntem în stare să facem o cantitate care să ne permită să ieşim pe piaţă, să facem un contract cu o multinaţională sau cu o societate mare, ori să facem o asociere a celor care cultivă lavandă sau altă plantă similară, ca, împreună, în această asociere, să reuşească să acopere necesarul de respectiva plantă a multinaţionalei. Altfel, dacă ne apucăm să cultivăm experimental, rezul-tatele ar putea să fi e foarte bune, însă la nivel de va lorifi care n-o să fi e aşa cum ne aşteptam. Piaţa aceasta care tinde să se globalizeze, care tinde să reducă numărul de actori, de agenţi economici pe fi ecare felie îi ignoră pe cei micuţi. Asta e şi drama cultivatorului român, a ţăranului, a fermieru-lui român. Noi mâncăm, de exemplu, cartofi din import, pentru că aceşti cultivatori de cartofi din judeţul Cluj, de exemplu zona Râşca, nu-s în stare să se asocieze, să meargă la marile multinaţionale şi să spună că sunt în stare să asigure jumătate, să zicem, din cartofi i pe care îi vând într-un an. La fel cu creşterea melcului. Creşterea melcului aduce profi t dacă reuşeşti să valorifi ci la preţul de afară. Dar preţul de afară iar nu se poate obţine

decât dacă ai o cantitate cu care să asiguri ne-cesarul anual al unui lanţ de magazine sau res-taurante din afară. Iar, asocierea e cea care ajută”, spune Ilarie Ivan.

El spune că la fel se întâmplă şi cu alte specii crescute de clujeni. Bizonii, de ex-

emplu, sunt foarte apreciaţi pentru carnea lor în străinătate, dar

mai ales de către specialişti, ca delicatese, dar în

România n-au trecere şi atunci iar se ajunge

la povestea cu desfa-cerea produsului, cu clientul care să ţi-l cumpere. Acelaşi lucru e valabil şi cu creşterea şerpilor pentru venin.

Eşecuri la modăIlarie Ivan spune că

au existat şi în judeţul Cluj o serie de eşecuri, după

ce întreprinzătorii s-au lăsat seduşi de plantele sau animalele

la modă, de ceea ce, eventual, a fost suc-ces pentru cunoscuţi: „Eşecuri mari au fost la melci. La un moment dat, toată lumea a început să crească melci şi au fost câteva eşecuri, tocmai din cauza faptului că au luat-o după reviste, fără să consulte oameni de specialitate, fi indcă tehnologia este una şi partea de desfacere este cu totul altce-va. Drama noastră românilor este că, pe perioada comunismului, am avut o singură atribuţiune, aceea de a produce. Dar în capitalism, activitatea economică începe cu proiectarea desfacerii. Eu în-cep să cresc planta sau specia de animal x după ce am conturată clar desfacerea. Cei care cultivă plante din astea noi sau cresc anumite animale riscă să aibă eşec, dacă nu trec prin acest pas al contractării, al aranjării, al confi gurării, gândirii desfacerii producţiei pe care o fac. Nu te poţi lua după ce face vecinul, că a cultivat, de exemplu, lavandă şi a câştigat foarte mulţi bani şi atunci mă apuc şi eu. Prima dată trebuie să ştii ce faci tu cu lavanda ta de anul viitor sau peste doi ani şi apoi dai drumul la muncă”.

Dar au existat şi succese, iar acestea au fost în special la arbuştii de cultură, cum ar fi afi nul, zmeurul sau murul şi care sunt ceruţi mai ales în străinătate, pentru export.

Condiţia succesului: asocierea şi produsele autohtoneIlarie Ivan crede că întreprinzătorii în do-

meniul agriculturii trebuie însă să se orien-teze în special către plantele şi animalele autohtone: „Sfatul de agronom este acela de a încerca să cultive plante ştiute, plantele obişnuite, dar şi acestea într-un sistem de rotaţie a culturi-lor sau de asolament, care să permită menţinerea calităţii solului. Cu cultura de porumb câştigăm cel mai mult, dar dacă facem monocultură 25 de ani, noi ne-am distrus solul, se deşertifi că. Atunci, trebuie folosită o medie între a obţine parametrii economici corespunzători şi a menţine fertilitatea solului ani îndelungaţi. Aici trebuie să fi e un ele-ment de echilibru pe care agronomii, în marea lor majoritate, îl ştiu. În acest fel ne protejăm şi mediul înconjurător. A doua chestiune, cea legată de creşterea animalelor: cele mai bune rezultate se obţin în creşterea industrială, la pasăre, porc, taurină. Atunci, când pornim la o astfel de ac-tivitate, trebuie să avem în vedere valorifi carea potenţialului natural. Producţia mea nu va fi la nivelul celei din industrie, unde, de exemplu, tăuraşul ajunge la 600 kg în 15 luni. Tăuraşul meu va face 600 kg în doi ani şi jumătate, pentru că voi folosi mai puţine concentrate. Deci, şi aceste elemente trebuie calculate. Oricum, ideea de bază pentru zona noastră este de a dezvolta partea de pomi fructiferi şi apoi trebuie dezvoltată creşterea animalelor, în mod special a taurinelor şi a ovine-lor. Noi nu avem cultura cărnii de oaie, dar am putea să exportăm în Europa tot cât am putea pro-duce, mai ales că europenii importă carnea de oaie din Noua Zeelandă, Australia”.

Marius Avram

Ilarie Ivan: Plantele şi animalele la modă sunt riscante pentru întreprinzători

particularităţile necesare pentru a obţine rezultatele aşteptate şi că orientarea după ceea ce este la modă la un mo-ment dat prezintă risc crescut de eşec. Din-colo de asigurarea

chiar dacă se obţin producţii bune, competitive, ele nu înseamnă aproape nimic dacă nu există şi clientul către care să fi e valorifi cată producţia respectivă.

emplu, sunt foarte apreciaţi pentru carnea lor în străinătate, dar

mai ales de către specialişti, ca delicatese, dar în

România n-au trecere şi atunci iar se ajunge

la povestea cu desfa-cerea produsului, cu

Eşecuri la modăIlarie Ivan spune că

au existat şi în judeţul Cluj o serie de eşecuri, după

ce întreprinzătorii s-au lăsat seduşi de plantele sau animalele

| 23 - 29 aprilie 2015 • Nr. 558

Valentin Naumescu, diplomat

Ce o să meargă, ce n-o să meargă

Peste câteva zile, în cadrul pro-gramului de dezbateri Dia-loguri@MAE, lansat recent, diplomaţia românească va prezenta şi supune discuţiei avizate conceptul Security

Trusts, menit să creeze „o platformă de di-alog permanent” pentru creşterea (restabi-lirea) încrederii între actorii statali şi non-statali din regiune. Ideea, în principiu, este corectă. Momentul, bine ales. Mijloacele României de a induce o mişcare în acest sens sunt, însă, discutabile. Una peste alta, „pariul” (dacă termenul vă deranjează, citiţi „ambiţia”) diplomaţiei noastre este remarcabil, dar riscant.

Am fost aşadar onorat să primesc invitaţia de a participa la acest moment de „refl ecţie strategică”, după cum inspirat se spune în textul apelului. Având în vedere că nu voi putea fi prezent joi la Bucureşti, dar cunosc, în linii mari desigur, proiectul MAE, mi-aş permite să formulez unele consideraţii preliminare, în avancronica evenimentului de la sediul ministerului de Externe.

Spus simplu, sunt lucruri care o să meargă şi lucruri care n-o să meargă în această inedită tentativă de reconstrucţie a temeliei de încredere pe care stă sistemul ac-tual al relaţiilor internaţionale. Şi unele, şi al-tele se cuvin discutate cu egală atenţie şi nu am nicio îndoială că diplomaţii şi specialiştii interesaţi de subiect vor exprima opinii substanţiale şi relevante, într-un moment cu adevărat critic pentru regiunea în care ne afl ăm dar şi, prin extensie, pentru per-spectiva întregii Europe, în care a revenit de curând spectrul discordiei, al dezintegrării, confruntării hibride şi chiar al războiului efectiv. Vom urmări în perioada următoare impactul internaţional al iniţiativei diplo-matice româneşti, singurul care contează, la urma urmei, cu adevărat.

În primul rând, este de salutat faptul că Ministerul Afacerilor Externe iese, după câţiva ani mai degrabă cenuşii, din zodia birocraţiei închise, tăcute şi conformiste şi îşi regăseşte apetitul pentru iniţiativă, crea-tivitate, deschidere şi vigoare intelectuală, cu un entuziasm (să vedem cât va dura)

8 |

OPINII

Zarva puterilor şi vulnerabilul stat de drept

Security Trusts, proiectul MAE pentru creşterea încrederii în regiune

Doamne cât am vrut, cât am dorit pe vremea dictaturii să avem un stat de drept, modern şi democrat. Deşi nu prea ştiam ce e aia! Un stat în care puterile, mici

şi mari, să fi e libere, independente, ne-supuse nimănui din ţară sau din afară, respectabile şi respectate. Iată, se zice, că avem un asemenea stat. Ce deziluzie! Constatăm că puterile sunt mari şi mici, că ele îşi schimbă poziţia şi… părul după nevoile unor personalităţi sau ale unor partide. Teoretic sunt trei puteri fundamentale: legislativă, executivă şi judecătorească. Între ele e o dispută, o concurenţă („legea de bază a capitalis-mului!”), o luptă dură, când în surdină, când cu zgomot public. Aceste puteri au devenit orgolioase, mândre, voind fi e-care rolul principal. Ca nişte fecioare în satul lor se uită chiorâş una la alta şi fi e-care vrea să fi e cea mai înţeleaptă, mai

frumoasă, mai bogată. Mai avem şi alte puteri mai mici, în aparenţă, şi ele cu veleităţi, ambiţii şi orgolii: preşedintele, guvernul, DNA, CCR şi CSM. Uneori, acestea din urmă devin mai mari şi se vor mai importante şi mai utile decât cele trei amintite. Rolurile se inversează. Puter-ile mari şi mici, fi ind multe, se calcă – la vedere sau în taină – pe picioare şi atunci ţipă toate, uneori în cor, alteori pe rând, că li s-a ştirbit independenţa, demnitatea şi libertatea. Ele văd paiul… nu şi bârna din ochii lor. Cum ne explică ele că oameni nevinovaţi sunt condamnaţi la ani grei de închisoarea pentru crime ce nu le-au făcut?! Şi eliberaţi după ce li s-a distrus viaţa, prezentul şi viitorul. Dar puterile, ce zic? Greşesc şi invocă legea. Dar legea e făcută şi ea de oameni care sunt la fel ca acei ce le-au gândit şi aprobat: fragile, su-perfi ciale şi strâmbe. Dar poporul ce face? Stă, doarme somnul lui tradiţional, se uită la disputele şi spectacolele fără sfârşit ale

pe care nu l-a mai avut de prin 2005-2006. Datorăm această pozitivă „schimbare la faţă” întâmplării fericite (chiar acesta este cuvân-tul potrivit) că avem astăzi, la tabloul de comandă al Centralei, un profesionist de prim nivel care mănâncă, de vreo douăzeci de ani, politică externă şi diplomaţie pe pâine.

În al doilea rând, faptul că MAE român vine cu iniţiative şi proiecte concrete la nivel european (şi nu e vorba aici doar de Secu-rity Trusts), într-un context atât de tulburat şi de tensionat cum este cel pe care îl străbat în prezent Uniunea Europeană şi Vecinătatea Estică, merită toate aprecierile. Nu e vorba, de bună seamă, de un concurs de vizibilitate între statele din regiune, nu e un demers de capta-tio benevolentiae în politica mare europeană, nu e vechea noastră comparaţie cu Polonia şi cu infl uenţa tradiţională a Varşoviei în dosarul Estului, nu e, cu siguranţă, nici platforma de imagine internă a unui alt ministru de Externe interesat de ascensiune politică, în fi ne, nici un simplu exerciţiu de retorică diplomatică. E mai mult decât atât, chiar dacă de la intenţii la transpunerea în realităţi pe teren va fi drum lung de parcurs.

Plecăm aşadar de la premisa că vom ve-dea la lucru un proiect pregătit temeinic la nivelul direcţiilor de spaţiu, de strategie şi de planifi care politică implicate, probabil tatonat şi verifi cat deja în discuţii informale cu parte-nerii europeni interesaţi, care va fi explicat corespunzător pe plan intern şi mai ales extern, dimensiunea de comunicare fi ind esenţială pentru reuşită. Sperăm că va fi fezabil la nivel ministerial, cât de cât realist din punct de ve-dere politic şi mai ales urmărit cu perseverenţă şi tenacitate de-a lungul anilor următori, pen-tru a nu semăna cu alte proiecte româneşti începute cu multă pompă şi stinse ulterior, cu o jenantă discreţie. Îşi mai aminteşte cineva, de exemplu, de Black Sea Forum, lansat la Bucureşti, în iunie 2006? A mai urmat ceva

după prima ediţie? În al treilea rând, conceptul este bun pentru că porneşte de la o asumpţie corectă, care atinge esenţa crizei, anume că principala cauză a zăngănitului de arme de pe continent este deteriorarea climatului de în-credere din Europa şi creşterea ameninţărilor de securitate, în special la frontiera răsăriteană a spaţiului euro-atlantic. Deci, cuvântul-cheie în toată această tevatură la care asistăm de pes-te un an este „încrederea”, sau mai corect spus lipsa de încredere. Toate războaiele din istoria Europei, mai mari sau mai mici, locale, regio-nale sau pan-continentale, au avut ca punct de pornire prăbuşirea edifi ciului de încredere dintre actorii implicaţi, deci a ordinii existente la un moment dat. Exact acestei probleme, ac-tualmente resuscitată, i se adresează, din câte înţeleg, Security Trusts.

Ceea ce se observă la prima vedere (oare-cum fi resc, dacă luăm în considerare geneza ideii, în birourile liniştite ale Ministerului de Externe) este faptul că iniţiativa în ansamblu denotă o pronunţată înclinaţie conceptual-diplomatică, un aer de salon, elegant şi fragil, având în schimb un fundament politic in-cert sau, mai degrabă, şubred. Marii strategi şi decidenţi de pe scena politică şi militară reală nu par, deocamdată cel puţin, să joace în acest fi lm. Unei crize abordate tot mai mult de marile puteri în cheie „realistă” i se oferă, iată, şi o propunere de soluţionare în abordare „constructivistă”. De ce nu? Merită încercat.

În fi ne, o ultimă valenţă. Diplomaţilor li se va da astfel mult de lucru, se vor negocia for-mate peste formate, proceduri şi regulamente, principii şi etapizări, va fi prilej pentru numer-oase întâlniri şi consultări „constructive”, în di-verse capitale, ceea ce, la urma urmei, nu e un lucru rău. O asemenea emulaţie diplomatică nu ar strica regiunii noastre, ar recapilariza ţesutul diplomatic atrofi at al unei zone mar-cate de neînţelegeri, ostilitate şi mişcări de trupe, cu atât mai mult cu cât este de presu-

televiziunilor şi ziarelor, îngrozit sau doar scârbit de ceea ce vede şi aude. Nu vede lup-ta de clasă a partidelor, puterilor, jefuitorilor – milionari şi miliardari, nu aude zornăitul cătuşelor, nu înţelege că s-a vândut ţara pe părţi şi bucăţele. Unde sunt cetăţile indus-triale – Hunedoara, Reşiţa, Câmpia Turzii, Galaţiul şi Călăraşii? Dar gazul şi ţiţeiul din pământul nostru? Dar CFR – azi Căile Furate Române? Dar ogoarele, acum ale străinilor, unde grâul şi porumbul creşte pentru ei. Poate vom ara şi culege recolta cu rachetele de la Devesel. Toată avuţia ţării a fost cumpărată de străini pe două pălării şi o pereche de mănuşi. Iar nouă ni se cere azi bon fi scal pentru orice fl eac. Vor zice unii că puterea judecătorească lucrează foc continuu. Dar cu ce folos? Cu ce logică? Cu ce câştig? Infractorii sunt arestaţi acasă, la domiciliu, iar procurorii şi judecătorii la serviciu. Cei condamnaţi stau în puşcărie pe cheltuiala noastră şi scriu cărţi să iasă mai re-pede afară. Ce handicapaţi au gândit şi creat

o asemenea lege? Ies hoţii afară la bani, la jaf. Cine e hoţ şi bandit în libertate aşa va fi şi în puşcărie. Unii au scris câte cinci cărţi într-un an, multe plagiate, şi sunt eliberaţi. Scriitorii care scriu cărţi acasă nu iau un leu onorariu. Oare în ce stat trăim?!

De recuperat din ceea ce au furat mil-ionarii nici vorbă. Marii noştri capitalişti, îmbogăţiţi de reforme, licitaţii şi proiecte, de economia de piaţă, sunt supuşi exterminării. Pe drept, zicem noi. Dar străinii care au cumpărat pe nimic România, apropo de fi rmele şi fabricile înşirate mai sus, cine îi pedepseşte?! Ei şi-au umplut sacul şi au ple-cat. Ne bucurăm de democraţie, de statul de drept, că suntem în UE şi în NATO. Ce frumoase umbrele de vreme bună sunt UE şi NATO!! La vreme rea.. ni le ia vântul cât ai clipi. La asta nu se gândesc politicienii noştri? Mie nu de duşmani mi-e frică, ci de aliaţi. Duşmanii ştim ce vor. Aliaţii nu ştim când şi ce vor. Cea mai grea trădare este a aliaţilor. Mai grea decât loviturile duşmanilor…

23 - 29 aprilie 2015 Nr. 558 |

| 9„Lecturi de editor”

Viorel Cacoveanu, scriitor

De la bestseller la longseller

Vasile George Dâncu

Editura Humanitas a editat în 2013 „O is-torie a bestsellerului” de Frédéric Rouvil-lois (traducere din limba franceză de Ema-noil Marcu) și bine a făcut! Fiindcă, după doi ani de la apariția primei ediții, volu-mul a devenit un reper pentru cei dornici

să știe unele lucruri despre universul tainic al cărții și despre drumul ei spre succes. Frédéric Rouvillois se alătură altor autori cunoscuți care au scris volume im-portante despre cartea ca bestseller precum: Michael Korda, Frank L. Mott, Clive Bloom sau John Suther-land. Interesul pentru acest fenomen a luat naştere pe motiv că, încă de la apariția primelor cărți, autorii, editorii și librarii s-au întrebat de ce o carte stârnește atenţia și este vândută mai bine decât alta.

