transporturile turistice

7/28/2019 Transporturile turistice

http://slidepdf.com/reader/full/transporturile-turistice 1/26

Universitatea “Lucian Blaga” din SibiuFacultatea S.A.I.A.P.M.

TRANSPORTURILE TURISTICE

Indrumator: Student:



Sef lucr. dr. ing. Stanciu Mirela Ceoarec Mircea

Cuprins

Capitolul I : Impactul transporturilor asupra activitatii turistice ................................................21.1. Turismul şi sectorul terţiar...............................................................................................21.2. Rolul şi importanţa transporturilor turistice....................................................................5

Capitolul II : Analiza transporturilor turistice pe forme de transport.......................................10Transporturile turistice rutiere...............................................................................................10Transporturile turistice feroviare...........................................................................................13Transporturile turistice navale (maritime şi fluviale)............................................................18Transporturile turistice aeriene............................................................................................22

BIBLIOGRAFIE :.....................................................................................................................25

Capitolul I : Impactul transporturilor asupra activitatii turistice

1.1. Turismul şi sectorul terţiar Conform teoriei lui Jean Fourastie (în 1954), considerat de astfel şi

Întemeietorul clasificării sectoriale a ramurilor economice, economia se împarte în trei

2



sectoare având comportamenet economic diferit: sectorul primar – ce cuprinde agricultura,

vânătoarea şi pescuitul şi industria extractivă; sectorul secundar – alcătuit din activităţile

industriei prelucrătoare şi sectorul terţiar – înglobând toate celelalte activităţi desfăşurate în

economie, sector corespunzând sferei serviciilor.

Turismul reprezintă o componentă de bază a sectorului terţiar.

Turismul se manifestă ca o ramură distinctă de serviciu cu o prezenţă tot mai

activă în viaţa economică şi socială cu o participare semnificativă la procesul general şi nu în

ultimul rând, ca promotor al globalizării şi factor al dezvoltărilor durabile.

1.1.1. Transportul – componentă de bază a prestaţiei turistice

Transportul reprezintă una din componentele de bază ale prestaţiei turistice.

Serviciul de transport are un conţinut complex, vizând, pe lângă voiajul propriu –zis,

ansamblul operaţiunilor, condiţiilor şi facilităţilor legate de organizarea deplasării fizice a

turiştilor, a bagajelor şi a mărfurilor destinate consumului acestora.

Transporturile turistice, deşi evidenţiate ca activitate distinctă, sunt reflectate,

în cea mai mare parte, în indicatorii globali ai ramurii “transporturi”, deoarece cele două

componente se întrepătrund. Ca exemplu, organizatorii de turism folosesc în proporţie

însemnată serviciile regulate ale societăţilor de transport, iar turiştii pe cont propriu apelează

frecvent la mijloacele de transport în comun. Astfel, caracterizarea transporturilor turistice nu

poate face abstracţie de evoluţiile înregistrate în sfera transporturilor în general, atât sub

aspectul dinamicii, cât şi al înzestrării tehnice. Dezvoltarea şi perfecţionarea transporturilor

turistice sunt condiţionate, de progresele din domeniul transporturilor în ansamblul lor şi

influenţează, la rândul lor, dinamica acestora.

Transporturile turistice, abordate ca parte componentă a prestaţiei turistice,

prezintă caracteristicile generale ale acesteia, între care rezonalitatea accentuată în exploatare,

rigiditatea datorată capacităţii limitate, participarea unui număr mare de prestatori din domenii

diferite la realizarea lor .Serviciile de transport au şi o serie de trăsături distinctive în raport cu celelalte

servicii şi anume: manifestă o receptivitate ridicată faţă de progresul tehnic, sunt intensive în

capital, necesitând investiţii foarte mari, oferă oportunităţi pentru economia de scală, au o

vulnerabilitate extremă la crizele internaţionale, economice şi politice. Toate acestea îşi pun

amprenta asupra organizării activităţii în domeniu, ca şi asupra rolului jucat în evoluţia

turismului.

1.1.2. Transporturile şi dezvoltarea turismului

3



Turismul înglobează ideea de mişcare, de deplasare în spaţiu. Transporturile au

astfel un rol bine determinat în relaţie cu turismul: în primul rând, prin intermediul lor se

asigură pătrunderea turiştilor în zonele de mare atractivitate şi odată cu aceasta, înlanţuirea

ofertei cu cerea, transformarea lor din “potenţiale” în “efective” pe de altă parte, crearea

condiţiilor de acces permite valorificarea potenţialului turistic al zonei sau ţării respective.

De aici rezultă că, de nivelul de dezvoltare a transporturilor şi mai ales, de

organizarea lor, depinde activitatea prestaţiei turistice. Majoritatea specialiştilor apreciează că

“programul adecvat, siguranţa, confortul, rapiditatea transporturilor reprezintă precondiţia

turismului de masă”.

Timpul total de vacanţă al unui turist poate fi descompus în două componente:

timp de transport (călătorie) şi timp de sejur. Astfel turistul este interesat în efectuarea unor

deplasări rapide, deci cu o cheltuială de timp minimă.

Odată cu intensificarea circulaţiei turistice, problema realizării unor

transporturi rapide capătă o importanţă deosebită, în primul rând ideea satisfacerii calitativ

superioare a nevoi de călătorie pentru un număr în continuă creştere de turişti şi, în al doilea

rând, în vederea exploatării eficiente a mijloacelor de transport. Reducerea timpului de

deplasare apare ca necesitate şi datorită unei alte tendinţe manifestate în evoluţia circulaţiei

turistice şi anume creşterea interesului pentru călătoriile pe distanţe lungi şi foarte

lungi.Optimizarea relaţiei distanţă-timp devine, elementul esenţial de dimensionarea a

activităţii, în sfera transporturilor, criteriul principal de apreciere a eficienţei şi rolului în

dezvoltarea turismului.

Trebuie să se ţină seama de necesitatea asocierii atributelor rapid şi confortabil

în derularea călătoriei. Confortul este unul din aspectele importante în stimularea deplasărilor

de interes turistic; tot mai des, turiştii doresc să dispună, pe timpul voiajului, de toate

comodităţile civilizaţiei moderne. Calitatea necorespunzătoare a serviciului de transport şi

lipsa confortului acţionează ca frâne în dezvoltarea turismului.Confortul se referă atât la condiţiile oferite în interiorul mijlocului de transport

(posibilitatea de odihnă, de relaxare, de servire a mesei), cât şi alte aspecte legate de

organizarea călătoriei, cum ar fi : asigurarea transportului de la staţia de destinaţie la hotel şi

invers, desfăşurarea fără întreruperi, chiar şi în situaţia folosirii combinate a mai multor tipuri

de mijloace de transport.

O altă problemă a relaţiei turist-transport este reliefată de influenţa costurilor.

Parte constitutivă a preţului global al vacanţei, cu ponderi variind între ¼ şi ½ din total, înfuncţie de forma de turism, modalitatea de transport, mijlocul folosit, sezon, distanţă, costul

4



serviciilor de transport influenţează nemijlocit şi în proporţie însemnată nivelul general al

preţurilor produselor turistice şi indirect cererea de vacanţe.

