TUMORILE CEREBRALE

Procesele inlocuitoare de spatiu de la nivel cerebral pot fi impartite astfel : Tumori cerebrale primare Tumori cerebrale secundare ( metastaze ) Procese infectioase cerebrale si spinale Hematoame cerebrale si spinale Leziuni ischemice cerebrale si spinale Malformatii vasculare cerebrale si spinale

CLASIFICAREA HISTOLOGICĂ A TUMORILOR SISTEMULUI NERVOS CENTRAL:

1. Tumori neuroepiteliale:

a. Tumori gliale:

i. Tumori astrocitice

1. Astrocitomul pilocitic

2. Astrocitomul difuz

3. Astrocitomul anaplastic

4. Glioblastomul

5. Xantoastrocitomul pleomorfic

6. Astrocitomul cu celule gigante subependimal

ii. Tumori oligodendrogliale

1. Oligodendrogliomul

2. Oligodendroglomul anaplastic

iii. Glioame mixte

1. Oligoastrocitomul

2. Oligoastrocitomul anaplastic

iv. Tumori ependimale

1. Ependimomul mixopapilar

2. Subependimomul

3. Ependimomul

4. Ependimomul anaplastic

v. Tumori neuroepiteliale cu origine nesigură

1. Astroblastomul

2. Gliomul cordoid al ventriculului III

3. Gliomatosis cerebri

b. Tumori neuronale şi neuronal-gliale mixte (pot fi prezente unele

componente gliale):

i. Gangliocitomul

ii. Gangliogliomul

iii. Astrocitomul/gangliogliomul infantil desmoplastic

iv. Tumoră neuroepitelială disembrioplastică

v. Neurocitomul central

vi. Liponeurocitomul cerebelos

vii. Paragangliomul

c. Tumori nongliale:

i. Tumori embrionare

1. Ependimoblastomul

2. Meduloblastomul

3. Tumoră neuroectodermală primitivă supratentorială

(PNET)

ii. Tumori de plex coroid

1. Papilomul plexului coroid

2. Carcinomul plexului coroid

iii. Tumori parenchimatoase pineale

1. Pineoblastome

2. Pineocitoame

3. Tumori ale parenchimuli pineal cu diferenţiere

intermediară

2. Tumori meningeale:

a. Meningioame

b. Hemangiopericitoame

c. Leziuni melanocitice

3. Tumori ale celulelor germinale:

a. Germinoame

b. Carcinoame embrionare

c. Tumori ale sinusului endodermal

d. Coriocarcinoame

e. Teratoame

f. Tumori mixte ale celulelor germinale

4. Tumori ale regiunii selare:

a. Adenoame pituitoare

b. Carcinoame pituitare

c. Craniofaringioame

5. Tumori cu histogeneză nesigură:

a. Hemangioblastomul capilar

6. Limfomul primar al SNC

7. Tumori ale nervilor periferici ce afectează SNC:

a. Schwanoame

8. Tumorile metastatice

Dezvoltarea oricarui proces expansiv intracranian poate conduce la aparitia a 2 grupe de simptome :

- de hipertensiune intracraniana - de suferinta focala

Sindromul de hipertensiune intracraniana ( HIC )

Este determinat de multiple cauze , cele mai importante fiind reprezentate de :- volumul procesului expansiv intracranian - tulburarile circulatorii sanguine si lichidiene- edemul cerebral ( perifocal, inflamator, hemodinamic, traumatic, toxic )- acumularea in exces a LCR ( hidrocefalie )

Presiunea intracerebrala normala este de 5-10 cmc de apa.Tabloul clinic al sindromului de HIC este dominat de :