S-au publicat numeroase volume despre cum să scrii un bestseller și, cu siguranță, autorii lor n-au avut succes prea mare. De ce acești autori, care scriu cărți despre cum să gândești și să concepi un best-seller, nu au scris ei o carte care să devină bestseller? Răspunsul ar fi acesta: succesul unei cărți și multi-tudinea exemplarelor vândute nu țin de o rețetă uni-versal valabilă. Dar, dimpotrivă, pentru F. Rouvillois, parafrazându-l pe Jean d’Ormesson, acest fenomen editorial „scapă explicației raționale, e tehnic irepetabil și în esență rămâne imprevizibil”. Este drept că intră în joc și strategia coerentă a unui editor, căci o carte, oricât de bună ar fi, dacă nu e publicată de un profesionist, se „plictisește” zăcând plină de praf în librărie; dar, din-colo de iscusinţa editorului, intervine mâna hazardu-lui. Nu vom şti niciodată de ce o carte în care ți-ai pus speranța că se va vinde nu are succes și un volum la care te așteptai să stea sub semnul nereușitei îl publici în mai multe ediții. Acest caracter al imprevizibilului are cu siguranță legătură și cu faptul că o carte nu este un produs seriabil, precum ciorapii, nasturii sau cuiele. O carte este unică, de aceea în lumea editorială avem de-a face cu o lipsă de concurență sau cu o concurență atipică. Originalitatea autorului și felul inedit de a pro-mova al editorului creează drumul spre succes al unei cărți, drum pavat cu pietrele neprevăzutului.

În fond, ce este un bestseller? O carte care se vin-de în mai multe exemplare într-un timp foarte scurt. Pornind de la această definiţie, specialiștii încearcă să propună anumite standarde editoriale: câte exemplare și în cât timp? Însă, vom vedea, nu contează acest lu-cru, ci febra cumpărătorului.

O carte de succes se confruntă cu două probleme: efemeritatea și incertitudinea valorii, căci, în realitate, „succesul și valoarea literară – calitatea și cantitatea – nu sunt defel în raporturi obligatorii” (p. 13). Și, mai nou, cred că succesul, de multe ori, se confundă cu non-valoarea. În ceea ce privește perenitatea, un bestseller este ca omul, „supt vremi”. Dușmanul său principal este timpul. Paradoxul este că se vinde într-o perioadă scurtă de timp și moare la fel de repede. Și aici aduc în discuţie ceea ce numim longseller, un cuvânt care sper că va fi folosit tot mai mult în limba română și nu numai. Longsellerul este un bestseller care a biruit timpul. „O carte devenită obligatorie: frumoasă definiție a clasicismului. Obligatorie, și care va rămâne obligatorie: bestsellerul se transformă astfel în long-seller.” (p. 60) Iar Frédéric Rouvillois aduce ca exemple pe Don Quijote, Candid sau Optimistul, Robinson Crusoe, Mizerabilii sau Micul Prinț, cărți care au avut un mare succes când au apărut și care se bucură de căutare și acum. Sunt și cazuri în care începuturile au fost modeste: cel mai citit autor de-a lungul vremii, figurând în topuri după Biblie, nu are succes în timpul vieții. A trebuit să treacă

300 de ani ca Shakespeare, căci despre el este vorba, să vândă patru miliarde de exemplare. Sper că cineva, acolo sus, îl informează despre faima sa postumă.

La acest lucru m-am gândit când, în calitate de di-rector al Festivalului Internaţional de Carte Transilva-nia, am propus un premiu – „Cartea care dăinuie”. Şi mă bucur că, în calitate de editor, caut să public cărți vandabile, dar care să fie şi de mare valoare culturală. Ca în timp aceste volume să rămână. Și aici dau ca ex-emple „Istoria Transilvaniei” de Ioan Bolovan și Ioan-Aurel Pop, „Triburile. O patologie a politicii româneşti de la Revoluţie la Generaţia Facebook” de Vasile Sebas-tian Dâncu și, nu în ultimul rând, „Inteligența materiei” de Dumitru Constantin-Dulcan. Despre cea din urmă s-a spus că a fost un bestseller al anilor ’80, primul tiraj epuizându-se rapid, iar orice formulă de a se reedita, în plin comunism, nefiind posibilă. După Revoluția din 1989, se reeditează și i se acordă Premiul „Vasile Conta” al Academiei Române. S-a reeditat apoi într-o a treia ediție, revizuită și adăugită, iar acum vom edita ediția a IV-a actualizată. Mă bucur de succesul autorului și al editurii, dar mult mai tare mă bucur că „Inteligența materiei”, fiind o carte de mare însemnătate științifică, a fost un bestseller, devenit acum un longseller. S-a ridicat de „supt vremi” și viața acestei cărți durează și va dura.

Este triumful unor cărți asupra timpului. Pe când altele au părăsit scena istoriei, cu toate că au fost „prințesele” momentului. Cine își mai aduce aminte acum de Maurice Dekobra, scriitor francez, autorul bestsellerului „La madone des Sleepings”, vândut în milioane de exemplare? Așa cum nu vom mai auzi, decât ca fapt divers, de fenomenul Sandra Brown. Umberto Eco sau Borges vor fi căutați permanent în librării și biblioteci sau citiți pe Internet, dar Dan Brown sau Paulo Coelho, mă îndoiesc. Ian Fleming, creatorul lui James Bond, mai are un pic până când cărțile lui vor fi uitate total, în favoarea celebrelor filme cu acest personaj. În schimb, Agatha Christie și cei „Zece negri mititei” ai ei se vor vinde în con-tinuare. Fără să se interpreteze greșit, nu am nimic cu președintele României, Klaus Iohannis, care anul trecut nu numai că a câștigat alegerile prezidențiale, dar a și publicat volumul „Pas cu pas”, devenit best-sellerul anului. Ne întrebăm, pe lângă ce va face sau nu dl președinte, și cum va face față viitorului această carte. Memoriile de război ale lui Charles de Gaulle s-au vândut, după eliberarea Franței de Germania nazistă, în 400.000 de exemplare în trei săptămâni. Winston Churchill a primit premiul Nobel pentru literatură, președintele J.F. Kennedy a obținut pre-miul Pulitzer în 1957, iar președintele Obama a vân-dut, în campania prezidențială din 2008, 6,6 milioane de exemplare din cărțile sale „Dreams of my Father” și „The Audacity of Hope”. Nu cred că mai știe ci-neva că președintele Kennedy a scris cărți, De Gaulle mai este citit doar de către câțiva francezi mândri, Obama, încet-încet, va cădea în uitare ca autor, iar Churchill este singurul care va mai fi editat, proba-bil, cu o antologie din vorbele sale celebre. Atât!

Și exemplele ar putea continua, dar vă las pe dumneavoastră, dragi cititori, să faceți un experi-ment: să vă gândiți la ce cărți ați citit și să vedeți care stau sub semnul uitării și care vor dăinui în timp, care se vor transforma din bestseller în longseller. Și, bineînțeles, pentru lămuriri suplimentare, citiți această admirabilă carte: O istorie a bestsellerului de Frédéric Rouvillois.

pus că „platforma” va implica, în fazele ulterioare, şi actori din sfera societăţii civile, a comunităţii academice sau mediului de afaceri.

Ceea nu cred că va merge conform aşteptărilor proiectului este tocmai susţinerea politică reală, dincolo de primele cuvinte de apre-ciere şi de formulele de convenienţă, la nivel european. Prin acest „nivel european” înţeleg atât Uniunea în totalitatea ei, cât mai ales ceea ce este dincolo de frontiera Uniunii Europene şi a NATO, în Estul învolburat. Practic, nimeni nu va spune un nu explicit pro-punerii României (căci este, în principiu, de nerefuzat), dar efectivi-tatea implicării şi luarea ei în serios de către actorii „grei” din ecuaţie rămân de văzut.

Tabloul Europei de astăzi? Rusia nu dă semne că este dispusă să renunţe curând la presiunea asupra fostelor republici sovietice şi la opoziţia faţă de perspectiva intrării acestora pe orbita intereselor strategice, politice, militare şi economice ale Vestului. Ba mai mult, ameninţă din când în când chiar şi „puterile non-nucleare” din NATO dispuse să găzduiască elemente ale scutului american antirachetă, fie că a fost vorba de Danemarca, de Polonia sau de România, că le poate trata drept „ţinte”.

În Ucraina, ne apropiem de stadiul cronic al unui conflict îngheţat, care blochează practic Kievul în aspiraţiile sale pro-occidentale. Apar grupările extremiste, răzbunările şi crimele în stil mafiot, corupţia a cuprins în adâncime structurile statului, sărăcia şi suferinţa populaţiei apasă tot mai greu pe promisiunile noii puteri, iar ţara pare scăpată de sub control.

În Republica Moldova, 50% din populaţie vrea în Uniunea Eurasiatică propusă de Rusia, doar 32% în Uniunea Europeană iar restul nu vor nimic sau nu au auzit nici de una, nici de cealaltă. Eco-nomia Georgiei pro-europene este „pe butuci” iar populaţia poate vira politic, în orice moment, spre Est. Viktor Orbán vrea „democraţie iliberală” şi apropiere de Rusia. Bulgaria şi Slovacia oscilează, de-pendente de gazul rusesc şi cu un etos pro-occidental destul de mo-ale. Cipru a negociat, se pare, găzduirea unei baze militare ruseşti. Grecia lui Tsipras vrea cu disperare doar să primească bani, de ori-unde ar veni (până una alta, se pare, din finanţarea rusească a unui gazoduct), fiind gata pentru orice combinaţie politică ce pare să ofere mai mult. Preşedintele Cehiei îi spune explicit ambasadorului american că nu mai are ce căuta „la palat”. Stelele în ascensiune ale politicii britanice şi franceze, Nigel Farage şi Marine Le Pen, sunt gata să reînfiinţeze frontierele interne în Uniunea Europeană sau chiar să pună punct integrării, vânzând alegătorilor ideea că declinul economic al clasei mijlocii occidentale se datorează Bruxelles-ului şi imigraţiei sărace din Est.

Acesta este contextul în care sunt propuse platformele Security Trusts. Desigur, MAE va trebui la dezbaterea anunţată să explice mai detaliat ce anume şi cum vrea să facă. Sunt multe întrebări de pus şi aspecte de clarificat. Instituţionalizate sau nu, bugetate sau nu, echipate sau nu cu personal propriu şi instrumente administrative, suprapunându-se sau nu peste alte formate regionale, „platformele de dialog permanente” pe care le iniţiază diplomaţia românească vor fi un dublu test: al gradului de pregătire a regiunii complicate în care trăim de a face un pas decisiv spre depăşirea crizei de încredere, dar şi al României de a putea influenţa în bine un proces politic care a cu-noscut până acum, după Summitul de la Vilnius din noiembrie 2013, deteriorări continue şi severe.

O mare victorie ar fi includerea conceptului propus de MAE în Noua Politică Europeană de Vecinătate şi în Parteneriatul Estic, care ar urma să fie revizuit la Summitul de la Riga, pe 21-22 mai a.c. Suc-ces diplomaţiei româneşti!

Bravul şi paşnicul popor e trezit de cei ce-l stăpânesc să voteze pe cine vor ei. Şi ei votează turmă, cu entuziasm şi elan, pe unii, iar după câteva luni îi huiduie şi-i spurcă, fără jenă şi regret.

Istoria a fost mereu vitregă cu noi, laşă şi neiertătoare. Me-ritam oare o alta? Întreb doar. Nu avem curajul să spunem nici cine suntem, nici ce vrem. Ni se dau conducătorii pe care-i vor alţii şi ne bucurăm. Dăm străinilor toată avuţia ţării şi noi ne bucurăm. Priviţi cum ambasadorii din Vest ne iau de urechi şi ne ceartă pentru că nu lăsăm justiţia, legea să-şi facă datoria. Că o împiedicăm, parlamen-tarii nevotând ridicarea imunităţii unora dintre ei. Aceşti ambasa-dori, în frunte cu cel american, un fel de Moş Crăciun chinuit, care cară cu sacii, nu bunătăţi, cadouri, jucării, ci revoluţii mici, portocalii, s-au zburlit la noi. Mă doare că niciunul din politicienii care ne con-duc nu i-au întrebat pe americani de ce nu au lăsat legea să-şi facă datoria, când acel puşcaş marin de la Ambasada SUA l-a omorât, beat fiind la volan, pe Teo Peter? De ce domnilor?! Mi-e ruşine mie de ruşinea domniilor voastre.

Ca o încheiere la aceste gânduri şi idei, voi apela la un citat al lui Thomas Jefferson, cel de al treilea preşedinte american, autorul Declaraţiei de Independenţă: „Nu am observat ca onestitatea omului să crească o dată cu avuţia, cu puterea lui economică.” Aş adăuga o între-bare: „Dar onestitatea marilor puteri, creşte o dată cu forţa lor economică, militară şi politică?”

| 23 - 29 aprilie 2015 • Nr. 558

10 | COMUNITATE

PORTRET

Acum, că am devenit «vedetă», puteți in-tra!”, cu aceste cuvinte ne-a întâmpinat

doamna Emilia Roșca în locuința ei, a doua zi după ce a fost distinsă cu Premiul Men-tor pentru Excelență în Educație. Eveni-mentul este organizat anual, de cinci ani de zile și constă în premierea a zece profesori și antrenori din întreaga țară care, cu pasi-une și devotament, au format generații de elevi. „Excelența în educație înseamnă să fi i competent, să ai dragoste pentru meserie și pentru copii”, astfel rezumă doamna Roșca acest titlu în cel mai mare grad pe care l-a primit în urma recomandărilor foștilor săi elevi.

Deși la vârsta înaintată pe care o are - de altfel foarte „sensibilă” cum îi place să cata-logheze cei 88 de ani pe care îi va împlini în curând -, ieșirile din casă se limitează la concertul simfonic de vineri seara, de la Filarmonică, la slujba de duminică de la Biserică și la o vizita pe care o face sâmbăta fi ului ei pentru a-și întâlni nepoții, doam-na Roșca este o persoană care continuă să trăiască intens în amintirea tuturor celor cărora le-a fost profesoară. Deși a fost de 12 ori în Franța, niciodată nu și-a dorit să se stabilească acolo sau cu atât mai puțin în America, pe care a vizitat-o în tinerețe.

Doamna Emilia Roșca mărturisește astăzi că, mulți ani la rând, viața ei de familie s-a rezumat la școală, colegi și la elevii cărora le-a predat limba franceză. Cine a trecut prin „Școala Roșca” a simțit asta, la fel cum a simțit ce înseamnă ultraexigența și lipsa oricăror concesii atunci când vine vorba de apreciat adevăratele aptitudini la clasă. „Nu știu dacă am dat 20 de medii de zece în toată cariera mea. Și acum îmi amintesc un băiețel de la țară, cu o mutrișoară rotundă și roșie, Sorin Miescu, absolut adorabil. Pe copilul acesta l-am iubit extraordinar și avea zece la franceză. Am avut și un elev care din cauza mea a pierdut un an la Conservator, după ce la Bacalaureat mi-a dat foaia goală. Patru dai când scrii prostii, dar eu i-am dat doi, pentru că nu scrisese nimic. A venit la liceu cu tatăl lui și a spus că merge și mă reclamă la tovarășul Ceaușescu că nu încurajez fi ii de muncitori. I-am spus că meargă și, dacă tovarășul va scrie că fi ii de muncitori nu trebuie să muncească, atunci îi trec băiatul”, povestește doamna Emilia Roșca.

Primele succese: Mamalule!Și-a început cariera ca profesoară de

limba rusă, a continuat ca profesoară de română și, după cinci ani de când intrase în învățământ, a primit și primele ore de franceză, chiar dacă trebuia să meargă la pat-ru școli pentru a-și face norma. Din fericire, în anul 1959, a obținut un post la Liceul de Muzică din Cluj unde directorul de atunci, domnul Chișu, îi trata cu același respect și pe acei profesori care aveau origini sociale „putrede”. La Liceul de Muzică a predat timp de 25 de ani limba franceză până când s-a pensionat, înainte de 1989. „Am început ca profesoară de limbă rusă în Vama Feleacului, unde mergeam o oră și jumătate prin zăpadă. Școala era o colibă mică încălzită cu turbă. Copiii mă așteptau în poartă și mă îmbrățișau și aveam un sentiment de nedescris. Apoi, ani buni am pre-dat limba română la Școala Profesională de Indus-trie Alimentară. Acolo am avut primele «succese» profesionale de care tatăl meu a râs o săptămână. Am avut printre elevi un secui, foarte muncitor, dar nu luminat la minte. La un moment dat le-am cerut elevilor să decline substantivul mamă și el mi l-a declinat după modelul substantivului el-evul: Nominativ: Mamalul, Genitiv: al mamalu-lui, Dativ: malalului, Acuzativ: pe malalul, Voc-

ativ: mamalului, mamalule”, își amintește, printre zâmbete, profesoara Roșca.

Valahi, puturoși, cărați-vă!Nepoată de preot din două părți

- bunicul său din partea tatălui fi ind preot ortodox și bunicul din partea ma-mei protopop greco-catolic -, născută în Dej, unde tatăl său era magistrat, Emilia Roșca s-a mutat la Cluj în momentul în care capul familiei a fost numit con-silier la Curtea de Apel. După doi ani de zile, când a venit Dictatul de la Viena, prin care România a fost silită să cedeze aproape jumătate din teritoriul Transil-vaniei în favoarea Ungariei horthiste, familia Emiliei Roșca nu a mai avut zile bune. „Valahi, puturoși, cărați-vă!, doar asta am auzit în toată acea perioadă. Atunci am plecat la Sibiu cu părinții și cu sora mea, unde am terminat liceul și mi-am luat Baca-laureatul. Deși era război, noi nu am simțit în niciun fel acea perioadă. La noi în casă se punea accentul nu pe vestimentație, ci pe cultură. Când au venit rușii, au început nenorocirile. Pe noi ne-au evacuat în 24 de ore pentru a-și instala cartierul general și zece zile am stat pe la rude și prieteni. Când a trebuit să evacuăm, am lăsat în urmă pa-turile și biblioteca, iar la întoarcere, toată biblioteca era sfâșiată și aruncată în curte”, povestește Emilia Roșca.

