VIOLA LARSEN

Un b`rbat

romanticTraducerea [i adaptarea \n limba român` de:

S|NZIANA MIHALACHE

ALCRISM-94

giannijollys

Capitolul 1

– Nu-mi place c` e ro[cat, zise Rae.– Nu e ro[cat, e [aten, o corect` Whitney, care \[i unse o felie

de pâine cu unt, [i mu[c` din ea. Poate c` are o tent` ro[cat`, darexact asta \i d` ceva farmec. S` [tii c` mie \mi place.

– Ce preferi tu de fapt, este culoarea banilor s`i…verde, unverde tot mai atr`g`tor, pe m`sur` ce cresc [i ei.

– Asta e cirea[a de pe tort, nu? chicoti Whitney, cu cea[ca decafea \n mân`. Paula, o \nc`lze[ti te rog? Sau [i mai bine, adu-miuna proasp`t`.

Paula \[i [terse palmele, dup` care goli cana [i o reumplu, \ntimp ce cele dou` surori continuau s` se amuze.

– N-ar trebui s`-]i faci mari speran]e, draga mea. E la SanDiego pentru meciul de polo pe iarb`, n-o s` te vad`.

Paula tr`gea [i ea cu urechea, amestecând \n tigaie.Campionatul de polo pe iarb` din San Diego avea loc \n fiecare

giannijollys

octombrie, cu sponsorizare, [i ]inea prima pagin` a ziarelor de

ceva vreme. Acum, când iahtul Vandercamp era ancorat la

Clubul de Iahting din ora[, [i c` tot \l z`rise de departe pe Brad

Vandercamp, care avea s` participe, acesta din urm` devenise

subiectul principal. {i nu pentru c` i se zicea prin]ul jocului de

polo! Ci, dup` cum observase [i Rae, din cauza banilor s`i. Tipul

era disponibil, atr`g`tor, [i singurul mo[tenitor al milioanelor

familiei Vandercamp. Sau miliardelor?

|ntreg ora[ul San Diego fierbea [i toat` lumea se sim]ea

onorat` de prezen]a lui. Cel pu]in cei din elit`, care practicau de

obicei astfel de sporturi [i pe care-i g`seai \ntotdeauna la balurile

organizate dup` eveniment.

– S` vezi c` o s`-l am! decret` Whitney.

Paula, sesizând lic`rirea din ochii acesteia, g`si [i ea de

cuviin]` s` aprobe. Nu c` tân`ra ar fi fost frumoas` – avea buzele

prea mari, prea voluptuoase, iar nasul…

"Devin rea" \[i zise Paula tr`gând tigaia de pe foc, apoi trecu

\n baie s` aleag` hainele de sp`lat. Whitney avea propriul farmec

personal, cu p`rul ca de abanos [i ochii negri senzuali. |ns` ceea

ce-i atr`gea pe b`rba]i la ea era mai ales \ncrederea de sine. Da,

tipa avea s`-l cucereasc` pe prin], spre invidia lui Rae [i…

– Unde s-a dus fata aia? \ntreb` doamna Ashford cu glas tare.

Paula sc`p` lenjeria [i fugi spre buc`t`rie.

– Ah, iat`-te! De ce nu mi-ai adus cafeaua \n camer`?

– |mi cer scuze, doamn`, cedeam c` \nc` dormi]i.

– Vai, capul meu! [i Mamie Ashford se trânti, cât era de mare

6 VIOLA LARSEN

\ntr-un scaun, cu palmele la tâmple. Cum ar putea cineva s`

doarm` cu tot zgomotul din casa asta? Fetelor, nu pute]i oare s`

\nceta]i cu chicotelile [i s-o l`sa]i pe mama voastr` s` se

odihneasc` pu]in?

Fetele \[i cerur` scuze, dând vina una pe cealalt`. Paula \i

aduse un pahar cu suc de ro[ii [i o aspirin` presat` \n el.

– Poate v` ajut`; [i v` aduc imediat [i cafeaua.

– Mam`, sper c` n-ai de gând s` te plângi acum de o migren`,

zise Whitney. {tii c` azi mergem la cump`r`turi.

– A, sigur, zise [i Rae, Whitney trebuie s`-[i cumpere rochia

de bal cu care vrea s`-l dea gata pe prin]ul ei!

– Dac` ai chef de ...

– Fetelor! Capul meu…{i parc` m` ia cu ame]eli. Cred c` e

ceva de la stomac. Vreau [unc`, [i Paula, f`-mi te rog pâinea ta cu

scor]i[oar`.

– Imediat! se gr`bi fata, sperând s` nu mai piard` din cursuri.

Dac` termina cu sp`latul vaselor [i cu paturile pân` la

dou`sprezece, ajungea la timp. Asta doar dac` plecau toate,

\nainte ca doamna Ahford s`-i dea o alt` sarcin`. Spera din tot

sufletul ca migrena asta s` nu le \mpiedice repriza de

cump`r`turi.

Spre norocul ei, trei ce[ti de cafea [i un mic dejun copios

f`ceau minuni. Sau poate faptul c` aduseser` \n discu]ie numele

lui Vandercamp.

– E atât de bogat! {i are sânge englezesc! visa Mamie Ashford

cu ochii deschi[i, parc` tot tân`r` [i-[i punea acelea[i speran]e ca

UN B~RBAT ROMANTIC 7

fetele ei.

– {i arat` extraordinar! complet` Whitney.

– La fel ca bunicul s`u! zise mama. {i e la fel de p`c`tos!

– Adic`?

– O fat` frumoas` nu-i scap`! Trece din floare-n floare, ca

b`trânul. Cyrus Vandercamp, bunicul, a \nceput s` fac` avere din

comer]ul de c`i ferate. Dar se zice c` [i-a pierdut mare parte din

bani cu vedeta aia din anii treizeci. Care, trebuie s` v` spun, nu

se purta deloc ca o doamn`! Iar el practic [i-a p`r`sit familia. Am

auzit c` a fost mare scandal.

Rae declar` c` nu s-ar \ncumeta la un asemenea b`rbat.

– Odat` ce-mi pun inelul pe deget, pufni sora ei, Brad

Vandercamp poate s` aib` câte amante o pofti.

Doamna Ashford \ncuviin]` c` inelul era baza. Din fericire,

ambele ei fete erau ni[te doamne adev`rate [i nu se mul]umeau

cu pu]in. Spera \ns` ca prin]ul s`-i semene mai degrab` tat`lui

s`u.

– Cum de n-a urmat exemplul tat`lui?

– Niciodat` n-a dat ap` la moara presei de scandal. Mi se pare

c` era angajat \n afaceri cu aur, cu petrol [i alte asemenea, mai

pu]in \n aventuri cu femei. A transformat afacerea de c`i ferate \n

miliarde. S-a c`s`torit cu o fat` dintr-o familie foarte modest`. Se

zice c` a transformat domeniul Balmor, al socrilor s`i, care st`tea

s` pice, \ntr-un castel. {i cât mi-ar pl`cea s`-l v`d!

– Nu se [tie niciodat`, zâmbi Whitney. Parc` ziceai c` are ochi

pentru fetele dr`gu]e?

8 VIOLA LARSEN

– Da, [i exact asta e[ti. Mult mai r`s`rit` decât celelalte care

au s` se ]in` dup` el. N-ar trebui mai \ntâi s` trecem pe la

magazinul de cosmetice? Nu cred c` ne gr`bim.

{i plecar`, \ntr-un final. Paula reu[i s` termine cu rufele

murdare, s` cure]e buc`t`ria [i s` aeriseasc` dormitoarele

\nainte de ora unsprezece. |nc` o jum`tate de or` se aranj`, apoi

plec` spre universitate.

Fata visase s` devin` medic veterinar de când se [tia. Iubea

animalele, de la cea mai mic` fiin]`, pân` la caii de la ferma din

Wyoming, unde tat`l ei era gr`jdar, iar mama buc`t`reas`. |nc`

de când \nv`]ase a citi, se cufundase \n pove[tile lui James

Herriot, renumitul veterinar, care se ocupa de oile [i de turmele

din ]inutul Yorkshire. Ori de câte ori avea ocazia, mai f`cea

munc` voluntar` pe lâng` vreun medic. Ea [i Toby, fiul valetului,

pl`nuiau s` se c`s`toreasc` [i s`-[i \ntemeieze o herghelie pe

cont propriu. El avea s` dreseze caii de curse, ea s`-i oblojeasc`.

Acest vis durase \n primii doi ani de liceu. Dup` care, \n toamna

urm`toare, Toby se \ndr`gostise pân` peste cap de o boboac`,

pe nume Cynthia. Paula se v`zu eliminat` din plan pentru tot

restul vie]ii. Disperat`, aproape c` f`cuse o criz` nervoas`, pe

punctul de a abandona studiile.

|ns` unchiul ei, Lew, o \mpiedicase. |n aceea[i var`, \ntr-o

vizit` la ferm`, \i ]inuse un lung discurs.

– Toby e doar un b`rbat din alte milioane. |nr`d`cinat` aici

cum e[ti, n-ai avut niciodat` [ansa s` vezi pe altcineva. {i \nc`

mai ai un vis de \mplinit. Toby n-are nimic a face cu cariera ta de

UN B~RBAT ROMANTIC 9

veterinar. Asta depinde doar de tine.

{i avea dreptate. Cariera nu i-o construia nimeni, [i niciun

b`rbat n-avea s-o \mpiedice s` devin` un medic bun. Astfel c`

fata \ncepu s` studieze [i mai cu sârg, recuper` toate restan]ele

[i termin` la timp. |ns` creditele acumulate nu-i ajungeau s`

ob]in` o burs` de specialitate.

Din nou se aflau \n pragul dezastrului. Pe tat`l ei tocmai \l

lovise o boal` grea, care mic[or` bugetul, astfel c` pespectivele

ca ea s` mearg` mai departe erau cam sumbre. Tocmai

dezb`teau problema, când ap`ru din nou acela[i unchi, Lewis

Grant. Se oferi s` pl`teasc` jum`tate din sum`, dar nici a[a nu-i

ajungea.

– Cred c` Paula va trebui s` fac` ceva treab` pe la ferm` anul

acesta, zise Hank, tat`l ei. Poate s-o ajute pe maic`-sa.

– Mai degrab` te ajut` pe tine.

Paula surâse. Bine\n]eles c` Pop n-avea s`-i aprobe serviciile,

\ns` ea se sim]ea mai \n largul ei c`lare pe un cal [i \n preajma

animalelor, iar de câteva ori chiar ajutase la potcovirea unor

mânji.

– Ai dreptate, mai bine \l ajut` pe Pop.

– Nu \n]eleg de ce cineva \[i dore[te s` stea mai degrab` afar`

\n ploaie decât \ntr-o buc`t`rie bine \nc`lzit`, scutur` Lew din

cap.

– Fiecare cum \i place, zise Paula.

|[i aminti c` de ceva timp Lew p`r`sise via]a de ferm` pentru

cea de ora[. Orice ora[. Dup` ce se perindase prin mai multe

10 VIOLA LARSEN

locuri, pe la mai multe firme, se stabilise \n sfâr[it ca [ofer la

familia Ashford din San Diego, California.

– Accept`m s` pl`te[ti taxele, dar nu [i camera, zise mama

fetei.

Facultatea se afla la mul]i kilometri distan]`, peste mun]ii cu

crestele acoperite de z`pad` pe timp de iarn`.

– |nc` mai ai p`s`rici cu medicina veterinar`? se uit` unchiul

spre nepoat`.

Ea d`du din cap.

– Atunci, poate vii la San Diego cu mine [i te duci acolo la

[coal`.

P`rin]ii ei f`cur` ochii mari. Ce diferen]` era, totu[i?

– Are cas` [i mas`. Iar servitoarea familiei Ashford tocmai

[i-a dat demisia. Ai ceva \mpotriva muncii de jos? se uit` spre

Paula.

– Adic` la ceea ce am f`cut toat` via]a?

– S-ar putea s`-]i pun o vorb`. Nu promit nimic, dar poate

poate… Iar b`trânul e chiar un b`rbat foare cumsecade. Poate

chiar te las` s` ajungi la timp la ore.

Paula deja privea problema plin` de speran]e. Universitatea

din San Diego.

– Are programe pentru veterinari?

– Nu [tiu, ezit` Lew. A, ba da. Acolo l-am dus pe câinele

familiei când a fost bolnav.

– Perfect! se bucur` fata. Adic`…dac` intru; apoi privi spre

tat`l ei, citindu-i avertismentul \n ochi.

UN B~RBAT ROMANTIC 11

– N-o s` fie pe roze, [i o s` stai departe de cas`.

– Am s` fiu eu cu ea. Doar sunt na[ul fetei…

Hank \[i d`du acordul iar Paula \i s`ri de gât.

– Mul]umesc, mul]umesc, de mii de ori mul]umesc. Ce noroc

am! Am un unchi-zân`.

– |nc` n-am ajuns acolo, o potoli Lew. Ar fi bine s`-l sun pe

b`trân. O s`-i spun c` am o nepoat` foarte de[teapt` care vrea s`

urmeze [coala de veterinari [i are nevoie de o slujb`. |mi e dator.

Dup` ce-l conduci acas` beat mort [i-l pui \n pat…

Iar domnul Ashford, care \ncuraja tinerele talente, nu obiect`

nimic, ci accept` ca fata s` lucreze \n casa lor, [i s`-i acorde timp

pentru orele de curs. Ba chiar, fiind un om influent, \i putea

pune o vorb`. O sf`tui s`-[i pun` la punct toate actele, dup` care

el va lua leg`tura cu decanul.

– Lew, e[ti genial! strig` Paula, \mbr`]i[ându-l.

– Poate n-ai s` mai spui acela[i lucru când ai s` cazi pe mâna

doamnei Ashford. Niciuna din celelalte slujnice n-au rezistat mai

mult de câteva s`pt`mâni. E rea. {i \nc` ceva… ad`ug`

studiind-o. Ar`]i prea bine. Poate c` ar trebui s`-]i mai faci ceva

la fa]`…

Iar figura lui parc` \ncerca s` g`sesc` vreun cusur trupului

firav al fetei, buclelor ei blonde [i ochilor de un albastru

fermec`tor.

– Ce are a face? se mir` fata.

– Doamnei Ashford nu-i place ca cineva s`-i \ntreac` fetele \n

frumuse]e.

12 VIOLA LARSEN

– Nu \n]eleg.

– Sunt…cum se zice? Laptele [i mierea femeii. Le pre]uie[te

mai mult ca pe ochii din cap, [i le vede mai frumoase ca oricine.

Sunt din \nalta societate, [tii bine, deci are planuri mari. |ncât

ambele trebuie s` pun` mâna pe cea mai bun` prad`.

– Pentru Dumnezeu, ce am eu a face cu asta? Dac` sunt

menajer`, nici m`car nu voi socializa cu ele!

– Mda…Oricum, m` bucur c` te-a angajat chiar f`r` a te

vedea la fa]`.

Influen]a lui Angus Ashford \i asigur` fetei admiterea \n

aceea[i toamn`, [i ob]inu [i permisiunea de a merge la ore, \n

ciuda protestelor so]iei st`pânului casei. De fericire, lucra de zor

toat` diminea]a [i de multe ori [i pân` seara foarte târziu ca s`

nu lase nimic de izbeli[te. Chiar [i doamna Ashford \ncepu s`

aib` \ncredere \n ea.

|ns` dup` un an, când domnul Ashford muri \n urma unei

crize de ficat, Paula \nc` nu avea certitudinea c` doamna o va

p`stra \n cas`. {i totu[i, soarta fu blând` cu ea. Se pare c` Angus

Ashford fusese nu doar un alcoolic \nveterat, dar [i un \mp`timit

al jocurilor de noroc, care nu prea [tia s`-[i investeasc` banii cu

folos. La moartea sa, so]ia afl` c` familia avea conturile cam pe

terminate. Astfel, \ncerc` s` scape de gr`dinar [i de femeia care

venea s`pt`mânal s` spele rufe [i s` fac` ordine.

Aparent superficial`, doamna Ashford nu era deloc proast`.

{tia foarte bine cine lucra [i cine nu. |l p`str` pe Lewis ca [ofer,

gr`dinar [i valet, Paula deveni buc`t`reas`, femeie de serviciu [i

UN B~RBAT ROMANTIC 13

servitoare \n acela[i timp. Plus o mic` m`rire de salariu.

Tân`ra nu se plângea. Era obi[nuit` cu munca mai dificil`.

"Noroc c` nu mi s-a cerut s` renun] la cursuri" gândi ea \n

dup`-amiaza cu pricina, când ajunse la cursul de chimie.

La plecare, Link, unul din b`ie]ii din grupul de la laborator,

o prinse de bra].

– Paula, unii dintre noi mergem s` facem o partid` de volei

[i apoi la o pizza. Vii?

– Mi-ar pl`cea, Link, dar n-am timp. Scuze.

– Hei, n-ai niciodat` timp, pufni Link [i se dep`rt` cu cei din

grup.

Paula \i urm`ri nostalgic`. Ce putea face, \ns`? Trebuia s`

ajung` la timp acas`, ca s` preg`teasc` cina.

{i totu[i, sentimentul de p`rere de r`u nu [i-l putea \nfrâna

deloc. |n acee[i sear`, dup` cin`, regretele i se amplificar`

urm`rindu-le pe fetele Ashford cum \[i etaleaz` achizi]iile zilei.

Whitney purta o rochie neagr` de lân` la meci, apoi se schimba

\n costum mai preten]ios, care cu siguran]` va face furori.

– Culoarea mi se potrive[te a[a de bine cu ochii, nu? o

\ntreb` pe Paula. Dar va trebui s` iei pu]in \n`untru la

umeri…nu foarte mult, chicoti. Nu vreau s` stric prea mult

cr`p`tura care o s`-l dea pe spate!

Rae \ncerc` [i ea s` ajung` la oglind`, peste celelalte dou`.

– Paula, rochia mea albastr` \]i place? {i te rog s`-mi aranjezi

tu p`rul pentru bal; [tii tu cum, a[a ca s`pt`mâna trecut`.

Fata le l`ud` pe amândou`, [i promise s` le aranjeze,

14 VIOLA LARSEN

\ncercând s` nu-[i arate invidia ce \ncepuse a o m`cina. A doua

zi \ns`, \n timp ce lucra la rochie, se opri vis`toare cu degetele

pe material. Niciodat` nu \mbr`case un asemenea costum. Cum

i-ar fi stat oare?

De ce s` nu \ncerce? Celelalte ie[iser` s` mai fac` alte

cump`r`turi. Doar nu f`cea niciun r`u nim`nui!

Dezbr`c` repede blugii [i c`ma[a de pe ea, intr` \n materialul

moale [i trase fermoarul. De[i mare [i lung`, ridic` rochia la

poale pentru a putea face câteva mi[c`ri, ca Whitney.

Apoi se apropie de oglind`. Oare pe ea o avantajau ochii?

|ncerc` s` se strâmbe. F`r` succes – avea ochii prea mari. Dar se

potriveau cu rochia, nu? Putea paria c` dac` ar fi ap`rut astfel

\mbr`cat` la bal, el s-ar fi uitat la ea, privirea lui ar fi \ntâlnit-o

pe-a ei, [i ar fi dansat mult…

La naiba, mai bine termina cu prostiile. Poate mai [i rupea

rochia, [i atunci va trebui s` pl`teasc` bani buni pe ea. {i de ce

mai z`bovea acolo? De ce pierdea timpul aiurea? Niciodat` nu-[i

va permite o asemenea rochie. {i oricum, unde s-o poarte? Doar

nu mergea la niciun bal, [i nici el n-o va invita vreodat` la dans.

{i totu[i, de ce se gândea tocmai la el? Nu era nici m`car un prin]

adev`rat. Dar nici nu-i p`sa.

Se dezbr`c` [i-[i relu` lucrul.

***

UN B~RBAT ROMANTIC 15

La \nceput, când venise la San Diego, Paula se angajase [i la

o firm` de catering. Serile le putea petrece de bun`voie de multe

ori [i putea astfel câ[tiga ceva bani \n plus. |ncerca s` pun` cât

mai mult deoparte pentru clipa \n care avea s` intre la [coala de

veterinari. |ns` odat` cu suplimentarea atribu]iilor la familia

Ashford, nu prea mai g`sea timp [i pentru alte treburi.

– Nu cred c` pot ajunge, \l anun]` ea pe Hary, [eful ei, când

acesta o sun` pentru o petrecere la care asigurau mâncarea.

Fetele se duc undeva [i o s` vrea s` le preg`tesc.

– OK. Dar nu se duc mai \ntâi la o cin` sau ceva? Toat` lumea

face a[a.

– Ba da…

– P`i, atunci ai timp. Nu m` intereseaz` dac` \ntârzii pu]in.

Paula, chiar am nevoie de tine.

– Nu po]i coopta pe altcineva de data asta?

– Dar n-am uniform` – [eful era foarte preten]ios \n ce

prive[te costuma]ia, [i g`sise exact o uniform` pe m`sura Paulei.

– Bine… \ncuviin]` ea, sim]indu-se oarecum vinovat` c` avea

uniform`; \n plus, se pl`tea foarte bine.

Nu dorea s` mearg`, fiind foarte obosit`. |ns` o dat` ajuns`

acolo, f`cându-[i de lucru pe la mese, \i trecu [i oboseala [i toate.

|ntr-un fel sau altul, petrecerea o \nviorase. Costumele viu

colorate, fe]ele care vorbeau, râdeau [i dansau din spatele unor

m`[ti, o fascinau. Ritmul muzicii ajungea pân` la buc`t`rie,

f`când-o s` tânjeasc` dup` ceva distrac]ie. |nchise ochii [i-[i

d`du capul pe spate, \ncepând s` fredoneze melodia, ]op`ind \n

16 VIOLA LARSEN

jurul mesei. Nu auzi u[a deschizându-se [i nici nu b`g` de seam`

c` este privit`.

– Perfect. O minun`]ie, o \ntrerupse o vocea grav`. Dar nu se

cade s` dansezi singur`.

Paula se opri numaidecât. |n ciuda m`[tii, \l recunoscu

imediat. Era mult mai chipe[ decât \n ziare, cu p`rul de cupru.

– Ah, \mi cer scuze, murmur` ea, ro[ind. Eu…Pot s` v` ajut?

– Sigur c` da, [i-i \ntinse o mân`. |mi acorda]i acest dans,

domni[oar`?

– Nu, râse ea. |mi pare r`u, dar nu sunt invitat`. Lucrez aici.

– Da? P`i, s` vedem, [i ochii de chihlimbar din spatele m`[tii

lic`reau voios; apoi, nu se [tie de unde, scoase o masc`. Poftim.

Acum e[ti invitata mea. Dans`m?

Nu-i putea rezista. B`rbatul o trase aproape, [i timp

\ndelungat, tân`ra nu mai sim]i altceva decât \mbr`]i[area lui.

