LINDA CORNWALL

Umbre [i

luminiTraducerea [i adaptarea \n limba român` de

ILEANA DINU

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

– A[ vrea s` vorbesc cu Adam MacLean, repet` Lucy\nfuriat`. Ce vrei s` spui prin acest" s-ar putea s` nu fie aici?"{tiu c` este. Doar n-am str`b`tut cincizeci de mile prinblestemata asta de jungl` ca s` nu-l g`sesc! Se uit` nervoas` lamecanicul mic de statur`, care tocmai ap`ruse de sub LandRover. Omul \[i [terse alene mâinile de unsoare pe o cârp`slinoas`. Era tuciuriu [i probabil un tip dur [i necioplit, \[ispuse Lucy privindu-l. |i r`spunse cu un puternic accentcockney:

– E treaba guvernatorului pe cine vrea s` vad` [i pe cine nu.– {tii m`car cu cine stai de vorb`? persever` Lucy, care se

\nfuria [i mai mult cu fiecare clip` care trecea.– Doar nu e[ti Robinson Crusoe, cucoan`! i-o retez` omul,

neimpresionat de englezoaica din fa]a lui.

giannijollys

Al]i doi izbucnir` \n râs.

Lucy v`zu cum din jungl` mai apar al]i doi b`rba]i. Erau to]i

\nal]i [i tuciurii, privind-o de parc` nu v`zuser` de mult o

femeie.

Ce \ncurc`tur`! Totul \i merga pe dos. |i era foarte cald, se

sim]ea epuizat`, iar acest individ din fa]a ei o lua \n derâdere.

Dar poate c` [i ar`tau ciudat; ea era blond`, \nalt`, cu p`rul

lung l`sat pe umeri, el un amerindian \nalt [i brunet, f`r`

\mbr`c`minte, cu excep]ia unor buc`]i sumare de pânz` [i a

suportului de piele \n care-[i ]inea cu]itul. Omul nu \n]elegea

nimic din discu]ie, dar [tia c` Lucy este disperat`. Duse mâna

la cu]it, dar apoi când ea \l atinse u[or pe bra] [i \ncerc` s`-i

zâmbeasc`, el \n]elese.

– Nu vreau decât s` vorbesc cu Adam MacLean. Lucy abia

mai putea vorbi. Avusese o c`l`torie lung` [i plin` de primejdii

[i r`suflase u[urat` când ajunsese \n tab`ra inamicului.

– Eu sunt MacLean.

Vorbele rostite de b`rbatul aflat \n spatele ei vibrar` atât de

puternic, \ncât se \ntoarse speriat`. A]i vrut s` m` vede]i?

continu` el calm, dar ceva din vocea lui pe Lucy o f`cu s` se

\nfioare.

Erau nebuni cu to]ii, iar aceast` creatur` era cea mai rea

dintre ei. Oare nu realizau ce eforturi f`cuse s` ajung` aici? Dar

b`rbatul o privea de parc` ar fi venit direct cu trenul de la

Londra pân` aici.

6 LINDA CORNWALL

– Sigur c` am vrut, tocmai asta \ncercam s`-l fac pe acest

individ s` \n]eleag`.

Cu toate acestea, b`rbatul p`rea la fel de pu]in impresionat

de eforturile ei. Avea un chip dur, puternic, bronzat, chipul

unui om r`u. Lucy avu un nod \n stomac. De ce sim]i dintr-o

dat` c`-i este team` de el?

B`rbatul o conduse spre un fel de cort din pânz`. Nu era un

cort \n adev`ratul sens al cuvântului, ci mai mult o \ncercare de

a ob]ine un mic ad`post de soare. |i indic` un scaun [i

comand` ceai.

O, un ceai, se gândi Lucy cu bucurie. Ce binecuvântare!

Apoi \[i aminti de Sam.

– Oferim tot confortul oaspe]ilor no[tri, \i spuse.

Confortul? Ei, oricum era mai bine decât s` fi r`mas \n

soare. Se pr`bu[i \n scaunul oferit, \[i scoase p`l`ria de soare,

[tergându-[i fruntea ud` cu dosul palmei. MacLean se a[ez` [i

el, \ntinzându-[i picioarele. Mai \ncolo, pe o m`su]`, se afla o

ma[in` veche de scris, un aparat de radio mare, câteva h`r]i [i

ni[te c`r]i.

Se vedea c` acesta era biroul lui; de aici \[i conducea

opera]iunile. Lucy se \ntreb` câ]i oameni munceau \n echipa

lui [i cât de departe \[i impuseser` a[a– zisa lor civiliza]ie,

asupra acelor oameni nevinova]i [i neproteja]i.

Sosi [i ceaiul tare [i fierbinte, servit \n c`ni de cositor [i avu

timp s`-l bea \n lini[te. Se folosi de acest timp pentru a se gândi

UMBRE {I LUMINI 7

la ce trebuia s`-i spun`. Cine era acest Adam MacLean? De ce

alesese s` conduc` aceast` expedi]ie \n jungl`? {i de ce fusese

organizat` acum [i nu anul urm`tor? Lucrurile nu se deruleaz`

cu repeziciune \n Brazilia; exist` \ntotdeauna posibilitatea

amân`rii lucrurilor pentru alt` zi. A[adar, de ce se gr`bise? Lucy

era suspicioas`. Ce avusese de câ[tigat Adam MacLean venind

mai devreme? |l urm`ri cum scoate un dosar din cutie [i \ncepe

s`-[i sorteze actele. Purta pantaloni largi de bumbac [i o

c`ma[` decolorat`, cu mul]i nasturi, care-i d`dea un aer

aproape milit`resc. Man[etele \i erau ridicate pân` la coate,

l`sând s` se vad` pielea bronzat` a bra]elor. Ar`ta ca [i cum o

mie de sori \[i radiau puterea prin trupul lui musculos. Dar

Lucy mai observ` ceva. Acele luni f`r` num`r de primejdie [i de

frustrare, \i arseser` sufletul. Ochii lui negri-cenu[ii o priveau

amenin]`tor, iar chipul lui puternic era marcat de asprime, de

cruzime.

Era aceasta capacitatea lui de a face fa]` primejdiei, sau chiar

el reprezenta primejdia? V`zu o cicatrice mic` pe obrazul lui

stâng. Se \ntreb` cum se \ntâmplase.

De[i con[tient c` era studiat, pe el nu-l deranja. St`tea

aproape relaxat dând paginile cu mi[c`ri ferme, iar ochii lui

negri treceau peste pagini cu agerime. Poate tocmai asta o

speriase pe Lucy; se a[teptase la un tip dur, un tip de pionier,

deschiz`tor de drumuri, [i g`sise un tip puternic, t`cut,

arogant, cu \ncredere de sine.

8 LINDA CORNWALL

B`rbatul ridic` brusc privirea, realizând c` fusese examinat

\n tot acest timp. Lucy l`s` ochii \n jos, confuz`. Dumnezeule,

ce era cu ea?

MacLean o privi scurt, se examinar` reciproc, apoi el \[i

\n`bu[i un zâmbet. O g`sea amuzant`.

Las`-l s` se amuze, \[i spuse Lucy; o s` vad` curând c` s-a

\n[elat.

– Cred c` este momentul s` ne apuc`m de treab`, domnule

MacLean. Sunt foarte ocupat`, spuse ea [i cred c` este mai

bine s`-]i spun mai repede cine sunt [i pentru ce am venit aici

[i abia atunci po]i \ncepe s`-]i faci planuri.

El o privi ciudat; p`rea c-o examineaz` [i c` \nmagazineaz`

mai multe informa]ii \n mintea sa, ca un computer. Avea p`rul

negru, cu bucle la tâmple. Când \[i mi[ca mâna, soarele f`cea

s`-i str`luceasc` ceasul de aur de la mân`. Lucy se \ntreb` de ce

remarca toate acestea. Oare pentru c` avea ciudata senza]ie

c`-l mai v`zuse undeva pe acest MacLean?

|l observ` cum scoate o pagin` din dosar, apoi se \ntoarce

cu fa]a spre ea. Nu ardea de curiozitate? Nu voia s` [tie ce voise

s` spun` prin schimbarea planurilor?

Cu un calm enervant, omul se rezem` de sp`tarul scaunului

[i puse picior peste picior. Când \ncepu s` citeasc` de pe acea

pagin` scoas` din dosar, Lucy continua s`-l priveasc` intrigat`.

– Lucy Blake, \ncepu el cu o voce bine modulat`, de parc`

ar fi citit o list` de cump`r`turi. Studii postuniversitare,

UMBRE {I LUMINI 9

continu` el f`r` s` se gr`beasc`, \n prezent asupra tribului

Tukama, la dou`sute [i cincizeci de mile nord – vest de parcul

Kantara National. Se afl` aici de trei luni, calcul` el de la data

sosirii ei. Singura femeie alb` din zon`, nec`s`torit`, dou`zeci

[i unu de ani...

– Dou`zeci [i doi! exclam` Lucy.

El o privi pe deasupra paginii.

– A, tocmai ai avut o petrecere de aniversare, zise el \ncet [i

avu chiar puterea de a lua un creion [i a face acea modificare.

Lucy \ncerc` s` nu ro[easc`.

– Toate aceste informa]ii puteau fi solicitate Institutului din

Brazilia. Am venit aici cu aprobare oficial`, \i reaminti ea. Astfel

voi ajunge mai repede la scopul acestei vizite– vreau s` fie

foarte clar...

El puse pagina pe mas` [i-[i vâr\ un deget \n centura de

piele.

– Nu cred c` vizita ta este vreun mister. Presupun c-ai venit

aici ca s` \ncerci s` m` opre[ti s` excavez pentru drumul cel

nou. Ridic` o sprâncean`, dar nu punea chiar o \ntrebare.

– V`d c` ne \n]elegem foarte bine, zise Lucy, zâmbindu-i.

Nici nu po]i \n]elege ce pagube produci, domnule MacLean.

Ace[ti indieni nu sunt preg`ti]i pentru acest fel de civiliza]ie.

Triburile au disp`rut deja datorit` corup]iei [i bolilor. Mi s-a

spus c` traseul pe care-l pl`nuie[ti, traverseaz` direct prin

teritoriul Tukamas. Au nevoie de spa]iu, nu vezi? Dac` masa ar

10 LINDA CORNWALL

fi fost mai aproape, ar fi f`cut semne cu degetul pe ea. Ei sunt

vân`tori. Nu-i po]i for]a s` se limiteze la cre[terea animalelor

[i la cultivarea legumelor de tot felul. Ace[ti oameni sunt la

prima genera]ie de vân`tori. Nu sunt preg`ti]i s` fac` fa]`

civiliza]iei moderne, indiferent ce \nseamn` asta, ad`ug` ea cu

am`r`ciune.

– Sunt de acord. Vocea lui era mai puternic`, mai autoritar`

acum. Din nefericire, miss Blake, tr`im \ntr-o lume rea. Nu po]i

lua \ntotdeauna decizii bune \ntr-o astfel de lume. Exist` mai

multe aspecte ale acestei probleme, mai mul]i oameni

implica]i, decât acest num`r redus de amerindieni.

– Aceast` atitudine duce la decimarea grupurilor

minoritare.... Lucy ar fi putut s`-i vorbeasc` ore \ntregi pe

aceast` tem`. Aceste grupuri minoritare ne pot \nv`]a cum s`

supravie]uim... c`ci am cam uitat... undeva, de-a lungul

evolu]iei noastre am uitat s` ne mai gândim la calitatea vie]ii.

– Da, da, da, o \ntrerupse el, reducând-o la t`cere. Totul

este adev`rat [i este chiar o povestire interesant`, dar nu am

timp s` filosofez. Dup` cum am spus, ducem o via]` dur`. El se

ridic` [i desf`cu una din h`r]i.

Dup` informa]iile pe care le am, continu` el, n-ar trebui s`

mai existe indieni pe traseul nostru. Mi s-a spus c` te-ai

implicat \n mutarea lor din aceste locuri. Se pare c` li s-a

repartizat teren \n parcul Kantara. B`nuiesc c` acesta a fost

scopul vizitei tale \n sat.

UMBRE {I LUMINI 11

Acest b`rbat [tia prea multe despre ea [i asta nu-i era pe

plac. Unde \l mai v`zuse \nainte?

– Nici nu [tii despre ce vorbe[ti, domnule, \ncepu ea sigur`

pe sine. Crezi c` pot schimba \n trei luni ceea ce se petrece de

mii de ani aici?

– Miss Blake, exagerezi, \i spuse el arogant. Indienii Tukama

au fost \nregistra]i prima oar` cu treizeci de ani \n urm`. |n

ultimii dou`zeci de ani au fost asista]i medical. Nu cred c`

a[teapt` cineva r`spunsuri \n aceast` chestiune [i nu ]i s-ar fi

permis s` r`mâi acolo la ei, dar n-ar fi fost considera]i adapta]i

[i oameni de \ncredere. N-ar trebui s` te afli aici, miss Blake,

irosind timpul meu [i al dumitale– mai bine \ntoarce-te la ei [i

preg`te[te-i pentru drumul care-i a[teapt`.

Lucy \l privi indignat`.

– M` \ntreb unde vei ajunge, domnule. Spune-mi! De câte

ori o s`-i mai mu]i? Li s-a luat p`mântul de fiecare dat`, tot mai

mul]i indieni au fost \nghesui]i \ntr-o.... s`-i zicem rezerva]ie,

pân` când [i aceea va disp`rea pentru c` este nevoie de noi

drumuri, de noi tehnologii. Nu m` \ntorc \n sat, domnule

MacLean, [i nici nu-i voi preg`ti pentru alt` c`l`torie, pentru c`

n-o vor face. {i nu va exista nici un drum nou. M` \n]elegi?

strig` ea. Pentru c` voi g`si cumva o cale de a opri acest drum

pe care-l construie[ti!

El \mp`turi harta [i oft`.

– |]i irose[ti timpul, miss Blake, asta faci.

12 LINDA CORNWALL

Chipul i se crispase [i ad`ug`: drumul se construie[te. M`

\n]elegi? N-a fost prea u[or [i poate va fi [i mai greu acum. Dar

nu voi l`sa o fat` cu ochi alba[tri s`-mi stea \n cale.

Lucy \l privi uimit`, furioas` [i pentru prima oar` nu [tiu ce

ar fi trebuit s` fac`.

El o privea, o siluet` puternic` pe fondul unui soare ro[u.

P`rea greu de urnit; atât ca trup cât [i ca minte. Cum s`-l dea

jos de pe pedestalul s`u?

Lucy \ncepu s` tremure de indignare, de frustrare, din cauza

acelor lucruri pe care ar fi trebuit s` i le spun`, dar el se

mul]umi s-o urm`reasc` rece, impasibil. Apoi, privirea lui

cobor\ asupra trupului ei zvelt, dar bine f`cut, observându-i

blugii vechi [i tricoul decolorat de soare, pe care scria Pepsi.

Buclele ei blonde s`ltau la fiecare mi[care; era agitat`, furioas`,

dar lui, lucrul acesta p`rea s`-i fac` pl`cere.

– Ce face o fat` frumoas` ca tine \n locurile astea? Apoi \i

zâmbi cu un zâmbet de b`rbat experimentat.

– Nu spui nimic original, nu po]i g`si ceva mai bun? Lucy \[i

puse din nou p`l`ria de soare [i vru s` treac` pe lâng` el. Dar

el o prinse de bra] [i o trase foarte aproape de el, speriind-o.

– Sigur c` m` pot gândi la foarte multe lucruri mai bune

decât `sta, o nec`ji el. O trase [i mai aproape. Ei ce zici?

Lucy reu[i s`-l loveasc` [i se eliber`. Dar el \ncepu s` râd`,

foarte amuzat.

– D`-mi p`l`ria! ceru ea, \ntinzându-[i mâna.

UMBRE {I LUMINI 13

|[i ridicase b`rbia sfid`tor, ochii \i str`luceau de mânie.

– Ce-ar fi s` m` rogi s` ]i-o dau?

– Dup` acest comportament nu vei ob]ine nici" te rog",

nici" mul]umesc" de la mine! {i spre uimirea ei, el \ndoi p`l`ria

de bumbac [i o vâr\ \n buzunar.

– Dac` te r`zgânde[ti, treci pe la mine \nainte de plecare,

ad`ug` el.

– Doar nu-]i imaginezi c-o s`-mi petrec noaptea aici, \n

tab`r`! Nu [tia cum, dar voia s` dispar` din acest loc, s` se afle

cât mai departe de Adam MacLean. Cu toate acestea, trebuia s`

r`mân`, s`-l fac` s` \n]eleag`, s` fac` apel la partea bun` a

sufletului acestui b`rbat, dac` acest tip blestemat avea a[a ceva.

– Ospitalitatea ta m` cople[e[te.

Adam MacLean o privi surprins.

Apoi, acea privire disp`ru, chipul lui redeveni cel al unui

b`rbat care controleaz` situa]ia. |nclin` din cap cu atâta

superioritate de parc` ar fi fost comandantul care d`dea liber

trupelor.

– Masa se serve[te la ora [apte. Du-te s`-l vezi pe Collison,

el \]i va spune unde s`-]i la[i lucrurile, \]i va ar`ta pe care parte

a râului po]i s` te speli.

Ea era gata s`-l \ntrebe unde se afla Collison, dar el p`ru

s`-i anticipeze \ntrebarea:

– Collison este cel pe care l-ai cunoscut deja, ad`ug` scurt,

revenind asupra hârtiilor.

14 LINDA CORNWALL

Lucy \l l`s` s` lucreze. N-o interesa Collison, dar unde era

Sam? Nu era acesta adev`ratul lui nume, dar pentru ea fusese

cel mai u[or de pronun]at. |[i duse mâna strea[in` la ochi.

Dac` st`tea \n soare f`r` p`l`rie putea face insola]ie, atât de

tare ardea soarele.

Adam MacLean o tratase foarte urât, dar la \ntoarcerea \n

Brazilia va rezolva aceast` problem`.

Auzi un grup de b`rba]i râzând \n spatele Land Roverului.

Se \ndrept` spre ei. Erau patru b`rba]i aduna]i \n jurul unui

echipament.

– |]i cau]i prietenul? Cel care i-a adresat \ntrebarea era

Collison.

Lucy \ncuviin]`.

– E jos la râu, are grij` de barca ta. N-a avut \ncredere \n noi.

Lucy nu-l \nvinui pe Sam, nici ea n-ar fi avut \ncredere \n

ace[ti indivizi.

Când b`rba]ii v`zur` c` Lucy nu se mi[c`, o \ntrebar`:

– Mai dori]i ceva?

– Da... MacLean a spus c`-mi ve]i ar`ta unde s` pun

hamacul, unde s` m` sp`l...se sim]ea ciudat c` trebuia s` le

cear` o favoare.

– A, da, dac` MacLean mi-a cerut s-o fac, \ncepu Collison,

f`cându-le cu ochiul celorlal]i....Poate ar fi bine s` \ncep prin

a-l anun]a pe buc`tar c` sunt dou` persoane \n plus la mas`,

continu` el pe ton de majordom.

UMBRE {I LUMINI 15

Lucy pufni \n râs, la fel [i ceilal]i. Atmosfera se detension`.

O \ntrebar` cum se nume[te, apoi o \ntrebar` de Sam. De

unde venea? De când umbla singur` prin jungl`?

– Nu sunt singur` \n jungl`, r`spunse ea, tribul are \n jur de

dou` sute de oameni.

Oamenii \[i spuser` fiecare numele, iar Collison \i ceru s`-i

spun` Jock.

– Jock? Sunte]i londonez?

El zâmbi, \ncuviin]ând. Apoi o conduse spre barc`, pentru

ca s`-[i ia lucrurile de acolo. Era un b`rbat cu pielea m`slinie

[i cu p`rul ondulat.

Nu se putea spune ce vârst` are. Cu toate acestea, intui c`

avea cu câ]iva ani mai mult decât ceilal]i. Poate era bine s` stea

mai mult \n preajma lui.

Sam pescuia [i când o z`ri pe Lucy \i zâmbi de la distan]`.

Era mai tân`r ca ea, avea \n jur de optsprezece ani.

Ea \i spuse c` vor r`mâne \n acest loc peste noapte.

Portugheza lui era cam la fel ca a ei, adic` destul de redus`, iar

ea \[i aminti ce-i spusese MacLean despre tribul Tukamas, care

fusese contactat de oamenii albi de atâ]ia ani. Omul care

organizase parcul Kantara; un brazilian, Felipe Ramirez, fusese

tân`r explorator când \i \ntâlnise pe p`rin]ii lui Sam. Felipe \l

\ndr`gise pe Sam, iar b`iatul se ducea mereu la acel spital unde

lupta cu epidemiile care se ]ineau lan], cu lipsa de fonduri [i de

substan]e medicale, pân` când acel doctor influent din Rio

16 LINDA CORNWALL

devenise elegantul dar obositul doctor pe care Lucy \l iubea

[i-l respecta.

Felipe \l \nv`]ase portugheza pe Sam [i tot Felipe alesese

tribul Tukama Indians când ea \i scrisese la \nceput, cerând o

posibilitate de a-[i continua studiile. Ce bun fusese cu ea! Cât

de mult o ajutase! De[i nici el nu se sim]ea bine pentru c`

suferise atacuri repetate de malarie, c`l`torise \mpreun` cu ea,

o prezentase \n sat [i r`m`sese acolo o lun` pân` când ajunsese

la concluzia c` ea s-a stabilit acolo cu adev`rat.

– Tot mai vrei s` r`mâi?

|l vedea [i acum \ntr-o barc` asem`n`toare cu aceasta,

]inând-o de mân`, dorind s` se asigure c` ea nu se va r`zgândi.

{i ea nu se r`zgândise, de[i se \ntreba adesea dac` acel

brazilian \n]elesese adev`ratul motiv pentru care se afla aici. Ce

caut` o fat` dr`gu]` ca tine \n v`g`una asta? o \ntrebase Adam

MacLean, iar ea continu` s` se uite cum Sam [i Jock desc`rcau

lucrurile din barc`. Este ciudat cum timpul cicatrizeaz` toate

r`nile! Numai noaptea mai ajungea s` se gândeasc` la John.

– Gata? auzi vocea lui Jock.

Ea avea doar acel mic rucsac [i-[i trecu cataramele peste

umeri. Oare luase cea mai bun` hot`râre \n leg`tur` cu John?

Nu mai avea timp s` se gândeasc`.

Adam Maclean ap`ru chiar atunci salutându-l pe Sam,

[tiind c` este fiul Marelui {ef.

Lucy era surprins`, dar nu l`s` s` se vad` asta.

UMBRE {I LUMINI 17

|l \ntreb` pe Jock unde se putea sp`la, iar el o conduse pe

o c`rare, care [erpuia printre copacii afla]i \n spatele cortului

lui MacLean.

– Râul ajunge aici, spuse el, surprinzând-o cu felul lui de a

vorbi. Nu intra prin mla[tina de acolo, cine [tie ce vei g`si pe

acolo. Dar \n afar` de asta, locul este destul de sigur. Omul \i

zâmbi. Ei bine, cu excep]ia grupului de acolo. M` duc s` m`

asigur c` nu vor veni \ncoace. Ea ar fi vrut s`-i strige:

– Asigur`-te c` nici MacLean nu se deplaseaz` spre acest loc!

Dar nu spuse asta. Sim]i c` Jock ar fi fost [ocat la ideea unui

comportament necivilizat din partea [efului lor. Necivilizat! Era

pu]in spus. Pe când \[i scoase hainele [i intr` \n ap`, se

surprinse c` se gândea tot la acel nesuferit Adam MacLean.

De ce se afla \n gândurile ei? De ce o deranjase felul lui de

a fi? Lucy se bucur` de apa rece delicioas`, [i-[i sp`l` p`rul.

Apoi veni mai aproape de mal, f`cu pluta o vreme, urm`rind

un roi de fluturi superbi, care dansa deasupra capului ei. Via]a

pulsa deasupra [i sub ea. |n jungla deas` ultimele f`pturi ale

zilei l`sau locul celor caracteristice nop]ii. Se gândi la crocodili

[i se crisp`. Poate c` st`tuse destul \n ap` [i \notând cu putere

spre ]`rm se urc` [i \ntinse mâna dup` prosop. |l scutur`

\nainte de a se \nf`[ura \n el.

Nu se mai gr`bea acum, [i realiz` c` fusese o prostie s` se

gândeasc` la crocodili. |[i g`si peria [i \ncepu s`-[i pieptene

p`rul lung.

18 LINDA CORNWALL

Fluturii zburaser` speria]i de un papagal care ap`ruse dintr-un copac. Frumoas` era natura... Lucy \[i \ng`dui câtevaclipe de visare. Parc` mai vedea \nc` acele superbe flori ro[ii,care se \mpleteau printre copaci. Liane lungi, numai bunepentru Tarzan, atârnau de undeva, de sus. De ce lumea nuputea s` tr`iasc` \n pace, de ce trebuia s` se schimbe totul?

Se uit` la ceva ce mi[ca lâng` piciorul ei. Erau furnici, oh,nu! Dar era deja târziu, veneau de peste tot [i \n]epau ca ni[teace ro[ii. Le ura. Se ridic` \n picioare, c`lcându-le disperat`,\ncercând s` le alunge. Fuseser` \n prosop! Arunc` prosopulde p`mânt [i \ncepu s` le loveasc` pe cele care i se urcaser` pecoapse.

– Ce se \ntâmpl` acolo? auzi vocea lui Adam MacLean, careap`ruse pe c`rare. Lucy aproape \[i pierduse cump`tul.Trebuia s` le opreasc` cumva, s` se dea jos de pe trupul ei! Iaracum ap`ruse [i Adam MacLean. O, nu!

El se apropie [i \nainte ca ea s`-l poat` opri, o prinse \nbra]e [i o arunc` \n râu. Dar mai apoi

Lucy realiz` c` fusese solu]ia salvatoare, sc`pase de furnici.– E mai bine acum?Se \ntunecase, iar el o privea lung [i râdea de ea.– Presupun c` te-ai amuzat teribil!– Nu chiar. |[i scoase c`ma[a [i i-o \ntinse.– Vino, nu po]i sta aici toat` noaptea. S` te duc undeva, s`

te po]i \mbr`ca.

UMBRE {I LUMINI 19

Capitolul 2

– Nu ies pân` nu pleci de aici, spuse Lucy hot`rât`. |i eragreu \ns` s`-[i ]in` umerii sub ap`, f`r` s` ating` fundulacesteia cu picioarele.

– Te rog s` ie[i mai repede. Dac` plec, iau [i c`ma[a cumine. Las` prostiile, am obosit de astfel de figuri.

Ea lovi apa cu piciorul p`rându-i-se c` a sim]it ceva pefundul apei.

– Nu conteaz`, am hainele acolo.– Sunt pline de furnici, [i \n rucsac ]i-au intrat. Cum le-ai

l`sat pe p`mânt?– Nu le-am l`sat acolo, dar cred c-au c`zut de unde le-am

ag`]at. Po]i s` la[i c`ma[a undeva, acolo pe o creang`.– Am f`cut asta. El \i vorbi cu r`bdare exagerat`, dar ea

putea s` jure c` pe buze \i flutura un zâmbet mali]ios.

– Ai putea m`car s` te \ntorci cu spatele.

Vocea \i tremura, dar reu[i s` se controleze. Era cel mai

enervant b`rbat pe care-l cunoscuse vreodat`! Scrut` \n jur cu

privirea \n c`utarea unui loc pe unde s` scape, dar locul pe

unde intrase \n ap` era singurul care fusese cur`]at de liane [i

crengi.

– Poate c` nu vreau s` m` \ntorc cu spatele, continu` el

venind mai aproape de marginea apei, a[ezându-se pe vine,

pentru a o vedea mai bine, se gândi ea.

Numai dac` ar fi putut s`-l trag` \n ap`! S`-i cear` ajutor ca

s` ias`, apoi când se va apleca spre ea, s`-l trag` \n ap`. Asta

l-ar \nv`]a minte. Cum \ndr`znea s` râd` de ea?

Se apropie de mal.

– Este cam abrupt. Inima \ncepu s`-i bat` mai tare când \i

\ntinse mâna. El o prinse de mân` [i dup` ce-[i f`cu curaj ca s`

se ridice, trase. Dar el se a[tepta la asta. Era clar c` [tiuse ce i

se preg`tea [i dintr-o dat`, Lucy se trezi tras` afar`, ud`,

protestând, trezindu-se \n bra]ele lui puternice.

– Vr`jitoare mic`, voiai s` m` tragi \n ap`, nu?

MacLean o trase spre el, f`r` s`-i pese, f`r` s` se uite la ea,

f`r` s` realizeze c` era ud` [i-i l`sa urme pe pantaloni.

– D`-mi drumul! exclam` Lucy luptându-se s` scape, dar

asta p`ru s`-l incite [i mai mult. Se trezi strâns` la pieptul lui.

– Nu a[a \]i tratezi salvatorul, \i spuse el batjocoritor. Nu mi

se \ntâmpl` \n fiecare zi s` scot o nimf` din ap`. Mai apoi, el \[i

UMBRE {I LUMINI 21

rec`p`t` controlul, cu o voce ferm`. Nu-i era ru[ine, p`rea un

b`rbat obi[nuit cu femeile. Vino, fii cuminte [i d`-mi un s`rut.

Lucy ro[i de indignare [i sim]i c` genunchii \i cedeaz`. Dac`

i-ar fi dat drumul, ar fi c`zut la picioarele lui. Cât \l ura!

– N-am obiceiul de a s`ruta pe oricine! \l sfid` cu ultimele

puteri. Dar vorbele ei \[i f`cur` efectul. Maclean le primi ca pe

o lovitur` peste obraz.

R`zbunarea lui veni imediat, cu mult` eficien]`. O s`rut`

lung, brutal. Genunchii ei cedar`, inima \ncepu s`-i bat` cu

putere.

Deodat`, aproape o \mpinse de la pieptul s`u, dar v`zând c`

se \mpiedic` o prinse din nou. Era \ntuneric, dar trupul ei zvelt

era perfect vizibil, ca o imagine \mbietoare, plin` de curbe.

– Ce oare m-a f`cut s`-mi imaginez c` ]in o femeie \n bra]e?

exclam` el cu brutalitate. Ambalajul poate fi uneori \n[el`tor.

|n cele din urm`, \i arunc` bluza. Reac]ia ei \l luase prin

surprindere. Ea \[i imagin` c` Adam MacLean nu se confrunta

de multe ori cu astfel de reac]ii de respingere.

– Lumea nu \ncepe [i nici nu se termin` cu tine, MacLean.

Acum era \mbr`cat`, dar nu apucase s`-[i \ncheie nasturii, din

cauza degetelor care-i tremurau. Poate c` n-am v`zut un b`rbat

alb de trei luni, dar am v`zut multe animale s`lbatice. {i asta

e[ti, cunosc acest gen.

– {i nu va trece mult pân` m` vei cunoa[te mai bine, \]i

promit, o avertiz` el [i p`rea atât de mare, de puternic, de

22 LINDA CORNWALL

dinamic, \ncât Lucy sim]i c` va le[ina. Inima \i b`tea puternic,

dar nu trebuia s`-i arate c` se teme de el, nici c` se va l`sa

impresionat`, de[i \ncepuse s` se team`.