- cefalee

- varsaturi- staza papilara- tulburari psihice

Cefaleea – este prezenta la majoritatea bolnavilor . Este continua si intensa. Pe un fond dureros continuu pot sa apara crize dureroase violente ce alterneaza cu scurte perioade de remisiune. Este exacerbata de : stranut , tuse sau comprimarea jugularei. Diminua dupa varsatura sau administrarea de solutii hipertone si nu cedeaza la antialgicele obisnuite. Varsaturile – au caracter spontan , sunt expozive , in jet nefiind precedate de greturi, nefiind legate de alimentatie. Apar precoce in tumorile de fosa posterioara. Staza papilara – este caracterizata prin stergerea conturului si proeminenta papilei cu ingustarea arterelor , dilatarea venelor si uneori hemoragii „ in flacara „. Tulburarile de vedere se manifesta prin : modificarea campului vizual , cu largirea petei oarbe a lui Mariotte urmate de diminuarea acuitatii vizuale pana la pierderea completa a vederii. In acest moment s-a instalat atrofia optica , caracterizata prin : papila decolorata cu margini estompate. Staza papilara este rezultatul HIC , urmata de compresiunea venei centrale a retinei cu perturbarea circulatiei limfatice a nervului optic. Tulburarile psihice – sunt reprezentate de : apatie , indiferenta, diminuarea atentiei , scaderea functiilor intelectuale. Alte tulburari ce apar in cadrul sindromului de HIC – crize convulsive generalizate , tulburari vegetative ( bradicardie , bradipnee ) , paralizii de nervi oculomotori. Paraclinic – radiografia simpla a craniului : modificarile apar dupa 4-6 sapt.; largirea suturilor; impresiuni digitale ; modificari ale regiunii selare

- EEG : modificari difuze, generalizate; modificarile focalizate sunt mascate de cele generalizate ; malign- procese difuze ; benign – procese focalizate ;

- Gammaencefalografia – focare lezionale radioactive - Arteriografia cerebrala – indirect arata hidrocefalia, procesul expansiv, herniile

cerebrale, lipsa de umplere in intregime a unor vase ale arborelui carotidian.

COMPLICATIILE SINDROMULUI DE HIC

Cea mai grava complicatie ce poate sa apara in evolutia sindromului de HIC este sindromul de angajare. Acesta consta in deplasarea unei portiuni din creier intr-un orificiu inextensibil. Cele mai frecvente conuri de presiune sunt :

1. Conul de presiune temporal – angajarea temporala in fanta lui Bichat caracterizata prin :

- redoare de ceafa - crize de rigiditate prin decerebrare - crize epileptice generalizate- tulburari ale starii de constienta- tulburari ale functiilor vegetative - semne piramidale bilaterale - midriaza fixa ipsilaterala, miscari pendulare ale globilor oculari , nistagmus , sindrom

Parinaud, spasm de convergenta etc.Prognosticul este foarte grav.

2. Hernia cingulara – se produce prin deplasare corpului calos sau a girus cinguli pe sub coasa creierului. Se intalneste mai frecvent in tumorile frontale. Clinic : tulburari

ale starii de constienta si rare deficite motorii( prevalent crurale ). Simptomatologia apare tardiv.

3. Conurile de presiune transtentoriale – sunt produse prin: deplasarea de sus in jos a structurilor temporale profunde sau a trunchiului cerebral

herniat pe sub marginea libera a tentoriului torsionat deplasarea de jos in sus a cerebelului

Clinic sunt caracterizate prin : tulburari de vedere , midriaza , paralizii de nervi oculomotori, sindrom Parinaud, tulburari vestibulare, hipoacuzie, redoare de ceafa , sindrom piramidal, miscari involuntare, tulbuari ale starii de constienta pana la coma , crize de rigiditate prin decerebrare, tulburari vegetative .

4. Hernia amigdalelor cerebeloase – anagajarea amigdalelor cerebeloase in gaura occipitala – poate fi unilaterala sau bilaterala . Este caracterizata din punct de vedere clinic prin accentuarea simptomelor de HIC , crize tonice cu contractura in extensie , tulburari bulbare si moarte rapida.

ALTE COMPLICATII CIRCULATORII – efectele HIC asupra debitului sanguin cerebral incep sa apara cand presiunea intracraniana depaseste 45

- fenomenul Kocher-Cushing – presiunea se mareste reactional ptr mentinerea debitului sanguin.