Mirosul pl`cut de lo]iune de ras, [i mi[c`rile lui sigure care o

conduceau pe ritmul muzicii. Ea \l urma cu elegan]`,

abandonându-se, eliberându-se \n mijlocul acelei mul]imi

multicolore de costume.

De undeva, un orologiu b`tu miezul nop]ii. Muzica se opri [i

cineva strig`:

– M`[tile jos!

Dumnezeule, [i ea se afla exact \n mijlocul s`lii.

B`rbatul se aplec` spre ea, cu bra]ul dup` gâtul ei,

atingându-i buzele cu ale sale.

– E timpul s` te demasc`m, micu]a mea!

UN B~RBAT ROMANTIC 17

Printr-o mi[care rapid`, fata \[i lu` t`lp`[i]a, \ns` l`n]i[orul de

aur de la gât \i c`zu \n \nv`lm`[eala creat`.

– Stai, a[teapt`!

Prea târziu. Fata disp`ruse \n mul]ime. Singurul lucru ce-i

r`m`sese b`rbatului era acel l`n]i[or sub]ire de aur.

Dezn`d`jduit parc`, \ncepu s-o caute. Poate era \n camera

unde…

– Brad Van, d`-]i jos masca! \i bloc` accesul fata gazdei,

prinzând de masc`. Nu puteai p`c`li pe nimeni, oricum. Cu to]ii

[tiam c` e[ti tu.

– Da? zise el [i m`sur` costumul interlocutoarei, \mpodobit

cu solzi[ori ca ai pe[tilor care str`luceau aprins. P`i, micu]a mea

siren`… [i \ncerc` s`-[i aduc` aminte numele ei – nu to]i

suntem la fel de inteligen]i ca tine.

– Indiferent de inteligen]a unora, interveni o a treia

persoan`, nu-]i puteai ascunde smocul ro[cat.

– La fel cum nici tu nu-]i puteai ascunde ochii…"Senzuali [i

foarte gr`itori", gândi el.

– Deci, m-ai recunoscut! s`ri Whitney, fericit`. Ia spune, m`

caracterizeaz`?

– Ba bine c` nu. Sunt atât de...de…expresivi, zise el cu

mintea la ultimul dans.

Fata din bra]ele lui fusese u[oar` ca o pan`, iar buclele ei

blonde aveau un parfum discret de prospe]ime, mai \mbietor ca

orice alt` arom`. Trebuie s-o caute, s-o \ntrebe…

– Hai cu mine, \l trase sirena, s` bem ceva. |n câteva minute

18 VIOLA LARSEN

se serve[te micul dejun.Adic` ea va servi, medit` el \ntre cele dou` femei.Din p`cate, masa consta de fapt \ntr-un bufet suedez, câ]iva

osp`tari mi[unând \n jurul invita]ilor. Nici urm` de figura aceeafirav` [i delicat` ce se ascundea sub costumul unei servitoare.Nici urm` de bucle blonde prinse sus cu dantelu]`, sau de ochialba[tri juc`u[i.

– N-ai nimc \n farfurie. Ia, \ncearc` asta, [i femeia c`reia \il`udase ochii \l servi cu un cârnat. |]i place? la care el \ncuviin]`din cap. Bun; ce omlet` vrei?

– Hai, creolo, strig` Carl, cel mai bun prieten [i coleg deechip` al lui Brad, arat`-i cum ne mi[c`m noi \n San Diego! [i-lb`tu pe Brad pe spate. Unde ]i-a fugit mintea? [opti apoi.

"La buc`t`rie" \[i zise el, urm`rind cum i se preg`tea omleta.Oare acolo era ea? Mai bine nu intra s` \ntrebe cine [i-a pierdutl`n]i[orul, apoi s` \ntrebe de nume [i adres`.

Oricum, mai târziu. O va g`si \n final. Deocamdat`, l`n]i[orulr`mânea la el \n buzunar…ca o promisiune.

UN B~RBAT ROMANTIC 19

Capitolul 2

– Nimeni nu [tia cine este, dar avea costum de servitoare.– Poate chiar era o servitoare.Paula sim]i c`-i st` inima \n loc, [i se opri \n hol, ascultând.

Le auzea foarte clar pe surori, comentând noaptea balului \ncamera al`turat`, \n timp ce se schimbau pentru primul meci.De-ar fi [tiut ele…

– Fii serioas`. Cum s` fie o servitoare? zise Rae. Era o invitat`.Avea [i o masc`. {i…

Nu reu[i s` continue c`ci se auzi un strig`t ascu]it pe hol.– Paula! Unde-o fi fata aia? se plângea Mamie Ashford.– Chiar aici, se gr`bi fata. |ntinde]i-v` [i l`sa]i siropul s`-[i

fac` efectul, apoi \i aranj` pernele [i-i mai puse o compres` recepe frunte. Gata, o s` v` sim]i]i mai bine.

– Capul meu. Nici nu [tiu cum o s` ajung la \ntrunirea aia.– Ajunge]i. Acum, odihni]i-v`. M` \ntorc s` v` ajut s` v`

\mbr`ca]i.

O comp`timea pe femeia nevrotic`. Nu-i era u[or s`-[i

limiteze bugetul cu toate costumele necesare pentru a onora

toate invita]iile primite, vitale atât ei cât [i fiicelor sale. V`zând-o

c` a]ipe[te, tân`ra trase draperiile [i ie[i tiptil din camer`.

– Paula, unde mi-e rochia? o abord` Whitney.

– E aproape gata, [i cobor\ s-o termine cât mai repede.

Când sfâr[i, se \nfiin]` \n camera lui Whitney [i o g`si [i pe

Rae cu dou` rochii \n mân`.

– Pe care s-o port?

Sora ei nu-i r`spunse, concentrându-se s`-[i aplice corect

machiajul.

– Mi-a spus c` am ochi foarte expresivi, visa ea.

– Pun pariu c` nu te-a privit cum a privit-o pe cealalt`,

remarc` Rae, ca s`-i fac` \n ciud`. Oare cine o fi? Nu-mi amintesc

de nimeni care s` fi fost \mbr`cat` \n servitoare. Tu?

– Erau cam multe primprejur, continua Whitney s` se admire

\n oglind`. Poate c` vreuna dintre ele s-a furi[at pe ringul de

dans. Le st` \n fire… la care Paula \nghi]i \n sec.

– }i-am spus doar, coment` Rae. Era o invitat`. Iar Brad o

cuno[tea foarte bine. Felul cum o strângea \n bra]e…

– Parc` ai spus c` n-ai v`zut-o.

– Sylvia a z`rit-o. Ea [i Rod dansau chiar lâng` ei, [i Sylvia

mi-a povestit c` o privea de parc` numai ea ar fi fost \n toat`

\nc`perea, iar când a s`rutat-o…

– A [i s`rutat-o? se \ntoarse brusc Whitney, iar Paula \[i pierdu

UN B~RBAT ROMANTIC 21

r`suflarea.

– Chiar acolo, pe ringul de dans.

– Fleacuri, pufni sora ei. Nu cite[ti ziarele? |ntotdeauna \l vezi

s`rutând pe vreuna.

Paula, care \n]epenise, \ncerca acum din r`sputeri s`-[i

revin`. |ntr-adev`r, ce \nsemna un simplu s`rut pentru Brad

Vad? Nici m`car pentru ea nu era de mare \nsemn`tate.

– Deci, Paula, care dintre ele? Cea verde sau cea galben`?

Tân`ra o sf`tui s-o poarte pe prima, \n timp ce Whitney c`zu

\n medita]ie.

– Deci, Sylvia i-a v`zut…|nseamn` c` o cunoa[te.

– Nu, n-o cunoa[te. A zis c` atunci când lumea a \nceput

s`-[i dea m`[tile jos, femeia, \n mod miraculos… a disp`rut. L-a

\ntrebat [i pe Rod dac` i-a prins chipul, \ns` nici el n-a v`zut-o.

Se uita la picioare.

Paula se strâmb`. Discu]ia \ncepea s-o deranjeze.

La naiba! Oricum n-aveau s-o suspecteze tocmai pe ea, fiindc`

nici m`car nu [tiau c` se afla acolo. {tiau c` mai lucra ocazional

pentru Hary, de multe ori chiar la gazdele pe care ele le onorau.

Dar, slav` Domnului, mai tot timpul erau prinse cu alte ocupa]ii

ca s-o mai urm`reasc` [i pe ea; chiar [i-acum, când fusese sub

nasul lor.

– Pofti]i, \i \nmân` lui Whitney rochia.

– Nu, zise fata, f`r` m`car a se uita la modific`ri. M-am

r`zgândit. Adu-mi-o pe cea ro[u-\nchis, cu fusta scurt`.

Paula se conform`. Apoi prinse p`rul lui Rae cu o e[arf`

22 VIOLA LARSEN

verde, dup` care aranj` [i gentu]a lui Whitney cu cele

trebuitoare pentru machiaj, plus binoclul.

– Azi nu joac`, o auzi pe Rae de jos. Crezi c` o s` stea \n

public?

– Normal, proasto. Juc`torii \ntotdeauna urm`resc tehnica

celeilalte echipe. Va fi acolo. {i-am s` m` asigur c` st` cu noi.

L-am v`zut destul de atras de persoana mea. Spunea c` ochii

mei…

Paula suspin`. Dac` nu le mai auzea vorbind despre el, nici

ea nu [i-l mai amintea!

Nenoroc! St`tea neputincioas`, cu toate acele haine

mototolite \n fa]a ei, cu noptierele \n dezordine, pline de

[erve]ele aruncate [i de truse de machiaj desf`cute. Tot ce vedea

\ns` \n fa]a ochilor era doar imaginea b`rbatului cu p`rul ro[cat,

care o ]inea \n bra]e. Oare chiar o ]inuse \ntr-un fel anume? Iar

când o s`rutase…

O s`rutase oare? O atingere abia sim]it`; poate c` doar

mimase mi[carea.

Ba nu, nu fusese un vis, c`ci buzele lui ardeau precum

fl`c`rile. |ntreaga sear` \i trecu aievea prin minte – muzica,

glasurile, buna dispozi]ie, [i apoi b`taia orologiului.

Apoi s`rutul. Delicat [i fugar, \ns` ardent, parc` \nc`rcat de o

emo]ie cople[itoare, transmi]ând mii de senza]ii \mb`t`toare,

care amenin]aser` s` explodeze \nl`untrul ei. Pentru o clip`,

prinsese r`d`cini.

Apoi, strig`tul "Jos m`[tile!", care rupsese vraja [i o \mpinsese

UN B~RBAT ROMANTIC 23

de la spate, din fericire.

Paula scutur` din cap pentru a-[i [terge din minte toate

imaginile. Pragmatismul o \mpiedica s` se lase influen]at` de

simple vise. Trecu \n camera doamnei, pentru a o trezi. Pân` ce

Lew se \ntoarse dup` ce le l`sase pe fete, tân`ra deja o g`tise pe

doamn` pentru \ntrunirea de comitet.

Dup` care Paula r`mase s` cure]e dormitoarele [i b`ile,

termin` cu rufele de sp`lat [i cu aspiratul. Nu mai avea de g`tit

cina, fiindc` familia mânca prin alte p`r]i, a[a c` restul timpului

\l putea petrece la ea, \n camera de la mansard`, studiind.

Dou` ore mai târziu, terminase schi]a pentru lucrarea final`

la gramatic`, [i se preg`tea pentru chimie. Auzi o ma[in` tr`gând

\n parcare [i privi ceasul. {ase. Probabil c` era unchiul Lew,

c`ruia trebuia s`-i fac` ceva de mâncare. Se gr`bi la buc`t`rie.

– Unde e sandvi[ul meu? strig` b`rbatul, dezbr`cându-[i

par]ial uniforma.

– Imediat; nu [tiam când te \ntorci.

– Nici eu. Toat` ziua am fost pe drumuri. Am dus-o pe

cucoan` la \ntâlnire, pe fete la meci, apoi am luat-o [i pe ea s-o

duc la ele… \ntre timp se a[ez`, [i \ncepu s` m`nânce cu poft`.

Apoi am a[teptat s` termine meciul [i le-am dus \n ora[, prin

traficul `sta infernal. La zece le iau de la restaurant.

– Ai prins ceva din meci?

– Nu-mi pierd timpul cu a[a ceva. O gr`mad` de cai

bandaja]i, sau care se ciocnesc unii de al]ii. B`rba]i c`lare care

alearg` dup` o mingiu]`…

24 VIOLA LARSEN

– E pentru scopuri nobile, Lew! O gr`mad` de bani implica]i.

{i oricum, e un joc la care oamenii se distreaz`. Ca un concurs

de \mblânzit caii.

– Aia e chiar o distrac]ie. Acolo…prinzi un cal de coam`,

\nve]i cum s`-l st`pâne[ti, nu doar te dai \n spectacol.

– Mi se pare c` te-am v`zut de multe ori dându-te \n

spectacol, medit` Paula. |mi amintesc de concursul acela \n

care..

– Mda, pufni el. Eram bun, nu? Expert, ce mai!

– Sigur, sigur, zise Paula t`ind cartofii [i punându-i \n tigaie

la pr`jit. Dar s` [tii c` [i juc`torii de polo sunt exper]i \n meseria

lor.

Lew morm`i ceva [i deschise ziarul.

– Unii sunt renumi]i \n \ntreaga lume.

Fata scoase tacâmurile [i [erve]elele.

– Vrei s`-]i spun un secret? la care unchiul ei o privi curios, [i

ea trase cu ochiul. Am dansat cu cel mai renumit dintre ei.

– Glume[ti…

Ea chicoti c`ci \ntr-adev`r p`rea o glum`.

– Cu cel c`ruia i se spune prin]ul. E foarte bogat [i foarte

chipe[. Iar eu am dansat cu el. Vorbesc serios.

– E o glum`, zise Lew din nou. Cel pu]in, a[a sper.

– Nu, nu glumesc. A fost atât de aiurea. Lucram pentru Hary,

la petrecerea aia cu costume de care ]i-am spus, [tii? {i st`team

\n buc`t`rie aranjând t`vile, când a intrat tipul. Am [tiut imediat

cine este, \n ciuda m`[tii. Doar auzisem descrieri de-ale lui de un

UN B~RBAT ROMANTIC 25

milion de ori, [i-l v`zusem [i-n poze. M` rog; [i eu dansam, a[a

cum m` mai zbengui câteodat`…– \ntre timp termin` de arajat

masa. E un foarte bun dansator, iar eu nu dansasem de-atâta

timp. Nici nu mi-am dat seama c` suntem \n sala de bal pân`

ce…

– Pentru Dumnezeu! Doamna Ashford o s` te p`ruiasc`!

– Taci! Nimeni nu m-a v`zut!

– Stai pu]in – adic` erai pe ring, la bra] cu cel pe care sunt

a]inti]i to]i ochii [i zici c` nimeni…Paula, toat` lumea te-a v`zut!

– Dar nu [tiau cine sunt. }i-am spus doar; mi-a pus o masc`.

Apoi cineva a strigat s` ne d`m jos m`[tile, dar eu am zbughit-o

deacolo.

– Nu e[ti \n toate min]ile. Cum de te-au l`sat? Nu aveai

costum.

– Ba da. Trebuia s` le auzi pe Rae [i Whitney azi-diminea]`,

\ncercau s`-[i dea seama cine venise tocmai \n costum de

servitoare. Acum c` pericolul a trecut, mi se pare foarte amuzant.

– A fost o mare nes`buin]`, o cert` Lew serios.

– Termin` cu mutra aia. Nu s-a \ntâmplat nimic. Doar c`…

[i-[i atinse gâtul gol. Mi-am pierdut l`n]i[orul pe care mi l-ai dat

tu de ziua mea. Cel cu copita aurit`. L-am tot c`utat dup` aia,

dar…

– Ai s` pierzi mai multe dac` te mai fofilezi printre cei din

\nalta societate. To]i sunt ni[te derbedei! {tii doar c` doamnei

nu-i place ca cineva s`-i surclaseze odraslele. {i nu-mi place s` te

v`d printre zevzecii f`r` pic de minte din societatea \nalt`.

26 VIOLA LARSEN

– Ah, pentru Dumnezeu! Nu \ncercam s` iau locul nim`nui [i

nici nu inten]ionez s` m` al`tur celor ca Whitney, chiar dac` a[

avea [ansa s-o fac.

– Mi se pare c` totu[i ai r`mas foarte impresionat` de

b`ie]a[ul chipe[ de la polo.

– Nu-i adev`rat.

– Sunt curios, tu cum ai califica reac]ia ta.

– Drept o simpl` \ntâmplare. Un dans. Atât. {i am terminat-o

cu el!

|ns` pe buze \i r`mase un surâs nostalgic; se ridic` s` strâng`

masa. Lew o urm`rea cu mare aten]ie.

***

La Green Field, terenul de polo se deschidea ca o mare

pestri]` de juc`tori, care se aliniau pentru prima rund`. Brad

Vad nu se uita \ns` \n direc]ia aceea.

– Care e loja celor care au fost asear` la petrecere? \l \ntreb`

pe Carl, iar acesta ar`t` cu degetul.

Brad se \ndrept` \n direc]ia respectiv`, cercetând-o de la

distan]`.

– Cum o cheam` pe fiica gazdei?

– Sheila…Dar nu cred c` e o idee prea bun`.

– Da?

UN B~RBAT ROMANTIC 27

– Când renumitul Brad Vandercamp se uit` spre o fat`,

aceasta \ncepe s`-[i fac` anumite iluzii.

– Termin`, Carl. E doar o formalitate! |i mul]umesc de

trata]ie [i a[a mai departe…

– Mda. {i pentru invita]ie. A, da, [i a[ vrea s` vin s-o v`d pe

fascinanta dumneavoastr` servitoare, s`-i ofer l`n]i[orul acesta

pe care l-a sc`pat când dansa cu mine la balul dumneavoastr`.

– La naiba, Brad! Vrei s`-i tai femeii craca de sub picioare?

– Deloc. Vreau doar…

– {tiu ce vrei. {i ar fi mai bine s` te furi[ezi pe undeva prin

spatele casei, pe la intrarea servitorilor.

– Ca un mi[el! Nici nu m` gândesc.

– Bine, fie. F` cum vrei. Dar…ce e a[a mare scofal`? A fost

doar un dans. De ce vrei neap`rat s-o g`se[ti?

Brad d`du din umeri; nici el nu [tia sigur motivul.

Se juc` pu]in cu l`n]i[orul \n buzunar, meditativ. De ce avea

b`nuiala c` l`sând-o pe fata cu zâmbetul acela atr`g`tor s`-i

scape, pierde o adev`rat` comoar`?

O nebunie, dar asta este. Se \ndrept` spre loja principal`, f`r`

a mai ]ine seama de avertismentele lui Carl.

***

Fetele familiei Ashford se trezir` foarte târziu \n duminica de

28 VIOLA LARSEN

dup` meci. La urma urmei, fusese o s`pt`mân` extenunat`, cu

petreceri dup` petreceri. Ploua slab, iar temperatura era destul

de sc`zut` afar`, \ns` \n sufragerie se f`cuse focul [i era foarte

pl`cut. Fetele lungir` mult masa peg`tit` de Paula.

Duminica era ziua liber` a fetei. Dar dac` nu avea ceva

programat, ceea ce se \ntâmpla adesea, familia profita de

prezen]a ei. Chiar dac` se retr`gea \n locuin]a unchiului, o

puteau chema foarte repede. Iar \n diminea]a aceasta nimic nu

p`rea s-o indispun`. Voia s` aud` bârfe despre joc. Nu v`zuse

niciodat` unul, [i nici nu [tia ceva despre regulile acestuia. Dar

cunoa[tea caii foarte bine. Doar un b`rbat extrem de bine

antrenat putea participa la un astfel de sport. Ciulea urechile

peste tot, ori de câte ori reumplea ce[tile de cafea sau co[ul cu

pâine. |ns` p`rea c` nimeni nu luase parte activ` la joc meciul

respectiv. Conversa]ia se centra pe cine st`tuse lâng` cine, \n ce

loj`, cine dansase cu cine, la petrecerea de dup`.

– Nu cred c` m-a v`zut, se plângea Whitney. Loja m`tu[ii Sally

este \n cealalt` parte a stadionului, lâng` cea a familiei Grassby,

care au atâ]ia invita]i \ntotdeauna. Ne-au luat toat` imaginea. Nu

trebuia s` st`m acolo.

– {i unde-ai fi vrut s` st`m, domni[oar`? pufni mama. Nimeni

nu s-ar fi oferit s` ne g`zduiasc` \n afar` de veri[oara noastr`. Ar

trebui s` zici mersi.

– Dar e dezam`gitor c` nu ne-a g`sit.

– A aflat unde st` Sheila Moody, interveni Rae.

– Asta a fost mi[carea ei! Toat` ziua s-a dat pe lâng` el, ca o

UN B~RBAT ROMANTIC 29

vulpe viclean`.

– Deci, cred c` imaginea ta n-a fost blocat` de loja vecin`. Tot

timpul te-ai uitat la ei.

– Ba nu! Doar…

– Fetelor! interveni doamna.

– Nu v`d de ce s-a aprins atâta dup` Brad Vandercamp. Doar

nu e singurul b`rbat interesant.

– Ba e cel mai interesant! {i n-ar trebui s` fii atât de ]âfnoas`

pentru c` prietenul lui Carl Wormsley, cu nu-[tiu-ce titlu, a

dansat cu tine de trei ori. O fi având el sânge nobil, dar n-are

nimic \n cap!

– Presupun c` ai verificat conturile tuturor…

– Bârfele se r`spândesc cu repeziciune! \i trânti sora ei. Se

zvone[te c` va fi dat celei care ofer` mai mult, [i m` tem c` tu

e[ti l`sat` cam pe dinafar`!

Paula se plictisi s` mai trag` cu urechea, c`ci n-o interesau

tânguielile lui Whitney. La câteva zile dup`, situa]ia reveni [i mai

acut. Prin]ul o vizitase pe Sheila Moody.

Doamna Ashford auzise asta la jocul de bridge.

– O \ntrevedere! exclam` ea. {i Ada Moody deja vede \n asta

o idil`. Pun pariu c` deja caut` rochia de mireas`!

{i totu[i, povestea se sfâr[i la fel de repede cum \ncepuse, iar

Whitney se mai lini[ti când fata primi o invita]ie la un dineu pe

Renegatul, iahtul lui Brad Vandercamp. O \ntrunire de mai

multe persoane importante, cu cine [i seri dansante sub clar de

lun`, \n care avea s`-l prind` [i pe el singur.

30 VIOLA LARSEN

{i Paula primi aceea[i invita]ie. De fapt, era solicitat` firma de

catering a lui Hary, care-i ceru ajutorul. Nici gând. Nu-[i asuma

acest risc.

Ce risc? Probabil c` tipul deja o uitase, asta dac` m`car \[i mai

amintea de ea, ori ea…

Bine, fie. Abia a[tepta s`-i vad` iahtul [i s`-l vad` pe el jucând

polo.