Revenind la Cluj, alte nenorociri aveau să se întâmple o dată cu preluarea puterii de către comuniști. „Tatăl meu a lucrat o vreme ca notar public, dar mama mea s-a îmbolnăvit de cancer și am fost martoră opt luni de zile la agonia ei. După Bacalaureat m-am înscris la Medicină și am făcut doi ani. Era prea mare buchiseală și trebuia să înveți pe din afară manuale între-gi, iar eu nu puteam să învăț papagalicește ceva ce nu puteam să îmi imaginez. Așa că am zis că mă înscriu la o facultate către care simt atracție, respectiv Filologia și vă dau cuvântul că aș face același lucru dacă ar fi să o iau de la început”, spune doamna Roșca.

Să nu dea Dumnezeu omului atâta cât poate să rabde!Astfel, a început să studieze limba

franceză principal, iar româna și istoria

ca specializări secundare. Între timp, la 20 de ani, s-a căsătorit, fi ind însărcinată în luna a opta când și-a dat examenele de istorie. La puțin timp a venit or-dinul prin care trebuia să renunțe la specializările secundare și împreună cu puțini colegi a rămas la specializarea franceză. „În acea vreme aveam și un necaz în familie, soțul meu care făcea parte din-tr-o familie aristocratică, cu sentimente de dreapta, a fost arestat și aproape toată perio-ada căsătoriei mele am stat singură. Soțul meu a cunoscut toate închisorile comuniste, fi ind arestat de trei ori și primind trei ani și jumătate de pușcărie. Când am sperat să se întoarcă acasă, a fost trimis cu domiciliul obligatoriu în Bărăgan unde a și murit. De la 35 de ani mi-am crescut copilul singură, mi-am ajutat și tatăl și am cunoscut o epocă de mizerie cumplită. Să nu dea Dumnezeu omului atâta cât poate să rabde”, spune doamna Roșca.

Fericirea cea mai mare în acei ani grei a fost pentru doamna Roșca șansa de a avea elevi și colegi nemaipomeniți. Deși are fi ori și astăzi la gândul frigului de pe coridoare, anii pe care i-a petrecut la Liceul de Muzică îi consideră cei mai frumoși din viață. „Directorul nostru avea vederi foarte democratice și nu făcea deose-bire între secția maghiară și secția română. Am rămas foarte surprinsă când am primit Premiul pentru Excelență în Educație. Eu mi-am făcut datoria cinstit și la mine nu trecea clasa oricine. Eram foarte severă, dar chiar și așa niciun elev nu îmi poartă pică. Când mă întâlnesc cu foști elevi, îmi spun că au învățat franceza cu mine și asta este bu-curia cea mai mare, că nu am trăit degeaba. Eu nu am avut viață de familie, pentru mine familia mea a fost școala, colegii și elevii mei”, mărturisește doamna profesoară.

Rolul de bunică „scârboasă”Înainte de evenimentele din 1989,

viața a făcut ca doamna Emilia Roșca să se pensioneze și să își asume de atunci rolul de bunică. „Mi-am continuat munca pedagogică în familie unde am fost o bunică «scârboasă». Îmi iubesc enorm cei doi nepoți, dar am fost foarte severă cu ei. Amândoi au terminat Conservatorul și cântă în orches-tra Operei. Fiul meu a terminat ca și mine franceza, s-a pensionat ca și conferențiar uni-versitar. El nu a fost nenorocit când s-a pen-

sionat, dar eu am fost. Când m-am pensionat, am făcut și criză de depresie și m-am angajat la o grădiniță să fac ore de franceză cu copiii pe gratis”, povestește Emilia Roșca.

Întrebată cine a fost de-a lungul vieții sale mentorul care a încurajat-o să devină omul care a devenit astăzi, doamna Roșca se întoarce, din nou, cu gândul la tatăl ei. „Cred că tatăl meu a fost mentorul meu pentru corectitudinea și cinstea lui ex-emplare. Pe vremea mea, intelectualii erau plătiți foarte bine și tatăl meu și-a întreținut singur familia din salariul lui. A fost de o cin-ste și o onestitate extraordinare și când văd astăzi magistrații ce sunt în stare să facă, mi se pare incredibil. Pe vremuri, aici în curte, eram singurii intelectuali și când a murit tatăl meu, toată lumea a spus că a murit ul-timul gentleman. Întotdeauna l-am avut pe el ca model”, precizează Emilia Roșca. Au mai existat, de asemenea, alte două per-soane cărora doamna Roca le va fi veșnic recunoscătoare pentru binele pe care i l-au făcut. „La un moment dat am fost dată afară din slujbă și zece zile am fost disperată. Directorul meu de la Arte Plastice s-a spălat pe mâni de mine ca și Pilat din Pont, dar di-rectorul meu de la Liceul de Muzică a mers la partid și și-a pus reputația în slujba mea. Pe doi oameni nu îi voi uita în viața mea: când s-a întors soțul meu prima dată din pușcărie, era iarnă și frig și un prieten ne-a cumpărat lemne. Pe el și pe directorul meu care mi-a salvat cariera nu îi voi uita”.

Astăzi, privind în urmă la anii de facultate și la cariera pe care a urmat-o în învățământul preuniversitar, doam-na Emilia Roșca nu se consideră deloc inferioară, colegilor săi care au continuat cariera la nivel universitar. „Pe niciun alt coleg de-al meu nu l-am simțit superior față de mine, cu excepția profesorului Zaciu și a colegei Ofelia Capdebo. Acestora le-am recu-noscut superioritatea”, a mărturisit cu sin-ceritate doamna Roșca.

În casa pe care o are pe o stradă din centrul Clujului, doamna Emilia Roșca spune că mai trăiește doar pentru nepoții ei. Cărțile în limba franceză tronează în cele două încăperi frumoase ale locuinței, la fel cum covoarele persane au rămas neclintite o viață întreagă. „Eu vreau fru-mos pentru că noi am fost obișnuiți cu fru-mosul și așa vreau să rămână”, își exprimă dorința doamna Emilia Roșca.

Cristina Beligăr

Premiul Mentor pentru Excelență în Educație, la 88 de ani:

Povestea de viață a profesoarei Emilia Roșca

„

profesoarei Emilia RoșcaFo

to: D

an B

odea

© Transilvania Reporter

23 - 29 aprilie 2015 Nr. 558 |

cultură | 11

Foto

: Dan

Bod

ea ©

Transilvania Reporter

� a�xvi-a�ediţie

Cel mai mare dintre târgurile Cara-vanei Gaudeamus a revenit în Piața

Unirii din Cluj-Napoca reunind peste 80 de expozanţi, apariţii editoriale, pa-chete promoţionale şi concursuri pen-tru public.

„Această ediție a debutat în forță cu peste 1.000 de vizitatori în primele două ore de la deschidere. Un alt lucru de bun augur pen-tru târgul Gaudeamus de la Cluj este faptul că avem 89 de evenimente editoriale în aceste cinci zile. Vizitatorii sunt rugați să facă o veritabilă cursă maraton combinată cu mai multe curse de viteză. Adesea, târgurile de carte sunt momente de vânzare directă către public, dar având 89 de evenimente vedem că târgul a căpătat o substanță culturală pe care și-o doresc multe evenimente de acest gen din România”, a precizat la deschiderea eveni­mentului, Vladimir Epstein, director on­orific al Târgului Gaudeamus, în com­pletare, scriitoarea Irina Petraș a declarat: „Existență poți să capeți, te poți confrunta cu existența altora ca propria ta viață să fie mai grea, să aibă mai multe carate, citind. În fie-

care dintre cărțile acestui târg aveți o bucățică de a fi pe care o puteți accesa”, a precizat Irina Petraș, președinte al Uniunii Scriito­rilor din România, filiala Cluj. Irina Petraș a amintit și de Ziua Internațională a Cărții și a Drepturilor de Autor, sărbătorită în­cepând cu anul 1995, în data de 23 aprilie. „Ze Ziua Internațională a Cărții, Uniu-nea Scriitorilor a lansat un proiect care se potrivește foarte bine cu ceva care la Cluj se întâmplă în mod tradițional, proiectul fiind donația de cărți către o școală din localitatea în care filialele Uniunii Scriitorilor funcționează. Astfel, scriitorii clujeni vor dona 100 de cărți Colegiului Național «George Barițiu»”, a transmis Irina Petraș.

La rândul lui, preşedintele de O noare Gaudeamus Cluj-Napoca 2015, po­etul Adrian Popescu, a vorbit despre importanța cărții: „A început sub semne faste acest târg și ceea ce vreau să vă ream-intesc este că întreaga civilizație se află sub semnul cărții. Ea totalizează speranțele, ideile și sentimentele noastre și ne deschide spre lume și ne face oameni deplini”, a spus Adri­an Popescu, declarând deschis Târgul de Carte Gaudeamus.

În ceea ce privește axarea târgului pe lansări locale de carte și mai puțin pe titluri naționale, Vladimir Epstein a precizat pentru Transilvania Reporter că aceasta se datorează lipsei unor fon­duri care să susțină lansări de carte ale unor scriitori din afara Clujului. Un exemplu este lansarea cărții Poezia, a scriitorului Mircea Cărtărescu, volum care va fi lansat sâmbătă, 25 aprilie, în absența scriitorului. „Să ne gândim puțin la ce înseamnă buget. Editorii, oricât de bine inspirați sunt, au această problemă: bugetul. A aduce un critic literar, un poet, un scriitor, înseamnă costuri foarte greu de acoperit. Se întâmplă ca un anumit scriitor să fie plecat din țară, nu exclud asta, dar în toată lumea lucrurile se petrec în formulă de mecenat. Nu sunt decât foarte puțini scrii-tori care trăiesc din scris, nu există edituri care trăiesc exclusiv din ce vând, decât foarte puține. Peste tot există o lege a publicității, o lege a sponsorizării și atunci lucrurile se rulează. În condițiile în care la noi lucrurile nu sunt puse la punct, editorii fac lucrul extraordinar că supraviețuiesc”, a declarat Vladimir Epstein.

Clujul sub semnul cărţii: Târgul Gaudeamus

La Târgul Gaudeamus din acest an edi­turile au venit cu numeroase reduceri pen­tru toate tipurile de cititori, adresându-se atât celor care vor să își completeze locurile libere din bibliotecă, cât și cititorilor selec­tivi. În primele ore ale evenimentului, cele mai căutate standuri s-au dovedit a fi cele aparținând grupului Pearson-Okian, care au pus la dispoziția vizitatorilor o bogată ofertă de carte în limba engleză. „Așteptările sunt destul de mari din partea noastră, dar după primele ore de vânzare, am avut foarte mulți cumpărători și suntem mulțumiți. Încercăm să ținem un prag jos de preț. Pentru noi, Clujul nu înseamnă doar acest târg, ci și o colaborare de peste zece ani cu UBB și cu unele firme de aici care sunt clienții noștri. Este o piață foarte bună și după București, cred că este pe următorul loc. Contează foarte mult că este un oraș uni-versitar. La vânzări mari ne așteptăm în week-end”, a precizat Ionel Frâncu, reprezentant vânzări.

De la standul Editurii Humanitas, vizitatorii își pot achiziționa Poezia, cel mai recent volum al scriitorului Mircea Cărtărescu, la prețul special de 71.2 lei, re­dus de la 89 de lei. Alte cărți de la aceeași editură pot fi achiziționate la prețuri reduse între 10-20%. Reduceri semnificative pot fi găsite și la standurile editurilor Școala Ardeleană (30%), Nemira (30%) sau RAO (20%), precum și la standurile Librăriei Bookstory (10-20%), sau la cel al Grupului Librarium unde pot fi cumpărate cărți chiar și la prețul de 5, 8 sau 9,99 lei. De asemenea, Editura Litera a venit la Cluj cu reduceri importante precum cea la volumul Istoria Ilustrată a Lumii, redus la 99 de lei, de la 149 de lei.

O ofertă interesantă vine în acest an din partea unei edituri din Grecia, care pro­pune vizitatorilor un punct de vedere dife-rit în ceea ce privește Islamul, față de ceea ce se „promovează” în mass-media. „Fie-care pădure are uscăturile ei. Oamenii, însă, vor să afle și alte puncte de vedere și noi încercăm să le oferim această perspectivă. Printre tit-lurile pe care le recomandăm sunt Cheile pen-tru înțelegerea Islamului sau Femeile în Islam. Cărțile sunt oferite gratuit doritorilor și vrem să prezentăm doar câteva titluri. Noi avem și foarte multe titluri online și cine dorește le poate găsi și acolo”, a precizat Nica Oana, reprezentantă a European Islamic Research Center.

Cea de a XVI-a ediţie a Târgului Gaud­eamus Cluj-Napoca va constitui şi cadrul pentru reluarea câtorva dintre proiectele deja tradiţionale: Cărţile se întorc acasă, Invitaţi de nota 10: Olimpicii României, Faza locală a Concursului Naţional de Lectură „Mircea Nedelciu”, organizată de Radio Cluj, Premiile ediţiei 2015 a Târgului Gaudeamus.

� Cristina�Beligăr

A început sub semne faste acest târg și ceea ce vreau să

vă reamintesc este că întreaga civilizație se află sub semnul

cărții. Ea totalizează speranțele, ideile și sentimentele noastre și ne deschide spre lume și ne face oameni deplini”, Adrian Popescu, declarând deschis Târgul de Carte

Gaudeamus

12 | REPORTAJ DIN DRAGOSTE DE... ALERGARE | 13

| 23 - 29 aprilie 2015 • Nr. 558 23 - 29 aprilie 2015 • Nr. 558 |

FUGA-I SĂNĂTOASĂ

E difi cil să alergi 42 de kilometri pe cont propriu. Pentru unii, acest număr

reprezintă un țel, iar odată atins, pantofi i de alergare sunt abandonați la linia de sosire a maratonului, pentru totdeauna. Alții în schimb, îl înmulțesc cu 100 și tot nu e sufi cient. Vor mai mult, mereu mai mult. Ilie Roșu face parte din a doua cate gorie. Nu numai că are la activ peste 4.400 de kilometri „ofi ciali”, parcurși în cadrul a peste 40 de curse internaționale, dar este și organizatorul a zece competiții

dedicate alergătorilor profesioniști și amatori de pe teritoriul României. Pe traseu, acesta este extrem de ușor de identifi cat, pentru că, din 2010 încoace, aleargă mereu cu două, patru sau chiar șase steaguri în ambele mâini, pe care le poartă cu mândrie. Dacă steagul României este nelipsit, celelalte pot varia în funcție de locația în care se desfășoară maratonul.

Ilie Roșu are 55 de ani. Este colonel în rezervă și un patriot cum rar ți-e dat să întâlnești. Iar cine crede că patriotismul nu are nici în clin nici în mânecă cu spor-

tul, nu l-a cunoscut încă pe alergătorul căruia în continuarea ambelor mâini îi „cresc” mereu alte și alte și alte steaguri. „Am dus drapelul pe cele mai înalte culmi, pe aproape toate continentele și peste tot în România. Mesajul meu este în linii mari să facem sport și să iubim România”, spune acesta.

Primul maraton, Everestul propriuA alergat de mic copil, din plăcere.

A urmat apoi liceul militar unde a fost nevoit să fi e un bun sportiv. „Am făcut

parte din echipa sportivă a școlii. Încă de atunci, visul meu era să fac un maraton. Discutam cu un coleg, Vasile Dogaru, care este acum președintele Clubului Sportiv Eco Alpin: el visa să ajungă pe Everest, iar eu să alerg un maraton. Vasile a ajuns pe Everest în 2002. A făcut parte din prima echipă în totalitate românească care a ur-cat pe Everest. Visul meu nu se realizase pe atunci. M-am întâlnit cu el și m-a între-bat ce fac cu maratonul”, povestește Ilie Roșu, vicepreședintele Clubului Spor-tiv Eco Alpin. Sportivul mărturisește că alerga mai mult de plăcere, în parc. „Am reușit să fac primul maraton neofi cial, de unul singur,după care am început să mă pregătesc mai serios. Primul meu maraton ofi cial a fost în 2008, la Budapesta. Într-o lună am alergat la Budapesta, București și Atena, dar îmi doream mai mult. Mi-a in-trat în cap că trebuie să fac Maratonul de la Boston. În 2009 am alergat tot anul ca să obțin timpul necesar pentru a mă putea cali-fi ca la Boston. Califi carea se face în funcție de vârstă. Am reușit să obțin timpul de califi care de două ori în 2009: 3:27 la Ber-lin și 3:28 la Bruxelles. În 2010 am alergat la Boston, unul dintre cele mai frumoase maratoane din lume. Acolo sunt peste un milion de spectatori, care chiar încurajează concurenții. Îi simți din priviri, din aplauze, simți că fac parte din spectacol. Am alergat cu steagul României și cu steagul Americii. La un moment dat am trecut pe lângă o școală. La Boston era Ziua Patrioților, o zi foarte importantă la ei. Pe tricoul meu scria: « România and U.S.A together». În jur de 5.000 de copii au început să strige când au

văzut exact ce scria pe tricoul meu. Strigau atât de tare că mi s-au înfundat urechile. Am fost nevoit să trec pe partea cealaltă a străzii, pentru a-mi continua cursa. A fost unul dintre cele mai frumoase momente de când alerg. S-a întâmplat la început, iar asta m-a motivat să merg mai departe cu steagurile”, povestește acesta parcă retrăid momen-tul. Alături de echipamentul sportiv, maratonistul are împăturate și acum cu multă grijă, cele două steaguri cu care a alergat la cel de-al 105-lea maraton din carieră, Maratonul Internațional AROBS Cluj-Napoca: steagul României și steagul Asociației Române pentru Propa ganda Aviației (ARPA).

„Imediat, la câteva luni după cursa de la Boston, am fost cu steagul României și pe străzile Moscovei. Am alergat cu steagurile celor două țări și am purtat un mesaj: «Da, se poate, România și Rusia, împreună». Am dus steagul României de 105 ori. Am dus steagurile a peste 25 de țări, peste tot pe unde am fost cu mesajul «România și țara gazdă împreună». Am dus steagurile multor organizatații internaționale. Toate acestea sunt adunate într-o expoziție de care am mare grijă. E munca mea, respect tot ce am făcut. Am și o expoziție de tricouri. Am 100 de tricouri personalizate, cu fel de fel de mesaje, în funcție de maratonul la care am participat și țările prin care am alergat. Am cuvântul „împreună” tradus pe tricourile mele în 25 de limbi”, spune acesta.