SINDROAME PARTICULARE 1. SINDROMUL Foster-Kennedy

- atrofie optica primitiva cu scotom central prin compresiunea directa a n. Optic - staza papilara de partea opusa - apare in meningiomul ½ intern a aripii mici a sfenoidului

2. SINDROMUL Ectors - forma particulara a herniilor transtentoriale- apare in tumorile circumvolutiei frontale a III-a - hemiplegie contralaterala prin comprimarea piciorului peduncular contralateral- tulb. Psihice de tip frontal - crize convulsive cu debut adversiv

SINDROAME DE LOCALIZARE

1. TUMORILE DE LOB FRONTAL Procesele tumorale localizate la nivelul lobului frontal determina un complex simtomatic in care pe langa simptomele caracteristice sindromului de HIC se asociaza :

Hemiplegia corticala ca urmare a lezarii ariilor 4 si 6 Crizele epileptice de tip jacksonian ca urmare a iritarii ariei 4 Brodmann Crize adversive oculo-cefalogire – devierea conjugata a capului si globilor oculari de

partea opusa tumorii in cazul leziunilor iritative , si de aceeasi parte cu tumora in cazul leziunilor distructive

„Bolnavul se uita la membrele sale cu convulsii , in caz de excitatie si priveste leziunea corticala ,in caz de paralizie „

Ataxia frontala : elemente cerebeloase ( ataxie , lateropulsie, dismetrie , adiadocokinezie ), vestibulare ( deviatii in timpul mersului , inclinarea anormala a capului si corpului ) , gnostice ( impresii de falsa deplasare a corpului , tulburari ale imaginii posturale , dezorientare spatiala ) , apraxia mersului.

Tulburari psihice : de afectivitate ( moria ) , de activitate ( pierderea initiativei , lipsa de interes pentru ceea ce se petrece in jur ), intelectuale ( atentie si memorie cu amnezie de fixare – uitarea datelor recente , pierderea simtului autocritic , tulburarea starii de constienta ;

Tulburari afazice ( anartrie , agrafie ) si apraxice (apraxia mersului ) Tulburari de reflexe – prin lezarea ariei 6 ; sunt frecvent localizate contralateral

tumorii si sunt reprezentate de : fenomenul de apucare ( daca punem un obiect in palma pacientului acesta inchide pumnul ) si fenomenul de agatare ( prin excitarea fetei palmare a ultimelor falange ale degetelor mainii bolnavului se constata flexia puternica a degetelor)

Tulburari vegetative : vasomotorii, digestive, pilomotorii, sudorale.

2. TUMORILE DE LOB PARIETAL Simptomatologia tumorilor parietale cuprinde pe langa sindromul de HIC urmatoarele :

Tulburari de sensibilitate : hemihipoestezie contralaterala egal distribuita, uneori astereognozie

Crize senzitive jacksoniene Tulburari de limbaj Apraxia Tulburari ale schemei corporale – in cazul tumorilor localizate la nivelul

emisferului drept : hemiasomatognozia ( uitarea hemicorpului stang ), anosognozia ( negarea hemiplegiei stangi ) , halucinatiile kinestezice ( impresia executarii de miscari normale cu membrele paralizate ) ; - in cazul tumorilor localizate la nivelul emisferului stang : sindromul Gerstmann ( agnozie digitala, acalculie , agrafie ) , autotopognozia ( incapacitatea bolnavului de a localiza o excitatie )

Tulburari trofice : atrofii musculare contralaterale Tulburari de echilibru si vestibulare : tulburari de coordonare a miscarilor, de tip

ataxie tabetica sau cerebeloasa Tulburari vizuale ( hemianopsia laterala omonima ) si oculomotorii ( in leziunile

parietale drepte – imposibilitatea miscarii voluntare spre stanga )

3. TUMORILE DE LOB TEMPORAL Tumorile de lob temporal prezinta o simptomatologie extrem de bogata care cuprinde pe langa sindromul de HIC si :

Epilepsia temporala – se manifesta sub forma unui complex care cuprinde crize paroxistice psiho-senzoriale , motorii si vegetative . Cel mai important rol revine halucinatiilor : auditive ( zgomote elementare , voci , piese muzicale ) , vestibulare( crize menieriforme , giratorii, cu senzatie de plutire ) , vizuale ( elementare : stele, lumini ; sau complexe ) , olfactive ( mirosuri dezagreabile ),

gustative ( gusturi particulare ). Pe langa halucinatii bolnavii mai pot prezenta : 1.modificari ale starii de constienta ( stare de vis ) – senzatia de deja-vu ( bolnavul considera ca tot ce se petrece in jurul sau ii este cunoscut dinainte ) ; 2. tulburari psihomotorii : automatisme ; 3. tulburari paroxistice de euforie si anxietate ; 4. crize vegetative ( dureri epigastrice , abdominale , modificarea ritmului respirator, vasomotorii )