"Gre[it! E[ti ner`bd`toare s`-l vezi pe el, proasto!"

Oricum, ochii care nu se v`d, se uit`. |l refuz` net pe Hary.

Dar nu cu foarte mare hot`râre, \ncât [eful ei insist`, [i ea avu

remu[c`ri. Nu mai fusese niciodat` pe o barc`, dar`mite pe-un

iaht. {i, din câte auzise, al lui Vandercamp nu era de ratat. Deci,

de ce nu? Printe atâ]ia invita]i, abia dac` avea s-o z`reasc`.

***

O recunoscu \ns` \n clipa \n care fata p`[i pe pasarel`. Brad

\i pas` binoclul [efului de echipaj, care se afla al`turi pe punte,

[i-i ar`t`.

– Ea e!

Cel`lalt se dep`rt` imediat. Brad \[i fix` binoclul pe Paula.

Notând entuziasmul de pe chipul fetei, sim]i cum \i cre[te

pulsul. Asta c`uta. S` mai vad` \nc` o dat` acel chip – luminos,

radios, plin de surprize, ca [i cum o aventur` nemaipomenit`

UN B~RBAT ROMANTIC 31

st`tea \n expectativ`.

Paula cerceta curioas` totul \n timp ce urca pe iaht. Care de

fapt nu era un iaht, ci o adev`rat` nav`! |ncerc` s` cuprind` totul

dintr-o singur` privire, urmându-i \n acela[i timp pe Hary [i pe

al]i muncitori pe puntea care fusese lustruit` la perfec]ie. Apoi

cobor\ mai multe spirale de sc`ri , spre o buc`t`rie foarte

spa]ioas`. Sau nu; i se spunea galer`, [i era echipat` cu frigidere,

cuptoare, blaturi pentru g`tit [i alte utilit`]i adecvate unei

buc`t`rii de hotel. Destul cât s` satisfac` preferin]ele…

– Paula, draga mea, ajut`-m` pu]in, o chem` Ruth, asistenta

lui Hary. Astea merg mai bine puse la frigider. |]i place vasul, nu?

– Ba bine c` nu! Presupun c`-i place s` navigheze la cele mai

bune standarde.

– Pe naiba, nu c`l`tore[te deloc cu el. Cel pu]in, n-a venit cu

iahtul.

– Da? se mir` Paula, c`ci fetele familiei Ashford se ar`taser`

foarte entuziasmate când iahtul…

– Cred c` nu merge destul de repede pentru el. Acum a venit

din Fran]a sau din Italia, cu avionul…de la un joc cu preten]ii la

care a participat acolo.

– {i-atunci, ce caut` iahtul aici?

– Cine [tie? Poate c` nici hotelurile din San Diego nu sunt

destul de \nc`p`toare pentru el. |n orice caz, vasul iese \n larg,

\n timp ce el se distreaz` \n Italia, sau st` prin alte ]`ri. Iar aici

are destule condi]ii, nu?

– Da, e frumos.

32 VIOLA LARSEN

– Ai un singur avantaj când lucrezi pentru Hary. Ajungi s`

cuno[ti [i o alt` latur` a vie]ii.

Corect, gândi Paula. Cel pu]in Ruth se pare c` [tia mai multe

am`nunte din via]a prin]ului decât Whitney \ns`[i. "Chiar [i eu

aflu mai multe cât stau pe lâng` ea."

– Te cost` o avere numai s`-l ancorezi \n port – mai bine de

dou` mii pe zi pentru o frumuse]e din asta – [i s` nu uit`m c`

echipajul este pl`tit \n permanen]`, indiferent c` el se afl` sau nu

la bord. Opt sau zecii mii, am auzit.

– A[a de mult? se mir` fata.

– Da. Cine s` \ntre]in` barca altfel? Pe de o parte sunt cei care

se ocup` de \ntre]inerea ei, al]ii care-l servesc pe |n`l]imea Sa, [i

pe de alt` parte, al]ii care habar n-au cum s` ]in` o furculi]` \n

mân`.

– {i toate pentru o singur` persoan`.

– Scumpa mea, nu cred c` este chiar a[a de singur. Am auzit

c` \ntotdeauna are vreo domni[oar` la bord.

– Da?

|nc` un am`nunt care-i sc`pase lui Whitney. Oare acum…

– Acum n-are pe nimeni, r`spunse Ruth acelei nedumeriri

nerostite a Paulei. A avut o italianc` pe-acolo, dar n-a venit cu ea.

Presupun c` se plictise[te destul de repede.

Paula \[i aminti de ochii lui juc`u[i, de zâmbetul s`u

fermec`tor. Nu-i p`ruse plictisit. Dar poate c` a[a ar`ta la

\nceput, dup` care…Brusc, sim]i c` se \nro[e[te, [i scutur` din

cap. Gândea ca [i cum ceva se \nfiripase chiar acolo, pe ringul de

UN B~RBAT ROMANTIC 33

dans! Pentru Dumenzeu, era mai proast` decât Whitney!

Dintr-un dans…

– {i bine\n]eles c`-[i g`se[te u[or pe oricine…

– Are destule dormitoare pentru toate croazierele, [i nici

m`car nu trebuie s` schimbe lenjeria sau tacâmurile. {i ai v`zut

ce colec]ie de vinuri are? Niciodat`…

Amu]i la apari]ia unei figuri \nalte, \ntr-un frac impecabil.

Hary s`ri de lâng` un cuptor \n \ntâmpinarea lui.

– El e domnul McCoy, se adres` anagaja]ilor. Este [eful

echipajului de pe Renegatul [i suntem onora]i s` lucr`m cu el [i

cu echipajul lui \n aceast` sear`. Acum, ca proceduri, dup` cum

bine [ti]i, barul [i bufetul vor fi aranjate pe cele dou` pun]i [i \n

salona[ele din interior. Deocamdat` fiecare dintre voi va fi numit

pe o anumit` pozi]ie, unde ve]i avea mai mul]i asisten]i din

membrii echipajului.

Dup` ce b`rba]ii mai schimbar` câteva cuvinte, se atribuir`

pozi]iile. Paula r`mase liber`, deci presupuse c` avea s` r`mân`

la buc`t`rie, s` aranjeze farfuriile [i platourile pe care osp`tarii

le duceau sus pe punte. |ns` la un moment dat, domnul McCoy

se ridic` de la mas` [i-i f`cu semn.

– Te rog, urmeaz`-m`.

Se resemn`, surprins`, [i urc` mai multe sc`ri. Dup` un urcu[

interminabil parc`, ajunser` pe o platform`, apoi \n fa]a unei u[i.

B`rbatul trecu o cartel` printr-o fant`, apoi \i f`cu loc s` intre.

Fata intr` [i cercet` \nc`perea. Un spa]iu comod, intim, o

mas` aranjat` pentru dou` persoane.

34 VIOLA LARSEN

Deci, avea s` serveasc` doar dou` persoane? Se \ntoarse

pentru a-l \ntreba ceva pe [eful de echipaj, dar acesta se retrase,

\nclinându-se [i \nchizând u[a.

Paula studie masa, [ampania pus` la ghea]`, bufetul cu

pu]ine mânc`ruri. N-avea s` fie prea greu. Din moment ce

respectivele persoane nu se al`turau celorlal]i invita]i, pesemne

doreau s` fie singuri. Iar dup` ce-i va servi, probabil c` [i ea va

putea s` se retrag` t`cut`, ca domnul McCoy. Chicoti \n sinea ei.

Singura problem` va fi s` g`seasc` drumul \napoi spre galer`.

Deci, ce zicea Ruth – o [ans` s` vad` cum tr`iesc al]ii, nu?

|ntr-un col] al \nc`perii se afla o canapea cu tapiserie de

culoare \nchis`, care b`tea \n albastru. |n mijlocul mesei, o vaz`

mare cu crizanteme, \n ton cu imaginea din tabloul uria[ de pe

un perete lateral. Peste tot se vedeau urmele bunului gust [i al

banilor. O u[` – o deschise [i d`du \ntr-un dormitor, de

asemenea aranjat cu foarte mult bun-gust, \n nuan]e de bleu.

Chiar când p`[i \n`untru, sim]i vaporul mi[cându-se. Plecau!

Cei pe care avea s`-i serveasc` aveau s` apar` din clip` \n clip`,

[i nu voia s-o surprind` tr`gând cu ochiul. |nchise u[a la loc.

Exact la ]anc, c`ci auzi cealalt` u[` deschizându-se. A[tepta \n

pozi]ie de drep]i s` vad` cine intr`.

Prin]ul \nsu[i.

Normal, cine altcineva? Cum de nu realizase? Oricine fura o

servitoare necunoscut` [i o ducea pe ringul de dans, de[i locul

ei nu era tocmai acolo, nu avea nicio problem` \n a se furi[a de

pe propriul vas ca s`….cum s` spunem? S`-[i satisfac` propriile

UN B~RBAT ROMANTIC 35

interese?

Tân`ra se mir` de propria-i \ndr`zneal`. De ce s`-i pese ce

f`cea, cu cine [i când? |ncepea s-o road` \ns` curiozitatea. Unde

se afla oare?

– Bun` ziua din nou, \l auzi.

Fata \l fulger` cu privirea. Atât de absorbit` era de ideile sale,

\ncât uitase posibilitatea ca el s-o recunoasc`.

– Bun` sear`, domnule. S` v` servesc ceva? De b`ut sau…

– D`-mi voie, [i scoase [ampania de la ghea]`, o desf`cu [i

turn` \n dou` pahare. Apoi \i d`du unul [i-l ciocni u[or de-al ei.

Pentru noi.

Ce se petrecea? Fata l`s` paharul jos.

– Mul]umesc, dar nu beau \n timpul serviciului.

– Acum nu lucrezi. |n aceast` sear` e[ti invitata mea.

– Poftim?

Ce fel de joc mai era [i `sta?

– Am spus c` \n seara asta e[ti invitata mea. Deci, te rog…

[i-i trase un scaun, zâmbind.

Fata nici m`car nu se clinti.

– Haide. Am trecut prin multe ca s` aranjez aceste câteva

clipe de lini[te, deci relaxeaz`-te.

Ochii lui sclipeau vicleni. |[i aminti tot ce auzise despre el.

Situa]ia nu-i convenea; nu dorea s` r`mân` singur` cu un

binecunoscut donjuan, undeva \n mijlocul Pacificului, \n camera

lui particular` de la ultimul nivel al unui iaht; \ncuia]i…

|ncuia]i? |[i sim]i gâtlejul uscat. Se \ndrept` spre u[`, dar

36 VIOLA LARSEN

sim]i c` o cuprinde un val de ru[ine.

– Doar nu vrei s` fugi din nou, nu, Cenu[`reaso?

– Numele meu nu este acesta, \l \nfrunt`.

– Da? Dar ai fugit exact la miezul nop]ii. M-ai abandonat…

Ea mai f`cu un pas mare spre u[`, dar el \i bloc` accesul.

– Stai. Nu pleca. De ce te-ai \nfuriat?

– Nu m-am \nfuriat, doar c`…"nu inten]ionez s` devin una

din cele multe pe care le ave]i", ar fi vrut s` continue. Doar c`

nu-mi plac pove[tile, domnule Vandercamp.

– Dar nu e o poveste.

– Indiferent cum vre]i s`-i spune]i, nu-mi place. Am venit aici

ca s` lucrez, [i acum m` v`d \ncol]it` s`…

– Nu \n]eleg ce te deranjeaz`? Cum altfel voiai s` te g`sesc?

– Ce?

– F`r` urm`. F`r` adres`. Nici m`car nu [tiam unde lucrezi.

Am presupus c` e[ti anagajata familiei Moody, [i am trecut de

mai multe ori pe acolo. Nici urm` de tine. Am avut \ns` norocul

c` \ntr-una din vizite Sam Moody mi-a dat o idee – la petrecere

s-a apelat la serviciile de catering ale unui anume Hary. A[a c`…

Paula, deja fascinat` de accentul pur englezesc [i de

rapiditatea cu care rostea cuvintele, \ncerc` s`-l \ntrerup`:

– {i de ce nu l-a]i \ntrebat pe Hary? Era simplu.

– Crezi? Normal c` m-am gândit [i la posibilitatea asta; dar se

pare c` domnul Hary s-a ar`tat cam reticent \n a dezv`lui

informa]ii despre angaja]ii s`i, mai degrab` pentru propria-i

siguran]` decât a celorlal]i, a[a cum pretinde.

UN B~RBAT ROMANTIC 37

– Mda…

– {i ce puteam s`-i spun? P`rul blond…ba nu…mai degrab`

auriu decât blond. Ochi alba[tri \ncânt`tori. Cam un metru

cincizeci, trup sub]ire. O dansatoare excelent`… foarte u[uric`

– [i surâse. O asemenea descriere ar fi avut o conota]ie

cam…savuroas`. {i n-a[ fi vrut s` las aceast` impresie. |n]elegi?

– Bine\n]eles, [i zâmbi [i ea, de[i \nc` nu se convinsese pe

deplin.

– De asemenea, m` \ngrozea [i ideea de a face pe detectivul.

Ca [i cum a[ fi urm`rit cine-[tie-ce criminal sau delincvent.

– Da, destul de nepl`cut.

– Bun, deci \n]elegi de ce \n seara asta am organizat aceast`

petrecere, tocmai aici. {i de ce am apelat [i eu…ghici la ce

firm`?

– Atâta deranj, se mir` ea. {i atâ]ia invita]i. Pentru ce?

– Tocmai ]i-am spus. Am trecut prin atâtea. Nu-]i [tiam

numele. {i nici acum nu-l [tiu. {i nici…

– Nu, m` refeream de ce a]i vrut s` m` g`si]i?

|ntrebarea p`rea c`-l deruteaz`, [i b`rbatul ezit` o clip`.

– Dans`m bine \mpreun`, nu?

– N-are sens.

– E un \nceput. Poate c` mai sunt [i alte lucruri la care ne

pricepem \mpreun`. N-ai vrea s` afli? [i din nou Paula observ` un

lic`r \n ochii s`i.

– Nu…nu cred…

– Ah, nu te bâlbâi atât. Sunt un gentleman. {i…mai era un

38 VIOLA LARSEN

motiv pentru care am vrut s` te g`sesc. Am ceva ce-]i apar]ine, [ipe care trebuie s` ]i-l returnez. Vezi? [i scoase din buzunarl`n]i[orul.

– L-a]i g`sit! strig` ea.– De fapt, mi l-ai l`sat practic când ai fugit. S-a rupt [i…– {i l-a]i reparat. Ba nu…a]i cump`rat altul, ad`ug` dup` o

scurt` examinare, constatând c` cel nou era mai greu [i maiscump, normal.

|ntr-un fel saul altul, ideea de a accepta bijuterii scumpe dela b`rba]i…Poate c` nu era indicat s-o fac`. Dar era a[a defericit` c`-l are. |l mai cercet`, radiind toat`.

– Mul]umesc. Este un obiect foarte special pentru mine.– |]i plac caii? \ntreb` el, atingând medalionul.– Da.– {tiam eu! O domni[oar` pe gustul meu, [i o lu` de bra],

conducând-o spre mas`. Ia loc, s` mânc`m ceva, [i s` afl`m cealtceva mai avem \n comun.

– |mi pare r`u, domnule Vandercamp. Apreciez gestuldumneavoastr`, dar…

– Numele meu e Brad, [i ridic` din nou parahele. Al t`u?

UN B~RBAT ROMANTIC 39

Capitolul 3

– Abia dac` te-ai atins de mâncare, remarc` el mai târziu,strângând farfuriile. Nu ]i-era foame?

– Ba da, dar m` simt…Ireal. Ca [i cum plutea deasupra unui nor. {i nu era adev`rat

c` nu [tia cum s` manevreze o farfurie. "M` serve[te. La fel derelaxat cum ar deschide o [ampanie!" gândi ea \n timp ce el \imai punea o alt` farfurie \n fa]`.

– Nu sunt obi[nuit` s` fiu servit`.– Atunci, bucur`-te de aceste clipe. Sunt aici la cheremul

dumneavoastr`, scump` doamn`.Din farfurie se \n`l]au miresmele \mb`t`toare ale specialit`]ii

lui Hary – o friptur` de porc cu garnitur` de ierburi [i legume,\nc` aburinde. Uimitor. Veneau doar din galer` [i \nc` nu ser`ciser`…

– La ce te gânde[ti?

"La cum tr`iesc al]ii" \[i zise ea.

– C` totul e delicios…

– Atunci, poft` bun`, [i ridic` paharul, pe care ea \l atinse

cu-al s`u, \ncercând s` se relaxeze. {i nu mai sta de parc` pui la

cale \nc` o sc`pare nea[teptat`.

– Poftim?

– De parc` ai vrea s` fugi din nou.

– M` simt pu]in ciudat, rosti ea. Ca [i cum…Tu ai fugit de

invita]ii t`i [i…

– Nu-i adev`rat. I-am primit pe fiecare personal, pe m`sur` ce

au urcat pe vas.

– Dar acum e[ti aici, [i ceilal]i…

– M`nânc`, beau, la fel ca noi doi. Le-am l`sat la dispozi]ie

pun]ile, saloanele [i sala de dans. Nu-mi duc lipsa.

– Dar… se opri surprins` – el chiar nu-[i d`dea seama c` era

de fapt atrac]ia principal`.

– Da? Ce spuneai?

– C` ar trebui s` fii al`turi de prietenii t`i. Nu e corect s` ne

ascundem aici, \n timp ce jos se desf`[oar` petrecerea ta.

– Eu tocmai \ncerc s`-mi fac o nou` prieten`, zâmbi el, [i

Paula \i p`ru c` [i ochii-i surâd \n glum`. Asta e toat` filozofia.

Voiam s` fim doar noi doi, ca s` ne cunoa[tem [i…Stai pu]in, nu

ne ascundem! Ai prefera mai \n public?

– Nu! Nu voiam…

– De ce nu? Am angajat aceea[i forma]ie ca la petrecerea cu

m`[ti. S` mergem jos s` dans`m!

UN B~RBAT ROMANTIC 41

– Sigur c` da, de parc` a[ fi \mbr`cat` pentru a[a ceva, [i-i

ar`t` uniforma.

– Nicio problem`. Mama mea are cam acelea[i m`suri [i are

o \ntreag` garderob` pe vas. Dup` ce mânc`m, m` duc jos s`-]i

iau câteva rochii, zise el extrem de \ncântat.

– Vrei s`-mi pierd ambele locuri de munc`? zise ea, trist`.

– Ah, \n]eleg. Crezi c` domnului Hary nu i-ar surâde…Cum

adic` amândou`? Ai dou`?

– Da, lucrez [i pentru doamna Ashford. Ea [i fetele dânsei

sunt pe vas \n seara asta [i ele…"ar face o criz` de isterie s` m`

vad` la bra] cu cea mai râvnit` prad` a anului" {i nu le-ar surâde

s` stau printre invita]i.

– Mda. {i mai bine. |mi place s` te am doar pentru mine.

Dar…de ce ai dou` locuri de munc`?

– Unii dintre noi trebuie s` mai [i munceasc`, rosti ea, dar

realiz` ironia [i-[i dorea s`-[i fi \nghi]it limba.

– |nseamn` c` nu mai ai prea mult timp s` c`l`re[ti, observ`

el, ne\n]elegând aluzia.

– S` c`l`resc?

– Parc` spuneai c`-]i plac caii.

– Da, dar sunt atât de departe de mine.

– Ce, caii?

– Nu, ai mei. Cu excep]ia unuia, ad`ug` vis`toare.

Ne\nblânzitul – a[a l-am numit. Pentru c` \ntr-adev`r a[a era.

Tata ar fi putut s`-l cumpere, dar Jack, cel care vindea, era tocmai

pe punctul de a-l da. Nimeni nu-l putea \mblânzi. Iar tata, care

42 VIOLA LARSEN

se pricepe foarte bine la cai, l-a cump`rat [i mi l-a dat de Cr`ciun.

E focos [i…un cal foarte bun.

– }i-e dor de el, nu?

– Da. {i mi-e dor [i de…

De mama, de tat`l ei, de dealurile care \nconjurau ferma lor.

– Cred c` mi-e dor de acele locuri.

– Unde?

– |n Wyoming. La ferma Randolph. Tata lucreaz` acolo.

– {i ai locuit acolo?

– Pân` acum.

– {i ]i-a pl`cut?

– Ba bine c` nu. Aveam caii no[tri, fiindc` mama era

buc`t`reasa familiei. Adoram tot ce \nseamn` ferma respectiv`.

Era \n apropiere [i un pârâu, o pe[ter`, plus caii. Un loc perfect

de a copil`ri.

Brad \i privea cu mare interes chipul luminat. Aceasta era

femeia care dansase \n timpul orelor de lucru.

– Nu, nu e doar un loc. Locul acela e[ti chiar tu.

– Adic`?

– Mi se pare c` [tii s` te distrezi oriunde, sau orice ai face. {i

dac` tot ]i-a pl`cut atât de mult, ce cau]i aici?

– A, zâmbi ea, e un vis de-al meu, dar mai e mult pân` s`-l

duc la \ndeplinire. {i e ceva personal. A[ prefera s`-mi poveste[ti

despre tine.

– Bine. Mi se pare corect. S` vedem…Am crescut \n

comitatul Surrey, unde s-a n`scut mama. La Balmour. Am…

UN B~RBAT ROMANTIC 43

– Nu vreau s` aud toate bârfele despre tine, ci despre

adev`ratul Brad [i ce-i place lui. Bine, cred c` [i asta apare prin

ziare. |]i place jocul de polo [i te pricepi foarte bine – ]i se spune

doar prin]ul.

– Nu sunt chiar a[a de bun. Colegii mei m-au poreclit prin]ul

pe când eram la Sandhurst. Eram singurul din echip` f`r` un

titlu. {i totul s-a f`cut mai mult \n glum`.

– {i te deranjeaz`?

– Porecla?

– Nu, ideea c` n-ai un titlu.

– A, nu! La noi, oricine poate ob]ine un titlu nobiliar, surâse.

Mai greu e s` ob]ii banii, \n schimb.

Rostea acele cuvinte ca [i cum nu-i p`sa deloc nici de una,

nici de alta.

– Oricum, trebuie s` fii bun la polo \n general. Mi se pare un

joc greu.

– N-ai v`zut niciodat` un joc?

– Nu.

– P`i, am s` m` ocup [i de asta. Juc`m mar]ea asta, [i o s`-]i

fac rost de un loc la…

– Nu, te rog! Poate c`…n-am s` ajung. Mai bine

poveste[te-mi…Cum conduci calul?

– Mai târziu. Hai s` bem cafeaua pe punte.

– Dumnezeule mare! exclam` ea când \l v`zu c` deschide o

u[` de sticl`. Cum de mi-a sc`pat?

– Ce anume?

