transmisii de date
DESCRIPTION
Transmisii de dateTRANSCRIPT
REȚELE DE CALCULATOARE
TRANSMISII DE DATE
Seriale informații transmise între două calculatoare bit cu bit. Interfața serială ‐ conectare mouse, tastatură. Ultimul tip este interfața serială de mare viteză USB (Universal Serial Bus ).
Paralele
8 biți sau multipli de 8 biți se transmit simultan, viteza de transmisie creşte de 8 ori. Interfața paralelă ‐ conectare imprimanta, scanner.
Sincrone
transmiterea informației ‐ bit cu bit sau octet cu octet, fără pauze între biți sau octeți,
Asincrone transmiterea informației ‐ cu pauze între octeți. mai flexibilă.
REȚELE DE CALCULATOARE Rețeaua
simplă colecție de calculatoare într‐un anumit amplasament, care au fost legate împreună, folosind un anumit mediu de conectare, până la
uriaşă rețea globală, cum este Internet‐ul, care foloseşte o serie de medii diferite de conectare, inclusiv tehnologia transmisiilor prin satelit.
Rețelele ‐ compuse din:
calculatoare, cabluri,
alte dispozitive: hub‐uri, comutatoare şi rutere, formează infrastructura rețelei. Plăcile de interfață pentru rețea servesc drept conexiune pentru calculatoarele din rețea. Comutatoarele sau ruterele asigură rețelei strategiile de control a traficului. Pentru transferul de date se pot folosi tehnologii diferite: cabluri, unde radio, microunde. Motive pentru a conecta calculatoarele în rețea:
Partajarea fişierelor – Fişierele de pe calculatorul unui utilizator pot fi partajate în rețea sau anumite fişiere pot fi plasate pe un server de fişiere, care va fi astfel o locație centrală şi unică pentru toate fişierele de care au nevoie utilizatorii de rețea.
Partajarea componentelor hardware – Utilizatorii pot partaja imprimante, unități CD‐ROM, hard discuri.
Partajarea programelor – Procesoarele de text sau foile de calcul pot fi rulate prin rețea. Comunicarea între utilizatori – Utilizatorii din rețea pot profita de avantajele mediilor de comunicare, poştă electronică, grupuri de discuții, video‐conferințe.
Jocuri în rețea. Rețea ‐ servere şi clienți Server
calculator mai puternic, pe care rulează un sistem de operare în rețea, (network operating system – NOS),
asigură administrarea centralizată a rețelei, deserveşte resursele disponibile în rețea.
Administratorul serverului – decide:
cine se poate şi cine nu se poate loga la rețea, ce resurse pot accesa diferiți utilizatori, securizarea resurselor rețelei împotriva atacului din exterior şi a infectării cu viruşi. este responsabil cu prevenirea accidentelor.
Client
calculator care permite utilizatorului să se logheze la o rețea să aibă acces la resursele disponibile în rețeaua respectivă.
Pe un calculator client va rula un sistem de operare client, client operating system, exemplu Windows XP. Utilizatorii de rețea au nevoie de:
un nume de logare o parolă pentru a obține accesul la rețea.
Modul de transmitere a datelor în rețea
Modul în care datele „circulă” prin mediul de rețea, prin cablu de cupru sau fibră optică, diferă de modul în care datele circulă între diferitele componente ale unui calculator.
În calculator datele circulă sub forma unui flux de biți, în paralel, prin magistrala de date. Pentru a transfera efectiv date de la un calculator la altul prin rețea, este necesar un anumit mediu de rețea. Datele pot circula de‐a lungul acestui mediu ca un singur flux de date, prin transmisie serială.
Pentru preluarea datelor în format paralel din calculator (asemănător unei autostrăzi cu mai multe benzi) şi condensarea lor într‐o transmisie serială (echivalentul unui drum cu o singură bandă) este necesar un anumit dispozitiv, placa de interfață pentru rețea, network interface card, NIC.
Placa de rețea conține un transiver, adică un transmițător şi un receptor, care poate face conversia datelor din format paralel în format serial şi invers.
Moduri de conectare a calculatoarelor
Rețele peer‐to‐peer ‐ peer‐to‐peer networking, Rețele pe bază de server ‐server based networking.
Rețele PEER‐TO‐PEER
metodă simplă şi ieftină de conectare a calculatoarelor personale, partajarea unor fişiere sau a altor resurse, cum ar fi o imprimantă. calculatoarele din rețea funcționează ca perechi, un calculator funcționând atât ca server cât şi client.