Tulburari auditive : in cazul leziunilor iritative ( acufene : zgomote , pocnituri etc ) ; in cazul leziunilor distructive ( nu sunt insotite de tulburari remarcabile de auz intrucat caile acustice se prouiecteaza bilateral )

Tulburari de limbaj : afazie Wernicke . Agnozia cuvintelor sau surditatea verbala – nu recunoaste cuvintele auzite ; afazia amnestica – imposibilitatea de a denumi unele obiecte sau notiuni

Tulburari de echilibru Tulburari vegetative Tulburari olfactive : hipo- sau anosmia Tulburari vizuale : hemianopsia homonima laterala

4.TUMORILE DE LOB OCCIPITAL In cazul acestor tumori pe langa sindromul de HIC pacientii mai prezinta :

Tulburarile campului vizual – pierderea vederii in ½ campului vizual de partea opusa. In leziunile unilaterale apare hemianopsia laterala homonima

Cecitatea corticala – urmarea distrugerii bilaterale a scoartei occipitale Agnozia vizuala - pierderea posibilitatii de recunoastere a obiectivelor cu ajutorul

vederii . Poate fi : pentru obiecte ( nu identifica obiectele ) , spatiala ( lipsa orientarii spatiale ) , pentru cuvantul scris ( alexia ). In leziunile emisferului nedominant se pot intalni : prosopagnozia ( agnozia fizionomiilor )

Hemidiscromatopsiile – tulburari de perceptie a culorilor Halucinatii vizuale care pot fi : elementare ( puncte luminoase , colorate ), sau

complexe ( vederea unor persoane sau obiecte ). Daca este lezata regiunea temporo-parieto-occipitala , apar metamorfopsiile – modificarea vederii contururilor , formei, distantei, marimii persoanelor si obiectelor.

Crize epileptice de la crize jacksoniene pana la crize generalizate

5. TUMORILE VENTRICULILOR LATERALI Ventriculii laterali au forma de potcoava . Cavitatile ventriculare prezinta prelungiri simetrice : coarnele frontale ( anterior ) , temporale ( inferior ) , occipitale ( posterior ). Ventriculii laterali sunt legati de ventriculul III prin intermediul gaurii lui Monro. Suprafata interioara a ventriculilor laterali este tapetata cu celule ependimare. Cavitatile ventriculare contin plexurile coroide cu rol in secretis LCR ( lichidul cefalorahidian ) . In general diagnosticarea clinica a acestor tumori este dificila . Clinic cel mai important este sindromul de HIC la care se pot alatura :

Hemipareze cu hipertonie piramidala Hemihipoestezia membrelor paretice Semne cerebeloase Crize epileptice generalizate / crize jacksoniene ; crize uncinate , vizuale,

psihomotorii

Tulburari psihice Afazie Alte simptome : anosmie , ambliopie, amauroza , hemianopsie , PFC ,tulburari

vegetative ( spasm piloric, paloare, transpiratii etc )

6. TUMORILE VENTRICULULUI III Ca simptomatologie pe primul loc este situat sindromul de HIC la care se pot adauga :

Crize epileptice generalizate sau jacksoniene Pareze discrete Semne extrapiramidale Tulburari de coordonare Afectarea nervilor cranieni : ambliopie , hemianopsie homonima, pareze de

nervi oculomotori, scaderea acuitatii vizuale , abolirea reflexului cornean Tulburari vegetative : tahicardie , polipnee, roseata fetei, midriaza,

hiperlacrimatie, hipersalivatie Prin compresiunea hipotalamusului : diabet insipid, obezitate, poliglobulie Tulburari sfincteriene

7. TUMORILE EMISFERICE PROFUNDE Sunt reprezentate de :

1. Tumorile corpului calos care se manifesta cu : crize comitiale, ataxie , apraxie, reflex de apucare fortata , tulburari psihice ;