Și eu sunt român!Și totuși, când a început să alerge cu

steaguri și mai ales de ce? „S-a întâmplat în 2009, la Bruxelles. Pe ultimul kilometru, un prieten de-al meu mi-a dat dreapelul. Am intrat cu steagul României în Piața Centrală. Belgienii au crezut ca sunt de-a lor, pentru că bătea soarele și în loc de albastru, ei vedeau negru. Au început să strige de la depărtare Belgia, Belgia și cum mă apropiam și-au dat seama că sunt român. Au început să strige în cor România. Când am ajuns în piața, românii de acolo au fost încântați, m-au căutat și au dat mâna cu mine. Toți, de la diplomați, softwari, cerșetori, hoți de buzunare, toți mi-au spus același lucru: «Și eu sunt român!». M-au impresionat. Așa a început totul”, își amintește acesta.

În 2010 a militat alături de alți 24 de alergători români și de 25 de maratoniști italieni împotriva discriminării românilor din Italia. „Din 2010 am purtat steagul României și steagul țării gazdă peste tot. Prima cursă a fost în Italia, la Roma.

Atunci, un grup de-al nostru de maratoniști, Ro Club Maraton se numește asociația din care fac parte, am hotărât să transmitem un mesaj împotriva discriminării românilor. 50 de maratoniști din ambele țări ne-am îmbrăcat la fel și am alergat împreună”, povestește acesta.

Patru steaguri, un recordChiar dacă nu e ușor să alerge mereu

ținând câteva steaguri, iar semnele încep să se vadă pe palmele acestuia, spune că nu va renunța la această idee. „Am aler-gat și cu două, cu trei, cu patru, cu cinci și chiar cu șase steaguri. Recordul meu ca timp a fost atunci când am alergat cu patru steaguri, 3 ore și 42 de minute. Am dus și șase steaguri, în Franța la Maraton de la Lib-erte, în cadrul unui maraton dedicat bătăliei din Normandia și am dus toate steagurile țărilor aliate care au debarcat: Americii, Marii Britanii, Canadei, României, Franței și steagul Uniunii Euroepene. Țările pe care nu le-am enumerat se regăsesc pe steagul U.E. A fost o cursă în care România a deba-racat pentru prima dată. Am fost singurul concurent din România și m-am dus pentru că este un maraton istoric”, spune acesta.

Împreună cu colegii săi, Ilie, organizează un ciclu de maratoane istorice numite „Din dragoste pentru România și istoria ei”. „Încercăm să trans-mitem un mesaj, în primul rând către tineri. Pe fondul alergării, încercăm să îi facem atenți și la istorie. Cred că cele două lucruri se întrepătrund. Chiar am avut de Paște, la Adjud, Maratonul Siretului, care a avut drept moto să alergi pentru cineva drag ție și foarte mulți dintre colegii mei au alergat pentru bunicii lor care au căzut în primul sau în al doilea război mondial. Startul s-a dat din fața bisericii din Adjudul vechi, din fața unui momument dedicat eroilor și a trecut prin fața a cinci monumente pe traseu. Practic am adus un omagiu mili-tarilor care au căzut în acea zonă, care este și zona în care m-am născut eu. A fost un maraton de sufl et și am trecut împreună cu maratoniștii peste podul care traversează râul Siret, echipați în alb. Acesta a fost me-sajul nostru pentru militarii care s-au jert-fi t în România, români sau străini”, spune maratonistul.

Maratoane istoriceÎmpreună cu colegii săi organizează

10 maratoane, practic jumătate din mara-toanele clasice care se desfășoară pe teritoriul României. „După ce am trecut

în rezervă, a trebuit să fac ceva, să continui, pentru că pentru asta am fost pregătit. Am început cu un maraton și am continuat cu maratoanele istorice. La noi nu sunt premii, nu avem posibilitatea de a le acorda. Încercăm să punem o taxă de înscriere cât mai mică, dar nici nu putem să oferim prea multe. Respectăm standardele de organizare a unui maraton, oferim medalii, diplome, cupe, asigurăm salvare, puncte de hidratare, dar sponsorii nu se grăbesc să vină. Poate nici noi nu încecăm să îi căutăm, pentru că mesajul nostru este prea puternic pentru ca acesta să ajungă să trăiască din sponsorizări. Mara-toanele istorice trăiesc din banii noștri, din banii maratoniștilor, din taxa de înscriere. Există o vorbă: «Multe din monumentele realizate după Primul Război Mondial au fost ridicate cu banii văduvelor de război». Le spun colegilor că și aceste maratoane, sunt precum monumentele respective, ținute din banii maratoniștilor. Nu vrem să adunăm un număr foarte mare de participanți. Dacă suntm mai puțini, reușim să ne cunoaștem și fi ecare din noi este un actor principal”, consideră Ilie.

Maria Man

105 maratoane cu steagul României

Ilie Roșu, cel mai patriot maratonist: „Am alergat cu drapelul peste tot în lume”

Am sesizat că românii își iubesc foarte mult

drapelul. Am alergat peste 4.200 de kilometri cu acest

steag și știu că � ecare român când vede cele trei culori, tresare. Cursa mea de la

Cluj a fost un omagiu adus lui Avram Iancu”, Ilie Roșu,

maratonist

Visul meu s-a împlinit. Am alergat 100 de maratoane.

Probabil voi ajunge și la 200, dar acum mă axeaz mai mult

să le transmit copiilor un mesaj: să aibă curaj, să facă mișcare

și să iubească România”, Ilie Roșu, maratonist

Foto

: Arh

ivă

pers

onal

ă

14 | religie

| 23 - 29 aprilie 2015 Nr. 558

înmărmurit de groază şi de admiraţie, a vorbit despre Cristos, despre Crucea Sfântă. Dar stăpânul locului porunceşte ca Gheorghe să fie supus chinurilor ce-lor mai groaznice, pentru ca tânărul ostaş rămânea atât de hotărât şi de senin în convingerile sale, încât însăşi soţia stăpânului cere să devină creştină. Valul de simpatie pentru Gheorghe a fost atât de mare, încât mulţi dintre locuitorii din zonă mărturisesc deschis iubirea lor faţă de Cristos şi împreună cu Gheorghe îşi pleacă capul sub ascuţişul sabiei. Trupurile lipsite de viaţă cad pe pământ în nemişcarea morţii, iar sufletele lor cu-rate ajung în bucuria şi slava veşnică. De altfel, Sfântul Gheorghe tocmai de aceea este sfântul desemnat să a încurajeze in-imile şovăitoare.

Numele său are nenumărate forme, datorate diferitelor limbi prin care a ajuns la noi.

Astfel, pentru bărbaţi: Gheorghe, cu toate diminutivele: Gheorgan, Gheo-rghian, Ganea, Ghica, Gorghie, Gorghe, Gog, Goga, Gogan, Gogancea, Gogea, Gogotă, Gogu, Giura, Giurău, Giurcan, Iorga, Iordache, Iorgan, Iorgu, Iorgache, Iuca, Iorda, Giurgiu, Giurgică, Giurgilă, Jurj, Jury, Jurg, Jurga, Jurja, Jura, Iurg, Iurga, Iuga, Gociu, Gorea, Gaţa, Goţi, Gotea, Gheţea, Zorez, George, Gică, Egor, Ghera, Gherea.

Pentru femei: Gherghina, Gherghi-nica, Georgeta, Zorza, Zorzila, Giurgiţa, Georgela, Georgina, Gina, Gela, Gherghiţă, etc.

Icoana Sfântului militarSfântu Gheorghe se reprezintă con-

form lui Dionisie din Furna în a sa „Er-minie a picturii bizantine”: tânăr, înalt la trup, fără barbă, cu părul cârlionţat până după urechi. De obicei, sfân-tul este îmbrăcat în veşminte militare purtând pe cap o diademă, iar în mâna stângă ţinând o sabie. Întrucât a suferit moarte martirică, poartă pe deasupra veşmintelor o mantie roşie, roşul fiind în iconografie culoarea tradiţională ce simbolizează moartea martirică, iar în mâna dreaptă, o cruce. Mai putem întâl-ni icoane ale sfântului care-l înfăţişează întemniţat, în chinuri (întins pe roată, azvârlit în groapa cu var, săgetat de păgâni) sau săvârşind minuni: înviind un mort sau înviind boul plugarului. În-trucât şi-a găsit sfârşitul ucis de sabie, o reprezentare a sa îl înfăţişează purtând

în mână sau pe o tipsie capul său ca pe o ofrandă de mare preţ adusă Mântui-torului. Cea mai întâlnită icoană a sfân-tului este aceea în care se află călare pe un cal alb, străpungând cu suliţa un ba-laur. Este o reprezentarea vizuală a leg-endei cu Sfântul Gheorghe care salvează cetatea Silenei, din provincia Libia, şi pe fiica împăratului de un balaur înfricoşător. Această imagine trimite de altfel şi la lupta împotriva demonilor şi a păcatelor, iar suliţa subţire, având cruce în vârf şi rămânând neîndoită, simbolizează puterea şi ajutorul lui Dumnezeu.

Sfântul Gheorghe în România

Rămăşiţe din capul Sfântului Gheo-rghe, o bucată din lanţurile cu care a fost încătuşat se află într-o raclă, adăpostită într-un seif special, în altarul unei mici mănăstiri ortodoxe sârbe din Banat, Mănăstirea Sfântul Gheorghe (satul Birda). După marea bătălie de la Ko-sovopolje (Câmpia Mierlei), din 1389, pentru a fi salvat de mâinile păgânilor, moaştele şi cu icoana făcătoare de minuni din tronul Maicii Domnului au fost strămutate din Kosovo în Voivo-dina, mai exact în Karlovat, la reşedinţa episcopală de acolo. Karlovat este o zonă cu zeci de mănăstiri ortodoxe, Athosul sârbesc. De aici, tot de teama turcilor, odoarele sfinte au ajuns aici. Mănăstirea a fost desfiinţată de către

comunişti, iar aici a funcţionat un CAP; iar apoi depozitele de furaje ale COM-TIM (celebrul combinat de porci). După 1990 mănăstirea ortodoxă sârbească s-a reînfiinţat.

Asta nu l-a împiedicat pe IPS Teo-dosie, Arhiepiscopul Tomisului (foto) să aducă o parte din moaştele Sf. Mare Mucenic Gheorghe în România, în 2014. El a adus spre cinstire la Biseri-ca „Sfântul Gheorghe” din Constanţa o raclă cu moaşte ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Racla cu odoarele duhovniceşti a fost donată de către car-dinalul Dionisie Tettamanzi, în prezent Arhiepiscop emerit de Milano (Italia), şi va rămâne definitiv în acest lăcaş de cult constănţean, care merită vizitat şi datorită faptului că pictura este realizată de Nicolae Tonitza.

Sărbătoarea calului lui GheorgheÎn credinţele populare Sf. Gheorghe

este considerat a fi „străjer al timpului”, alături de Sf. Dumitru. Lor Dumnezeu le încredinţează cheile vremii şi iar ei o pot închide sau deschide, după purtarea oamenilor. Sf. Gheorghe şi Sf. Dumitru sunt reprezentaţi călare. Când aleargă pe cal, Sf. Gheorghe face iarba şi copacii să înverzească, deschide pământurile şi aduce primăvara, în sens invers Sf. Dumitru, aduce frigul, zăpada şi iarna. Între ei ar exista un legământ pe viaţă şi pe moarte: dacă pădurea nu este înfrunzită pe data de 23 aprilie, Sâme-dru îl omoară pe Sângeorz. Aceeaşi soartă o va avea şi Sâmedru dacă de ziua lui, 26 octombrie, Sângiorzul va găsi copacii înfrunziţi. Gheorghe e nu-mit „capul primăverii”, despre acesta se spune că poate învinge vrăjitoarele sau că poate să le zădărnicească actele magice, poate arăta celor aleşi comorile. Tot el este chezaşul tuturor tocmelilor şi patronul tinerilor şi al armoniei fami-liale. Calul lui Sf. Gheorghe are şi el o zi specială, 24 aprilie. A treia zi a Sângior-zului este considerată a fi una deosebit de importantă, impunând restricţii se-vere legate de muncă. Dacă în prima zi a sărbătorii se poate lucra după prânz, în această zi nu se lucrează deloc, pentru ca animalele sălbatice să nu atace vitele şi gospodăriile.

� Elena�Gădălean

� sĂRBĂTOARE

Astăzi, 23 aprilie este sărbătoarea Sfân-tului Gheorghe, ale cărui imagine şi

fapte sunt cunoscute de către toată lumea creştină. Biserica Ortodoxă îl numeşte „marele mucenic - megalos martiros” sau Purtătorul de biruinţă... Sunt ţări care îl au ca patron: Portugalia, Lituania şi îndeosebi Anglia.Ţări, regiuni şi oraşe îi poartă numele: Sfântul Gheorghe, Gheo-rghieni, Sângeorz, Giurgiu, Georgetown, Georgia. Englezii i-au imprimat chipul şi pe monezile lor, ceea ce a dus la expresia „cavaleria Sfântului Gheorghe” – şi, chi-ar şi atunci când au renunţat la folosirea icoanelor în biserică, i-au păstrat o capelă în palatul Windsor.

Sunt puţine date care descriu cum era omul real care a avut parte de-a lungul secolelor, după moarte, de efluvii de iubire şi veneraţie. Cărţile bisericeşti spun că el a trăit în timpul domniei împăratului păgân Diocleţian, aspru prigonitor al creştinilor din primele veacuri, fiind încă de tânăr comandant în armata Imperiului. Sinax-arul zice că i-au străpuns pântecele cu o suliţă de fier, iar apoi l-au pus pe o roată de fier – care de jur împrejur, pe coroană, avea unghii ascuţite -, au lăsat roata să se rostogolească într-un loc povârnit, iar tru-pul Sfântului se tăia; i se sfâşiau cărnurile şi adăpau pământul. După aceea, l-au încălţat cu încălţăminte de fier cu cuie şi l-au ob-ligat să păşească. Apoi l-au aruncat întro groapă cu var, ca să se topească. Dincolo toate aceste chinuri de neînchipuit, ceea ce l-a făcut atât de iubit de către creştini a fost desigur cutezanţa de a-şi mărturisi, în faţa Împăratului, credinţa puternică în Iisus Hristos, precum şi minunile ce s-au săvârşit în timpul pătimirii sale. Se mai consemneazăcă în jurul anului 300, în oraşul palestinian Lydda, astăzi Lod, a fost omorât pentru credinţă un creştin cu numele Gheorghe. Istoria bisericească pomeneşte vieţile speciale a altor sfinţi care au purtat numele Gheorghe: un martir la Adrianopol, un episcop în Antiohia, un pa-triarh de Constantinopol, un martir span-iol, altul francez.

Numele Gheorghe înseamnă: agricultor, ţăran, lucrător al pământului (geo=pământ, ergon=muncă)Legenda creştină spune că, la marginea

unei aşezări cu locuitori care se ocupau cu păstoritul, periodic ieşea din din lacul apropiat, un monstru teribil care cu su-flarea sa otrăvea tot în jur. Pentru a-l îm-blânzi au hotărât să sacrifice câte o oaie de fiecare dată. Dar fiara venea din ce în e mai des până când oile s-au isprăvit, aşa că sătenii se gândeau să-l sacrifice pe unul din ei. Decid să tragă la sorţi pentru a-l desemna pe cel ce va servi drept hrană monstrului. Sorţii au căzut chiar asupra fiicei regelui, care era adorată de toţi pen-tru frumuseţea şi firea ei. Hotărârea trebuia dusă la îndeplinire şi prinţesa sacrificată. Un războinic viteaz a avut curajul să se repeadă spre fiara care aştepta pe malul lacului şi cu suliţa l-a pironit la pământ pe monstrul înfiorător. Era ostaşul Gheorghe, care venea din Capadocia. A pus fapta sa sub semnul Crucii Sfinte. Întors spre satul

Sfântu Gheorghe – megalos martiros

Mănăstirea Sfântul Gheorghe, Birda, judeţul Timiş

COLŢ SECRET | 15

23 - 29 aprilie 2015 • Nr. 558 |

Lansările EDITURII ȘCOALA ARDELEANĂ la Târgul de carte GAUDEAMUS, ediția a XVI-a,

Piața Unirii, Cluj-Napoca, 22-26 aprilie 2015

22 aprilie, ora 13:00-13:30 Mircea Popa, Ferestrele Clujului. Exerciții de memorie culturală, ediția a II-a,

Colecția Clujul din cuvinte; Mircea Popa, De la Nord spre Sud. Prezintă: Irina Petraș, Ion Cristofor.

25 aprilie, ora 12:00-13:00 Vasile Sebastian Dâncu,

Triburile. O patologie a politicii româneşti, de la Revoluţie la Generaţia Facebook. Prezintă: Ioan-Aurel Pop, George Cristian Maior, Ioan Bolovan, Aurel Codoban, Ion Mureșan.

25 aprilie, ora 13:00-13:30Ioan Bolovan, Primul Război Mondial şi realităţile demografice din Transilvania.

Familie, moralitate şi raporturi de gen. Prezintă: Vasile Sebastian Dâncu, Ioan-Aurel Pop, Alexandru-Bogdan Bud.

25 aprilie, ora 13:30-14:30 Rareş Bogdan, Nebun după Cluj. O pledoarie sinceră pentru Transilvania mea.

Prezintă: Ion Cristoiu, Andrei Marga.

25 aprilie, ora 14:30-15:00Ionuţ Ţene, Contra curentului. Radiografii istoriografice post-moderne.

Prezintă: Ioan-Aurel Pop, Vasile Lechințan, Ion Novăcescu.

25 aprilie, ora 17:00-18:00Victor Miron, Lasă-mă să te las. Cum m-am lăsat de fumat.

Prezintă: Hedi Hoka, Vasile George Dâncu.

www.scoalaardeleanacluj.ro

ISTORIE UITATĂ

Familia Esterhazy este o familie nobilă europeană, cu origini atestate din Evul Mediu. Au fost

loiali coroanei Ungariei, conducătorilor habsuburgi şi celor din Sfântul Im-periu Roman. Membrii familiei au ajuns evident şi în Transilvania.