Cu toate acestea, auzir` pa[i care veneau dinspre c`rare.

Nimic nu se mi[ca sub picioarele lor, nici m`car frunzele

uscate. Vegeta]ia deas` n-ar fi permis cuiva s` se apropie

neauzit.

Adam MacLean realiz` primul c` se apropia cineva [i se

\ntoarser` amândoi, con[tien]i de o prezen]` str`in`. Era Sam,

greu de distins \n \ntuneric.

Lucy lipsise cam mult din tab`r` [i era \ngrijorat, dar când \i

v`zu pe cei doi se opri brusc; observ` din]ii lui albi \n \ntuneric,

ca pe o pat` de lumin`. Sam \i pusese mereu \ntreb`ri despre"

omul ei". Acum, va crede c-a aflat adev`rul. Satisf`cut de ce

aflase, b`iatul indian disp`ru \n p`dure ca o n`luc`.

Lucy se uit` pe c`rarea acum goal`, apoi \[i ridic` privirea

spre Adam MacLean [i poate pentru un minut se privir`. Nu-[i

vorbir`, nu se mi[car`; era ca [i cum el \ncerca s` afle ce simte.

Dar apoi, vraja se rupse [i amândoi realizar` cu groaz` ce se

\ntâmpla.

Ce naiba f`cea femeia asta aici?

Era destul de sumar \mbr`cat`, iar cu câteva clipe \n urm`

fusese goal`. |n fa]a unui b`rbat pe care nu-l cuno[tea, un

str`in.

Lucy nu fu singura care-[i veni \n fire.

UMBRE {I LUMINI 23

Adam MacLean o d`du la o parte [i-i spuse s` se \mbrace

decent. Astfel, ea \ncerc` s` \ncheie nasturii c`m`[ii lui, \n timp

ce el se \ntoarse cu spatele, adunându-i hainele.

– Ar fi bine s` te \ntorci la cort, \i spuse rostind cuvintele

foarte clar. A[teapt` acolo ca s` sortez lucrurile astea la lumin`.

Du-te, repet`. Ar fi mai bine s` folose[ti o crem` \mpotriva

\n]ep`turilor de furnic`.

Lucy nici nu [tiu cum ajunse \napoi la cortul lui.

Aici fuseser` aruncate toate lucrurile la \ntâmplare [i cineva

atârnase o lamp` \ntr-un col]. O molie , destul de mic` fa]` de

cele care cre[teau prin aceste locuri, se apropie de lumin`.

Lucy avea un sentiment foarte ciudat. Ce-i f`cuse acest b`rbat ?

Ce se \ntâmplase, de fapt?

Reu[i s`-[i revin` nu f`r` oarecare efort din cauza durerilor

provocate de \n]ep`turile furnicilor, care-i l`saser` semne urâte

[i ro[ii pe picioare. Cum s` le ung` cu crem`? Setul ei de prim–

ajutor se afla \n rucsac, iar acesta se g`sea la Maclean.

|l auzi trecând pe lâng` cort, dar f`r` a se opri; era clar c`

nici nu se gândea s`-i \napoieze lucrurile. Se uit` \n jur, dar nu

v`zu nimic \n afar` de c`r]i, h`r]i [i un aparat de radio. Oare era

bine s` cear` ajutor prin radio? S` strige c-a fost r`pit`? Asta ar

provoca multe neajunsuri admirabilei lui expedi]ii.

Cum putea s`-l opreasc`? Acest b`rbat trebuie s` fi avut [i

ni[te puncte slabe. Cui \i putea cere ajutorul? Era oare posibil

s` ia leg`tura cu Felipe, aflat la o conferin]` la San Marcos?

24 LINDA CORNWALL

|l auzi \ntorcându-se [i se dep`rt` de sta]ia radio, ca s` nu-i

trezeasc` suspiciuni. El ridic` pânza cortului [i intr`.

– }i-am adus hainele. |i arunc` blugii [i o bluz` curat` pe un

scaun. Iar aici ai crem` pentru \n]ep`turile de furnic`.

– Voi folosi propria mea crem`, dac` nu te superi, \i spuse

calm.

– Folose[te-o pe asta [i nu mai comenta!

Ea deschise gura s` protesteze, dar el o opri:

– Acum ]i se cur`]` restul echipamentului de acele furnici.

Ne-ai provocat destule probleme pentru seara asta.

Cina se va servi \n zece minute, a[a c` s` fii gata când m`

\ntorc.

– N-am nevoie de blestemata ta de cin`! ripost` Lucy,

cuvinte proste[ti, dar singurele care-i veniser` \n minte.

El se \ntoarse brusc:

– Nu voi tolera nici un fel de....

– Nesupunere?

– Gesturi infantile, a[ fi vrut s` spun. Apoi \i lu` din mân`

tubul de crem` [i-i spuse: ai de gând s`-l folose[ti sau o voi face

eu pentru tine?

Teama o ajut` s` se calmeze. Nu se \ndoia c` ar pune \n

practic` ceea ce spusese.

– O fac eu, murmur` dezn`d`jduit`.

– Ai mai fost mu[cat` [i din alt` parte, sau doar de picioare?

o \ntreb`.

UMBRE {I LUMINI 25

– Oriunde a[ fi fost mu[cat`, pot aplica singur` crema,

r`spunse ea repede luându-i tubul din mân` pentru ca el s` nu

se r`zgândeasc`.

Adam se \ncrunt` [i privindu-l, Lucy observ` acel halo ciudat

pe care \l f`cea lumina l`mpii din p`rul s`u.

– F` ce dore[ti, numai f`-o.

I-a fost cam greu. Fusese serios \n]epat` de acele mici

viet`]i, [i asta din vina ei. Trebuia s` fie atent` s` nu se scarpine

ca s` nu-i lase urme urâte dup` ce se vor cicatriza. Pe când se

afla \n mijlocul opera]iunii de ungere cu pomad`, Adam se

\ntoarse. Lucy l`s` jos c`ma[a, dar el nu intr`, ci doar \i aduse

restul lucrurilor [i plec`. Ea se \mbr`c` rapid, \n]ep`turile \nc`

nu-i produceau mânc`rimi [i \ncepu s` scotoceasc` prin rucsac

dup` parfum [i perie. Nu avea rost s` se machieze \n jungl` dar

\i pl`cea s` miroas` frumos. Parfumul \i ridica moralul

\ntotdeauna.

Apoi \ncepu s`-[i perie p`rul cu gesturi lente. I-ar fi pl`cut

s` m`nânce ceva [i se sim]ea un miros apetisant \n aer. |ncepu

s` viseze la mâncare, la o \nghe]at`...

-Suntem gata. Adam MacLean intr` din nou, iar Lucy l`s`

peria jos uimit`. Au \ntâmpinat destule probleme, zise el pe un

ton calm, a[a c` nu mai tolerez nicio figur` de a ta. Ai \n]eles?

Apoi se d`du un pas \napoi, ridic` copertina cortului [i-i f`cu

semn s` ias`: dup` tine, miss Blake.

Lucy era luat` prin surprindere. Atâta gra]ie, atâta elegan]`.

26 LINDA CORNWALL

Maniere alese, la care nu s-ar fi a[teptat de la el.

De[i \n cort lumina fusese destul de slab`, ie[ind afar` Lucy

fu orbit` de \ntunericul de nep`truns al junglei.

– Unde este Sam? \ntreb` suspicioas`, când Adam MacLean

o lu` de bra] [i o conduse spre mas`.

– N-a vrut s` ia masa cu noi. Vocea lui profund` pluti o clip`

deasupra ei, iar atingerea lui deasupra cotului o f`cu s` simt`

cum tot trupul \i revine la via]`.

Ea f`cu un pas lateral [i se \ndrept` spre foc. Adam Maclean

avusese dreptate, Sam st`tea ghemuit lâng` foc, pr`jind pe[tele

pe care-l prinsese.

Satisf`cut`, Lucy se duse s` ia masa cu restul echipei lui

MacLean, sim]indu-se lini[tit`.

{i v`zu c` le produsese multe probleme. Proptiser` ni[te

butoaie de ulei pentru a face o mas` mai mare din ele. Peste ea

a[ezaser` un material vechi de para[ut`. Mai era acolo un vas

cu flori ro[ii pe care le v`zuse crescând pe lâng` râu. B`rba]ii

se b`rbieriser`.

Chiar [i Adam MacLean. Sim]ise un vag miros de aftershave

când el intrase \n cort. |[i schimbase hainele; purta pantaloni

cenu[ii [i o c`ma[` de culoarea porumbelului. Ea era

con[tient` c` purta blugii cei vechi [i c`ma[a de fiecare zi. Dar

ea nu avea resursele lui MacLean, nici for]a de munc`, sau

echipamentul pentru a-[i c`ra destule lucruri.

El \i trase scaunul, o ajut` s` se a[eze la un cap`t al mesei.

UMBRE {I LUMINI 27

Se a[ezar` cu to]ii. Doar Jock ap`ru din locul \n care se

preg`tea mâncarea, \n spatele unui camion.

– Acesta este primul fel, o inform` el a[ezându-i \n fa]` o

farfurie cu pui pr`jit.

O mâncare extravagant` \n contextul unei astfel de expedi]ii

ar fi [ocat-o, dar Lucy \[i l`s` deoparte toate bunele inten]ii [i

mânc` totul cu acela[i entuziasm ca [i ceilal]i. Exista [i vin,

pu]in cam cald, dar asta nu mai conta. Nici nu se mai sim]i

complexat` \n blugii cei vechi [i dup` câteva minute discuta

dezinvolt cu cei de la mas`. Numai pe Adam MacLean \l evita.

Doar el r`m`sese sobru, distan]at de to]i ceilal]i. Nici nu li se

al`tur` \n amuzament. La sfâr[itul primului fel, Lucyei nici

nu-i mai p`sa de el.

Doi din ei erau cercet`tori care-i spuser` c` se aflau \n

tab`r` pentru unele experimente, ceea ce alc`tuia un fel de

leg`tur` cu grupul care plecase \naintea lor, cu cincizeci de

mile.

Pe când Jock degaja masa, Lucy se \ntreb` de ce Adam

MacLean se mai afla \nc` la mas`. |l privi. St`tea \n capul mesei.

De ce oare avea sentimentul c` nu este integrat \n acest mediu?

Când auzise la \nceput de expedi]ia lui de la Kantara Park, i se

spusese c` el este conduc`torul.

Iar un [ef de expedi]ie nu se comporta ca el, s` stea degajat

la mas` f`r` s` intervin`, f`r` s` organizeze. De obicei, ei nu au

o existen]` prea u[oar`.

28 LINDA CORNWALL

Lucy nu avu timp s` se gândeasc` la asta. Jock aduse un

teanc de farfurii , un cu]it imens [i le puse \n fa]a ei. Urma

servirea celui de al doilea fel [i se p`rea c` to]i a[teptau ca ea

s` joace rolul"mamei".

Nu era posibil! Lucy se gândi c` avea halucina]ii, probabil.

Poate acele \n]ep`turi de furnici \i otr`viser` sângele...

Era o pr`jitur` imens`. O pr`jitur` de ciocolat`. Lucy

deschise ochii mari, iar cei din jur pufnir` \n râs. Chiar [i Adam

MacLean.

– Nu-mi vine s` cred! Cum a]i [tiut c`-mi doresc o pr`jitur`

cu ciocolat`? Nu avea]i cum s-o face]i aici...aproape c` se temea

s-o taie cu acel cu]it imens, de team` s` nu dispar`.

– Este o livrare special`, spuse Jock, privindu-l pe Adam

MacLean. Am vrut s` te sim]i bine aici, \n mijlocul junglei,

departe de cas`. Probabil c` mai ai mult de stat aici, ad`ug` el

râzând, iar ceilal]i \l aprobar`.

Lucy reu[i s` taie pr`jitura \n opt p`r]i [i \n timp ce o f`cu

Adam MacLean vorbi pentru prima oar`.

– Am adus-o cu mine, \i explic` el, al`turi de piesele de

schimb [i celelalte articole obi[nuite de hran`.

– Cum a fost acel pui? \l \ntreb` ea repede. Nu mi s-a p`rut

un articol obi[nuit.

Se f`cu t`cere dintr-o dat`.

Cu toate acestea, noaptea era plin` de via]`, se auzeau tot

felul de zgomote din jungl`.

UMBRE {I LUMINI 29

– Acel pui a fost pentru ziua unui coleg, de s`pt`mâna

viitoare.

De fapt, expresia fe]ei lui spunea: nu mai comenta. Se

cobor\ un fel de tensiune \ntre ei [i chiar [i jungla p`ru pe

moment s`-[i ]in` r`suflarea. Apoi discu]ia re\ncepu, se turn` [i

restul de vin. Lucy se mir` dac` fusese tot pentru acea

aniversare. A cui era ziua de na[tere? Se decise s` nu pun`

\ntreb`ri, temându-se c` putea fi chiar ziua lui Adam MacLean.

Mai r`m`sese o singur` felie de pr`jitur`, pe care ea o puse

\ntr-un [erve]el de hârtie [i se duse la râu s`-l caute pe Sam.

{tia c` lui \i plac mult dulciurile [i desigur el accept` pr`jitura

cu un zâmbet satisf`cut. |[i montase hamacul lâng` râu; Lucy se

gândi c` nu voia s` scape barca din ochi. N-ar fi surprins-o s`

afle c` st`tuse treaz toat` noaptea.

O \ntreb` cât vor r`mâne \n aceast` tab`r`.

– Nu [tiu, r`spunse ea. Va trebui s`-l \ntreb pe senhor

MacLean, \i spuse cu portugheza ei limitat`.

Sam \ncepu s` râd`, apoi r`spunse cu o glum` \n dialectul

s`u. Lucy nu-l \n]elese, a[a c` el se folosi de degetele mâinii

pentru a mima un stomac mare, indicând foarte clar c` se

a[tepta ca ea \n curând s` r`mân` \ns`rcinat`.

Lucy \ncerc` s` nu arate c` era [ocat`. Ar fi fost fatal pentru

ea, iar tân`rul ar fi continuat cu gluma asta luni de zile. Astfel

c` reu[i s`-i transmit` un" poate da, poate nu" [i mul]umi

cerului c` nu se afla nimeni prin preajm` s-o aud`. Puse o

30 LINDA CORNWALL

mân` prieteneasc` pe um`rul lui Sam. Ce bine era s` fii un om

direct, care s` poat` spune ce gânde[te!

Asta era o dovad` \n plus c` indienii brazilieni duceau o

via]` simpl`. Pân` \n secolul dou`zeci intraser` mul]i \n via]a

lor. Mai aveau destule de pierdut pe lâng` ceea ce pierduser`

deja. Pojarul [i alte epidemii [terseser` de pe fa]a p`mântului

foarte multe triburi. {i a[a va continua, dac` nu se f`cea ceva \n

acest sens. Un parc na]ional nu era r`spunsul pentru toate

problemele lor. Progresul trebuia oprit undeva cumva [i le

trebuia un timp mai lung pentru adaptare.

Se auzi o mi[care \n spatele lor [i se \ntoarser` amândoi la

timp ca s`-l vad` pe Adam MacLean. Fumul de la ]igara lui se

sim]ea [i mai puternic din cauza umidit`]ii aerului. Oare de cât

timp de afla aici? |i auzise vorbind? |n]elesese gestul foarte

evident f`cut de Sam?

El se apropie [i-[i scoase ]igara din gur`.

– A[ vrea s`-]i vorbesc, \i spuse, iar ea \n]elese din tonul lui

hot`rât c` nu va face niciun compromis.

– {i eu vreau s`-]i vorbesc, r`spunse Lucy ridicându-se \n

picioare, dorindu-i lui Sam noapte bun`. Apoi \l urm` pe Adam

MacLean de-a lungul râului, unde fusese legat` barca expedi]iei

lor.

Era o ambarca]iune lung`, cu o cabin` mic` \n fa]`.

Adam s`ri \n barc`, [i dup` ce barca nu se mai cl`tin` \i

\ntinse [i ei mâna.

UMBRE {I LUMINI 31

– Este singurul loc unde putem discuta lini[ti]i, \i spuse el

impacientat când v`zu c` ezit`. S` fii sigur` c` n-o s` te pot

omor\, suntem prea aproape de prietenul t`u.

Lucy se l`s` urcat` pe barc`. Contactul cu trupul lui

puternic o f`cu s` ame]easc` pentru o clip`. Sau poate era din

cauza vinului?

– Fii atent` s` nu te arzi de la ]igar`, \i spuse Adam, care se

duse \n cabin` s` aduc` o lamp`.

Focul f`cut de Sam se vedea de pe barc` [i dintr-o dat` totul

deveni culoare [i confuzie, contraste ciudate amestecate cu

emo]iile ei. Jungla p`rea c-o apas` din toate p`r]ile, iar ceva

lung se strecur` ca un [arpe pe râul care curgea repede. Sim]i

dintr-o dat` c`-i este foarte cald, c` transpirase [i c` inima \i

b`tea prea repede. Ce se \ntâmplase? De ce se sim]ea atât de

ciudat numai pentru c` Adam Maclean o atinsese?

El ie[i din cabin` ]inând lampa sus, deasupra capului.

Lucy reu[i s`-[i recapete controlul, de[i trebui s` clipeasc`

des din cauza luminii. Lumin` [i \ntuneric, frumuse]e [i

primejdie. Jungla era un amestec de contraste, \i era greu s`

treac` de la unul la altul.

Adam fix` lampa pe un cârlig, apoi se rezem` de punte [i

puse un picior pe cutia motorului.

Lucy \l urm`ri cum trage \ncet, cu nesa], din ]igar`.

El era con[tient c` Lucy \l cerceta atent; scotea nep`s`tor

rotocoale de fum. Lucy observ` c` nu avea pic de gr`sime \n

32 LINDA CORNWALL

talie, c` avea pântecul dur [i plat, c` umerii \i erau foarte largi

[i bronza]i.

|[i aminti cum o s`rutase cu doar câteva ore \n urm`. {i el

\[i amintea acel s`rut? Oare voia s` continue tortura \n mod

deliberat? Ea ridic` privirea [i observ` c` [i el o examina la fel

de atent.

Luminile l`mpii \i dansau \n p`rul blond; buclele \i curgeau

pe umeri \ncadrându-i delicat obrajii, ovalul fe]ei [i ochii

frumo[i. Lunile petrecute \n aceste condi]ii vitrege \i \nt`riser`

corpul, talia \i era \ngust` [i toate curbele suple dar ferme.

C`ma[a cu carouri pe care o purta era veche din [coal` [i era

pu]in desf`cut` \n nasturi, tocmai tentant` pntru un mascul

dominator.

Adam trase din ]igar` [i veni spre lumin`.

– Vreau s`-]i vorbesc, \ncepu el cu o voce rigid`, vreau s` fie

foarte clar c` trebuie s` pleci de aici mâine diminea]`.

|nainte ca Lucy s` se poat` gândi s` protesteze, el continu`

cu arogan]`:

– Comportamentul t`u din seara asta m-a f`cut s` \n]eleg c`

nu exist` alternativ`. Tu [i indianul...

– Stai o clip`, \l \ntrerupse Lucy. Ce vrei s` spui prin

comportamentul meu?

El p`ru \ncurcat.

– Felul \n care te-ai manifestat la mas`. Nu vreau ca o

persoan` c` tine s`-mi fac` probleme cu oamenii de aici.

UMBRE {I LUMINI 33

Cineva f`r` ru[ine, ca mine, \[i repet` Lucy. Dac` n-ar fi fost

a[ezat`, poate s-ar fi dezechilibrat.

– Dup` felul \n care te-ai comportat acolo la râu, \ndr`zne[ti

s` critici?

– Tocmai din cauza acelui incident nu te voi l`sa singur`

aici.

– Singur`! Ce vrei s` spui? Dac` sunt singur` aici, nu va avea

cine s` m` seduc`.

– De ce \ncerci s` m` sfidezi?

– Cred c` spusele tale n-au sens.

El oft` impacientat.

– Voi pleca de aici la ivirea zorilor. Ar putea s` se i[te

probleme. Mul]i din b`rba]ii de aici sunt atra[i de tine. Nu se

mai comport` ca [i cum ai face parte din echip`. Ai ap`rut din

senin [i i-ai luat pe nepreg`tite. De asta trebuie s` pleci imediat

de aici. }i-am spus mai devreme; du-te \napoi \n sat [i

preg`te[te tribul pentru mutarea spre sud, \nainte de venirea

ploilor.

Mintea Lucyei func]iona rapid. Abia mai era con[tient` de

ceea ce-i spunea.

– Unde pleci? \l \ntreb`.

– |napoi la San Marcos. Spusese aceste cuvinte \nainte ca ea

s`-l poat` opri.

Ochii ei se aprinser`.

– Pot merge cu tine?

34 LINDA CORNWALL

– Nu.

– De ce nu? spuse Lucy pe un ton rug`tor. Asta era ocazia

de care avea nevoie. Ce [anse mai avea s` opreasc` aceast`

expedi]ie dac` era doar ea [i Sam? Dar dac` se \ntorcea \n ora[,

putea lua leg`tura cu al]i prieteni, cu presa. Poate atunci g`sea

cum s`-l \nfrâng`.

Dar Adam MacLean nu era u[or de p`c`lit.

– Nu te iau din dou` motive foarte bine determinate,

\ncepu el. Unu: am suspiciunea c` mi-ai face probleme... ea

f`cu un gest din mân` care \nsemna c` nici nu se gânde[te, dar

el nu se l`s` impresionat. {i al doilea...

– Continu`, nu mai are rost s` te opre[ti. De ce altceva m`

mai suspectezi?

El ezit` apoi spuse ce gândea.

– |n al doilea rând, repet` el, privind-o \n ochi, ar fi o

c`l`torie lung`, de dou` sau trei zile. Mai precis dou` sau trei

nopti, aici, \mpreun`, pe aceast` barc`. Adam o prinse de

b`rbie [i i-o ridic` pentru a-i \nfrunta privirea. {tii c` te simt

mult prea aproape? Nu m` mai pot baza pe mine \nsumi, Lucy.

O for]` s`-l priveasc` din nou. Nu am \ncredere \n mine, repet`

el. Dup` ce am v`zut la cin`, nu sunt sigur c` a[ putea avea

\ncredere nici \n tine.

Lucy nu mai fusese insultat` niciodat` atât de dur \n via]a ei.

– De ce te temi? C` te-a[ mu[ca?

– E[ti foarte frumoas`, cred c` [tii asta.

UMBRE {I LUMINI 35

Ai [i un trup foarte frumos, [i provocator, cred c` e[ticon[tient`. Ea \ncerc` s` scape din strânsoarea lui, dar nu putu.Dar nu e[ti genul meu, draga mea Lucy. M` \n]elegi? Nu-miplace s` m` culc cu virgine lipsite de experien]` [i n-am degând s` \ncep cu tine.

Virgin`, asta era? De unde [tia? – Presupun c` m-a[ sim]i \ngrozitor diminea]a.El se \ntoarse mândru [i arogant [i o privi \nc` o dat`.– O astfel de remarc` nu face decât s`-mi demonstreze cât

de tân`r` e[ti, lipsit` de experien]` [i prostu]`.

36 LINDA CORNWALL

Capitolul 3

Lucy r`mase treaz` \n noaptea aceea, mult timp dup` ceadormi toat` tab`ra. Cu mâinile sub cap, privea cerul de subplasa de ]ân]ari. Leg`na hamacul la stânga [i la dreapta, dar nicia[a nu reu[i s` adoarm`. Nici nu-[i putea permite s-o fac`,pentru c` \nainte de ivirea zorilor trebuia s` vin` cu o idee cares`-l opreasc` pe Adam MacLean. Dar cum? Asta era problema.Dac` l-ar sabota? Dar echipamentul putea fi \nlocuit, de[i ea[tia ce trebuia scos de la un motor. Dar oamenii ace[tia erauobi[nui]i cu astfel de accidente; poate i-ar face s`-[i \ntârzieplecarea, dar nu i-ar opri.

Oft` [i se leg`n` mai tare, [tiind c` orice ar fi f`cut nu aveacum s`-l \nduplece pe Adam MacLean s` renun]e la expedi]ie.Dac` nu-l putea opri fizic, o putea face doar prin ordine venitede undeva de sus. Singurul lucru pe care-l putea face era s` se

\ntoarc` la San Marcos. Fondul pentru indieni ar fi fost foarte

interesat s` afle c` MacLean inten]iona s` taie teritoriul Tukama

\n dou`. Iar dac` el pleca diminea]` se va duce cu el, indiferent

dac` voia el sau nu.

Numai c` lucrurile nu erau chiar a[a de simple; de fapt, nu

erau simple deloc. Mai \ntâi trebuia s`-l conving` s-o ia cu el [i

apoi... Lucy ezit`, aproape temându-se s` se gândeasc` la

cealalt` problem`. Problema real` era Adam MacLean, c`l`toria

cu el, singur`... Când se sim]ea amenin]at` de o primejdie,

sim]ea inevitabil fiori. Chiar a[a sim]ea acum; cu toate acestea,

Adam MacLean o amenin]ase \n van. O virgin` f`r` experien]`,

da, asta era adev`rat. Asta o f`cuse s` par` o copil` prostu]`.

Dar cum \ndr`znise acest b`rbat s-o fac` s` par` insipid` [i

neinteresant`? Nu ar fi vrut ca Adam MacLean s` fie interesat de

ea.

{i-l imagina privind-o pe sub pânza b`rcii. Cât era de \nalt,

de mândru, de masculin!

Se \nfior` doar gândindu-se la el [i fiecare clip` petrecut` \n

compania lui i se \ntip`rise \n memorie. Felul \n care o

aruncase \n ap`, cum fusese de stingher` când \ncercase s`

ias`. Fusese, de fapt, goal` \n fa]a lui. Ro[i [i acum când \[i

aminti, sim]ind din nou acele mâini puternice pe trupul ei. De

ce nu ]ipase dup` ajutor? De ce? Pentru c` fusese fascinat`;

trebuia s` recunoasc`. Ar fi putut s`-l urasc` [i oricine ar fi

meritat s` fie urât dac` ar fi fost Adam MacLean; cu toate

38 LINDA CORNWALL

acestea o for]` interioar` teribil` o re]inuse. Dac` se va \ntoarce

cu el pe barc`, ar fi \ntr-o mare primejdie. Un b`rbat ca el ar

putea pretinde foarte mult de la o fat`, ar l`sa-o cu inima

frânt`. Dar ea nu va mar[a. {tia multe despre b`rba]i [i min]ile

lor orientate unilateral. Adam MacLean nu suporta s` fie

respins, dar respingerea era tot ce va ob]ine de la ea.

Hamacul se leg`na acum destul de violent. Lucy duse mâna

la ochi [i observ` cadranul fosforescent al ceasului. Era ora

unu. Ar fi fost mai bine s` uite de acel b`rbat care o

destabilizase [i care se afla nu departe \n propriul s`u hamac.

Trebuia s` se concentreze la ceea ce avea de f`cut. Cum s`-l

conving` pe Adam s-o duc` \napoi \n ora[?

Dar de ce s` \ncerce s`-l conving`? Nu putea s` se strecoare

nev`zut` la bordul ambarca]iunii? Dar ce s` fac` oare cu Sam?

Ce se va \ntâmpla când \i vor descoperi lipsa? Nu-i va lua prea

mult lui Maclean s`-[i cerceteze barca [i o va descoperi.

Bine\n]eles c`-i pieri entuziasmul numaidecât.

Dar \i veni o idee mai bun`. Asta \nsemna c` trebuia s` las`

imediat hamacul [i plasa de ]ân]ari. Mai avea de trecut foarte

aproape de locul unde dormea Adam s`-[i ia rucsacul, apoi s`

plece \n josul râului [i s`-l trezeasc` pe Sam.

Fire[te, \ncerc` s` fac` asta din foarte pu]ine mi[c`ri, f`r`

zgomot, dar când trecu pe lâng` el \l auzi spunând:

– Unde crezi c` pleci?

– Tu unde crezi c` plec? ripost` ea.

UMBRE {I LUMINI 39

– Te po]i descurca singur`? o \ntreb` aceea[i voce din

\ntuneric.

– Sigur c` da, pufni ea, pentru c` nu era prea u[or s` urce

\ntr-un hamac [i tocmai o ciupise un ]ân]ar.

Cât mai dura oare pân` când Adam adormea la loc? |i va l`sa

o or` apoi va \ncerca din nou. Dar nu putea s` ri[te s` treac`

pe lâng` el, [i mai ales s`-[i ia rucsacul. La naiba! Totul \ns`

merse bine. Sam era treaz, de parc` ar fi a[teptat-o. Nici m`car

nu era surprins de apari]ia ei la miezul nop]ii.

– Trebuie s` te duci \napoi acas`, chiar acum, se str`dui

s`-i comunice. El abia acum p`ru uluit, ceea ce nu era de

mirare, dar Lucy \[i duse un deget la gur` ca s` tac`, s` nu-l

trezeasc` pe Adam.

Fur` necesare câteva minute de convingere, dar \n cele din

urm` el fu de acord. Mâine, \i spuse ea, voi pleca \n jos pe râu

cu Adam MacLean. Sam trebuia s` se \ntoarc` la oamenii lui, s`

le spun` c` ea a plecat, c` se va \ntoarce cu promisiunea c`

drumul cel nou nu se va mai construi. Sam nu se l`s` convins

chiar a[a de u[or [i ei \i lu` destul de mult ca s`-l conving` c`

Adam MacLean va insista ca Sam s` mearg` cu ei, dar lui nu-i

pl`cea ora[ul acela mare.

Singurele sale amintiri din ora[ul mare erau cele pe care le

c`p`tase \n spital, adev`rate orori, pe care le povestea mereu

oamenilor tribului. Povestirile lui nu erau adev`rate, dar acum

aveau un scop bine definit.

40 LINDA CORNWALL

Dup` aceea, Lucy nu mai avu probleme, decât s`-i

aminteasc` s` nu porneasc` motorul b`rcii, decât dup` ce

ajungea la mare distan]`.

El stinse focul cu grij`, \[i strânse lucrurile. Lucy se uita

mereu spre lizier`, unde dormeau b`rba]ii. Dar nu v`zu nicio

mi[care [i zgomotele f`cute de Sam erau \n`bu[ite de

zgomotele junglei.

|n cele din urm`, b`iatul fu gata de drum [i-[i a[ezar` o

mân` fiecare pe um`rul celuilalt, \ntr-un gest de afec]iune

\nainte de plecare. Apoi, Sam cobor\ \n barc` ea \i arunc`

odgonul [i el porni dus de curent. Probabil nu va ajunge foarte

departe \n timpul nop]ii, dar atâta timp cât nu era acolo

diminea]a, MacLean va crede c` plecase cu el. P`cat de rucsac,

dar nu avea ce face.

Iar acum, urma partea cea mai grea. Trebuia s` urce pe

ambarca]iunea lui MacLean. Nu era u[or.