44 VIOLA LARSEN

– Ai o punte privat`! N-am v`zut-o, m-am gr`bit s` m` uit

\n`untru. Sper c` nu te superi.

|nainte \ns` ca el s`-i r`spund`, fata deja se avântase spre bara

de protec]ie, scrutând orizontul. Puntea se afla \n cel mai avansat

punct al iahtului, [i pesemne c` vântul ciupea aspru când era la

pupa. Ea \ns` nu b`g` de seam` c`-i r`v`[ea buclele,

smulgându-i boneta.

– E incredibil de frumos, strig` ea, când el i se al`tur`.

Brad confirm` din cap, urm`rind [i el ultimele clipe ale

apusului de soare. Discul ro[iatic se cufunda \ncet \n mare,

r`sfrângându-se \n mii de nuan]e, amestecând linia m`rii cu cea

a cerului. Cum de nu observase toate acestea \nainte?

– |]i d` o senza]ie extraordinar`, nu-i a[a? Ca [i cum nimic de

pe lumea asta nu te-ar mai \ngrijora. Toate au s` ias` bine.

– Dintr-un singur apus cite[ti toate acestea? zâmbi el.

– Tata zicea c` atâta timp cât soarele apune [i r`sare luna,

cineva acolo sus ne vegheaz`, [i lumea nu merge chiar de capul

ei.

– Se pare c` tat`l t`u a fost un filozof.

– Poate. |ntotdeauna avea câte o vorb` dintr-asta.

Timp \ndelungat, fata nu mai scoase un cuvânt, absorbit` de

spectacolul ce se desf`[ura \n fa]a ochilor ei.

– Ar trebui s` m` simt vinovat`, se \ntoarse la un moment dat.

– De ce?

– Ar trebui s` fiu la galer`, s` muncesc pe rupte \n loc s`…S`

stau aici, f`r` nicio grij`, plutind pe valuri aurite.

UN B~RBAT ROMANTIC 45

– Prostii, zise el, admirându-i cârlion]ii \n vânt [i ochii

expresivi – nimic n-ar fi vrut s` schimbe la ea. N-ar trebui s` te

sim]i vinovat`.

– Dar nu m` simt, râse. }i-am spus c` n-am nici cel mai mic

regret. {tii c` e prima oar` când m` aflu pe un vas? Cu excep]ia

perioadei când mergeam cu Toby, dar asta nu se pune.

– Toby?

– Fiul valetului de la ferm`. Ne-am f`cut o plut`, pe care o

ag`]am de mal [i ie[eam câteodat` \n larg…

– Poate c` te-ai sim]i mai bine dac` mi-ai povesti despre Toby,

remarc` el, prinzând-o posesiv de mân`. Despre via]a ta, [i o

a[ez` \ntr-unul din [ezlonguri. Aduc cafeaua.

Sorbir` un timp din cafea, ciugulind fructe [i brânzeturi. El se

ar`t` interesat de persoana lui Toby.

– A fost un prieten din copil`rie, zise ea, surprins` s` afle ce

devenise acel b`iat pentru ea \ns`[i.

Un prieten care se maturizase, devenise bancher, [i se

c`s`torise cu o fat` pe nume Cynthia. Un prieten [i totodat` o

amintire \ndep`rtat` [i lipsit` de vreo importan]`.

– Ziceai c` obi[nuia]i s` ie[i]i \n larg.

– Aha…

|ntr-o zi chiar se r`sturnase pluta, iar Toby primise o

mu[truluial` zdrav`n` din partea tat`lui s`u, care-l sf`tuise s` nu

se aventureze printre vârtejuri. Puteau s` se \nece.

– O prostie. Amândoi eram buni \not`tori, iar vârtejurile nu

erau chiar a[a de amenin]`toare. Mama a fost extrem de revoltat`

46 VIOLA LARSEN

de tratamentul primit de Toby din partea alor s`i. Zicea c`

domnul Jones nu [i-ar fi b`tut calul \n felul `la; nu credea \n

pedepsele cu b`taia. Tu?

– Poate câte o palm` ocazional peste ceaf`, cum obi[nuia

doica mea când…

– Ai avut doic`?

– Normal, [i o privi mirat, ca [i cum toat` lumea ar fi avut a[a

ceva. Pân` pe la cinci ani, apoi am avut un tutore, [i apoi…

Toat` imaginea de mai devreme când o servise acum se

risipea, pe m`sur` ce englezul pur– sânge din fa]a ei \[i povestea

copil`ria. Nimicuri….cum doica \l \nv`]ase s` nu se mai

smiorc`ie fiindc` b`rba]ii adev`ra]i nu fac asta, cum Swen, unul

din gr`dinari zicea c` orice om plânge pentru cei pe care-i

iube[te, cum acela[i Swen \l ajutase s`-[i \ngroape \n mare secret

un câine \n cripta familiei. |ncerc` chiar s` mimeze accentul

sco]ian al lui Swen, iar tân`ra se amuz` copios auzindu-l, dar \l

[i comp`timea pe b`iatul singuratic, atât de ata[at de gr`dinar.

Timpul parc` nu z`bovea deloc, [i \n scurt` vreme, fata se

ridic` din nou \naintând spre balustrad`, de data asta pentru a

admira stelele.

– "Luceaf`r luminos, primul ap`rut, a[ vrea s` pot, a[ vrea s`

fi putut, dorin]a de acum s-o v`d ca un f`cut" [opti ea.

– {i care e dorin]a ta din seara asta?

– Nu merge. Trebuie s`-]i pui o dorin]` la prima stea care

apare pe cer, ori eu am pierdut-o \n seara asta.

– P`cat.

UN B~RBAT ROMANTIC 47

– Ba nu. Cred c` pân` acum mi-am pus sute de dorin]e pe tot

atâtea stele. {i nu…"N-a[ fi vrut s` pierd seara asta cu tine

pentru nimic \n lume". {i nu cred c` m-ar fi impresionat mai

mult decât toate stelele la un loc. Nu-i a[a c` e un adev`rat

spectacol? M` bucur c` nu este lun`.

– Se r`core[te. Mai bine \]i pui asta pe tine, [i-i puse sacoul

lui \n jurul umerilor.

Haina era \mbibat` de c`ldura corpului s`u, [i purta un u[or

miros de lo]iune de ras. "E ca [i cum m-ar fi \nvelit cu o parte din

el" se cutremur` ea de un fior de pl`cere.

– De ce te bucuri c` nu este lun`?

– Pentru…"Asta \nseamn` s`-]i \nghi]i limba, gândi ea; e doar

sacoul lui, proasto."

– Ai ceva cu luna?

– Dar n-ai auzit – cu cât e mai neagr` noaptea, cu atât stelele

lucesc mai aprins.

– Nu, nu cred…

– Da, e adev`rat c` uneori luna mai \mpiedic` unele stele s`

str`luceasc`. Dar pe o noapte \ntunecat` ca aceasta, stelele au

propriul spectacol [i se dezv`luie \n toat` splendoarea lor. Sunt

atât de vizibile, vezi? Po]i chiar s` nume[ti pe cele care pâlpâie [i

cele care nu.

– E adev`rat? C` unele pâlpâie [i altele nu?

– Nu le-ai privit niciodat`? se mir` ea.

– P`i, acum c` veni vorba…nu cred…

– Uite, de exemplu, [i ar`t` spre una. Vezi cum pâlpâie? Tata

48 VIOLA LARSEN

spune c` probabil are leg`tur` cu mi[carea lor. Uite acolo este

Carul Mare. Obi[nuiam s` m` uit \n fiecare sear`, s` v`d \n ce

parte se mi[c`. Dar indiferent, stelele din fa]` sunt \ntotdeauna

\nspre steaua nordului. Vezi? A[a, marinarii \[i dau seama \n ce

direc]ie e nordul \nc` dinaintea inven]iei busolei.

– De unde ai aflat a[a de multe despre stele?

– De la tata. |i pl`cea s` le studieze. Mai ales la ferm`.

|ntotdeauna \[i lua binoclul cu el, c` se plictise[te singur pe

câmp [i c` stelele \i ]in companie.

– Ciudat.

– Da, dar a[a e tata. Zicea c` de acolo de sus cu siguran]`

vreun singuratic se uit` la el tot a[a cum [i el se uit` \n sus.

– Deci crede \n via]a pe alt` planet`?

– Normal. {i zice c` o s-o g`sim [i noi dac` tot se fac

expedi]ii, [i râse.

– A[ vrea s`-]i cunosc tat`l, zise el serios.

– P`i…mda… – pu]in probabil, gândi. Mama [i tat`l t`u

]i-au vorbit despre stele? Se interes` ea, c`ci Brad nu men]ionase

nimic despre existen]a lor.

– Nu. Nu prea vorbeam. Presupun c` fiecare avea alte

preocup`ri.

– Chiar [i când erai copil?

– Sigur. |ntotdeauna se ivea câte ceva, un bal, o petrecere,

sau o alt` invita]ie. {i c`l`toresc mult. Tata are afaceri \n toat`

lumea.

– {i tu?

UN B~RBAT ROMANTIC 49

– Poftim?

– Tu cu ce te ocupi?

– Cu multe. Tenis, golf, polo. C`l`toresc [i eu pu]in.

– Aha…

Paula ar fi vrut din nou s`-[i mu[te limba, c`ci nu asta voia s`

afle. Oricum, el nu \n]elesese nici de data asta aluzia. Ce altceva

f`cea, dac` nu juca un simplu rol?

"{i ce e r`u \n asta? Tu ai lucra dac` n-ar trebui?"

Probabil c` nu, dar s-ar fi sim]it cam inutil`, plictisit`, dac`

toat` ziua ar fi…

– Ce-]i place s` faci?

– S` \not. {i sunt bunicic` la tenis, se gr`bi ea.

Nu voia s` mai intre \n alte am`nunte.

– {i…S` [tii c` m-am sim]it bine. "Vorbe[ti de una singur`".

Mul]umesc.

– Eu \]i mul]umesc, dar ochii lui p`reau c` spun mai multe.

Iar ce urm` era inexplicabil din punctul ei de vedere. Poate

\n privirea lui…Singur`tatea copilului care-l avea doar pe acel

gr`dinar; viclenia b`rbatului care [tia cum s-o joace pe

degete…dar s` [i asculte…s` râd` cu ea.

Inexplicabil , sim]i nevoia imperioas` de a-l atinge.

|ntinse palma spre obrazul lui, \l mângâie, [i se \ntinse pentru

a-l atinge cu buzele.

Dar…nu se mai putu dezlipi. El o trase mai aproape,

intensificând acel s`rut, f`când-o s` vibreze cu mii de senza]ii

cople[itoare. Ea \l \ncol`ci cu bra]ele, prelungind momentul la

50 VIOLA LARSEN

nesfâr[it. Timpul \nsu[i se oprise din curgerea lui, [i nimic din

jur nu mai conta \n afara celui care o strângea \n bra]e, care o

dezmierda cu s`ruturi u[oare, care \i r`v`[ea p`rul, [optindu-i

vorbe dulci la ureche. Apoi, ca dintr-un ]inut \ndep`rtat, se auzi

motorul unei [alupe, amintindu-i…trezind-o la realitate.

|ncerc` s` se elibereze, el \ns` o strânse [i mai mult.

– Nu pleca, mica mea Cenu[`reas`.

Ceanu[`reas`! Asta puse cap`t, \i d`du puterea s` se

desprind`.

– |mi…pare r`u. Trebuie s`…"Trimit osp`tarului fe]ele de

mas` murdare [i farfuriile; s` ajung la galer`, acolo unde ar

trebui s` fiu, \nainte ca cineva s` m` caute." E timpul s` m`

\ntorc la lucru! strig` ea, intrând \n`untru.

***

– Ce-ai f`cut? strig` Lew. Ai \nnebunit?

– Pentru Dumnezeu, n-am f`cut nimic, se \nfurie ea, sortând

rufele murdare. Serios, Lew, cum de murd`re[ti atâtea haine,

când ai stat numai o s`pt`mân` f`r` mine?

– Nu te-a rugat nimeni s` le speli. {i nu despre asta discutam,

ci despre jocul riscant pe care-l faci.

– Adic`? N-am f`cut nimic. Am…

– N-o face pe inocenta cu mine. Te cunosc, Paula. E[ti atât de

UN B~RBAT ROMANTIC 51

impresionat` de…

– Ba nu!

– Nu-mi spune mie. Cunosc privirea asta.

– Ce privire?

– Numai scântei, ca [i cum cine [tie ce minun`]ie ]i-ar fi

trecut prin fa]a ochilor; de parc` seara pe vasul lui a fost cel mai

important moment din via]a ta.

– A fost…Poate a fost o lume \ntreag` la picioarele mele, \n

seara aia. S` [tii c` de-acolo de sus ai alt` priveli[te asupra

p`mântului.

Discul auriu al soarelui sc`ldat \n mare, apoi dezl`n]uirea

covorului de stele, [i…

– Ai dreptate. Nu e de asear`. }i-am v`zut privirea [i

alalt`sear`, când te tot fâ]âiai prin buc`t`rie, vorbindu-mi despre

dansul `la prostesc.

– S` fim serio[i...Aia a fost doar o glum`.

– Mai mult decât o glum`, fata mea. Te-am citit. Ai fost la fel

de \ncântat` [i de agitat` ca atunci când tat`l t`u ]i-a dat poneiul

`la de Cr`ciun.

– Pe Ne\mblânzitul?

Ce leg`tur` avea calul? {i de ce era unchiul ei a[a de sup`rat?

– Da, \l admirai de parc` ai fi fost cea mai norocoas` fat` din

lume. Am \ncercat s`-i spun tat`lui t`u c` e foarte periculos.

– Dar m-am descurcat. Am c`zut doar o dat`.

– Zdrav`n. Dar vreau s`-]i spun…c` nici m`car nu se

aseam`n` cu lovitura pe care ai s-o prime[ti dac` te \nh`itezi cu

52 VIOLA LARSEN

tipul `la de-i zice "prin]ul"!

– Aiurea! s`ri Paula [i trânti toate gunoaiele \ntr-un co[. Nu

m-am \nh`itat cu nimeni! [i [terse blatul de buc`t`rie.

– Nu? Atunci cum nume[ti tu când te furi[ezi…

– Nu m-am furi[at. Am fost dus` acolo. S` lucrez, a[a

credeam. {i el… se opri, c`ci nu voia s` sune de parc` cineva o

atr`sese \ntr-o capcan`.

– O, da, el a aranjat totul, nu? A aranjat \n a[a fel ca s`-i fie lui

cald [i bine cu…Pentru Dumnezeu, Paula, dac` profita de tine,

\l…A f`cut-o? Spune-mi, Paula, te-a atins?

– Nu, \n niciun caz!

Asta pân` s`-l… Dar nici c`-[i mai putea \nfrâna atingerile, la

fel de ardente precum \i erau [i b`t`ile inimii.

– Dac` \ncerca ceva cu tine…

– }i-am spus deja c` n-a f`cut-o!

Dar putea. |n bra]ele lui, sub atingerea buzelor sale, se

sim]ise atât de cople[it` de dorin]`, \ncât…

– N-a fost a[a cum…cum crezi tu. A fost…

Uluitor, intim [i delicat.

– Trage de timp, nu?

– Poftim?

– {tiu ce pl`nuie[te.

– Nu pl`nuie[te nimic! se \nfurie ea. }i-am spus c` a fost…un

gentleman perfect.

– Nu m` duci tu pe mine cu de-astea. Am v`zut [i am auzit

multe. N-oi fi eu prea [colit, dar sunt p`]it. {tiu totul despre

UN B~RBAT ROMANTIC 53

bog`ta[ii ca el. Au o mul]ime de fete \n a[teptare, gata s` pun`

mâna pe banii lui, [i atrage unele inocente ca tine cât ai clipi.

– Nici vorb`. Pur [i simplu am stat s` discut`m pu]in.

– N-ai recunoa[te nici picat` cu cear`. A[a se \ntâmpl` de

fiecare dat`; se poart` frumos, te r`sfa]`. Pân` se plictisesc [i te

arunc` la gunoi. S` [tii c` data viitoare când se apropie de tine…

– La naiba; n-are s` se mai apropie de mine niciodat`! N-are

s` fie o a doua oar`.

– S` sper`m, murmur` b`trânul mai calmat, [i totu[i agitat

\nc`. Nu e nevoie s` schimbi a[ternuturile. Când st`team

dincolo, câteodat`…

– Aici nu e[ti dincolo, [i n-am de gând s` te las \ntr-o cocin`.

Restul timpului b`trânul t`cu, l`sând-o pe fat` s`-[i termine

treaba. Apoi, la plecare, o lu` de mân`.

– E[ti o fat` a[a de bun`, Paula.

– {tiu… chicoti ea.

– Scuze c` am ]ipat la tine. Dar Dumnezeu [tie câte \nduri de

la cotoroan]a aia de doamn` Ashford.

– Nu e chiar a[a de rea. Numai c` nu se simte bine de obicei.

– Mda. E toat` ziua beat`. Oricum, \mi cer scuze \nc` o dat`.

Dar voi `[tia, [coli]ii, sunte]i cam fraieri…\n ce prive[te via]a

adev`rat`. M` \ngrijorezi. Plus c` i-am promis tat`lui t`u s` am

grij` de tine.

– {tiu, [i-l s`rut` pe frunte. A[a c` vegheaz` asupra mea. {i

]ip` cât vrei.

– Prinzi ceva din ce-]i spun, m`car?

54 VIOLA LARSEN

– Da..S` duci gunoiul, [i puse subbra] mormanul de haine

murdare [i ie[i.

"Atâtea griji; nu trebuia s`-i spun"

De ce o f`cuse oare?

Din obi[nuin]`. |ntotdeauna i se confesase lui Lew; cel pu]in

pe vremea când locuia la ferm`, [i ea era copil, [i-l avea pe Toby.

El \i ajutase s` construiasc` pluta. Cuno[tea planurile lor de

c`s`torie, de a cump`ra o alt` ferm` la maturitate, de ideile ei de

a deveni veterinar. {i tot Lew, care probabil nu citise \n via]a lui

o carte, le adusese toate pove[tile despre James Herriot, pe care

Paula le devorase \n timpul adolescen]ei. Câte nop]i lungi de

iarn` nu st`tuse ea la flac`ra focului, asistându-l aievea pe

medicul ce cutreiera dealurile din Anglia ca s` salveze vreun ied

sau vreo oaie r`t`cit`? Asta voia s` ajung` când va fi mare!

Zâmbi – vise din tinere]e. Pe toate le \mp`rt`[ise cu Lew.

Din obi[nuin]`. I se p`rea foarte natural s`-i povesteasc`

despre seara precedent`. {i oricum, n-avea pe altcineva, [i ardea

de ner`bdare s`-[i \mp`rt`[easc` experien]a. Nu \ndr`znea s`-i

spun` lui Ruth, care asudase de una singur` la galer` \n timp ce

ea beneficiase de tratamentul unei adev`rate doamne.

Deschise u[a din dos, chicotind. Acum c` se terminase, totul

p`rea o aventur` grandioas`, [i secret`. O experien]` cu totul

nou`, dar extrem de pl`cut` \n acela[i timp.

{i interesant`…cum se \ntâmplase. Ba nu, cum aranjase el s`

se \ntâmple. Ajunse la cur`]`torie [i trânti mormanul jos,

\ncepând s` sorteze din nou rufele. Felul cum o g`sise. Trecuse

UN B~RBAT ROMANTIC 55

pe la familia Moody, apoi aflase despre Hary [i…Chiar a[a de

mult se agitase, inclusiv cu petrecerea de pe iahtul lui, doar ca

s-o vad`?

A[a spunea.

"E[ti o proast` dac`-l crezi, Paula Grant. A fost doar o

momeal`…"

Pentru Dumnezeu, acum ajungea la vorbele unchiului ei.

Suspect. Oare…? Poate pu]in, la \nceput.

Sau poate nimic! Vâr\ albiturile \n ma[in` [i o porni.

Cum ajunsese \n`untru, [i ce aiurea se sim]ise \ncuiat` acolo!

Nimeni nu o for]ase s` r`mân`. Putea foarte bine s` fi plecat.

Unde? S` mearg` la galer`, s` inventeze cine-[tie-ce scuz` c` a

ajuns unde nu trebuia? Doar nu putea spune adev`rul. Putea ie[i

cu scandal, c` o agresase sau a[a ceva. Nu, nici vorb`.

"Ai vrut s` r`mâi, nu?" Se rezemase de balustrad`, valurile se

sp`rgeau de vas sub ei, vântul \i fluturase pletele, soarele \i

mângâiase chipul. Un b`rbat o urm`rise de al`turi.

Nu se purtase deloc precum un bog`ta[, vânat de mii de

admiratoare. Doar ca un simplu…Nu, nu-l putea numi simplu.

Ceva din personalitatea lui nu-[i afla defini]ia, ceva ce-l

f`cea…special.

Nu, nici asta nu se potrivea. Era…o companie agreabil`. {i

nu-i f`cuse avansuri. Nici m`car nu \ncercase a o opri la final,

când ea \[i venise \n fire [i plecase. Doar \ncepuse s` râd`, o

condusese \n`untru [i deci…practic o ajutase!

|i venea acum s` râd` amintindu-[i cum cur`]aser` totul,

56 VIOLA LARSEN

chemaser` un osp`tar [i-l ajutaser` s` strâng` – \mpreun`. Ca [i

cum complotaser`, ca doi [arlatani chiuli]i de la programul de

lucru ca s` se distreze pu]in. Pentru ca la terminare, el s` \ncerce

din nou s-o opreasc`.

– Nu pleca. Nici m`car n-am ajuns la mal. Petrecerea nu s-a

\ncheiat.

– A[a face o Cenu[`reas`, [optise ea, [tiind nebunia care o

a[tepta la galer`, cur`]enia, strânsul [i toate cele. A fost…

– ezitase, ne[tiind cum s-o numeasc`. Pl`cut. Dar nu trebuia [i

n-ar fi trebuit s` m` bucur de toate acestea. Dar

totu[i…Mul]umesc. {i la revedere.

Apoi fugi \nainte ca el s-o poat` opri. Din fericire g`sise

drumul spre buc`t`rie, [i se al`turase celorlal]i ca [i cum lucrase

al`turi de ei toat` seara, [i nimeni nu b`nuise nimic.

Deci, cu ce reu[ise? Turneul de polo avea s` se sfâr[easc` \n

câteva zile, el pleca, [i…

La naiba – rufele erau pe terminate [i ea uitase complet de

detergent [i de \n`lbitor! Opri programul [i-l lu` de la cap`t,

apoi se gr`bi la buc`t`rie s` prepare cina.

Se \ntâlni cu Rae.

– Paula, mama zice c` nu vrea pui. Pune-l pe Lew s` aduc`

din carnea de miel, [i preg`te[te-l a[a cum [tii tu, plus garnitur`.

