7/29/2019 Uitarea Si Rolul Ei

1/3

Uitarea si rolul eiMemoria nu nseamn numai encodare, stocare i recuperare a

cunotinelor. O dat cu trecerea timpului o parte dintre informaiile pstrate n

memorie slbesc i se terg. Ele sunt supuse fenomenului de uitare.

Uitarea se manifest, mai nti, prin faptul c nu putem s ne reamintim

unele informaii, date sau evenimente. Se manifest, de asemenea, prin recunoaterisau reproduceri neadecvate sau chiar eronate. De aceea i formele uitrii sunt foarte

variate. Zlate le grupeaz astfel: uitarea curent, banal, cotidian (uitm ziua de

natere, unde ne-am parcat maina, ce am fcut acum dou-trei zile, rspunsul la o

ntrebare a profesorului etc.); uitarea represiv (sau motivat, cunoscut nc de la

Freud; uitm evenimentele i amintirile penibile, care ne provoac suferin,

disconfort psihic; amintirile neplcute le refulm n incontient pentru a ne apra

sntatea); uitarea provocat (sau traumatic; se datoreaz unui oc, traumatism

sau accident cerebral; nu se reamintesc evenimente izolate; se rein date curente i

dispar cele complicate; se pstreaz evenimente trecuteplcute, fericite, dar seuit cele recente); uitarea prin simultaneitate (concomitent n timp i spaiu a unorevenimente determin ca unele dintre ele s fie uitate); uitarea regresiv (o dat cu

naintarea n vrst sau datorit degenerescenei progresive se uit din ce n ce mai

multe evenimente (uitarea dirijat, voluntar (uitm ceea ce vrem s uitm);

uitarea dependent de mprejurri (uitm mprejurrile n care informaia a fost

memorat, detaliile, aspectele particulare (M. Zlate, 1999, p. 395-396).

Ebbinghaus (1885) a elaborat curba uitrii care a devenit clasic. nexperimentele sale el a constatat c uitarea unor silabe, fr sens, este masivimediat dup nvare i, ulterior, din ce n ce mai lent. Desigur, n cazul

memorrii unui material inteligibil uitarea se produce, de asemenea, dar aluracurbei va fi alta, n sensul c pstrarea materialului va cunoate o durat mai mare.Uitarea este dependent de mai muli factori, dar constatarea general c imediatdup nvare uitarea este masiv rmne valabil.

Numeroase cercetri au demonstrat c informaiile care nu au fostreproduse sau reactualizate nu sunt neaprat uitate pentru totdeauna. Penfield(neurochirurg canadian) a dovedit acest lucru. El a stimulat direct anumite zone din

creier i a reuit s reactualizeze unele scene, melodii, imagini pe care subieciile-au recunoscut cu uurin.

O serie de teorii ale uitrii s-au bazat pe noiunea de urm, pe faptul corice asociaii ntre stimuli i reacii las n mecanismele neurofiziologice urme, cuintensitate i complexitate diferite. Un rspuns nvat poate fi reactualizat nfuncie de starea urmei, de intensitatea i asocierile ei cu alte urme. Urmele activatei folosite n activitatea de dup nvare rezist mai mult timp la uitare. Cele careau fost formate, dar nu au mai fost folosite, sunt supuse uitrii treptate. Aceasta afost denumit Teoria declinului urmelor mnezice.O alt teorie, a interferenei, a fost elaborat de Melton i Irwin (1940).Aceasta critic teoria declinului urmelor mnezice i explic unele asupra altora.Astfel, interferena retroactiv este influena negativ exercitat de informaia nouachiziionat asupra celei nvate anterior.Interferena proactiv se produce atuncicnd informaia nvat anterior influeneaz negativ materialul nou memorat. n

7/29/2019 Uitarea Si Rolul Ei

2/3

activitatea de studiu trebuie evitate cu atenie ambele tipuri de interferen.O alt problem este aceea a rolului uitrii n viaa i activitatea omului.Acest rol poate avea aspecte pozitive i aspecte negative. Printre aspectelepozitivese menioneaz: se uit informaiile vechi, neeseniale, detaliile, cele care producdisconfort psihic; uitarea degajeaz dispozitivul memoriei de informaia inutil

i face loc unor noi informaii cu scop adaptativ; uitarea asigur echilibrulsistemului cognitiv prin eliminarea informaiilor care l pot tulbura; realizeazeliberarea psihicului de evenimentele dezagreabile sau de acelea care produc

suferin; face posibil selecia informaiilor necesare i eliminarea celor inutile;uitarea asigur, dupcum spunea Ebbinghaus, o economie de timp la nvare.Printre aspectele negative ale uitrii se nscriu: pierderea unor informaiiabsolut necesare pentru viaa i activitatea omului; perturbarea procesului deadaptare la solicitrile noi; obligaia de a rememora sau de a nva din nou unelemateriale; perturbarea activitii de orientare n timp i spaiu.

De ce uitam?

Uitarea este un fenomen natural, normal si, mai ales, relativ necesar. Aceasta intervine ca o

supapa care lasa sa se evapore ceea ce nu mai corespunde noilor imprejurari si solicitari in care

te afli. Este un fenomen natural de protectie a psihicului, pentru a nu supraincarca memoria si a

face loc altor elemente de actualitate, care fac parte din sfera interesului.

