Între turism şi religie există nenumărate interacţiuni şi combinaţii pe baza relaţiei dintre locul sacru şi motivaţia turistului.

Pornind de la noţiunea de turism cultural religios se poate vorbi de două mari tendinţe de călătorii:

Călătorie unifuncţională, care are un singur scop de natură religioasă. Participantul la acest gen de călătorie este strict pelerinul.

Călătorie plurifuncţională, care îmbină aspectele religioase ale călătoriei cu cele strict culturale, şi care permit vizitarea unui număr mai mare de obiective turistice. Atunci când elementul de atracţie pentru turişti se află într-un monument sau altă formă a patrimoniului cultural de factură religioasă, se poate vorbi de turism în spatiu religios.

O altă tendinţă a ultimelor decenii ale secolului trecut este de a petrece un sejur în apropierea unor lăcaşe de cult renumite. Astfel, multe ansambluri monahale şi-au realizat propriile case de oaspeţi în care primesc un număr redus de credincioşi şi în care trebuie respectate anumite norme pe durata şederii, pentru a nu perturba ordinea activităţii monahale.

Trăsături

Cuprinde perioada Antichitate sec. XIX Se manifesta sub forma de pelerinaj Participau doar pesoanele în vârstă Implica renunţarea la confort

În Antichitate, principalele centre de pelerinaj erau:

Karnak, Teba, Egipt Kurukshetra, India Dodona, Epirus, Delphi, Grecia Efes, Turcia Baalbek , Liban Ierusalim, Israel

În secolul IV e.n., perlerinajul începe să fie practicat şi de creştini. Locul preferat de către pelerinii creştini era Ierusalimul.

În Evul Mediu, pelerinajul:Este legitimat de către ecleziasticiDevine un fenomen colectivEste alimentat de nevoia individului de a-şi salva sufletulAre ca destinaţii principale Mormântul Sfânt din Palestina,

 Santiago de Compostela, Czestochowa şi Roma.

În secolele XV-XVI, o dată cu reforma religioasă, apar aşa numiţii predicatori şi misionari, care călatoreau la distanţe mari în scopul realizarii unei propagande religioase.

În secolul XVII, pelerinajul devine un act individual, având ca scop căutarea adevărului.

Creştinism

Ierusalim, Nazaret, Lacul Tiberiada, Muntele Tabor (Israel)

Betleem (Palestina) Roma (Italia) Vatican Istambul (Turcia) Lourdes, Paris (Franţa) Santiago de Compostela (Spania) Fatima (Portugalia) Muntele Athos (Grecia) Mormântul Măicii Domnului din Guadalupe (Mexic) Cologne (Germania)  Aparecida do Norte (Brazilia) 

Se consideră că “pelerinajul modern este un pact pe care industria turismului l-a încheiat cu religia”.

Pelerinajul religios este o constantă a umanităţii. El are motivaţii multiple şi semnificaţii spirituale profunde, când este trăit intens şi înţeles corect. Pelerinii sunt oameni care doresc să viziteze şi să venereze locurile sfinte biblice, mormintele martirilor, moaştele sfinţilor, icoane făcătoare de minuni sau locuri unde trăiesc mari duhovnici renumiţi.

Pelerinajul este văzut ca o călătorie la locuri sfinte, întâlniri sau manifestări cu caracter religios. După opiniile bisericii, pelerinajul nu vizează doar influenţarea pshicului prin instalarea liniştii sufleteşti, împlinirea spirituală ci consideră că o cale de atingere a acestei stări este biciuirea fizicului. Călătoria în sine, la locurile sfinte, ar trebui să fie o penitenţă, o suferinţă necesară pentru atingerea unui anumit nivel spiritual. Ca urmare confortul, relaxarea, distracţia şi alte forme de distragere nu ar avea ce căuta în pelerinaj. Văzut în felul acesta, pelerinajul are prea puţine puncte comune cu turismul.

Pelerinajul în stil tradiţional însemna călătoria ca o penitenţă, însă pare că astăzi lucrurile au început să se schimbe. Chiar dacă preotul însoţeşte grupul, se acceptă stilul de viaţă al pelerinului actual şi se optează pentru hoteluri de trei stele, transport cu avionul, utilizarea telefoanelor mobile şi a laptopurilor. În felul acesta turismul religios aduce beneficii atât participanţilor cât şi beneficiarilor.