Se pare c` lordul Wormsley vine la cin` cu un prieten. {i [tii doar

cine e prietenul s`u cel mai bun, nu? f`cu ea ochii mari.

"Cine oare?" gândi fata. Prin]ul. Era cea mai mare [ans` a lui

Whitney.

UN B~RBAT ROMANTIC 57

– Deci, trebuie s`-mi co[i [i rochia. S` vezi unde am rupt-o.

Vreau s` ar`t perfect. Whitney vrea ca Lew s` ne [i aduc` hainele

de la cur`]`torie. {i mama vrea ca el s` serveasc`, a[a c`

\mbrac`-l \n frac, verific`-i unghiile – nu vrem s` arate ca un

gr`dinar.

"Adic`, una din atribu]iile lui" zâmbi Paula, \nchipuindu-[i-l

pe unchiul s`u \n rol de valet. Un fel de motanul \nc`l]at.

– A[a, [i altceva…medit` Rae. A, flori, din gr`din`. Te pricepi

a[a de bine. {i lumân`ri. La [apte s` fie gata. Poate ai timp s` faci

[i pâini]ele acelea bune de tot.

Paula cercet` ceasul de buc`t`rie – trei. Neg`.

– Am s` iau de la brut`rie.

Trebuia s` se gr`beasc`, pentru a termina la timp. {i s` se

asigure c` Lew are preg`tit` c`m`[a lui cea bun`.

Reu[i \ntr-un timp record. La [apte, masa era aranajat`

perfect, mâncarea gata, [i Lew \nc`tu[at \n fracul s`u. Nu din vina

ei b`trânul v`rs` sup` pe spatele doamnei Ashford, d`du peste

paharul cu vin al lui Whitney [i prietenul lordului nu era prin]ul.

Absen]a acestuia din urm` provoac` cea mai mare dezam`gire.

– De ce nu l-a adus pe el? se tânguia Whitney. M`car din

curtoazie. Doar st` pe iahtul s`u [i se presupune c` sunt prieteni

foarte buni. E numai vina ta, Rae! Trebuia s` insi[ti s`-l aduc` pe

prin]. Sunt sigur` c` era ner`bd`tor s`…

– Nu [tiu ce s` zic, suspin` Rae. Prin]ul are un anume fel de

a se fofila, nu crezi? Chiar [i la petrecerea lui de pe iaht mi s-a

p`rut c` a disp`rut. Cel pu]in, eu nu l-am v`zut; tu?

58 VIOLA LARSEN

– Ce p`cat, o ignor` sora. Era o ocazie s`…devenim mai

apropia]i. Ah, \nc` dou` zile [i pleac`.

Iar cele dou` zile trecur` ca gândul. |n timp ce le ajuta pe fete

s` se g`teasc` pentru ultimul meci, Paula \[i dorea din tot

sufletul s` poat` merge [i ea. Era ultima ei [ans` de a-l vedea

jucând. Sau chiar s`-l vad` doar. |ncerc` s` dea la o parte astfel

de gânduri. Pur [i simplu era curioas` s` vad` un meci de polo

pe iarb`, \[i zise.

La urm`, auzi \ns` de la fete c` echipa englez` câ[tigase

campionatul. {i cam atât, nici m`car cine se \ntre]inuse cu cine.

Toat` aten]ia lor se concentrase asupra costuma]iei de la balul

de dup`. Era ultima lor [ans` de a-l impresiona pe prin].

Acesta \ns` nu ap`ruse, afl` Paula a doua zi diminea]`, \n timp

ce servea micul dejun.

– Po]i s`-]i \nchipui a[a ceva? se mira Whitney, luptându-se cu

o felie de pâine pr`jit`. Nici m`car n-a avut bunul sim] s` vin`. {i

el ar fi trebuit s` primeasc` trofeul \n locul arogantului lord

Wormsley, cu tot discursul lui c` e onorat s` fac` [i s` dreag`…

– Nu a fost arogant! rosti Rae r`spicat, trântind cea[ca pe

farfurioar`. {i nici discursul lui n-a fost deplasat. A spus doar

câteva vorbe despre calitatea echipei sale, despre cât de onora]i

s-au sim]it cu to]ii s` participe la o cauz` nobil`, fiindc` banii au

s` fie dona]i la o cas` de copii.

Era pentru prima oar` când Paula auzea despre acest proiect.

Oare cât se strânsese?

– Oricum, parc` nu mai contenea! Voiam s` tac` odat`, s` ne

UN B~RBAT ROMANTIC 59

spun` unde e prin]ul.– Conta, nu? N-a fost prezent; [i nici nu s-a pierdut \n privirea

ta expresiv`!– Taci din gur`! Nu e nevoie s-o faci pe de[teapta. {i nimeni

nu s-a pierdut nici \n ochii t`i, dac` nu m` \n[el. Iar lordul t`u aplecat [i el; cu prin]ul. Renegatul a ie[it din port azi-diminea]`.Na! A plecat! strig` Whitney, furioas`.

A plecat…. – r`sunau cuvintele \n urechile Paulei, caresim]ea c` \mpietre[te pe din`untru. N-avea s`-l mai vad`niciodat`. {i nici ochii lui vicleni, glasul s`u, atingerea…

La naiba! Era la fel de proast` ca Whitney!Bine c` intr` doamna Ashford, prost dispus`, cerând ceva de

cap. Paula se gr`bi s-o serveasc`. Diferitele treburi o ]ineauocupat`, o \mpiedicau s` mai aib` tot felul de \nchipuiri [igânduri rele. |ns` indiferent cât de mult se str`duia [i câtelucruri ar fi f`cut deodat`, nu reu[ea s`-[i \nfrâng` triste]ea.

60 VIOLA LARSEN

Capitolul 4

Pe cutia po[tal` scria mare numele – Ashford.De dou` ori trecu pe lâng` cas`, pentru ca \ntr-un final s`

intre pe alee [i s` parcheze. Voia s` ajung` la intrareapersonalului. |n blugi [i c`ma[` cum era \mbr`cat, sigur nuatr`gea aten]ia nim`nui.

Lew nu recuno[tea blugii de firm`, dar \l recunoscu pe elnumaidecât. Se opri din plivit \n g`rdina de flori [i se uit` la elchiorâ[.

– Bun` ziua. Pot s` v` fiu de folos?– Sper. O caut pe domni[oara Grant, Paula Grant.– |mi pare r`u, aici e re[edin]a familiei Ashford.– {tiu. Dar credeam c`… {tiam c` domni[oara lucreaz` aici.– Mda…Dar nu prime[te vizitatori.– Nu…Nu cred c` \n]eleg.De ce se purta gr`dinarul cu atâta \nver[unare?

– Nu e chiar o vizit` oficial`. Voiam doar s-o v`d. Vre]i s`-i

spune]i, v` rog c`..

– Scuze, nu e aici.

La naiba. Omul \ncerca s`-i fac` vânt.

– Uite ce e amice, se \nfurie Brad, oricine ai fi, vreau doar

s`…

– Nu sunt amicul dumneavoastr`. {i nu aranja]i nimic cu ea,

\n]elege]i?

Brad r`mase gur`-casc`. Poate c` era chiar domnul Ashford,

c`ci nu avea comportamentul unui angajat.

– Cred c` nu \n]eleg. S` explic, sunt…

– {tiu cine sunte]i [i n-am de gând s-o las pe Paula s` se

amestece cu cei de teapa dumneavoastr`.

Asta \l l`s` f`r` cuvinte pe Brad. Nimeni, niciodat`, nu i se

adresase astfel, fie servitor, fie coleg. |nghi]i \n sec [i relu`:

– Domnul meu…

– Lew, am nevoie…

Ambii b`rba]i r`maser` cu ochii la doamna Ashford, care se

ivi \n prag.

– Dumnezeule…Credeam c`…a]i plecat. Adic`…Domnule

Vandercamp. Brad, dragule, ce bine c` ai venit, se bâlbâi ea,

vizibil surprins`.

– Bun` ziua, doamn` Ashford. Venisem s`…

– A \ntrebat de domni[oara Whitney, interveni cel`lalt \nainte

ca Brad s` mai spun` ceva; apoi \nfrunt` privirea acr` a acestuia,

s` vad` dac` are curaj s` nege.

62 VIOLA LARSEN

– Ce minunat…Adic`, are s` fie a[a de fericit`. Intr`, te rog.

Adic`, nu; de ce-ai venit prin spate? Lew, arat`-i te rog intrarea

principal`. Trebuie s` intri ca lumea la prima ta vizit` aici.

Profunt dezam`git, Brad \l urm`, furios [i debusolat \n acela[i

timp. Numai de domni[oara Whitney nu-i ardea! Tocmai voia

s`-l ia la socoteal` pe b`trân când \l auzi:

– Slujba asta \nseamn` foarte mult pentru Paula.

Asta nu era o explica]ie.

– N-am de gând s`-i pun slujba \n pericol. Vreau doar…

– Iar doamnei Ashford nu-i place s-o vad` cu vizitatori.

– Atunci, poate…

"Dar mai bine nu-i las un mesaj b`trânului. Indiferent cine

este, se vede treaba c` [i el are ceva \mpotriva vizitatorilor. Sau a

mea! Nici m`car nu m` cunoa[te. {i…tocmai un gr`dinar! Cu ce

drept obiecteaz` el?"

|nainte \ns` a avea timp s` mai pun` alte \ntreb`ri, se v`zu \n

fa]a u[ii principale.

Doamna Ashford, toat` un zâmbet, le deschise.

– Intr`, intr`. Ce surpriz` minunat`. Coboar` [i Whitney

\ntr-o clip` [i…

Brad o urm` cu gândul la explica]ii care s` nu pun` postul

Paulei \n pericol, [i nici s`-l implice pe el \n vreo situa]ie cu

Whitney. Deja f`cuse o gre[eal` imens` cu Sheila Moody.

***

UN B~RBAT ROMANTIC 63

Acestea se \ntâmplaser` \ntr-o joi, când Paula avea o jum`tate

de zi liber`, [i era plecat` la cursuri. Se \ntâmpl` de asemenea ca

fetele Ashford s` fie plecate a doua zi de diminea]a pân` seara,

\ncât fata nu auzi nimic despre vizita cu pricina decât la cin`.

Atunci, ascultase toat` povestea. Iar Lew nu-i suflase nicio

vorb`! Abia a[tepta s` termine treaba, ca s`-l ia la \ntreb`ri! Când

fetele urcar`, ea r`mase s` strâng`; duse vasele \n buc`t`rie,

cur`]` masa, apoi se \nfiin]` cu mâinile \n [old \n fa]a unchiului.

– De ce nu mi-ai zis c` prin]ul a fost aici ieri?

Lew sc`p` furculi]a din mân` [i se aplec` s-o ridice. Tot

sângele i se urcase \n obraji. R`m`sese [i cu gura deschis`,

incapabil s` scoat` un cuvânt.

– De ce?

– Uite ce e, Paula…Nu e cazul s` fii sup`rat` pentru c`…

– Sup`rat`? De ce s` fiu sup`rat`?

– N-am f`cut nimic…

– Ba da, ai f`cut! L-ai ]inut departe de mine \nadins, nu?

– Nu, am…

– Ca [i cum n-a[ fi aflat de la celelalte! gesticul` ea spre

camera de zi. Numai despre asta au vorbit toat` seara. |n detal-

iu. Cum a venit mai \ntâi prin spate, deci [tiai.

– Am vrut s` te scutesc de-o grij`, zise el atât de umilit, \ncât

fetei nu-i venea s`-l sl`beasc` din interogatoriu.

– Trebuia s`-mi spui, rosti ea cu mâna pe inim`. M` scuteai

de o durere, de umilin]a de a auzi totul de la altcineva decât de

la…

64 VIOLA LARSEN

|i d`dur` lacrimile. Lew devenise [i el \ntristat \ncât nu-i mai

putea face moral`.

– Gata. |ncercam doar s` te feresc!

– Dar \nceteaz` s` m` mai protejezi.

– Nu vreau s` te v`d suferind, [i-[i \mpinse farfuria deoparte.

– Pentru Dumnezeu! Chiar credeai c`-mi pas` dac` vine s-o

vad` pe Whitney? Dar Lew f`cu ochii mari. Nu trebuie s` fii

surprins! }i-am spus doar c` nu sunt \nnebunit` dup` el, a[a

cum crezi tu. De ce mi-ar p`sa pe cine viziteaz`?

– Nu…N-am [tiut…

– {tii acum. Nu sunt nici geloas`, nici r`nit`, \nghi]i ea \n sec.

A[a c` termin`-]i mâncarea din farfurie, [i o \mpinse din nou

spre el.

|ns` b`rbatul nu p`rea foarte convins. "Nu l-am lini[tit" \[i

zise ea. Hot`rât` a-i dovedi aceasta, fata adopt` o masc` relaxat`

\n timp ce sp`la, \ncepând s`-i povesteasc` ce auzise la mas`.

– Whitney se \ntrece pe sine, \ncepu. E toat` plin` de

\ncredere. Zice c` a [tiut de la \nceput c` exist` ceva \ntre ei [i

nu crede \n scuza lui, cum c` era doar era \n trecere. Spunea

ceva despre o ferm` de pe-aici pe care vrea s` o cumpere.

– {i la ce naiba \i trebuie o ferm`? s`ri Lew.

– Pentru ponei, s`-i antreneze pentru polo. |i place s` joace

la club, dar nu-i convine s`-[i ]in` caii la gr`mad` cu ceilal]i.

Antrenorul i-a spus de ocazia asta.

– {i de ce nu se \ntoarce de unde a venit cu ei cu tot? zise el

oarecum iritat.

UN B~RBAT ROMANTIC 65

– Pentru c` cic` a \nceput s`-i plac` zona, [i ar vrea s` mai

stea, chicoti. Whitney spune c` de fapt st` pentru ea.

Lew morm`i ceva.

– O, da, crede c` s-au n`scut ceva scântei \ntre ei \nc` de

prima dat`, când el a privit-o \n ochi [i [i-a dat seama c` nu se va

termina a[a de repede. C` \nc` de când a plecat iahtul \n port,

avea presim]irea c` el nu e la bord.

– Mda…

– {i chiar nu era. Se pare c` mama lui voia s` fac` o petrecere

\ntr-o croazier` \n Caraibe, a[a c` l-a instruit pe c`pitan s` duc`

iahtul pe coasta Floridei, iar el a zburat acolo din Anglia.

Imagineaz`-]i doar, vis` ea. Ferme, iahturi, tot ce-]i dore[ti. Doar

pocne[ti din degete [i le ai la picioare! Trebuie s` fie tare frumos!

– Frumos…Dac` doar la asta visezi.

"La asta viseaz` ea" \[i zise Paula, amintindu-[i de privirea

avid` a fetei \n timp ce vorbea despre toate planurile ei.

Brad avusese totul la discre]ie \ntreaga sa via]`. Dar niciun

prieten apropiat. Se \ntrist`.

– Acum, la ce te mai gânde[ti?

– A, la nimic. Adic`, la Whitney, se gr`bi s` adauge.

Lew deveni \ngrijorat. Fata vorbea prea repede [i ori de câte

ori f`cea asta, ceva era \n neregul`. Deci, ceva nu era \n ordine [i

nu voia ca el s` afle!

– M` gândeam la cât de fericit` era…erau toate dup` doar o

vizit`. I-au servit [i ceai, fiindc` asta fac englezii la ora aia. L-au

servit ele, fiindc` eu nu eram aici [i tu lucrai \n gr`din`, zâmbi

66 VIOLA LARSEN

ea. Nu c` tu te pricepeai mai bine. Dar mi-ar fi pl`cut s` le v`d

agitându-se s`-l preg`teasc`. {i Dumnezeu [tie ce-au servit la

pr`jitura mea cu piersici…

Conteni dintr-o dat` cu p`l`vr`geala. Vorbea prea repede

[i-[i mai trase respira]ia.

– Ai terminat? Iau eu farfuria. Mai este ceva pr`jitur`; \]i dau?

{i ce preferi, cafea sau lapte?

***

Joia urm`toare, a[tepând \n sta]ie urm`torul autobuz spre

facultate, Paula \l z`ri de departe. Sau nu era el….Cel pu]in,

pân` \l sim]i aproape.

– Chiar a[a de absorbit` e[ti de carte?

Glasul lui! Ridic` privirea. Brad Vandercamp st`tea surâz`tor

\n fa]a ei.

– Citeam…

– Normal, [i se a[ez` al`turi. Nu te-ai mai uitat primprejur de

zece minute.

– Zece? repet` ea, \ntrebându-se ce c`uta acolo.

– Da. Te-am urm`rit pe peste drum.

– Da? [i arunc` o privire spre o ma[in` argintie parcat` \n

curb`.

– Aproape s` nu te recunosc. N-ai uniform`, [i-i cercet` blugii

UN B~RBAT ROMANTIC 67

[i puloverul. |mi place ]inuta asta.

– E confortabil`.

– Pe mine m-a derutat. F`r` [or], f`r` bonet`. Dac` nu ]ineai

capul aplecat…S` [tii c` n-am mai v`zut tunsoare ca a ta.

Nu era de mirare, c`ci ea singur` se tunsese.

– Cârlion]ii t`i au o anumit` c`dere când stai aplecat`. Am

trecut de tine, dar m-am \ntors ca s` m` conving.

– A, deci conduceai?

Probabil c` era \n drum spre Whitney.

– Prin zon`…

– Se poate spune [i a[a. De fapt, am tot trecut pe aici, \n

ultima s`pt`mân`.

– Da? se mir` ea [tiind c` el nu mai d`duse pe la familia

Ashford; Whitney \l a[teptase ca pe ace, c`tr`nit` fiindc` nu mai

ap`rea.

– Da, [i-[i \ntinse picioarele. Am decis…de fapt, am fost

for]at s` accept sugestia prietenului meu Carl, de[i nu-mi place

s-o fac pe spionul.

– Adic`?

– Nu conteaz`. Ia spune, ca cau]i pe aici? Sau nu locuie[ti

acolo?

– Ba da. Dar autobuzul de ora[ nu trece prin s`lb`ticia aia.

A[teptam…Ah, la naiba, l-am pierdut! s`ri ea \n picioare, c`ci

ma[ina tocmai atunci o lua din loc.

– Ce-ai pierdut?

– Autobuzul! Doar nu credeai c` stau [i a[tept ziua de mâine!

68 VIOLA LARSEN

Acum, trebuia s` mai stea \nc` o or` pentru urm`torul.

– M-ai ]inut de vorb`! se \nfurie; de fiecare dat` când st`tea

cu acest b`rbat, ceva trebuia s` se \ntâmple. Dac` nu ap`reai…

– Nu da vina pe mine. Poate \l pierdeai oricum, [i-i ar`t`

cartea. Cred c` e fascinant`.

– Nu, nu este.

– Atunci, de ce erai a[a de absorbit`?

– Ce?

– Dac` nu-]i place, de ce nu-]i ridicai privirea din ea?

– M` uitam la o singur` pagin`, la anatomia porcinelor.

– La anatomia a ce?

– La porci, pentru tine.

– Asta te intereseaz`?

– Ast`zi facem disec]ie pe porci. Iar acum pierd cursul.

|nv`]asem totul, dar acum nu mai prind nimic, [i trase un picior

\n bordur`, nervoas` pe el…pe ea.

Brad se uita la ea cam proste[te, cu ni[te ochi de…de…Lew

\l numise donjuan, [i poate avea dreptate. "Probabil c` zâmbetul

acela stupid \nmoaie orice proast` care…"

– |ncotro, doamna mea?

– Poftim?

– Oriunde ai diseca acel porc, am s` te duc acolo, \naintea

autobuzului.

– Ce dr`gu] din partea ta, zise ea zece minute mai târziu,

când ma[ina dep`[i cel`lalt mijloc de transport. O s` am timp s`

m` preg`tesc.

UN B~RBAT ROMANTIC 69

– S` tai un porc, se strâmb` el. O faci pe dansatoarea, apoi pe

osp`t`ri]a. S` nu mai zicem de porci! Interese diversificate, pot

spune.

– Toate se leag`.

– Mda?

– Da. Visezi la ceva, \]i pui o dorin]`, apoi \ncerci s`-]i

\ndepline[ti acel vis.

– Acel vis? }i-ai pus o singur` dorin]` pe toate acele stele?

– Numai una. Voiam doar s`….s` devin veterinar.

– Serios? E[ti o adev`rat` enigm`. Lumea s-a prostit! O

vreme, femeile aveau vise mult mai…romantice, mai ales când

se rugau la stele.

– Poate, rosti ea surprins`, acum c` medita la acest

aspect – probabil [i din cauza faptului c` Toby, ferma, c`s`toria,

disp`ruser` din via]a ei. Cred c` o dat` \mi spuneam c` am tot

ce-mi doresc.

– Iar acum?

– Acum?

– Mai ai ce-]i dore[ti?

– Ah…

Cum s` dansezi, s` s`ru]i pe o noapte cu stele [i s` treci prin

atâtea senza]ii deodat`, prin atâtea iluzii \ntr-o via]` complet

lipsit` de astfel de elemente? Chiar [i acum, al`turi de el…

– Nu mi-ai r`spuns.

– M` gândeam…P`i, n-am totul, dar mi-am dat seama c`

a-mi pune dorin]e nu m` ajut`. De aceea, \]i sunt recunosc`toare

70 VIOLA LARSEN

c` m-ai adus. Nu-mi permit s` pierd cursurile.

– Mai ales când vrei s` diseci un porc.

– A[a e. De la porci la cai.

– Cai!

Brad \ncerca s` [i-o \nchipuie \n rol de veterinar, \ngrijind

animale.

– {i totu[i…nu chiar cai! s`ri el, dintr-un impuls protector,

fiidc` o singur` lovitur` de copit` o putea pune la p`mânt.

– Ador caii [i m` pricep foarte bine s`-i \ngrijesc, surâse ea,

\ncrez`toare. Oricum, mai e pân` acolo. Deocamdat` nu trebuie

decât s` m` ocup de un porc.

– {i s` te plimbi \ncolo [i-ncoace cu autobuzul, \ntre slujba

de la familia Ashford [i serviciile pentru Hary. Chiar ai nevoie de

dou` locuri de munc`?

|n urechi \nc` \i r`sunau cuvintele ei neclare "Unii mai

trebuie s` [i munceasc`."

– Fiecare câ[tig \n plus e un ajutor. Trebuie s` pl`te[ti pentru

ceea ce-]i dore[ti.

Cum Brad nu lucrase niciodat` ca s` ob]in` cu adev`rat ceva,

\ntorcea acum aceast` no]iune pe toate fe]ele. Femeia de lâng`

el p`rea de-a dreptul captivat` de…a face totul de una singur`.

– A, ce bine! exclam` ea când ma[ina coti \n campusul

universitar. De obicei trebuie s` fug din sta]ie ca s` ajung la timp.

Ia-o drept \nainte [i apoi prima la stânga. Cl`direa e la cap`tul

aleii.