Se \ntreb` dac` va g`si cabina \ncuiat`, dar u[a se deschise

u[or [i ea se strecur` \n`untru, ]inându-[i respira]ia. Prin

\ntuneric se lovi de ceva care i se p`ru un pat sau o mas`; era

f`cut din diferite cutii. |ncepuse s` se obi[nuiasc` cu

\ntunericul [i s` z`reasc` ceva. Observ` o sob` cu dou` ochiuri

[i o chiuvet`, iar \n fa]` o u[`. Se \ntoarse \n cabin` [i se mai

uit` o dat`. Oare s` le fi pus \n dulap? Dar Adam MacLean

probabil \[i ]inea hainele acolo. Observ` altceva foarte aproape

de ea, de[i \i era greu s` disting` prea bine. Era un tub mare,

UMBRE {I LUMINI 41

de plastic plin de lan]uri. Nu era cel mai bine s` se ascund`

acolo? Se acoperea foarte bine cu pânza velelor [i...Dup` câteva

minute reu[i s`-[i fac un loc acolo, a[ezat` pe un mald`r de

lan]uri acoperit` cu pânze. Dar acum u[a era \nc` deschis`.

Când MacLean o va \nchide, nu se va sim]i prea bine \n acest

loc.

|ncerc` s`-[i imagineze ce reac]ie va avea Adam dac` ar

g`si-o acolo. Era o noapte lung` [i umed`, lipsit` de confort, pe

care n-o va uita niciodat`.

Dar o trezi chiar vocea lui [i spre uimirea ei realiz` c`

mo]`ise.

– A disp`rut! \l auzi strigând pe MacLean. Apoi auzi vocea

lui Jock, dar nu \n]elese nimic din ce spunea. Nici nu-[i d`dea

seama dac` planul ei a mers sau nu.

– Mi se pare ciudat, spuse altul. Se apropiau, poate veneau

s` verifice barca.

Adam MacLean p`rea moroc`nos.

– S` n-o consideri o pierdere, Jock. Ba poate este chiar un

câ[tig.

Lucy t`cu, acolo \n \ntuneric. Ce mul]umit era c` sc`pase de

ea! Barca se leg`n` când cei doi b`rba]i urcar` pe punte; Lucy

\nchise ochii, rugându-se s` nu fie descoperit`.

– {i ce s` fac cu toate lucrurile astea de femeie? \l auzi pe

Jock. Atâta lenjerie, tricouri [i o sticl` de parfum de bun`

calitate.

42 LINDA CORNWALL

Adam MacLean pufni \n râs, dar Jock continu`:

– Nu vrei s` iei rucsacul, s`-l dai unor cuno[tin]e ale ei?

Adam MacLean veni foarte aproape de locul \n care se afla

Lucy; \l vedea destul de bine prin ochiurile de la plas`. Era gata

s` fie de acord, dar apoi ezit`, cine [tie ce-l f`cu s` se

r`zgândeasc`.

– Mai bine las`-l aici, \n caz c` se \ntoarce.

Cu aceste cuvinte, cei doi plecar`. Lucy [tiu asta dup` felul

\n care se aplec` barca.

La naiba! Dar necazurile ei nu se terminar`; a trebuit s`

a[tepte ca MacLean s` ia micul dejun, apoi s`-[i \ncarce

lucrurile \n barc`. I se p`ru c-a trecut mult timp pân` când a

urcat pentru ultima oar` pe barc` [i a pornit motorul.

Inima ei \ncepu s` bat` tare când dup` ce porni motorul el

ajust` fluxul de ap` \n func]ie de curent [i porni \n susul râului.

Plecaser`, iar acum ea nu mai avea altceva de f`cut decât s`

a[tepte s` ajung` destul de departe, pentru a nu se mai putea

\ntoarce.

Era miezul zilei de acum [i-i era foarte sete, o durea spatele

[i soarele arz`tor o for]` s` ias` din ascunzi[. Probabil c` nici

Adam MacLean nu mai avea la aceast` or` [i pe o asemenea

c`ldur`, puterea de a-[i manifesta furia. D`du la o parte toate

acele lucruri sub care se ghemuise [i prin ele v`zu cabina unde

Adam se afla la cârm`.

Acum ori niciodat`, \[i spuse.

UMBRE {I LUMINI 43

Putea s-o omoare, sau s-o lase s` moar` de sete. Dar \i trebui

foarte mult curaj s` se ridice [i s` ias` \n soarele acela ucig`tor.

|[i ]inu respira]ia, apoi \ndr`zni s` ridice privirea spre el, dar el

abia \i arunc` o privire, spunându-i:

– Salut! Vrei o bere? G`se[ti acolo, \n frigider!

Lucy c`zu \n acel moment, pentru c` \i cedar` genunchii.

MacLean o trase \n sus [i-[i re\ntoarse aten]ia asupra drumului.

– Vrei s` spui c-ai [tiut tot timpul?

El nu-i acord` aten]ie.

– De ce n-ai \ntors? De ce m-ai l`sat s` m` chinuiesc acolo?

El ocoli ceva, apoi când barca reveni pe mijlocul râului o

privi, zâmbindu-i.

– Gânde[te-te singur`. Te-am avertizat, dar dac` e[ti

preg`tit` s` supor]i consecin]ele, de ce mi-ar p`sa? Zâmbi u[or

batjocoritor. A fost o expedi]ie destul de solicitant`, de ce n-a[

avea parte de pu]in` distrac]ie?

– N-am de gând s` fiu distrac]ia ta, \i spuse ea. Numai dac`

nu [i-ar fi sim]it gura atât de uscat`! Spusese ceva de o bere? Se

\ndrept` imediat spre frigider.

Ce binecuvântare, ce lux \n aceast` s`lb`ticie! G`si o cutie

rece [i nici nu se mai obosi s` caute [i un pahar. B`u berea f`r`

s` mai fac` vreo pauz`, dup` acele ore petrecute \ntr-un loc

imposibil.

De când [tiuse Adam MacLean c` se afla acolo? {i dintr-o

dat` uitase de toate precau]iile [i ie[ise pe punte.

44 LINDA CORNWALL

– De ce nu m-ai scos de acolo? se r`sti ea furioas`, dar când

v`zu c` pe el nu-l intereseaz`, \[i duse mâna la spatele care o

durea [i strig`: de ce n-ai spus nimic, dac` ai [tiut tot timpul c`

sunt acolo? M-am copt acolo ore \ntregi!

El r`mase iritant de impasibil, \ndep`rtându-[i o musc` de

pe um`r, uitându-se spre cer de parc` ar fi a[teptat s` plou`.

– Am vrut doar s` v`d, \ncepu el, cât timp vei rezista acolo.

A fost cam cald, nu? Nu m` mir`. M` \ntreb doar cum ai putut

s` respiri.

Lucy \[i ie[i din min]i.

– Vrei s` spui c` m-ai l`sat s` stau acolo f`r` aer,

contorsionat`, doar pentru ca s`-]i satisfaci o curiozitate? De

când ]i-ai dat seama c` sunt acolo? De când? Spune-mi! Buclele

ei blonde se cutremurau când vorbea, dar tot nu-i ilustrau

furia.

– N-am de gând s`-]i spun nimic, dac` ]ipi a[a. Te po]i

calma, domni[oar`, [i dac` tot te afli aici, ar trebui s` te faci

folositoare \n vreun fel. Du-te [i preg`te[te ceva de mâncare [i

adu-mi o bere.

Lucy fierbea de furie [i ochii \i str`luceau fascina]i,

v`zându-i pieptul gol.

– Te rog s` nu mi te adresezi astfel, explod` ea.

Acest b`rbat chiar era un individ care o c`lca pe nervi. De ce

trebuia s` arate atât de bine, s` fie atât de puternic, de

atr`g`tor, [i mai ales de neafectat de spusele ei? |[i imagin` ce

UMBRE {I LUMINI 45

o a[tepta \n zilele urm`toare, când va fi nevoit` s` se afle cu el

pe aceast` blestemat` de barc`.

Dar s` nu-[i imagineze acest domn c` va putea face orice cu

ea. Putea s` a[tepte s`-i aduc` ea de mâncare. Lucy se \ndrept`

spre punte [i se uit` \n jur. Mai era ni[te bere, pe care o b`u cu

mult` sete.

Pe moment, nu se \ntâmpl` nimic [i putu s`-[i urm`reasc`

coechipierul de la o distan]` relativ sigur`. Acesta \[i scosese

pantalonii [i r`m`sese \ntr-un [ort minuscul. Avea picioarele

lungi [i musculoase, pielea bronzat`. Era un b`rbat cu o

constitu]ie atletic`.

Deodat`, motorul muri [i barca fu l`sat` s` pluteasc`. Lucy

se gândi c` avea nevoie de ceva dintr-o cutie aflat` sub motor.

El f`cu mi[c`ri foarte lente apoi ridic` ochii [i privirile li se

\ntâlnir`. Ochii \i str`luceau de furie. Ei i se f`cu fric`, dar era

prea târziu. Se sim]i prins` de p`r [i Adam \i trase capul spre

spate; nu tare, ci doar mândria \i fu r`nit`.

– Am spus c` vreau ceva de mâncare! Cu cealalt` mân` o

prinse de talie.

|ntotdeauna iau masa la miezul zilei, cum este acum. Nici

diminea]`, nici spre sear`. Iar când \]i cer s` faci ceva, trebuie

s` execu]i chiar \n momentul acela. M-ai \n]eles? |ncheie ce

avusese de spus pe un ton mai blând, iar Lucy avu teribila

senza]ie c` va fi s`rutat`.

– Din ce cauz` a murit ultima ta servitoare?

46 LINDA CORNWALL

Dac`-]i este foame, ia-]i ceva [i m`nânc`! Imediat ce rosti

aceste cuvinte, Lucy realiz` c` f`cuse o gre[eal`.

Din doi pa[i Adam ajunse lâng` ea. Se sim]i prins` de

bra]ele lui puternice [i \nghesuit` \n cabin` cu picioarele abia

atingând p`mântul. O speria for]a lui; felul \n care o manevra

o intimida. {i când \n cele din urm` \i d`du drumul Lucy

observ` bucurie [i satisfac]ie masculin` \n ochii lui.

– Dac`-mi mai faci probleme, o s`-]i ar`t ce se \ntâmpl`

când sunt nervos!

Dar era nervos [i acum, \[i spuse Lucy speriat`. Dar ea citea

cu totul altceva \n ochii lui. Ar`ta ca un b`rbat care vedea exact

ceea ce-[i dorea, pentru care dorin]a de a avea o femeie era la

fel de vital` ca [i aerul pe care-l respira. Mânia [i furia se

amestecau cu pasiunea, iar lupta dintre ele era violent`, dar de

scurt` durat`.

Adam trase aer \n piept pentru a se calma [i cabina p`ru c`

trepideaz` de efortul f`cut.

– A[ vrea s` m`nânc \n zece minute. De data asta \i vorbi

calm, de[i vocea \nc` \i tremura. S` nu mai apari f`r` mâncare,

ad`ug` el. Apoi se mai \ntoarse o dat` [i-i strig`:

– {i nu trage de timp!

Cu aceste cuvinte plec`, trântind u[a \n urma lui [i se duse

direct la cârm`. Barca reac]ion` imediat [i Lucy c`zu pe un

scaun. |i tremurau mâinile [i genunchii. I se p`ru c` via]a a

p`r`sit-o, nu se sim]ise niciodat` atât de sfâr[it` fizic [i psihic.

UMBRE {I LUMINI 47

Era atât de puternic, iar prin atitudinea lui violent` o f`cuse s`

simt` team` dar nu numai atât...

Reu[i s` se ridice. Cinci din cele zece minute acordate de el

trecuser`. Dac` voia s` m`nânce, foarte bine, dar Adam

MacLean nu trebuia s` considere c-a supus-o. I-o va pl`ti cu

prisosin]`, \l va face s` realizeze cu cine se \nfruntase.

|[i imagin` c` vor mânca \mpreun`, dar când ap`ru pe

punte cu farfuriile, el adulmeca deja. Nu se punea problema s`

opreasc` barca, s` urce la ]`rm, dar el o ancor` de o ramur`

groas` care ajungea \n ap`, apoi s`ri de pe acoperi[ul cabinei

[i opri motorul. Zgomotul nu \ncet`: se schimb` doar

dintr-unul puternic, continuu \n unul vibrant. Papagalii se

auzeau din copaci, pete colorate de lumin` pe fundalul verde–

\ntunecat. Dac` atunci când barca se deplasase mai era un pic

de aer, acum aerul era nemi[cat. Se opriser` \ntr-un cot f`cut

de râu, unde nu b`tea deloc vântul. C`ldura era ucig`toare.

Pânzele b`rcii ]ineau umbr` pe zona din fa]` a cabinei [i

Adam MacLean se \ntinse pe unul din locurile laterale,

sprijinindu-se cu spatele de peretele cabinei. Nu coment` \n

privin]a mânc`rii; felii de carne din conserv`, ni[te salat` de

fructe, biscui]i. Lucy scosese tot ce g`sise de mâncare \ntr-un

dulap.

Ar fi vrut s` se a[eze undeva, s` guste ceva, dar avu brusc

senza]ia c` nu trecuse prea mult dup` osp`]ul din seara

trecut`. Nu luase micul dejun.

48 LINDA CORNWALL

Nu avea chef s` discute cu el, a[a c` se mul]umi s`

ciuguleasc` din ce-[i pusese \n farfurie, pretinzând c` este

brusc interesat` de papagalii de pe mal.

Adam MacLean disp`ru \n cabin` [i când reveni, Lucy auzi

clinchet de pahare. Turnase \n ele ceva rece, de culoarea

l`mâii. |i a[ez` paharul lâng` ea, de[i nu prea era la umbr`.

Lucy sim]ea c` nu mai poate sta \n acel loc, pentru c`

soarele o ardea chiar pe nas.

– Nu sta \n soare, \i spuse el \ncet [i se trezi cu o p`l`rie de

soare \n poal`.

– Este p`l`ria mea.... \ncepu ea cam f`r` vlag`.

– N-ai spus te rog, d`-mi-o, sau... mul]umesc....

Lucy f`cu un efort s`-[i a[eze p`l`ria pe cap, mi[care \n care

bra]ul ei se atinse de pieptul lui gol. Se uit` la el pe sub borul

p`l`riei [i-l observ` c-o prive[te ciudat, misterios.

Sim]i ceva ciudat. Era ca o tensiune care se alc`tuia \n

interiorul ei. Se trezi prizoniera unei capcane de pl`cere

senzual`, insidioas`. Pentru o secund` totul a fost mai mult

decât real: soarele din ce \n ce mai dogoritor, ziua tot mai

fierbinte, energia masculin` degajat` de Adam MacLean tot mai

periculoas`.

El \[i b`u b`utura, ochii i se \nchiser` când atinse paharul,

[i genele-i lungi se curbar` pe pielea bronzat` a obrazului. La

tâmple p`rul i se ondulase. Fiecare tr`s`tur` a chipului s`u \i

era atât de familiar` Lucyei, de parc` l-ar mai fi v`zut undeva.

UMBRE {I LUMINI 49

Poate c` nu-l cunoscuse, ci doar \l a[teptase to]i anii ace[tia.

El l`s` paharul jos \n cele din urm`, cu ochii pe el. Dar când

ea \ntinse mâna spre paharul ei, observ` c` Adam o studia

atent.

– Ce cau]i aici, Lucy? o \ntreb` el dup` câteva clipe, apoi \i

atinse nasul cu degetul \ntr-un gest tandru, chiar duios, pe care

i-l faci unui copil. Te-a p`r`sit iubitul? o \ntreb` el \n [oapt`, iar

ea trase aer adânc \n piept [i nu-i putu r`spunde, dar lui nu

p`ru s`-i pese. O atinse pe um`r [i când nu obiect`, \ncepu s`

execute mi[c`ri delicate pe tot spatele ei. Lucy l`s` capul \n jos

[i-l l`s` s`-i urm`reasc` coloana vertebral` \n sus [i-n jos cu

mi[c`ri ritmice.

Tot stresul [i \ncordarea ultimelor luni \ncepur` s` se

risipeasc`. Aici, \n jungl`, nu avusese nicio fiin]` uman` cu care

s` stabileasc` un contact, cu care s`-[i \mp`rt`[easc` temerile [i

speran]ele. Nicio mân` pe care s-o ]in`, niciun um`r pe care s`

plâng`.

O p`r`si brusc rezisten]a.

El sesiz` asta [i-i lu` p`l`ria de pe cap, trecându-[i mâinile

prin buclele blonde de la baza gâtului.

– Biata mea Lucy, murmur` el, iar buzele lui z`bovir` \n

p`rul ei blond, apoi \i ridic` \ncet b`rbia cu mâna [i o s`rut` de

zeci de ori cu s`ruturi mici, pe toat` fa]a. Gura lui z`bovi o clip`

pe obrajii ei, dar au fost doar atingeri abia schi]ate, care \ns` ei

\i provocar` un adev`rat foc interior.

50 LINDA CORNWALL

Fusese mult` lini[te [i calm, dar Adam ridic` \ncet capul [i

o trase la pieptul s`u, iar ea \i sim]i tot mai acut trupul.

Lucy se l`s` \n bra]ele lui.

– Ai fost foarte sup`rat`? \i [opti el \nc` o dat`, iar ochii care

\i c`utar` pe ai ei p`rur` s` vad` \n adâncurile sufletului ei.

{i-a g`sit pe altcineva? Nu te-a iubit de– ajuns?

Adam \ncepu s`-i scoat` c`ma[a din pantaloni, apoi

degetele lui puternice, fierbin]i, \ncepur` s`-i deschid` nasturii,

iar vocea lui c`p`t` noi inflexiuni când murmur`:

– Vrei s`-]i ar`t cât de bine este s` faci dragoste?

Lucy fusese hipnotizat` de aura ciudat` a puterii lui. Dar

brusc intr` \n panic`. Mai auzise toate astea \nainte de multe

ori, iar ea nu era genul care s` se preteze la a[a ceva.

– Asta \]i va dovedi c` te-ai \n[elat foarte tare, explod` ea,

ridicându-se, vârându-[i c`ma[a \n pantaloni [i \nchizându-i

nasturii cu degetele tremurând. To]i b`rba]ii sunte]i la fel,

umbla]i dup` un singur lucru: patul. Numai la asta v` pute]i

gândi?

Amuzamentul \i disp`ruse lui Adam de pe chip [i r`m`sese

privind-o.

– Via]a nu este doar sex, domnule MacLean.

El p`ru s` se \ndoiasc` de asta, dar ea insist`.

– Nu am inten]ia s` sar \n patul cuiva doar ca s`-i satisfac

egoul. {i oricum, continu` ea sim]indu-se brusc curajoas`: ]i-ai

schimbat melodia, nu?

UMBRE {I LUMINI 51

Parc` spuneai c` nu sunt genul t`u, c` nu supor]i virginele...– Trebuie s` \ncepi o dat` [i o dat`, Lucy.Ea trase aer \n piept, auzind cu cât` siguran]` \i spune

aceste vorbe. El \[i rec`p`t` acel aer de macho [i o provoc`:– {i cred c` [tii foarte bine c` n-ai fi putut face o alegere mai

bun` pentru asta!

52 LINDA CORNWALL

Capitolul 4

– Ce s-a \ntâmplat?o \ntreb` Adam v`zând c` ea nu-ir`spunde. Te temi? }i-e team` c` ar putea s`-]i plac`?

– E[ti dezgust`tor, domnule! Lucy intr` \n cabin`, trântindu[a \n urma ei.

De ce oare \ntotdeauna lucrurile trebuie s` se desf`[oare \nacest fel? Fusese atât de sigur` de John, sigur` c` o iubea cuadev`rat. {i nu-i vorbise \ntotdeauna despre rela]ia sexual`, celpu]in nu de la \nceput. Era un tân`r cât se poate de serios: celmai tân`r profesor al universit`]ii. El \i deschisese interesulpentru indienii sud– americani. La \nceput, Lucy fuseseconvins` c` este interesat de ea ca persoan`. {i a[a \ncepuse:"te-ai culca f`r` ezitare cu mine dac` m-ai iubi cât de pu]in" Iarea \l iubise, dar n-a vrut s` i-o dovedeasc`. {i n-a avut dreptate.Nici m`car n-au discutat despre c`s`torie. Curând, avansurile

lui John s-au transformat \ntr-o mânie rezultat` din frustrare.

Dac` ea nu se maturiza [i nu accepta o rela]ie fizic`, \[i va g`si

pe altcineva. Numai c` n-o f`cuse, pentru c` pe ea o dorea cu

adev`rat, iar presiunea continuase, pân` ajunsese imposibil de

suportat.

Discutaser` despre o c`l`torie \n Brazilia [i Lucy continuase

cu planurile ei, contactând Parcul Na]ional Kantara [i aranjând

s`-[i continue cercet`rile. Fusese decizia bun`. John [i-a g`sit

pe altcineva, mai maleabil. Din p`cate, lumea era plin` de

b`rba]i [i acum se afla aici cu altul care avea un singur gând \n

minte.

Porni motorul [i-l auzi pe Adam venind s` dezlege odgonul.

Apoi, s`ri \napoi la cârm` [i pornir` din nou. Lucy respir`

u[urat`. Nu va putea face nimic pân` la viitoarea oprire.

Dar asta nu-i oprea s`-[i arunce ocheade. Ce era altfel la

acest b`rbat? De ce nu se mai gândea deloc la John, de ce nu-i

mai sim]ea lipsa, când Adam Maclean era cu ea?

Era amiaz` când \ncepu s` strâng` resturile de la masa de

prânz. Dar \n cabin` era sufocant de cald. Cu toate acestea,

\ntinse scaunele care alc`tuiau un pat, ca s` doarm` un pic. Dar

chiar [i cu p`l`ria dat` un pic \ntr-o parte putea s` vad` ce se

\ntâmpla pe barc`. |n acea c`ldur` sufocant` a amiezii, \l privi

\ndelung pe Adam MacLean [i ajunse la ni[te concluzii

tulbur`toare.

Era cel mai atr`g`tor b`rbat pe care-l cunoscuse.

54 LINDA CORNWALL

Virginele nu-i erau pe plac. Dar care era genul lui de femeie?

Lucy se trezi imaginându-[i cum ar fi acest b`rbat \n pat!Dar

\nainte de a ajunge acolo cum ar dezbr`ca o femeie? Un

nasture aici, un s`rut acolo. Imagina]ia ei bogat` o f`cu s`-[i

\nchipuie o lenjerie de dantel` pe care i-o scotea acest b`rbat.

Putea chiar s`-i simt` atingerea pe piele. {i apoi? Cum s-ar

comporta una din femeile lui experimentate?

|ncerc` s`-[i imagineze cum ar face dragoste cu el. Dar el nu

[i-ar dori [i mai mult? Cum s` faci dragoste cu cineva care n-o

mai f`cuse vreodat`? Nu era de mirare c` o virgin` \l plictisea.

El \[i lu` brusc mâinile de pe cârma b`rcii [i-[i \ntinse

bra]ele lungi, arse de soare, deasupra capului de parc` s-ar fi

sim]it \n]epenit de atâta mers. Aceast` mi[care \i accentu` linia

puternic` a [irei spin`rii, ca [i a coapselor tari [i musculoase.

L`s` bra]ele \n jos, sim]indu-se mai relaxat [i se \ntoarse

repede surprinzând-o cu ochii a]inti]i asupra lui.

– Cred c` e cazul s` mai treci [i tu la cârm`. Se d`du la o

parte, iar Lucy, cam f`r` chef, trecu \n locul lui. Po]i s` strigi la

mine dac` vezi ceva ce nu-]i place.

El f`cu un gest oarecum amuzat, iar Lucy [tiu c` fusese

surprins`.

– Râul este destul de adânc deocamdat`, a[a c` n-ar trebui

s` ai surprize.

Lucy putea acum s` se concentreze, pentru c` nu-l mai

vedea \n fa]a ochilor. Nu era obi[nuit` cu b`rcile, dar nu exista

UMBRE {I LUMINI 55

posibilitatea s` dea peste vreo alt` canoe care venea din sens

opus, a[a c`... Se pare c` erau singurii care c`l`toreau \n

aceast` zi pe ap`. Curentul era foarte puternic de ambele p`r]i.

Peisajul nu se modificase de câteva ore, era lini[tit, monoton

chiar; verdele \nchis al junglei \i ap`sa din toate p`r]ile [i nu

odat` v`zu un grup de crocodili sc`ldându-se \n noroi. Fu

foarte aproape s`-l strige pe Adam. Dac` vreunul din ei intra \n

ap`? Putea s` scufunde barca?

|ncerc` s`-[i p`streze curajul, s` nu-l cheme pe Adam, a[a c`

nu sc`p` mon[trii din ochi, reducând puterea motorului cât de

mult pentru a nu le atrage aten]ia.

Unul din ei deschise botul, iar ea sim]i c` nu poate respira;

u[a cabinei se d`du de perete.

– Ce este ? De ce ai \ncetinit?

Ea \i f`cu semn s` nu vorbeasc` [i-i arat` grupul de

crocodili.

– E prea cald ca s`-[i fac` probleme din cauza noastr`, spuse

el calm. Cred c` [i ]ie \]i este la fel de cald. Adam o evalu` din

priviri.

Nu te jena de mine, te po]i dezbr`ca.

Lucy nu se deranj` s`-i r`spund`, dar când el reveni \n

cabin`, d`du drumul la motor cu toat` for]a [i barca porni cu

putere. Adam \[i pierdu echilibrul [i fu aproape s` cad`.

– O, \mi pare atât de r`u, \i spuse ea cu o privire inocent`.

Tot nu reu[esc s` manevrez motorul `sta cum se cuvine.

56 LINDA CORNWALL

El morm`i ceva neinteligibil, probabil ceva ce ea nu [i-ar fi

dorit s` aud`.

Lucy zâmbi [i se a[ez` din nou la cârm`. Poate c` aceast`

c`l`torie nu va fi atât de rea precum se anun]a.

Trecur` câteva ore.

Adam scria ceva \ntr-un caiet legat \n piele. Se \ntinsese pe

bancheta de lâng` ea; dac` reu[ea s` priveasc` peste um`r, \i

vedea picioarele.

Brusc, el se ridic` s` priveasc` cerul. |ncepuse s` adie vân-

tul, ceea ce era o schimbare \n bine, apoi direc]ia curentului se

schimb` [i se sim]i chiar mai tare.

– Voi prelua eu comanda, spuse Adam.

Ea ridic` din umeri.

– Cum dore[ti.

Pentru ea \nsemnase destul` \ncordare, a[a c` r`sufl`

u[urat` s` scape. Apoi, când se \ntoarse \l v`zu. Era cel mai

mare, mai negru [i mai amenin]`tor nor de când venise \n

Brazilia. Iar dac` aici \ncepea s` plou`, ploua cu g`leata destul

de mult timp.

– Intr` \n cabin`! strig` Adam [i reu[i s` g`seasc` o meandr`

a râului unde s` ad`posteasc` barca. Era ca un mic golf [i

ascunser` barca sub copaci, s` se fereasc` de ploaie [i de

curen]i turbulen]i. Adam coborâse pe ]`rm pentru a ancora

barca. Se \ntoarse repede la bord [i imediat cerurile se

deschiser`.

UMBRE {I LUMINI 57

Lucy nu mai fusese pe o ambarca]iune pe timp de furtun`,

cu ploaie puternic`. Fusese \ntuneric aproape ca noaptea pân`

când ap`ru primul fulger [i lumin` bolta. Adam f`cu ceai. Nu

puteau vorbi; ploaia r`p`ia pe acoperi[ul cabinei ca gloan]ele

de mitralier`. Apoi \ncepur` s` cad` tot felul de crengi, de

fructe de p`dure din copaci. Dar dac` barca era lovit` de

tr`snet? Gr`mezi de crengi uscate treceau \n ritm ame]itor pe

lâng` barc`; era o furtun` tropical` adev`rat`. Din nou, cerul

se lumin` de un fulger, urmat de un tunet puternic. Lucy s`ri

[i ceaiul i se v`rs` pe picioare. |n timpul acesta Adam st`tea cu

nasul \ntr-o carte.

– Cât...? Cât dureaz` de obicei? reu[i s`-l \ntrebe.

El ridic` privirea, dar nu auzise \ntrebarea sau poate nu

fusese atent.

– Cine [tie? Vreo or`. Poate [i mai mult...

– A[a de mult?

El f`cu un efort s` nu zâmbeasc`.

– Nu ai de ce s` te temi. Este un fenomen spectaculos, e

adev`rat. De ce nu-]i sco]i hainele, s` stai pe punte? Apoi ridic`

mâinile \n sus, de parc` [i-ar fi amintit. N-am vrut s`... am vorbit

f`r` s` m` gândesc. Cu toate astea, continu` el privind-o

insistent, ce-ai zice de un du[?

Alt` explozie de lumin` deasupra capetelor lor. Lucyei i se

f`cu team` [i mâinile \ncepur` s`-i tremure.

– Chiar te temi? Adam \i oferi o mân`.

58 LINDA CORNWALL

Vino, a[eaz`-te aici lâng` mine. Poveste[te-mi de satul

indian, despre Sam...

Ea se a[ez` la oarecare distan]`.

– Nu trebuie s` fii politicos cu mine, \i spuse cu un glas

sub]irel. {tiu c` nu te intereseaz`. {i nu trebuie s` m` tratezi ca

pe un copil.

El se \ntunec` la fa]`. |[i \mbr`case c`ma[a [i-[i \ncheiase

chiar [i nasturii; p`rea mai dur [i milit`ros acum, dar mai

atr`g`tor ca oricând.

– Am crezut c` asta e[ti, \i spuse scurt. {i c` vrei s` te tratez

ca pe un copil. Fulgerul despic` cerul \n dou`, tunetul urm`.

Lucy p`li, iar el se \nmuie; nu-i nimic, nu se va \ntâmpla nimci

r`u. Vino aici.

De data asta, când \i \ntinse mâna, Lucy se pr`bu[i \n bra]ele

lui. Se strânse la pieptul lui terorizat`. |ntotdeauna urâse

furtunile... chiar [i acas`...

Adam o mângâie pe cap.

Avu nevoie de câtva timp, dar \ncet, foarte \ncet teama ei se

risipi. Mai auzea zgomotele ploii toren]iale, dar zgomotele cele

mai mari parc` trecuser` pe un plan secund. Acum asculta

ritmul constant al inimii lui Adam. Se sim]ea foarte bine la

pieptul lui, de parc` acolo ar fi fost locul ei. |i pl`cea s` fie

al`turi de el, s` vad` c` reu[ise s`-l \mblânzeasc` \n acest act de

protejare a ei. Când urm` \nc` un tunet, nici nu se mai mi[c`.

Dar, dintr-un motiv ne[tiut, el o f`cu s`-l priveasc`.

UMBRE {I LUMINI 59

– Fii atent`, o preveni , s` nu \ncepi s`-]i plac`.

R`nit` de vorbele lui Lucy se dep`rt` tocmai la cel`lalt cap`t

al banchetei. Acest b`rbat nu se putea purta frumos nici m`car

cinci minute! Dac` ar fi putut s` scape de el!

|ncepu s`-[i fric]ioneze bra]ele, de parc` ar fi vrut s` [tie c`

astfel nu mai p`stra pe piele atingerea lui.

– Orice a[ fi sim]it, nu are nicio leg`tur` cu tine, \i spuse.

Cum a[ putea s` m` bucur de ceva \n prezen]a ta? Nu e[ti decât

un sadic. M-ai f`cut s` stau câteva ore \n dulapul acela...