Cu un conţinut complex şi dependente de o multitudine de factori (piaţa

mondială a combustibililor, dezvoltarea infrastructurii, etc.) costurile serviciilor de transport

au înregistrat de-a lungul timpului o scădere, ceea ce s-a reflectat într-o sporire a circulaţiei

turistice. Având în vedere natura relaţiei dintre cele 2 fenomene, reducerea costului

transportului şi pe această bază a celor generale ale produselor turistice - reprezintă

preocupări constante. În acest sens se impune respectarea câtorva cerinţe: realizarea unei

corespondenţe riguroase între nivelul preţurilor şi calitatea serviciilor (astfel, reducerea

costurilor trebuie să fie rezultatul progresului tehnic, perfecţionării organizării, utilizării

raţionale a mijloacelor şi nu al scăderii cantitative sau calitative a serviciilor); asigurarea unei

palete largi de preţuri, cu niveluri adecvate tuturor categoriilor de clienţi potenţiali şi

practicarea unui sistem de facilităţi în funcţie de perioadă, distanţă, grup de turişti.

În consecinţă se crează premisele unei mai largi accesibilităţi şi, pe această

bază este stimulată circulaţia turistică.

Între transporturi şi turism există aşa cum se poate deduce din cele prezentate,

o dublă legătură cauză-efect. Transporturile reprezintă un domeniu sensibil la realizările

ştiinţifice şi tehnice, în concluzie se impune ca obiectiv strategic, dezvoltarea şi modernizarea

continuă a acestora, între tacticile de materializare a acestui obiectiv pot fi menţionate:

dotarea cu noi capacităţi de transport, creşterea gradului de confort, îmbunătăţirea

performanţelor de viteză şi siguranţă, crearea unei reţele de căi de comunicaţie adecvată etc.

1.2. Rolul şi importanţa transporturilor turistice.Prin intermediul transporturilor se realizează deplasarea în spaţiu a bunurilor

materiale şi a persoanelor în vederea satisfacerii nevoilor materiale şi spirituale ale membrilor

societăţii.

1.2.1. Rolul şi importanţa transporturilor în economia naţională

Transporturile constituie o ramură importantă a economiei naţionale, menită să

asigure desfăşurarea nestingherită a proceselor de producţie şi legătura organică între

resursele de materii prime, unităţile de prelucrare şi de fabricaţie şi unităţile de distribuţie a

bunurilor materiale pe teritoriul ţării, în volumul, la timpul şi în direcţiile necesare, dictate de

interesele şi ritmurile de dezvoltare ale economiei naţionale.

Dezvoltarea transporturilor este rezultatul procesului de dezvoltare a întregii

noastre societăţi. Transporturile se desprind ca o ramură de sine stătătoare a producţiei

5



materiale. Transporturile, ca sector al economiei naţionale, reprezintă o prelungire a

proceselor de producţie până la locurile de consum productiv sau neproductiv (individual) iar

orice întârziere sau dereglare a transporturilor are repercusiuni asupra întregului angrenaj al

economiei unei ţări. În consecinţă, circulaţia bunurilor materiale şi a oamenilor reprezintă o

condiţie esenţială a desfăşurării normale a vieţii, iar posibilităţile de transport condiţionează

cooperarea economică între ramurile producţiei materiale, schimburile de valori şi dezvoltarea

armonioasă a tuturor regiunilor ţării.

Activitatea de transporturi se caracterizează printr-o serie de particularităţi

economico-organizatorice specifice atât transporturilor, în general, cât şi unor forme de

transport, în particular.

Astfel, dezvoltarea transporturilor este condiţionată de existenţa, în primul

rând, a unui parc rulant, specific fiecărei forme de transport: terestru, feroviar, aerian sau

naval, care constituie elemente de bază materială ale transporturilor, iar în al doilea rând de

căile corespunzătoare de circulaţie pentru aceste mijloace de transport (şosele, autostrăzi, linii

de cale ferată, gări, autogări, porturi fluviale şi maritime, aeroporturi etc.), care constituie

elemente de infrastructură tehnică generală ale transporturilor.

Mijloacele de transport au un rol bine definit în activitatea de transporturi;

utilizarea fiecărui mijloc de transport se caracterizează printr-o serie de avantaje şi

dezavantaje economico-organizatorice privind capacitatea, continuitatea, rapididatea,

comoditatea etc. a transporturilor care limitează condiţiile de folosire în economia naţională a

mijloacelor respective de transport.

Pentru a satisface cerinţele de transport ale economiei naţionale cu o eficienţă

economică sporită, existenţa şi utilizarea în paralel a diferitelor mijloace de transport ridică

problema coordonării şi cooperării naţionale între aceste mijloace de transport, care se

completează reciproc, în procesul de asigurare a continuităţii deplasării bunurilor materiale şi

persoanelor.Transporturile se caracterizează prin oscilaţii sezoniere pronunţate ale cererii

de servicii, în funcţie de frecvenţa solicitărilor în vârfurile de sezon şi în perioadele de

extrasezon. Serviciile de transport nu pot fi stocate; mijloacele de transport se deplasează o

dată cu încărcăturile respective şi indiferent de numărul de călători transportaţi într-o cursă,

respectiv gradul de utilizare a capacităţii unui mijloc de transport; după terminarea cursei,

serviciul de transport a fost practic consumat. Ca atare încetează şi funcţia de producţie a

transporturilor, iar pierderile rezultate din nefolosirea capacităţilor unui mijloc de transportîntr-o perioadă dată nu mai pot fi recuperate, deoarece în ciclurile viitoare de producţie

6



mijlocul respectiv de transport participă în procesul de producţie întotdeauna cu întreaga sa

capacitate.

Spre deosebire de elasticitatea caracteristică a cererii de transporturi, oferta de

servicii în transporturi este o ofertă rigidă: volumul maxim al ofertei se limitează practic la

nivelul de dotare cu capacităţi de transport într-un moment dat, al firmelor transportatoare.

1.2.2. Transporturile – element constitutiv şi factor determinant al dezvoltării

turismului

Circulaţia turistică presupune deplasarea persoanelor spre locurile alese ca

destinaţie a călătoriilor. În consecinţă fluxurile turistice implică derularea unui trafic turistic

considerabil localităţile (ţările) de reşedinţă şi localităţile (staţiunile, zonele, regiunile

turistice) primitoare de turişti.

Pentru derularea traficului turistic se apelează la o gamă variată de mijloace de

transport. Deseori, deplasarea turiştilor necesită folosirea combinată a mai multor mijloace de

transport, în funcţie de distanţa până la locul de distincţie, de caracteristicile itinerarelor alese,

de starea căilor de comunicaţie de intensitatea şi sezonalitatea circulaţiei turistice.

Prin urmare, se poate aprecia că, între dezvoltarea industriei turistice şi a

transporturilor, există o strânsă dependenţă : creşterea volumului circulaţiei turistice, respectiv

dezvoltarea diferitelor forme de turism organizat, semiorganizat şi pe cont propriu depind de

gradul de dezvoltare a transporturilor, şi în cosecinţă de posibilităţile oferite turiştilor pentru

folosirea eficientă, în timp şi spaţiu, a diferitelor mijloace de transport, iar existenţa unor

forme variate şi accesibile de transport influenţează, la rândul lor, atât volumul şi structura

fluxurilor turistice cât şi repartizarea teritorială şi rezonalitatea activităţii turistice.