Centrele de pelerinaj sunt mijloace moderne de promovare a spiritualităţii şi culturii în contextul ecumenic local şi internaţional. Acestea au rolul de a dirija, coordona şi controla procesul de organizare al pelerinajelor. Aceste centre oferă o serie de servicii cum ar fi:

excursii pentru creştini din ţară şi străinătate; pelerinaje pentru pelerini de alte confesiuni, în special din Europa

Occidentală; tururi de oraşe; expediţii şi tabere de studii; cazare în case de oaspeţi şi spaţii de primire ale bisericii; consiliere pelerinaje; servicii de informare pentru turismul religios.

Principalele pelerinaje se organizează spre: Ierusalim, Roma, Istanbul, Lourdes ( al doilea cel mai vizitat oraş după Roma) şi Santiago de Compostella.

Deşi au o durată scurtă - câteva zile - ele se adaugă obiectivelor turistice materializate în teren, diversificând oferta de ansamblu a unui teritoriu. Adesea practicarea este condiţionată de prezenţa edificiilor turistice propriu zise, cum ar fi hramurile şi pelerinajele religioase desfăşurate sub egida unor schituri sau mănăstiri.

Hramurile şi pelerinajele religioase, concentrează,

pentru 1-3 zile, un mare număr de credincioşi veniţi dn toată lumea la un anumit obiectiv.

Alte activităţi: Simpozioane religioase; Evenimente cultural creştine; Expoziţii de icoane şi obiecte de cult; Concerte de muzică religioasă.

Edificiile religioase marchează evoluţia concepţiilor şi a stilurilor arhitectonice. Sunt răspândite pe toate continentele, constituind veritabile puncte de atracţie turistică. O mare parte dintre acestea au suferit mari distrugeri atunci când forţele aflate în conflict aveau religii diferite sau aveau concepţii antireligioase. Au fost distruse templele aztece sau incaşe de către conchistatori, bisericile creştine în evul mediu de către turci, sau lăcaşurile de cult din Estul Europei de către comunişti. Dar exemplul ocrotirii de către turci a catedralei Sfânta Sofia, chiar în centrul imperiului, sau a catedralei din Moscova de către comuniştii sovietici, dovedeşte că fanatismul religios sau ateu a avut limitele lui, arta adevarată supravieţuindu-i.

Lăcaşurile de închinăciune şi meditaţie sunt diverse. La început această funcţie au îndeplinit-o peşterile şi labirinturile întunecate unde omul şi-a înfiripat primele altare de cult sau urne mortuare. Ulterior, componenta mistică a sufletului său l-a condus la edificarea şi diversificarea edificiilor cu o astfel de funcţie, în strânsă dependenţă cu varietatea religiilor, tradiţiilor, vechimii şi intensităţii populării teritoriului, cu gradul de dezvoltare al societăţii etc.

World Religious Travel Association (WRTA)Modelează Era Modernă a Liderilor în Turismul

ReligiosWRTA este principala organizaţie, ce are ca

scop modelarea, îmbogăţirea şi extinderea la nivel global a industriei turismului religios;

WRTA furnizează membrilor săi resurse, cunoştinţe şi oportunitatea de a se întâlni şi de a colabora, aceştea devenind mult mai informaţi, mult mai profitabili şi adevăraţi profesionişti.

Astăzi, turismul religios, a ajuns să reprezinte un segment distinct al pieţei turistice mondiale, transformându-se treptat într-o vastă industrie;

Dacă, transformăm această industrie în „dolari”, atunci, pelerinajul, excursiile religioase, întrunirile, conferinţele şi taberele religioase vor reprezenta în cadrul acestei industrii, segmente distincte de multi-miliarde de dolari;

- mai mult de 8 milioane de voluntari s-au implicat în proiectele de înfiinţare a taberelor religioase, incluzând mai mult de 120.000 de biserici;

- au fost înfiinţate 600 milioane de tabere religioase;

1 din 4 turişti sunt interesaţi de turismul religios;

numeroşi turoperatori au început să elaboreze circuite cu caracter religios;

10 din 1000 de agenţii turistice vând circuite cu caracter religios;

s-a înregistrat o creştere imensă a programelor turistice şi taberelor oferite de biserici şi organizaţii religioase;

s-a înregistrat o creştere a numărului de ghiduri turistice, broşuri, pliante etc. cu caracter religios.