Avantaje:
Relativ ieftine din punct de vedere al componentelor hardware; Uşor de configurat; Programele necesare sunt incluse în sistemul de operare; Nu necesită administrare centralizată; Utilizatorii individuali pot configura partajarea resurselor; Nu depind de server.
Dezavantaje:
Rezervat instalărilor mici, de până la 10 calculatoare; Nu oferă sistem centralizat de securitate în rețea; Distribuie resursele în întreaga rețea; Scăderea performanței calculatoarelor pereche; Utilizatorii pot fi nevoiți să folosească numeroase parole.
Rețele pe bază de SERVER
posibilitatea construirii rețelelor de mari dimensiuni, utilizatorii având posibilitatea accesării unei game largi de resurse. poate cuprinde servere diferite şi specializate, de exemplu servere de poştă electronică sau de baze de date.
oferă un control centralizat mai accentuat al resurselor sunt scalabile, pot fi extinse uşor.
Trebuie să existe un server ‐ un calculator care: îi loghează pe utilizatori, deserveşte resurse pentru utilizatori, determină nivelul de acces pe care utilizatorii îl au la diferite resurse din rețea asigură un mediu de lucru mai sigur.
Aceste rețele mai pot fi denumite şi rețele locale, local area network, LAN.
Avantaje: Control central al resurselor; Gestionarea fişierelor, discurilor partajate, imprimantelor; Directorul activ – folosit pentru a adăuga sau a îndepărta utilizatori din rețea; Configurarea conturilor de utilizator; Securitatea datelor.
Dezavantaje:
Costul calculatorului server; Costul sistemului de operarea în rețea; Prezența administratorului de rețea; Imposibilitatea folosirii resurselor rețelei dacă serverul nu funcționează.
Tipuri de Servere de rețea
În rețelele de mari dimensiuni există un server central care distribuie fluxul de lucru între alte
servere specializate. Diferite servicii de rețea pot fi distribuite pe mai multe servere speciale, accesul la acestea fiind
contolat de numele de logare şi parola utilizatorului. Servere de fişiere – acționează ca un depozit pentru fişierele necesare utilizatorilor rețelei. De
obicei sunt depozitate într‐un dosar public, public folder, iar de acolo este uşor de salvat periodic toate datele.
Servere de tipărire‐ utilizate pentru a găzdui o imprimantă de rețea. Stabileşte ordinea tuturor comenzilor de tipărire direcționate spre imprimantă.
Servere de comunicații – rulează programe specializate care permit utilizatorilor de rețea să comunice. Oferă servicii de poştă electronică şi grupuri de discuții .
Servere de aplicații – găzduiesc diferite aplicații, de exemplu baze de date specializate. Servere web – oferă posibilitatea de a crea un site web ce poate fi accesat intern, intranet, sau de
către persoane care navighează pe internet. Topologii de rețea Topologia ‐ modul de cablare a unei rețele şi arhitectura de rețea. Topologia bus
un trunchi principal sau o coloană de‐a lungul căreia sunt ataşate calculatoarele din rețea la anumite intervale.
o topologie pasivă deoarece calculatoarele din această magistrală „stau şi ascultă”; când „aud” pe cablu date care le aparțin, acceptă datele respective; când sunt gata să transmită date, se asigură că pe magistrală nu mai transmite nimeni şi apoi transmit pachetele cu informații.
conectare cablu coaxial, iar conectarea fiecărui calculator se face printr‐un conector de tip T, nu există o amplificare a semnalului în timpul călătoriei de‐a lungul cablului. există pericolul întreruperii cablului sau desprinderii unor conectori şi scurtcircuitării cablului ceea ce duce la căderea întregii rețele.
Topologia stea
conectează la un dispozitiv centralizat, hub sau concentrator. Fiecare calculator este conectat prin propriul său cablu la un port al hub‐ului. Aceiaşi strategie pentru transmiterea şi accesarea datelor ca şi topologia bus. Uşor de extins, factorul limitant fiind numărul de porturi disponibile în hub. Se pot adăuga uşor calculatoare în rețea, fără a întrerupe serviciul către celelalte calculatoare din rețea.
În cazul defectării unui calculator nu este împiedicată comunicarea dintre celelalte calculatoare.
Topologia inel Calculatoarele dintr‐o rețea locală sunt conectate unul după altul, prin cablu, într‐un cerc fizic. Transportă informațiile de‐a lungul cablului într‐o singură direcție. Considerată o topologie activă. Calculatoarele din rețea retransmit pachetele pe care le primesc. Calculatoarele din inel pasează un jeton în jurul cercului. Jetonul este un pachet special de date, care conferă calculatorului unde se găseşte aptitudini speciale, de exemplu, placa ATM – Asincron Transfer Mode.