– Nu-mi amintesc s` te fi invitat la bord. A[adar, nu prea ai

de ce s` te plângi. El trebui s` strige aceste vorbe ca s` acopere

zgomotul. Dar de fapt amândoi strigau. Era o scuz` bun` ca s`

rosteasc` ni[te adev`ruri.

– De unde ai [tiut c` sunt acolo? Sau ai spus doar a[a ?

– Nu prea e[ti \mbr`cat` ca o femeie, spuse el, dar ai un

parfum extraordinar.

– A, a[a m-ai detectat? Ochii ei mari alba[tri se deschiser` [i

mai mult.

– Nu asta ai vrut? Cu aceste cuvinte, Adam \[i lu` o carte [i

\ncepu s` citeasc`.

– Dar cum l-ai sim]it, pentru c` n-ai intrat aici toat`

diminea]a De când am plecat...

El oft` impacientat [i puse cartea deoparte.

– Dac` tot vrei s` [tii, a fost mai devreme când am intrat aici

cu Jock. Nu aveam cum s` nu-l sim]im. Este foarte p`trunz`tor.

60 LINDA CORNWALL

A[a miro[i de obicei, ca o \ntreag` gr`din` de flori?

Gr`din` de flori! O costase o avere.

– A fost un dar de la John, \i spuse, f`r` s` se mai gândeasc`.

El nu p`ru impresionat.

– |mi place ca femeia s` miroas` ca o femeie. {tii cum

numesc francezii asta...

Lucy \l ignor`.

– Vrei s` spui c` ai [tiut \nainte de plecare, când Jock ]i-a

spus s` cau]i rucsacul meu?

{i când el nu neg`, ea lovi cu pumnul \n mas`, f`când s`

tresalte c`nile cu ceai. Ce fiin]` demn` de dispre] e[ti! Hainele

mele sunt aici. {i tot timpul am avut nevoie de ele!

– Extraodinar! Nu m` intereseaz` nevoile tale! Nu m`

intereseaz` decât s`-mi \nchei cu succes expedi]ia. M` descurc

[i cu tine. N-ar trebui s` te afli aici, ci la Tukama, nu f`când

c`l`torii de pl`cere cu mine.

– C`l`torii de pl`cere! exclam` Lucy. Dac`-]i imaginezi c`

mersul pe aceast` barc` oribil` \nseamn` o c`l`torie de

pl`cere, atunci s` te l`muresc. Este ultimul loc din lume unde

a[ vrea s` m` aflu. Dac` ai fi ultimul b`rbat de pe p`mânt n-a[

vrea s` m` aflu al`turi de tine.

– Cine spune c` vei avea [ansa asta? o \ntrerupse el.

– Oh! exclam` Lucy, frustrat`. Nu putea s-o scoat` la cap`t

cumva cu acest individ? Ai o minte bolnav`, Adam MacLean. Te

ur`sc. M-ai auzit? Te ur`sc pe tine [i pe to]i cei de felul t`u!

UMBRE {I LUMINI 61

Lucy se gândi apoi c` mersese prea departe de data asta.

Ploaia se oprise, lini[tea era tot mai intens`. Adam avea chipul

p`mântiu ca [i cerul \ntunecat.

– Po]i s` m` ur`[ti cât vrei, micu]` virgin`.

O devor` din priviri ca un uliu, care se preg`te[te s`-[i atace

prada.

– Po]i s` m` ur`[ti oricât, dar e inutil, \]i irose[ti timpul, \mi

irose[ti timpul. Este momentul s` te maturizezi [i s` vezi

lucrurile a[a cum sunt. {tim amândoi unde ne va duce c`l`toria

asta. Ea \ncerc` s` protesteze, dar mâna lui ridicat` \n semn c`

nu trebuia s` vorbeasc` o f`cu s` tac`. Dac` vrei s` m` ur`[ti,

f`-o, nu-i nicio problem`. Dar ce se va \ntâmpla când voi

transforma ura ta \n dorin]`? O privi ca un expert. De ce te

\ndoie[ti c-a[ reu[i?

Oare putea face asta? Oare o va face? Totul era ud afar`, a[a

c` umbl` \n sus [i-n jos, frângându-[i mâinile. Era \ngrozitor,

nu se confruntase niciodat` cu a[a ceva. Ce se \ntâmpla cu ea?

Oare ea pretindea c`-l ur`[te? {i dac` a[a era, ce semnifica]ie

avea asta? |[i privi degetele care tremurau [i le vâr\ \n

buzunarele pantalonilor.

Ce \ncurc`tur`! |l ura cu adev`rat. Chiar dac` n-ar fi fost

problemele indienilor, Lucy [tia c` i-ar fi displ`cut acest b`rbat de

la prima vedere. Acesta era planul lui? |ncerca s-o fac` s` se

\ndr`gosteasc` de el, ca atunci când ajungeau la Sao Marcos s`-i

m`nânce din palme. {i cât ar fi durat asta? Dar ce voia acest b`rbat?

62 LINDA CORNWALL

Calmându-se, se rezem` de parapet [i \ncerc` s` realizeze

adev`rul. |[i aminti acele câteva momente de nebunie

petrecute al`turi de el pe punte. Acel sentiment de fuziune, de

pace, de sim]ire profund`. Oare nu fusese altceva decât

\nceperea planurilor lui? |nchise ochii [i-i sim]i buzele

s`rutând-o.

Lacrimi fierbin]i de umilin]` \i invadar` ochii. Dac` l`sa

lucrurile la voia \ntâmpl`rii, \i era foarte u[or s` se

\ndr`gosteasc` de Adam MacLean. Acum [tia. {i se va \mpotrivi

cu toat` fiin]a ei.

Dar cum va supravie]ui celor câteva zile r`mase?

Acest b`rbat nu avea sentimente [i tr`iri decente. Dar ea va

trebui s` \ncerce s` nu-l a]â]e, chiar dac` va trebui s` fac` mari

eforturi. De acum nu-i va r`spunde decât monosilabic.

Astfel, Lucy st`tu pe punte contemplându-[i planul, abia

observând c` noaptea tropical` lu` locul zilei cu c`ldur`

sufocant`.

Nici nu observ` când se aprinse lumina din cabin` [i c` se

sim]ea miros de mâncare. Probabil mirosul venea de la vreo

conserv` de ghiveci deshidratat`, care era \nc`lzit`. Poate c`

acum ar fi trebuit s` \nceap`.Trase aer adânc [i \ncerc` s` par`

ca de obicei.

Totul decurse bine \n timpul cinei. El n-o privi insistent, ea,

la fel. Lucy se oferi s` spele vasele, a[a c` el f`cu o cafea [i \n

timp ce o b`ur` el deschise aparatul de radio [i ascult` ce se

UMBRE {I LUMINI 63

transmitea de la baza [tiin]ific`. Apoi, cineva \ncepu o con-

ferin]`, numai c` transmisia nu mai era de calitate.

– Asta este din cauza centrului de control de la San Marcos,

\i explic` Adam, \nchizând aparatul ca s` economiseasc`

bateriile.

– Vor trimite un avion ca s` ne ia?

El \ncuviin]`.

– Poimâine. Avem destul de mers de la râu la aeroport.

Lucy nu-[i putea permite s` se plâng`, a[a c` n-o f`cu. Se

l`s` o t`cere stânjenitoare.

Adam p`rea c` vrea s`-i spun` ceva, dar nu se hot`ra s-o

fac`.

– Cine era la centrul de control? \l \ntreb` ea, doar ca s`

spun` ceva.

– Nu [tiu, r`spunse el ridicând din umeri. Ar putea fi Ken,

el este medicul expedi]iei sau... oricare din cei r`ma[i acolo.

Lucy nu-[i f`cea probleme, dar prefera s`-l [tie preocupat cu

ceva, pentru c` atunci era mai sigur`. Se sim]i dintr-o dat`

foarte obosit`. Noaptea petrecut` \n acel dulap nu-i fusese de

folos. Dar acum se punea problema locului unde va dormi aici,

pe barc`. Oare Adam avea un hamac?

|n cele din urm`, el se decise s` fac` prima mi[care.

– Cum sunt \n]ep`turile de furnic`? o \ntreb`.

– M` mai scarpin din când \n când.

– Las`-m` s` v`d!

64 LINDA CORNWALL

Era mai bine s` nu i se \mpotriveasc`, a[a c` -[i scoase

sandalele [i-i \ntinse piciorul.

– {i celelalte?

Ea \l privi nedumerit`.

– Sunt la fel.

El \ncuviin]`.

– Bine. Sper c` nu te scarpini.

Ea ar fi vrut s`-i spun`:

– A[a ]i se pare?

Dar \i r`spunse cu un scurt" nu".

– Ar fi bine s` mai aplici ni[te crem`, spuse Adam [i scoase

un tub din trusa de medicamente.

Lucy se gândi la crema din trusa ei de medicamente, din

rucsac. Dar nu spuse nimic, chiar reu[i s` nu-l acuze nici din

priviri. Apoi \l \ntreb` dac` avea tablete \mpotriva malariei.

– Cele pe care trebuie s` le iei zilnic.

– Astea sunt bune? o \ntreb` el, \ntinzându-i un pachet

identic. Poate erau chiar ale ei, dar nu-l \ntreb`. Reu[iser` s` nu

se certe de câteva ore, cu toate acestea ea nu se sim]ea \nc`

destins` pentru c` mai aveau de l`murit problema locului \n

care va dormi fiecare.

Lu` pastilele, apoi \ncepu s`-[i \ngrijeasc` urmele de

furnici. G`si [i o chiuvet` mic`, a[a c` se dezbr`c` [i reu[i s` se

spele. Dac` el nu voia ca ea s`-i foloseasc` prosopul, mare

p`cat. Apoi \[i cl`ti lenjeria intim` [i realiz` c` trebuia s`

UMBRE {I LUMINI 65

\mbrace din nou lucrurile cu care fusese \mbr`cat` toat` ziua.

La naiba cu acest b`rbat! |[i [i v`zu lucrurile l`sate \n urm` \n

tab`ra din care plecase. Oricum, nu trebuia s` se enerveze, ci

s`-[i p`streze calmul.

Auzi ni[te zgomote [i ni[te lovituri din cabin` \n timp ce

fusese ocupat` [i când se \ntoarse \n]elese ce se \ntâmplase.

Masa [i scaunele fuseser` strânse laolalt`, formând un pat

dublu. Peste toate acestea a[ezase o plas` de ]ân]ari. {i Adam

plecase s` se spele. Lucy se \ntreb` dac` el va dormi \n hamac.

Auzi pa[i pe acoperi[ul cabinei. Ce c`uta el acolo? Trebuia

s` se culce sau s`-l a[tepte s`-i spun` noapte bun`? Trase cu

coada ochiului spre cabin`. MacLean se afla acolo, fuma o

]igar`.

Era mai bine s`-l a[tepte. |ncerc` s`-[i fac` de lucru citind

câteva pagini din cartea lui, dar MacLean reveni foarte repede.

F`r` a o privi o \ntreb`:

– |n care parte vrei s` dormi?

Pe moment, ea \l privi uimit` f`r` s` \n]eleag`, apoi...

– Voi dormi \n`untru. Sau acolo. Necazul \ncepea pentru

ea.

– Adev`rat? El f`cu un gest cu capul. |mi pare r`u c` trebuie

s` te dezam`gesc, dar dup` o zi grea ca aceasta am nevoie de

somn odihnitor. Aici, ad`ug` el [i ar`t` [i cu degetul \n caz c`

nu fusese \n]eles.

– Cum dore[ti.

66 LINDA CORNWALL

Lucy era sigur` c` MacLean fusese surprins de supunerea ei.

– |n]eleg c` nu e[ti un gentleman [i nici nu pretinzi c` ai fi,

ad`ug` ea, când el \ncepu s` vorbeasc`. Dormi unde dore[ti,

domnule MacLean. Este barca ta, toate sunt ale tale. Somn

u[or! Plec` [i lu` cu ea o p`tur` \n treac`t, trecând pe lâng` u[a

cabinei. Bine c` m`car nu mai ploua.

– Nu fi ridicol`, copil`, \i spuse MacLean.

– M` voi sim]i foarte bine acolo! Lucy descoperi c`-i pl`cea

s-o fac` pe martira, dar de fapt tremura violent. Acest incident

se putea trasnforma \n ceva exploziv. Se rug` s` aib` putere s`

continue tot a[a.

– Lucy, ar putea \ncepe ploaia \n orice moment.

Lucy nu se l`s` deloc impresionat`.

– Coviltirul \mi va ]ine ad`post, \i spuse ea cu toat` r`ceala

de care era capabil`, a[ezându-se a[a cum putea dar \ncercând

s` par` c` st` bine. El nu zise nimic cu voce tare, dar o

\njur`tur` tot se auzi [i el intr` \n cabin`, trântind u[a.

Asta era tot? Nu va mai \ncerca s-o conving` \n vreun fel? Era

destul de rece [i de umed [i se acoperi foarte bine cu p`tura

dar nu-i ]inea deloc de cald a[a c` se ridic`.

Dac` vor c`dea insecte din pomi pe ea? Dac` o vor mânca

crocodilii? Se uit` \ntr-o parte v`zând tot felul de crengi, de

buc`]i de lemn [i frunze plutind duse de curent. Atunci se

stinse lumina din cabin`, se f`cu \ntuneric bezn` [i nu se mai

auzir` decât zgomotele junglei.

UMBRE {I LUMINI 67

Poate c` nu fusese o idee prea bun` s` spun` c` va dormi \nacest loc. Oare [erpii se urcau pe b`rci? Se \nfior`, apoi \ncerc`s` se \ntind` pe mijlocul acoperi[ului cabinei. Era tare [i totalneconfortabil, dar probabil dac` va \ncepe ploaia...

Nu se a[tepta s` poat` dormi, dar dup` noaptea petrecut`chinuitor sim]i c` ar putea \nchide ochii oriunde. Reu[ise s`mo]`ie \n câteva reprize, dar se trezise foarte repede, pentru c`avusese impresia c` barca se lovise de ceva. Dar nu se\ntâmplase nimic, fusese doar un bu[tean de pe râu care selovise de barc`.

A]ipi din nou [i o trezi ploaia. Nu era o ploaie puternic`, a[acum fusese \n timpul zilei, ci una constant`.

Trecu câtva timp. Apoi se auzi un zgomot, ceva ca unpocnet. Se mai auzi odat` venind de undeva deasupra ei. Lucyridic` privirea. V`zu ceva foarte mare deasupra capului.Coviltirul adunase foarte mult` ap`. Apoi zgomotul se auzi dinnou, \ncepu [i un vânt slab. Se sim]i ud` pân` la piele.

– O, nu! exclam` ea frustrat`. Nu avea cu ce s` se schimbe.{i p`tura era \mbibat` de ap`. |ncerc` s` se ridice, proferândvorbe cam neortodoxe la adresa lui Adam MacLean. El [tiuse c`se va \ntâmpla a[a, de asta o l`sase s` doarm` acolo.

Deodat`, toat` pânza coviltirului c`zu pe ea; Adam lu` \nbra]e o fat` foarte foarte ud`.

O puse \n picioare, examin` situa]ia [i-i spuse:– Asta este. Intr` \n cabin`. Repede!

68 LINDA CORNWALL

Capitolul 5

Adam o trase \n cabin`, [i trânti u[a cu putere \n urma lui.Nu-l mai v`zuse a[a de furios. Cabina pulsa de intensitateafuriei lui.

– Uit`-te cum ar`]i, \i spuse el: bluza i se lipise de corp [i erapractic transparent`. Pieptul lui Adam se ridica [i se l`sa defurie, ochii lui aruncau fl`c`ri.

– N-a fost vina mea, strig` Lucy. Dar apoi renun]`, ne[tiindde ce sperase s` poat` face apel la partea bun` acestui b`rbat.Ce pierdere de timp! Coviltirul t`u n-a mai rezistat! Esteblestemata ta de barc`, nu a mea!

– {i cine naiba a insistat s` doarm` acolo pe o noapte caasta? Nici n-ai cu ce s` te schimbi!

– {i asta a cui vin` este? strig` Lucy ca r`spuns. Bine c` ail`sat rucsacul \n tab`r`!

El refuz` s` r`spund`.

– Unde-]i este p`tura? o \ntreb`.

– Afar`.

– Presupun c` este [i ud` leoarc`.

Ea zâmbi sarcastic:

– Pentru prima oar` ai dreptate!

– Ce -am f`cut ca Dumnezeu s` m` pedepseasc`, s`-mi dea

o astfel de creatur` pe cap? se lament` el.

– Uite ce este, Adam. Eu sunt cea ud`, eu am ajuns pe barca

ta, f`r` s` am m`car o periu]` de din]i! Dar toate astea tu le-ai

pus la cale, domnule MacLean. Ai [tiut c` sunt pe barc`, dar nu

mi-ai luat [i lucrurile. Uite c` Dumnezeu te pedepse[te!

– E[ti vr`jitoare? MacLean \[i \nfipse mâinile \n p`rul ei

umed. S` nu fii a[a de sigur` c` vr`jile tale vor avea efect asupra

mea! Se apropiase foarte mult de ea, amenin]`tor.

Lucy abia mai respira.

– Nu mi-a[ pierde vremea f`cându-]i vr`ji.

Se r`suci [i sc`p` din strânsoarea lui, con[tient` c` trupul \i

era ud, hainele la fel.

El \ncerc` s` se controleze, dar nu sl`bea strânsoarea.

– Ar trebui s`-i mul]ume[ti lui Dumnezeu c` n-ai ajuns

hran` la crocodili!

– Atunci, de ce nu m-ai aruncat peste bord, când ]i-ai dat

seama c` sunt pe barc`?

– Ce bine ar fi fost s-o fi f`cut!

70 LINDA CORNWALL

Adam scoase o c`ma[` din dulap. Era cea pe care o purtase

cu o zi \n urm`, pe care i-o mai d`duse odat` la râu. Dar acum

nu mai avea nimic din acel gest de seduc]ie, când o urm`rise

\notând \n apa râului. Acum era doar furios.

– |mbrac`-te cu asta, \i spuse scurt aruncându-i c`ma[a, \n

timp ce eu voi rezolva ce este afar`.

Lucy [tiu c` nu va avea mult timp la dispozi]ie [i \n timp ce

el f`cu foarte mult zgomot afar`, ea se dezbr`c` de hainele ude.

Lenjeria intim` care atârna pe sârm` era la fel de ud`. La naiba!

Era totu[i bine c` aceast` c`ma[` \i acoperea p`r]ile mai

interesante ale corpului. |[i suflec` mânecile, pentru ca s`-[i

poat` folosi mâinile.

Când Adam se \ntoarse, privirea lui \ntunecat` o examin`

scurt. Lucy se sim]i confuz` când el lu` un prosop [i \ncepu s`

se [tearg`. Purta doar un [ort, ceea ce f`cu imposibil ca ea

s`-[i ]in` ochii a]inti]i pe altceva \n afar` de torsul lui puternic.

Sim]i brusc c` nu mai are aer, c` inima \i bate repede, mult

prea repede.

Adam era \nc` furios, abia se controla, parc` respira greu.

Atârn` prosopul [i se \ntoarse spre ea.

– Lucy, \ncepu el foart atent, avem o singur` p`tur` [i un

singur pat. Nu avem ce face; amândoi avem nevoie de un somn

bun pentru c` suntem frân]i. Iar acum, te rog, culc`-te aici

\nainte s`-mi ies din min]i!

Ea sim]i din tonul lui c` era deja cam târziu.

UMBRE {I LUMINI 71

– Nu vreau s`... dar nu continu`. El o prinse de umeri [i o

arunc` pe pat.

|ncerc` s` se ridice, dar el o \mpinse la loc.

– Stai aici. {i nu mai face atâta caz!

Lucy se sim]i ap`sat` de dou` mâini puternice; se lupt` s`

se ridice, dar el n-o l`s`.

– Dac` stai cuminte aici, o s` pot dormi m`car câteva ore.

Dar dac` te foie[ti, m` \nfurii [i nu [tiu ce o s` fac. Virgin` sau

nu, ad`ug` dup` o clip`. Acum, Adam r`sufla greu, chipul \i era

aprins. Parc` se a[tepta la nesupunere din partea ei pentru a

avea un motiv puternic ca s` fac` uz de for]`.

Lucy se gândi mai bine [i ced`. Era singurul lucru pe care-l

putea face. Adam nu glumea; chiar urma s`-[i pun`

amenin]`rile \n practic`. |[i \nchise ochii [i se rug` ca aceast`

c`l`torie s` se termine mai repede.

|n cele din urm` el o eliber`, v`zând c` nu se mai

\mpotrive[te. O dureau bra]ele din cauza strânsorii lui. Se lipi

cu spatele de peretele cabinei, ca s` nu se ating` de el. Va sta

aici, dar nu va putea dormi. El \[i mai f`cu de lucru cu plasa de

]ân]ari [i \n cele din urm` stinse lumina. Trupul \i era \ncordat,

a[teptând ca ea s` fac` o mi[care. Lucy nici m`car nu respir`.

Trecu o vreme pân` ce respira]ia lui deveni regulat` [i astfel

[tiu c` adormise.

Acum se mai relax`, se \ntoarse cu fa]a \n sus [i \ncepu s`

fixeze prin \ntuneric locul unde [tia c` se afla o draperie.

72 LINDA CORNWALL

|n cele din urm`, oboseala \[i spuse cuvântul [i adormi.

Se trezi dup` o vreme, sim]indu-se realmente strivit`. Adam

\[i aruncase un bra] lateral chiar peste pieptul ei. Acum, Adam

dormea pe burt`. Dac` \[i \ntoarcea capul, \[i \ngropa nasul \n

p`rul lui. Cum s` poat` respira?Dar el se mi[c` [i-[i cobor\

bra]ul mai jos, spre mijlocul ei.

Lucy se relax` din nou, pân` când realiz` c` acum mâna lui

se afla pe pielea ei goal`. C`ma[a i se ridicase peste noapte.

Ro[i, furioas`. |ncet \ncepu s-o trag` \n jos.

Adam gemu [i str`nut` de câteva ori. Apoi \ncepu s` se

\ntind` [i adormi la loc.

Ce ciudat c` se afla \n acela[i pat cu un b`rbat c`ruia nici

m`car nu-i spunea pe nume. |l chema Adam, dar ea nu-i putea

spune astfel.

|ncepu s`-i repete numele, nu cu voce tare, ci doar \n minte:

Adam, Adaaam...

El se mi[c` din nou, dar de data asta Lucy nu-[i mai f`cu

probleme.

– Bun` diminea]a, draga mea, \i murmur` la ureche.

Draga mea! Cu cine \[i imagina c` vorbe[te? Era mai bine s`

stea lini[tit`, s` nu se mi[te. |ntr-o clip` va adormi la loc.

Dar de data asta nu se \ntâmpl` a[a. Adam o s`rut` pe obraz,

ca [i cum ar fi fost obi[nuit s` trezeasc` astfel pe cineva cu o

s`rutare.

Lucy ar fi vrut s`-i strige: sunt eu, Lucy!

UMBRE {I LUMINI 73

Dar pe de alt` parte era curioas` s` vad` ce se va \ntâmpla.

Nu putea fi prea periculos când era pe jum`tate

adormit...dar asta era o gre[eal` pe care numai o virgin` o

putea face!

Nu dur` mult pân` ce Lucy realiz` c` f`cuse o gre[eal`.

Adam o prinse \n bra]e [i o \ntoarse cu fa]a spre el, astfel c`

acum se aflau nas \n nas. El continu` s` ]in` ochii \nchi[i. Ea nu

putu s` se \ntrebe dac` \ntotdeauna f`cea dragoste cu ochii

\nchi[i. De ce face asta, se \ntreb` ea, nu [tie c` sunt eu?

– N-am dormit bine, murmur` el, m-ai deranjat tot timpul.

Avea ochii \nc` \nchi[i.

Lucy nu \ndr`zni s`-i r`spund`. Nu voia s` distrug` pacea cu

greu creat`. Dac` voia, putea s`-[i deschid` ochii doar un pic [i

s`-l priveasc`.

Felul calm [i tandru \n care o mângâie o f`cu s` aib`

sentimente mai bune fa]` de el. |ntr-un minut toate astea vor

\nceta pentru c` el va deschide ochii [i va realiza cu cine se afl`

\n pat. Tot cu ochii \nchi[i el \i c`ut` buzele.

– E[ti atât de frumoas`, \i [opti.

Adam o trase mai aproape, continu\nd s-o mângâie [i s-o

s`rute. Când \ncepu s`-i descheie nasturii c`m`[ii, ea se sim]i

cuprins` dintr-o dat` de dorin]`. Oare asta era dragostea? La

asta se referise John? Lucy [tia sigur c` nu mai sim]ise a[a

niciodat`. |[i a[ez` bra]ele pe umerii lui largi [i musculo[i, iar

bucuria [i dorin]a ei se amestecar` cu durerea [i spaima. Cum

74 LINDA CORNWALL

putea acest b`rbat s`-i provoace astfel de senza]ii? {i i se p`reau

naturale, \ndrept`]ite [i reale...

– Te doresc ca un nebun, murmur` Adam. {i sunt convins

c` [i tu m` dore[ti...

{i avea dreptate. Fiecare parte a corpului ei ardea dup` el.

Se sim]ea vie, ca o femeie real`, pentru prima dat` \n via]`. {i

nu avea nevoie de experien]`, ci doar de instinct [i de dragoste,

ca s` [tie exact cum s`-i produc` pl`cere.

Sufletul ei se deschise pentru el [i [tiu c` Adam câ[tigase \n

competi]ia dintre ei.

– Oh, Adam... [opti.

Se a[tepta ca el s`-i r`spund` cu aceea[i dragoste, dar el se

crisp`. Pentru prima oar` de când se trezise, deschise ochii [i o

privi nu cu dragoste, nu cu pasiune cum s-ar fi a[teptat, ci cu

oroare.

– Ce naiba acu]i aici? O privi confuz, apoi o \mpinse brutal

[i cobor\ din pat.

Lucy ar fi vrut s` moar` de ru[ine. C`ut` repede p`tura s`

se acopere. Dar era prea târziu, Adam o privea cu ochii mari,

clipind des.

– Ai idee ce se \ntâmpl` aici? |[i v`rs` furia pe plasa de

]ân]ari. O rupse [i o arunc` deoparte. Ai idee ce se putea

\ntâmpla? Ea reu[i s` capete un aer dispre]uitor.

Adam se aplec` deasupra patului, o prinse de umeri [i o

zgâl]âi puternic. Lucy, eu nu sunt vreunul din pu[tii cu care ie[i

UMBRE {I LUMINI 75

tu. Sunt obi[nuit cu femeile adev`rate, experimentate. Te-am

confundat cu una din ele! Cu cineva care m` cunoa[te! ad`ug`

el foarte important, cineva cu care nu trebuie s` fiu atent ce

spun [i ce fac!

Avusese inten]ia s-o sperie [i-i reu[ise foarte bine.

– Iar aceste femei despre care-]i vorbesc, mai iau [i alte

pastile \n afar` de cele \mpotriva malariei!

Adam \[i trecu o mân` prin p`r.

– Ar fi fost dezastru, Lucy! M` auzi?

Adam oft` prelung, apoi continu`:

– De ce a trebuit s` fii tu, Lucy?

De ce tocmai tu?

Vorbele lui erau la fel de dure ca o palm` dat` peste fa]`.

Pe cine se a[teptase s` g`seasc` \n patul s`u? Pe so]ia sa?

Acest gând o izbi pe Lucy ca o lovitur`. O, nu, nici nu se

gândise la acest aspect!

– Trebuie s` fi fost un [oc teribil, murmur` ea luându-[i

curajul s` fac` o astfel de afirma]ie. Imagineaz`-]i, s` m` g`se[ti

pe mine \n locul so]iei tale! Dar ]i-a luat ceva timp s` observi

diferen]a, nu?

– So]ia mea? Dac` a[ fi avut o so]ie, ar fi fost aici, cu mine.

Când m` dedic unei femei, vreau ca [i ea s` fac` acela[i lucru.

O urm`ri cu o expresie ciudat` pe chip. Iar dac`-]i \nchipui

altceva, Lucy, \nseamn` c` nu m` cuno[ti deloc.

– Grozav! S` ne p`str`m tot a[a!

76 LINDA CORNWALL

Inima Lucyei b`tea puternic [i refuza s` se \ntrebe din ce

motiv. S` zicem c` nu te cunosc, iar tu ai afirmat deslu[it c` nu

ai chef s` m` cuno[ti. Buclele ei blonde c`zur` pe umeri

acoperindu-i. Ochii ei alba[tri str`lucir` \n soarele dimine]ii,

[i-[i strânse sub ea picioarele lungi [i bronzate. C`ma[a lui

masculin` \i sporea feminitatea. De ce se holba la ea? Ce

gândea? Cu cine o compara oare?

– M` duc s` \not, apoi vom lua micul dejun. Pe chipul lui

Adam nu se mai citea nimic când se aplec` s`-[i ridice

prosopul. Ne vedem peste jum`tate de or`, da?

– {i eu....\ncepu Lucy.

El ridic` o sprâncean`.

– Parc` ai fost de acord c` e mai bine s` nici nu \ncepem s`

ne cunoa[tem.

– N-am vrut s` spun c`...Lucy cobor\ din pat, strângându-[i

c`ma[a \n jurul corpului. Ai luat prosopul.... [i eu am nevoie de

du[, sau ceva...

Adam i-l arunc`.

– Prinde-l, mai am unul. O s` cobor scara \ntr-o parte,

d`-mi cinci minute s` m` trezesc.

Ea \ncuviin]`.

– Unde s` m` duc?

– Te prive[te. Dar nu veni la bord f`r` s` strigi mai \ntâi. M`

usuc la soare. Ai \n]eles? ad`ug` el cumplit de brutal.

Lucy trase aer \n piept s` se calmeze.

UMBRE {I LUMINI 77

– Am \n]eles perfect.

El plec` [i-l auzi tr`gând scara [i preg`tindu-se s` \noate. Se

feri din calea lui [i mai ales se feri s` priveasc` spre u[a cabinei.

|i trebuir` cinci minute ca s` a[eze masa, mul]umind cerului c`

lenjeria atârnat` pe sârm` i se uscase. Dar blugii [i c`ma[a mai

erau \nc` umede.

Când se aventur` pe punte nu-l mai v`zu pe Adam, \n

schimb \i z`ri [ortul abandonat pe banchet`. |nchise ochii \n

fa]a singurei concluzii care se putea trage, [i-[i ridic` privirea

spre cer. Era ora [apte, dar soarele era deja puternic, f`r` vreun

semn de ploaie. Barca se cl`tina \ntr-un golfule]. Dac` se

aventura pe ]`rm [i se ducea \n spatele unui pâlc de copaci, se

putea \mb`ia f`r` nicio grij`.

Din p`cate, Adam era deja acolo. Lucy urm`ri fascinat` cum

despica apa cu bra]ele lui puternice [i musculoase. Apoi brusc,

disp`ru de la suprafa]`. Unde se dusese? Lucy tres`ri când

ap`ru foarte aproape de ]`rm.

