TRATAMENTUL LEZIUNILOR DENTARE CU PIERDERE DE SUBSTANŢĂ DATORATE UZURII DENTARE

Un plan de tratament corect al leziunii de uzură dentară se face după un diagnostic corect al leziunii care presupune un examen clinic atent şi competent, cu aprecierea gradului de uzură al ţesuturilor dure dentare, deoarece nu toate leziunile necesită un tratament imediat.

O intervenţie terapeutică corectă trebuie să aibă în vedere identificarea şi îndepărtarea factorilor etiologici în funcţie de situaţia clinică. Atunci când este cazul, se cere modificarea dietei alimentare a pacientului şi înlăturarea factorilor cauzatori ai eroziunii şi se vor da indicaţii clare şi precise privitoare la modul de efectuare a unui periaj dentar corect, de alegere corectă a pastelor de dinţi şi a periuţei dentare.

In cazul eroziunilor dentare cauzate de regurgitaţiile acide, se va indica tratamentul afecţiunilor generale.

O intervenţie terapeutică corectă trebuie să aibă în vedere identificarea şi îndepărtarea factorilor etiologici în funcţie de situaţia clinică:

Instrucţiuni in privinta igienei dentare (modul de efectuare a unui periaj dentar corect, de alegere corectă a pastelor de dinţi şi a periuţei dentare);

Atunci când este cazul, se recomandă modificarea dietei alimentare a pacientului; Se indică tratamentul afecţiunilor generale, în cazul eroziunilor dentare cauzate de regurgitaţiile

acide

Tratamentul propriu-zis presupune restaurarea morfologiei normale a dintelui cauzal, scop în care se vor utiliza restaurări directe cu materiale compozite, compomeri , cimenturi cu ionomeri de sticla sau restaurări directe cu materiale compozite sau ceramice, faţetări din materiale compozite sau faţetări indirecte ceramice, coroane de acoperire parţiale sau totale.

TRATAMENTUL LACUNELOR CUNEIFORME (LEZIUNI DE ABFRACŢIE)

În tratamentul acestor leziuni, medicul trebuie să ţină seama de faptul că dintele este supus deformărilor sub influenţa unor sarcini ocluzale, iar materialele de restaurare, fie ele şi adezive, sunt supuse aceloraşi forţe, care le pot disloca.

Când forţele ocluzale non-axiale nu pot fi reduse sau eliminate, restaurărilor (restauraţiile) trebuie imbunătaţite cu mijloace de retenţie mecanică ce pot asigura succesul pe termen lung.

Trebuie să se tină seama, deasemenea, de structura dentară rămasă la nivel gingival. In general, la acest nivel, smalţul este inexistent, de aceea se recomandă asocierea compozitelor cu glass-ionomerii, prin tehnica laminată sandwich deschis sau închis. Se poate folosi şi obturaţia clasică de compozit, pentru aceasta fiind necesare retenţii îmbunătăţite.

Izolarea câmpului operator este o condiţie necesară in obţinerea succesului terapeutic al acestor leziuni.

Materialele folosite pentru restaurarea acestor leziuni sunt cele cu priză fotoindusă, deoarece asigură un timp de lucru optim şi au proprietăţi fizice superioare(rezistenţă crescuta la deshidratare şi la microfracturi). Dacă distanţa faţă de pulpă este mai mică de 0.5 mm este indicată folosirea unui liner pe bază de hidroxid de calciu, auto sau fotopolimerizabil.

Glass-ionomerii sunt inseraţi, modelaţi si adaptaţi în cavitate cu aceleasi instrumente ca şi răşinile compozite. Deoarece stratul de material nu depăşeşte, în aceste restaurări 1,5mm, 40sec sunt suficiente pentru o polimerizare corectă.

Pentru finisare vom apela la o modelare iniţială cu freze diamantate fine, urmată de discuri flexibile, în prezenţa unei soluţii lubrefiante care să împiedice desicarea materialului. Lustruirea se va face cu gume tip cupă şi o pastă foarte fină de lustruit din oxid de zinc. În ciuda tuturor acestor măsuri, glassionomerii nu prezintă o suprafaţă netedă, atât de necesară în această zonă de retenţie bacteriană. De aceea unele materiale prezintă şi un lac care se aplică peste obturaţie şi se polimerizează 40 de sec.

TRATAMENTUL LEZIUNILOR LENTICULARE

În cazul leziunilor lenticulare se va instrui pacientul in privinţa tehnicii corecte de periaj, după care obturarea leziunilor se va face cu materiale compozite, după regulile tratamentului minim invaziv, ţinând cont că aceste leziuni nu sunt supuse forţelor ocluzale, iar exigenţele estetice sunt maxime.