Interdependenţa amintită între oferta turistică şi transporturile de călători se

manifestă cu aceeaşi intensitate atât la nivelul economiilor naţionale, cât şi la nivelul unor

zone, localităţi şi staţiuni turistice; posibilităţile de transport oferite pentru asigurarea

accesului turiştilor în zonele respective reprezintă un factor primordial, care influenţeazăsensibil trasformarea ofertei potenţiale în oferta turistică efectivă şi în acelaşi timp, o condiţie

esenţială a valorificării eficiente a potenţialului turistic al acestui teritoriu.

Dinamica circulaţiei turistice internaţionale a României în perioada 1990-2000

oferă o imagine asupra mijloacelor de transport utilizate de cetăţenii români cu ocazia

vizitelor în străinătate şi ale turiştilor străini care auvizitat ţara noastră. (tabelul nr.1)

Circulaţia turistică internaţională a României după mijloacele de transport

utilizate

7



Rezultatele progresului tehnic influenţează în mod direct şi dezvoltarea

transporturilor turistice, în volumul şi structura transporturilor putându-se distinge perioade

ciclice caracterizate printr-o competiţie intensă pentru menţinerea supremaţiei diferitelor

forme de transport şi pentru câştigarea unei noi clientele.

Analizând transportul ca pe un element constitutiv şi ca pe o condiţie de bază a

desfăşurării activităţii turistice, se pot desprinde următoarele sarcini esenţiale pentru

transporturile turistice:

În primul rând, transportul trebuie să asigure deplasarea sigură, sincronizată şi

confortabilă a pasagerilor-turişti, în numărul şi la termenele fixate, până la destinaţia dorită.

Din acest cosiderent, transportul turistic nu este decât un instrument necesar pentru atingerea

unui scop căruia îi rămâne subordonat. Această funcţie de dependenţă a transportului faţă de

ramurile de activitate economică pe care le deserveşte este o caracteristică predominantă a

transportului.

În al doilea rând, ştiind că tarifele pentru transporturi reprezintă un element

component al tarifelor pentru aranjamentele turistice, este important atât pentru călători, cât şi

pentru industria turismului, ca preţul transportului să rămână cât mai stabil posibil.

În al treilea rând, atât guvernele ţărilor trimiţătoare, respectiv ale celor

primitoare de turişti, cât şi agenţii economici contează, înainte de toate, pe serviciile proprii de

transport, asupra cărora pot exercita un control mai sigur şi mai eficient decât asupra

transporturilor străine. Prin acestea se poate asigura o exploatare mai bună a capacităţilor de

transport, atât pentru necesităţile turismului internaţional, cât şi ale turismului intern, iar în

perioade de activitate turistică redusă (extrasezon) aceste capacităţi de transport pot fi folosite

mai raţional, prin acoperirea altor necesităţi ale economiei naţionale.

Este limpede că, în zilele noastre, turismul intern şi internaţional nu se poate

dezvolta fără transporturi. Ca element creator al turismului, transportul determină deci

volumul traficului turistic şi îi imprimă trăsăturile sale caracteristice. În afară de aceastăfuncţie primară, care condiţionează orice fel de trafic turistic, transportul are, de asemenea, un

rol activ ca factor stimulativ al reşterii circulaţiei turistice. Astfel, măsurile de perfecţionare a

activităţii turistice şi introducerea de noi servicii şi facilităţi în domeniul transporturilor pot

crea un trafic turistic complet nou sau pot dirija un trafic preexistent spre noi destinaţii, fie în

detrimentul unor destinaţii mai vechi, care devin mai puţin atractive, fie ca rezultat al

introducerii unor noi programe şi aranjamente turistice. Această dezvoltare se poate produce

în special datorită progresului tehnic permanent, în urma căruia:

8



- sunt oferite publicului noi mijloace şi servicii de transport, noi capacităţi,

frecvenţe şi corespondenţe îmbunătăţite;

- voiajul devine mai rapid şi se efectuează cu mai multă regularitate, cu mai mult

confort şi securitate;- introducerea unui material rulant tehnic tot mai modern şi mai eficace şi a unor

metode perfecţionate de exploatare pot conduce la o reducere a costurilor de exploatare şi

ca urmare, la o relativă reducere a tarifelor, argument concurenţial deloc neglijabil în

economia de piaţă.

Cunoscând faptul că importanţa fiecărei forme de transport şi rapiditatea

evoluţiei sale variază în pas cu dezvoltarea tehnicii moderne, se poate spune că fiecare formă

de transport se dezvoltă numai după propriile sale reguli, iar noile mijloace de transport le

înlocuiesc pe cele ce se dovedesc perimate. În epoca noastră, exlozia turismului mondial a

devenit nu numai posibilă, dar a fost chiar provocată de evoluţia rapidă înregistrată în

domeniul transporturilor.

Ritmul de dezvoltare a transportului este mai rapid decât al altor factori de

dezvoltare a turismului internaţional ca, de exemplu, industria hotelieră etc. Acest fapt explică

eforturile întreprinderilor de transport de a încuraja prestatorii de servicii în dezvoltarea bazei

materiale turistice.

În anumite situaţii, disproporţiile în dezvoltarea unor elemente componente ale

bazei materiale turistice provoacă o încetinire a dezvoltării transporturilor. Totuşi, este puţin

probabil ca progresul tehnic să poată fi oprit, soluţia fiind mai degrabă o coordonare mai

eficientă între factorii care orientează dezvoltarea în perspectivă a turismului intern şi

internaţional.

În ceea ce priveşte transporturile turistice internaţionale ele îndeplinesc un rol

economic important care nu depinde în mod necesar de rolul şi de importanţa altor activităţi

economice care se servesc de ele.

Funcţia identică a transportului este identică cu cea a exportului de bunuri sau

cu orice altă activitate a comerţului invizibil, prin care o ţară îşi procură devize străine. Ca

sursă de devize, transportul internaţional are un rol din ce în ce mai important în economia

mondială, contribuind la echilibrarea balanţei de plăţi a multor ţări.

9



Capitolul II : Analiza transporturilor turistice pe forme detransport

Transporturile turistice rutiere

Transporturile rutiere ocupa un loc important pe piata calatoriilor turistice, deopotrivainterne si internationale.

Deplasarea de la locul de resedinta pana la destinatiile alese pentru petrecerea

vacantelor si efectuarea calatoriilor turistice in zonele vizitate se realizeaza, intr-o proportie

importanta, prin formele de transport rutier, care in epoca noastra au devenit mijloacele de

transport de masa.

Importanta si perspectivele transporturilor turistice rutiere

Transporturile turistice se caracterizeaza printr-o intensitate variabila a traficului,determinata de specificul cererilor sezoniere ale turistilor si de diversitatea itinerarelor

parcurse. Ele se realizeaza cu preponderenta prin folosirea mijloacelor motorizate de

transport, printre care ponderea cea mai mare o detin autocarele, microbuzele si autoturismele.

Autocarele si microbuzele sunt utilizate, cu prioritate, in cadrul formelor

organizate de turism, sunt destinate transporturilor colective si se afla in proprietatea si/sau

administrarea organizatorilor de turism (societati de transport, agentii de voiaj si

touroperatori).Pentru transporturile rutiere, turisti pot folosi, intr-o masura determinata si

serviciile transporturilor in comun de folosinta generala (de exemplu: transporturile urbane,

transporturile interurbane de pasageri etc.).