El ie[i din ap` [i soarele f`cu ca pic`turile de ap` de pe

pielea sa s` luceasc` ca ni[te mici sori. B`rbatul de \ntinse [i-[i

trecu degetele prin p`r. Se auzi un papagal din crengile unui

copac, iar el \ntoarse capul repede atras de culorile lui vii. Era

destul de aproape acum pentru ca Lucy s`-i poat` vedea chipul

[i când se \ntoarse spre ea, chipul \i era luminat de un zâmbet.

Lucy era fascinat` de trupul lui puternic. Pieptul lat era

\mp`r]it \n dou` de p`rul ud de pe piept de pe care apa se

78 LINDA CORNWALL

scurgea \ntr-un [ir insidios. Urma un stomac plat, ferm coapse

bine dezvoltate, la fel de musculoase... Prea târziu, Lucy realiz`

c` era gol.

Se \ntoarse [i disp`ru. Nu-[i \nchipuise asta. Crengi, liane i

se ag`]ar` de picioare [i-[i dori s` fi avut o macet` s` le secere.

Trebuia s` scape. Dac` Adam ar fi surprins-o urm`rindu-l! Nu

era preg`tit` s` \nfrunte consecin]ele. Deodat`, jungla parc` se

strânse \n jurul ei, r`sunând de râsete, strig`te de animale, de

]ipete, de p`s`ri. Dar nu le putea vedea, erau ascunse toate.

Lucy c`uta \nnebunit` un loc prin care s` ajung` cât mai

departe de ]`rm.

A[tept` zece minute, apoi \[i g`si drumul \napoi. El

disp`ruse, doar urmele l`sate de picioarele lui \n noroi ar`tau

c` fusese acolo. Lucy \[i atârn` \mbr`c`mintea de o ramur` mai

joas` [i se dezbr`c` repede de c`ma[a lui Adam. Plonj` \n ap`,

sim]ind-o extraordinar de rece [i de proasp`t`.

Se bucur` de ea, \notând liber`. F`cu pluta cu un zâmbet pe

chip. |[i trecu mâinile peste contururile generoase, dar zvelte

ale trupului. Adam \i spusese c` este frumoas`, chiar dac`

fusese pe jum`tate adormit [i chiar dac` sfâr[itul fusese

dezastruos. Ar fi trebuit s` fie sup`rat`, dar nu te po]i sup`ra

când afar` este o zi superb` ca aceasta. Nimic nu mai conta

acum, nici m`car Adam MacLean când apa era atât de cald`,

putea lenevi la soare, putea s` mearg` \ncotro o ducea apa.

Adam nu era c`s`torit. Gândurile \i zburar` spre el cu bucurie,

UMBRE {I LUMINI 79

sim]ind ziua frumoas`, bucuria de a tr`i, de a fi \n preajma lui,

ca [i cum ar fi fost \ndr`gostit`. Nici nu mai conta c-o v`zuse

goal` acolo la râu, pentru c` acum \l v`zuse [i ea la fel. Asta \i

plasa pe picior de egalitate.

|[i aminti c` strige \nainte de a urca pe barc` [i când auzi

permisiunea de a urca, puse piciorul pe scar`. Arunc` o privire

pe u[a de la cabin`, dar acum Adam era \mbr`cat ca un om

respectabil. |i atârnase blugii, c`m`[a [i p`tura la uscat pe o alt`

sârm`.

Adam ie[i pe punte ducând o can` [i aparatul de ras.

– }i-am scos alt` c`ma[` uscat`, \i spuse, asta are nevoie de

ceva timp s` se usuce.

Lucy se sim]i surprins` pl`cut, dar ne[tiind dac` era bine

s-o arate. Aceast` c`ma[` era verde \nchis. Mânecile erau

scurte, \i veneau pân` la coate, [i \i acoperea coapsele, dar nu

mai conta acum pentru c` avea lenjeria.

Adam \i \mprumut` pân` [i pieptenul [i se a[ez` pe punte,

piept`nându-[i p`rul \ncurcat. Printre bucle, \l urm`ri cum \[i

s`pune[te fa]a, apoi deschide un briceag de ras. F`cu ochii

mari urm`rind cum Adam mânuia instrumentul periculos cu

mi[c`ri agile, iu]i, pe obraz [i pe gât. |n afar` de tat`l ei Lucy nu

mai v`zuse un b`rbat b`rbierindu-se. Era ceva intim \n a asista

la acest ritual; mai intim decât a lua micul dejun \mpreun`.

Astfel de activit`]i matinale duceau toate spre o noapte

petrecut` \mpreun`.

80 LINDA CORNWALL

Adam se sp`l` pe fa]` [i-i surprinse privirea.

– Po]i s` te ui]i cât vrei, nu m` deranjeaz`, zise el zâmbind

cinic. Te-ai sim]it bine, nu pe râu?

Lucy ro[i.

– Nu [tiu ce vrei s` spui, se bâlbâi \ncurcat`, retr`gându-se

\n cabin`, \nainte ca el s` mai poat` spune ceva. Dar el nu f`cu

nicio \ncercare \n acest sens, [i-l auzi râzând când \ncepu s`

verifice motorul pentru a-l porni. Ce tip ciudat! De unde [tia

c`-l urm`rise de pe ]`rm? Dar ea nu va recunoa[te. Niciodat`!

Se duse s` preg`teasc` micul dejun. |nc` o zi petrecut` cu

el pe aceast` barc`. Dar curând vor ajunge \napoi la civiliza]ie

[i-[i vor relua via]a normal`.

Lucy r`mase cu aceste gânduri optimiste toat` diminea]a. La

prânz nu se mai oprir`, iar Adam r`mase la cârm`, pentru ca

barca s` prind` vitez` tot mai mare [i s` scape din aceste zone

s`lbatice. Spre sear` ajunseser` deja. Nu se construise nimic

special \n acel loc, cu excep]ia unui ponton. Un apus fantastic

colorase cerul \ntr-un curcubeu \ncepând de la un portocaliu

deschis pân` le cele mai aprinse nuan]e de ro[u. Lucy st`tea pe

copertina cabinei gata s` sar` pe ]`rm cu odgonul, dar Adam,

care trase barca foarte aproape, fu nevoit s` strige la ea, pentru

c` gândurile ei se aflau \n alt` parte.

– S`ri!

Trezit` din reverie, Lucy fu chiar s` cad`. Dar reu[i apoi s`

coboare pe ]`rm s` ancoreze vasul.

UMBRE {I LUMINI 81

El opri motorul [i o trimise s` preg`teasc` ceva de mâncare.– Yes, sir! \i r`spunse Lucy printre din]i, dar execut` ce i se

spusese. Era ultima oar` când \i preg`tea masa acestuiatotputernic [i atot[tiutor Adam MacLean. De mâine, va trebuis` se controleze. Când va descoperi Felipe ce-i f`cuse acestMaclean vor urma multe necazuri. |ncepu s` scoat` dintr-ocutie ni[te ghiveci deshidratat. Dar acum avea alt` problem`;cum s`-l g`seasc` pe Felipe?

Pentru prima oar`, Lucy \ncepu s` realizeze ce i se spusese.Hainele [i banii nu erau probleme majore \n jungl`. Dar cumse va descurca f`r` aceste dou` articole \n ora[? Va depinde \ntotalitate de el, asta \nsemnând c` va merge oriunde \i spuneael [i va face doar ce voia el.

Turn` ni[te ap` [i amestec` \n acel blestemat de ghiveci allui MacLean. Era clar c` n-o va ]ine prizonier`. Chiar dac` o ura,nu va face acest lucru.

Dar o voce interioar` \i spuse c` Adam era foarte bun lajocuri murdare. Nu va vrea ca ea s`-i fac` probleme. Dac` nuera prudent`, Sao Marcos se putea transforma \ntr-o capcan`mai periculoas` decât barca. Cum era mai bine s` scape?

82 LINDA CORNWALL

Capitolul 6

Adam lu` una din saltelele puse pe jos [i dormi afar` \nnoaptea aceea.

– De ce n-ai f`cut asta din prima noapte? \l chestion` ea.– Nu-]i aminte[ti c` ploua? Atât \i spuse Adam [i plec`,

l`sându-i plasa de ]ân]ari, iar ea r`mase cu ochii a]inti]i \n tavanore \ntregi. {i avea probleme serioase; de unde s` fac` rost debani? Unde s` stea? Va putea lua leg`tura cu Felipe? Sao Marcosera un ora[ mare. Oare [i Felipe locuia la un hotelconven]ional? Poate se mutase. P`cat c` mesajul ei despreparcul Kantara nu mai ajunsese la el! Felipe era cea maiinfluent` persoan` din ]ar` când se punea problema indienilorsud– americani. F`r` ajutorul lui, ce putea face ea? Poate erabine s` ia leg`tura cu presa... O europeanc` \ncearc` s` salvezeindienii Tukama... [i vedea \n fa]a ochilor titlul articolului. Va

trebui s` fac` cercet`ri s` vad` de ce fusese devansat` cu un an

expedi]ia? {i de ce fusese desemnat Adam MacLean

conduc`tor? {i de ce avea mereu senza]ia c`-l mai v`zuse

undeva? Dar dac` \ncerca s`-[i aminteasc` nu trecea mai

departe de acest loc. Probabil el adormise de mult, dar ea

nu-[i g`sea locul se \ntoarcea de pe o parte pe alta. De fiecare

dat` când \ncerca s` \nchid` ochii \[i imagina c` el este al`turi,

iar trupul i se \nc`lzea la amintirea mângâierilor lui. Apoi se

\ntreba unde gre[ise c` l`sase s` se ajung` \n situa]ia asta?

Fusese ceva complet gre[it [i plin de vinov`]ie dar de ce totu[i

i se p`ruse incredibil de frumos? Adam n-o iubea, nici m`car

n-o dorea. Dar cum era posibil ca ea s`-l doreasc`?

O, desigur, nu era a[a. Ce idee prosteasc`! D`du p`tura la o

parte. Ce rost avea s` fie \ndr`gostit` de cineva care n-o dorea?

Ce ru[ine! Nop]ile \n jungl` erau de obicei umede [i reci.

Numai dac` ar putea s` se duc` pe punte s` ia pu]in aer! Dar

Adam se afla acolo, \nvelit cu o p`tur` sub]ire.

Lucy \nchise ochii [i l`s` gândurile s` r`t`ceasc`. Ca \n vis \l

v`zu dându-se la o parte pentru a-i face loc [i ei al`turi. Apoi,

Adam o s`ruta pasionat...

Nu reu[i decât s` a]ipeasc`, dar \n cele din urm` sim]i o

mân` pe um`r, scuturând-o.

Era devreme abia se luminase.

– Scoal`-te, \i spuse Adam pe un ton dur [i de[i era cea]`

\nc`, ea putea ghici c` era nervos.

84 LINDA CORNWALL

Nu se b`rbierise; abia se ridicase din pat [i Lucy avu

nebuneasca idee de a-[i dori s`-l vad` numai ea astfel.

– Cât timp am? \l \ntreb`, evitându-i privirea.

– Jum`tate de or`. El o privi piezi[. Te las s` strângi aici, iar

eu m` ocup de lucrurile de afar`.

– O s` fac ni[te cafea. Vorbele ei \l f`cur` s` se opreasc` \n

dreptul u[ii. }i-o aduc dup` ce m` \mbrac.

El \ncuviin]`.

***

Au mers ore \ntregi, sau cel pu]in Lucy a avut aceast`

impresie. |i curgea transpira]ia pe spate [i pe picioare. Servieta

lui Adam cânt`rea o ton`. Ce naiba ducea \n ea, c`r`mizi?

El se opri din nou pentru ca Lucy s`-l ajung` din urm`.

– Nu mai avem mult.... dou`zeci de minute...

– |nc` dou`zeci de minute! exclam` ea. Crezi c` am putea

merge un pic mai \ncet? El \ncercase dar nu-i fusese u[or s`

sl`beasc` ritmul. Avea pasul lui natural [i ritmul firesc. {i nu

aveau \n fa]` h`]i[uri care s` le \ncetineasc` mersul; se vedea c`

acesta era traseul oficial al expedi]iei.

Ajunser` la aeroport cu zece minute \nainte de plecarea

avionului. Lucy se pr`bu[i pe p`mânt, iar Adam \i d`du o can`

UMBRE {I LUMINI 85

cu ap`. Era cam cald`, dar nu conta. Au r`mas acolo \n t`cere,

ea din cauza epuiz`rii, pân` s-a auzit zgomotul avionului

deasupra copacilor.

Avionul mic de patru locuri ateriz` f`r` s` fac` prea mult

praf. Pe Lucy o uimea \ntotdeauna cum pilo]ii brazilieni puteau

s` aterizeze pe astfel de fâ[ii \nguste. Nu exista spa]iu pentru o

aterizare normal`, a[a c` de la sute de picioare ateriz` imediat,

ca [i cum ar fi c`zut din cer. Decolarea a fost [i mai rea. Dar

Lucy \[i g`sise o metod` de supravie]uire; \nchidea ochii [i se

ruga.

Când avionul se \ndrept` spre ei, \[i adunar` lucrurile iar

Adam o lu` de bra], ceea ce ei i s-a p`rut un gest nea[teptat de

afec]iune.

– Uite ce este, Lucy, \ncepu el. Te-am adus pân` aici f`r` s`

crâcnesc. Puteam s` te las \n tab`r` cu oamenii mei. Dar dac`

vrei s` te duc \n continuare, trebuie s` consim]i...

– La ce s` consimt? strig` ea privindu-l f`r` s` \n]eleag`

mare lucru, din cauza zgomotului.

– Nu vreau niciun fel de probleme, \n avion sau când

coborâm. Vii cu mine, nu te duci singur` nic`ieri. Ai \n]eles?

– Când ajung la Sao Marcos o s` fac ce cred de cuviin]`, zise

ea. Motorul se oprise acum , iar elicea \ncetinea. |ntr-un minut,

pilotul va fi al`turi de ei [i nu vor mai putea vorbi orice.

– Dac` nu e[ti de acord cu ce ]i-am spus r`mâi aici, da?

– Nu cred c-ai face asta. Nu cred c` m-ai abandona astfel.

86 LINDA CORNWALL

Lucy se uit` nervoas` la avion, iar el \ncepu s` râd`.

– Este mâncare de– ajuns pe barc`, ai putea supravie]ui

vreo dou` s`pt`mâni cu ea. De fapt, de ce \ncerc s` te conving?

Tu nu cau]i decât s`-mi faci probleme.

– De aceea, este cu atât mai bine cu cât scapi mai repede de

mine. Las`-m` la San Marcos [i nu m` mai vezi vreodat`.

– Nici vorb`! Dac` vii, e[ti cu mine, stai unde-]i spun eu s`

stai. Ce [ans` crezi c-ai avea f`r` haine [i f`r` bani?

– Mi-ai putea \mprumuta bani.

– Da, a[ putea, zise Adam ridicând din umeri.

– Dar n-o vei face... \ncheie ea \n locul lui.

– Ai dreptate, drag`, nu te a[tepta la asta!

– E[ti un...

– Nu spune ce gânde[ti, nu se cuvine. Se uit` peste capul ei

[i v`zu pilotul venind. A[adar, ce alegi? Barca sau pe mine?

Lucyei nu-i trebui mult s` se decid`. Oricum, [tia c` o

promisiune smuls` cu for]a, sub presiune, nu trebuia

respectat`.

– Pe tine, murmur`.

Adam \i d`du drumul la mân`, apoi porni cu mâna \ntins`,

zâmbind spre pilot. Se a[ez` pe locul copilotului [i-[i \ntinse

picioarele lungi \n fa]`. Scaunul ap`sa tare pe genunchii

Lucy-ei. Era atât de cald \n carling`, iar ora prânzului p`rea atât

de \ndep`rtat`. Motorul fusese pornit [i palele elicei prindeau

vitez`. Se ridicar` de la sol [i zburar` peste o lizier`. Avionul

UMBRE {I LUMINI 87

urca [i cobora; nu mai era mult [i va fi \n libertate. Nu [tia sigur

cum va sc`pa, dar o va face....

La aeroport nu prea avu [ansa s` scape. Dar era impropriu

spus aeroport. Au aterizat pe la prânz. Petrecuser` patru ore \n

acea cutie de conserve \ncins`. Când puse piciorul pe p`mânt,

Lucy nu [tia dac` se va putea ]ine pe picioare, cu toate astea a

trebuit s` ajute la desc`rcarea efectivelor lor, apoi s` se

\ndrepte \mpreun` cu Adam spre o sal` de a[teptare. Pista

p`rea s`-i danseze \n fa]a ochilor. Sudoarea \i curgea pe spate,

[i-[i sim]ea c`ma[a lipit`. Poate era un restaurant, unde s`

poat` bea un pahar cu ap`. Dar a[a ceva nu exista prin acest`

zon`!

Se a[ez` la o mas` [i-[i [terse fruntea ud` cu dosul palmei.

Totul era plin de praf. Poate c` jungla era mai primitiv`, dar

avea [i p`r]ile ei frumoase, comparat cu sala asta de a[teptare

care nu avea nimic.

Adam disp`ru \ntr-un birou; p`rea s` cunoasc` toat` lumea

de acolo, pentru c`-l auzi salutându-se cu to]i.

Realiz` brusc c` era singur` pentru prima oar` [i c`ut`

repede din priviri o posibilitate de sc`pare. Dar cum s` ia un

taxi dac` nu avea cu ce s`-l pl`teasc`? Poate era bine s` mai

pretind` c`-l ascult` pe Adam \nc` un pic, cine [tie poate i se

ivea o posiblitate.

A fost o idee bun`, pentru c` Adam a revenit chiar \n

momentul acela, câtu[i de pu]in afectat de c`ldur`.

88 LINDA CORNWALL

– Pân` scoatem toate astea de aici va veni [i ma[ina, zise el

mai mult sau mai pu]in \n direc]ia ei. Dup` ce st`tuse atât de

aproape de el, fu surprins` s` constate cât era de mic` [i de

ne\nsemnat` \n compara]ie cu el.

Veni o ma[in` mare, neagr`, veche, pr`fuit`, care se

hurduc`ia. Lucy se pr`bu[i disperat` pe bancheta veche de

piele. Bagajele erau adunate \n jurul ei, iar Adam se a[ez` pe

locul pasagerului \n fa]`. Nimeni nu scoase o vorb`; [oferul

p`rea s` [tie unde trebuie s`-i duc`.

Lucy se gândise foarte mult la auspiciile sub care \ncepuse

aceast` expedi]ie.

Sao Marcos era chiar a[a cum se a[teptase: cu c`ldur`

torid`, cu praf, aglomera]ie, zgomot, ma[ini trecând \ntr-o

direc]ie [i \n alta. |[i aminti c` citise undeva c` ora[ul ap`ruse

\n perioada de \nflorire a comer]ului cu cauciuc. Dar acum

cl`dirile tipic coloniale, care str`luciser` cândva \n culori de

roz [i verde ar`tau urât, erau deteriorate, cr`pate,

neprietenoase; ca o fost` stea de cinema care, b`trân` fiind se

sulemene[te strident.

Multe din cl`diri fuseser` demolate [i \n locul lor

\ncepuser` s` se ridice ni[te zgârie– nori, care contrastau

puternic cu restul ora[ului. Toate ma[inile luau col]urile cu

scrâ[net de ro]i, de parc` fiecare [ofer era pornit pe distrugere.

Adam nu scotea o vorb`. Se a[ezase confortabil \n dreapta

[oferului, strivindu-i ei genunchii, dar picioarele Lucyei abia

UMBRE {I LUMINI 89

atingeau podeaua [i era aruncat` de colo colo la fiecare

intersec]ie, când [oferul punea o frân` brusc`.

Ajunser` \ntr-o pia]et`, trecur` pe lâng` o biseric` unde

b`teau clopotele. Femei \mbr`cate \n negru privir` curioase

ma[ina care le for]ase s` se retrag` din mijlocul drumului.

Ma[ina opri \n cele din urm` \n fa]a unei cl`diri vechi cu

ni[te steaguri decolorate.

Adam cobor\ [i deschise o poart` masiv`, iar ma[ina intr` pe

sub o arcad` s`r`c`cioas` \ntr-un ]inut de vis.

Lucy cobor\ [i privi vr`jit` \n jur, uimit` c` asemenea lux

putea s` existe dincolo de o fa]ad` obi[nuit`. Curtea interioar`

era o simfonie de umbre [i lumini; \n mijloc, o fântân`. Un

balcon la primul etaj al casei. Ochii nu se puteau adapta la

contraste. Era ca o \nchisoare plin` de mistere.

Au fost desc`rcate bagajele [i, slav` Domnului, pentru

ultima oar`, vechiul Sedan a plecat, iar Adam a \nchis u[ile cu

lumea exterioar`. Lucy se gândi c` fusese f`cut` prizonier`. Dar

nu pentru mult timp!

– Cred c-au ie[it, zise el venind \napoi spre ea. Las`-le acolo.

Vino cu mine s`-]i ar`t camera ta. Dup` ce te schimbi, o s`

mânc`m ceva.

Fusese o diminea]` foarte lung`, iar ea nu putea s` scape de

aici, f`r` s`-[i fac` un plan, a[a c`-l urm` pe Adam prin casa

\ntunecat`. |i p`ru elegant`, somptuoas`, cu covoare orientale,

mobil` sculptat`.

90 LINDA CORNWALL

Adam cuno[tea bine locul, a[a c` nu ezit` [i deschise câteva

u[i.

– Baia este acolo, \i spuse Adam. Când e[ti gata, coboar`.

Dac` nu m` g`se[ti strig`-m`, \ntr-o cas` ca asta te pierzi foarte

u[or.

– Este o cas` foarte... impozant`, spuse Lucy pierdut`, [tiind

c` trebuie s` spun` ceva.

A cui era casa? A lui?

Adam plec`, iar ea se duse la baie.

Trecuse mult timp de când nu se mai sim]ise atât de curat`.

F`cu du[, \[i sp`l` p`rul, dar numai foamea exagerat` care o

chinuia o f`cu s` ias`.

Prosoapele erau moi [i groase. Camera ei era la fel de

luxoas`. R`mase o vreme, privindu-se \n oglind`. Numai dac`

ar fi avut hainele cu ea, sau m`car bani... dar deodat` vocile

unor nou veni]i o trezir` din gânduri. Se duse la fereastr` [i

privi afar`. Nu v`zu pe nimeni, mai ales pentru c` balconul \i

bloca vederea [i nu v`zu decât capota unei ma[ini albe.

Acum era momentul s` dispar`. Adam va fi ocupat cu noii

veni]i, probabil explicându-le prezen]a ei \n aceast` cas`. Dac`

nu plecau imediat, probabil le va spune tuturor s` n-o piard`

din priviri. Acum, ori niciodat`. Cu inima b`tând puternic se

duse la u[` [i \ncerc` s-o deschid`.

{i u[a se deschise, iar coridorul era gol. Se \ndrept` spre

scar` \n vârful picioarelor.

UMBRE {I LUMINI 91

V`zu un portret \n ulei, care o privea dintr-o ram`

ornamental`. Coborând scara, Lucy auzi râsete [i clinchet de

pahare.

Nu mai era timp s` se \ntrebe dac` o vedea cineva de la

ferestre. Lipit` de pere]i reu[i s` ias` afar`, f`r` s` fie v`zut`, s`

\nconjoare ma[inile, apoi s` dispar`. A fost de fapt foarte u[or,

mult prea u[or. A ie[it pe strad`, r`suflând u[urat`. Reu[ise!

Era liber`! {i atunci de ce naiba sim]ea nevoia s` se a[eze

undeva [i s` plâng`?

Drumul spre acea vil` fusese abrupt, a[a c` acum trebuia s`

coboare panta aproape \n fug`. Curând, \ncepu praful [i

zgomotul. V`zu depozite, magazine murdare, b`rba]i care o

priveau.

|n cele din urm` ajunse \ntr-un drum principal [i instinctul

o orient` spre dreapta. Ce repede elegan]a trecea la s`r`cie

aici!

Pe m`sur` ce \nainta \n ora[ era tot mai con[tient` de blugii

ei vechi. G`si un centru turistic [i \ntreb` unde se ]inea

Conferin]a pentru Ajutor Interna]ional.

– La hotelul Fortuna.

Lucy oft`; se dovedi a fi destul de greu de g`sit.

Desigur, i se adres` \ntrebarea:

– Dori]i un taxi?

-Nu, mul]umesc, ro[i Lucy, m` duc pe jos [i zâmbi,

\ncercând s` par` o tip` care vrea s`-[i p`streze silueta cu orice

92 LINDA CORNWALL

chip. Dar de acum era ora trei [i nu mâncase decât biscu]i [i

pu]in` carne conservat`, ca s` nu mai spunem c` se trezise de

la ora cinci diminea]`.

Când g`si hotelul \n cele din urm`, se \ngrijor`. Dac` Felipe

nu era acolo? Dac` plecase de tot, sau dac`-[i luase o zi liber`?

Nu-[i imagina c` cei de la hotel o vor l`sa s`-[i petreac` noaptea

\n hol. Se vor gândi c` prin felul \n care ar`ta va face hotelul de

ru[ine.

– A[ dori s`-l v`d pe senhor Ramirez, spuse cu toat` puterea

de convingere pe care credea c-o are. Spune]i-i c`-l caut` Lucy

Blake, este foarte important, ad`ug` ea când recep]ionerul

ridic` receptorul.

– Camera 362 , spuse acesta. Senhor Ramirez a spus c` v`

a[teapt`.

Chiar a[a de u[or fusese? Liftul? Unde era? Chiar acolo?

– Drag` Lucy! exclam` acel brazilian \nalt, elegant, care \i

puse mâinile pe umeri [i o s`rut` pe amândoi obrajii.

Lucy, la cap`tul r`bd`rii se pr`bu[i la pieptul lui \n lacrimi.

Felipe n-o l`s` s` scoat` o vorb` pân` n-o a[ez` \ntr-un

fotoliu, \ntr-o \nc`pere cu aer condi]ionat. Era obosit`, p`rul \i

era dezordonat [i murdar. El p`ru s` observe c` era moart` de

foame [i ceru s` i se aduc` ceva consistent de mâncare.

– Iar acum, spune-mi ce ]i s-a \ntâmplat? o \ntreb` cu

blânde]e. Uite, spuse el oferindu-i un pachet cu [erve]ele. Nu

poate fi chiar a[a de grav...

UMBRE {I LUMINI 93

– Ba da, [i vei afla imediat, zise Lucy. {i \ncepu s`-i

povesteasc` pe \ndelete toat` povestea. A \nceput cu un mesaj

radio de la Park. Auziser` c` vine o expedi]ie pe drumul nostru,

chiar prin teritoriul unde vâneaz` Tukama, se construie[te un

alt drum important! Lucy ridic` vocea indignat`. {i nu anul

viitor, ci chiar acum! {i tu nu erai acolo, iar eu n-am [tiut ce s`

fac. Mi-au spus c` e[ti aici, la aceast` conferin]`. Am \ncercat

s`-l opresc pe acest Adam Maclean. I-am explicat totul cu

sinceritate. Nu i-a p`sat, nici nu m-a ascultat. Nu aveam alt`

solu]ie decât s` vin aici, s` te caut. |l vei opri, nu-i a[a? Cei care

gândesc ca el ar trebuie \nchi[i. Deodat`, Lucy se opri brusc.

Felipe o privea \ntr-un fel anume. Era un b`rbat foarte

atr`g`tor pentru vârsta lui.

– Nu-mi place ce aud, Lucy. El se ridic` [i se duse s`

deschid` u[a. Nu am fost \n[tiin]at de ce se \ntâmpl`, continu`

el s`-i vorbeasc` Lucyei peste capul chelnerului care -i adusese

mâncarea. Mi s-a spus ceva despre modificarea unui traseu, dar

c` nu erau hot`râ]i... Felipe era chiar afectat de ce aflase. |[i

dedicase \ntreaga via]` ajutor`rii indienilor sud– americani.

Acum se confrunta cu situa]ii grele [i inedite, prin care acestora

li se luau p`mânturile.

Felipe ridic` receptorul [i-i f`cu semn Lucyei s` \nceap` s`

m`nânce.

– Cum ai spus c`-l cheam` pe conduc`torul expedi]iei? o

\ntreb` el, \nainte de a \ncepe s` formeze num`rul.

94 LINDA CORNWALL

– Adam MacLean.

Spre uimirea ei, Felipe l`s` receptorul jos.

– E aici, \n Brazilia?

Lucy \ncuviin]`.

– L-ai cunoscut? \l \ntreb` Lucy.

Felipe \ncepu s` str`bat` \nc`perea cu pa[i mari.

– Toat` lumea \l cunoa[te pe Adam. Este un cunoscut

explorator, autor de c`r]i de specialitate. Membru al Societ`]ii

geografice. Nu se poate s` nu-i fi v`zut documentarele la

televiziune. Felipe o privi ciudat. El a venit aici la \nfiin]area

Rezerva]iei Naturale. Apoi a fost plecat câ]iva ani \n Tailanda, s`

prospecteze locul pentru ridicarea unui baraj.

Fu rândul Lucyei s`-l priveasc` uimit` [i s` nu mai \n]eleag`

nimic. Acum \i era clar de unde-l cuno[tea pe Adam.

– A terminat anul trecut un proiect de reabilitare a Nilului?

Când Felipe confirm`, ea tres`ri realizând brusc cu cine se

lupta. Adam Maclean. Cunoscut \n toat` lumea!

– Ar fi mai bine s`-mi spui toate am`nuntele, \ncepu Felipe

a[ezându-se pentru a o asculta.

{i ea \i povesti tot ce se \ntâmplase de când \l \ntâlnise pe

Adam MacLean.

Cum reu[ise s`-l conving` s-o aduc` pân` la Sao Marcos;

despre c`l`toria cu barca acestuia, sau m` rog, mare parte din

cele \ntâmplate. {i \i spuse foarte pe scurt despre sosirea \n

ora[.

UMBRE {I LUMINI 95

– S` \n]eleg c` el nu [tie c` e[ti aici la hotelul meu? o \ntreb`

Felipe, sim]ind c` era mai mult decât ce-i spusese ea \n cuvinte.

Lucy scutur` din cap, continuând s` ciuguleasc` din mâncare.

– Dar cum ai ajuns aici? o \ntreb` el. Unde locuie[ti?

Ea oft` [i l`s` jos furculi]a [i cu]itul.

– Lucrurile stau cam a[a, Felipe, zise ea, relatându-i despre

amenin]area lui Adam MacLean, despre felul \n care fugise din

vil`, iar când termin` citi dezaprobarea \n ochii lui negri.

Felipe ridic` receptorul [i \ntreb` la recep]ie dac` aveau

vreo camer` liber`.

– Din cauza acestei conferin]e, se consider` c` hotelul este

plin, dar m` vor suna imediat s`-mi spun`. Apoi scoase câteva

bancnote din portofel [i le puse pe mas`. Dup` ce te odihne[ti,

du-te s`-]i cumperi ceea ce-]i trebuie. Rochii, mai ales una

pentru cina de disear`, \n care s` ar`]i grozav. Vei cina cu mine.

– Felipe, e[ti un \nger! exclam` Lucy. Se ridic`, str`b`tu

\nc`perea [i-l s`rut` pe obraz. }i-i returnez imediat ce-mi

recap`t carnetul de cecuri.