TRATAMENTUL ANOMALIILOR DE STRUCTURĂ A SMALŢULUI CARE BENEFICIAZĂ DE ODONTERAPIE RESTAURATOARE

Precum am arătat, defectele de structură ale smaţului pot varia ca formă, de la simple leziuni minore, (localizate, neevolutive, cu consecinţe minime), la leziuni generalizate (ale întregului sistem dentar, cu afectarea gravă a sistemului dento-maxilar). Ca urmare, si modalităţile de tratament vor fi diferite.

În general, prin tratament se urmăreşte refacerea propriu-zisă a defectului având ca scop corectarea funcţiilor afectate şi prevenirea complicaţiilor. În consecinţă, trebuie ales modul de reconstituire (refacere), tehnicile şi materialele cele mai potrivite cu forma clinică de îmbolnăvire şi cu gradul de dezvoltare dentară. În stabilirea conduitei terapeutice se are în vedere deasemenea topografia leziunii distrofice, întinderea ei în suprafaţă şi profunzime,dacă are sau nu caracter evolutiv,dacă reprezintă factor de risc pentru apariţia unor complicaţii imediate sau tardive.

Vârsta dentară, tipul relaţiilor ocluzale, pot restrânge gama posibilităţilor terapeutice, uneori orientând către un tratament provizoriu, de etapă; aceasta mai ales la copii, în timpul dentiţiei mixte. În funcţie de topografe şi profunzime, leziunile hipoplazice determină uneori numai modificări fizionomice, alteori si modificări ale funcţiei masticatorii, asociate cu sensibilitate la diferiţi excitanţi. Astfel, in cazul defectelor sub forma petelor dispuse paralel cu marginea liberă a dinţilor frontali se face refacerea acestora cu materiale compozite aplicate prin tehnica demineralizării acide, după un prealabil periaj profesional cu paste abrazive fără conţinut de fluor, pentru îndepărtarea eventualelor coloraţii extrinseci.

Când leziunile sunt superficiale, fără grefare de proces carios, materialul compozit se aplică direct, conform tehnicii de lucru cu materialul respectiv.

Cand s-a grefat un proces carios, compozitul se aplică după îndepărtarea dentinei alterate si asigurarea unei protecţii pulpare adecvate situaţiei clinice. Uneori, pe fondul unor hipoplazii de smalţ si, probabil, favorizat de acestea, se produc fracturi coronare care la rândul lor se pot complica. În acest context, tratamentul leziunii hipoplazice se face odată cu a complicaţiei respective.

În cazul leziunilor hipoplazice întinse care nu pot fi restaurate corespunzător, se utilizează faţetele laminate sau a coroanelor de înveliş fizionomice.

Amelogenezele imperfecte

Datorită caracterului extins si evolutiv al acestor defecte de structură, afecţiunea trebuie depistată cât mai precoce, iar tratamentul trebuie instituit imediat, utilizând metodele adecvate, în concordanţă cu forma clinică, adaptate vârstei dentare si condiţiilor locale.

Deoarece toate formele de amelogeneza imperfectă se insoţesc de modificarea aspectului fizionomic, corectarea acestor modificări se face in contextul mai larg al prevenirii şi tratării complicaţiilor existente.

In formele hipoplazice, cele mai rare de altfel, se va face corectarea prin faţete laminate sau microproteze de înveliş la dinţii frontali permanenţi. Alegerea uneia sau alteia dintre metode se face în funcţie de: vârsta pacientului, tipul relaţiei ocluzale, starea de igienă orală. În plus trebuie apreciată cantitatea de smalţ existentă, pentru evaluarea sistemului de fixare în cazul aplicării faţetelor laminate.

În formele hipocalcifiate şi hipomaturate trebuie stopat fenomenul de desprindere a smalţului moale la simpla presiune masticatorie. Din acest motiv, mai utile sunt microprotezele de înveliş fizionomice pentru frontali şi metalice pentru zona laterală.

Aplicarea cât mai devreme după erupţia dinţilor permanenţi a acestor coroane de înveliş, mai ales la molarii de 6 ani, va stopa fenomenul. Este bine ca la prepararea bonturilor să se folosească tehnici conservatoare, iar pentru cimentare să se folosescă cimenturi glass-ionomere.

La pacienţii tineri, când încă nu există condiţii pentru aplicarea microprotezelor de înveliş se preferă aplicarea frecventă a preparatelor fluorurate, alături de combaterea sensibilităţii dureroase, ducând la creşterea rezistenţei stratului de smalţ.

Deasemenea, la toţi aceşti pacienţi, restaurarea proceselor carioase de mică întindere se va face cu materiale de restaurare aderente, cimenturi ionomere de stică sau compozite, indiferent de topografie, aceste materiale asigurând protecţia marginilor subţiri de smalţ împotriva fracturilor.

În paralel, la aceşti pacienţi se insistă pentru menţinerea unei igiene riguroase şi unui regim alimentar necariogen.