Când el opri, fata mai r`mase un timp s`-[i adune c`r]ile.

UN B~RBAT ROMANTIC 71

– Ai fost o adev`rat` salvare. Mul]umesc.

– Cât ]ine cursul? Te a[tept [i…

– Nu e nevoie. }ine dou` ore [i apoi am altul. O s` m` \ntorc

cu autobuzul. Deja m-ai ajutat de-ajuns. Mul]umesc [i la

revedere.

El n-o salut`. O urm`ri \n schimb, \ntrebându-se unde s`

parcheze. De data asta n-o va mai l`sa s`-i scape pân` nu ob]inea

ni[te r`spunsuri. Unde se mai puteau \ntâlni? Putea s-o sune

acas`? Cine era gr`dinarul acela neobr`zat care voia s`-i pun`

be]e \n roate?

Brad nu-[i amintea s` se fi agitat atâta pentru o simpl`

\ntâlnire. De obicei, cu un singur telefon, cel mult un buchet de

trandafiri, totul se rezolva. Sau nu chiar totul – [i surâse de unul

singur. Problema o reprezentau de obicei femeile agresive sau

mamele cu planuri m`re]e, ner`bd`toare s` g`seasc` perechea

perfect` pentru odraslele lor. Aceste lucruri nu-i d`duser` prea

mari b`t`i de cap pân` atunci, dar era con[tient de atrac]ia pe

care persoana lui o reprezenta – [i de aici alte câteva \ntreb`ri.

De ce \n ochii gr`dinarului impertinent nu trecea drept o partid`

bun`? {i care era treaba lui, oricum? Opri un b`iat care alerga,

s`-l \ntrebe unde e parcarea. |[i puse ma[ina la loc sigur, dup`

care porni de-a lungul campusului, f`r` a ]ine seama de burni]a

care \ncepuse. |l preocupa alt` \ntrebare f`r` r`spuns – de ce

]inea neap`rat s` [tie mai multe despre aceast` femeie?

Paulei nu-i venea s`-[i cread` ochilor când \l v`zu tot acolo.

Abia \[i st`pâni un ]ip`t de pl`cere [i fiorul care o str`b`tu când

72 VIOLA LARSEN

\l z`ri c`utând-o din priviri. Se g`sir` [i tr`s`turile chipului s`u

se relaxar` imediat. Avea gulerul ridicat [i p`rul ro[cat complet

ud.

– De ce n-ai venit \n`untru?

– Am fost. M-am tot plimbat [i am tras cu ochiul \n`untru.

Chiar [i la laboratorul vostru, unde avea]i to]i porcii `ia, [i

strâmb` din nas. Nu \n]eleg cum supor]i.

– Te obi[nuie[ti.

– Atunci, eu prefer s` stau \n ploaie. Oricum, nu voiam s` te

pierd \n aglomera]ia de pe coridor. M-am gândit c` mai bine te

a[tept afar`, [i-i lu` geanta de pe um`r, apoi \i lu` mâna \ntr-a sa.

– Dar au fost mai mult de trei ore – atingerea palmelor lor \i

d`dea o senza]ie foarte pl`cut`. }i-am spus s` nu m` a[tep]i.

– {tiu, dar nu vreau s` te pierd din nou.

– Cum adic`?

– Hai, hai. Credeam c` odat` ce [tiu unde stai, numai

\ntâmpin nicio problem`. Dar când am venit la re[edin]a Ashford

[i-am \ntrebat de tine, m-am izbit de un zid imbatabil.

– Ai…Când?

– Poftim?

– Când ai venit?

– Cel mult o s`pt`mân`. Cred c` erai la [coal`.

– Credeam c` ai venit la Whitney – de fapt asta-i spuseser` [i

Whitney [i mama ei, [i Lew.

– Am fost invitat de doamna Ashford \n`untru, din gre[eal`.

– Aha…! fire[te c` to]i ai casei credeau c` venise la fata lor.

UN B~RBAT ROMANTIC 73

– {i nu mi-am reparat gre[eala fiindc`….Am realizat \ntr-un

fel sau altul c` ]i-a[ putea pune \n pericol postul.

"Normal c` ai fi f`cut-o. Dac` \ntrebai de mine…"

– Trebuia s`-mi dau seama c` st`pânului casei nu-i place s`

prime[ti vizite. Scuze.

Paula parc` nu mai auzea. Deci, pe ea o c`utase. P`[ea

repede, m`runt, \ncercând s`-[i potriveasc` pa[ii cu ai s`i. Parc`

niciodat` nu i se p`ruse aerul r`coros mai pl`cut, [i nici toat`

\ntinderea campusului mai splendid`. Nu venise pentru

Whitney, ci pentru ea! Respir` adânc, ca pentru a se elibera de

morbul geloziei ce o \ncercase \ntreaga s`pt`mân`.

– Ai timp, nu?

– Timp?

Deja erau \n ma[in`, ie[ind din parcare, dar fata nu-l auzise.

– S` lu`m cina. Nu trebuie s` te \ntorci numaidecât?

– Nu.

Joia era liber`, doar dac` familia Ashford nu avea planuri mai

speciale, sau dac` Hary n-o solicita.

– Bun. Deci…Cuno[ti ora[ul mai bine decât mine, unde e

cel mai bun local?

– S` m` gândesc.

Vibra toat` pe interior la gândul c` \nc` nu se sfâr[ise seara

cu el. Dar avea dificult`]i \n a-i indica un loc. Un loc pe care

femeile Ashford s` nu-l frecventeze, s` fie departe de campus sau

de prezen]a indiscret` a altor colegi zgomoto[i.

Alese \n cele din urm` Fabrica de Spaghete. Perfect. Acolo

74 VIOLA LARSEN

m`car blugii nu erau sco[i din tipare, iar la ora aceea aproape c`

nu aveau clien]i. Se a[ezar` [i \ncepur` o conversa]ie u[oar`, la

fel ca pe vas. Vinul se dovedi a fi unul delicios, [i aproape nu se

atinser` de spaghete, atât de absorbi]i erau unul de cel`lalt. Ea \i

povesti mai multe despre cursurile ei [i despre via]a la ferm`. El

vorbi despre Anglia, polo [i despre ferma pe care, \ntr-adev`r, o

cump`rase. Voia s-o vad`? Când?

Fata ezit`. Ardea de ner`bdare s-o vad`, dar cândva \ntre

orele de lucru [i de cursuri.

– Nu [tiu când a[ avea timp. Duminica ar fi ziua mea liber`.

Dar cei din familia Ashford vor…

– Atunci, r`mâne pe duminic`! Ziua liber` e liber`! Ele nu te

pot re]ine.

– Nu, dar deja s-au ar`tat \n]eleg`toare fa]` de cursuri. |ncerc

s` le fac pe plac, [i-l privi mieros, \ncercând s`-l fac` s-o

\n]eleag`.

– {i nici gr`dinarul acela! s`ri el.

– Gr`dinarul?

– De la re[edin]`. M-a…Auzi, b`trânul s-a dat cumva la tine?

s`ri el dintr-o dat`.

– Lew! aproape \i venea s` râd`. Normal c` nu. E…

– S` [tii c` e al naibii de posesiv. S-a r`stit la mine imediat ce

am \ntrebat de tine [i m-a sf`tuit s` stau departe. Credeam…

– Stai pu]in, trânti ea paharul de vin. Vrei s` spui c` Lew [tia

c` tu…I-ai spus c` vrei s` m` vezi?

– Normal. Am avut bunul-sim] s` merg prin spate, [i b`trânul

UN B~RBAT ROMANTIC 75giannijollys

lucra \n gr`din`. A devenit destul de agresiv când am \ntrebat de

tine. Ne-am cam luat la har]` pân` s` apar` doamna Ashford, iar

omul a insinuat c` venisem pentru domni[oara Whitney…

Paula deja nu mai vedea, nu mai auzea nimic. Gândul \i fugise

la buc`t`rie [i la Lew. Nu era de mirare c` o tratase foarte atent,

c` se purtase ciudat. |i venea s`-l strâng` de gât! O l`sase s` se

zbat` \n gelozie, o v`zuse cum se consum`. "Stai s` vezi, Lew.

Pun eu mâna pe tine!"

– Atitudinea lui fa]` de mine, ca str`in, nu pot s` mi-o explic.

Dac` este interesat de tine…

– Da, este – venise timpul adev`rului.

"Te-ai dat de ceasul mor]ii doar pentru c` un b`rbat pe care

l-ai v`zut de dou` ori \n via]a ta s-a dus la o alt` femeie. Iar acum

te pr`p`de[ti \n fa]a lui fiindc` st` la mas` cu tine."

– Adic`? se mir` Brad.

– Nu cum crezi tu. E unchiul [i na[ul meu totodat`.

|ntotdeauna a \ncercat s` m` protejeze.

– Dar….de mine?

– M` tem c` da – [i-[i aminti de avertismentele unchiului

despre b`ie]ii de bani gata.

– De ce? Nu te las` s` te distrezi? {i ce r`u e \n toate astea? Cu

ce-]i poate d`una o vizit` la ferma mea? Am adus [i câ]iva cai de

curse. Am un mânz numai bun pentru tine.

Chiar a[a, ce r`u putea fi \n aceast` vizit`? Prea lua lucrurile

\n serios. De parc` ar fi fost \ndr`gostit` sau alte asemenea

fleacuri. Emo]ii? Doar un simptom a ceea ce pierduse \n ultimii

76 VIOLA LARSEN

giannijollys

doi ani din cauza lucrului [i a cursurilor.– Nu ]i-ar pl`cea s` vii la ferm`? S` c`l`re[ti?– La nebunie! r`spunse, c`ci nu mai c`l`rise de când plecase

de acas`.– Bine. Atunci, duminic`. S` te iau sau…Poate preferi s` ne

\ntâlnim undeva?– Da, ar fi mai bine. Dar….a[ vrea ca mai \ntâi s` discu]i

pu]in cu Lew.– Ah? Ai nevoie de permisiunea lui?– Nu cred. Dar…n-a[ vrea ca fetele Ashford s` afle c` m`

\ntâlnesc cu tine, [i nici nu vreau s`-l decep]ionez pe el. – {i s`-l rog s`-]i dea voie?– Nu, asta pot face [i eu – \ntotdeauna se pricepuse a-l \nvârti

pe degete. Nu vreau s`-[i fac` griji, pentru c` a[a se va \ntâmpla."Asta doar dac` nu se convinge pe pielea lui c` nu e[ti delocb`iatul de bani gata pe care te crede." Dar trebuie s` te cunoasc`mai \ntâi.

– E[ti foarte ciudat`, Paula Grant, zâmbi el, intrigat.– Da?– Simpatic` [i provocatoare. O adev`rat` \ncercare.– Adic`?– Nu conteaz`. {i unde \l g`sesc pe leu? |n cu[c` sau

altundeva?

UN B~RBAT ROMANTIC 77

Capitolul 5

– N-ai un dolar, prietene?Un b`rbat duhnind a whisky, care abia se mai ]inea pe

picioare, \l abord` pe Brad, bolborosind ceva despre cafea [i taxi.Brad se c`ut` prin buzunare, g`si o moned` [i i-o d`du.– Mai \ntâi cafeaua, \l sf`tui [i trecu mai departe, pe strada

pavat` cu sticle sparte de vin [i cutii de bere.Pe o banc` sfor`ia nederanjat un alt b`rbat, câ]iva vagabonzi

\mprejur, ca [i cum aceea era chiar casa lor. Brad scoase hârtiu]a– Taverna lui Tommy, strada Oceanside, num`rul 601. Loculunde Paula-i indicase c` unchiul ei \[i petrece serile de vineri,jucând pocher cu amicii.

"Nu e chiar atât de grijuliu cu afacerile proprii pe cât de atente cu nepoata lui" gândea Brad, f`cându-[i loc printre gunoaieledezgust`toare, c`utând vreun semn. |l g`si la câ]iva metri mai\ncolo – trecu strada [i…parc` trecuse \ntr-o alt` lume, mult

mai decent`. Nimic preten]ios, dar ceva mai r`s`rit decât zona pe

care tocmai o traversase. Barul, \ntr-o cl`dire de trei etaje,

alt`dat` o cas` de ajutor, cantin` [i servicii sociale pentru clasa

muncitoare, se vedea de la o po[t`. Lew se afla chiar \n sala de

jocuri, dup` cum \l avertizase Paula. Era o sal` mare, cu mai

multe mese de joc; b`rba]i [i femei la un loc pariau, aruncau

zarurile, amuzându-se, sorbind din pahare elegante. Exact ca \n

orice alt club select, gândi Brad din prag, oprindu-se [i ascultând

frânturi din conversa]iile de la diferite mese.

|l z`ri pe Lew al`turi de [ase b`rba]i \n col]ul \ndep`rat, cu

mai multe jetoane \n fa]`; studia cu mare seriozitate c`]ile pe

care le avea. Reticent \n a-l deranja tocmai \ntr-un asemenea

moment important, Brad se a[ez` la barul al`turat, pe un scaun

de unde-l putea vedea direct pe cel`lalt. Comand` [i a[tept`.

Multe minute trecur` la pând`, pentru a prinde momentul

oportun s`-l abordeze, pân` când un tân`r se a[ez` al`turi.

Probabil locuia vizavi, \[i zise Brad, dup` privirea lui scrut`toare

[i felul \n care evita contactul direct cu barmanul. Consum` mai

multe boluri de alune cu mare poft`; Brad \ncerc` s`-l ignore [i

chiar voia s`-i ofere ceva de mâncare când un [uierat \i f`cu pe

ambii s` tresar`.

– Ia-]i labele! Sunt doar pentru clien]i! strig` barmanul, luând

bolurile. Pleac`, sau chem poli]ia!

Tân`rul era pe punctul de a se retrage \n grab`, dar Brad \l

prinse de bra].

– Cu tot respectul, se adres` el grav, suntem clien]i.

UN B~RBAT ROMANTIC 79

– Adic`, tipul e cu tine?

– Da. Eu i-am f`cut cinste. Am venit s`…discut`m afaceri.

Barmanul \l privi ciudat, dar Brad nu se d`du b`tut.

– O s` lu`m ceva de mâncare cât timp st`m aici, ceru pe

acela[i ton. D`-ne… – cercet` meniul de pe un panou [i

comand` cel mai consistent platou. E bine? \l \ntreb` pe tân`r.

Barbatul, mut de uimire, nu f`cu altceva decât s` dea din cap.

|ns` \ntreaga mirare \i disp`ru când se v`zu \n fa]a farfuriei pline.

– Mai u[or, zise Brad. E[ti prea \nfometat ca s` te gr`be[ti.

– Mor de foame. Nu [tiu cine e[ti [i [tiu c` nu avem ce

discuta, dar am s`-]i mul]umesc \ntreaga via]`. E prima mas`

decent` de…

– A, de unde [tii c` nu avem ce discuta? La ce te pricepi?

Se c`uta personal la ferma lui. Trebuie s` se g`seasc` ceva [i

pentru acest tân`r.

Apoi \l z`ri pe Grant adunându-[i jetoanele. G`si o hârtie \n

buzunar, scrise adresa barului, apoi num`rul de telefon de la

hotel.

– Sun`-m`, [i se ridic` \n grab`, intrând \n sala de jocuri.

A[tept` ca Lew s`-[i \ncaseze banii.

– Domnule Grant, putem vorbi o clip`?

Lew c`sc` gura; cercet` pu]in \nc`perea, apoi \l fix` pe Brad.

– Ce cau]i aici?

– Paula mi-a spus c` s-ar putea s` v` g`sesc.

– Da?

– A[ vrea s` vorbim pu]in. |ntre patru ochi, explic` celorlal]i,

80 VIOLA LARSEN

care-l priveau cu ne\ncredere.

Grant observase [i el privirea colegilor s`i. |l conduse pe Brad

la o mas` retras`.

– Deci?

– Paula mi-a sugerat s` v` caut.

– De ce?

– Zicea c`….dac` m` ve]i cunoa[te mai bine, poate c`…n-o

s` mai ave]i probleme cu rela]ia noastr`, se bâlbâi el, intimidat

de chipul contorsionat al b`trânului.

– {tiu totul despre cei ca tine, [i n-am de gând s` te las s`-]i

faci de cap cu Paula. Ai \n]eles?

– S`-mi fac de cap? Nici m`car nu-mi place no]iunea, zise

Brad, descheindu-se la c`ma[`. {i oricum, decizia nu-i apar]ine

Paulei? Mi-a spus c` sunte]i unchiul ei, dar are…dou`zeci [i trei

de ani, nu? E responsabil`, cred, s` judece de una singur`….

– Nu-mi pas`. Am avut grij` de ea \nc` din pruncie [i nu m`

opresc tocmai acum. Paula e de[teapt`, dar nu \ndeajuns ca s`-]i

citeasc` inten]iile.

– Cum adic`? La naiba! |mi place de ea [i reciproca e valabil`.

Vrem doar s` ne mai \ntâlnim din când \n când…

– Uite ce e amice, \]i spun acum pentru totdeauna, [i-l arat`

cu degetul. Nu vreau ca Paula s` umble cu un tip care nu face

altceva decât s` se \mbog`]easc` [i s` se distreze!

– Ba nu! rosti Brad r`gu[it. Dumneavoastr` s` m` asculta]i!

M-a]i \nvinuit de mai multe lucruri, deci presupun c` a]i auzit de

averea familiei Vandercamp, [i de afacerile noastre. Dar trebuie

UN B~RBAT ROMANTIC 81

s` [ti]i c` nu ne l`f`im \n bani pur [i simplu. Banii `ia se fac [i se

desfac zilnic, iar noi muncim pentru asta!

Se sim]ea \ndrept`]it s` foloseasc` acest argument, fiindc` la

fel ca tat`l s`u, nu se implica \n afaceri. {i deja atr`sese aten]ia

vecinului de al`turi. Lew se holba la el, a[a c` rosti mai departe:

– {ti]i câ]i oameni avem anagaja]i? Sute, mii, \n \ntreaga

Europ`, \n Africa [i-n alte p`r]i de lume, incluzând America

voastr`. A[a c` nu v` mai lega]i de mine sau de banii mei, [i se

l`s` pe sp`tar, mai relaxat. Deci, despre Paula – [tiu c` ]ine]i

foarte mult la ea. E o persoan` extrem de agreabil`, dr`gu]` [i

inteligent`, [i munce[te foarte mult. Prea mult, a[ spune. De ce

v` \mpotrivi]i posibilit`]ilor ei de a se mai destinde?

– Nu m` opun…Doar c` sunt \mpotriva…

– Mea? De ce? Am s` m` asigur c` se simte bine. Ador` caii [i

mi-a spus c` n-a c`l`rit de mult. Voiam s-o duc la ferma mea,

s`-i dau un cal…

Pe nea[teptate, fu \ns` \ntrerupt de barman, care ap`ru cu

tân`rul de guler, urlând la Brad:

– Nici s` nu te gânde[ti! Nu pleci pân` nu clarifici situa]ia!

[i-l ar`t` pe Brad cu degetul. Ziceai c` tipul e cu tine, dar când

te servesc pleci, f`r` s`-]i vezi nota! Vrei s` m` tragi pe sfoar`, ha?

– Normal c` nu. Doar n-am plecat, [i se ridic` pentru a c`uta

\n buzunare. Cât face?

– Nou` dolari [i cincizeci de cen]i, inclusiv b`utura ta pe care

]i-ai l`sat-o acolo.

Brad ignor` nota afundându-[i tot mai tare mâinile \n

82 VIOLA LARSEN

buzunare. Exact de ce se temea…O bancnot` de cinci dolari [i

câteva monede. Credea c` are dou`zeci. |[i aminti de be]ivul de

adineauri [i-l blestem`.

– Stai c`-mi aduc carnetul de cecuri din ma[in`, zise, de[i nu

[tia sigur dac`-l avea.

De obicei nu era nevoie nici de cec, nici de card, numele de

Vandercamp fiind de-ajuns. Trebuia s`-[i aduc` aminte s`-[i ia

bani cu el, dac` avea de gând s` r`mân` \n State.

– Nu accept`m cecuri, scutur` barmanul febril din cap. {i nici

nu pleci de-aici, nici el. Chem poli]ia.

– Amice…

– Nu suntem amici! Cunosc nelegiui]ii de cum \i v`d. {tiam

eu c` min]i când ai zis c` e cu tine; nu m` las eu p`c`lit de

niciun bog`ta[ cu gur` mare care vine de la ora[. Hei, Steve, \l

strig` el pe casier. Ia sun`…

– Sta]i pu]in, interveni Lew. Pl`tesc eu. D`-mi mie nota.

– Lew… zise barmanul care nu-l v`zuse \nc` pe acesta. }i-e

prieten? Sau doar te-a \ncol]it?

– Nu e prima oar`, zâmbi Lew, apoi scoase portofelul [i l`s`

[i un bac[i[ substan]ial. Nu vrem s` ai probleme, nu-i a[a Mike?

– A[a e. Dar nu-mi place c` ]i-ai asumat tu r`spunderea, [i-l

eliber` pe tân`r, nu \nainte de a-i arunca o privire dezgustat` lui

Brad.

– Scuze, domnule, zise cel`lalt, nu voiam s` v` fac probleme.

– Nu-i nimic. {i s` m` suni.

B`rbatul \ncuviin]` din cap [i fugi. Lew \l urm`ri, apoi reveni

UN B~RBAT ROMANTIC 83

la Brad.

– Deci, ce spuneai despre milioanele tale de dolari?

– Ah, nu face]i pe de[teptul! {ti]i c` am s` v` pl`tesc \napoi.

Mul]umesc…

Nu credeam c`….Adic`, [tiam c` am bani la mine. Dar m`

bucur c` l-am ajutat; mi se p`rea a[a de \nfometat.

– Bine, bine. |mi datorezi doisprezece dolari. {i ce era cu

ferma ta?

– Mi-am zis c` Paulei are s`-i plac`.

– Paula e foarte special` pentru mine, se strâmb` Lew.

– {tiu.

– {i m` preocup` inten]iile dumitale. B`trânul meu

\ntotdeauna-mi spunea c` drumul spre iad e pavat cu inten]ii

bune.

– {ti]i ce…

– Problema e c` Paula se implic` sentimental \n tot ce face,

totul sau nimic. {i n-a[ vrea s-o v`d c`-]i cade \n capcan`.

|n]elegi?

– Da.

– Nu vreau s` sufere. Dar, \ntr-adev`r, are dou`zeci [i trei de

ani [i are bun-gust…Sper, oft` Lew, privind cu coada ochiului

spre Brad. Dar dac` te folose[ti de ea sau o r`ne[ti, s-a zis cu

tine. Nu uita ce-]i spun.

Brad \ncuviin]`, [tiind c` astfel Lew Grant \i d`dea acceptul,

[i [tiind la ce se \nham`.

– Mul]umesc.