El oft` \ndep`rtând-o.

– P`cat c`-mi aminte[ti a[a de mult de fiica mea.

Lucy \i zâmbi. |n clipa aceea, sun` telefonul. Era recep]ia,

care-l informa c`-i g`siser` Lucyei o c`m`ru]`.

– Nu conteaz` cât este de mic`, m` voi sim]i \n siguran]`

aici. |]i mul]umesc, Felipe, ad`ug` ea, iar Felipe o privi pu]in

intrigat.

96 LINDA CORNWALL

B`ur` cafeaua \mpreun`, iar Lucy se sim]i oarecum

reconfortat`. Când Felipe termin` informa]iile despre

conferin]`, Lucy se sim]ea \n stare s` colinde ora[ul dup`

cump`r`turi. |ncepuse s` se relaxeze. Greutatea nu se mai afla

acum pe umerii ei. Iar dac` exista cineva care putea s` anuleze

expedi]ia lui Adam, acela era Felipe.

|[i puse banii \n buzunarul blugilor.

– La ce or` va fi cina? \l \ntreb`. Pe la nou`?

Felipe \ncuviin]` [i se ridic` s-o conduc`. |l a[teptau multe

probleme \n orele urm`toare.

Era momentul ca Adam MacLean s` \nve]e c` nu era

Dumnezeu [i c` nu putea s` fac` orice. Acum când era mai

relaxat`, Lucy \[i aminti c` v`zuse o expozi]ie de carte la Londra

\n care se aflau multe din c`r]ile lui. Dar asta nu-i d`dea dreptul

s` distrug`.

Indienii trebuia proteja]i; de progres, de civiliza]ie, [i de

Adam MacLean.

Liftul o duse la parter, unde func]iona aerul condi]ionat.

Lucy se \nfior` la gândul c` trebuia s` ias` \n c`ldura torid` de

afar`. De cum ie[i, se confrunt` cu ma[ini care claxonau [i

puneau frân` scrâ[nind din ro]i, trec`tori care p`reau c` nu

[tiu \ncotro se \ndreapt`. Acum, Lucy era liber`– avea un

prieten care-i oferise ad`post [i bani.

Era timpul s` se bucure de acest moment [i s`-l dea uit`rii

pe Adam MacLean.

UMBRE {I LUMINI 97

G`si un magazin universal de unde-[i cump`r` o fust` de

bumbac [i câteva tricouri. Se schimb` \n cabin`, iar blugii [i

c`ma[a le arunc` la co[ul de gunoi. Acum ar`ta ca o persoan`

respectabil`.

R`sufl` u[urat`, fiind sigur` c` Adam n-o va c`uta. Dar cu

Adam nu se [tia niciodat`...

|[i cump`r` lucruri obi[nuite pentru o femeie; pieptene,

perie, articole de toalet`. G`si o pereche de sandale elegante

cu toc \nalt, de sear`. Oft` mul]umit`. Era momentul s`-[i caute

o rochie elegant` de sear`.

Femeile braziliene erau renumite pentru frumuse]ea lor;

\nalte, zvelte, cu figuri grozav de frumoase [i se sim]ea mereu

pus` \n inferioritate \n prezen]a lor. Pe lâng` ele, Lucy se

sim]ea mic`, palid`, insignifiant`. Dar apoi se consol` c` ea era

minion`, feminin`. |n cele din urm` v`zu ceea ce c`uta; o

rochie cu bretele de m`rgele, cu un decolteu adânc. Culoarea

era superb`, acvamarin.

Era foarte fericit` când cobora sc`rile spre parter. Dar \[i

aminti c` nu avea o po[et` potrivit`. {i astfel gama

cump`r`turilor se l`rgi; lu` un ruj, ni[te oj` [i un flacon mic de

parfum.

Era \nc`rcat` cu pachete [i pache]ele; abia mai mergea. Se

gândi s` cheme un taxi; [oferul o duse la hotel vorbind tot

timpul cu exuberan]a caracteristic` locuitorilor ora[ului Sao

Marcos, dar de data asta nu-i mai p`s`.

98 LINDA CORNWALL

Abia a[tepta s` fac` o baie reconfortant` [i s` ia cina cuFelipe .

|[i lu` cheia de la recep]ie [i afl` acolo c` senhor Ramirez oa[tepta \n hol. Recep]ionerul \i ar`t` chiar [i locul \n care se aflaacesta.

|l z`ri pe Felipe \ntr-un col] retras, iar el se ridic` laapropierea ei. Dar când veni mai aproape, Lucy observ` c` semai afla [i altcineva cu el; cineva pe care nu-l putuse vedea deprima oar`, fiind ascuns de un palmier gigantic. Se oprifulgerat` [i inima \ncet` s`-i bat`. Era Adam MacLean. Felipe otr`dase.

UMBRE {I LUMINI 99

Capitolul 7

– Este \n ordine, draga mea, nu te teme, te rog s` te apropii.Felipe o lu` de bra] [i o conduse spre scaun. Ea se a[ez` pemarginea acestuia, de parc` se preg`tea s` fug` la primami[care. Se temea? Ce-i spusese oare Adam?

Privi spre el dincolo de m`su]a de sticl`, [i ura ei r`zb`tu dinpriviri. Cu toate astea, Lucy era satisf`cut`; sc`pase de el, iar luinu-i convenea asta. Poate c` pe Felipe reu[ise s`-l p`c`leasc`,dar pe ea nu va mai reu[i.

Domnea o atmosfer` de ostilitate \ntre ei. Adam o inspect`imediat din priviri; fusta de bumbac care-i punea \n eviden]`gleznele fine, tricoul elegant, dar [i cutia \n care se afla rochiaei de lux.

|l privi pe Felipe, apoi din nou pe Lucy.F`cu un gest de om dezgustat [i Lucy \l \n]elese imediat:

Adam credea c` Felipe i-a f`cut cadouri. C` era amanta lui.

Dar nu mai conta acum; Adam putea s` cread` ce voia!

Se a[ez` mai comod, picior peste picior, [i asist` la discu]ia

celor doi.

– Nu aveai de unde s` [tii, zise Felipe, apoi mai sorbi din

paharul de Campari. Se \ntoarse spre Lucy; am discutat mult cu

Adam. El s-a oferit voluntar s` conduc` aceast` expedi]ie, s`

\ncerce s` scurteze traseul pe ruta nordic`. Autorit`]ile au vrut

s` vin` cu drumul pe alt` cale, chiar prin parc, s`-l taie \n

dou`...

Lucy sorbi din paharul ei privindu-l pe Felipe.

– Sunt sigur` c` ai dreptate, dragul meu, dar vom discuta

toate acestea la cin`.

|l privi languros pe Felipe, care nu mai \n]elegea nimic, dar

fiind o persoan` mult prea civilizat`, nu se tr`d` \n vreun fel.

– Ai g`sit ce voiai ? o \ntreb` el privind-o admirativ.

– Am g`sit o rochie superb`; [i ]ie o s`-]i plac`. Cu coada

ochiului \l vedea pe Adam cum mocne[te \n locul s`u.

Sorbi din b`utur`, [tiind c` o apucase pe un drum

periculos, dar se sim]ea aer de distrac]ie \n atmosfer` [i se

bucur` c` putea conduce \n aceast` situa]ie [i nu se mai l`sa

condus`.

Cei doi b`rba]i \ncepur` s` discute detalii. Ce u[or \l

cucerise Adam pe Felipe! |l urm`ri printre gene pe Adam. Ce

diferit ar`ta acum; distant, \mbr`cat \ntr-un costum bej–

UMBRE {I LUMINI 101

deschis, c`ma[` de m`tase [i cravat` maro. Croiala expert` a

costumului \i accentua trupul perfect.

Dac` Felipe era captivat de felul lui de a fi, pozi]ia lui \n

cadrul Societ`]ii Geografice, asta era problema lui. Dar pentru

ea Adam MacLean nu era decât un aventurier dur, f`r`

scrupule. Atât, [i nimic mai mult.

Lucy \[i termin` b`utura.

Felipe \l zâmbi.

– Mai dore[ti ceva de b`ut?

-Nu, mul]umesc, dragul meu, r`spunse ea [i observ` c`

vorbele ei ajunser` exact unde voia; Adam p`rea c`-[i pierde

min]ile.

– Eu plec, spuse el [i se ridic` brusc, cu chipul rigid [i o

lucire ciudat` \n priviri.

Ne vedem mâine, \i spuse lui Felipe, iar ea abia se opri s` nu

pufneasc` \n râs.

Apoi Adam plec` [i \nc`perea p`ru dintr-o dat` goal` f`r` el.

|l urm`ri cum \[i croie[te drum cu \ndemânare printre

scaune.

Femeile \ntorceau capul dup` el, pentru c` eclipsa orice

b`rbat.

– Ce-a fost asta? o \ntreb` Felipe, cu \ngrijorare p`rinteasc`.

Ea \ncerc` s`-i zâmbeasc`.

– Mul]umesc c` nu m-ai tr`dat. Este o poveste lung`, dar

acum s-a terminat.

102 LINDA CORNWALL

Vino, zise ea, s` duc toate cump`r`turile sus; speram s` m`

odihnesc un pic \nainte de cin`.

– Dac` dore[ti s` anulezi invita]ia mea, dac` e[ti obosit`...

– Nu sunt obosit`.

Lucy voia s` afle ce spusese Adam [i acesta era momentul.

– Lucy, a trebuit s`-l sun, s` v`d ce pune la cale.

O ajut` s` ridice toate pachetele, apoi trase un scaun din

calea ei pentru a se putea strecura mai u[or.

– Nu mi-am dat seama c` [tii unde s`-l g`se[ti, spuse ea, [i

fu rândul ei s` fie privit` apreciativ de la mese. Dup` trei luni

petrecute \n jungl`, nu mai [tia cum este s` fii admirat`!

– |l cunosc pe Adam de foarte mult timp, \i explic` Felipe.

|]i povestesc totul la cin`, ad`ug` el, ducându-i pachetele la lift.

P`cat, spuse Felipe când intrar` \n lift, c`-mi aminte[ti a[a de

mult de fiica mea.

Lucy mai râdea \nc` [i intr` \n camera ei.

Cina a fost un adev`rat succes. Rochia ar`ta chiar mai bine

decât [i-a \nchipuit când o cump`rase. |i punea \n valoarea

culoarea pielii.

|[i sp`lase p`rul [i de data asta \l uscase [i-l netezise cu

peria. Se rujase, avea un chip s`n`tos, str`lucitor, pus \n

valoarea de soarele junglei. Se parfumase discret. Când

termin`, se \ntreb` dac` nu cumva era prea aranjat` pentru o

cin` \n restaurant.

Când Felipe veni s-o ia, o privi uluit:

UMBRE {I LUMINI 103

– Nu mai semeni deloc cu fiica mea.

Lucy \l privi [i ea din cap pân` \n picioare; era un b`rbat

prezentabil, elegant. Ar`ta extraordinar \n frac alb, care

contrasta cu tenul lui m`sliniu. Da, \[i spuse Lucy, dup` ce-l lu`

de bra]; era bine c` se aranjase astfel.

Felipe alesese un restaurant aflat pe o colin`, de unde se

vedea panorama ora[ului.

Felipe era un companion fermec`tor; nimeni n-ar fi spus c`

era acel medic de la Kantara Park, care rezolva toate

problemele legate de aceast` regiune, care muncea din zori

pân` \n noaprte. Era dedicat vie]ii indienilor. Lucy st`tuse o

s`pt`mân` la Kantara Park, \nainte de a se muta \n tribul

Tukama.

|ntr-o sear`, Felipe \i explicase cum se destr`mase mariajul

s`u, din cauza neajunsurilor provocate de via]a \n jungl`. So]ia

lui se \ntoarsese la Rio.

Acum, Felipe tr`ia o via]` izolat`, cu excep]ia acelor ocazii

când era chemat \n ora[ la vreo conferin]`, cum era acum.

Hotelurile \n care locuia [i s`lile de [edin]` erau pline de femei

carieriste, care abia a[teptau o aventur` cu un b`rbat atr`g`tor

ca Felipe. {i cine le putea \nvinui pentru asta? Lucy n-o f`cea.

Dac` ar fi fost m`car cu zece ani mai \n vârst`, l-ar fi luat \n

serios pe Felipe.

Discutar` mult la primul fel. Apoi, Felipe lu` o gur` de vin

[i o privi foarte serios:

104 LINDA CORNWALL

– Poate acum vrei s` ascul]i ce am de spus despre Adam

MacLean.

Lucy \ncerc` s` nu par` prea dornic` de informa]ii.

– {tii c` executarea drumului a fost planificat` pentru anul

viitor. Ea \ncuviin]`. Inten]ionau s`-l construiasc` prin partea

de nord, a[a cum i-am sf`tuit s-o fac`, de[i terenul este mai

accidentat [i expedi]ia ar fi costat mai mult.

Felipe o l`s` \n a[teptare [i termin` ce avea \n farfurie, iar

Lucy f`cu un efort s` a[tepte lini[tit`. Dar apoi autorit`]ile

braziliene au \nceput s` se r`zgândeasc`, \i explic` el atent.

Costurile au explodat, iar expedi]ia nici nu \ncepuse. A venit

propunerea de a face drumul prin partea de sud, chiar prin

Park. Aici f`cu o pauz` cam lung`.

– {i ce rol are Adam MacLean \n toate astea?

– El a spus c` s-ar putea face drumul prin partea de nord a

râului, dar a fost singurul care [i-a asumat r`spunderea pentru

un asemenea act. A umblat destul prin aceste teritorii [i le

cunoa[te foarte bine, dup` cum ]i-am mai spus.

– Iar Brazilia [i-a schimbat hot`rârea chiar a[a? zise Lucy

destul sceptic`. Pe tine de ce nu te-au informat?

– Nu m-a informat nimeni de schimbare, zise Felipe.

Lucy \l privi uimit`, iar el continu`:

– Guvernul nu vrea s` finan]eze aceast` aventur`, cum o

numesc ei, decât dac` Maclean construie[te pe unde vor ei.

Lucy f`cu ochii mari.

UMBRE {I LUMINI 105

– Adev`rat?

– Exact. Felipe era sigur acum c-o impresionase. Din acest

motiv totul este neclar. MacLean [i-a ales singur echipa, din

oameni pentru care garanteaz`. A trebuit s` vin` aici cu un an

mai devreme, pentru c` anul viitor....

– Da, mi-ai spus Tailanda, barajul....\i aminti ea. Lucy l`s`

jos furculi]a [i cu]itul. Brusc, nu-i mai era foame.

– De asta n-a vrut s` vii aici s` faci probleme, \i spuse Felipe

cu delicate]e.

– Putea s`-mi spun`!

– N-a crezut c`-l vei asculta. Se f`cu t`cere câteva clipe, dar

apoi le– a fost adus cel de al doilea fel de mâncare.

– Ce vei face acum? o \ntreb` Felipe.

– Adic`, dac` o s` m` duc \napoi \n sat, s`-i ajut s` se mute?

Felipe \ncuviin]`. Lucy ridic` din umeri. Nu [tiu. Este

descurajant. De[i nu \n]eleg de ce trebuie s` accept`m

planurile lor. Se vede c` ave]i de ales \ntre dou` rele.

Dumnezeule, nu sunt [i a[a destule probleme? |mi pare r`u,

Felipe. Lucy f`cu pauz`, lu` o \nghi]itur` de ap`. |mi pare r`u,

dar tot nu \n]eleg. Cred c` Adam MacLean mai ascunde unele

lucruri [i de aceea nu mi se pare logic ce spune.

Felipe r`mase aparent impasibil, dar gândurile lui zburau \n

multe direc]ii.

– Sper c` vei a[tepta, nu? C` nu vei lua decizii pripite?

Ea \ncuviin]`, lucru care p`ru s`-l mul]umeasc` pe Felipe.

106 LINDA CORNWALL

– Sunt sigur c` vei proceda a[a cum trebuie, murmur` el,

lu\ndu-i mâna [i s`rutând-o.

– Voi face ce-mi ceri, zise ea zâmbind.

– |]i mul]umesc, Lucy, spuse el, s`rutându-i mâna \nc` o

dat`, chiar când Adam MacLean \[i f`cu apari]ia \n restaurant.

Ochii lui o fixar` pe Lucy, a[a cum acul este atras de un

magnet. Apoi i se adres` unui chelner, privind mereu prin

restaurant de parc` ar fi c`utat pe cineva, iar ei inima \ncepu

s`-i bat` mai putenic.

– Lumea este mic`, zise Felipe urm`rindu-i privirea. |i

strânse mâna, apoi o eliber`. Iar acum, draga mea, dac` dore[ti

o cafea, sau poate un lichior.

Asta \i f`cu s` nu vorbeasc` decât dup` ce chelnerul plec`.

Când Adam se \ntoarse din nou spre ea, Lucy \[i revenise

complet.

– Carmen Mendoza, \ncepu el, pentru ca s` nu i se pun`

\ntreb`ri despre femeia extraordinar de frumoas` cu care se

afla Adam. Senhora Mendoza e v`duv`.

– A ei era vila la care m-a dus MacLean, unde st` [i acum?

\ntreb` Lucy sim]ind c` ochii \i vor fi invada]i de lacrimi.

Felipe \ncuviin]`.

– Este o femeie foarte bogat`, care face multe afaceri. Nu

m-ar mira dac` vreuna din companiile ei ar acoperi cheltuielile

expedi]iei.

– |n]elesesem c` este o afacere privat`...

UMBRE {I LUMINI 107

– O, da, draga mea, foarte privat`...

Lucy \i evit` privirea.

– Presupun, \ncepu Lucy \ncet, c` dac` ai fi o femeie de

afaceri [i ai fi participat la drumul cel nou, când se dezvolt`

zona ai avea o situa]ie privilegiat` [i ai putea face afaceri [i mai

profitabile.

Felipe zâmbi.

– Cred c` ai dreptate.

– S` fii sigur c` am! Dac` nu s-ar fi aflat \ntr-un restaurant,

Lucy ar fi lovit cu pumul \n mas` de indignare. De asta s-a

gr`bit Maclean s` preia expedi]ia.

Nu-i pas` de indieni sau de Parcul t`u. Umbl` dup` bani

câ[tiga]i u[or...

– U[or? o \ntrerupse Felipe.

– M` rog, profitabil, oricum.

– B`nuiesc c` ai dreptate, spuse Felipe zâmbind \ntr-un fel

anume, cu o lumin` ciudat` \n priviri.

Draga mea, \i spuse el, te sim]i bine aici, sau vrei s` bem

cafeaua pe teras`?

Lucy v`zuse destul pentru o singur` zi, [i ar fi vrut s` ias` pe

teras`, \ns` nu [tia cum s` treac` pe lâng` masa lui Adam

Maclean.

Când ajunser` \n dreptul lui Adam, acesta se ridic`, cu

chipul \ntunecat [i crispat, cu un foc ciudat \n priviri. |i salut`

scurt, dar nu apuc` s` fac` prezent`rile.

108 LINDA CORNWALL

– Felipe, dragul meu, nici n-am [tiut c` te afli \n ora[.

Senhora Mendoza \i \ntinse o mâna \nc`rcat` de bijuterii, pe

care el o lu` [i o s`rut`.

– Carmen, draga mea, e[ti mai frumoas` ca oricând!

Lucy \l aprob`.

Doamna avea chipul, hainele [i aerul unei femei pline de

bani. Felul ei de a fi se datora unei existen]e f`r` grija zilei de

mâine [i unei supradimensiuni pe care Dumnezeu pare s-o fi

atribuit braziliencelor cu stare [i pozi]ie social`.

Avea \n jur de treizeci de ani, sprâncenele arcuite, structur`

osoas` special`, rafinat`. P`rul negru, extrem de bogat ridicat

la spate, prins \ntr-un ac cu diamant, apoi l`sat liber pe umeri.

Rochie neagr` cu un decolteu indecent ar fi spus Lucy, dar

fiind o femeie foarte senzual`, era singurul lucru pe care-l

putea purta.

– Când vii s` m` vezi? continu` ea \n portughez`.

Felipe \ncepu s` râd`.

– Am crezut c` e[ti mult prea ocupat` ca s` -]i mai pese de

mine, \i r`spunse el \n englez`, iar ea zâmbi r`spunzându-i c`

oricât ar fi fost de ocupat`, tot [i-ar face timp pentru el.

Apoi, ochii ei negri frumo[i poposir` asupra Lucyei.

– Ea este Lucy Blake.

F`cu prezent`rile. Cele dou` femei \[i \nclinar` capetele \n

semn de salut.

– Sper c` v` place Brazilia, spuse senhora Mendoza.

UMBRE {I LUMINI 109

– Foarte mult, r`spunse Lucy, sim]ind ochii lui Adam cum o

ardeau. Lucy observ` c` Adam strânge \n palm` [ervetul de

lâng` farfuria sa. Oare realiza c` Lucy \ncepuse s` descopere

adev`rul despre planurile sale?

– Ai primit invita]ie la recep]ia de mâine? continu` Carmen

Mendoza, revenind asupra lui Felipe. Vei veni? Adic`, ve]i veni?

se corect` ea.

Vin to]i cunoscu]ii, va fi o distrac]ie grozav`!

Presa! Ochii Lucyei \ncepur` s` str`luceasc`. Aceasta era

[ansa ei s`-l dema[te pe Adam MacLean, pentru c` era un

aventurier.

Felipe accept` invita]ia bucuros, fixar` ora [i locul, iar Adam

murmur` doar "la revedere". Dar a trebuit s` se opreasc`,

pentru c` un chelner venea cu un platou cu cl`tire flambate [i

o auzir` pe Carmen:

– A[adar, asta era micu]a misionar`.

– Misionar`? Dar \nainte ca Lucy s` poat` riposta, Felipe o

lu` de bra] [i conduse spre ie[ire.

– Te rog stai aici ca s`-]i revii, \i spuse el oferindu-i un scaun

pe teras`.

– S`-mi revin? Nu este cazul, r`spunse ea, scuturând violent

din cap. Dar te rog s` nu-mi mai pomene[ti vreodat` despre

acest Adam MacLean.

– Sigur c` nu, draga mea, nici nu m-am gândit s-o fac.

Lucy era sigur` c` min]ea.

110 LINDA CORNWALL

– A, iat`, a sosit [i cafeaua. Dore[ti [i un brandy? Te va face

s` te sim]i mai bine.

B`rba]ii! To]i sunt la fel.

Se \ntoarser` destul de târziu la hotel. Era trecut de ora unu

[i cum Lucy se sculase de la cinci diminea]a, abia se mai ]inea

pe picioare.

Felipe o conduse pân` la u[a camerei, apoi o s`rut` pe

frunte [i-i ur` noapte bun`.

– S` dormi mai mult mâine diminea]`, \i suger` el.

– La ce or` este recep]ia dat` de pres`?

Nu-[i amintea ce i se spusese \n restaurant.

– Devreme, pe la [apte. Este ultima zi a conven]iei, a[a c`

voi fi ocupat pân` atunci. Odihne[te-te, Lucy. Felipe avu

bunul– sim] s`-i spun` c` ar`ta de parc` ar fi avut nevoie de

odihn`.

R`mas` singur` \n cele din urm`, Lucy se pr`bu[i pe pat [i

r`mase a[a privind spre tavan. Ce zi avusese! Dar ce sear`!

Cel pu]in sc`pase cu bine din ghearele lui Adam MacLean.

Dar lasciva Carmen Mendoza? Ea nu sc`pase de el [i nici nu

ar`ta c-ar dori asta.

Lucy se dezbr`c` cu gândul la Adam [i la frumoasa Carmen

Mendoza. Dup` recep]ie se vor \ntoarce \n vila ei. Lucy, chiar

dac` era virgin`, nu era o naiv`. Carmen era desigur femeia cu

care Adam voia s` se trezeasc` diminea]a. Cu ea nu trebuia s`

fie atent.

UMBRE {I LUMINI 111

Deodat`, nu mai sim]i de loc oboseala, ci se \nfurie. F`cu un

du[ prelungit.

Nu putea s` concureze cu o asemenea femeie. Nu avea cum

s` fie pe placul lui Adam.

Se [terse bine cu prosopul [i pe m`sur` ce o f`cu se \nfurie

tot mai tare. Aerul condi]ionat nu mai f`cea fa]` [i \n camer`

era imposibil de cald.

Se \ntinse pe pat, f`r` a se acoperi.

De ce-[i mai f`cea acum probleme \n privin]a lui Adam? De

ce sim]ea o durere de inim`? Nu cu el venise ea \n Brazilia s`

se lupte? Cum putuse s` se \ndr`gosteasc` de un b`rbat care

reprezenta du[manul?

Sun` telefonul.

– Alo?

– Lucy?

Era Adam! Lucy se trezi instantaneu.

– Ce dore[ti?

– Vreau s`-]i vorbesc.

– Eu nu am ce s` discut cu tine, domnule MacLean.

{i atunci, de ce sim]ea un nod \n stomac?

– Nu trebuie s` spui nimic, doar s` m` ascul]i.

– Nu! Lucy trânti receptorul.

|i va da o lec]ie. Nu era o or` la care s` poat` suna la telefon.

Dar unde era Carmen?

Telefonul sun` din nou. O dat` de dou` ori...

112 LINDA CORNWALL

Lucy r`spunse la telefon, ne[tiind ce va crede telefonista

hotelului despre ea.

– Te-a[ ruga s` nu-mi trânte[ti telefonul, \i spuse el \nainte

ca Lucy s` apuce s` scoat` vreo vorb`.

Vin s` te iau \ntr-o or`.

– S` m` iei? Nu merg nic`ieri cu tine, \i spuse ea repezit.

– Fii gata.

Dac` nu e[ti \n hol, vin eu s` te iau. Cu acestea, Adam \i

\nchise telefonul.

Nu se va duce. Adam nu va avea ce s` fac`. A[a c` r`mase

\ntins` pe pat pe când minutele treceau. Dar apoi se gândi la

tot scandalul pe care-l va face \n hotel. Cam f`r` chef se ridic`,

f`cu \nc` un du[ [i se \mbr`c` \n fusta pe care abia o

cump`rase.

Dar unde voia s-o duc` Adam? Pentru siguran]` \i l`s` un

mesaj lui Felipe la recep]ie.

– Iar dac` domnul MacLean \ntreab` de mine, spune-i c` iau

micul dejun. L`s` cheia la recep]ie cu un gest semnificativ.

Recep]ionista \n]elese.

– Nu divulg`m numerele camerelor, miss Blake, \i spuse

tân`ra.

La ora nou` fix, Adam intr` \n restaurant, ar`tând teribil de

bine; era \mbr`cat sport, \n blugi [i c`ma[` cu mânec` scurt`.

Lucy \ntârziase destul ca s`-[i bea sucul de portocale [i

cafeaua.

UMBRE {I LUMINI 113

– Vrei s` bei cafea? \l \ntreb` ea din polite]e, iar el [tiu c` \l

\ntrebase doar de form`.

Se a[ez` \n fa]a ei, privind-o lung, observând c` era odihnit`

[i c` avea un aer foarte proasp`t.

|i privi buclele blonde, apoi privirea lui cobor\ spre tricoul

pe care-l purta \n acea diminea]`, care avea câ]iva nasturi

descheia]i provocator.

Se vedea c`-i place ce avea \n fa]a ochilor, de[i se str`duia s`

nu lase s` se vad`. Apoi, chipul lui c`p`t` un aer dispre]uitor.

– Am dou` ore la dispozi]ie. Trebuie s`-]i ar`t ceva. A[ vrea

s` renun]i la cafea.

– De ce a[ face un pas \n afara acestui hotel al`turi de tine?

De unde s` [tiu dac` pot avea \ncredere?

– Nu po]i avea \ncredere \n mine. O privi lung din nou, ceea

ce ei \i f`cu inima s`-i bat` mai tare. De ce o afecta atât de mult

prezen]a acestui b`rbat?

Oricum, continu` el, vei veni cu mine. Dac` nu vii, te iau pe

sus [i tot te scot de aici. Po]i s` ]ipi, s` strigi, s` m` love[ti, nu

m` deranjeaz`.

Ea strânse \n mâini [ervetul de mas`, apoi \l arunc`

deoparte cu furie.

– Dac` vrei s`-mi vorbe[ti de drumul cel nou, nu te mai

obosi; a f`cut-o Felipe deja.

– Sunt sigur c-a f`cut-o, r`spunse Adam.

– Mi-a spus [i de celelalte mici afaceri ale tale.

114 LINDA CORNWALLgiannijollys

Nu trebuie s`-mi explici cum merg acestea. Un mic ajutor

financiar, un drum \mpins pe unde vrei tu s` ajung`. A[a se fac

averile.

– Te rog s` te ridici imediat de aici! Adam s`rise indignat \n

picioare.

– Sigur c` da. Lucy i se al`tur` sim]ind cum o cuprinde

mânia. Cu toate acestea voia s` par` calm` [i controlat`.

Adam o conduse la ma[ina care a[tepta afar`; era

Mercedesul alb, pe care-l v`zuse la vil`. |i deschise portiera [i

ea se a[ez` pe locul pasagerului.

Lucy \l studie cum conducea ma[ina ca un [ofer italian de

raliu, ma[ina fiind modul \n care-[i expunea virilitatea [i put-

erea. |ncerc` s` nu se lase impresionat`, dar \i era greu s`-[i ia

privirea de pe profilul lui puternic [i dinamic.

Trecur` prin centrul comercial al ora[ului, apoi cl`dirile

devenir` mai vechi [i mai d`r`p`nate. Unde o ducea oare? Ce

se va \ntâmpla?

|n cele din urm`, Adam opri \n fa]a unui garaj, cu un

scrâ[net de ro]i. Nu-[i spuseser` nici un cuvânt de când ie[iser`

din hotel.

El cobor\ [i disp`ru \ntr-o cl`dire. Lucy se uit` \n jur; de o

parte [i de alta a drumului erau ni[te pancarte, de pe care se

cojise culoarea . La col]ul str`zii erau un garaj, unde se schimba

roata unui camion vechi. Cei doi mecanici se opriser` s-o

priveasc`.

UMBRE {I LUMINI 115

Lucy se \ntoarse cu spatele, dorindu-[i s` fi avut ni[teochelari de soare, \n spatele c`rora s` se ascund`. P`rea c`atrage toate privirile \n acea ma[in` luxoas`, cu hainele ei noi.Se gândi ce putea face dac` vreunul din acei indivizi venea laea. S` claxoneze? Adam trebuia s-o aud`!

Când se \ntoarse, \l v`zu vorbind cu o persoan`, apoi venidirect spre ea cu pa[ii lui mari.

– Coboar`!

116 LINDA CORNWALL

Capitolul 8

Când Adam o scoase din ma[in`, \ncerc` s` protesteze.– Nu vreau s` merg nic`ieri.... unde este locul `la?– Nu este prea pl`cut, nu? |ncuie ma[ina [i porni \nainte.Lucy, cu tocurile foarte \nalte nu se putea ]ine dup` el, a[a

c`, f`r` s` vrea, \l apuc` de bra].– A[teapt`-m` [i mergi mai \ncet! \l rug` ea. Se aflau pe un

drum plin de praf [i de gropi, cu case d`r`p`nate de-o parte [ide alta. Copiii de pe drum erau murdari, zdren]ui]i, cu ochiimari, privindu-i ciudat când treceau pe lâng` ei. Drumul\ncepu s` urce. La un moment dat, [i casele disp`rur` [i \nlocul lor v`zu ni[te colibe din care ie[ea fum. Astfel, realiz` c`[i acolo tr`iau oameni.