Între ei actriţa Agnes Esterhazy născută la 1898 la Cluj. De la 24 de ani (1923), timp de 20 de ani ea fost una dintre cele mai cunoscute actriţe de fi lm ale perioadei inter-belice, a jucat în 30 de pelicule. A murit la 58 de ani la Budapesta. O strămoaşă a ei pe care o chema tot Ag-nes a fost căsătorită cu baronul Banff y Albert (1818 – 1886), a locuit în castelul Banff y din Răscruci, pe care l-a îmbunătăţit şi renovat, ba mai mult a creat şi un centru de echitaţie.

În Cluj, este cunoscută ca fi ind casa Esterhazy, imobilul de pe strada Universităţii nr 8, colţ cu strada Inocenţiu Micu Klein. Construcţia datează din secolul al XVIII-lea. Faţada nu este spectaculoasă, ba am putea spune că are un aer auster: un balcon cu feronerie şi o boltă rotundă pentru intrarea în clădire. Casa adăposteşte acum ceva prăvălii şi locuinţe individuale. Curtea este una comună, pe pereţii din curte se pot vedea două inscripţii în latină cu texte mai lungi. Peste una dintre ele exact sub cuvântul perducti (n. r. condus de) trec două conducte de gaz.

În curte sunt şi trei steme heraldice, două ale fami-liei Esterhazy cu un grifon (monstru mitologic cu corp

de leu, cu aripi, cap și gheare de vultur și cu urechi de cal) care se mişcă peste o coroană, şi care ţine deasu-pra capului o sabie de argint cu mâner de aur, iar în

celelalte gheare un buchet de trandafi ri. Prima se găseşte pe un perete vizibil, iar a doua este

deasupra intrării din spate în clădire. A treia stemă este cea a Transilvaniei sub

domnia lui Gheorghe Rakoczi. Casa a fost o vreme casă de adăpost pentru orfani.

Totuşi, cele mai gustoase şi mai la îndemână dintre moştenirile eu-ropene ale familiei Esterhazy sunt, după părearea noastră, cele gastro-

nomice şi care mai sunt preparate în bucătăriile care se respectă. Prima este

un tort. Esterházytorte a fost numit după diplomatul Paul al III, Anton Esterházy.

Vorbim despre un tort cu multă cremă, care a fost inițial creat de cofetarii din Budapesta la în-

ceputul secolului XX. Se compune dintr-o cremă de unt de culoare galben deschis,

pusă de obicei, între cinci straturi de blat, şi care se acoperă de glazură de zahăr alb, precum şi fructe confi ate şi ciocolată. Este un tort complex din care nu lipsesc lămâia, vanilia, scorţişoara, vişinata, gemul de caise, migdalele. Decorarea tortului este una specifi că atât ca procedeu, cât şi

ca aspect fi nal, si se face din fondant şi cacao. Un alt fel de mâncare absolut

savuros care poartă semnătura Esterhazy este o friptură, care se face din carne de

vită în amestec cu afumătură de porc, la care se adaugă morcovi, păstârnac, ţelină ceapă, lămâie, pătrunjel tocat şi din belşug smântână şi unt.

Elena Gădălean

Casa Esterhazy – inscripţii şi conducte

Foto

: Ele

na G

ădăl

ean

© Transilvania Reporter

şi renovat, ba mai mult a creat şi un centru de

În Cluj, este cunoscută ca fi ind casa Esterhazy, imobilul de pe strada Universităţii nr 8, colţ cu strada Inocenţiu Micu Klein. Construcţia

ceva prăvălii şi locuinţe individuale. Curtea este una comună, pe pereţii din curte se pot vedea două inscripţii în latină cu texte mai lungi. Peste una dintre ele exact sub cuvântul perducti (n. r. condus de)

fost inițial creat de cofetarii din Budapesta la în-ceputul secolului XX. Se compune dintr-o

cremă de unt de culoare galben deschis, pusă de obicei, între cinci straturi de

blat, şi care se acoperă de glazură de zahăr alb, precum şi fructe confi ate şi ciocolată. Este un tort complex

migdalele. Decorarea tortului este una specifi că atât ca procedeu, cât şi

ca aspect fi nal, si se face din fondant şi cacao. Un alt fel de mâncare absolut

savuros care poartă semnătura Esterhazy este o friptură, care se face din carne de

vită în amestec cu afumătură de porc, la care

cu origini atestate din Evul Mediu. Au fost loiali coroanei Ungariei, conducătorilor habsuburgi şi celor din Sfântul Im-periu Roman. Membrii familiei au

murit la 58 de ani la Budapesta. O strămoaşă a ei pe care o chema tot Ag-nes a fost căsătorită cu baronul Banff y Albert (1818 – 1886), a locuit în castelul Banff y din Răscruci, pe care l-a îmbunătăţit

celelalte gheare un buchet de trandafi ri. Prima se găseşte pe un perete vizibil, iar a doua este

deasupra intrării din spate în clădire. A treia stemă este cea a Transilvaniei sub

domnia lui Gheorghe Rakoczi. Casa a fost o vreme casă de adăpost pentru orfani.

la îndemână dintre moştenirile eu-ropene ale familiei Esterhazy sunt, după părearea noastră, cele gastro-

nomice şi care mai sunt preparate în bucătăriile care se respectă. Prima este

un tort. Esterházytorte a fost numit după diplomatul Paul al III, Anton Esterházy.

Vorbim despre un tort cu multă cremă, care a

16 | regional

| 23 - 29 aprilie 2015 Nr. 558

obiceiuri

Un obicei precreştin, de origine, se pare, indoeuropeană, se păstrează

încă într-un sat din Munţii Sebeşului, în Loman, acolo unde, spre deosebire de mormintele femeilor, cele ale bărbaţilor nu au cruce, ci un stâlp de lemn, cu bogate ornamente geometrice, rareori cu motive vegetale, iar cele al tinerilor necăsătoriţi se remarcă prin porumbelul pus în vârful stâlpului, artă din care s-ar fi inspirat şi Constantin Brâncuşi atunci când a realizat Coloana Infinitului sau diferitele motive ale păsării mitice.

Răspândit odinioară în multe sate din regiunea subcarpatică, în sudul Transilva-niei şi, sporadic, în sudul Carpaţilor, obi-ceiul stâlpilor funerari, care amintesc de vechile credinţe în nemurirea sufletului, şi cel al porumbelului, al „Păsării Suflet”, cum a denumit-o folcloristul Gheorghe Pavelescu, mai este păstrat azi doar în Munţii Sebeşului. Rând pe rând, obiceiul a dispărut, fiind deja în anii ’40 o raritate, mai fiind păstrat cu sfinţenie în Loman, un sat de munte, în care predomină păstoritul şi creşterea vitelor.

Potrivit preotului paroh Nicolae Popa, prin monumentele funerare executate din lemn, cimitirul din Loman constituie un domeniu vast al artei populare.

„Principalele categorii ale acestor monu-mente din cimitir sunt Crucile, aşezate la mormântul femeilor, Stâlpii, la cel al bărbaţilor, şi Porumbelul ce însoţeşte stâlpul şi bradul puşi la mormântul flăcăilor morţi înainte de căsătorie. (...) Mărimea crucilor variază după vârstă. La femeile decedate în plină floare a vieţii se pun cruci mai înalte decât la fetiţe sau la femeile bătrâne. De acelaşi criteriu se ţine seama şi în gradul de ornamentare. Lucrate cu cele mai simple unelte, crucile sunt împodobite cu motive exclusive geometrice”, a arătat preo-tul paroh.

Potrivit lui Popa, stâlpii funerari sunt de origine precreştină, fiind înrudiţi în-deaproape, ca structură şi funcţie, cu stâlpii totemici. „Datorită cercetărilor arheologice putem afirma că aceste monumente de artă sunt relicve preţioase ale cultului coloanei, cu o foarte mare răspândire în Orient, şi care a pătruns pe teritoriul ţări noastre la sfârşitul neoliticului”, a explicat acesta.

Stâlpii, ciopliţi de obicei din lemn de stejar, de salcâm sau frasin, pentru a fi mai rezistenţi, sunt în formă de obeliscuri în patru sau şase feţe, cu un diametru de 12-15 centimetri. Dimensiunile lor variază, în funcţie de vârsta celui decedat, la copii şi bătrâni fiind mai mici decât la feciorii morţi înainte de căsătorie. Feţele stâlpilor sunt sculptate de jos până sus cu diferite mo-tive geometrice, cum ar fi rombul, rozeta, cercul, crucea, linia zig-zag, elicea şi, mai rar, elemente florale. La fel ca pe o cruce, pe stâlpi se sculptează sau se scrie cu vop-sea numele celui decedat, precum şi anul naşterii şi al morţii.

La bătrâni, stâlpul se termină cu o cruce făcută din aceeaşi bucată, iar la tineri cu o scândură aplicată orizontal peste vârful stâlpului, în care se fixează suliţa ce susţine porumbelul. Pe stâlpul tinerilor se agaţă şi un clopoţel.

„Un alt element interesant al artei funerare din cimitirul Loman îl constituie porumbe-lul sau pasărea-suflet, care se pune numai la stâlpul feciorilor morţi necăsătoriţi. Obiceiul se păstrează şi astăzi”, a specificat preotul paroh.

Porumbelul este cioplit, în general, din lemn de brad sau tei, fiindcă se lucrează mai uşor, şi este executat de către acelaşi meşter lemnar care face şi stâlpul. Mărimea porumbelului este cea naturală, uneori însă poate fi mai mică sau mai mare. Ca

Artă din care s-ar fi inspirat şi Brâncuşi

„Păsările sufletului” în cimitirul din Loman

reprezentare, de cele mai multe ori po-rumbelul are aripile întinse, gata de zbor, iar coada este răsfirată ca a unei rândunele. Porumbelul este vopsit în al-bastru închis sau în cenuşiu.

El se pune numai la feciori neînsuraţi şi niciodată la neveste sau bărbaţi căsătoriţi.

Într-o monografie etnofolclorică de-spre Valea Sebeşului, Gheorghe Pave-lescu a menţionat că păsările funerare, stilizate de meşteri anonimi milenii de-a rândul, au atras atenţia lui Con-stantin Brâncuşi, inspirându-l în creaţia Măiastrei, şi a lui Lucian Blaga, care le evocă în „Pasărea sfântă”. „Şi tot din acest fond artistic folcloric s-a răsucit în infinit Coloana Recunoştinţei a aceluiaşi Brâncuşi. Desprinsă din vechii tradiţii şi obiceiuri, arta stâlpilor funerari transmite, în mate-rial perisabil, forme şi motive ce sfidează timpul, demonstrând înaltul potenţial ar-tistic al poporului nostru. Din acest tezaur folcloric Brâncuşi a prelucrat două motive: pasărea-suflet şi octaedrul stâlpilor funerari, introducând astfel în cultura contemporană universală o experienţă de veacuri a poporu-lui român”, a apreciat Gheorghe Pave-lescu.

Născut într-un sat din Munţii Sebeşului, în Purcăreţi, în care de ase-menea a existat un astfel de obicei, etno-logul şi folcloristul Gheorghe Pavelescu a dedicat studierii acestei arte funerare multe decenii de viaţă, el fiind autorul mai multor lucrări de specialitate, cea mai cunoscută fiind „Pasărea Suflet”.

El a afirmat că obiceiul are o origine străveche. „Desigur, nu poate fi vorba de o datare precisă, dar prin faptul că pasărea se punea în general numai în legătură cu stâlpul, nu şi cu crucea morţilor, putem afirma că acest obicei datează dinainte de creştinism”, a opinat etnologul.

Pavelescu a menţionat că tipul acesta de stâlp funerar prezintă, de altfel, o foarte mare asemănare cu stâlpii tote-mici de la alte popoare, care au rolul de a proteja mortul împotriva duhurilor rele.

Potrivit unor răspunsuri date în 1942 de localnici din mai multe sate în care încă se mai păstra obiceiul se afir-ma că porumbelul apără trupul mor-tului să nu îi facă rău vreun duh, că e

păzitorul mormântului sau că veghează la căpătâiul mortului şi alungă spiri-tele rele care încearcă să-i neliniştească liniştea.

„După părerea noastră, însă, această funcţie aparţinea la început doar stâlpu-lui şi numai ulterior, prin contaminare, a fost atribuită şi porumbelului. (...) Mult mai aproape de sensul originar pare să fie explicaţia, ce se dă obiceiului, în legătură cu imaginea sufletului după moarte. Credinţa aproape generală a românilor că sufletul omului colindă în formă de pasăre, de obicei de porumbel sau de rândunică, în primele zile după deces şi chiar până la şase săptămâni, locurile din apropierea casei şi a mormântului, precum şi acelea pe unde şi-a purtat paşii în viaţă. (...) Putem presupune că, în timpuri străvechi, porumbelul se pu-nea la orice mormânt, indiferent de sex sau vârstă. Mai târziu, obiceiul pierzând din in-tensitate, s-a păstrat numai pentru anumite ocazii, pentru mormintele celor dispăruţi în floarea vârstei, când durerea celor rămaşi este mai covârşitoare. De asemenea, putem presupune că aria de răspândire a acestui obicei era altădată cu mult mai mare”, a

opinat Gheorghe Pavelescu. Primul care s-a arătat preocupat de

această artă funerară a fost un profesor german, Otto Lauffer, în 1926, pe vre-mea când obiceiul era păstrat în toată regiunea dintre Sibiu şi Orăştie.

Aria de răspândire a păsării-suflet a fost întâlnită şi la longobarzi, populaţie germanică, aşezată în nordul Italiei în secolul al VI-lea, la ceremişi, populaţie finică de pe Volga, şi chiar în Extremul Orient, în China şi Japonia, la populaţia ainu.

În „Dicţionar de simboluri şi ar-hetipuri culturale”, apărut în 1944, Ivan Evseev afirma că, în evoluţia semnificaţiilor simbolice ale porum-belului, se observă mai multe stra-turi, unele ţinând de epoca păgână, altele fiind aduse odată cu răspândirea creştinismului.

Romanii aveau şi ei credinţa că, după moarte, sufletul se ridică la cer sub forma unei păsări. Crezul „păsării-suflet” îl găsim şi în Dacia Romană, la oamenii de rând.

Gheorghe Pavelescu a arătat că Brâncuşi a sculptat diferite motive ale păsării mitice la români, referitoare la pasărea sufletului, pasărea fără somn şi pasărea de aur. „Paralel cu acestea, sculptează Cocoşul solar, Pasărea Măiastră şi Pajura. În procesul proiectării mai multor variante ale Coloanei nesfârşite a conceput şi o variantă cu o pasăre imensă cu aripile de-schise, care trebuia aşezată în vârful coloa-nei pentru a simboliza «Pasărea-Sufletului» luându-şi zborul în infinit. Însă, a renunţat la idee, rămânând la varianta pe care a con-struit-o la Târgu-Jiu”, arată în „Pasărea Suflet” Gheorghe Pavelescu.

Potrivit profesorului de istorie Nico-lae Afrapt, „Coloana Infinitului este o re-luare, pare-se, a unui stâlp de la Loman, la dimensiunile uriaşe, care redă imensitatea”. Afrapt a precizat că nu există dovezi că Brâncuşi ar fi trecut pe la Loman, dar că există altceva, respectiv legăturile peste munţi, în transhumanţă, între oierii din Loman şi din satele din Mărginime cu aşezările de la sud de Carpaţi, din Olte-nia, care au preluat din obiceiurile ar-delenilor.

Foto

© a

gerp

res.

ro

Semnificaţia acestui porumbel este strâns legată de mentalitatea

arhaică a poporului, care îşi imaginează sufletul sub formă

de pasăre, credinţă la fel de veche a popoarelor indoeuropene”,

Gheorghe Pavelescu.

În «Religia dacilor», apărută în 2002, scriitorul

Dan Oltean spune că, ţinând cont că în incinta sacră a

Sarmizegetusei Regia întâlnim «pasărea sufletului», obiceiului

i-ar putea fi atribuită o origine dacică. Nu poate fi

deloc întâmplător că în sudul Transilvaniei întâlnim atât

stâlpul funerar, cât şi pasărea sufletului”,

este de părere Dan Oltean

CĂLĂTORII | 17

23 - 29 aprilie 2015 • Nr. 558 |

ATMOSFERĂ UNICĂ

Capitala Bucovinei este o revelație pentru toți cei care ajung - cel

mai adesea din întâmplare - să o viziteze. Arhitectura „fi n de siècle”, de inspirație austriacă, dă Cernăuțiului un iz occidental, cu nostalgii pen-tru România interbelică. Dar parfumul mitt eleuropean este dublat de o solidă moștenire sovietică și postsovietică, cu o infrastructură la pâmânt, blocuri comuniste în cartiere, sau troleibuze Skoda din anii 1960, care se târăsc pe drumuri proaste.

Dincolo de acestea, orașul este curat, iar clădirile sunt bine întreținute. Dacă nu ar fi existat pactul Ribbentrop-Molo-tov, putem spune cu mâna pe inimă că ar fi fost un concurent serios pentru tit-lul de cel mai frumos oraș din România: are arhitectură asemănătoare cu cea din Oradea sau Arad, este amplasat pe co-line, cum este și Clujul sau Brașovul, este curat ca Sibiul și are în „palmares” un monument inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO, ca Sighișoara.

Ca să ajungi la Cernăuți, prima dată trebuie să treci prin Vama Siret, unde se pierde cel puțin o oră cu bariere, proce-duri complicate, ștampile și fotografi ii la portbagaj. După graniță, drumurile din Ucraina sunt o migrenă. Cele din Cernăuți, idem. Orașul se lasă descope-rit cu ușurință, cu piețe înlănțuite în su-sul și josul dealului pe care este așezat.

Mitteleuropa + URSS=Cernăuțisă-i păstorească şi pe ortodocşii din zona Zadar, astăzi în Croaţia, şi Kotor, astăzi în Muntenegru.

Moștenire mixtăÎn Cernăuţi, străzile din centru sunt,

majoritatea, pavate cu piatră cubică. Cele mai multe au rămas aşa de pe vremea Im-periului Austro-Ungar. Strada principală, Golovna, a fost refăcută în 1966, dar tot cu pavaj de piatră. Acum, în multe locuri, piatra a sărit din rosturi, iar drumurile pa-vate, fi e ele austro-ungare sau sovietice, sunt la fel de proaste.

Cele asfaltate arată ca după război, aşa că oamenii cu dare de mână din oraş conduc maşini 4×4. Cum salariul mediu în oraș este pe undeva la 200 de dolari, ma-joritatea circulă cu maşini din anii 1990 sau cu troleibuzele şi autobuzele demne de un muzeu, care se strică frecvent în mi-jlocul drumului. În oraş, marile branduri internaţionale sunt absente, cu excepţia Raiff eisen, OTP sau Adidas.