Dacă un calculator doreşte să transmită date în rețea trebuie să aştepte până când se află în posesia jetonului.
Defectarea unui calculator din rețea poate întrerupe fluxul de date. Adăugarea sau eliminarea unor calculatoare din rețea poate determina întreruperea funcționării rețelei.
Modalități de conectare la Internet
1. Legătura telefonică prin Dial‐up. cea mai ieftină conexiune; ca performanță însă, este una din cele mai slabe; Avantaje: valoarea costurilor suplimentare este mică: un fax‐modem pentru realizarea conectării acoperă strictul necesar.
2. Conexiunea prin cablu
conectarea la Internet prin intermediul cablului de televiziune. Avantaje: stabilitatea şi viteza mare a conexiunii la Internet, Dezavantaje: legate de prețul mare al modem‐urilor pentru cablu şi de costul ridicat al abonamentelor la societățile de cablu.
3. Serviciile de ISDN (Integrated Service Digital Network)
conectarea la Internet prin linia telefonică. realizarea concomitentă a convorbirii telefonice, serviciului de primire/transmitere de faxuri şi conectării la Internet.
viteza de transmitere a datelor este considerabil mai mare, dar şi costurile suplimentare sunt mai ridicate.
4. Conectare prin DSL (Digital Subscribe Line)
cea mai modernă modalitate de conectare la Internet. avantaj major viteza foarte mare de transmitere a datelor. Pentru realizarea conexiunii se utilizează linia de telefon clasică (de regulă, o linie închiriată). Dezavantajul acestui tip de tehnologie este distanța relativ mică la care trebuie să se afle utilizatorul față de Internet Service Provider‐ul (maximum 5 km).
Rețele de calculatoare calculatoare: PC, stații de lucru, server‐e; imprimante; case de marcat automate; POS (Point of Sale);
mediul de conectare: cabluri, fire, cabluri de fibră optică, microunde, semnalele trimise sau recepționate prin satelit;
router‐e: dispozitive electronice care examinează fiecare pachet de date pe care îl primeşte şi apoi determină cea mai bună cale de transmitere a lui mai departe, către destinația sa;
porți ‐ dispozitive ce conectează o rețea locală la o rețea de mare suprafață, la un calculator, dispozitive care au propria lor memorie şi pot executa conversii de protocol şi de lățimi de bandă;
Modem ‐ uri ‐ dispozitive care:
convertesc semnalele digitale în semnale analogice modulate, necesare transmisiei prin linii telefonice şi, în mod asemănător,
transformă semnalele analogice de intrare în echivalentul lor digital. Sunt utilizate pentru a face schimb de programe şi date cu alte calculatoare şi pentru accesul la serviciile on‐line de informații.
Protocoale
un set de standarde care permit transmisia de date prin mediul de conectare de la o componentă hard la alta.
pot fi: TCP/IP (Transfer Control Protocol / Internet Protocol); DECnet (Digital Equipment Corporation); IPX (Novell); NetBEUI (Microsoft).
Rețele 1. locale ‐ LAN (Local Area Network),
relativ mici (de la două‐trei calculatoare până la câteva zeci), transmit datele prin intermediul cablurilor coaxiale şi al celor obişnuite;
2. pe arie întinsă ‐ WAN (Wide Area Network),
acoperă distanțele geografice prin intermediul unor echipamente hard dedicate, folosesc liniile telefonice sau alte mijloace de comunicație (fibra optică) pentru a conecta calculatoare aflate la distanțe de zeci până la mii de kilometri.
Servicii TCP/IP active la nivelul rețelei
1. Servicii de conectare Funcționează la nivelul de bază al rețelei, Stabilesc modul în care datele ajung de la calculator pe cablul de rețea şi apoi la calculatorul destinație.
Nu certifică primirea datelor în ordinea în care au fost trimise.
2. Servicii de transport Funcționează la nivelul mediu în ierarhia rețelei Dezvoltă serviciile de conectare, Garanteaza o comunicație sigură între calculatoare. Calculatoarele pot efectua verificări dacă există pachete pierdute sau deteriorate.
3. Servicii de aplicație
Permit unei aplicații care rulează pe un calculator să comunice cu o aplicație similară de pe un alt calculator
Îndeplinire de diferite sarcini (copierea de fişiere). Operează la cel mai înalt nivel din ierarhia rețelei. Dependente de serviciile de conectare şi de cele de transport în realizarea unei comunicații sigure şi eficiente.