– Ai v`zut vreodat` o favela? o \ntreb` Adam. Cred c` nu,ad`ug` el când Lucy scutur` din cap.

O suburbie nu este tocmai pl`cut` vederii nic`ieri \n lume.

– Presupun c` tu le-ai v`zut pe toate.

-Am v`zut destule, replic` el scurt.

Colibele aflate \n fa]a lor erau dezolante. Se vedea [i se

sim]ea s`r`cia lucie. Lucy nu provenea dintr-o familie bogat`,

dar avuseser` \ntotdeauna o cas` confortabil`, vacan]e la mare.

Mâncarea li se servea la orele stabilite, li se schimbau hainele

destul de des, unele chiar elegante. Toate aceste imagini

trecur` rapid prin mintea ei [i pentru prima oar` parc` se sim]i

stânjenit` c` era o tân`r` bine dezvoltat`, c` purta haine de

firm`, c` era coafat`.

Copiii alergau spre ei, se adunau ciorchini \n jurul lor, cu

mâinile \ntinse. Era sigur` c` Adam le va da bani, dar el o

strânse de bra] [i-[i continuar` drumul. Femei \ntunecate la

fa]` nu cu mult mai mari ca ea o priveau cu ochi ostili. Un

b`trân aflat \n fa]a unei colibe, scuip` \n fa]a lor dispre]uitor.

Nu era deloc pl`cut drumul prin acea favela, dar el continu`

s-o târasc` dup` el.

La un moment dat, ap`ru un câine aflat la umbra unui copac

cu o ran` mare pe spate. Lucy vru s` se duc` spre el, dar Adam

o trase de mân`.

– S` nu faci impruden]a!

Lucy izbucni \n lacrimi. Era prea mult pentru ea. De ce o

adusese pân` aici?

– Am v`zut de– ajuns, \ncepu ea.

118 LINDA CORNWALL

Te rog s` m` duci \napoi.

El p`ru s` se gândeasc` \nainte de a se \ntoarce.

Le-a luat zece minute s` ajung` \napoi la ma[in`, alte zece

minute de disperare [i de s`r`cie lucie, pe care Lucy nu [i-ar fi

imaginat-o. Pe când se apropiau de garaj, cl`dirile acelea vechi,

scorojite [i cl`dirile de beton i se p`reau ni[te palate. Se gândi

la hotel [i la aerul condi]ionat de acolo. Când ajunser` la

ma[in` [i se a[ez` pe scaunul pasagerului, se sim]ea pe alt`

lume.

Dac` ea se sim]ea distrus` emo]ional, era foarte evident c`

Adam nu era la fel. Fiersese tot drumul. Ie[ir` din garaj [i

pornir` spre zona deluroas`, numai c` de data asta \n loc s-o ia

pe drumul acela anevoios au mers pe drumul spre ora[. Praful

se ridica \n nori ro[iatic \n urma ma[inii; când vor \ncepe

ploile, drumul va fi noroi pân` la genunchi.

Când Adam opri ma[ina sub copaci Lucy deschise portiera

[i cobor\. V`zuse prea mult pentru o singur` zi, dar mai ales se

s`turase de Adam Maclean. Peisajul nu era prea \mbietor;

tufi[uri pline de praf ro[iatic, pietre, hârtoape.

– A doua oar` nu-mi mai scapi! o opri Adam, prinzând-o

strâns de mân`. Unde crezi c` pleci? |n zona asta nu te po]i

plimba lini[tit`!

– Te rog s` m` la[i \n pace!

Lucy se eliber` din mâinile lui. Dar ce rost avea s` fug` de

el? Era mai bine s`-l \nfrunte.

UMBRE {I LUMINI 119

– Te crezi foarte de[tept, nu? \ncepu ea dându-[i p`rul la o

parte din ochi. Ce vrei s` demonstrezi, de fapt? Nu po]i da vina

pe indieni pentru situa]ia acestor oameni. |ntotdeauna au

existat oameni foarte s`raci \n satele sud– americane [i cred c`

vor fi \ntotdeauna.

– Dur, nu-i a[a? {i crezi c` po]i s` nesocote[ti mii de oameni

chiar a[a de u[or?

– N-a spus nimeni c` este u[or, dar...

– Ai dreptate. Dar \n timp ce tu \nv`]ai \n universitatea de

lux unde te-au dus ai t`i, aici au fost oameni care au \ncercat s`

eradicheze s`r`cia. S` fac` un pic pentru fiecare din ace[ti

oameni, dar a fost o chestiune de stabilire a unor priorit`]i.

– {i noi [tim cu to]ii care sunt priorit`]ile tale. Las`-i

deoparte pe indieni, s` facem un ban cinstit cu drumul `sta...

– Nu crezi c` oamenii `ia merit` ceva?

Acum, Adam se \nfuriase. Lucy \l mai v`zuse a[a o dat` pe

barc`, atunci când se sim]ise \n pericol. Dar \n ochii lui nu mai

era iubire, nu se vedea decât ur` [i pasiune.

O ]ar` subdezvoltat` are nevoie de dezvoltare, de

expansiune. Numai Dumnezeu [tie c` nu este u[or [i c` nu se

g`sesc solu]ii rapide. Se pot face oricând gre[eli, dar asta nu

\nseamn` c` nu trebuie s` se fac` \ncerc`ri. Ai idee de resursele

naturale ale acestei ]`ri?

– {tii câte specii dispar zilnic? Sute? ripost` Lucy. Sunt t`iate

p`durile, care au nevoie de zeci de ani ca s` creasc`.

120 LINDA CORNWALL

Din punct de vedere ecologic este un dezastru.

– Nu trebuie s`-mi spui ceea ce [tiu deja. Dar nu este

de- ajuns, Lucy, nu \n]elegi? Nu este de– ajuns, dar trebuie s`

se ajung` la un compromis. Cei ca Felipe se ocup` de rasele

minoritare [i...

– Iar cei ca tine... spuse ea.

– Da, cei ca mine, repet` el, cei ca mine \ncearc` s` g`seasc`

solu]ii. O prinse de mân` [i o \ntoarse cu fa]a spre el. Uit`-te la

mine [i, te rog, \n]elege ce-]i spun. Nu pricepi c` am`râ]ii pe

care tocmai i-ai v`zut au nevoie de ajutor la fel de mult ca [i

indienii t`i? Au nevoie de case, de educa]ie, de spitale, de

slujbe, dar nu primesc decât ceea ce-[i permite ]ara s` le ofere.

Indienii t`i Tukama tr`iesc \n lux, comparat cu am`râ]ii `[tia.

Lucy, lumea asta nu este construit` pe baze egale. Uite, pe tine

de ce te deranjeaz` c` drumul trece prin partea de nord a

râului?

Dac` ar trece direct prin parcul Kantara, ar fi mai ieftin; ar

mai r`mâne bani foarte mul]i bani pentru construirea [colilor

[i spitalelor.

– Da, [tiu, se trezi Lucy, dar dac` te gânde[ti doar la s`racii

Braziliei ai fi de acord ca drumul s` treac` pe la sud, a[a cum

au decis autorit`]ile?

– Dac` s-ar \ntâmpla asta, dac` parcul ar fi \mp`r]it \n dou`,

ar \nsemna sfâr[itul indienilor, dup` cum [tim prea bine [i asta

l-ar ucide pe Felipe.

UMBRE {I LUMINI 121

Acum, era rândul Lucyei s` par` surprins`, [i Adam, care

observ` asta, insist` pe argumentul s`u.

– Cu zece ani \n urm`, erai o [col`ri]` care nu avea nicio

grij` pe lume, care ducea o existen]` lini[tit`, sigur`. Dar acum

zece ani Felipe a primit aprobare oficial` pentru Kantara, zona

trebuia conservat`...

– {i ce s-a \ntâmplat?

– Politicile se schimb`, priorit`]ile la fel. Infla]ie. |ncerc`ri

de a-i ajuta pe acei bie]i s`rmani pe care abia i-ai v`zut....

Lucy nu mai [tia ce s` cread`. Nu mai era sigur` de nimic.

– Du-m` \napoi, spuse ea. Te rog, du-m` \napoi, vreau s`

discut cu Felipe.

La auzul numelui brazilianului, Adam p`li [i v`zând c` ea se

\ndreapt` spre ma[in`, o apuc` de mân`, tr`gând-o spre el.

– Totul a fost foarte interesant, \ncepu ea speriat` de

privirea lui s`lbatic`. Nu [tiu de ce te-ai mai deranjat s`-mi spui

toate astea. Ce faci este problema ta, MacLean, iar eu \mi voi

continua cercet`rile [i problemele mele. Iar acum, te rog s` fii

atât de bun [i s` m` duci \napoi de unde m-ai luat.

– Lucy, nu m` mai tenta! Te-ai jucat destul cu focul! exclam`

Adam.

– Destul? exclam` Lucy, dar nu mai apuc` s` spun` ceva,

pentru c` Adam o prinse \n bra]e [i o s`rut`.

A fost un s`rut brutal, for]at, Lucy ar fi vrut s` ]ipe de

durere. A \ncercat s` scape de el, dar el a f`cut uz de for]`.

122 LINDA CORNWALL

Fusta pe care [i-o cump`rase recent s-a desf`cut, expunându-i

picioarele goale.

– {tii ce meri]i? a spus Adam. Exist` un singur fel de a te

purta cu o femeie ca tine. O l`s` din bra]e punând oarecare

distan]` \ntre ei, pentru ca -o poat` vedea mai bine. E[ti

s`lbatic`, ne\mblânzit`. {i te voi \mblânzi eu chiar acum.

– Ce ai de gând? Parc` spuneai c` nu-]i plac... murmur`

Lucy.

– Virginele? Scuz`-m`, Lucy, dar orice b`rbat se poate

\n[ela. O s`rut` din nou cu [i mai mult` pasiune.

Adam \[i strecur` o mân` spre coapsele ei goale acum [i se

sim]i \mpins` de sp`tarul scaunului. Doar nu...? Mai ales aici...

– Adam, te rog, nu...

– Acum \mi spui Adam? El nu-i ascult` rug`min]ile, imobi-

lizând-o, pentru ca s` nu poat` face nicio mi[care. Fusta i se

ridicase de tot pentru c` se luptase s` scape, iar Adam \ncepu

s`-i desfac` nasturii tricoului.

– Am \ncercat s` te l`muresc prin cuvinte, dar n-am reu[it,

poate acum voi reu[i cu for]a.

Lucy nu v`zu nici un pic de tandre]e \n gesturile lui, numai

dorin]` [i pasiune manifestate violent.

Lucy \ncerc` din toate puterile s` se elibereze, dar asta \l

stârni [i mai mult.

– Dac` a[ fi [tiut c` e[ti iubita lui Felipe, n-a[ fi fost atât de

retincent.

UMBRE {I LUMINI 123

Ochii lui str`luceau de dorin]`, chipul \i era desfigurat de

frustrare.

– Dar e[ti atât de tân`r`, de proasp`t`, Lucy. Cum ai ajuns

\n halul `sta?

– Poate c` nu este a[a, suspin` ea, de parc` ar fi primit o

palm` peste fa]`. Poate c` n-a fost nimic mai mult decât o mic`

\ncercare de seduc]ie, pe bancheta ma[inii .... ca [i asta, ad`ug`

ea privindu-l cu ur`.

Adam o eliber`.

– |mbrac`-te!

Ea nu putu s`-[i \ncheie nasturii din cauza mâinilor care-i

tremurau, con[tient` c` privirile lui erau ]intuite asupra

zonelor atât de expuse.

– Nimeni nu m-a acuzat vreodat` de o astfel de seduc]ie!

Adam \i ridic` b`rbia spre el, for]ând-o s`-l priveasc`. Dar

\ntr-o zi te voi face s` pl`te[ti pentru toate comentariile

nefericite pe care le-ai f`cut, Lucy. Nu voi mai \ncerca niciodat`

s` fac dragoste cu tine, \]i promit! Vei ajunge s` m` implori!

– Nu te a[tepta s` ai vreodat` ocazia asta! Dar vorbele ei au

fost \n`bu[ite de un alt s`rut, de data asta \n loc sa fie agresiv

Adam o s`ruta cu tandre]e, de[i nu f`r` pasiune. Apoi \i s`rut`

ochii \nchi[i, fa]a gâtul, acolo unde pulsa o ven` albastr`. A[a

fusese [i atunci \n pat; un amestec cald, curios de suflete. Ea

\ncepu s` geam` \ncet [i-[i \nfipse degetele \n p`rul lui. Adam

o strânse \n bra]e. Lucy sim]ea c` nu mai poate opune

124 LINDA CORNWALL

rezisten]`, c` se topea la atingerea lui... apoi Adam o \mpinse

brusc [i inima ei st`tu \n loc citind cruzimea din ochii lui.

-Sunt convins c` vei fi a mea. Poate nu ast`zi, sau mâine. Dar

\n mod sigur se va \ntâmpla la sfâr[itul s`pt`mânii.

Ea \[i trase fusta \n jos, \n timp ce Adam \i deschise portiera

ca s` coboare.

– Nu voi mai fi aici la sfâr[itul s`pt`mânii, \l inform` ea

tremurând. Conven]ia la care particip` Felipe se \ncheie ast`zi;

de mâine se \ntoarce la Kantara.

– Pleci cu el? o \ntreb` Adam.

– Sigur c` da!

Adam porni motorul, cu chipul dur, crispat. |i vedea figura

\n oglind`; era \ncruntat, iar ochii i se \ngustaser` de mânie.

Ma[ina d`du \napoi. Se ridic` praf, apoi Adam introduse

ma[ina \n vitez` [i Mercedesul porni brusc \nainte, cu ro]ile

r`sucindu-se la mare vitez`.

Lucy a fost aruncat` dintr-o parte \n alta.

– Opre[te! a strigat, iar ma[ina s-a oprit brusc. Lucy a reu[it

s` deschid` portiera din spate, a cobor\t, apoi a trântit u[a.

– Ce-a fost asta? se r`sti Adam la ea. De ce n-ai r`mas pe

scaunul pasagerului?

– Am r`u de ma[in`, se confes` ea privind drept \nainte.

– Dumnezeu s` m` fereasc` de capriciile femeilor,

murmura el, trecându-[i degetele prin p`r. Iar pe mine,

Dumnezeu s` m` fereasc` de Adam MacLean, s-a rugat Lucy.

UMBRE {I LUMINI 125

Au mers \n t`cere \napoi spe ora[, Lucy fiind con[tient` c`

\ntreg episodul era aproape \ncheiat. Mâine va pleca de aici cu

Felipe, se hot`râse de– acum. Se va \ntoarce \n sat [i-i va

preg`ti pe oameni pentru mutare. Dac` trebuia s` existe un

drum, atunci varianta lui Adam era cea mai bun`. Dar asta nu

\nsemna c` era de acord cu ce f`cea el. Dup` recep]ia din

aceast` sear`, nu-l va mai vedea vreodat`.

Când el opri \n cele din urm` \n fa]a hotelului, era ora

prânzului. Petrecuser` \mpreun` aproape patru ore. Lucy vru

s` deschid` portiera ma[inii, dar aceasta refuz` s` se deschid`.

Adam se aplec` [i o deschise pentru ea, iar ea se ghemui \n

scaun, temându-se s` se mai ating` de el. Mai precis,

temându-se de ce s-ar \ntâmpla cu ea, dac` el ar atinge-o.

U[a se deschise, iar el r`mase \n sacun. Nu mai era furios,

acum.

– Cred c` vei \n]elege dac` nu-]i voi mul]umi pentru acest

drum, zise ea punând piciorul pe caldarâm, pe jum`tate

sc`pat`. A fost un drum foarte pitoresc [i \ncercarea de

seduc]ie foarte elaborat`. Din p`cate, nu a fost pe placul meu.

Prefer abord`rile mai mature, mai subtile.

– Coboar` mai repede din ma[ina mea! a urlat el.

– Mai precis din ma[ina amantei tale. Cu aceste cuvinte,

Lucy cobor\ trântindu-i portiera.

Mercedesul alb porni cu un scrâ[net de ro]i. Lucy \[i ]inu

respira]ia. Omul `sta era o amenin]are, trebuia ]inut departe de

126 LINDA CORNWALL

drumurile publice... Alerg` spre treptele hotelului cu un

zâmbet triumf`tor pe chip. Oare acest Adam MacLean nu era \n

toate min]ile?

|n holul hotelului se afla un mic magazin cu articole de

toalet`, iar ea uit` c` trebuia s`-[i ia cheia de la recep]ie [i intr`

\n magazin. De ce nu? Felipe nu s-ar sup`ra dac` ar cheltui mai

mult din banii \mprumuta]i de el. De fapt, ce altceva putea s`

fac` \n orele r`mase?

Se a[ez` sub o umbrel` lâng` piscin`, b`u ceva r`coritor,

bronzându-se. Costumul de baie abia cump`rat se potrivea

perfect cu p`l`ria de soare, [i ea o achizi]ie nou`.

Nu reu[i \ns` s` se simt` prea bine pentru c` gândurile \i

zburau doar spre Adam MacLean. Se \ntreba ce gândea despre

ea. Chiar crezuse c` avea o rela]ie cu Felipe, un b`rbat mult

prea b`trân pentru ea?

Dar ce vârst` avea Felipe? Cincizeci de ani? De ce nu-i

spusese adev`rul lui Adam?

Din cauza mândriei! El o avea pe acea incredibil` Carmen,

nu? Asta \nsemna c` [i ea trebuia s` aib` pe cineva. |n special

dup` acea plimbare umilitoare din favela. Ea nu se gândise

decât la indieni, nu [i la alte milioane de s`rmani care tr`iau

sub pragul s`r`ciei. Planurile pe care [i le f`cuse la \nceput cu

John se materializau tot mai greu. John! Ciudat, dar nu se

gândise de mult la el.

Nu mai avea r`bdare s` stea la soare.

UMBRE {I LUMINI 127

P`rea acum o persoan` cu totul diferit` de acea fat` cu idei

foarte clare care fusese prieten` cu John.

De când venise \n Brazilia [i-l cunoscuse pe Adam MacLean,

tot ce crezuse despre bine, despre r`u, ceea ce-[i dorea [i nu

putea s` aib`, p`rea s` se fi schimbat. |ncepu s` vad` c` indienii

sud– americani reprezentau doar o parte din marile ei

probleme. {i dac` Adam avea dreptate chiar [i foarte pu]in`

dreptate, asta o f`cea s`-l doreasc` [i mai mult. Dac` ar fi fost

la Londra, ar fi strigat:

– Dar nu este drept, nu m` iube[te...

Dar cea care era acum realiza c` atrac]ia era totul, c` un inel

de logodn` nu conta prea mult.

Cu toate acestea, nu putea concura cu experimentata

senhora Mendoza.

Lucy se preg`ti cu foarte mare grij` pentru recep]ia din

seara aceea. Se organiza la Sao Marcos Hilton, nu la vila lui

Carmen. Fusese chiar fericit` când Felipe o informase despre

locul \n care se ]inea recep]ia. Acea brazilian` avusese destule

avantaje f`r` a mai beneficia [i astfel de Adam!

P`cat c` trebuia s` \mbrace aceea[i rochie cu care o mai

v`zuse \mbr`cat`. Se studie \n oglind`, uimit` s` constate c`

acum ar`ta cu totul diferit. De ce oare? Acel bronz u[or, p`rul

altfel piept`nat sau ce oare altceva? Apoi observ` schimbarea

din privirea ei. |n albastrul ochilor se vedea o scânteie

provocatoare.

128 LINDA CORNWALL

Adam va regreta ziua \n care afirmase c` este amanta lui

Felipe. Avea de gând s` mar[eze pe aceast` idee, iar Adam s` se

\nfurie oricât de mult. Zâmbi unui gând anume.

Avea o anume satisfac]ie s`-l vad` furios pe Adam MacLean.

Planul ei era bine stabilit. |[i aminti spusele lui c` va ajunge

s`-l implore s` fac` dragoste cu ea! Ha! Vom mai vedea noi, \[i

spuse Lucy. Pe când se afla \n taxi cu Felipe, pe drumul spre

acea recep]ie, se gândi c` ar fi fost o idee bun` s`-l fac` p`rta[

la planul ei.

– M-am hot`rât s` m` \ntorc mâine cu tine, dac` nu te

deranjeaz`, \ncepu ea.

Felipe o privi lung.

– Cum s` m` deranjeze, draga mea? Sunt chiar foarte fericit,

dar...

– Dar ce?

– Nimic. Felipe \i g`si mâna. A[adar, este ultima ta sear`?

– Nu \n]eleg.

El \i zâmbi complice [i duse un deget la gur`.

– Spune-mi, draga mea, \nc` se mai presupune c` e[ti

amanta mea?

– Tocmai voiam s` te rog s` fii de acord... nu te superi?

El p`ru s` se gândeasc` un moment, apoi zâmbi.

– Va fi o sear` foarte antrenant`!

– Dar te rog s`-mi promi]i c` nu spui nim`nui, repet` ea

\ngrijorat`.

UMBRE {I LUMINI 129

El o studie atent.

– Nu, draga mea, n-o s` spun nimic, dac` asta este dorin]a

ta.

Lucy se rezem` de sp`tarul banchetei [i \nchise ochii

r`suflând u[urat`. Ajunser` imediat. Lumini, lume, râsete,

discu]ii. Felipe o lu` cu mare pl`cere de bra] [i o conduse spre

lift. Recep]ia era organizat` undeva, la un etaj superior.

– Carmen are acest salon unde prime[te partenerii de

afaceri, \i explic` el.

– Dar MacLean de ce st` \n vila ei?

– Bun` \ntrebare! Dar chiar atunci u[ile liftului se

deschiser` [i Carmen veni spre ei, \ntinzându-le mâinile.

– Felipe, dragul meu, m` bucur c` a]i venit. Carmen \l

s`rut` pe amândoi obrajii.

{i iat-o [i pe Lucy, cu care n-am apucat s` discut ieri la

restaurant.

Vorbea o englez` fluent`, dar nu avea nimic european \n

felul cum ar`ta.

Lucy \[i imagina cât de fascinat era Adam de acest gen de

femeie. Experimentat`, inteligent`. F`ceau o pereche grozav`

\mpreun`.

– Cum a fost excursia cu barca? o \ntreb` frumoasa

brazilian`.

– Nu prea am ce spune, o lini[ti Lucy.

– Chiar a[a? Parc` nu-l recunosc pe Adam.

130 LINDA CORNWALL

Din cauza lui ai fugit din vila mea? o \ntreb` ea.– Nicidecum, spuse Felipe; Lucy abia a[tepta s` m`

g`seasc`. Nu-i a[a, draga mea?

UMBRE {I LUMINI 131

Capitolul 9

Lucy nu prea [tia la ce s` se a[tepte. O conferin]` de pres`,dar \n ce scop? S` explice despre situa]ia drumului? Despreposibilii investitori?

– Carmen a f`cut o treab` foarte bun` invitând atâ]iaoameni influen]i, i se confes` Felipe.

Lucy urm`rea chipurile tuturor cu mare aten]ie, a[teptânds`-l vad` pe Adam.

Carmen st`tea de vorb` cu fiecare dintre invita]i, iar toat`lumea p`rea s`-l cunoasc` pe Felipe.

– Senhoras e senhores, \ncepu Carmen zâmbind gra]ios.Sunt atât de fericit` c` a]i putut veni. Senhor Maclean a sositabia ieri din interiorul ]`rii, tocmai pentru a fi ast`zi cu noi. Amaranjat s` pute]i vedea un film despre progresele \nregistratede expedi]ia lui.

El va avea amabilitatea de a v` oferi explica]ii [i a v`

r`spunde la \ntreb`ri.

Felipe se aplec` spre Lucy s`-i ofere explica]ii, iar Adam

MacLean surprinse chiar acest moment, care p`rea unul plin de

afec]iune. Inima Lucyei \ncepu s` bat` mai tare la vederea

chipului agresiv, dur.

– Dup` cum bine [ti]i, \ncepu el, s-a proiectat un drum de

la Sao Marcos pân` \n ora[ul industrial Sao Paolo...le d`du

toate informa]iile, cu ajutorul diapozitivelor.

Lucy observ` c` veniser` [i oamenii lui Adam din tab`r`. |l

v`zu pe Collison [i pe ceilal]i.

Undeva, cineva spuse:

– Maclean este un tip extraordinar...

– Are o reputa]ie remarcabil`...

– Am citit despre el c`....

Cum se l`saser` \n[ela]i atâ]ia oameni de acest Adam

Maclean? se \ntreb` Lucy uimit`.

Dup` ce \[i termin` explica]iile, \ncepur` s` curg`

\ntreb`rile din toate direc]iile. Dup` ce ascult` r`spunsurile lui

o vreme, Lucy se \nfurie [i se trezi \ntrebându-l:

– Poate ne va explica domnul MacLean de ce mai este

necesar un alt drum prin jungl`?

Se l`s` t`cere.

– Cine este fata? \ntreb` un ziarist.

– N-am idee, r`spunse altul.

UMBRE {I LUMINI 133

– Am auzit c` este tipa lui Ramirez.

Lucy ignor` tot ce auzea. R`mase s`-l sfideze pe cel aflat \n

fa]`. El era furios deja [i ea [tia asta foarte bine.

– Sunt sigur c` nu este cazul s` explic tuturor celor prezen]i

aici, \ncepu el cu un zâmbet for]at, mi-ar lua prea mult timp ca

s` vorbesc despre necesitatea dezvolt`rii economice a acestei

]`ri.

– |ncearc` totu[i, \l provoc` Lucy.

– N-am venit aici ca s` prezint deciziile guvernului, ci ca s`

vorbesc despre importan]a noului drum pentru stabilitatea

economic` a zonei.

– |n acest caz, \l \ntrerupse Lucy, poate a]i vrea, domnule

MacLean, s` ne spune]i la ce categorii de oameni v` gândi]i \n

mod special. Bancheri? Industria[i? Sau domnul MacLean

sugereaz` c` bog`]ia acestei zone se va r`sfrânge [i asupra altor

categorii?

– Dac` dori]i, v` invit s` v` \ntoarce]i \n primul salon, unde

senhora Mendoza a organizat un bufet [i voi discuta cu fiecare

dintre dumneavoastr`, le spuse celor prezen]i.

– Mi-a pl`cut ce le-ai spus, i se adres` Felipe lui Adam.

-Sunt sigur c` le-a pl`cut, \l \ntrerupse Adam. Iar acum,

dragul meu Felipe, te rog s` m` scuzi, a[ vrea s` schimb câteva

cuvinte cu Lucy.

– Desigur, nicio problem`, spuse Felipe. Te a[tept afar`,

draga mea, ad`ug` el, amintindu-[i ce rol \i repartizase Lucy.

134 LINDA CORNWALL

– Presupun c` e[ti foarte mândr` de tine, \ncepu Adam

când r`maser` singuri.

– Cineva trebuia s` scoat` adev`rul la lumin`.

– Adev`rul? Despre ce adev`r vorbe[ti? Oricum, nu pleci de

aici pân` nu revii la sentimente mai bune.

– S` nu \ncerci s` m` amenin]i cumva, \l preveni Lucy. Nu

ai nimic nou de spus. Vrei s` m` ]ii aici pentru c` te temi de ce

le-a[ putea spune celorlal]i. Adev`rat?

– A[a este. Pentru c` a[a cum e[ti acum, nu po]i decât s`-mi

provoci necazuri. Iar acum nu mai spune nimic, ci ascult`-m`.

– Te rog s`-mi dai drumul de aici ca s` nu \ncep s` ]ip!

Adam o prinse de mâini, ]intuind-o \n scaun. Ea se zb`tu dar

f`r` folos, iar Adam o s`rut`, o dat`, de dou` ori, pân` sim]i c`

\ncep s`-i tremure genunchii.

– Lucy, ai cea mai vag` idee pentru ce m` aflu \n Brazilia? o

\ntreb` el.

– Parc` mi-ai spus s` nu scot o vorb`, zise Lucy.

– Atunci o s` vorbesc eu, iar tu o s` m` ascul]i. N-am venit

aici ca s` m` \mbog`]esc. Senhora Mendoza nu mi-a finan]at

expedi]ia. Lucy reu[i s` nu par` prea surprins`. O femeie de

afaceri cu reputa]ia ei n-ar risca s` finan]eze o aventur` privat`

ca a mea. Ac]ionarii nu i-ar permite asta. Lucy, expedi]ia este la

\nceput. Mai trebuie s` conving autorit`]ile braziliene c` este o

propunere viabil` ca drumul s` treac` prin partea de nord.

Crezi c`-mi face pl`cere ce se petrece aici?

UMBRE {I LUMINI 135

Interviuri, televiziune... dar sunt o parte a acestei

expedi]ii....

– Trebuie s` fii nebun s` organizezi toate astea, \l \ntrerupse

ea.

– Nebun? Da, Lucy, poate ai dreptate.

– A[adar ]i-ai finan]at singur expedi]ia?

– Numai temporar, sper. Dac` totul merge bine [i planul

este aprobat, guvernul \mi va rambursa cheltuielile.

– {i dac` nu ob]ii nici un profit, de ce o mai faci?

– }i-am mai spus de diminea]`. Dac` parcul lui Felipe este

desfiin]at, cred c` asta l-ar ucide. Te surprinde, draga mea

Lucy?

– {i indienii?

– F`r` \ndoial`, un drum care s` treac` prin Parc i-ar

termina.

– {i \]i pas` de ei?

– Sigur c`-mi pas`, murmur` el, dar nu \n acel fel idealizat

[i \ngust \n care-]i pas` ]ie.

– Iar dac` senhora Mendoza nu-]i este partener` de afaceri,

de ce te las` s` conduci expedi]ia din casa ei?

Adam zâmbi.

– Lucy, exist` mai multe feluri de parteneriat \ntre un

b`rbat [i o femeie. Carmen mi-a oferit casa ca prieten`, ne

cunoa[tem de mul]i ani.

– Ca prieteni?

136 LINDA CORNWALL

– Ce este r`u \n asta? Carmen este v`duv`, o femeie foarte

atr`g`toare, nu avem nevoie de consim]`mântul nim`nui....

– Este [i foarte experimentat`, desigur. La ea te gândeai

atunci pe barc`?

– Nu [tii c` nu trebuie s`-i repro[ezi uni b`rbat ce-]i spune

\n pat? Lucy, nu sunt [i n-am fost c`lug`r!

– Ar fi mai bine s` nu mai discut`m ce fel de b`rbat e[ti!

– Foarte bine, pentru c` nici tu nu e[ti \n situa]ia de a

judeca pe cineva.

Lucy \l privi furioas`.

– Ce vrei s` spui?

– Ca amanta lui Felipe, nici tu nu e[ti o inocent`.

Era cel de al doilea [oc al zilei. Cum uitase de [arada cu

Felipe? Nu putea s` nege [i ridicând capul sfid`tor se \ndrept`

spre u[`.

Ce \ncurc`tur`! Trebuia s` plece cât mai repede din acest

loc. Dar unde era Felipe?