Dacă restul centrului are străzi cariate şi autobuze fumegânde, pietonala cernăuţeană, reabilitată în 2008, cu ocazia sărbătoririi a 600 de ani de la atestarea documentară a oraşului, eclipsează aproape orice spaţiu pi-etonal de la noi din ţară.

Pe vremea când austriecii administrau provincia, strada se numea Herrengasse, adică Strada Domnilor. Acum îi spune Olha Kobylanska. Dimineaţa, servitorii o curăţau cu apă caldă şi săpun şi, se zice, ţăranii îşi curăţau încălţările înainte să păşească pe ea pentru a-şi vinde mărfurile. O legendă urbană spune chiar că strada era măturată cu trandafi ri.

La eleganta Grand Caff e Cernow-itz , trecutul imperial este omniprezent pe pereţii decoraţi cu documente şi ziare din alte vremuri, în toate limbile Bucovi-nei. Nota de plată este tipărită pe o carte poştală vintage. Managerul, care vorbeşte o engleză perfectă, oferă o parte din consumaţie înapoi sub formă de vouchere, prezentate ca bancnote ale localului. Seara, o trupă de adolescenţi cântă live în mijlocul străzii, în stil Zaz, dar cu un sunet indus-trial. Ceva mai încolo, între Casa Naţională Germană şi fosta Casă Naţională Poloneză, trei militari se fotografi ază cu telefonul mo-bil pe o bancă şi un artist al străzii cântă la vioară din Brahms.

Pe Herrengasse, dacă ești turist, proble-mele din estul Ucrainei nu există.

Bogdan Stanciu

În oraș se mai aude sporadic limba română, iar Eminescu are o statuie chiar într-o piață foarte aglomerată de lângă Piața Centrală. Lângă primărie se afl ă Palatul Național Românesc, unde își au sediul majoritatea asociațiilor românilor din oraș. Pe bulevardul Mihai Emines-cu, un drapel ucrainean fl utură chiar deasupra unei tăblițe cu numele străzii.

Lecția de istorie de la UniversitateCernăuţiul a fost,

până în 1918, capitala Ducatului Bucovinei, parte din jumătatea austriacă a Imperiu-lui Austro-Ungar, spre deosebire de Transilvania sau Banat, care făceau parte din jumătatea guvernată de la Bu-dapesta.

Între 1918 şi 1940 Bucovina a fost parte a României Mari. În 1940, par-tea de nord a Bucovinei a fost ocupată de URSS în urma tratatului Ribbentrop-Molotov. Între 1941 şi în 1944 a revenit sub administraţie românească, ca ur-mare a ofensivei Axei contra URSS. În 1944 a reintrat în componenţa URSS, ca parte a RSS Ucrainene. Din 1991 face parte din Republica Ucraina.

Populația s-a schimbat dramatic în tot acest timp. De la o preponderență a românilor și evreilor s-a ajuns la o ma-joritate zdrobitoare a ucrainenilor.

Toată această istorie complicată şi repercusiunile ei sunt puse în context, analizate cu ironie şi explicate admi-rabil de profesorul de română Nicolae Costaş, care lucrează şi ca ghid turis-tic, pentru Universitatea Naţională din Cernăuţi „Iurii Fedkovici”.

Actuala Universitate „Iurii Fedko-vici” este fostul Palat Mitropoli-

tan Ortodox. Monumentul a fost inclus în 2011 în Pa-

trimoniul Mondial UN-ESCO. Aici, în actuala sală care serveşte drept Aula Magna, a fost proclamată unirea Bu-covinei cu România, în 1918.

Complexul de clădiri, o ctitorie a

comunităţii româneşti din Bucovina, a fost proiec-

tat de genialul arhitect ceh Josef Hlavka, care şi-a căutat

inspiraţia în arhitectura maură.Mitropolia de la Cernăuţi, explică

Nicolae Costaş, avea sub ascultare toţi ortodocşii din partea austriacă a imperiului. Grosul acestora locuia în Bucovina, dar existau insule de orto-doxie şi în îndepărtata Dalmaţie. Ast-fel, mitropoliţii de la Cernăuţi au ajuns

Top 5 Cernăuți

1. Universitatea Fostul Palat Mitropolitan Orto-dox este o bijuterie arhitecturală de inspirație maură, ctitorie a bucovinenilor ortodocși, majori-tatea români, a fost inclusă în Patrimoniul UNESCO în 2011.2. Pietonala Olha Kobylanska Fosta „Stradă a Domnilor” este o vitrină strălucită a arhitecturii din perioada sfârșitului de secol al XIX-lea, început de secol XX. (foto)3. Piața Teatrului Fiecare clădire din această piață este în sine un spectacol, dar cele mai deosebite sunt clădirea

Teatrului Liric și Dramatic și Casa Poporului Evreu4. Piața Centrală Este dominată de clădirea Primăriei, o variantă mai mică și vopsită în albastru a Palatului Administrativ din Arad. La celălalt capăt se afl ă o statuie a poetului Taras Șevcenko5. Catedrala Sfântului Duh Poate combinația cromatică de mov, albastru și auriu poate părea neobișnuită, dar edifi ciul este de neevitat. Inscripția în română de pe frontispiciu a dispărut pe parcursul renovărilor

Piaţa Centrală

18 | DOSAR

| 23 - 29 aprilie 2015 • Nr. 558

ISTORIA CĂRŢII

Una dintre cele mai mari realizări şi invenţii ale omenirii este scrierea,

transpunerea gândurilor pe hârtie, cu aju-torul unor semne grafi ce care au evoluat în timp, în funcţie şi de zona geografi că. Scrisul reprezintă un element crucial în istoria omenirii, în dezvoltarea acesteia. În strânsă legătură, cărţile au jucat, aşadar, un rol deosebit de important în cele câteva mii de ani de când există; ele simbolizează dorinţa permanentă a oamenilor de a învăţa, de a afl a tot mai multe lucruri şi de a le transmite, apoi, urmaşilor.

Cărţile au devenit tot mai importante şi tot mai preţuite, de-a lungul secolelor. Din 1996, la iniţiativa UNESCO, data de 23 aprilie a fost declarată Ziua Internaţională a Cărţii şi a Drepturilor de Autor.

Cum au apărut cărţileLa început, „cărţile” era simple tăbliţe

de argilă, papirus sau piei de animale. Vorbim despre civilizaţii care au existat în urmă cu cinci mii de ani – cele sumeriene sau egiptene. Iar chinezii scriau pe mătase, folosind pensule speciale.

În Mesopotamia se scriau „cărţi” încă din mileniul 3 înaintea erei noastre: se im-primau caractere în tăbliţele de argilă încă moi şi umede, cu ajutorul unui instrument, apoi aceste tăbliţe se ardeau în cuptor. S-au găsit la Nippur, în regiunea Sumeru-lui, tăbliţe ce fuseseră realizate în mile-

niul 3 î.e.n., iar la Ninive au fost găsite 22.000 de tăbliţe, datând din secolul 7 î.e.n., aparţinând bibliotecii şi arhivelor regilor Asiriei. Istoricii au arătat că tem-plele din Babilon şi Ninive aveau deja ateliere cu copişti.

În Egipt, preoţii foloseau papiru-sul pentru a scrie rugăciuni, texte sacre sau mărturii istorice. „Cărţile” rămase de la egipteni sunt, practic, suluri alcătuite din foi lipite unele în continu-area celeilalte. Papirusurile obişnuite conţineau 10 foi şi aveau o lungime me-die de 6 metri, maximum 10; totuşi, cel care conţine cronica domniei lui Ramses al III-lea depăşeşte 40 de metri. De ase-menea, cele mai importante papiru-suri conţineau şi imagini – dacă per-soana căreia îi era dedicat era una mai importantă. Cele mai multe papirusuri recuperate de istorici au fost găsite în morminte, datorită obiceiului preoţilor de a scrie texte sacre, rugăciuni, pentru a proteja sufl etele defuncţilor.

Ce scria în primele cărţiDe altfel, primele cărţi aveau ex-

clusiv un conţinut religios, în special datorită faptului că preoţii se ocupau cu aspectele culturale în orice soci-etate, având timpul, cunoştinţele şi instrumentele necesare. Aproape toate cărţile cuprindeau rugăciuni, imnuri sau ritualuri, referinţe despre nemuri-rea omului, despre originea sa, ori mi-turi şi legende. Mai tîrziu au apărut „colecţiile” de coduri şi legi, prov-erbe şi sfaturi, gânduri ale preoţilor referitoare la divinitate, idei despre medicină şi magie, istorie, astronomie şi astrologie.

Următorul capitol din istoria cărţii a fost scris pe pergament – materi-alul care dorea să „spargă” monopo-lul egiptean asupra papirusului. Acest material se obţinea în urma prelucrării foarte atente şi îndelungate a pieilor de animale - oaie, viţel, capră, ţap, măgar

sau antilopă. Invenţia legendară îi este atribuită lui Eumenes al II-lea, rege al Pergamului, în Asia Mică, şi ar fi apărut în secolul 2 î.e.n., reuşind cu greu să înlocuiască papirusul, abia prin secolul 4 e.n. Pergamentul s-a răspândit cu di-fi cultate pentru că avea un cost ridicat – materia primă nu era foarte uşor de procurat, iar timpul necesar prelucrării sale era îndelungat.

Codexul şi hârtiaSulul de papirus a fost preluat şi de

lumea latină, sub denumirea de „volu-men”. Însă era difi cil de mânuit, trebuia desfăşurat, ţinut cu amândouă mâinile. Prin urmare, între secolele II şi IV e.n. a apărut, treptat, „codexul”, care arăta ca un caiet – cu foi legate una peste alta. Această formă a cărţii a fost păstrată până în zilele noastre.

Textele antice au fost păstrate datorită mănăstirilor, care aveau, încă

„Ziua Internaţională a Cărţii şi a Drep-turilor de Autor reprezintă o ocazie de a recunoaşte puterea cărţilor de a ne schimba şi îmbunătăţi vieţile, dar şi de a susţine cărţile şi pe cei care le realizează.Ca simbol global al progresului social, cărţile – învăţatul şi cititul – au devenit ţinte pentru cei care denigrează cultura şi educaţia, care resping dialogul şi toleranţa. În ultimele luni, am fost martorii unor ata-curi asupra copiilor în şcoli şi ai arderilor cărţilor, în public. În acest context, datoria noastră este clară – trebuie să ne dublăm eforturile de a promova cartea, stiloul, computerul, împreună cu alte forme de citit şi de scris, pentru a lupta împotriva analfabetismului şi a sărăciei, pentru a construi societăţi sustenabile, pentru a

întări bazele păcii. […] Capacitatea de a citi reprezintă o poartă spre cunoaştere, esenţială pentru stima de sine şi pen-tru puterea unui individ. Cărţile, în toate formele lor, joacă un rol esenţial aici. Având în lume 175 de milioane de adolescenţi – majoritatea fete şi tinere femei – care nu pot citi nicio singură propoziţie, UNESCO s-a angajat în susţinerea cititului şi a învăţăturii, folosind tehnologiile de comu-nicare şi informare, în special tehnologia mobilă.Cărţile sunt platforme inestimabile ale libertăţii de expresie şi ale circulaţiei libere a informaţiilor – care sunt esenţiale pentru toate societăţile de astăzi. Viitorul cărţilor, ca obiecte culturale, este inseparabil de rolul culturii în promovarea unor modalităţi

de dezvoltare mai cuprinzătoare şi mai sustenabile. […] UNESCO doreşte să promoveze lectura în rândul tinerilor şi a grupurilor marginalizate. Acesta este spiritul care ghidează oraşul Incheon, din Republica Coreea, care a fost nominalizat Capitala Mondială a Cărţii în 2015, ca recunoaştere a programelor desfăşurate acolo, care promovează lectu-ra în rândul populaţiei defavorizate. […]Alături de Incheon şi de întreaga comuni-tate internaţională, haideţi să sărbătorim împreună cărţile ca întrupare a creativităţii, a dorinţei de a împărtăşi idei şi cunoaştere, de a inspira înţelegere, dialog şi toleranţă. Acesta este mesajul UNESCO cu ocazia Zilei Internaţionale a Cărţii şi a Drepturilor de Autor”.

Mesajul directorului general UNESCO, Irina Bokova, cu ocazia Zilei Internaţionale a Cărţii şi a Drepturilor de Autor

23 aprilie: Ziua Mondială

a Cărţii

AI CARTE, AI PARTE | 19

23 - 29 aprilie 2015 • Nr. 558 |

din perioada medievală, ateliere spe-ciale, numite scriptorium, în care cărţile erau scrise, decorate şi legate. Călugării îşi petreceau o mare parte a timpu-lui scriind şi copiind texte. Astfel s-au răspândit şi s-au multiplicat cărţile, înainte de apariţia tiparului.

Un alt moment important a fost apariţia hârtiei, în Occident. Aceasta era mult mai ieftină decât pergamentul, dar şi mai uşor de fab-ricat şi de folosit. Mult timp, însă, pergamentul a mai fost folosit, pentru textele mai impor-tante, mai speciale, în timp ce hârtia era rezervată manuscriselor obişnuite.

După inventarea tiparu-lui, cărţile s-au răspândit peste tot, bucurând şi învăţând tot mai multă lume. Dacă la început erau rezervate numai aleşilor, învăţaţilor, preoţilor, astăzi lumea civilizată are acces la carte în mai multe forme ale sale – inclusiv electronică.

Ziua Mondială a CărţiiDin 1996, lumea întreagă

sărbătoreşte Cartea, pe 23 aprilie - Ziua Internaţională a Cărţii şi a Drepturilor de Autor, decretată şi organizată de

UNESCO în scopul promovării lecturii, publicării şi a drepturilor de autor. Data de 23 aprilie a fost „împrumutată” de la catalani, care în această zi, în care este sărbătorit Sfântul Gheorghe, îl onorează pe Miguel de Cervantes (foto meda-

lion), încă din anul 1923.O veche tradiţie catalană, veche de zeci de ani, se

păstrează încă pe 23 aprilie, semănând puţin cu Valentine’s Day: îndrăgostiţii se întâlnesc pentru a-şi oferi daruri, dar nu orice - băieţii le oferă fetelor trandafi ri, iar ele le dau, în schimb,

câte o carte. În Spa-nia, cu această ocazie se

organizează de obicei şi un maraton de lectură, de două

zile, în care este citită opera lui Cervantes, „Don Quijote”.

Spaniolii organizează pe 23 aprilie Festivalul Trandafi rilor, dedicat Sfân-tului Gheorghe (Sant Jordi), care este ocrotitorul oraşului Barcelona. Ei au avut iniţiativa de a institui o sărbătoare mondială dedicată cărţii în această dată, iniţiativă pusă în practică de UNESCO. Din 1964, 23 aprilie a fost Ziua Cărţii pentru toate ţările în care se vorbea spaniola şi portugheza.

Data de 23 aprilie marchează trecerea în nefi inţă a doi titani ai litera-

turii universale: William Shakespeare şi Miguel de Cervantes. Ziua de 23 aprilie este strâns legată şi de alte nume celebre ale literaturii mondiale, ca Inca Garcila-so de la Vegas, William Wordsworth, Ju-les Barbey d’Aurevilly, Rupert Brooke, Halldór Laxness, Vladimir Nabokov şi Maurice Druon.

Începând din 2005, în România, pe 23 aprilie se sărbătoreşte şi Ziua Biblio-tecarului.

Activităţi şi evenimente de Ziua CărţiiLa nivel mondial, pe 23 aprilie, Ziua

Mondială a Cărţii este sărbătorită prin organizarea de expoziţii de carte, lecturi publice şi o serie de manifestări menite să încurajeze şi să popularizeze lectura. Demersul este absolut necesar în aceste timpuri, în care oamenii se îndreaptă mai mult spre televizor, internet, jocuri electronice şi alte mijloace moderne de informare şi de divertisment.

În fi ecare an, UNESCO alege şi o Capitală Mondială a Cărţii, prima fi -ind Madrid, în 2001. Titlul este unul onorifi c, menit să recunoască eforturile administraţiei oraşului pentru încura-jarea lecturii.

Anul trecut, a fost ales oraşul Port Harcourt din sudul Nigeriei, „pentru calitatea programului său, îndeosebi pen-tru importanţa activităţilor destinate tin-erilor şi impactul acestui program asupra

îmbunătăţirii culturii cărţii, lecturii, scrisului şi editării în Nigeria şi infl uenţa asupra nive-lului alfabetizării din acestă ţară”, potrivit comitetului de selecţie.

În 2015, Capitala Mondială a Cărţii este oraşul Incheon, din Coreea de Sud. Anul viitor, onoarea îi va aparţine oraşului polonez Wroclaw, care va fi şi Capitala Culturală Europeană în 2016.

Shakespeare, născut în Ziua Sfântului GheorgheDacă în teritoriile unde se vorbeşte

spaniolă Ziua Mondială a Cărţii încă este strâns legată de Cervantes, la nivel mon-dial, aceasta face referire şi la Shakespeare, marele scriitor englez care a marcat litera-tura universală.

Despre William Shakespeare se ştiu puţine lucruri, fapt care a dat naştere la multe controverse şi la ipoteze ciudate – cea care le întrece pe toate fi ind că marele dramaturg nici nu a existat, de fapt. Se ştie că s-a născut în aprilie 1564, în Stratford-upon-Avon, Warwickshire, la 100 mile de Londra. Înregistrările din Stratford, de la biserica Sfânta Treime, arată că a fost bo-tezat pe 26 aprilie, ceea ce sugerează că data naşterii a fost 23 aprilie, întrucât în acele timpuri se obişnuia ca bebeluşii să fi e botezaţi la trei zile de la naştere.

S-a mai consemnat că Shakespeare a urmat şcoala în oraşul natal, o şcoală ce fusese întemeiată în Evul Mediu de Eduard al VII-lea. A studiat gramatica latină şi greacă, dar şi literatura antică, medievală şi renascentistă, franceză, italiană şi spaniolă.

La 18 ani s-a căsătorit cu Anne Hath-away, mai mare decât el cu opt ani, cu care a avut trei copii: Susanna şi gemenii Hamnet şi Judith. Părea că i s-a rezervat o viaţă obişnuită, lucrurile se aşezau pe un făgaş normal – până în 1586, când viitorul scriitor şi-a părăsit familia, plecând la Lon-dra, din motive rămase necunoscute. Unii biografi au sugerat că Shakespeare a fugit pentru a nu fi nevoit să înfrunte acuzaţii de vânătoare ilegală.