Nivelurile unei rețele, conform standardului OSI (Open System Interconnect)
1 . Nivelul fizic ‐ este stratul hard. Include cabluri, sateliți sau alt mediu de conectare şi placa de
interfață a rețelei. 2. Nivelul legăturii de date ‐ este stratul în care datele sunt desfăcute în pachete şi împachetate
pentru a fi transmise pe cablu. 3. Nivelul de rețea ‐ este nivelul care primeşte pachetele de date de la nivelul legăturii de date şi
le trimite la adresa de rețea potrivită. Dacă sunt posibile mai mult căi pentru transmiterea datelor, nivelul de rețea îl găseşte pe cel mai scurt.
4. Nivelul de transport ‐ asigură faptul că pachetele de date nu conțin erori, că ajung toate şi în ordinea care trebuie.
5. Nivelul sesiunii ‐ stabileşte şi coordonează o sesiune (o conexiune între două calculatoare). 6. Nivelul de prezentare ‐ lucrează cu sistemul de operare şi cu fişierele sistem. Acesta e locul
unde fişierele sunt convertite dintr‐un format în altul, dacă cele două calculatoare folosesc formate diferite.
7. Nivelul de aplicație ‐ este nivelul pe care sunt create fişierele care trebuie transmise.
Limbajul HTML Unul din primele elemente fundamentale ale WWW (World Wide Web) este HTML ‐ Hypertext
Markup Language, descrie formatul primar în care documentele sunt distribuite şi văzute pe Web. HTML dezvoltat inițial de Tim Berners‐Lee la CERN in 1989, văzut ca o posibilitate pentru fizicienii
care utilizează computere diferite să schimbe între ei informație utilizând Internetul.
Caracteristici: ‐un foarte bun format pentru documentele Internet şi Web. ‐ Independența de platformă –un document poate fi afişat în mod asemănător de computere
diferite (deci cu font, grafică şi culori diferite), lucru vital pentru o audiență atât de variată. Hipertext ‐ orice cuvânt, frază, imagine sau alt element al documentului văzut de un utilizator
(client) poate face referință la un alt document, ceea ce uşurează mult navigarea între multiple documente sau chiar în interiorul unui aceluiaşi document.
Structurarea riguroasă a documentelor permite convertirea acestora dintr‐un format în altul precum şi interogarea unor baze de date formate din aceste documente.
Primele specificații de bază ale Web‐ului au fost HTML, HTTP şi URL.
Tim Berners‐Lee a utilizat ca model ‐ SGML ( Standard Generalized Markup Language ) Un standard internațional în plină dezvoltare. Avantajul unei structurări avansate şi al independenței de platformă, dar proiectarea lui a avut în vedere mai mult structura semantică a documentului decât modul de formatare.
Flexibil, SGML putea fi descris ca o specificare pentru descrierea altor formate. Utilizatorii puteau crea noi formate (DTD, Document Type Definitions) care puteau fi înțelese de orice produs soft SGML pur şi simplu prin citirea mai întâi a definițiilor noilor formate.
În primii ani de evoluție HTML a crescut lent, în principal pentru că îi lipseau posibilitățile de a descrie publicații electronice profesionale; limbajul permitea oarece control asupra fonturilor dar nu permitea inserarea graficii.
INTERNET
Rețea de calculatoare răspândite în întreaga lume; O imensă sursă de informații; Un sistem de comunicații, prin care oricine, oricând, poate să comunice cu oricare alt utilizator Internet de pe planetă;
Un drog, care provoacă cea mai puternică dependență; Libertatea de a comunica, de a te informa, de a‐ți împărtăşi experiența, opiniile sau doar preferințele; O revoluție informațională Conectare la Internet
acces la un calculator‐gazdă (host), care este nod al rețelei Internet şi are adresă Internet. acces la toate facilitățile rețelei comunicare cu orice alt calculator din rețea.
Conexiune permanentă
Calculatorul ‐ conectat permanent la Internet prin linie telefonică dedicată. acces Internet cu condiția ca admnistratorul de sistem să‐ți deschidă un cont personal.
Conectare temporară prin linie telefonică
un modem, programe speciale de comunicație apelare la serviciile unei firme specializate în furnizarea de servicii Internet
ISP – Internet Service Provider o firmă care are calculatoare de mare capacitate, conectate la Internet prin linii telefonice dedicate, canale radio sau canale satelit oferă clienților, în schimbul unei taxe, servicii de conectare la Internet.