Comparativ cu Occidentul, în România lucrurile stau mai bine în ceea ce priveşte turismul religios şi pelerinajele. Mănăstirile din România sunt des vizitate de turişti, acest fapt a dus la o creştere considerabilă a lăcaşelor de cult în ultimii ani. Dacă mai adăugăm şi faptul că în foste mănăstiri, precum celebra Westminster Abbey, din Londra, vizitatorii sunt mai degrabă turişti decât pelerini, deoarece pot cumpăra chiar în biserică hot-dog-uri şi salate, pe care le consumă în timp ce se plimbă prin naos, atunci România poate fi chiar mândră cu pelerinii săi.

Ochiul atent al celor care ştiu să scoată profit din orice a remarcat nevoia de pelerinaj a Occidentului, dar a deturnat-o rapid către turism, aşa încât la Fatima sau la Ierusalim, de exemplu, sacrul se vinde şi se cumpără cu neruşinare. În Ţara Sfântă poţi închiria o cruce şi o cunună cu spini şi te poţi fotografia purtându-le, sau poţi cumpăra o ilustrată din care Iisus iţi face cu ochiul, fără ca vreun turist să reproşeze ceva… Există chiar şi salamuri cu chipul Mântuitorului pe etichetă, după cum poţi cumpăra şi sticluţe cu lacrimile Maicii Domnului sau bucăţi generoase din lemnul Sfintei Cruci… În materie de sacralitate, Occidentul vinde şi cumpără orice, în timp ce Răsăritul creştin pare a păstra încă duhul autentic al sfinţeniei anumitor locuri, lăcaşuri sau persoane…

Având în vedere turismul religios din România trebuie să luăm în considerare 6 aspecte:

Mormintele sfinte, ca locuri de pelerinaj (mormântul Sfintei Paraschiva la Iaşi, osemintele primilor părinţi martiri creştini de la mănăstirea Cocoş din nordul Dobrogei);

Sanctuarele religioase (sanctuarul dacic de la Sarmisegetuza Dacică din Munţii Orăştiei);

Bunuri cultural-religioase (mănăstirile din Moldova, Muntenia, Oltenia sau Transilvania şi catedralele catolice din Şumuleu, Braşov, Cluj-Napoca);

Destinaţiile religioase, unde au loc manifestări religioase (sărbătorile de Crăciun şi sfârşitul anului în zona Maramureş sau în Bucovina);

Circuitele de vizitare a unor importante lăcaşe de cult (circuitul mănăstirilor din Bucovina, Moldova, Dobrogea);

Taberele religioase pentru tineret (Asociaţia Studenţilor Creştin-Ortodocşi din România organizează pelerinaje la mănăstiri din toată ţara, grupurile de studenţi din Bucureşti şi din alte centre universitare pot participa la pelerinaje organizate la Muntele Athos);

În ultima perioadă, a apărut o nouă formă de pelerinaj - pelerinajul cultural. Destinaţiile pentru astfel de pelerini includ siturile istorice de importanţă naţională sau culturală (casa unui artist, un loc în care s-a petrecut un eveniment important sau o destinaţie iconică):

Muzeul Naţional de Basseball numit „Holul Faimei”, din localitatea Cooperstown, New York;

Lagărul de Concentrare Nazist Auschwitz-Birkenau, fondat între anii 1940-1945, situat în Polonia;

Casa scriitorului Ernest Hemingway, din Key West, Florida;

Parcul de Distracţii Disneyland, din Anaheim, California; Mausoleul lui Lenin,din Moscova, Rusia; Mausoleul Dictatorului Italian Benito Mussolini, din

Predappio, Italia; Mausoleul lui Mao Zedong, din Beijing, China; Casa lui Karl Marx, din Trier, Germania; Muzeul Graceland (Casa lui Elvis Presley), din Memphis,

Tennessee.

Din perspectiva unora, între turism şi religie nu există prea multe puncte comune. Având în vedere obiectivele intrinseci pe care turismul şi religia le au, atragerea turiştilor ar trebui să fie un scop comun.

Marketingul religios, la fel de „real” ca şi cel turistic, chiar dacă mai puţin cunoscut ar trebui să se îmbine cu acesta din urmă pentru satisfacerea multiplelor categorii de turişti. Un management atent al destinaţiilor religioase ar putea aduce beneficii atât pentru operatorii turistici cât şi pentru instituţiile religioase.