84 VIOLA LARSEN

***

Niciodat` nu trecuse prin atâtea pentru o simpl` \ntâlnire.

Dup` ce ob]inu permisiunea unchiului, trecu \nc` o s`pt`mân`

pân` când Paula g`si timp liber. Asta dup` un curs, \ntr-o luni,

când fetele Ashford erau la o cin` \n alt` parte. Brad o duse

direct la ferm`, dar deja era aproape pe \nserat.

Totu[i, indiferent de timp [i de deranj, merita efortul. Cel

pu]in asta \[i spunea Brad, \n timp ce c`l`rea al`turi de Paula. Ea

pe mânzul ei, el pe un arm`sar. Lew avusese dreptate – fata

punea mult suflet, orice ar fi atins. Doar s` prive[ti la ea era un

adev`rat spectacol. Obrajii ro[ii, p`rul fluturând; dreapt` \n [a,

râzând cu poft`, controlând perfect calul de c`p`stru. Brad era

de p`rere c` nu i se potrive[te orice cal. C`utase special pân`-l

g`sise pe acesta – un cal gra]ios, superb, care ]â[nea dintr-o dat`

precum vântul. Exact genul fetei, a[a c`-l cump`rase imediat.

|l fulger` un gând – cump`rase toat` ferma doar pentru ea?

Cu siguran]` c` nu. Dan, antrenorul, i-o sugerase,

considerând o ferm` de cai o afacere bun` pentru State, iar zona

de sud a Californiei era perfect`. Chiar [i loca]ia era excelent`,

având inclusiv spa]iu pentru angaja]i, dar [i pentru animale, [i

destul teren pentru antrenamente. Chiar [i o cas`, unde Dan \[i

instalase deja familia.

UN B~RBAT ROMANTIC 85

Mai era bine\n]eles [i cl`direa principal`, locuit` de fostul

proprietar. Mare [i f`r` mari probleme. Se putea angaja o

menajer`, [i Brad se [i putea muta…

"Ce? Deja pl`nuie[ti s` r`mâi?'

De ce nu? Nu-i pl`ceau hotelurile, [i nu-[i dorea s` stea

\ntr-un alt loc anume.

"Dac` tot st` Paula pe-aici…"

Acest gând \l m`cin` timp \ndelungat. Niciodat` nu se

\ngrijise de atâtea am`nunte pentru o fat`. Imaginea lui la bar,

c`utându-se prin buzunare dup` bani, apoi \nfruntarea lui Lew

– totul i se p`rea ridicol, dar [i amuzant.

– Bine, bine, ce e a[a de amuzant? \l \ntreb` fata.

Abia atunci realiz` c` ea o luase \nainte [i acum se \ntorcea

dup` el.

– Spune-mi, de ce râzi?

– De tine.

– De mine? se r`]oi ea.

– A[a ceva. Adic`, de circumstan]ele care au leg`tur` cu tine.

– Adic`? Te asigur c` duc o via]` foarte a[ezat`.

– Ba bine c` nu. Vrei s` ne oprim s` discut`m?

– Da, hai s` ne oprim aici. E adorabil, cobor\ ea de pe cal. Nu

[tiam c` este [i un pârâu.

– A fost unul din elementele care m-a atras la locul `sta.

Cei doi cai se ad`pau direct din apa curg`toare.

Brad \[i mângâie calul, privind \ns` spre ea. Se \mbujorase

toat`, contrastând cu nuan]a c`m`[ii ei; trupul firav i se p`rea

86 VIOLA LARSEN

b`rbatului deosebit de atr`g`tor, \n panatalonii aceia de c`l`rie

uza]i [i mula]i! "Calmeaz`-te, b`iete!" \[i zise.

– Parc` e[ti femeie de vaci \mbr`cat` a[a.

– Mda, e prima oar` când \i iau pe mine de când am plecat

de acas`.

|[i duse calul la un copac apropiat, unde-l leg`.

– Mul]umesc, mi-a pl`cut s` te c`l`resc [i e[ti superb, \[i

alint` ea animalul.

Brad se pomeni regretând c` nu este \n pielea acestuia.

– |mi place ferma dumneavoastr`, domnule Vandercamp.

Cobor\ [i ea la râu s`-[i cl`teasc` mâinile.

– Iar mie-mi place persoana dumneavoastr`, domni[oar`

Grant.

Se a[ez` al`turi, dorindu-[i s-o ating`, s-o s`rute.

– Da? Dar ]i se pare c` m` \nvârt \ntr-un mediu ciudat… [i-l

stropi cu ap`.

– Termin`! s`ri el deoparte. Despre mine era vorba.

– Da? [i se a[ez` pe p`mânt, cu genunchii la piept, [i mai

atr`g`toare ca \nainte.

– Sunt ca Mohamed care \ncearc` s` ajung` la munte.

– Serios….Ce vrei s` spui?

– C` e[ti cea mai protejat` femeie, la care am cea mai mare

dificultate \n a o cuceri.

– Aiurea.

– Poate a[a ]i se pare. Dar \n prima sear` am dat peste tine

din gre[eal`, fiindc` am intrat unde nu trebuia. Apoi a trebuit s`

UN B~RBAT ROMANTIC 87

trec de doi angajatori \nc`p`]âna]i ca s` te g`sesc din nou, [i nu

m-ar fi ajutat cu nimic dac` nu pierdeai autobuzul acela. {i

tocmai când \mi ziceam c` am reu[it, vii s`-mi spui c` trebuie s`

trec [i peste principiile unchiului t`u.

– Lew n-are prejudec`]i, ci doar anumite reguli dup` care-[i

conduce via]a.

– Crezi? Vrei s`-]i povestesc despre \ntrevederea pe care am

avut-o cu el la bar?

– A, Doamne. A fost dur cu tine?

– Se poate spune [i a[a. Dar mi-a spus clar \n fa]` c` nimeni

nu e vrednic de tine, mai ales eu, reprezentant al clasei

parazitare, eu – bogatul f`r` cuvânt [i f`r` ocupa]ie. Abia dup`

amenin]`ri dure [i-a dat acceptul pentru….prietenia noastr`

nevinovat`.

Pân` s` s` termine, fata deja se aruncase pe spate, râzând \n

hohote. |ntr-atât i se p`rea de provocatoare, \ncât Brad nu se mai

ab]inu.

– Cât e[ti de frumoas`! [i se \ntinse al`turi, tr`gând-o mai

aproape.

|n sfâr[it. O mângâie. |i \ndep`rt` o [uvi]` de pe tâmpl`. |i

s`rut` urma, apoi cobor\ pe obraz, se juc` pu]in cu lobul urechii.

Totul \nl`untrul s`u ren`[tea pe m`sur` ce tân`ra se ag`]a tot

mai neputincioas` de el. Buzele atinser` apoi col]ul gurii ei,

explorând, sorbindu-i \ntreaga savoare.

Paula \[i r`sfir` degetele prin p`rul lui, gemând u[or. Brad se

aplec` pentru a asculta b`t`ile alarmante ale inimii ei, [i-[i

88 VIOLA LARSEN

strecur` o mân` sub c`ma[a ei, singura barier` spre pielea fin`.

Cu ambele palme, \i fr`mânt` sânii, jucându-se \n acela[i timp cu

sfârcurile.

Trupul ei ardent se lipi [i mai tare de al lui \n avântul

pasiunii, iar Brad [tia c` dorin]a le este la fel de mare.

– {tiu, murmur` el, cople[it de nevoia de a poseda, de a fi

posedat de aceast` femeie ale c`rei gesturi transmiteau o

extraordinar` disponibilitate de a se d`rui trup [i suflet.

"…care pune suflet \n tot ce face". Acest gând \i st`ruia \nc`

\n minte, \ns` ardea de dorin]`. Nu voia, nu putea s` renun]e

tocmai acum când se vânau reciproc.

"Folose[te-o, r`ne[te-o…" – cuvintele avur` \n mintea sa

efectul unui du[ cu ap` rece. Totodat` experiment` un val de

sentimente pe cât de violente, pe atât de senzuale ca gesturile

sale.

Cum s-o r`neasc`? Niciodat`!

O acoperi protector cu bra]ul [i-i s`rut` vârful nasului. Apoi

\ncepu s`-i \ncheie c`ma[a.

– Eram pe punctul de a m` l`s` dus de val, draga mea. N-ar

trebui s` fii atât de tentant`.

De[i zâmbea, fata nu-[i putea exprima \n cuvinte

nedumerirea, la fel de mare ca [i a lui, de fapt. Ca pentru a

ascunde acest lucru, \[i \ntoarse ochii spre cer. {i s`ri \n sus:

– Uite! strig`. Acum!

– Ce?

– Steaua aia. E prima. Ai zis c` nu ]i-ai pus niciodat` o

UN B~RBAT ROMANTIC 89

dorin]`, acum ai ocazia.

Brad se uit` o clip` la astrul palid ce ap`rea pe cer.

– S` vedem…|mi doresc…

– Nu cu voce tare, \i duse ea un deget la buze. Altfel nu ]i se

\mpline[te dorin]a. Repet` dup` mine: Luceaf`r luminos, primul

ap`rut, a[ vrea s` pot, a[ vrea s` fi putut, dorin]a de acum s-o v`d

ca un f`cut…

Brad repet`, oarecum frustrat [i deranjat. Ce naiba s`-[i

doreasc` de fapt?

***

Doamna Ashford st`tea \n biroul ei de la etaj, cu ochii ]int` la

Paula.

– {i brio[e, cred, de-alea cum ai f`cut anul trecut, de ]i se

topeau \n gur`. Deci ai comandat curcanul… [i-l bif` pe lista ei

– doamna Ashford adora orice fel de list`.

"Inutil`, de altfel, gândi fata. {tiu prea bine ce s` cump`r de

Ziua Recuno[tin]ei, numai s`-mi spun` \n ce cantitate. Mai bine

am termina aici, ca s`-mi v`d de treab`."

Whitney le \ntrerupse, vârându-[i capul pe u[`:

– E cel mai neobr`zat om cu putin]`! se revolt` ea. Nu mi-a

r`spuns la niciun telefon. Dar [tiu c` a primit mesajul, fiindc`…

– Poate tu e[ti cea care nu prime[te mesajul, decret` Rae din

90 VIOLA LARSEN

spate. Poate c` nu vrea s`-]i vorbeasc`.

– Putea m`car s` r`spund`, zise celalalt`, prea absorbit` ca s`

priceap` aluzia. S-ar fi zis c` l-ar fi \ncântat ideea de a-[i petrece

Ziua Recuno[tin]ei \ntr-un c`min.

– E englez. Ce s` [tie despre aceast` zi?

– Toat` lumea [tie. {i oricum, e o s`rb`toare [i nim`nui nu-i

place s-o petreac` singur, \ntr-o camer` de hotel.

Paula tres`ri! Exact cuvintele lui Brad. Avuseser` o mic`

discu]ie pe aceast` tem`. "F`r` cursuri! De ce nu-]i po]i petrece

ziua cu mine?" Ea \ncercase s`-i explice. Femeile Ashford

\ntotdeauna aveau musafiri. Cât de \n]eleg`toare fuseser` fa]` de

[coala ei, [i cât le datora…

– E mar]i, draga mea, zise doamna. Poate c` deja a acceptat

alt` invita]ie.

– De la cine? Cu excep]ia când s-a dus la ]ar` s` joace golf,

nimeni nu l-a mai v`zut.

"Pentru c` se fere[te de locurile pe care eu nu le-a[ frecventa,

\[i zise Paula. Când nu sunt cu el, ar putea merge oriunde, [i

probabil o face…

– Tot la hotel e cazat, dar nimeni nu [tie ce face \n timpul

liber.

"Eu [tiu", se \mbujor` fata. Pre]uia enorm clipele pe care le

petreceau \mpreun`. Sta]ia de autobuz devenise locul lor de

\ntâlnire. O ducea la [coal`, o a[tepta [i o conducea \napoi.

|ntreg timpul ei liber i-l dedica lui, de obicei la ferm` – plimb`ri,

partide de c`l`rie, explorând viitoarele terenuri de curse,

UN B~RBAT ROMANTIC 91

studiind poneii pe care el \i mai cump`ra. Niciodat` nu

cunoscuse o mai mare \ncântare.

Ascultând-o pe Whitney, Paula \ncerc` un oarecare sentiment

de vinov`]ie. Nu-i st`tea \n fire s` ac]ioneze pe furi[. Poate c` se

purtase necinstit. De[i Lew o avertizase – "doamnei nu-i place ca

cineva s`-i surclaseze odraslele"

– Era atât de \ncânt`tor \n ziua \n care a trecut pe aici. Am

crezut c` m` place. Eu sunt topit` dup` el, zicea fata cu ochi

mari, rug`tori.

Dintr-o dat`, Paulei i se f`cu mil`; regreta c` cea de al`turi nu

putea \mp`rt`[i senza]iile pe care Brad i le oferea ei. S`-i stea

al`turi pe paji[tea de la ferm`, s` priveasc` fascina]i cum

antrenorul se ocup` de un nou exemplar, s` se plimbe al`turi de

el, s` discute, s`-i simt` gustul buzelor…

– Ce zici de rochia asta, mam`? o trezi Rae din visare. Cu

bluza asta.

– O, da perfect. {i cu cerceii de smarald…

– Cred c` o s`-l mai sun o dat`. La urma urmei, sunt singura

femeie pe care a vizitat-o de când e aici.

– Doar \n trecere. {i asta se \ntâmpla acum trei s`pt`mâni,

chicoti sora ei. Probabil c` s-a uitat mai bine \n ochii t`i expresivi

[i i s-a t`iat!

– E mai mult decât ai c`p`tat tu de la lordul t`u! Iar rochia

]i-e prea strâmt`. Te \ngra[i pe zi ce trece.

– Ba nu! Mam`, crezi c`…

– Sigur c` nu, draga mea. Ar`]i numai bine. Whitney, nu-]i

92 VIOLA LARSEN

mai bate capul cu prin]ul `la. I-am invitat pe familia Alston, cu

nepotul lor dr`gu]. {i pe domnul Simmons, care a r`mas a[a de

impresionat de tine la dineul dat de familia Atkinson. Lucreaz`

\ntr-o firm` prestigioas` [i se zice c` are [anse mari de avansare.

– {ansele lui nici nu se compar` cu milioanele lui

Vandercamp! pufni fata, ie[ind valvârtej din camer`.

|ntreaga mil` a Paulei disp`ru pe dat`. Sim]ea nevoia

disperat` de a-l \mbr`]i[a pe Brad \n acea clip`, de a-l proteja de

orice femeie care nu putea citi dincolo de averea lui.

***

Paula ajunse cu cump`r`turile la legume, cufundat` \n

gânduri. Putea face cartofii \n aceea[i zi, ca pe joi s`-i pun` la

cuptor. Pl`cinta cu dovleac o f`cea \n aceea[i sear`. Dac`…

Cineva claxon` din spate. |n oglinda retrovizoare z`ri smocul

ro[cat al lui Brad [i culoarea sclipitoare a ma[inii lui. O urm`ri

pân` \n parcare, [i trase al`turi. Fata cobor\ toat` un zâmbet, a[a

cum \l \ntâmpina de fiecare dat`.

– Salut! zise el [i se aplec` s-o s`rute.

– Nu… se alarm` ea. Poate ne vede cineva.

– {i ce dac`. M-am s`turat de jocul `sta de-a v-a]i ascunselea,

[i o s`rut` din nou, \ns` ea se feri.

– Termin`, Brad. |mi faci necazuri. Ce cau]i pe-aici?

UN B~RBAT ROMANTIC 93

– Veneam la tine.

– Adic` la fetele Ashford [i….S` nu \ndr`zne[ti! }i-am spus

doar…

– {tiu, [tiu. Dar nu e o idee bun`.

– Adic`?

– Voiam s`-]i spun ceva.

– }i-ai ales momentul…Am o gr`mad` de lucruri pe cap, [i

se uit` la ceas. Trebuie s` cump`r legumele, s` ajung la timp ca

s`…

– Le cumperi [i le [i g`te[ti?

– Da, dac` vreau ca mâncarea s` fie proasp`t`, râse ea. Lew

nu e preten]ios.

– Te agi]i prea mult. Despre asta voiam s`-]i vorbesc.

– Nu poate a[tepta? Chiar n-am timp…

– Nu se poate. Trebuie s` termini odat`. M-am s`turat de

jocul `sta. Acum te v`d, peste o clip` dispari.

– Dac` vrei s` discut`m, vino cu mine, nu pot sta \ntr-un loc.

"Nu c` discu]ia asta ar ajuta cu ceva."

|[i lu` c`ruciorul, lista, [i se \ndrept` spre raionul de fructe.

Voia portocale, ananas pentru pr`jituri. Brad o urm`, f`r` \ns` a

scoate vreun cuvânt. Fata se \ntoarse spre el, mirat`.

– Brad? S-a \ntâmplat ceva?

– Hei, zâmbi el, e cu totul altceva, nu?

Paula se uit` \mprejur. Nimic special.

Doar clien]i obi[nui]i. Rafturile cu fructe ordonate frumos.

Mere mari, sortate, ananasul cu solzi verzi, m`nunchiuri de

94 VIOLA LARSEN

banane, struguri purpurii…

– |]i alegi ce vrei, nu? [i-[i trecu degetele peste fructele

expuse.

– Brad, te por]i de pac` n-ai fi fost niciodat` \ntr-un magazin.

– N-am fost. Presupun c` n-a fost cazul.

"Mda…" |ntotdeauna altcineva se ocupa de astfel de lucruri.

– Uite ce bine arat`, [i alese un m`r ro[u. Vrei?

Indiferent ce voia s` discute, parc` uitase complet; acum o

urma doar, extaziat, fericit c` o poate ajuta.

Paula surâse ca pentru sine. Cu doar câteva clipe \n urm` se

gândea la ce savoare au lucrurile simple când le \mparte cu Brad.

|ns` el tr`ia acum mai mult decât o simpl` experien]`, tr`ia

pentru prima oar` senza]ia de…a face cump`r`turi \ntr-un

magazin!

– Crezi c`-]i ajung? o tachin` el, când ie[eau cu dou` co[uri

pline.

– Poate. M` preg`tesc pentru dou`sprezece persoane.

– {i o s` fie ultima oar`?

– Poftim?

– M-am uitat la case. Am g`sit una foarte frumoas` chiar lâng`

facultate. E perfect` pentru tine, [i se gr`bi s`-l ajute pe b`iat s`

pun` totul \n portbagajul ei.

Fata abia a[tepta s`-l vad` pe cel`lalt plecând pentru a-l trage

de limb` pe Brad.

– Nu \n]eleg.

– }i-am g`sit un loc perfect, când \l po]i vedea? Am discutat

UN B~RBAT ROMANTIC 95

deja cu agentul [i dac`-l vrei…

– Stai pu]in! Nu caut a[a ceva. Nu-mi pot permite…

– Dar nu e de cump`rat, ci ca s` locuie[ti acolo.

– Am unde s` stau.

– Da, la familia Ashford. Unde mai [i lucrezi. Nu e nevoie s`

mai lucrezi.

– Da?

– E ideea mea. Cump`r eu apartamentul. Te po]i muta [i…

– {i tu o s`-mi iei de toate, cum ar fi bilete de autobuz [i

mâncare. Poate [i o ma[inu]`, nu? se r`sti ea \mbujorat` – sau

poate c` era cald afar`, \ns` sim]ea c` ia foc.

– Pentru Dumnezeu, nu te aprinde! Vreau doar s` ai mai mult

timp liber…

– Pentru tine, nu?

– Pentru studiu, s` nu mai munce[ti atât. {i da…[i pentru

noi. Nu te mai uita a[a urât la mine!

N-am de gând s` m` mut [i eu sau a[a ceva. Unchiul t`u ar

putea sta cu tine…

– Ha! A[ vrea s` te v`d cum \i spui asta lui Lew. Niciodat`

n-a acceptat ajutor de la nimeni, nici m`car de la so]ia lui. {i nici

eu! A[a c` n-ai decât s`-]i cumperi singur un apartament!

– Paula, nu \n]elegi.

Uite ce e, \l po]i considera un \mprumut. Pân` termini [coala.

Po]i s`-mi pl`te[ti \napoi oricând…

– Nu-]i datorez nimic acum, [i n-am de gând s-o fac pe viitor.

|ntotdeauna am reu[it s` m` \ntre]in bini[or. Nu vreau s` devin

96 VIOLA LARSEN

o…\ntre]inut`, niciodat`!

– S` fim serio[i. Nu vreau s` insinuez a[a ceva. Ci doar s`-]i

ofer pu]in spa]iu. Toat` ziua munce[ti sau \nve]i. N-ai timp de

distrac]ie, cu atât mai pu]in pentru mine.

– Cred c` [tiu s`-mi organizez timpul, mul]umesc.

– Atunci, prive[te totul din punctul meu de vedere. Vreau [i

pot s` te ajut s` devii veterinar, sau ce-]i mai dore[ti. F`r`

compromisuri. }ine minte…F`r` niciun compromis! Ce e r`u \n

asta?

– A[a e via]a, scutur` ea din umeri. Joci c`r]ile pe care le ai,

dup` cum zice Lew. Nu m` plâng.

– Eu, da. Am posibilit`]i, ]in la tine, [i vreau s` te ajut. Nu

\n]elegi?

– Poate… [i se mai potoli. |ns` nici tu nu vrei s` vezi…

{i a[a era – o persoan` care nu intrase \ntr-un magazin \n

via]a lui.

– |]i mul]umesc, Brad, e o ofert` generoas`, dar nu pot

accepta. S` nu te superi pe mine. |mi pare r`u.

– De ce nu se poate?

– E greu de explicat, oft` ea. Sunt lucruri care nu pot fi

cump`rate cu bani. "La fel cum unele lucruri nu sunt de vânzare.

Precum independen]a"

– ~sta nu e un r`spuns.

– Ba da. Dac` ai trage la fel de mult ca mine s` ob]ii ceva,

totul, chiar [i lupta devine parte din tine. Dac` te las s` preiei

controlul de pe-acum, ar fi ca [i cum….m-a[ vinde. Nu sunt de

UN B~RBAT ROMANTIC 97

vânzare, Brad, [i se \n`l]`, s`rutându-l pe obraz, dup` care urc`

\n ma[in`.

El o urm`ri, aproape s` fug` s-o opreasc`. Voia s-o

urm`reasc` pân` la re[edin]a Ashford, s` dea buzna acolo [i s-o

scuture pân` va \n]elege.

Inspir` adânc, nervos pe sine \nsu[i. Reac]ionase complet

eronat. |ntotdeauna se crezuse un diplomat, sigur pe sine, calm

– a[a cum \l descrisese unul dintre prietenii lui americani.

"Deci, cum de-ai dat \n bar` de data asta, prietene?...Nu eu.

Ea! Ea e cea care vrea neap`rat s` le fac` pe toate de una singur`.

Asta \nseamn` mult mai pu]in timp pentru tine, nu?"