În funcție de opțiunea clientului, furnizorul de servicii Internet poate oferi: Conexiune de tip poştă electronică, care oferă numai posibilitatea de a utiliza poşta electronică; Conexiune full‐access (acces total), care oferă acces la toate faciltățile Internet; Cont cu shell, care oferă acces la toate facilitățile Internet, oferind în plus şi posibilitatea de a executa comenzi în modul linie de comandă. Dezavantajul acestui tip de conectare față de conectarea full‐access
este că, în acest caz, calculatorul tău nu este legat la Internet, ci funcționează ca un simplu terminal, executând programele de pe calculatorul‐gazdă.
Indiferent de modul de conectare adoptat, administratorul de sistem trebuie să creeze utilizatorului un cont.
Contul ‐ identificat printr‐un nume
numele de conectare al utilizatorului – login name protejat printr‐o parolă.
Parola ‐ succesiune de caractere pe care presupunem că nu o cunoaşte altcineva decît posesorul
contului respectiv. Ori de câte ori un utilizator doreşte să se conecteze la Internet va trebui să indice numele
contului, apoi să tasteze parola. Atenție ! Pentru siguranță, caracterele pe care le tastați în parolă nu vor fi afişate pe ecran!
Conectare la Internet – Parola Orice parolă trebuie să conțină cel puțin 6 caractere, dintre care cel puțin 4 să fie diferite. Este indicat ca parola să conțină atât litere mari cât şi litere mici, cifre şi simboluri speciale (de exemplu, %, +, ? etc.);
Nu includeți în parolă cuvinte din dicționar sau date personale semnificative (nume, ziua de naştere etc.), nici chiar scrise în ordine inversă;
Cele mai bune parole sunt cele formate dintr‐o succesiune de caractere aleatoare, dar acestea sunt greu de memorat. Prin urmare, ar fi mai uşor de simulat o succesiune aleatoare.
Pentru a vă proteja contul de “nepoftiți”: Nu comunicați nimănui parola! Nu notați parola nicăieri! Memorați‐o! Schimbați parola frecvent (de exemplu, lunar)!
Adresarea în Internet
Cont Internet ‐ propria adresă Internet. De exemplu, dacă numele de cont este farma2009, iar serverul la care vă conectați se numeşte
yahoo.com, atunci adresa este: farma2009 @yahoo.com. Adresa unui utilizator Internet are structura:
nume‐utilizator@domeniu nume‐utilizator ‐numele de conectare al utilizatorului (login name); domeniu – specifică serverul pe care există contul (unic) nume‐utilizator. Adresarea în Internet – IP Fiecare calculator din rețeaua Internet are în cadrul rețelei o adresă numerică unică, numită
adresă IP. Adresa IP
- 4 numere naturale,
- mai mici decât 256,
- separate prin ‘.’ (punct). - exemplu, 212.204.100.101 Pe lângă adresa IP, unui calculator i se poate asocia un nume, pentru a putea fi identificat mai
uşor. Dificultatea constă în faptul că aceste nume trebuie să fie unice în cadrul rețelei. Metoda prin care se asociază denumiri adreselor IP se numeşte DNS Domain Name System – Sistemul Numelor de Domenii se bazează pe ideea de a împărți calculatoarele din rețea pe domenii şi subdomenii, formându‐se
o structură ierarhică. Pentru a specifica o adresă se indică, în ordine, numele subdomeniilor, separându‐le prin
caracterul ‘.’ (punct). Ordinea este dată de faptul că fiecare subdomeniu este inclus în cel din dreapta lui (care‐i urmează).
De exemplu, să considerăm domeniul ssi.vs.info.ro. Acest domeniu este format din patru subdomenii: ssi – subdomeniul Societatea de Servicii Informatice; vs – subdomeniul județului Vaslui (deci subdomeniul ssi este inclus în subdomeniul vs); info – subdomeniul educațional; ro – cel mai amplu subdomeniu, care este indicativul țării în care se află rețeaua informatică
(România). Adresarea în Internet –Domeniu cel mai amplu subdomeniu dintr‐o adresă este cel mai din dreapta. Acesta poate fi un indicativ de țară:
• ro pentru România, • fr pentru Franța, • ca pentru Canada etc.
În Statele Unite, de obicei, subdomeniu cel mai din dreapta nu este cel geografic (us), ci un
indicativ al organizației din care face parte instituția: • com ‐ comercial, • edu ‐ universitar, • gov ‐ guvernamental, • int ‐ organizații internaționale, • org ‐ organizații, • net ‐ extensia pentru activitățile legate de rețelele de calculatoare.
Rezoluție de adresă
-Conversia numelui de domeniu în adresă IP
- realizată automat de către serverele DNS. Spațiul numelor de domenii este împărțit în zone care nu se suprapun, în fiecare zonă existând un
server DNS, care gestionează informațiile despre domeniul respectiv.