„O cioară împodobită”Shakespeare (foto medalion) a ajuns

la Londra şi a intrat în lumea teatrului ca fi gurant, sufl eor, actor în roluri secunda-re. Mai târziu, a început să refacă şi să adapteze pentru scenă piese de teatru. Anul 1590 a marcat începutul carierei sale – atunci a scris majoritatea dintre cele 154 de Sonete, publicate în 1609. În acelaşi an, făcea parte din trupa de teatru a Lordu-lui Şambelan - Lord Chamberlain’s Men, Oamenii Lordului Şambelan, devenită după moartea reginei Elizabeth I, în 1603, King’s Men, Oamenii Regelui.

În 1592, devenise „celebru”: numele său apare într-un pamfl et, fi ind prezentat drept „o cioară împodobită cu penele noas-tre”, care se crede „singurul Scutură-scenă (Shakescene) dintr-o ţară”. Atacul venea de la un alt scriitor, Robert Greene, care con-sidera că Shakespeare îndrăzneşte prea mult, scriind piese de teatru şi crezându-se la nivelul unor autori şcoliţi şi consacraţi, precum Christopher Marlowe sau el însuşi. Acest pamfl et este prima „dovadă” scrisă despre începutul carierei marelui dramaturg.

În jurul anului 1600, putea fi considerat deja burghez, întrucât strânsese o avere frumuşică şi îşi mărea constant proprie-tatea de la Stratford. Acolo s-a întors şi s-a stabilit în 1611, când era încă în plină glorie, spre surprinderea tuturor. A murit, ca o coincidenţă, tot pe 23 aprilie – în anul 1616; a fost înmormântat în 25 aprilie, în biserica parohială din Stratford.

Mădălina Kadar

înainte de apariţia tiparului.Un alt moment important

a fost apariţia hârtiei, în Occident. Aceasta era mult mai ieftină decât

în timp ce hârtia era rezervată manuscriselor

După inventarea tiparu-

lion), încă din anul 1923.O veche tradiţie catalană, veche de zeci de ani, se

păstrează încă pe 23 aprilie, semănând puţin cu Valentine’s

ele le dau, în schimb, câte o carte. În Spa-

nia, cu această ocazie se organizează de obicei şi un

maraton de lectură, de două zile, în care este citită opera lui

Congresul General UNESCO a declarat 23 aprilie, Ziua Internaţională a Cărţii şi a Drepturilor de Autor, iar în România, printr-o Hotărâre de Guvern din 2005, data de 23 aprilie a fost declarată Ziua Bibliotecarului

O tradiţie catalană, datând din Evul Mediu, spune că, în ziua de Sant Jordi, bărbaţilor li se dăruiesc cărţi, iar femeilor, trandafi ri

20 | SPORT

| 23 - 29 aprilie 2015 • Nr. 558

ANALIZĂ

În această toamnă, România va fi reprezentată în cupele europene de

patru formaţii. Până aici nimic nou, doar eram obişnuiţi ca ocupantele locurilor 1-4, sau, de ce nu, 1-5, în anii în care aliniam patru echipe în Europa League, să par-ticipe la această competiţie. În 2015, din cauza situaţiei dezastruoase în care se afl ă sportul românesc în general şi fotbalul în mod special, ţara noastră va fi reprezentată în Europa de echipele de pe locurile 1 şi 2, ocupate în acest moment de Steaua, re-spectiv ASA Târgu-Mureş, locul 6 (Vii-torul Voluntari) şi locul 8 (FC Botoşani). Observăm că între aceste patru echipe sunt intercalate încă pe atâtea, dar care nu au drept de participare din cauză că două dintre ele sunt în insolvenţă (Petrolul şi Dinamo), CSU Craiova nu este afi liată la Federaţia Română de Fotbal de minimum trei ani, iar Astra Giurgiu nu a făcut do-vada că respectă criteriile fi nanciare pen-tru obţinerea licenţei. Aşadar, în această toamnă, România va ataca Europa cu trei echipe debutante.

ASA, surpriza EuropeiFC Botoşani, Viitorul Voluntari şi ASA

Târgu-Mureş au toate şansele să repre-zinte România, în premieră, în cupele eu-ropene. Dintre toate acestea, gruparea târgumureşeană este cea mai mare surpriză, chiar dacă aruncând o privire în istoria fot-balului autohton vom descoperi că o echipă din „Oraşul fl orilor” a mai evoluat de trei ori la rând în Cupa UEFA, în anii '70. Însă, ASA-ul de atunci (Asociaţia Sportivă a Ar-matei) nu este ASA-ul de azi (Asociaţia Sportivă Ardealul). Echipa de azi, la fel cu cea din perioada în care la Târgu-Mureş juca Loţi Boloni, încearcă să triumfe în premieră în campionatul intern. Din postu-ra de nou promovată, această performanţă chiar ar reprezenta cea mai mare lovitură. La nivel european, FC Kaiserslautern a rea-lizat o performanţă similară în 1998, când a reuşit să câştige campionatul după două promovări succesive, din liga a III-a în cea de a doua, iar mai apoi în primul eşalon. Cu şapte etape înainte de fi nalul campio-natului, ASA a reuşit să se apropie la doar un punct de încă liderul Steaua, şi are şanse mari să se încununeze campioană. Puţină lume, însă, îşi mai aminteşte cum a pornit la drum acest proiect. La începutul campio-natului ASA mergea în cantonament cu nu-mai 12 jucători. Au urmat transferuri, după transferuri şi lotul pregătit atunci de Adrian Falub s-a conturat mai puternic decât s-ar fi aşteptat şi creatorul acestei echipe, Daniel Stanciu, ajuns între timp manager general la Dinamo. „Eu cred că ASA are jucători care pot şi ştiu să gestioneze un astfel de moment. Sunt în echipă mulţi jucători care au mai cuc-erit trofee, alţii au căpătat experienţă şi sunt în acest moment principala favorită la câştigarea campionatului. Steaua este un nume mare, uriaş, dar vedeţi că uneori lucrurile nu merg aşa cum trebuie. Cine ar fi crezut că Steaua va pierde diferenţa de 13 puncte de la fi nalul turu-lui? Steaua a pierdut jucători, iar ASA-ul a con-

Absurdul situației din Liga 1

tinuat în aceaşi formulă, de aici şi constanţa din jocul lor”, a explicat Falub, antrenorul care a promovat în Liga 1 cu ASA Târgu-Mureş, în vara anului trecut.

Ca mielul la tăiatExceptând pe Steaua, care rămâne cea

mai valoroasă echipă românească de fot-bal, indiferent de cum va termina actualul sezon, celelalte trei potențiale reprezent-ante în Europa își propuneau la începutul acestui campionat să evite retrogradarea. Nici ASA, nici Viitorul lui Gică Hagi și nici FC Botoșani nu aveau în planurile de viitor o prezență în cupele europene. In-trarea în insolvență a numeroase cluburi din România, neafi lierea la timp, sau neplata datoriilor le-au eliminat rând pe rând pe toate celelalte potențiale „euro-pene”. Însă, este aproape imposibil să ne gândim la vreo performanță, în condițiile în care anul trecut Petrolul Ploiești sau Astra Giurgiu, echipe potente fi nanciar și cu jucători experimentați în lot, nu au reușit să obțină vreo performanță cu adevărat notabilă. „Prea mult s-a tot vor-bit despre participarea noastră în cupele eu-ropene, iar acest lucru ne-a făcut mai mult rău decât bine. Am avut câteva etape în care nu am reușit să câștigăm, băieții se vedeau deja în cupele europene, dar eu vă spun cu toată convingerea că FC Botoșani nu este pregătită să joace în Europa League. Nu vom refuza această oportunitate, dar vă spun că nu suntem pregătiți”, a comentat antrenorul moldovenilor, Leo Grozavu.

Nici în tabăra ilfovenilor nu este mai mult optimism. Viitorul Voluntari este echipa cu cea mai scăzută medie de vârstă din Liga 1, 22,6 ani, în condițiile

în care la startul acestui campionat fi nanțatorul Gheorghe Hagi i-a transferat pe Călin Albuț (33 de ani), Bănel Nicoliță (30) și Cătălin Munteanu (36). Probabil că Hagi a simțit că fotbalul românesc va in-tra în colaps, iar aceste achiziții au darul de a aduce un plus de experiență prin-tre juniorii care intră de obicei în teren. Nici măcar Hagi nu este însă convins că este momentul cel mai potrivit pentru ca echipa sa să debuteze în cupele europene. „Noi evoluăm de la meci la meci, creștem, căpătăm experiență, încercăm să devenim tot mai buni de la meci la meci, dar nu vrem să discutăm acum despre cupele europene. Suntem pe un drum ascendent, putem profi ta

de toată această nebunie din Liga 1, dar încă mai avem multe meciuri de disputat. Vom dis-cuta despre cupele europene la fi nalul campio-natului”, a spus Hagi. Practic, reacția ce-lor doi antrenori (Hagi și Grozavu) indică o evidentă teamă de a nu se face de râs în competițiile continentale intercluburi. 12,25 de milioane de euro este valoarea lotului echipei lui Gică Hagi, în vreme ce Leo Grozavu conduce o echipă evaluată la 10,05 milioane de euro.

Steaua, mereu datoareCu un lot evaluat la 37,10 milioane

de euro, Steaua București este de de-parte cea mai valoroasă echipă de fotbal din țara noastră. Cu un patron hotărât să transforme clubul într-o afacere, Steaua și-a pierdut cei mai reprezenta-tivi jucători din ultimii 4-5 ani, iar în conturile clubului au intrat peste 30 de milioane de euro. Campioana României are meritul de a fi rezistat peste ani, fi ind la această oră echipa cea mai cunoscută și temută la nivel european. Însă, la capitolul califi cări în grupele Ligii Campionilor, steliștii au rămas da-tori suporterilor. Jucători pecum Cristi Tănase, Nicușor Stanciu, sau Alex Chip-ciu sunt departe de pretențiile unui club care a cucerit peste 50 de trofee interne și internaționale. Nici repatrierile lui Bourceanu și Rusescu nu s-au dove-dit inspirate, cei doi fotbaliști, altădată oameni cheie în sistemul de joc al Ste-lei, sunt doar niște palide umbre a unor internaționali români pentru care Tra-bzonspor, respectiv Sevilla, au achitat aproape 5 milioane de euro.

Patrice Podină

FC BOTOŞANIFC BOTOŞANIFC BOTOŞANIFC BOTOŞANIFC BOTOŞANIFC BOTOŞANI

Valoarea lotului: 10,05 milioane de euroCei mai valoroși jucători: Gabriel Vaşvari şi Istvan Fulop, ambii cotaţi la 850.000 de euroMedia de vârstă: 26,4 aniVedetele echipei: Gabriel Vaşvari, Marius Croitoru, Attila Hadnagy

(date preluate de pe transfermarkt.de)

ASA TÂRGU-MUREŞASA TÂRGU-MUREŞASA TÂRGU-MUREŞASA TÂRGU-MUREŞASA TÂRGU-MUREŞASA TÂRGU-MUREŞ

Valoarea lotului: 11,95 milioane de euroCei mai valoroși jucători: Laszlo Sepsi (1,2 milioane de euro) și Ioan Hora (1,1 milioane)Media de vârstă: 28,1 aniVedetele echipei: Gabriel Mureșan, Ousmane N'Doye, Claudiu Bumba

(date preluate de pe transfermarkt.de)

VIITORUL VOLUNTARIVIITORUL VOLUNTARIVIITORUL VOLUNTARIVIITORUL VOLUNTARIVIITORUL VOLUNTARIVIITORUL VOLUNTARI

Valoarea lotului: 12,25 milioane de euroCei mai valoroși jucători: Cristian Manea și Bănel Nicoliță, ambii cotați la 1 milion de euroMedia de vârstă: 22,6 aniVedetele echipei: Alexandru Mitriță, Ianis Hagi, Cristian Manea

(date preluate de pe transfermarkt.de)

Foto

: D

an B

odea

© |

ASA

Târg

u-M

ureş

Transilvania Reporter

Foto

: D

an B

odea

© |

Stea

ua Transilvania Reporter

Foto

: D

an B

odea

© |

Viito

rul V

olun

tari Transilvania Reporter

BASCHET | 21

FOTBAL

Și Zotta a lăsat „Steagul”Devine deja aproape obositor să repetăm

la nesfârșit: „A mai trecut o etapă, a mai plecat un antrenor sau un ofi cial!”. Din nefericire, într-un fotbal bolnav, patronii și-au pierdut și ultima fărâmă de luciditate și de aici, până la decizii trăznite nu mai e decât un pas mic. Ultimul care a decis să lase steagul pe câm-pul de luptă este directorul general al echipei FC Brașov, Constantin Zott a. Gestul său de a demisiona dovedește odată în plus că oame-nii care conduc fotbalul nostru nu au nici cea mai elementară educație sportivă. E adevărat că patronul „Stegarilor” brașoveni este genul de om difi cil, taciturn, morocănos, arareori zâmbitor, dar una peste alta e fi nanțatorul care i-a dat mână liberă lui Zott a. Și mai are o calitate Ion Niculae, aceea de a nu fi inter-venit peste antrenori. Nu dă foițe cu echipa pe care și-ar dori să o vadă în teren, nu dă telefoane din tribună, ba chiar atunci când a fost vădit nemulțumit de cum decurgea jocul echipei lui, a coborât pe gazon, a făcut un gest scurt din mână, și l-a băgat în ședință pe Zot-ta. Indiferent ce i-a reproșat Niculae, Zott a nu avea voie să-și lase echipa tocmai acum când lupta pentru evitarea retrogradării e mai aprigă ca niciodată. În plus, Niculae putea să emită pretenția să primească explicații de la angajatul lui, care a adus o armată de sârbi în iarnă. Revirimentul nu numai că nu s-a pro-dus, iar antrenorul Lokica a demisionat mo-tivând că nu vrea să-și treacă în CV o retro-gradare. Strategia falimentară implementată la FC Brașov chiar de Zott a, îi impunea aces-tuia un minim respect față de jucători, de fani și de ce nu față de patronul care de aproape 10 ani susține singur clubul.

Vineri, 24 aprilie:Concordia – CSU Craiova

(ora 17.00 DigiSport, LookTV)FC Braov – Rapid

(19.15 DigiSport, Look Plus, Dolce Sport)Dinamo – CFR

(21.30 DigiSport, LookTV)Sâmbătă, 25 aprilie

FC Botoşani – CSMS Iaşi(ora 16.00 DigiSport, Look Plus, Dolce Sport)

ASA – Pandurii(ora 18.30 DigiSport, LookTV)

„U” Cluj – Steaua(ora 21.00 DigiSport, LookTV)

Duminică, 26 aprilieOţelul – Viitorul

(ora 18.30 DigiSport, LookTV)Astra – Gaz Metan

(ora 21.00 DigiSport, DolceSport, Look Plus)Luni, 20 aprilie

Ceahlăul – Petrolul(ora 21.00 DigiSport, LookTV)

LIGA 1, ETAPA 28

CLASAMENT LIGA ICLASAMENT LIGA ICLASAMENT LIGA ICLASAMENT LIGA ICLASAMENT LIGA ICLASAMENT LIGA I

1. Steaua 27 18 3 6 46-17 57

2. ASA 27 16 8 3 39-17 56

3. Petrolul 27 13 8 6 36-19 47

4. CSU 27 12 10 5 32-25 46

5. Astra 27 10 11 6 38-21 41

6. Viitorul 27 11 8 8 38-34 41

7. Dinamo 27 11 7 9 37-34 40

8. Botoşani 27 11 7 9 31-30 40

9. CSMS 27 9 7 11 26-31 34

10. Pandurii 27 8 8 11 32-34 32

11. Concordia 27 6 12 9 28-34 30

12. „U” 27 7 8 12 24-33 29

13. Braşov 27 7 7 13 25-37 28

14. Mediaş 27 5 11 11 22-31 26

15. Rapid 27 6 7 14 14-32 25

16. Ceahlăul 27 5 8 14 20-44 23

17. CFR 27 12 7 8 32-21 19* 18. Oţelul 27 3 9 15 11-37 18

* CFR Cluj a fost penalizată cu 24 de puncte

23 - 29 aprilie 2015 • Nr. 558 |

VIITOR ANTRENOR

Sunt oameni pentru care destinul opreşte timpul în loc. Oricât s-ar

lăsa aşteptat, inevitabil se produce. În linii mari aşa s-a scris povestea unuia dintre cei mai valoroşi baschetbalişti ai României, Mihai Silvăşan. A fost o vreme în care, de acum fostul căpitan al echipei naţionale a României şi al formaţiei U-BT Cluj, Mihai nu reuşea să-şi creioneze un viitor în sport. A practicat artele marţiale, a încercat şi la fotbal, dar întâlnirea cu mingea de baschet avea să-i defi nească perso-nalitatea şi viaţa. Silvăşan este genul de sportiv pentru care te ridici în picio-are în semn de respect. A jucat acciden-tat, deşi medicii i-au recomandat să renunţe la baschet, a strâns din dinţi şi a cucerit un titlu naţional, iar arun-carea lui de 3 puncte este deja celebră în toată ţara.

Stop jocAjuns la 30 de ani Mihai Silvăşan a

spus stop joc. Putea să continue, în fond aceasta este vârsta la care se exprimă cel mai bine un baschetbalist, având de par-tea lui maturitatea şi experienţa, însă, Silvă, aşa cum este el alintat de suporteri şi de coechipieri, a decis că drumul lui în baschet trebuie să urmeze o altă cale. „De la început trebuie să spun că nu este o decizie la cald cum se spune. Am hotărât că este momentul să mă opresc mai demult, iar acum a fost momentul prielnic, deşi elimi-narea noastră încă din primul tur de play-off încă mă doare. În fi ne, pun capăt unei cariere frumoase şi îmi doresc să demarez o alta, cel puţin la fel de fructuoasă, aceea de antrenor. Asta îmi place să fac, asta îmi do-resc să fac, de-a lungul carierei mele am avut ocazia să lucrez cu antrenori foarte buni, apoi am continuat studiul pe cont propriu, mă documentez, fac cursuri, deci am decis care va fi drumul meu în sport”, a spus Silvă. Decizia baschetbalistului este una dură pentru echipa clujeană, care pierde astfel un lider, un jucător extrem de util, cu mare ştiinţă a jocului de baschet. În acelaşi timp şi echipa naţională a României pierde un jucător de referință

pentru actuala generație. Clujeanul este convins însă, că lasă naţionala pe mâini bune. „La echipa naţională am debutat la 19 ani, într-o perioadă în care a mai evoluat Burlacu, Stănescu şi alţii. Apoi am devenit eu unul dintre veterani şi căpitanul echi-pei, deci cred că şi la acest capitol mi-am făcut datoria. A fost o perioadă frumoasă şi la echipa naţională, m-am identifi cat cu România, mi-a plăcut să joc pentru ţara mea” rememorează Mihai Silvăşan.