Autoturismele folosite pentru calatoriile turistice pot fi proprietate personala

sau proprietatea organizatorilor de turism ori a unor intreprinderi specializate de transport

fiind inchiriate pentru o anumita perioada turisilor internationali si interni, cu sau fara sofer

(in sistemul “Rent a car”). In sensul rapiditatii, comoditatii si atractivitatii calatorilor (cu

posibilitatea alegerii libere a diferitelor itinerare la sosiri si plecari), nici un alt mijloc de

transport nu poate sa satisfaca preferintele turistilor pe cont propriu si semiorganizati in

masura in care o face automobilul.

Aceasta preponderenta a turismului automobilistic, indeosebi pentru destinatiile

turistice la distante scurte si medii, se va mentine, dupa toate probabilitatile, si in urmatorii

ani. Si in viitor, procentul cel mai mare de turisti automobilisti il reprezinta cei care se

deplaseaza pe cont propriu.

10



Orientarea tot mai accentuata a turismului spre folosirea soselelor si

autostrazilor este justificata: turistul care se deplaseaza cu mijloace de transport auto este mai

independent si implicit, mai liber in alegerea scopului, directiei si timpului calatoriei, avand in

vedere ca si reteaua soselelor este mult mai densa si mai accesibila decat retelele celorlalte

mijloace de transport. Calatorul automobilist, privit din punct de vedere turistic, utilizeaza un

spatiu mult mai larg si nu se limiteaza numai la anumite cerinte turistice de tip stationar.

Turistii automobilisti reprezinta astfel o sursa principala a miscarii turistice in turismul

international european.

Tendintele de evolutie si oferta de servicii a transporturilor rutiere

Tendintele de evolutie si oferta de servicii a transporturilor rutiere se diferentieaza

pe cele doua mari categorii de mijloace respectiv:

a) autocare si microbuze

b) automobile, subdivizate la randul lor, in functie de proprietate, in sectorul non-

comercial (proprietate privata a turistilor) si sectorul comercial (proprietatea

organizatorilor de turism sau a intreprinderilor de transport).

In privinta deplasarilor cu autocarul, desi mai persista ideea ca acest mijloc

este depasit, inconfortabil sau bun pentru varsta a treia, se remarca o serie de caracteristici-

avantaje care le asigura un loc important pe piata voiajelor 15-20%. Este vorba de securitate,

un anumit confort, contactul cu natura, suplete, pret accesibil, posibilitatea utilizarii pe

distante lungi. Acestea, asociate unor aventaje-facilitati legate de organizarea calatoriei,

precum : practicarea unor aranjamente de tipul “totul inclus” (care ofera pe langa transport si

servicii de hrana si cazare), ori construirea si exploatarea unor autocare-dormitor, au

determinat o usoara crestere a numarului solicitarilor, atat din partea clientului traditional

(populatia de varsta a-III-a) cat si din partea tinerilor si a celor dornici de aventura.

Serviciile oferite de transportatorii specializati in domenii se impart in:

a) rute expres – interne si internationale, b) inchirierea de autocare sau rute la cerere (charter),

c) organizarea de circuite sau excursii,

d) operatiuni de transfer.

Piata serviciilor de transport cu autocarul este in continua adaptare la

particularitatile cererii turistice.

Problematica organizarii transporturilor rutiere

Sub aspectul organizarii, se poate vorbi de existenta unei intreprinderispecializate in operarea pe curse de linie sau charter, cu activitate de sine statatoare sau

11



integrate turismului, independente sau asociate in lanturi (de exemplu: sistemul Europabus, ce

reuneste toate tarile Europei, inclusiv cele din est; Safety Motor Coaches Lines, care

actioneaza pe teritoriul S.U.A., oferind atat curse regulate cat si charter; Cosmos, specializat

in oferte combinate avion-autocar, Blues Cars si Frames Tours, specializate in organizarea de

circuite).

Automobilul detine o pozitie privilegiata in structura formelor de transport

turistic, datorita avantajelor sale: volum nelimitat al bagajelor, flexibilitatea orarului,

posibilitatea unor opriri multiple, libertatea alegerii traseului, suplete, costul cel mai mic in

cazul utilizarii la capacitate (respectiv 4 persoane) si altele.

Desigur, el are si unele neajunsuri, cum ar fi: insecuritatea (automobilul

conduce detasat la capitolul nr. de accidente), dependenta de conditiile naturale, solicitarea

fizica si nervoasa a conducatorului auto etc.

Cu toate acestea, automobilul ramane lider incontestabil, cel putin in deplasarile

pe distante scurte si medii, cu predilectie in interiorul granitelor.

Productia mondiala de automobile se cifra in 1998 la peste 40 mil. bucati,

inregistrand in ultimul deceniu cresteri medii anuale de 3-4%. Ca si alte fenomene economice,

productia de automobile este concentrata pe zone si tari ale lumii (vezi fig.). Astfel pe primul

loc se situeaza Japonia cu aproape 8,0 mil. anual urmata de S.U.A. cu 2,3 mil., Germania cu

cca 4,5 mil., Franta cu 3,2 mil. si Coreea de Sud cu 2,3 mil. In aceasta ierarhie Romania

detine un onorabil loc 27, cu o productie de circa 80 mii automobile.

Alaturi de aceste evolutii cantitative, trebuie consemnate progresele

tehnologice remarcabile vizand echiparea masinii cu efecte asupra sigurantei si confortului,

cresterea vitezei de deplasare, reducerea consumului de carburanti.

Corespunzator dinamicii si distributiei productiei a evoluat si inzestrarea

populatiei cu automobile. Astfel, in 1998 erau inregistrate in circulatie circa 480 mil.

automobile, ceea ce reprezinta o medie de 11 persoane pe automobil fata de 29 in 1960 si 15in 1980.

Inchirierile de autoturisme (Rent a car)

Inchirireile de masini, cu sau fara sofer, reprezinta astazi un sector important al

turismului automobilistic. Dezvoltarea acestuia s-a datorat in mare parte progreselor realizate

in domeniul transportului aerian, peste 2/3 din agentiile de inchirieri de autoturisme fiind

situate pe aeroporturi.

Cele mai cunoscute produse turistice oferite din combinarea a doua mijloace detransport sunt:

12



• fly and drive (aerian + masina)

• rail and drive (tren + masina)

• package tour (aranjament semiorganizat de transport rutier si croaziera maritima

cu nave la bordul carora se asigura serviciile de cazare si masa)Agentiile ofera trei tipuri de servicii de inchiriere autoturisme:

• inchirieri de masina fara soferi

• inchirieri de masina cu sofer

• inchirieri pe termen lung, sub forma unui contract de leasing.

Tarifele practicate de societatile de inchiriere sunt de 2 tipuri:

• standard (se aplica pentru un interval de timp si un numar limitat de km.)

• cu numar nelimitat de km.

Sunt societati care percep, in afara acestor tarife o suma de bani ce reprezinta

contravaloarea asigurarii (pentru accident sau furt) sau include aceasta contravaloare in tariful

total de inchiriere.

Societatile de Rent a car incheie diferite contracte de cooperare internationala cum

ar fi:

1. Semnarea de parteneriat cu marile companii aeriene

• AVIS a incheiat astfel de contracte cu TAROM , British Airways

• HERZ a incheiat astfel de contracte cu Austrian Airlines

2. Semnarea unor parteneriate si cu marile concerne patrunse pe piata romaneasca

dupa 1989.

• AVIS este partenera cu : Ericsson, Motorola, Coca-Cole.

• HERZ colaboreaza cu Shell, Rainolds.