2. Tumorile din regiunea nucleilor cenusii centrali : hemisindrom senzitiv, fenomene extrapiramidale, hemiplegie.

8. TUMORILE DE FOSA CEREBRALA POSTERIOARA Fosa cerebrala posterioara este situata sub cortul cerebelului si este alcatuita din :

Cerebel Ventriculul IV cu plexurile coroide si gaurile lui Luschka si Magendie Trunchiul cerebral Cisternele : superioara si cerebro-medulara

Tumorile de fosa cerebrala posterioara sunt caracterizate clinic prin existenta sindromului de HIC la care se adauga :

Sindromul cerebelo-vestibular Sindroame de trunchi cerebral Alte manifestari : inclinarea capului , crizele convulsive , fenomenele de angajare

ale amigdalelor cerebeloase O mentiune speciala se impune pentru tumorile de unghi ponto-cerebelos care pot fi reprezentate de :

Neurinomul de acustic – cel mai frecvent Neurofibroame Recklinghausen Meningioame Chisturi arahnoide

In cazul neurinomului de acustic , evolutia acestuia este descrisa in 5 stadii :

1) Otologic – cu fenomene acustico-vestibulare2) Oto-neurologic – se adauga leziuni ale nervilor trigemen si facial precum

si semne piramidale si cerebeloase discrete3) Neurologic – intensificarea fenomenelor deja existente cu bilateralizarea

lor prin contrapresiune 4) De HIC – cefalee , varsaturi , staza papilara5) Final – cu fenomene de angajare a amigdalelor cerebeloase

9. TUMORILE SELARE SI PARASELARE Adenoamele hipofizare prezinta clinic mai multe faze :

1. faza endocrina – fenomene de insuficienta hipofizara ( adenoamele cromofobe ) , acromegalie ( adenoamele eozinofile ) , boala Cushing ( adenoamele bazofile )

2. ulterior se asociaza tulburarile de vedere de tip hemianopsie bitemporala ca urmare a compresiunii chiasmei optice , care in timp poate evolua spre ambliopie

3. fenomene hipotalamice si de ventricul III Craniofaringiomul – se dezvolta in tractul faringo-hipofizar , fiind situat supra si intraselar . Clinic se manifesta prin :

1. tulburari de vedere – hemianopsie bitemporala 2. insuficienta hipofizara – nanism , sindrom adiposo-genital3. fenomene hipotalamice – diabet insipid , episoade hipoglicemice 4. fenomene compresive si sindrom de HIC

Meningioamele pot fi : 1. Meningiomul olfactiv – anosmie , atrofie optica uni sau bilaterala su sindrom

frontal2. Meningioamele aripii mici a sfenoidului – semne frontale si temporale , crize

olfactive si psihomotorii, exoftalmie

EXAMENE PARACLINICE

1. EXAMENUL CT cerbral ( cu substanta de contrast )- are sensibilitate relativ mare dar, nu are specificitate

- nu este util pentru examinarea fosei posterioare 2. RMN cerebral ( cu substanta de contrast ) - este un examen costisitor , nu intotdeauna la indemana - este mai sensibil decat CT , se pierd mai putine detalii si este mai usor de evaluat raspunsul la terapie - contraindicat la pacientii cu sindrom HIC

3. BIOPSIA - biopsia stereotaxica - biopsia deschisa 4. PUNCTIA LOMBARA - nu se efectueaza de rutina - rar furnizeaza informatii diagnostice - exista riscul de herniere cerebrala - este utila si necesara in carcinomatoza meningiana 5. ANGIOGRAFIA

- vizualizeaza deplasarea vaselor catre tumora si vascularizatia acesteia - diferentiaza anevrismele de tumori - este in general efectuata preoperator in serviciul neurochirurgie 6. PET - nu este disponibil peste tot - presupune costuri ridicate - ajuta la diferentierea necrozei de iradiere de tumora viabila - are rol in ghidarea tratamentului oncologic 7. SPECTROSCOPIA RMN - este disponibila in centrele care efectueaza RMN - experienta relativ redusa in centrele de imagistica - diferentiaza necroza de iradiere de tumora activa 8. EEG - furnizeaza informatii suplimentare despre functia cerebrala - poate arata o tulburare focala determinata de un neoplasm