In raport cu memorarea, uitarea este un fenomen negativ. In schimb, in functie de necesitatile

practice, de solicitarile cotidiene, este un fenomen pozitiv, si aceasta deoarece uitarea treptata,

graduala a anumitor informatii contribuie la echilibrarea sistemului de adaptare al individului,

acordand acestuia un caracter suplu, dinamic, posibil de a se automisca fara a fi stanjenit de ceeace ar fi prea mult si, mai ales, de prisos.

Potrivit curbei clasice, uitarea este destul de mare, masiva chiar, imediat dupa invatare si, apoi,

din ce in ce mai lenta, aproape stagnanta. Mai intervin, de asemenea, si o serie de factori, cum ar

fi: volumul materialului, lungimea, semnificatia lui, particularitatile de varsta si individuale ale

persoanei, care fac insa ca aceasta curba sa ia forme diverse.

Uitarea are ritmuri diferite, fie in functie de particularitatile materialului, fie in functie de

trasaturile individuale. Materialele fara sens se uita mai repede decat cele cu sens. Copiii uita, de

regula, evenimente recent intamplate, dar le pot evoca bine dupa cateva zile sau saptamani.

Batranii uita evenimente recente, dar le pot evoca pe cele indepartate.

Pentru a combate uitarea, in primul rand, este bine sa cunosti cauzele ei, si anume: invatare

nerationala, stari de oboseala, surmenaj, imbolnaviri. In al doilea rand, trebuie sa tii cont de

faptul ca nu este necesar sa combati orice fel de uitare, ci doar pe aceea care iti impiedica

adaptarea corespunzatoare la solicitarile mediului.

Iata cateva recomandari de specialitate in acest sens:

1.Repeta cat mai mult, nu doar in vederea invatarii sau a unei anumite date scadente, ci si dupa

consumarea acestora, din timp in timp.

2.Evita instalarea inhibitiei de protectie, inainte sau dupa alte memorari, prin distantarea in timp

a materialelor de invatat, alternanta lor in sine, ca si tematica, dar si din punct de vedere al

7/29/2019 Uitarea Si Rolul Ei

3/3

volumului.

3.Este bine ca perioadele de invatare sa alterneze cu perioadele de odihna, deoarece odihna care

urmeaza dupa invatare poate ameliora rezultatele acesteia.

4.Evita pe cat posibil supra-invatarea (mai ales cea dusa la extrem), deoarece aceasta se asociaza

cu uitarea rapida a materialului.

5.Nu invata intr-un ritm prea rapid, deoarece ceea ce este repede invatat, este tot atat de repede

uitat. Mult mai recomandata este invatarea intr-un ritm mai lent, in acest caz si persistenta celor

invatate fiind mai mare.

6.Leaga cele asimilate de anumite trebuinte ale tale; acorda-le o anumita semnificatie.

7.Fereste-te sa desfasori in acelasi timp doua sau mai multe activitati, deoarece in felul acesta

vei evita si contaminarea acestora cu uitarea negativa.

8.Lasa materialul invatat sa se sedimenteze, pentru a fi mult mai eficienta in redare. Te inselidaca ai impresia ca vei putea raspunde la intrebari legate de ceea ce ai invatat imediat inainte.

9.Repetarea unui material trebuie sa se faca atunci cand uitarea nu a inceput inca si nu dupa ce a

fost uitat deja.

10.Este bine ca materialele dificile sa fie reimprospatate, readuse in memorie inainte de a

adormi, macar punctele esentiale, deoarece somnul ofera conditii favorabile pentru fixarea

rezultatelor memorarii.

Pentru ca tot suntem la capitolul uitare, nu uita ca esti propriul manager al memoriei tale si, in

acelasi timp, esti si gestionarul acesteia. Foloseste-te in procesul invatarii de recomandarile demai sus, plus unele specifice tie, si totul va fi bine.

UITAREProces negativ al memoriei constand din scoaterea din stoc a informatiei, pierderea amintirilorin urma stingerii legaturilor temporare sau a destructurarii sistemului de cunostinte acumulate,unele din ele ajungand sa fie izolate si sa nu poata fi recuperate pe cale asociativa.Uitarea poate fi integrala sau partiala, definitiva sau provizorie ca in cazul reminiscentei.Procesul uitarii se dezvolta treptat si poate fi reprezentat printr-o curba (Ebbinghaus). Seconsidera ca uitarea este cauzata de inhibitia retroactiva (de la noile la vechile cunostinte) sau

de inhibitia proactiva (de la cunostintele noi la cele mai vechi).Dupa Mac Geoch, o cauza a uitarii este interferenta reactiilor. J. J. Gibson arata ca prindiferentieri si generalizari se produc efecte de uitare.Daca sarcina de cunoastere interpolata poseda un grad mai mare de invatare sau este maiampla decat cele precedente ea contribuie la slabirea memoriei acesteia din urma ( L.Postman).Fenomenul uitarii este in genere util intrucat elimina informatiile care nu mai sunt necesare,creeaza noi disponibilitati. In unele cazuri uitarea este daunatoare si de aceea psihologia seocupa de prevenirea ei, recomandind reinvatari periodice, sistematizari ale cunostintelor siasigurarea unei motivatii epistemice eficiente.Freud a considerat ca uitarea este un efect al refularii, constand din indepartarea din constiintaa amintirilor neplacute si in dezacord cu exigentele morale.In genere, uitarea este favorizata de dezinteres.