• Se pot inchiria diverse marci de masini printre care: Ford, Toyota, BMV, Opel,

Honda, Hyundai.

Transporturile turistice feroviareDezvoltarea turismului este strâns legată de dezvoltarea transportului feroviar.

Transportul feroviar efectuează deplasarea în spaţiu a bunurilor materiale şi

oamenilor cu ajutorul mijloacelor de tracţiune (locomotive) şi a mijloacelor tractate

(vagoanele) care circulă pe trasee fixe (căile ferate).

Dintre toate mijloacele de transport, calea ferată a permis, pentru prima dată“democratizarea” călătorilor, atât prin posibilităţile tehnice oferite deplasării comode şi rapide

13



a călătorilor cât şi prin tarifele accesibile majorităţii populaţiei. Se poate afirma în acest fel că

trenul a fost pionierul serviciilor de transporturi turistice cu caracter de masă.

Turismul internaţional şi naţional în sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea

a fost dependent de transportul feroviar. Unele linii de căi ferate au intrat chiar în istoria

turismului internaţional, cum ar fi: Trenul albastru Paris – Coasta de Azur, Transiberianul,

Orient Expres, anumite linii ferate din munţii Elveţiei. Mai târziu progresul tehnic rapid în

toate sectoarele transporturilor şi îndeosebi apariţia automobilului ca mijloc de transport în

masă şi a revoluţiei transporturilor aeriene în anii ’60 ai sec. nostru prin apariţia avioanelor cu

reacţie de mare capacitate au provocat modificări importante ale structurii formelor de

transport şi au dus aparent la un regres al transporturilor turistice pe calea ferată. Se poate

aprecia însă că transportul pe calea ferată – cu toate că s-a vorbit de declinul lor – rămân

totuşi mijloacele de transport cel mai important al timpurilor noastre şi, după toate

probabilităţile, viitorul va confirma rolul marcant jucat de transporturile pe calea ferată pentru

o expansiune turistică de masă.

În prezent România asistă la o nouă epocă de înnoire a transporturilor pe calea

ferată, care se specializează tot mai mult pe deplasarea călătorilor pe distanţe lungi şi medii.

Se poate aprecia că viitorul oferă perspective mari transporturilor turistice pe calea ferată.

Transportul internaţional pe calea ferată este exclusiv “european”, aşa cum arată un studiu

statistic al ONU. În America de Nord, sub 1% din traficul vizitatorilor dintre S.U.A. şi vecinii

săi se face cu trenul. În Africa, Asia sau America Latină legăturile practic nu există, decât cu

rare excepţii.

În Europa, trenul reprezintă 3-4% din sosirile internaţionale la frontieră. Acest

procentaj s-a diminuat în ultimii 20 de ani, astfel încât se credea, la un moment dat, prin anii

’80, că trenul va dispărea ca mijloc de transport internaţional de pasageri. După criza energiei

şi apariţia trenurilor de mare viteză (T.G.V.), tendinţa s-a inversat. Trenul a început să câştige

teren mulţumită avantajelor din punct de vedere energetic şi al mediului înconjurător, el fiindun mijloc de transport nepoluant.

În 1994 s-a lansat Eurostar, primul TGV între Paris şi frontiera belgiană, cu o

ramură spre Londra şi o alta către Olanda. Există, de asemenea rute internaţionale intercity şi

în perspectiva procesului de globalizare a reţelelor/rutelor. Comunitatea Europeană a Căilor

Ferate a iniţiat un program de dezvoltare a unei reţele transcontinetale de mare viteză.

Echipamentul feroviar s-a îmbunătăţit şi trenurile pot atinge în prezent o viteză

medie oră de 140 km/h, dar turistul nu poate suporta o călătorie mai mare de 1500 km (15 hde călătorie).

14



O comparaţie între diferitele forme de transport turistic permite concluzia că

transporturile pe calea ferată sunt mai avantajoase în multe situaţii decât alte forme de

transport:

• cu toată creşterea transportului turistic rutier, transporturile turistice pe calea ferată

prezintă avantajul siguranţei, confortului, regularităţii şi economicităţii călătorilor,

păstrându-şi întietatea pentru formele turismului organizat cu caracter de masă şi

pentru călătoriile efectuate la distanţe medii;

• în ceea ce priveşte călătoriile la distanţe lungi, prioritatea revine transporturilor

aeriene deşi în condiţiile creşterii substanţiale a costurilor călătoriilor aeriene, din

ultimii ani, va exista o opţiune crescândă şi pentru folosirea trenurilor rapide, a

vagoanelor de dormit, a autocuşetelor etc, pentru călătoriile turistice continentale,

la mari distanţe.

Se poate desprinde concluzia că transporturile turistice feroviare vor înregistra

creşteri în continuare, mai ales pentru transporturile turistice de masă.

Potenţialul de transport de masă şi tarifele relativ accesibile oferă transportului

feroviar o alternativă între turismul rutier şi aerian, cu toate ritmurile rapide de creştere a celor

două forme de transporturi.

Transporturile pe calea ferată oferă condiţii tehnice necesare pentru a fi

utilizate şi în combinaţie cu alte forme de transport, în măsură să satisfacă cerinţele unei

pături largi de clienteli turistice. Pe lângă formele clasice pot fi amintite şi formele moderne

ale transporturilor combinate pe calea ferată – ca trenurile autocuşete – care permit şi

transportarea autovehicolelor în călătoriile la distanţă şi feriboturile.

În ultimile decenii, căile ferate trebuie să se adapteze mereu la condiţiile

turismului modern, oferind facilităţi suplimentare turiştilor şi un confort mai mare al

călătorilor, artăgând noi categorii de clientelă, îndeosebi pe distanţe medii prin :

• reînnoirea materialului rulant (vagoane moderne de clasă, vagoane de dormit)

• introducerea tracţiunii Diesel şi electrice, ceea ce a permis creşterea vitezei de

croazieră la 150-200 km/h.

• asigurarea legăturii accelerate (trenuri rapide, expres, trenuri de tipul Intercity etc.)

• îmbunătăţirea infrastructurii tehnice a transporturilor (automatizare etc.)

Ţinând seama de rolul preponderent al căilor ferate pentru transporturile

colective de călători, majoritatea administraţiilor feroviare au prevăzut programe importante

pentru modernizarea şi dezvoltarea transportului pe calea ferată.

15



Avantajele transporturilor turistice pe calea ferată pot fi:

• siguranţa şi regularitatea programelor, care nu depind de condiţiile de sezonalitate,

ca în cazul transporturilor aeriene sau rutiere;

•

comoditatea şi rapiditatea deplasărilor, călătoria efectuându-se fără întrerupere atâtziua cât şi noaptea

• tarifele relativ accesibile;

• condiţii avantajoase pentru transporturile colective.

Spre deosebire de transporturile aeriene şi automobilistice, calea ferată permite

realizarea de convoaie mari, constituind un mijloc ideal pentru transporturile turistice de

masă.