TRATAMENTUL TUMORILOR CEREBRALE

Exista mai multe tipuri de tratament in cazul tumorilor cerebrale in functie de tipul tumorii si gradul acesteia : excizia chirurgicala, radioterapia, chimioterapia, asocieri ale acestora , precum si corticoterapia si medicamentele antiepileptice ca terapii complementare. Excizia chirurgicala – depinde de localizarea tumorii si de raporturile acesteia fata de celulele nervoase. Operatia poarta denumirea de craniotomie. Radioterapia – consta in aplicarea unor radiatii cu energie inalta asupra tumorii (tintita) sau asupra intregului craniu ( whole-brain ). Ea poate fi folosita singura , pre- sau post operator. Doza si durata terapiei depind de tipul tumorii, dimensiunile ei si de varsta pacientului. Efecte secundare : roseata, caderea parului , oboseala, uscarea pielii capului.Exista 2 tipuri de radioterapie :- interna ( brahiterapia ) – plasarea surselor de iradiere in interiorul tumorii - externa care poate fi : - fractionata : doza zilnica , 5 zile pe saptamana . Astfel sunt

protejate celulele sanatoase din jurul tumorii - hiperfractionata : pacientul primeste mai multe doze mici de radiatii pe durata unei zile - stereotactica : tip de radioterapie ce foloseste un cadru ptr craniu in scopul de a tinti dozele mari de radiatii direct pe tumora - cu protoni : protonii sunt directionati spre tumora, strabat tesutul sanatos fara al afecta si se opresc la nivelul tumorii, minimalizand efectele asupra tesuturilor inconjuratoare. Chimioterapia – consta in administrarea de citostatice in scopul distrugerii celulelor tumorale. Citostaticele pot afecta si celulele sanatoase , caz in care apar efectele secundare ale tratamentului ( febra, greturi, varsaturi, inapetenta, caderea parului ,scaderea imunitatii cu cresterea riscului de aparitie a infectiilor). Corticoterapia – consta in utilizarea glucocorticoizilor in tratamentul edemului cerebral. Medicatia antiepileptica – se administreaza in cazul aparitiei crizelor epileptice.

CARACTERISTICI ALE UNOR TIPURI HISTOPATOLOGICE DE TUMORI CEREBRALE

A. TUMORILE CEREBRALE PRIMARE

FACTORII DE RISC PENTRU TUMORILE CEREBRALE PRIMARE :

- sexul masculin - varsta : incidenta creste la 50-60 de ani - istoricul familial- locul de munca cu expunere la radiatii ionizante, formaldehida, clorura de vinil,

acrilonicril.

1. Astrocitoamele cu grad inalt de invazivitateSunt reprezentate de astrocitoamele de gradul III ( astrocitomul anaplastic ) si de gradul IV ( glioblastomul multiform ) . Ele sunt cele mai frecvente tipuri de neoplasm cerebral primar . Glioblastomul multifor reprezinta 50% din toate cazurile de glioame si are incidenta mexima la adult intre 45 si 55 de ani. Gliomatoza cerebrala reprezinta diseminarea astrocitelor neoplazice care adeseori poate cuprinde un intreg emisfer cerebral. Imagistic – tumorile nu se asociaza in general cu hemoragii sau calcificari , dar determina edem peritumoral si efect de masa important. Se intensifica la administrarea de substanta de contrast. Tratamentul este complex : chirurgical , radioterapie si chimioterapie .Pacientii cu prognostic favorabil au o supravietuire de 12-24 de luni in timp ce pacientii cu prognostic nefavorabil supravietuiesc intre 6 -9 luni.

2. Astrocitoamele cu grad redus de invazivitate Reprezinta un grup divers de tumori maligne . Dintre ele cele mai frecvente ( 70% ) sunt astrocitoamele difuze ( fibrilare, protoplamice , gemistocitice ) care in timp Evolueaza spre astrocitoame de grad inalt.Cel mai frecvent astrocitom neinfiltrativ este cel pilocitic . Varsta medie a incidentei este de 37 de ani. Durata de la instalarea simptomelor la diagnostic este de la 6 la 17 luni. Supravietuirea medie la adult este de 5 ani. La examenul CT/RMN nu capteaza contrast. Tratamentul : chirurgical , radioterapie . Chimioterapia nu si-a dovedit avantajele.