Servicii Internet
1. Poşta electronică E‐mail , Electronic‐mail Trimitere / primire mesaje de la orice utilizator al rețelei Internet. Mesajele: text, ataşa şi alte tipuri de fişiere: imagini, muzică, 2. Telnet conectarea la distanță (remote login) la un calculator din rețea, situat eventual într‐un
alt colț de lume. 3. FTP (File Transfer Protocol) transferarea unor fişiere (text sau binare) pe/de pe un alt calculator din rețea. 4. WWW (Word Wide Web) cel mai utilizat şi mai atractiv serviciu consultare informații de pe Internet prin intermediul unui sistem uriaş de documente
legate între ele (hipertexte). Consultarea informațiilor WWW se numeşte navigare şi se realizează cu ajutorul unor
programe speciale, numite browser. 5. Finger facilitate prin care se pot afla mai multe informații referitoare la o persoană despre care
nu cunoaştem decât adresa Internet. Informațiile furnizate sunt cele reținute în configurația contului şi pot fi numele, prenumele, data ultimei conectări, eventual planurile pentru viitorul apropiat.
6. Talk facilitate care permite discutii în direct cu un alt utilizator al rețelei, de oriunde. Condiția este ca în momentul apelului de talk, persoana să fie conectată şi să accepte
discuția. Ecranul va fi împărțit în doua zone, o zonă în care introducem mesajele noastre şi o zonă
în care putem citi mesajele interlocutorului. 7. Chat –formă mai complexă de talk, foarte des utilizată, în care pot participa la discuție
mai multe persoane. 8. Newsgroups serviciu de informații cunoscut şi sub denumire de grupuri de ştiri, prin intermediul
căruia puteți participa la discuțiile din grupurile de ştiri existente pe calculatorul la care sunteți conectat.
Mesajele din grupul de ştiri se numesc articole şi aparțin unor persoane cu preocupări comune( fizică, grădinărit, poezie etc.).
9. BBS (Bulletin Board Systems) colecții de produse software care conțin o mare varietate de programe din toate
domeniile. Programele existente intr‐un BBS sunt gratuite(freeware) sau versiuni promoționale
(shareware), care nu funcționează cu toate facilitățile până când nu sunt cumpărate. 10. Gopher sistem de meniuri care permite consultarea informațiilelor pe rețea.
Browsere ‐program de navigare pe Internet. Comunitatea utilizatorilor Internet este divizată în două grupuri, în funcție de browser‐ul preferat:
Utilizatorii care preferă Netscape Navigator; Utilizatorii care preferă Internet Explorer.
1.Netscape Navigator
browser‐ul inclus în pachetul de programe de comunicație Netscape Communicator, Pachet disponibil pe Internet pentru acces FTP anonymous pe serverul ftp.netscape.com. Pachetul este gratuit pentru studenți, elevi, membri ai unor instituții educaționale sau ai unor organizații nonprofit. Ceilalți utilizatori Netscape Communicator sunt datori să trimită o taxă firmei Netscape, dacă după o perioadă de testare gratuită (free evaluation) au hotărât să utilizeze acest produs.
2. Internet Explorer Browser inclus în sistemul de operare Windows, accesibil direct celor care au licență pentru Windows. Important modul de utilizare a unui browser, chiar dacă interfața grafică diferă trebuie să îndeplinească aceleaşi funcții.
Poşta electronică dintre primele servicii Internet, cel mai utilizat. trimite mesaje oricărui utilizator al rețelei Internet, cu condiția să‐i cunoaşteți adresa primi mesaje de oriunde de pe glob, de la alți utilizatori ai rețelei. Mesajele cu text, imagini, sunete, filme Comparație între e‐mail, poşta clasică şi telefon ‐e‐mail ‐mesajele se transmit foarte rapid în raport cu poşta clasică ‐ câteva minute. ‐telefon comunicarea instantanee, dar pentru a vorbi la telefon e obligatoriu ca şi interlocutorul sş
fie disponibil în momentul respectiv. ‐e‐mail nu deranjează niciodată, destinatarul având posibilitatea să‐l citească atunci când doreşte. ‐Costurile o convorbire telefonică sau de transmitere a unei scrisori la mare distanță sunt mult mai
mari decât transmiterea unui e‐mail, care practic presupune o conectare prin telefon la furnizorul de servicii Internet (de obicei un telefon local),
‐Durata de conectare fiind de câteva secunde, pentru un mesaj obişnuit. ‐din posibilitatea de a trimite un mesaj la oricât de mulți destinatari simultan, ceea ce e imposibil
prin poşta clasică sau prin telefon.