Aceste avantaje sunt completate de facilităţile acordate de multe dinadministraţiile feroviare pentru stimularea călătoriilor turistice organizate (de grup), ca bilete

de familie, bilete turistice, bilete pentru sfârşit de săptămână, abonamente. Printre facilităţile

de reducere de tarife practicate în ţara noastră în călătoriile turistice internaţionale pot fi

menţionate următoarele:

• oferta INTER RAIL, la un preţ avantajos, într-o zonă geografică din Europa, timp

de 22 de zile sau o lună;

•

oferta EURO DOMINO, pentru călătoria liberă, la un preţ convenabil, într-una saumai multe ţări europene timp de 3,5,6,7, sau 8 zile dintr-o lună;

• oferta BIJ, pentru călătoria cu reducere, tinerilor sub 26 ani;

• oferta RAIL PLUS, pentru călătoria cu reducere în baza unei cărţi nominale

valabile un an.

Sunt asigurate:

• reduceri tarifare de cca 30% pentru călătoria în grupuri de peste 6 persoane;

• reduceri tarifare speciale în traficul reciproc dintre ţările est-europene.

În practica turistică se întâlneşte o gamă largă de aranjamente. Cel mai

important, din care derivă şi celelalte, este aranjamentul RIT (RAIZ INCLUSSIVE TOUR) el

constă în comercializarea, de către agenţia de voiaj, la un preţ global, a unui pachet de servicii

ce include călătoria cu trenul, cazarea şi masa şi un minim de prestaţii de agrement; el se

adaptează turismului organizat de grup sau individual.

Aranjamentul RIT se poate realiza în multe variante: circuite, călătorii dus-

întors, călătorii într-o singură direcţie, curse combinate.Principalele tipuri de acorduri RIT sunt:

16



RIT –I, destinat turiştilor individuali, caracterizat prin faptul că oferă acestora o

reducere a tarifului normal cu 20% fără să impună restricţii de durată pentru călător sau

de volum minim de vânzări pentru agenţia de turism.

RIT –I.G., destinat turiştilor individuali sau celor care călătoresc în grupurimici (6 persoane); el prevede o reducere de până la 40% la tariful normal, dar obligă

agenţia de voiaj la realizarea unui volum minim al traficului.

RIT –G.P., destinat grupurilor mari de turişti care călătoresc programat.

Reducerile de tarif sunt mai mari, până la 45%, dar sunt acordate cu respectarea unui

număr minim de turişti, programarea plecărilor şi sosirilor în anumite zile şi respectarea

unor rute convenite anterior.

RIT –y şi RIT –Yp, acorduri speciale destinate tinerilor sub 26 ani, care se pot

desfăşura fără sau cu programare anticipată; sunt oferite reduceri de până la 50%, dar se

impun obligativitatea asigurării unui anumit volum al traficului.

RIT –G., variantă utilizată conjunctural, în scop promoţional, cu tarife foarte

scăzute.

Alte facilităţi de reduceri cunoscute în călătoriile turistice internaţionale:

EURAIL – PLAN (utilizate în 13 ţări europene pentru turiştii din S.U.A. şi

Japonia), EURAIL – GRUP (bilete acordate pentru grupuri de minim 10 călători pentru

turiştii din S.U.A., care au dreptul la acelaşi reduceri de tarife ca şi turiştii naţionali), EURAIL

– TARIF (utilizate în S.U.A., oferind reduceri pentru călători din ţările care au aderat la acest

tip de călătorie), RAIL –EUROP – JUNIOR (bilete în colectiv oferind reduceri de tarife până

la 50% pentru tineretul de până la 21 ani), tarife speciale pentru persoane în vârstă.

De asemenea, prin intermediul agrnţiilor de voiaj, călătorii îşi pot procura

legitimaţii de călătorie în trafic internaţional, cum ar fi

legitimaţia INTER – RAIL ce dă dreptul la un număr nelimitat de călătorii în

Europa, timp de 22 zile sau o lună;

biletul B.I.J. ce oferă tinerilor până la vârsta de 26 de ani reduceri tarifare cuprinse

între 20% şi 50% din tariful integral (în funcţie de ţara în care doresc să

călătorească;

legitimaţia BALKAN FLEIPAS oferă posibilitatea de a efectua un număr nelimitat

de călătorii pe căile ferate din Bulgaria, Grecia, Macedonia, Iugoslavia, Turcia şi

România pe o perioadă de 5,10 sau 15 zile, la alegere într-o lună;

17



sistemul tarifelor EURO MINI GRUP cu reducere de tarife integrale pentru

grupuri formate din minim 2 persoane (un adult şi un tânăr sub 16 ani) sau maxim

5 persoane (4 adulţi şi un tânăr sub 16 ani)

În România mijloacele feroviare sunt folosite mai mult decât în alte ţări 10-

12%.

Lungimea reţelei de cale ferată în România este de 11015 km, din care 2996

km reprezintă linii duble şi 3950 km (35,9% din totalul lungimii reţelei de cale ferată), linii

electrificate.

După importanţa economică şi volumul traficului, căile ferate se clasifică în :

căi ferate magistrale – care asigură legătura capitalei cu principalele oraşe

ale ţării şi cu sistemele de transport ale ţărilor vecine. Reţeaua feroviară din România cuprinde

8 zone, deservite de 8 magistrale care acoperă întreg teritoriul ţării şi asigură legătura cu toate

reţelele feroviare ale ţărilor vecine, inclusiv Turcia şi ţările Orientului Apropiat.

căi ferate principale – de importanţă economică deosebită ce leagă Bucureştiul cu

oraşele principale ale ţării;

căi ferate secundare – deservesc anumite zone urbane şi asigură legăturile acestora

cu linii principale şi magistrale;

căi ferate uzinale – aparţin întreprinderilor şi deservesc procesele tehnologice ale

acestora asigurând accesul mijloacelor de tracţiune şi al vagoanelor până în incinta

întreprinderii.

Numărul staţiilor de cale ferată este de cca 1600 locuri în care se

debarcă/îmbarcă călători.

Calea ferată dispune de resurse încă nefolosite, iar progresul tehnic îi rezervă

posibilitatea de a-şi păstra competivitatea faţă de alte mijloace de transport. Adaptarea la

condiţiile turismului modern implică :reânnoirea materialului rulant (vagoane de dormit,

vagoane – restaurant, introducerea tracţiunii diesel şi electrice, asigurarea legăturii accelerate,

îmbunătăţirea infrastructurii tehnice a transporturilor (automatizare, cibernetizare).

Calea ferată, prin progresele tehnice înregistrate şi-a extins considerabil

serviciile de transport, devenind un factor decisiv al dezvoltării călătoriilor turistice.

Transporturile turistice navale (maritime şi fluviale)Alegerea navelor ca mijloc de transport turistic a reprezentat la începutul sec.

XX o modificare a consumului turistic de lux, un avantaj al claselor sociale cu venituriridicate. În prezent, turismul practicat cu un mijloc de transport maritim şi naval şi-a

18



modificat imaginea, de la un turism de lux, la un turism de masă, destinat unui public mai larg

şi mai tânăr.

În domeniul călătoriilor maritime îşi desfăşoară activitatea importante societăţi

transnaţionale, vapoarele fiind în acelaşi timp mijloace de transport şi structuri de cazare.

Statisticile oficiale înregistrează astăzi 150 pachetoburi care transportă anual 5.000.000

pasageri (4.000.000 se îmbarcă în America şi 600.000 în Europa).

Ca destinaţii, Insulele Caraibe constituie prima opţiune în timpul iernii, Marea

Mediterană fiind preferată în timpul verii.

Transportul pe apă, ca modalitate de deplasare spre destinaţiile turistice, deşi

are o istorie îndelulgată, este mai puţin utilizat, datorită caracteristicilor sale.