3. Oligodendrogliomul Cele cu grad mic apar la examinarea imagistica cu limite clare de demarcatie, uneori contin calcificari si nu capteaza contrast.La examenul histopatologic aspectul este tipic de „ ou ochi „ .Oligodendrogliomul anaplastic prezinta celularitate mare , pleiomorfism celular , mitoze celulare si necroza.

Durata medie de supravietuire la pacientii cu oligodendroglioame cu grad mic de malignitate este de aproximativ 10 ani, iar la cei cu oligodendroglioame anaplastice este intre 3 si 5 ani. Tratamentul : chirurgical, radioterapie.

4. Ependimoamele si ependimoamele anaplastice 2/3 dintre ependimoame apar infratentorial si 1/3 supratentorial. Terapia este chirurgicala si radioterapie.

5. Meningioamele Reprezinta 20% din tumorile cerebrale la barbati si 38% la femei. Incidenta maxima este in decada a 6 –a si a 7-a de viata. In 5-15% din cazuri sunt multiple. OMS imparte meningioamele in tipice ( benigne ) si atipice ( maligne ) . Examenul CT evidentiaza o leziune izointensa sau usor hiperintensa , uneori lobulata sau calcificata, bine delimitata, ce pare desprinsa din dura , edem in jur care prinde bine si omogen contrastul . Terapia : chirurgical , iradiere , terapie hormonala , chimioterapie.

6. Limfomul primar al SNC Este o forma agresiva de limfom non-Hodgkinian care se dezvolta la nivelul creierului , maduvei spinarii , ochiului si uneori leptomeningelui . Media de varsta la pacientii imunocompetenti este de 55 de ani , in timp ce la cei imunocompromisi este de 31 de ani ( de ex cei diagnosticati cu SIDA ) . In 50% din cazuri suferinta este multifocala . Tumorile sunt frecvent situate periventricular dar pot fi localizate si mai periferic implicand leptomeningele. La examenul CT – imagine izodensa sau hiperdensa comparativ cu creierul ce prinde substanta de contrast in majoritatea cazurilor. Vizualizarea poate fi influentata de administrarea anterioara de dexametazona. Examenul LCR – prezenta limfocitozei.Examenul oftalmologic – exclude uveita maligna .Teste de imunohistochimie – evidentiaza monoclonalitatea cu lanturi usoare gamma sau kappa. Diagnosticul de certitudine – biopsia leziunilor intracraniene.Terapia : steroizi , biopsia stereotaxica , radioterapia , chimioterapia.

B.TUMORILE CEREBRALE SECUNDARE ( METASTAZELE CEREBRALE ) Sunt cele mai comune tumori cerebrale la adulti. Apar de 10 ori mai frecvent decat tumorile cerbrale primare. Survin la 20-40% dintre adultii cu cancer. Cel mai frecvent apar in cancerele : pulmonare , de san , tegument ( melanom ). La copii apar mai frecvent in cazurile cu : neuroblastoame si unele sarcoame. Un procent mai mic de metastaze cerbrale apare in cazul pacientilor cu cancer de : colon , rect , rinichi , prostata, testicul , ovar , si sarcoame.Peste 60% din pacientii cu metastaze cerbrale au leziuni pulmonare. Leziunile iau nastere cel ami frecvent prin diseminare hematogena si se gasesc cel mai frecvent la jonctiunea dintre substanta cenusie si alba. Localizarea este in 80% din cazuri emisferica.

Cea mai fidela investigatie imagistica este RMN cu contrast.CT-ul identifica leziunile multiple numai la 50% din pacienti , spre deosebire de RMN ( 75% ). Nu exista caracteristici imagistice patognomonice ci doar sugestive : localizare periferica, forma sferica , captare periferica de substanta de contrast, edem perilezional, leziuni multiple. Terapia :

- in cazurile cu cancer primar necunoscut – evaluare sistemica atenta - in cazurile cu cancer primar cunoscut – este indicata rezectia la cei cu tumora accesibila.

In cazul tumorilor nerezecabile trebuie luata in considerare radiochirurgia.- Alte metode : in cazul tumorilor radiosensibile : iradierea - Raspunsul la chimioterapie este asemanator cu al tumorilor primare.