Din alt punct de vedere, confidențialitatea convorbirilor telefonice şi a scrisorilor este, în principiu, garantată, în schimb nimeni nu garantează confidențialitatea unui mesaj e‐mail.
Utilizatorul este singurul responsabil de asigurarea confidențialității mesajelor proprii, având posibilitatea de a utiliza un program criptare.
E‐mail Telefon Poşta clasică
Viteză de
transfer Mare Foarte mare Foarte mică
Cost Mic
Variază în funcție de
durata convorbirii şi de
distanță
Variază în funcție de
distanță
Sincronizare Nu e necesară Obligatorie Nu e necesară
Confidențialitate Scăzută Moderată Mare
În primul rând, comunicarea prin e‐mail are un caracter conversațional pregnant. Interlocutorii
pot răspunde imediat, pot pune întrebări. Astfel, un mesaj e‐mail nu are o structură atât de formală şi de elaborată ca alte mesaje scrise. Dar chiar dacă nu veți fi foarte meticulos cănd veți scrie un e‐mail, nu trebuie să faceți abstracție de regulile gramaticale sau de eventualele caracteristici de limbaj sau de mentalitate ale interlocutorilor.
Spre deosebire de o discuție directă, într‐un mesaj e‐mail emoțiile, gesturile, inflexiunile de tonalitate sunt mult mai puțin vizibile. Prin urmare fiți deosebit de atenți la formulări şi la semnele de punctuație. Folosiți pentru siguranță mici simboluri de marcare a stării emoționale (emoticons, smileys).
World Wide Web
WWW, W3, Web cel mai utilizat şi mai atractiv serviciu Internet. „țesătură răspândită în întreaga lume”. Metafora sugestivă ‐serviciul WWW acoperă (ca o pânză de păianjen) întreaga lume. „Pânza” este formată dintr‐o colecție de documente specifice acestui serviciu, conectate logic între ele, denumite hipertexte.
Localizarea resurselor Internet Pentru a localiza o resursă pe Internet, trebuie să specificăm unde se găseşte resursa respectivă. Specificatorul unei resurse pe rețea poartă –
URL (Uniform Resource Locator) ca o extindere a noțiunii de specificator de fişier Trebuie specificat fişierul şi directorul în care acesta se găseşte, calculatorul din rețeaua Internet
pe care este stocat fişierul respectiv poate fi transferat pe rețea. specificarea unei resurse Internet se poate face în mod absolut sau în mod relativ.
Un URL specificat în mod absolut are sintaxa:
Protocol://domeniu/cale/fişier.extensie Atenție! Un URL nu conține spații! protocol reprezintă protocolul utilizat pentru transferul fişierului.
De exemplu: http ‐ fişierul este o pagină Web; News ‐un articol al unui grup de ştiri; ftp ‐ un fişier care poate fi transferat de pe un server FTP; file ‐ indică un fişier local.
domeniu reprezintă numele calculatorului pe care este stocat fişierul, având acceaşi sintaxă ca în cazul adreselor e‐mail.
cale reprezintă succesiunea directoarelor, de la directorul rădăcină până la directorul în care este stocat fişierul. Ca separator între două directoare consecutive este utilizat caracterul “/”.
Protocol://domeniu/cale/fişier.extensie
fişier.extensie reprezintă numele fişierului şi extensia acestuia.
De exemplu: Specificatorul URL absolute pentru Ghidul URL creat de David W. Baker în format HTML stocat pe
serverul Web, în directorul users/dwb, sub denumirea de url‐guide.html este:
http://www.netspace.com/users/dwb/url‐guide.html
La navigare pe Web se poate specifica un URL şi în mod relativ, plecând de la specificatorul URL curent.
În acest caz nu mai este necesar sa specificăm toate elementele din sintaxa unui URL. De exemplu, să presupunem că vizualizați fişierul având ca URL http://www.liis.sorosis.ro/~ema/html/arbori/cap1.html Dacă doriți sa specificați fişierul cap2.html, care se găseşte în acelaşi director, nu mai este necesar
să specificați protocolul, serverul şi calea, ci doar numele şi extensia fişierului: cap2.html. Dacă doriți să vizualizați fişierul index.html, care se găseşte în directorul html, nu mai este
necesar să specificați protocolul şi serverul, ci doar calea relativă până la directorul html, numele fişierului şi extensia: ../index.html.
Prin urmare, dacă unul din elementele URL‐ului curent se pastrează, nu mai este necesar să‐l specificați. În plus, calea către noua resursă o puteți specifica relativ la directorul curent, nu este necesar să o indicați începând cu directorul‐rădăcină.