Dezavantajele importante ale transporturilor maritime şi navale sunt:

viteza mai redusă de deplasare

preţuri ridicate

folosirea acestor mijloace este condiţionată de existenţa porturilor şi a unei flote

adecvate, componente costisitoare ce necesită investiţii mari;

modificarea frecventă a itinerarului;

contactul redus al turiştilor cu populaţia şi cultura ţărilor în care se fac escale;

necesitatea continuării călătoriei, de cele mai multe ori cu alte tipuri de mijloace; cheltuielile turiştilor sunt mai mici, datorită timpului scurt al escalelor şi aportul

lor la dezvoltarea economică este mai redus.

Există însă şi o serie de avantaje ale acestui tip de transport turistic şi anume:

amenajările şi echipamentele fixe necesare sunt relativ puţin costisitoare (instalţiile

portuare sunt suficiente pentru o escală de câteva ore);

ţara gazdă nu trebuie să facă investiţii costisitoare;

se crează noi locuri de muncă în transportul pe uscat taximetre, transporturi cuautobuze);

preţurile pachetelor de servicii oferite sunt relativ mai scăzute, iar serviciile sunt

mai atractive şi mai diversificate (escale numeroase, agrement, petreceri la bord şi

pe uscat etc.).

Cele mai bine echipate şi adaptate croaziere sunt cele cu vapoarele greceşti de

2 stele şi cele scandinave de 3 şi 4 stele. În ultimul timp, pe această piaţă şi-a făcut apariţia şi

flota rusească, ce practică preţuri foarte scăzute.

19



Trebuie ştiut de asemeni că, transportul naval s-a stabilizat la 7-8% din traficul

turistic internaţional şi 2-3% din circulaţia turistică a ţării noastre.

Serviciile oferite clientelei în domeniul transporturilor navale pot fi subdivizate

în:

- curse (rute) de linie;

- linii de croazieră;

- deplasări scurte (ferry) sau mini-croaziere;

- călătorii (excursii) în interior pe râuri, lacuri, canale;

- călătorii individuale cu vase de agrement, prioritate privată sau închiriate.

Deşi toate tipurile de prestaţii turistice se regăsesc în derularea călătoriilor

turistice, ele au importanţă diferită iar unele dintre acestea, precum deplasările individuale cuvase de plăcere, trebuie considerate mai degrabă servicii de agrement.

2.2.1. Produsele turistice ale companiilor maritime

Companiile maritime oferă patru tipuri de produse turistice:

a) Traversări maritime cu preţuri preferenţiale; acestea sunt oferite pentru Traversarea

Canalului Mânecii, în timpul şi la sfârşitul săptămânii;

b) Voiajuri forfetare conţinând transportul dus-întors şi un sejur care cuprinde cazare

la un hotel şi masa la fiecare escală;

c) Cvasi-croaziere, care oferă transport, cazare şi un program de agrement la bordul

navelor;

d) Croazierele; acestea sunt produse turistice forfetare care oferă circuite maritime şi

fluviale ale căror puncte de plecare şi sosire sunt în acelaşi port.

Croaziera se defineşte ca un produs turistic – pachet de vacanţă pentru care se

plăteşte un preţ global ce acoperă deplasarea şi serviciile de cazare, masă şi distracţia la

bordul navei, iar după caz, pot fi cuprinse şi alte servicii, precum vizitarea obiectivelor

turistice din locurile de acostare. 1

Trebuie făcută distincţia între croazieră şi cvasi-coazieră. Acestea din urmă

sunt simple excursii, în general de o jumătate de zi către insulele din apropierea continentelor,

pe diferite lacuri, fluvii (Sena, Tamisa etc.). Aceste excursii înregistrează 5 mil. de turişti/an

pe Sena, 3,5 mil. pe Tamisa etc. Faţă de vasele de croazieră, cele de excursii nu oferă

posibilitatea cazării.

Croaziera este în prezent un produs turistic banalizat. Aşa cum există economic

astăzi, datează din anii ’60. S-a născut prin reconversia pacheboturilor de linie în urma

20



dezvoltării transportului aerian. Tradiţional, această piaţă interesează o clientelă de vârsta a

treia, dar a evoluat mult şi în zilele noastre, 40% din pasageri au mai puţin de 40 de ani. Pe de

altă parte, nu trebuie neglijată ponderea mare a turismului de afaceri (incentive, seminarii) şi a

croazierelor tematice (muzică, teatru, istorie), care au un rol real succes.

Croazierele se împart în funcţie de numărul pasagerilor, mărimea şi confortul

navelor, calitatea serviciilor, durata călătoriei în :

- croaziere de vacanţe (nave de capacitate mare, 1000-2000 pasageri, itinerarii medii

de circa 7 zile, clientelă diversă, destinaţii obişnuite);

- croaziere de lux (nave de capacitate mai mică, 150-900 pasageri, inventar de lux,

confort superior, personal de înaltă calificare, itinerarii de 14-30 zile);

- croaziere exotice sau de aventură (nave de capacitate mică, destinaţii originale,

turişti amatori de explorări, servicii specifice, personal cu instruire specială, scufundări).

Vasul de croazieră pentru întreprinzătorii din turism, apreciează specialişti, este

una dintre ramurile domeniului cu creşterea cea mai rapidă, cu un număr de oameni efectuând

croaziere de ordinul miilor pe an. Acest succes se datorează în bună măsură, şi unui interes

comun al celor două tipuri rivale de transporturi turistice noi incluse în aranjamente de care

beneficiează ambele părţi. Este vorba despre pachetele de servicii “fly-cruise” (zbor-

croazieră), integrate în aranjamente ce atrag circa 80% din vasele de croazieră interesate în

afacerile turismului contemporan. Produsul turistic “fly-cruise” permite pasagerilor turişti să

atingă punctele de îmbarcare în vase rapid şi să revină la domiciliu tot rapid la sfârşitul

croazierei, prin continuarea călătoriei pe calea aerului.

Piaţa croazierelor este dominată de americani. În Europa sunt foarte puţine

agenţii specializate. În schimb, în S.U.A. funcţionează circa 1200 de distribuitori consacraţi în

comercializarea de croaziere, iar Miami este capitala mondială a croazierelor.

Principalele destinaţii ale liniilor de croazieră sunt: Marea Caraibilor, cu

insulele Bermude, Bahamas şi coastele de est ale Americii Centrale şi de Sud, coasta de vest a

Americii de Nord, Marea Mediterană, Orientul Îndepărtat, Marea Baltică, Africa de Vest cu

insulele Canare şi Madeira.

Acestora li se adaugă deplasările scurte cu ferry-boat-ul sau mini croaziere

între insule sau de-a lungul coastelor. Ele se concentrează în ţările europene: Marea Britanie,

Grecia, Italia-Sicilia, Franţa-Belgia-Olanda, Danemarca, peste Canalul Mânecii. Un loc

distinct îl ocupă călătoriile pe râurile interioare: Nil, Dunăre, Tamisa, Rin, Mississippi, Li,

Amazon.

21



Cele mai importante agenţii de turism din Europa ce vând croaziere sunt:

Paquet şi Club Mediteranee (Franţa), Chandria şi Epiroteki (Grecia), Costa (Italia), Kloster

(Norvegia), White Star Line, cu celebrele nave Olympic, Titanic, Gigantic (Marea Britanie).