În copilărie se visa Bruce LeeNu de puține ori am întâlnit mari

sportivi care s-au pus pe treabă târziu, sau chiar foarte târziu. Nu este și cazul lui Mihai Silvășan. Deși era un copil dur-duliu, sportul nu a fost străin de viitorul baschetbalist. A practicat artele marțiale, asta și pentru că era mare fan Bruce Lee, a încercat și la fotbal, dar nu a trecut de proba „cântarului”, iar la baschet a ajuns pur și simplu din întâmplare. Ce a urmat este încă o poveste de succes. „Aveam doar 11 ani când s-a înfi inţat Asociația ProBaschet, cu Ghiţă Mureşan, Horia Rotaru şi alţii. Înainte nu avusesem deloc tangenţe cu baschetul. Mama a văzut o reclamă la tele-vizor, se vorbea despre proiectul ProBaschet şi m-a întrebat dacă nu vreau să încerc, că se săturase să mă tot vadă bătându-mă la kara-te. A fost dragoste la prima vedere! În foarte scurt timp am ajuns la CSS Viitorul Cluj, iar de acolo la Universitatea Cluj, pentru care am debutat la 17 ani”, continuă Silvășan. Sub îndrumarea antrenorului Voicu Moldo-van, de la CSS Viitorul, Mihai Silvășan avea să-și șlefuiască o personalitate de lider. La juniori a cucerit nu mai puțin de opt titluri naționale, iar determinarea și inteligența din jocul său, l-au împins în 2002 să facă pasul spre echipa pen-tru care avea să joace neîntrerupt vreme de 13 sezoane. „Când joci o viață întreagă pentru aceeași echipă, inevitabil ajungi să te

identifi ci cu ea, cu spiritul ei, cu suporterii. Pentru mine a fost onoarea vieții mele să pot să reprezint «U Cluj». Aș fi putut să plec în State sau la alte echipe din țară, dar indife-rent cât de tentante au fost ofertele, eu am ales să rămân la Cluj, să joc pentru Universi-tatea. Auzisem atâtea povești frumoase despre această echipă, din vremea în care «U» câștiga campionate, apoi am trăit eu însumi acest vis, în 2011. Acel titlu de campion va rămâne cea mai frumoasă amintire. E greu să descrii în cuvinte ce înseamnă să fi i campion, ce simți atunci când ridici trofeul deasupra capu-lui. Mă bucur că am făcut parte din această echipă”, a mai spus Silvă.

Patrice Podină

Destin de campion«U» a fost pentru mine un motiv de a merge mai departe în � ecare an, un motiv de mândrie să ştiu că avem cel mai

numeros public de baschet din ţară, un element de motivare înaintea unor meciuri grele din play-o� . Îmi amintesc și acum

cu emoţie ce a fost în sală atunci când am câştigat titlul cu Aseso� ... Acel moment, şi altele, în care publicul a exaltat, vor

� amintirile mele pe care o să le pot împărtăşi nepoţilor mei”, Mihai Silvășan, fost baschetbalist U-BT Cluj

13 ani a jucat Mihai Silvășan la Universitatea Cluj, chiar dacă echipa și-a schimbat de câteva ori denumirea

Foto

: Dan

Bod

ea ©

Transilvania Reporter

22 | DIVERTISMENT

Berbec (21 mar. - 20 apr.) Nu trebuie să iei în serios tot ce auzi. Unii spun nişte lucruri doar

de dragul disputei sau fac nişte glume nereuşite. Nu trebuie să te enervezi şi să pui la sufl et tot ce auzi. Eventual răspunde-le cu aceeaşi monedă şi, până la urmă, vor renunţa ei singuri la aceste glume nesărate.

Taur (21 apr. - 20 mai)Când eşti provocat, e o plăcere pentru tine să răspunzi prin tot felul

de argumente. Experienţa acumulată anterior va conta enorm pentru a-ţi asigura superioritatea într-o eventuală dispută intelectuală. Totul e să demonstrezi că ai dreptate cu un ton cât mai diplomat.

Gemeni (21 mai - 22 iun.)Aştepţi poate prea mult de la cei din jur, în loc să te mulţumeşti cu ce

ai. Ai tendinţa de a cere mai mult în condiţiile în care ştii că nu se poate. Nu trebuie să pui întot-deauna în balanţă nişte lucruri inegale. Trebuie să accepţi că există şi bune, şi rele peste tot în lume.

Rac (23 iun. - 22 iul.)Dacă nu eşti de acord cu ideile altora, nu trebuie să închizi orice

dialog. Nu e sufi cient să refuzi sau să respingi alte idei, trebuie să vii şi cu o soluţie corectă, poate că ceilalţi o vor accepta. Ceea ce faci azi naşte con-troverse, care nu fac decât să infl ameze lucrurile.

Leu (23 iul. - 22 aug.)Chiar dacă nu eşti bogat, şi un bănuț dacă ai da altuia afl at în

suferinţă ar conta enorm. Nu uita să dăruieşti ceva unor săraci (o donaţie, un ajutor, o mâncare) de la care nu aştepţi nimic înapoi. Te vei simţi mult mai bine după ce vei face acest simplu gest.

Fecioară(23 aug. - 22 sep.)În anturajul tău se afl a o persoană care are asupra ta o infl uenţă

majoră şi, ori de câte ori se afl ă prin preajmă, devii mai sensibil, mai timid, mai tăcut, pentru că nu ştii cum să te comporţi. Trebuie să te detaşezi cumva de aceste stări şi să prinzi un pic de curaj.

Balanţă (23 sep. - 23 oct.)E posibil să te laşi infl uenţat la un moment dat să porneşti într-o

direcţie periculoasă. Eşti împins de la spate de o persoană care caută să te trimită pe o pistă falsă, din care are de câştigat. Trezeşte-te la timp şi nu duce mai departe acest plan.

Scorpion (24 oct. - 21 nov.)Eşti preocupat şi cu gândul într-o altă direcţie. Ai tendinţa de a nu te

mulţumi cu ceea ce ai, fi ind mereu concentrat la un lucru care ţi se pare mai profi tabil. Simţi că lucrurile pot lua o întorsătură favorabilă şi începi să te agiţi. Ai de facut la un moment dat o alegere grea.

Săgetător(22 nov. - 21 dec.)Te gândeşti la o schimbare de direcţie în carieră. Ai nevoie de o

perioadă de studiu, de informare, de analiză a direcţiei spre care vrei să te îndrepţi. Poate e bine să ceri un sfat specializat. Dacă nu te repezi cu ochii închişi înainte, vei avea o şansă bună.

Capricorn (22 dec. - 20 ian.)Uneori e mai bine să taci şi să faci decât să comentezi prea mult pe

marginea intenţiilor tale. Alţii fac prea mult caz pe seama evenimentelor din viaţa lor şi riscă să devină caraghioşi. Dacă rămâi modest în banca ta şi-ţi vezi de treabă, ai numai de câştigat.

Vărsător (20 ian. - 18 feb.)Eşti la o răscruce de drumuri şi ai două căi diferite de urmat. Ambele

au multe de oferit, dar în fi nal trebuie să alegi o cale. Nu te lasa însă atras de prezentarea lucru-rilor îmbrăcate frumos. Trbuie să faci o analiză profundă ca să fi i sigur că ai ales corect.

Peşti (19 feb. - 20 mar.)Stai ca pe ghimpi în aşteptarea unei informaţii importante pentru

tine. Se pare că, odată cu vestea respectivă, apar şi motive de bucurie. Eliberează-te de stres şi de griji pentru că momentele de relaxare sunt singurele stări care-ţi fac bine acum.

SUDOKU

Soluţia: în numărul următor

Director: Vasile DÂNCURedactor-șef: Caius CHIOREANRedactor-șef adjunct: Ruxandra HUREZEANSecretar general de redacție: Claudia ROMITANCoordonator ediția online: Bogdan STANCIUPublisher: Adrian POPadi.pop@transilvaniareporter.roDirector executiv: Mihaela ORBANmihaela.orban@transilvaniareporter.ro

Editat de SC Transilvania Reporter Media SRL, Cluj Napoca, România, 400495, str. Cometei 5/1www.transilvaniareporter.ro | www.facebook.com/transilvaniareporter

Transilvania REPORTER folosește informații și fotografi i ale Agerpres, Shutt erstockTIPAR&PrePress: Compania de Producție Tipografi că Cluj

Abonamentele se pot încheia prin: POŞTA ROMÂNĂ - ofi ciile poştale din orice localitate APEX Cluj - tel. 0264.596.213 REDACŢIE - tel. 0733.333.800, (luni – joi între orele 12:00 – 15:00) email: comenzi@transilvaniareporter.ro

Soluţia partidei de sudoku de numărul trecut este:

Horoscop săptămânal

În fi ecare joi, săptămânalul Transilvania Reporter,

livrat direct la tine acasă

Abonamente se pot face prin: E-MAIL: comenzi@transilvaniareporter.roSC APEX SRL: str. Horea nr. 38-40Telefon: 0264.596.213

INFORMAŢII ABONAMENTE:E-mail: comenzi@transilvaniareporter.roTelefon: 0733.333.800 (luni-joi, 10.00-17.00)

(TVA

incl

us)

1 8 leilună

(TVA

incl

us)

3 24 leiluni

(TVA

incl

us)

12 96 leiluni6 48 leiluni

Abonează-te acum!

REDACȚIA : redactia@transilvaniareporter.ro, telefon: 0733.333.800

Redactor administrație & economie: Claudia ROMITANRedactor cultură, educaţie: Cristina BELIGĂRRedactor politică: Marius AVRAMRedactor social: Maria MANRedactor sport: Patrice PODINĂFotoreporter: Dan BODEAConcept grafi c: Ciprian BUTNARUDTP: Rareș OLTEANU, Isabela MUNTEANCorectură: Elena GĂDĂLEANProducţie: Marius STANCIU

Înaintea anesteziei, pacientul îl întreabă pe doctor:- Domnule doctor, ce șanse am?- Fac operația asta a suta oară!- Oh, atunci m-am liniştit!- Odată şi-odată, trebuie să-mi reuşească!

*Doi beţivi scot un om aproape înecat dintr-un lac.- Vezi mă, ce păţeşti dacă bei apă!

*Doi evrei, unul bogat şi altul sărac, se roagă în sinagogă.Cel sărac:- Doamne, ajută-mă să câștig 10 dolari să am şi eu cu ce să-mi hrănesc familia.

Cel bogat:- Doamne, ajută-mă să câștig 100.000 de

dolari să-mi dezvolt afacerea.La un moment dat, cel bogat se întoarce către cel sărac:- Auzi, omule! Ia de aici 10 dolari, du-te și lasă-l pe Dumnezeu să se concentreze!

*Două blonde la duş:- Dă-mi te rog, şamponul tău!- Dar ai unul lângă tine...- Ştiu, dar ăsta este pentru păr uscat și eu am părul umed!

*Prietene la o cafea:

- Fetelor, m-am hotărât să-i povestesc lui bărbatu-meu de câte ori l-am inșelat.Bruneta: - Ce idioată!Roșcata: - Ce curajoasă!Blonda: - Ce memorie!

Umor

| 23 - 29 aprilie 2015 • Nr. 558

magazin | 23

Ştiaţi că...

� MaraMureş

Trenul cu aburi „Mocăniţa”, care parcurge peste 40 km pe linia ferată cu ecartament

îngust din defileul Văii Vaserului (Munţii Maramureşului), a fost încorporat pe plat-forma digitală a Google Cultural Institute, platformă care oferă accesul la patrimoniul cultural-istoric a celor mai importante locuri din lume.

„Google Culture Institute ne-a oferit plăcuta ocazie de-a realiza anul trecut o galerie virtuală despre Mocăniţa de pe Valea Vaserului. Proiectul iniţiat de cei de la Google doreşte să păstreze arta mondială în format virtual pentru cei care nu au ocazia sa ajungă în aceste locuri sau chiar să trezească o curiozitate despre patrimoniul cultural mondial, prin mijloacele moderne pe care le oferă tehnologia de ultima oră. Prezen-tarea proiectului a avut loc la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti”, a declarat, marţi, preşedintele Fundaţiei Wassertalbahn, Vişeu de Sus, care se ocupă de prezentarea trenului „Mocăniţa”, Daniel Andreica.

De asemenea, membrul fondator al Fundaţiei „Wassertalbahn” Andreas Karlstetter a susţinut că prezentarea trenului Mocăniţa pe una dintre cele mai importante platforme digitale contribuie la o mai bună cunoaştere a

comunităţii Vişeului în afara României. „Suntem foarte onoraţi să facem parte din acest proiect internaţional. Este o oportunitate extraordinară să ne putem prezenta valorile locale şi, totodată, să facem cunoscută tuturor ultima cale ferată forestieră funcţională din Europa prin intermedi-ul platformei Google. Ansamblul căii ferate face

deja parte din patrimoniu naţional începând cu anul 2010 şi poate reuşim cu această ocazie să ne atingem scopul de a-l clasa şi în patrimoniul UNESCO. Ne bucurăm că povestea Mocăniţei de pe Valea Vaserului stă alături de evenimentele remarcabile de-a lungul timpului şi astfel con-tribuim şi noi la o mai bună cunoaştere a acestei

fărâme impresionante din istoria unei comunităţi aflate într-un colţ fascinant al României” a spus Andreas Karlstetter

În perioada 28-29 aprilie, preşedintele fundaţiei care se ocupă de promovarea trenului cu aburi ce străbate Valea Vaserului va participa la o serie de programe şi workshop-uri la sediul Google din Paris.

„Vom participa în calitate de colaboratori la realizarea unei noi platforme la care lucram şi noi, însă de data aceasta pe platforma android. Întâlnirea va avea loc în zilele de 28 şi 29 aprilie, cu participanţi din Europa Centrală şi de Est, unde se va discuta despre oportunităţile de valorificare ale patrimoniului cultural-istoric al Europei. Acest fapt consemnează rolul pe care îl are Mocăniţa şi Valea Vaserului, cunoscută în toată lumea ca atracţie turistică, dar şi ca o bogăţie a patrimoniului cultural european”, a afirmat Daniel Andreica.

Valea Vaserului este una dintre destinaţiile turistice favorite a românilor şi străinilor indifer-ent de sezon, principala atracţie fiind trenul cu aburi „Mocăniţa”, peisajul montan şi pensiunile rurale din zona Munţilor Maramureşului şi a Pietrosului Rodnei.

Adrian Pop

23 - 29 aprilie 2015 Nr. 558 |

„Mocăniţa”, promovată pe platforma Google Cultural Institute

studiu

Primul test clinic realizat pe pacienţi umani, care a vizat o nouă terapie

anti-HIV a oferit rezultate promiţătoare şi ar putea să devină în curând un in-strument de luptă foarte util împotriva acestui virus periculos, informează bbc.com.

Potrivit unui studiu publicat în revis-ta Nature, injecţiile cu anticorpi cu spec-tru larg de neutralizare au potenţialul de a face să dispară virusul HIV din sângele pacienţilor. Metoda a constat în folosirea unor „clone” biologice ale

unor proteine imune la HIV, prelevate de la un pacient special, unul dintre puţinii oameni din lume care deţin o imunitate naturală împotriva virusului care declanşează SIDA.

Oamenii de ştiinţă speră că studiile viitoare vor putea să amelioreze trata-mentele actuale anti-HIV.

Oamenii îşi construiesc în mod natu-ral o apărare contra acestui virus sin-tetizând o „armată” de proteine care funcţionează ca nişte arme - anticorpi. Dar, în cele mai multe cazuri, aceştia nu sunt suficient de puternici pentru a în-vinge virusul.

Cercetătorii dintr-o echipă internaţională de savanţi au reuşit să obţină în laborator copii ale unor anti-corpi neobişnuit de puternici, capabili să neutralizeze mai multe tulpini de HIV.

Pacienţii care au primit injecţii cu anticorpi, administraţi în concentraţii mari, au fost capabili să lupte eficient împotriva virusului pe cale naturală, reuşind să împiedice înmulţirea HIV în sângele lor.

Puterea acestei protecţii a variat însă de la caz la caz - la anumiţi pacienţi această protecţie naturală a durat mai

O nouă terapie anti-HIV oferă rezultate promiţătoare

mult de o lună. Dar, întrucât virusul are capacitatea de a suferi foarte repede o se-rie de mutaţii, în cazul anumitor pacienţi, HIV a reuşit să „păcălească” terapia, modificându-şi foarte repede structura.

Pentru a trece peste acest impediment, oamenii de ştiinţă sugerează faptul că noua terapie ar trebui să fie utilizată în combinaţie cu medicamentele actuale sau cu alţi anticorpi.

„Este un tratament diferit din două puncte de vedere. În primul rând, pentru că provine de la un om - este deja un tratament natural. În al doilea rând, tratamentul nostru oferă pacienţilor posibilitatea de a oferi sistemelor lor imunitare slăbite un veritabil impuls. O parte din acei anticorpi acţionează ca un fel de steag roşu - semnalizează organismului locul în care se ascunde virusul şi îi transmit semnalul de a-l ucide”, a explicat Michel Nussenzweig, profesor la Universitatea Rockefeller din New York, coordonatorul acestui studiu.

El a avertizat însă în legătură cu faptul că studiile clinice cu anticorpi umani se află încă în stadii incipiente.

Oamenii de ştiinţă americani analizează

în prezent posibilitatea ca injecţiile cu anticorpi naturali

să fie utilizate cu scopul de a-i ajuta pe oameni să

evite boala încă de la început, funcţionând ca un vaccin cu rol

protector.

| 23 - 29 aprilie 2015 Nr. 558