Ie[i afar`, unde un grup cânta la chitar`. Numai dac` ar

reu[i s`-l g`seasc` pe Felipe! Sau mai bine s` cheme un taxi....

Dar nu g`si nici unul. Era sâmb`t` noaptea. Se gândi s` se

\ntoarc` [i s`-i cear` portarului s`-i cheme unul, dar nu putea

a[tepta \n hol. Porni pe drum, \n speran]a c` va g`si un taxi.

Deodat`, deveni con[tient` c` o urm`rea o ma[in`.

Nu trebuia s` intre \n panic`. Vedea ma[ina cu coada

ochiului, un b`rbat scoasese capul [i i se adres`:

UMBRE {I LUMINI 137

– Vrei s` facem o plimbare, senhorita?

Lucy se uit` \n jur dup` ajutor, dar nu prea erau trec`tori pe

strad` la acea or`. Magazinele erau \nchise, iar la u[a vreunei

case nu putea s` cear` ajutor.

Urm`ritorul o dep`[i, apoi \i bloc` drumul cu ma[ina la

col]ul unei str`zi.

– Vii la o plimbare?

Lucy \l lovi prima, de furie [i de team`.

Omul p`ru luat prin surprindere la \nceput, apoi deschise

portiera o prinse de mân` [i \ncepu s-o trag` spre ma[in`. |i

puse o mân` la gur`. Lucy sim]i cum \i este rupt` rochia, apoi

sim]i o lovitur` cumplit` \n zona capului [i \ncepu s` nu mai

[tie ce se \ntâmpl` cu ea. Auzi zgomotul unor frâne, pa[i

strig`te, lovituri. Ea sim]ea c` plute[te...

– E \n ordine, draga mea, e[ti \n siguran]` acum...

|ncepu s` se lupte cu b`rbatul care o ridic` \n bra]e. Dar

când deschise ochii v`zu chipul lui Adam.

– Nu te mai teme, e[ti \n siguran]` , \i [opti el. Lucy realiz`

c` atacatorul z`cea la picioarele ei. Se gândi cu groaz` c` era

mort. Adam \i sesiz` privirea [i o lini[ti: a fost doar o lovitur`

bine ]intit` menit` s`-l anihileze. M` ocup de restul mai târziu.

Lucy auzi vocea lui Felipe, dar nu-l v`zu.

– Du-o acas`, iar eu m` voi ocupa de autorit`]i. |ncepuse s`

se adune lume, iar Adam \i risipi. O a[ez` cu blânde]e pe locul

pasagerului, dar ea nu voia s`-i dea drumul; \nc` i se p`rea c`

138 LINDA CORNWALL

mai simte mâinile acelui b`rbat pe trupul ei, c` lumea se

\nvârte cu ea....

Când \n cele din urm` ajunser` la vila \n care locuia Adam,

Lucy vru s` coboare pe propriile-i picioare, dar genunchii n-o

ascultar`. Adam o lu` \n bra]e. Apoi auzi zgomotul apei care

curgea.

– M` doare capul foarte tare, se plânse ea.

– Stai aici lini[tit`, o s` aduc ap` s`-]i cur`] r`nile. Ar fi

trebuit s`-l omor pe acel criminal, murmur` Adam, v`zându-i

r`nile de pe um`r.

– Nu m` l`sa singur`, \l implor` Lucy, continuu s` v`d

chipul acelui individ...

– Sunt la zece pa[i \n baie, trebuie s` aduc un antiseptic,

ni[te vat`. Po]i sta \n capul oaselor?

Lucy observ` cum Adam \i scoate rochia.

– Ce faci? \l \ntreb`.

– Este rupt` \n multe locuri, Lucy, te vei sim]i mai bine f`r`

ea. Adam \i cur`]` r`nile cu duio[ie, apoi aplic` antiseptic pe

ele.

Dup` ce termin` o prinse \n bra]e, repetând mereu c-ar fi

trebuit s`-l ucid` pe acel nemernic.

– Nu vreau s` r`mân singur`, se lament` ea.

– M` duc s`-]i aduc ni[te pastile pentru durerea de cap,

spuse Adam.

– Unde vei dormi? \l \ntreb` ea.

UMBRE {I LUMINI 139

– |n camera mea, care este fa]` \n fa]` cu aceast` camer`.Voi l`sa u[a deschis`. Ai suferit un [oc, Lucy, dar peste câtevaclipe te vei lini[ti, \i mai spuse. Acum, \nchide ochii [i \ncearc`s` te lini[te[ti.

Lucy nu voia s` doarm`. De ce o p`c`lise Adam dându-isedative? Voia s` se \ntoarc` la petrecere? |l a[tepta Carmen?

140 LINDA CORNWALL

Capitolul 10

A doua zi, Lucy dormi pân` târziu. O durea capul cumplit detare [i nu se putea concentra. La un moment dat, se trezi [iv`zu c` era ora nou` [i un sfert.

Se ridic` din pat [i se duse la baie, dar când se v`zu \noglind` avu un [oc [i mai mare. Avea ochii umfla]i, pe jum`tate\nchi[i; era palid`, cu cearc`ne negre. Dar cel mai tare o\ngrijora c` nu putea gândi limpede, c` tâmplele \i zvâcneau.

Se sp`l` cu mult` ap` rece pe fa]`, apoi f`cu un du[ rece.Dup` zece minute de du[ se sim]i capabil` s` fac` fa]`provoc`rilor zilei. Acum putea s` gândeasc`, cel pu]in.

|ncepu s`-[i pieptene p`rul lung cu mult` grij`. Capul o maidurea \nc` [i r`nile de la um`r \i zvâcneau dureros. Rana de pepiept era [i mai urât`, probabil provocat` de un corp dur. Abiacând ie[i din baie realiz` c` nu avea ce s` \mbrace. Se \ntoarse

\n dormitor s` se mai uite o dat` la rochia cu care fusese

\mbr`cat` cu o sear` \n urm`, dar aceasta disp`ruse; mai avea

o singur` sanda. Cealalt` o pierduse \n lupta cu agresorul.

P`cat! Deschise u[a de la garderob` [i g`si dou` halate de

m`tase. Ce comod! Senhora Mendoza se gândise la toate. Alese

unul crem, kimono, \[i aranj` pu]in p`rul. Oglinda ar`t` o

u[oar` \mbun`t`]ire; p`rea proasp`t`, cel pu]in la suprafa]`.

{i acum?

Se a[ez` din nou pe pat [i-[i puse o pern` sub cap. Probabil

Felipe era \ngrijorat. Oare Adam \i telefonase s`-i spun`?

|[i aminti c` Adam \i spusese de câteva ori"draga mea". Ce

gândea oare Adam despre ea? Apoi \[i aminti totul. Adam care

\ncerca s-o culce pe pat, s`-i scoat` rochia. Nu spusese el c` va

l`sa u[a deschis`, s` aud` dac`-l strig`? Se uit` la u[`: era

\nchis`. O deschise [i v`zu c` [i u[a de la camera lui era \nchis`.

A[adar, Adam o respinsese. Lucy trase aer adânc. Va pleca

imediat de aici cu Felipe.

Ie[i cu picioarele goale pe hol f`r` s` fac` vreun zgomot [i

intr` prin diferite camere, pân` ajunse la buc`t`rie, unde auzi

mi[care.

Probabil vreo menajer`. Dar era Adam, exploratorul \nalt cu

privirea de foc.

– Te-ai trezit devreme, \i spuse el. Cum te sim]i?

Lucy \[i \ndep`rt` o [uvi]` c`zut` pe fa]` pentru ca s` nu-i

citeasc` \n ochi cât este de atras` de el. Adam era foarte elegant

142 LINDA CORNWALL

[i atr`g`tor, \mbr`cat cu pantaloni de culoare crem, c`ma[` de

m`tase [i cravat`.

– Pleci? \l \ntreb` Lucy.

– Da, m` duc la televiziune, pentru un interviu.

– Oh! murmur` ea, amintindu-[i.

– Nu trebuia s` te treze[ti a[a devreme, dup` [ocul pe care

l-ai suferit, puteai s` suni s` ]i se aduc` ce dore[ti.

– Vrei s` spui c` \n acest loc exist` [i room service?

El zâmbi [i-i oferi un scaun s` se a[eze.

– Vrei cafea? Te mai doare capul?

– Da, [i am o umfl`tur` destul de mare.

Adam \i examin` rana.

– O s`-]i aduc ceva s`-]i treac`. Când reveni cu pastilele,

Adam preg`ti ou` pr`jite cu [unc`, lapte [i cafea. Pe masa din

salon unde \i servi mâncarea se mai aflau chifle proaspete [i suc

de portocale. Dar Lucy gust` doar din cafeaua f`cut` de el.

– Rochia mea este compromis`, \ncepu ea [i mai am o

singur` sanda.

– Felipe \]i va trimite lucrurile de la hotel. Rochia ]i-a fost

reparat`.

– Ce s-a \ntâmplat cu acel individ?

– L-a ridicat poli]ia pentru conducere \n stare de ebrietate.

Felipe s-a gândit c` nu vei vrea s`-l acuzi...

– Are dreptate, cu cât se termin` mai repede, cu atât mai

bine.

UMBRE {I LUMINI 143

– Acum nu mai ai pentru ce s`-]i faci probleme.

Lucy \l urm`ri cum \ntinde gem pe o felie de pâine, cu

gesturi precise.

– Unde este Carmen? \l \ntreb` ea \ncercând s`-[i ascund`

sentimentele.

Adam se uit` la ceas.

– Mai doarme, \nc`. Recep]ia s-a sfâr[it târziu. Cred c` va

dormi pân` la prânz.

Continuar` discu]ia dar Adam, con[tient c` trebuia s` plece

de o jum`tate de or` se uita mereu la ceas.

– Ar fi mai bine s` m` duc \n camera mea s` a[tept s`-mi

soseasc` hainele, spuse ea, v`zând c` Adam \[i terminase

cafeaua.

– Lucy... despre cele \ntâmplate asear`...

– Da, \mi pare r`u, ar fi trebuit s`-]i mul]umesc c` m-ai

salvat. Dar de unde ai aflat?

– Felipe te-a v`zut plecând [i mi-a cerut s` scot ma[ina. Dar

nu la asta m-am referit. Azi noapte repetai mereu...

– Nu [tiu ce vrei s` spui...Lucy ro[i. Nu voiam s` r`mân

singur`....

Adam o prinse \n bra]e [i o s`rut` lung. Când sim]i c`ldura

trupului lui, Lucy se topi.

Nu-i fu u[or s` se desprind` din bra]ele lui.

– Presupun c` m` simt atras` de tine, dar... nu m`

intereseaz` o aventur`. Nu sunt genul acela...

144 LINDA CORNWALL

El o privi lung.

– Nici eu, Lucy. A[ vrea s` fii mereu cu mine, ast`zi, mine,

anul viitor. Vino cu mine \n Tailanda. Nu vreau s` fiu departe

de tine.

– Nu cred c` vorbe[ti serios!

Tailanda, un an \ntreg al`turi de Adam! Era un vis, poate

halucina dup` accident. Nu se putea ca Adam s`-i fi f`cut o

astfel de invita]ie.

– Niciodat` n-am vorbit mai serios, draga mea. Lucy, te

doresc. Vreau s` m` trezesc \n fiecare diminea]`, s` te g`sesc

lâng` mine.... e[ti o mic` vr`jitoare provocatoare....[tii? M-ai

scos din min]i! Nici nu [tii ce greu mi-a fost s` te las singur` \n

camera ta, azi– noapte!

– Atunci, de ce ai f`cut-o?

– Pentru c` ai suferit un [oc. Erai speriat`, iar eu furios,

foarte furios. Voiam s` fie cu totul altfel. Ceasul b`tu ora zece.

Lucy, iubita mea, trebuie s` fug, am \ntârziat deja foarte mult.

Te rog, a[teapt`-m` la \ntoarcere. Vreau s` te vad` un medic.

Odihne[te-te pân` atunci.

Lucy ar fi putut s` moar` de fericire chiar \n clipa aceea.

– Dar ieri, la conferin]`, am spus lucruri \ngrozitoare \n fa]a

acelor oameni....

– A[a este, dar vom discuta [i despre ce ai spus dup` ce vom

rezolva mica noastr` problem`.

– Care este aceea? \l \ntreb` ea zâmbind.

UMBRE {I LUMINI 145

– Faptul c` nu m` pot desp`r]i de tine pân` disear`. Adam

o s`rut` de mai multe ori cu frenezie. Cu toate acestea, Lucy

sim]i c` mai erau multe lucruri \nc` nespuse.

– {i Carmen? Nu putem...

– Ai dreptate. N-ar fi bine s` r`mânem aici. Am un amic care

mi-ar putea \mprumuta o cas` de vacan]` la munte. O s`-l sun

când m` \ntorc [i poate-i facem o vizit` \n seara asta. Iubita

mea... o s`rut` din nou. Acum chiar trebuie s` plec.

– Nu asta am vrut s` spun, \l opri Lucy. Vreau s` [tiu

adev`rul despre voi doi...

-O, asta voiai! Acum era rândul lui s` par` stânjenit. Carmen

este o femeie foarte \n]eleg`toare. Am fost prieteni mul]i

ani....toate lucrurile astea se termin` mai curând sau mai târziu.

Nu i-am spus niciodat` c-o iubesc. De fapt, asta conteaz`.

Lucy a[tept`, dându-i r`gaz s` spun` c` pe ea o iube[te, dar

el n-o f`cu [i inima ei se strânse.

– M` ceri \n c`s`torie? \ntreb` cu un gl`scior sub]ire.

El l`s` mâinile s`-i cad` de-a lungul trupului [i se d`du

câ]iva pa[i \napoi.

-C`s`torie? exclam` surprins. Lucy, iubita mea, ascult`-m`.

Adam \[i trecu mâinile prin p`r pentru a trage de timp. Lucy

sim]i c` nu are chef s`-i asculte argumentele.

– Nu-i nimic, nu trebuie s`-mi dai explica]ii. Este o idee de

mod` veche, dep`[it`, nu? Mai ales pentru un b`rbat ca tine!

– Lucy!

146 LINDA CORNWALL

Dar ea nu mai era acolo ca s`-l asculte, o lu` la fug` a[a cu

picioarele goale pe holurile acelea \ntunecoase, prin multele

\nc`peri pân` ajunse \n camera ei. Pe moment, avu impresia c`

Adam alerga dup` ea, dar curând realiz` c` nu se auzeau al]i

pa[i \n afar` de ai ei. Dar alerg` [i a[a disperat` s` ajung` \n

camera ei, \nainte de a o podidi lacrimile. Dar când ajunse \n

fa]a u[ii ei se deschise o alta, de la camera lui Adam, de unde

ap`ru Carmen, care-[i pusese un capot \n grab`, era

nepiept`nat`. Ie[ise din camera lui Adam! |[i petrecuse

noaptea cu el! Iar el acum \i f`cea ei declara]ii!

Ajunse \n camera ei, trânti u[a [i se arunc` pe pat. Cum

\ndr`znise s`-i fac` asemenea propunere? Drept cine o lua?

Apoi realiz` c` Adam o luase drept acel gen de fat` care ar fi

putut s` fie amanta lui Felipe.

Dar nici asta nu era o scuz`. Dac` Adam o iubea– dac` o

iubea cu adev`rat– nu mai conta ce f`cuse \nainte de el. Atunci

auzi sosirea ma[inii [i o comand` scurt` dat` de vocea aspr` a

lui Adam.

Ma[ina porni din nou [i ie[i din curtea interioar`. A[adar,

acesta era sfâr[itul. Pierdea totul [i asta era imposibil de

suportat.

Curând dup` aceea, \i sosir` hainele. O menajer` i le aduse

cu precizarea c` senhora Mendoza \[i bea cafeaua pe teras` [i

ar fi foarte \ncântat` dac` Lucy i-ar ]ine companie.

Nu urma un interviu prea u[or.

UMBRE {I LUMINI 147

Cât [tia acea doamn` brazilian` atât de elegant`?

– Mul]umesc c` mi-a]i oferit posibilitatea de a sta aici,

\ncepu Lucy.

Carmen ridic` din umeri.

– Pentru nimic. Te sim]i mai bine acum? Acel om...Carmen

f`cu o grimas`, ar trebui biciuit. Dar ai avut noroc. Puse cea[ca

pe m`su]` [i se rezem` de sp`tar. Era \mbr`cat` cu pantaloni

albi strân[i pe picior [i o bluz` multicolor` cu nasturii

desf`cu]i, iar p`rul \i era strâns \ntr-un turban.

-A[ putea telefona? spuse Lucy dup` câteva clipe. Felipe

pleac` la Kantara dup`– amiaz` [i nu vreau s` plece f`r` mine.

O pereche de sprâncene expresive se arcui deasupra

ochelarilor de soare.

– S` \n]eleg c` nu accep]i oferta lui Adam?

– Nu [tiu despre ce este vorba, r`spunse Lucy. Sim]i cum

ro[e[te.

– Crezi c` nu mi-a spus micul lui plan? A[a este \ntotdeauna.

Dup` un timp g`se[te altceva foarte tân`r, foarte dr`gu]; [tii,

lui nu-i rezist` femeile.

– Din \ntâmplare, mie mi se pare foarte u[or s`-i rezist lui

Adam, o opri Lucy.

– Toate englezoaicele sunt atât de ... reci?

– |l cuno[ti pe Adam mai bine ca mine....

Carmen zâmbi cu indulgen]`.

– Te \ntorci cu Felipe?

148 LINDA CORNWALL

– Exact. Lucy \[i puse cea[ca pe m`su]`. Nu mai putea bea

nicio pic`tur` pentru c`-i tremurau mâinile. Dac` nu te

deranjeaz`, cred c-ar fi mai bine s` iau leg`tura cu el.

Mul]umesc pentru ospitalitate.

– Nu te culci cu Felipe, nu-i a[a?

– Am crezut c` este de la sine \n]eles, murmur` Lucy.

– Dar eu nu sunt o femeie obi[nuit`. Via]a m-a \nv`]at câte

ceva... o inform` Carmen.

– Adam a[a crede.

Ea ridic` din umeri.

– |ntr-o situa]ie ca asta, Adam nu poate judeca deta[at. Dar

am dreptate, nu? Nu e[ti genul lui Felipe. Oricum ar fi, el nu

este atât de tic`los \ncât s` se culce cu o tip` abia coborât` din

leag`n.

– Poate a considerat c-a venit momentul pentru o

schimbare.

Lucy era foarte hot`rât` s` nu-i dea niciun am`nunt acestei

femei.

– E \n ordine, nu-i spun lui Adam. Secretul t`u este bine

p`zit.

Ce femeie nesuferit`! Ea [i Adam f`ceau o pereche grozav`.

|n cele din urm` g`si un telefon [i reu[i s` sune la hotel.

Felipe p`ru foarte uimit s`-i aud` glasul, dar dup` câteva

minute de insisten]` fu de acord s-o a[tepte.

– Cât mai \ntârzii? o \ntreb` el.

UMBRE {I LUMINI 149

– Plec chiar acum.

{i pentru prima oar` nu fu nicio problem` s` g`seasc` un

taxi. Când ajunse la hotel, sim]ea c`-i plesne[te capul.

– Trebuie s` te odihne[ti pu]in. {i s` m`nânci ceva. O s` cer

s`-]i trimit` ceva \n camer`.

– {i avionul?

-Am amânat plecarea pân` la ora unu.

– Nu trebuia, puteam pleca imediat.

– Este ora dou`sprezece; pân` la unu te po]i odihni [i

mânca. Nu vreau s` te sim]i r`u pe drum. Felipe nu-i puse nicio

\ntrebare despre Adam, despre noaptea trecut`. O s` chem

doctorul hotelului s` te vad`.

Lucy avu vaga impresie c` amâna lucrurile, pentru a-i da lui

Adam timpul necesar s` se \ntoarc` de la televiziune. Dar

pentru ce? Nu mai era nimic de spus. |n cele din urm`, Felipe

decise c` era momentul s` plece spre aeroport.

Dac`-[i imaginase c`-l va g`si pe Adam la aeroport, a fost

dezam`git`.

Avionul pentru Kantara era o rabl` care p`rea f`cut` din

capace de l`zi de gunoi sudate laolalt`. Felipe renun]ase la

presupusul s`u rol de iubit al ei [i-[i \nchidea centura. Lucy \i

fu recunosc`toare c` nu insist` s`-i pun` \ntreb`ri. Atunci când

lumea ]i se pr`bu[e[te, nu mai ai chef de confiden]e.

C`l`toria a fost lipsit` de evenimente, dup` ce s-a obi[nuit

cu zgomotul motorului. Când au ajuns la râu, au \nceput s`

150 LINDA CORNWALLgiannijollys

urce \n susul lui. V`zându-l acum de sus, Lucy s-a gândit c` nu

trecuser` decât câteva zile de când \l str`b`tea \n direc]ie

invers`, \mpreun` cu Adam. Se uit` bine s` vad` cumva barca

lui.

Când ap`ru un ciorchine de colibe, Felipe \ncepu s` se

foiasc` [i ea realiz` c` nu mai avea r`bdare, abia a[tepta s` se

\ntoarc`.

– Nu mai avem mult, \i spuse ea, str`duindu-se s`-i

zâmbeasc`. Felipe \i strânse mâna iar ea \ntoarse capul ca el s`

nu-i vad` lacrimile.

Era atât de bine c` se \ntorseser`! Un grup de copii veni \n

fug` s`-i \ntâmpine, iar asistenta lui o olandez` care avea grij`

de spital \n lipsa lui, le ie[i \nainte, zâmbind. Ap`rur` b`rba]ii

tribului cu chipurile vopsite \n ro[u [i galben. Unii o cuno[teau

pe Lucy [i-i zâmbir` atingând-o, iar ea le \mp`r]i dulciuri.

Pentru un moment se sim]i ca \nainte de Adam [i ar fi putut

r`mâne aici pentru totdeauna.

Dup` ce desc`rcar` avionul cu hran` pentru indieni, Felipe

se a[ez` \n hamac [i fum` o pip`.

– Te-ai gândit ce vrei s` faci? o \ntreb` el.

Privindu-l cum era acum \mbr`cat \n haine lejere, Felipe

p`rea mai b`trân, iar chipul \i era mai dur.

– Dac` nu te superi, a[ vrea s` m` \ntorc \n sat. Asta

dac`-mi vei \mprumuta barca [i pe cineva care s` ]i-o aduc`

\napoi.

UMBRE {I LUMINI 151

– Eu a[ prefera s` r`mâi câteva zile aici pân`-]i trec acele

dureri de cap [i te sim]i mai bine.

– Felipe, nu mai conteaz`. {tiu la ce te gânde[ti, c` poate

Adam va dori s` m` vad`. Lucy f`cu o pauz` [i \i zâmbi. Dar

n-o va face. Am avut o discu]ie final`.

– Nu-i pas`....?

– Ba da, \i pas`, sau a[a sus]ine.

Felipe o privi cu ochii mari, iar ea v`zându-i nedumerirea

\ncerc` s`-i explice.

-Adam vrea s` m` duc cu el \n Tailanda anul viitor. Dar ...

– A, \n]eleg, ]ie nu-]i pas` de el.

– Nu, nu este a[a, spuse ea mai repede decât era nevoie. |mi

pas` foarte mult, Felipe, dar nu [tiu dac` pot tr`i acest fel de

via]`.

– Te referi la expedi]ii, la c`l`torii? Am crezut c`-]i plac toate

astea.

– Nici chiar a[a. Dar Adam nu mi-a spus c` m` iube[te, sau

altceva....

– Nu vrea s` se c`s`toreasc`, nu?

Lucy \ncuviin]`, iar Felipe \[i scoase pipa din gur`.

– Iar pentru tine acea bucat` de hârtie este important`.

Crezi c` asta \l face pe un b`rbat s` simt` altfel?

– Nu este doar bucata de hârtie. O, nu mai [tiu.. Nu mai [tiu

nimic.

– Lucy, când ai mult de câ[tigat, trebuie s` [i pierzi.

152 LINDA CORNWALL

Via]a cere curaj .

Dar erau [i altele pe lâng` tot ce \n]elesese Felipe. Dac` s`

tr`ie[ti \]i trebuia curaj, \]i trebuia [i ca s` iube[ti.

***

Nu se mai vorbi despre Adam MacLean. Pilotul plec` a doua

zi, iar Lucy accept` oferta de a mai r`mâne câteva zile. Durerile

de cap \i trecur`, dar nu avea poft` de mâncare [i sl`bise. Mar]i

seara se sim]ea cam nelini[tit` [i nu-[i mai g`sea locul. Voia s`

se \ntoarc` \n satul indian. Se duse s`-l caute pe Felipe, s`-i

cear` barca.

Felipe era \n biroul s`u, ascultând ceva la radio.

– Este de la expedi]ie– tab`ra transmite rapoartele zilnice

de la echipa deschiz`toare de drumuri.

– A[a de aproape sunt? \ntreb` ea alarmat`.

– Nu chiar. Uit`-te pe hart` [i o s` vezi. Lucy v`zu harta

Kantarei, cu stegule]e ilustrând triburile de indieni, a[a cum

erau r`spânite. Erau unele semne \n afara grani]ei, iar Tukama

erau printre cele astfel \nsemnate. Satul lor era marcat cu ro[u,

iar presupusul scop al expedi]iei lui Adam trecea pe la cinci

kilometri de ei. Vor \ncepe acum s`-i conving` pe Tukama s` se

mute mai jos \n parc.

UMBRE {I LUMINI 153

Cu cât se \ntorcea mai repede la ei, cu atât mai bine.

– Plec chiar \n noaptea asta cu barca, \i spuse lui Felipe.

***

Avu nevoie de trei zile s` ajung` \napoi cu barca. Avea doi

\nso]itori, un brazilian mic de statur` prieten al lui Felipe [i un

tân`r dintr-un trib, a[a c` nu avu nimic de f`cut toat` ziua decât

s` se fereasc` de soare.

Când \n cele din urm` ajunser`, Lucy v`zu de la distan]`

acea colib` cu dou` \nc`peri care fusese c`minul ei \n ultimele

trei luni. |ncepu s` se \ntrebe ce se \ntâmplase de la plecarea

ei. Se mai n`scuse vreun copil \n trib? Reu[iser` s` vâneze cu

succes? De multe ori voise s` strige s` \ntoarc` barca. Putea lua

un avion pân` la Sao Marcos. Se [i imagina fugind \n bra]ele lui

Adam, spunându-i c` se r`zgândise. Parc` se [i vedea \n bra]ele

lui...

Sam a fost primul care a \ntâmpinat-o cu bucurie, dar ea se

dezobi[nuise dup` patru zile s` p`[easc` pe p`mânt [i nu era

sigur` pe picioare.

– Vino s` vorbim dup` ce m` odihnesc pu]in, i-a spus ea.

De cum a intrat \n bungaloul ei a v`zut ceea ce nu mai

spera s` vad` vreodat`.

154 LINDA CORNWALL

Rucsacul ei, toate celelalte lucruri pe care le l`sase la baz`.

Sam trebuia s` [tie cine i-l adusese.

Auzi zgomot de pa[i [i se \ntoarse bucuroas`, crezând c` era

Sam. Dar pe veranda bungaloului ap`ru Adam Maclean.

-M` mai ]ii mult aici? o \ntreb` el v`zând c` nu-l invit` s`

intre.

– Nu te-am invitat, dar dac` ai chibrituri, ai putea aprinde

lampa de acolo.

Adam aprinse lampa [i o puse pe mas`.

– Dac` ai venit s` m` invi]i \n Tailanda, ar trebui s` te mai

gânde[ti. Mai bine g`se[te pe altcineva care este obi[nuit` s`

\mpart` b`rba]ii cu cine [tie cine. Eu nu fac parte din aceast`

categorie.

– Foarte bine, pentru c` nici eu nu vreau s` te \mpart cu

nimeni. Lucy, n-am venit pân` aici ca s` m` cert cu tine. Lucy,

te m`ri]i cu mine?

Ea \l privi uimit`, apoi strig`:

– Nu!

– Ce vrei s` spui? De ce m` refuzi?

Lucy nu era sigur`. Dumnezeule, ce f`cuse?

– Bine, s` nu spui c` nu te-am cerut de so]ie. Adam o prinse

\n bra]e [i o s`rut`.

Ea \ncerc` s` se \mpotriveasc`, dar \n zadar.

– Te doresc mult, draga mea. {tii cât de greu a trecut ultima

s`pt`mân` pentru mine? Dup` accidentul t`u, am crezut c`

UMBRE {I LUMINI 155

lucrurile merg spre bine \ntre noi. Te doream ca un disperat,

Lucy, \mi pierdeam min]ile [tiindu-te cu Felipe. Dar nu-i voi

mai permite s` te mai ating` vreodat`, m` auzi? Vreau ca toat`

lumea s` [tie c` e[ti so]ia mea.

Lucy nu p`ru prea \ncântat`.

– Pentru c`s`torie este nevoie de mai mult, insist` ea.

– Cum ar fi?

– Cum ar fi dragostea, de pild`.

– Oh! Am crezut c` exist`, spuse Adam cu chipul crispat.

Ea \l privi uimit`.

– Ce spui, Adam?

– Am crezut c` m` iube[ti.

Lucy nu [tiu ce s`-i r`spund`.

Se privir` lung, cu inimile b`tând puternic. Cum ea nu-i

r`spunse, Adam se \ntoarse cu spatele pentru ca ea s` nu-i vad`

chipul chinuit.

– Te iubesc, Adam, [opti ea. N-am [tiut ce \nseamn`

dragostea pân` te-am \ntâlnit.

Adam nu reac]ion` imediat. Dup` câteva secunde se

\ntoarse spre ea privind-o ca \n vis.

– Atunci? murmur` el, oftând.

Lucy \[i aminti vorbele lui Felipe, care-i spusese c` pentru a

reu[i ceva este \ntotdeauna nevoie de curaj.

– Va trebui s` m` iube[ti [i tu.

El o privi uluit.

156 LINDA CORNWALL

– Draga mea, dac` nu te-a[ fi iubit crezi c` te-a[ fi invitat s`vii cu mine?

– {i toate celelalte iubite ale tale? Carmen mi-a spus câteceva.

– Adev`rat? {i ea [tie doar de o mic` parte. Lucy, acelea aufost distrac]ii de weekend, ]ie \]i cer s`-]i \mpar]i via]a cu mine,munca, s`-mi fii so]ie. Te \ntorci \n Anglia cu mine laterminarea expedi]iei?

– Desigur, dac` asta dore[ti.– Te vreau al`turi de mine, Lucy. Acum [i \ntotdeauna.

Locul so]iei mele este al`turi de mine.Adam o s`rut` cu pasiune.– Adam... vreau s` mai [tii ceva...– Nu acum, iubita mea....– Adam, trebuie s` afli despre Felipe, \l implor` ea. N-am

fost amanta lui.Adam o privi uluit.– Adev`rat, Lucy? El [tiu imediat c`-i spunea adev`rul [i

chipul i se lumin` de bucurie [i de satisfac]ie. Atunci... de ce aispus asta?

– Pentru c` tu o aveai pe Carmen.

Sfâr[it

UMBRE {I LUMINI 157

giannijollys