Motoare de căutare‐ search engine
Căutarea de resurse
cuvinte cheie ‐ definesc domeniul de interes, operatori logici: and, not, or, near.
Navigare prin rețeaua Internet:
Browser, motor de căutare, Scop / noțiune / domeniu de explorat.
Browser Web – soft, ansamblu de programe pentru manevrarea informațiilor bazate pe grafică şi
text. Pagina Web ‐ unitatea elementară de informație
un document care conține o combinație de texte, imagini si alte elemente, printre care link‐urile (legăturile).
Link
texte, pictograme, grafice, care apar marcate.
‐conectează paginile între ele, ‐permit navigarea efectivă în Internet. Când se ajunge la o legătură, săgeata mouse‐ului se transformă într‐un arătător, ceea ce înseamnă
că se poate executa clic pe ceea ce indică el, pentru a vizita acea pagină.
Motorul de căutare
orice program care localizează informațiile necesare dintr‐o bază de date, un serviciu de căutare a informațiilor în Internet. computere foarte rapide care actualizează în permanență o bază de date cu pagini
Web, folosind anumite cuvinte cheie. Permanent, aceşti roboți specializați se „plimbă" prin Internet, în căutare de site‐uri noi. Odată
găsite, noțiunile sunt luate în evidența băncii de date, sunt sortate şi le sunt ataşate „semne" care indică pagina de la care provin informațiile. Activarea unui motor de căutare face ca banca de date internă să afişeze o listă cu toate elementele care au legătură cu noțiunea căutată sau cu locațiile care pot conține subiectul respectiv.
Metamotoare de căutare se folosesc de mai multe motoare de căutare simultan. Pentru a căuta o anumită informație într‐un motor de căutare, trebuie formulată o interogare
alcătuită din cuvinte sau expresii, având sensul cât mai apropiat de ceea ce se doreşte să se afle. În urma interogării, motorul de căutare investighează baza lui de date şi returnează o listă cu un număr mare de legături (uneori chiar şi câteva zeci de mii) către site‐uri Web care conțin cuvântul cheie sau expresia folosită.
Din lipsă de spațiu, această listă cu rezultatul căutării este însă fragmentată, astfel încât nu vor apărea mai mult de 10 sau 20 de legături pe fiecare pagină, aşezate în ordinea relevanței, în funcție de un algoritm specific fiecărui motor de căutare. Cu ajutorul hyperlink‐urilor se poate accesa oricare dintre aceste locații. Restul legăturilor apar pe paginile următoare.
Elemente principale 1.Robotul ‐ păianjen, vierme (robot, spider , crawle). 2.Index sau catalog. 3.Software‐ul de căutare
1.Robotul ‐ păianjen, vierme (robot, spider , crawle).
program care vizitează paginile Web, le citeşte urmăreşte legăturile către alte pagini.
Dar, multe dintre paginile vizitate îşi pot modifica după un anumit timp conținutul, se pot adăuga noi legături, iar unele pagini pot dispărea definitiv. De aceea, roboții se întorc după un anumit interval
de timp, de obicei după o lună sau două şi vizitează din nou site‐ul, căutând eventualele schimbări care au fost făcute.
Aceste programe au o capacitate extraordinară de a citi şi de a prelucra date. Astfel, conform declarațiilor producătorilor, roboții rapizi de la Altavista au capacitatea de a citi l GB de text pe secundă, respectiv 3 milioane de pagini web pe zi.
2. Index sau catalog
Tot ceea ce găseşte robotul: cuvinte cheie, porțiuni de text din paginile vizitate bază de date imensă în care se află informații găsite de robot despre fiecare pagina web. pagină apare în catalog ca o nouă înregistrare, cu
titlul adresa paginii respective, cuvintele cheie folosite, legăturile către alte pagini, porțiuni din text, pot fi diferite de la un motor de căutare la altul.
Dacă robotul găseşte schimbări într‐o pagină web, atunci indexul este actualizat cu noile informații. Uneori, poate trece mai mult timp până când paginile noi sau modificate găsite de robot la o nouă căutare să fie adăugate la index.
3. Software‐ul de căutare un program care permite
căutarea printre milioanele de pagini înregistrate în index, afişarea rezultatului sub forma unei liste de legături, în ordinea pe care el o consideră cea mai
relevantă. Fiecare dintre motoarele mari de căutare au propriul lor software, pe care‐l folosesc pentru
indexarea paginilor web, fiecare considerând că propriul software este cel mai bun. Motoarele de căutare sunt diferite; unele indexează titlul paginii, altele cuvintele folosite cel mai
des în cadrul paginii; altele indexează o anumită porțiune a paginii etc.