Destul de recent, cu un grad de interes crescând, este organizarea tematică a

croazierelor care îmbină educaţia cu vacanţa.1 Esenţa unei croaziere cu un obiectiv tematic

ţintă poate fi arta culinară cu un amumit specific, istoric, arta fotografică, astronomia sau orice

altceva ce poate atrage un număr de indivizi într-un grup suficient de larg.

Tot o inovaţie organizatorică în materie de croaziere este şi introducerea unor

vapoare de croazieră cu garaj la bord care deplasează, odată cu pasagerii turişti, şi vehiculele

(automobile, autocare) pentru turiştii interesaţi. 2 Capacitatea mare a acestora de până la 350

de autovehicule, poate asigura pentru un număr relativ mare de turişti posibilitatea de a

continua vacanţa pe uscat înainte de revenirea acasă, conducând autovehiculele ce le aparţin.

O croazieră de vacanţă oferă relaxare, distracţie, o varietate de acorduri

culturale şi, inevitabil, hrană într-o diversitate şi calitate deosebită.

Transporturile turistice aerieneTransporturile aeriene reprezintă o componentă importantă a economiei

mondiale şi joacă un rol deosebit în desfăşurarea activităţii turistice; prin evoluţia lor

spectaculoasă prin avantajele pe care le oferă în privinţa vitezei de deplasare şi a confortuluiele stimulează călătoriile, contribuind totodată, la deschiderea de noi pieţe, de regulă,

îndepărtate de ţările generatoare de turişti şi inaccesibile cu alte mijloace de transport.

Serviciile de transport aerian se plasează printre cele mai dinamice forme de

transport turistic, fiind utilizate cu precădere pe distanţe lungi şi foarte lungi. Studiile

consemnează că avionul folosit ca mijloc de deplasare într-un procent de 50% pe distanţe

între 1000 şi 4000 km şi aproape în exclusivitate pe cele ce depăşesc 4000 km.

Transporturile aeriene au înregistrat în ultimile două decenii dinamica cea mai

accentuată-ritmul lor de creştere a fost superior celui al numărului sosirilor ceea ce le-a

asigurat un loc important pe piaţa călătoriilor turistice (de la 15% în totalul traficului turistic

în 1980 la peste 40% în anul 2006).

2.3.1. Particularităţi şi trăsături ale transportului aerian

Cea mai mare parte a cauzelor expansiunii transporturilor aeriene rezidă din

chiar particularităţile mijloacelor de transport utilizate. Acestea se caracterizează prin:

22



• Rapiditate – se datorează indenpendenţei relative a transporturilor aeriene faţă de

condiţiile de mediu, atât natural, cât şi instituţional, precum şi parametrilor tehnici ai

aeronavelor.

•

Flexibilitate – se referă la capacitatea aeronavelor de a fii convertite, prin modificăriminore, la specificul de transport al pasagerilor, mărfii şi poştei sau pentru prestarea unor

servicii utilitare. Adaptabilitatea aeronavelor se poate referi şi la posibilitatea acestora de a

depăşi constrângerile de mediu prin folosirea celor trei dimensiuni ale spaţiului în care pot

opera;

• Oportunitate - reprezintă avantajul major la prestarea oricărui serviciu. Cu atât mai mult,

în cazul serviciilor logistice oportunitatea lor decurge din necesitatea accesului în timp

real, la un act de consum, de documentare, de producţie. Prin rapiditatea ce-l particularizează, transportul aerian este mijlocul ideal de accesare oportună a persoanelor;

• Regularitate – decurge din modul de organizare al acestora. Transportul aerian se

efectuează în cea mai mare parte prin cursele de linie pe anumite rute fixe, în condiţii de

frecvenţă, orare şi tarife relativ stabile;

• Economicitate – se referă la posibilitatea beneficiarilor de transport aerian de a uza în

condiţii avantajoase, din punct de vedere economic de serviciile respective;

•

Cofortabilitate – se referă nu numai la condiţiile de transport la bordul aeronavei, ci şi ladatotările din spaţiile anexe de la sol (din aeroporturi) care adugă o motivaţie la baza

opţiunii privind selecţionarea avionului ca mijloc de transport;

• Securitatea călătoriilor pe calea aerului este în funcţie de factorii tehnici (performanţele

tehnice ale aeronavelor), factorii umani (pregătirea personalului şi dimensionarea adecvată

a echipajului), factorii meteorologici, factorii politici (pirateria aeriană). Guvernul Statelor

Unite a început să publice statistici ce privesc securitatea zborurilor încă din 1927. Noua

legislaţie din 1978 a eliminat reglementările de ordin economic însă cele legate desecuritatea călătorilor au rămas în mare parte neschimbate. Făcând o comparaţie cu

celelalte mijloace de transport (respectiv feroviare şi rutiere), transporturile aeriene se

detaşază ca fiind cel mai sigur mijloc de transport; urmat de transportul feroviar iar pe

ultimul loc transportul rutier.

• Avantajul social – se referă la faptul că o călătorie cu avionul îşi păstrează în pofida

evoluţiei tehnologiei şi a cunoaşterii, fascinaţia unei senzaţii cu totul aparte – zborul.

Utilizarea transporturilor aeriene prezintă însă şi unele neajunsuri între care:

dependenţa acestora de condiţiile naturale ce pune uneori în pericol posibilitatea respectării

23



orarului sau chiar realizarea călătoriei, o anumită insecuritate, investiţiile mari pe care le

reclamă şi exploatarea unor aeroporturi moderne. De asemenea, nu putem omite faptul că

transporturile aeriene sunt puternic influenţate de penuria de combustibil, de terorism, de

crizele economice şi politice.

Trei trăsături principale caracterizează transporturile aeriene ale începutului de

mileniu:

• Dinamica susţinută. Din anii ’70, evoluţia întregului sector s-a produs într-un

ritm annual de peste 6%. Această creştere a fost concentrată geografic în ţările industrializate

şi în special cele recent industrializate. Ţările Lumii a Treia, mai ales cele foarte slab

dezvoltate, au o prezenţă nesemnificativă în reţeaua rutelor aeriene;

• Concurenţă intensivă. Concurenţa puternică din industria transporturilor aeriene

crează mari dificultăţi în managementul liniilor aeriene chiar şi în perioadele în care, din

diferite motive, sunt înregistrate creşteri ale cererii. Politica de liberalizare a transporturilor

aeriene inţiată de Statele Unite a modificat raporturile de forţe de pe piaţa mondială,

instaurând relaţii de concurenţă între marile companii aeriene.

• Vulnerabilitate. Receptarea mutaţiilor tehnice, politice, economice şi sociale de

pe plan mondial reprezintă o caracteristică deosebit de importantă a transporturilor aeriene.

Criza Golfului şi recesiunea economică de la începutul anilor ’90 au determinat dificultăţi în

sectorul transporturilor aeriene.

24



BIBLIOGRAFIE :

ANUARUL STATISTIC – 2003, 2004, 2005, 2006

GHID TURISTIC AL ROMANIEI

MASTER PLAN DE DEZVOLTARE A TURISMULUI ROMANESC 2007

www.insse.ro

www.ghidulturistic.ro – site informatii turistice

www.airlines.org – site informatii aeriene

25

http://www.insse.ro/

http://www.ghidulturistic.ro/

http://www.airlines.org/

http://www.insse.ro/

http://www.ghidulturistic.ro/

http://www.airlines.org/

transporturile turistice

Documents