Mda – urc` \n ma[in`. Se purta ca un egoist, nu un altruist

care voia s` fie.

Cum? Mai sim]ise atrac]ie [i fa]` de alte femei, iar de câteva

ori chiar de una anume. Oare…cum o chema? A, da, Joanne, din

Fran]a. Iar o dat` la schi, \n Elve]ia, se \ncurcase cu o blond`

superb`, Zoey – o lun` \ntreag`. Dar, de fiecare dat`, nimic

serios.

Niciodat` ca acum, \[i zise.

Doar prezen]a ei \l impulsiona extraordinar. |l \nt`râta, \l [i

lini[tea \ntr-o oarecare m`sur`, ca [i cum al`turi de Paula era

locul lui.

Acum se sim]ea \nsingurat [i sfâ[iat, fiindc` ea nu-i era al`turi.

Nu-i st`tea \n fire. |ntotdeauna reu[ise a-[i distrage aten]ia

prin competi]iile de polo sau prin pasiunea pentru cai. Chiar [i

prin meciuri de golf sau de tenis.

98 VIOLA LARSEN

Acum, \ns`…ca [i cum absen]a ei l`sa un mare gol, nimic

n-o egala.

Se pomeni \ntrebându-se unde se afl`, ce face [i…la naiba,

când o putea vedea din nou!

|n camera de hotel, la fereastr`, privea strada aglomerat` de

jos, \n]esat` de automobile [i de pietoni care aveau \ntotdeauna

o ]int`, un scop. Sun` telefonul.

Se \ncrunt`. Ceruse s` nu fie deranjat, dar poate c` era Paula.

Sau poate din nou domni[oara Ashford. Poate c` avea s` accepte

invita]ia ei. Paula va servi [i m`car a[a avea ocazia s-o z`reasc`…

– Domnule Vandercamp? se auzi un glas de b`rbat,

necunoscut \nc`.

– Da.

– Numele meu e Westley Parker. Cel pe care l-a]i \ntâlnit…

l-a]i cinstit la bar acum câteva s`pt`mâni. Mi-a]i dat cartea de

vizit` s` v` sun.

– A, da. Cau]i de lucru.

– Nu. Am de lucru. Temporar, sper. Dar a[ vrea s` discut`m

pu]in.

– Da?

Poate c` avea nevoie de sfaturi. De ce nu?

– Sunt disponibil. |n seara asta, la hotelul Senator? S` lu`m

cina? "Te pomene[ti c` tipului \i e foame [i oricum n-am nimic

de f`cut."

– Nu pot. V-am spus, am un loc de munc` [i lucrez pân`

seara târziu. Oricând \nainte de unsprezece, dac` se poate.

UN B~RBAT ROMANTIC 99

Brad zâmbi – cer[etorul care-[i alege marfa. Dar…– Sigur. Orice or`. La micul dejun. Opt, opt [i jum`tate?C`zur` de acord, iar Brad \nchise, uimit de sine \nsu[i. Poate

c` tipul venea cu o propunere. Posibil un joc dublu, dar de cenu? Putea m`car s`-l asculte.

100 VIOLA LARSEN

Capitolul 6

A doua zi, la opt fix, b`rbatul \l a[tepta deja la bar. Ar`tacomplet schimbat fa]` de noaptea respectiv`. Mai curat, mai\mb`trânit. Blugi noi, c`ma[` alb`, piept`nat. |ns` cu un \nceputde chelie, [i cearc`ne adânci. Nici vorb` de un pu[tan. "Poate c`nu m-am uitat ca lumea la el \n seara aceea, gândi Brad. Ba nu,e profilul s`u – e scund [i slab ca un copil [i cu ochii `ia mari [iinocen]i."

– S` ne a[ez`m aici, ar`t` el spre o mas` mai retras`, ca s` nuatrag` aten]ia.

B`rbatul \l urm`.– Câ]i ani ai?– Treizeci [i cinci."Mai \n vârst` decât mine"– M-a]i p`c`lit. Credeam c`…Nu mai conteaz`. Spune]i,

domnule…Parker, nu?

– Da, Westley Parker. Am o mic` problem`…

Brad ridic` mâna [i osp`tarul se apropie. Ceru un mic dejun

complet ca de obicei, iar cel`lalt doar cafea.

– Nu v` e foame?

– Nu, de data asta. Am mâncat la serviciu.

– Unde anume?

– Sunt osp`tar la Steakhouse. De dou` s`pt`mâni. Despre

asta voiam s` v` vorbesc.

– |n]eleg. Ave]i un loc de munc` [i totu[i…

– Am fost dat afar` din cas`, din magazinul meu.

– Dar… nu ar`ta s` fi fost vagabond.

– Ah, am unde s` stau. Dar vreau s`-mi recuperez magazinul.

E urgent. {i când m-am uitat la cartea de vizit` pe care mi-a]i

dat-o…numele Vandercamp…S` v` explic, se gr`bi. Cu

\nceputul. Sunt inginer electronist.

Brad ridic` din sprâncene. Acum, chiar c` nu mai [tia ce s`

cread`. A[tept` s` li se toarne cafeaua, apoi \l l`s` s` continue.

– Pute]i verifica. Pân` acum un an [i jum`tate eram angajat la

Call Electronics. Se ocup` \n mare parte de calculatoare, [i m`

pricep la circuite, la program`ri [i alte asemenea.

– Mi se pare o slujb` b`noas`.

|ntre timp venise [i micul dejun, iar Brad \[i privea platoul

\nc`rcat cu ou`, [unc` [i garnitur`, cu mare poft`. Nu realizase

cât de foame \i este. Nu mai mâncase nimic de ieri-sear`. Cum de

se enervase a[a de tare din cauza unei femei? Acum, avea m`car

alte preocup`ri.

102 VIOLA LARSEN

– {i?

– Am p`r`sit compania la moartea tat`lui meu, \mi l`sase o

mo[tenire. Adic` o asigurare din vânzarea casei din Los Angeles.

Nu mult, dar credeam c`-mi ajunge.

– Pentru?

– Pl`nuisem un scaner \n miniatur` de ceva vreme. Asta era

[ansa mea. Voiam s`-mi fac un magazin. S` cump`r unelte.

– Sta]i pu]in. Adic` sunte]i un inventator?

– Mda. |ntotdeauna am fost creativ. La [aisprezece ani am

f`cut un joc. La Call f`ceam juc`rii din diferite piese, jocuri pe

calculator [i alte asemenea.

– Interesant.

– Da. Oricum, m-am specializat \n sintetizatori de voci umane

[i vreau s` inventez un scaner.

– Un ce?

– Un scaner. Pentru orbi. Deja s-a f`cut unul. Pui o foaie

\ntr-un aparat, [i o voce magnetic` ]i-o cite[te. E cam greoi [i cam

peste mân`. Eu vreau unul mic, dar..

– Adic` deja s-a inventat. La Call?

– Nu, ei nu lucreaz` cu a[a ceva. Puteam sugera dar…Nu

v-a]i dorit niciodat` ceva care s` fie doar al dumneavoastr`? Ceva

pe care s`-l fi f`cut de unul singur, s`-l scoate]i pe pia]`?

– P`i…

Niciodat` nu-[i dorise oare nimic?

– O s`-l numesc scanerul Parker. |n numele tat`lui meu care

a orbit [i a trebuit s` ias` la pensie timpuriu.

UN B~RBAT ROMANTIC 103

– Greu.

– Mai greu dup` ce a murit mama, fiindc` eu plecasem de

acas` [i trebuia s` cheme un vecin s`-l ajute. Nu mai avea

intimitate.

– Nici nu vreau s`-mi imaginez.

– Dac` avea scanerul meu... Mai am câte ceva de ad`ugat, dar

e aproape gata! [i ochii-i lucir` entuzia[ti, ca ai unui copil. E cât

palma. Treci degetul peste ecran \n ritmul t`u, iar vocea cite[te

tot \n acest ritm. Orice – ziare, scrisori…O lume complet` la

\ndemâna celor f`r` vedere, \n]elege]i?

Entuziasmul s`u era molipsitor. Brad, care [tia prea pu]ine

despre acest domeniu, \l asculta fascinat.

– A]i inventat un lucru care…s` fac` a[a ceva?

– Da; dup` cum ziceam, am \nc` ceva ad`ugiri. {i…despre ce

urmeaz` voiam s` discut`m, [i-l privi ner`bd`tor pe Brad.

Problema e c` am fost dat afar` din cas`. Am \mprumutat ni[te

bani, dar costurile de produc]ie au fost mai mari. Mi-a fost

imposibil s` fac \mprumut la banc`, fiindc` inven]ia mea nu e

\nregistrat`. Astfel c` am fost declarat insolvabil [i m-au dat afar`;

ca s` spun drept, inven]ia m-a acaparat cu totul. Nu mai [tiam de

mine…

– |n]eleg. Deci, \n seara aceea la bar…

– Eram de o s`pt`mân` pe str`zi. Adic` nu chiar pe str`zi.

Dormeam \n ma[in`, dar mi-era foame.

– {i nu avea]i la cine s` apela]i? Prieteni?

– Nu prea. Sunt cam singuratic. {i nu vrei s` spui \n gura

104 VIOLA LARSEN

mare c` ai fost dat afar`.

– M`car acum ave]i un loc de munc`. Dar…dac` tot sunte]i

inginer electronist, de ce servi]i la mese? Nu v` pute]i reangaja la

Call?

– V-am spus doar c` scanerul este inven]ie proprie. Nu vreau

s` m` implic cu o alt` companie. E o ideea revolu]ionar`, [i e

abia \nceputul. Am idei care sunt convins c` ar pune pe picioare

o \ntreag` firm`.

– |n]eleg…

– {i sunt \n putere. Am dimine]ile libere. Doar c`…

"{i-acum…" \[i zise Brad, v`zându-l c` ezit`.

– Ave]i nevoie de bani.

– Da. Vreau s`-mi recuperez casa.

Magazinul meu, toate \mi sunt acolo, [i mi-e o fric` de moarte

ca nu cumva cineva s`-[i bat` joc de tot ce am. Cel care mi-a

\nchiriat zice c` nu se \ntâmpl` asta; sunt gratii [i e destul de

cumsecade.

|ns` tot ce am nu valoreaz` nimic pentru el [i mi-a dat o lun`

ca s` pl`tesc. Deja s-au f`cut trei s`pt`mâni [i, cu bac[i[uri cu tot,

[tiu c` n-am s`-i pot pl`ti.

– Cât?

– Cinci mii. Mai mult, dac` vreau s` r`mân, ceea ce a[ vrea.

Trebuie s-o iau de la cap`t. Mai \ntâi cu prima rat`, apoi paza,

plus ce mai datorez.

– |n]eleg…poate. Hai s` mergem la el, zise Brad. A[ vrea s`

v`d apartamentul.

UN B~RBAT ROMANTIC 105

***

Omul p`rea foarte amabil, deschis, mult mai lini[tit când

primi cecul din mâna lui Brad.

– Scuze c` am f`cu asta, Parker. Ai fost un chiria[ bun. Dar am

[i eu ipoteca [i când cineva r`mâne restant trei luni…m` pune

[i pe mine \n dificultate, [i se uit` la Brad. Dar e bine când se

termin` cu bine, nu? }i-am acordat timp, [i nimeni nu s-a atins

de nimic din ce-i al t`u.

Parker \ncuviin]` bucuros ; dorea s` ajung` cât mai repede

acolo.

– Domnul Vandercamp e ner`bd`tor s`-l vad`.

– Cred c` el e cel ner`bd`tor, ar`t` omul spre Parker, care se

repezi imediat ce v`zu gratiile \ndep`rtate. Se preocup` de

vechiturile alea din mansard`. Nu e nevoie. N-a intrat nimeni

aici. {i-a instalat singur alarm` \nc` de când s-a mutat, [i dup`

cum vede]i, totul a fost \ncuiat. E totul \n regul`, Parker? [i

cel`lalt cobor\, ro[u \n obraji.

– Da. Mul]umesc. Veni]i s` vede]i, \i zise lui Brad dup`

plecarea celuilalt.

Brad urc`. Mansarda se \ntindea pe \ntreaga suprafa]` a unei

case obi[nuite; aici \[i instalase magazinul. "Ce are aici e prea

ordonat pentru a fi considerat vechitur`", \[i zise Brad cercetând.

106 VIOLA LARSEN

Dou` mese mari, cu trei calculatoare, unul dezmembrat. Mici

unelte atârnate peste tot, sau aranjate pe rafturi. T`vi]e cu piese,

neidentificabile pentru Brad.

Pre] de câteva minute, Parker se dovedi prea absorbit de alte

m`run]i[uri pentru a-[i observa musafirul. Mul]umit c` totul e \n

ordine, deschise un seif mic pe care Brad nu-l observase [i

scoase ceea ce p`rea a fi o camer` de luat vederi.

– Acesta e scanerul Parker. Privi]i.

Lu` un ziar, fix` aparatul pe foaie [i-l deschise. Un fascicol de

lumin` travers` pagina [i o voce \ncepu s` citeasc` din cuvinte.

Pu]in cam r`gu[it [i stricat, dar \ntr-adev`r! Citea orice.

– Uimitor! se minun` Brad, incapabil s`-[i revin`.

– Da. Mai e nevoie s` finisez vocea. Dar se face. Apoi…Deci,

ce spune]i?

– Uimitor, repet` Brad.

Tipul chiar inventase ceva care s`…

– V` sunt dator. Cu ce s` v` ajut?

– Adic`?

– Tocmai mi-a]i dat cinci mii de dolari.

– A, asta se poate pl`ti \napoi oricând dori]i. Nu m-am gândit

s`…

– Nu prea ave]i sim]ul afacerilor. Nu promite]i prea multe \n

domeniu.

– S` fiu sincer, sunt fericit c` nu m-a]i tras pe sfoar`. {i…

"N-am f`cut decât s`-]i dau câteva mii care pentru mine nu

\nseamn` mare lucru." Am \ncedere \n dumneata. Pute]i s`-mi

UN B~RBAT ROMANTIC 107

returna]i banii oricând. M` bucur c` v-am putut ajuta. A]i f`cut

un lucru extraordinar.

– La naiba, s` [ti]i c` ave]i dreptate. {i e profitabil. Iar

dumneavoastr` a]i investit cinci mii.

– A, \n]eleg ce vre]i s` spune]i.

Lui Brad \i venea s` râd`. Tat`l lui era investitorul, nu el.

Investi]iile erau singurul subiect de discu]ie pentru tat`l lui ori

de câte ori venea acas`. Pe Brad niciodat` nu-l interesase acest

aspect. Cu ce folos se produceau bani dac` deja existau mai

mul]i decât putea cheltui? Suma oferit` lui Parker era doar un

ajutor pentru un tip care avea nevoie de a[a ceva. Nu

inten]ionase s` investeasc`.

– Cei de la Angels aveau de gând s` cear` cincisprezece la

sut`?

– Adic`?

– Când s-a aflat c` nu mai am bani, am \ncercat s` g`sesc un

investitor. B`ncile sau cei posibil interesa]i nici nu se uitau la

tine dac` le cereai mai pu]in de un milion.

Brad \ncuviin]`. {i pentru afacerile cu concernul Vandercamp

se cerea un profit de ordinul miliardelor.

– A[a c` am \ncercat la cei de la Angels – un grup care a

finan]at mici proiecte [i se presupune c` sunt filantropi, cu mare

profit. Asta dac` cincisprezece la sut` vi se pare filantropic.

– {i?

– Mai erau [i al]ii care lucrau pe aceea[i idee [i presupun c`

acele persoane s-au apropiat mai mult de a[tept`rile lor.

108 VIOLA LARSEN

– |n]eleg.

– A[a c` dumneavoastr` sunte]i, se pare, \ngerul meu p`zitor,

[i sunt gata s` semnez orice. Mi-a]i salvat via]a. Dar hot`râ]i-v`

repede, trebuie s` m` \ntorc la munc`.

– Sta]i pu]in.

Brad era totu[i un Vandercamp. Poate c` nu-l interesa s`

investeasc`, dar [tia despre ce e vorba.

– Dac` tot investesc \ntr-un om, nu vreau s`-l v`d c` serve[te

pe la mese. Cel mai bine ar fi s` renun]a]i la cel`lalt post. {i s`

discut`m afaceri adev`rate. Dac` ave]i de gând s` lansa]i

[mecheria asta, [i mai ales o firm` de aparate electronice, va

trebui s` v` dedica]i exclusiv acestei afaceri, [i o s` ave]i nevoie

de mai mult de cinci mii. Plus ajutor.

O fi fost Parker electronist, dar nu [i un om de afaceri.

Mintea lui Brad sc`p`ra. Voia s` discute cu avocatul familiei

lui, pentru a-i recomanda un avocat de \ncredere, apoi va vorbi

cu un agent imobiliar pentru a c`uta un loc de desfacere decent.

Trebuia s` \nceap` lucrul numaidecât. |l \nso]i pe Parker la

\ntâlnirile cu avocatul. Inspectar` \mpreun` diverse loca]ii

recomandate de agent. |ntr-un final, g`sir` un depozit

abandonat \n apropierea unei baze navale. Cl`direa avea s` fie

demolat`, dar suprafa]a era perfect`. |n timpul negocierilor

pentru pre], Brad realiz` dintr-o dat` c` se sim]ea foarte bine.

Avocatul angajat \l asigur` c` scanerul reprezenta o inven]ie

extraordinar`, cu profit de milioane, [i nu era singurul obiect cu

care Parker avea s` vin` pe pia]`. Astfel c` Brad se pomeni la fel

UN B~RBAT ROMANTIC 109

de ner`bd`tor de viitoarea afacere Parker ca ini]iatorul \nsu[i.

Realiz` de asemenea c` afacerea \l dep`[ea. |nainte de

construirea loca]iei era necesar un plan de produc]ie [i un plan

al viitoarei cl`diri. Parker, \nchis \n mansarda lui, lucrând la

finisarea inven]iei, nu-i era de niciun folos. Avea nevoie de un

profesionist – un viitor director de afaceri competent. Cineva

care s`-l consulte pe Parker, precum [i de un arhitect. Apoi, s`

contacteze o echip` de lucru, s` stabileasc` un tarif. Cu to]ii

trebuia s` fie experimenta]i [i capabili de un asemena proiect.

Mai bine se consulta cu…cu cine altcineva? Cu tat`l lui.

Bradley Elmwood Vandercamp senior r`mase cu gura

c`scat`.

– Ce vrei s` faci?

Brad \i explic`, omi]ând am`nuntele despre cum ajunsese

s`-l cunoasc` pe Parker. Nu, nu se atinsese de mo[tenirea l`sat`

de na[ul lui, [i nici nu d`duse cecuri false. Care avea s` fie partea

lui de afacere? Dou`zeci [i cinci la sut`.

– Mie mi se pare de-ajuns, r`spunse el comentariilor

b`trânului. Este inven]ia omului. Da, tat`. Totul e \n

ordine – oare \l lua drept un prost? L-am pus pe Diggsby s`-l

verifice.

De fapt, chiar avocatul lui \l controlase [i-i confirm`

b`trânului, pentru ca apoi acesta s`-i ofere fiului mai multe

sfaturi decât se a[teptase.

Dup` cea mai lung` conversa]ie pe care Brad o avusese cu

tat`l s`u, lui Brad nu-i mai r`m`sese decât lista din mâna lui.

110 VIOLA LARSEN

Avea acolo trei nume, oricare dintre acestea putând reprezenta

omul experimentat de care era nevoie s` conduc` afacerea. |i

contact` imediat [i aranj` interviuri.

De dou` s`pt`mâni n-o mai v`zuse sau auzise pe Paula. Dar

i-ar fi pl`cut s` \mp`rt`[easc` totul cu ea. |[i \ncerc` norocul, ca

de obicei, \n sta]ia de autobuz.

O afl` exact acolo! B`rbatul vorbi necontenit despre noua lui

descoperire [i \ncerc` s`-i dea cât mai multe informa]ii \n timp

ce o ducea la facultate.

– Parker se \ntrece pe sine. {i are tot dreptul. E un geniu.

Imagineaz`-]i, s` inventezi a[a ceva! Arat` ca o camer` minuscul`

de luat vederi, pe care o ]ii \ntr-o mân`. O fixezi pe pagin` [i

vocea \nregistreaz` fiecare cuvânt pe m`sur` ce o mi[ti, este

uluitor.

– {i a f`cut-o de unul singur? |n atelierul lui?

– Da.

– Dar avea nevoie de bani pentru proiect.

– Da.

– {i cum de te-a contactat? A, numele t`u.

– Da, \ntr-un fel. Dar ne \ntâlniser`m. Ciudat, zâmbi. Tu e[ti

de vin`.

– Eu?

– {tii c` m-ai trimis la barul unde se duce unchiul t`u?...Lew

era ocupat, a[a c` m-am a[ezat la bar [i a intrat tipul. Mânca

alune de acolo, dar barmanului nu i-a convenit. Oricine-[i d`dea

seama c` e \nfometat.

UN B~RBAT ROMANTIC 111

– A[a c` i-ai dat de mâncare.

– Voiam, dar…De fapt, Lew i-a dat. Nu ]i-a spus?

Paula d`du din cap.

– Am crezut c` o s-o fac`. S-a amuzat a[a de tare pe seama

mea, c` r`m`sesem f`r` bani.

– Serios?

– Foarte serios, râse [i el. Dar se pare c` au \nvins regulile

bunei cuviin]e. Noi, britanicii, r`mânem uneori f`r` bani, dar

niciodat` nu ne lipsim de cartea de vizit`. Iar eu i-am dat tipului

cartea mea, cu inten]ia s`-i ofer un post.

– {i a[a te-a g`sit.

– Da. Deci, dac` nu m` trimiteai acolo….O sear` cu noroc

pentru mine.

– {i pentru domnul Parker.

– Poate. E a[a de fericit. {i, ca s` fiu sincer, [i pe mine m`

impulsioneaz`. Ultimele dou` s`pt`mâni au fost…de parc`

m-am angajat \n ceva inovator [i absolut remarcabil. E un

sentiment extraordinar.

Paula \l cercet` \n timp ce se strecura pe str`zile aglomerate

spre universitate. El era prin]ul jocului de polo, aclamat la nivel

mondial pentru dexteritatea lui \n acest joc, dar [i mai mult

pentru averea [i renumele familiei sale. Ap`rea \n toate ziarele

de scandal – bogatul, faimosul, fermec`torul Brad Vandercamp,

cel mai râvnit burlac din lume. Cel mai admirat. Cel mai c`utat.

Pe toate le avea.

{i totu[i…Niciodat` nu-l v`zuse a[a de entuziasmat cu

112 VIOLA LARSEN

privire la un lucru \ntreprins de altcineva. Iar el se excludea dinproiect, cu toate c` avea o contribu]ie considerabil`.

– |mi place de tine, [i-i zâmbi v`zându-l \ncurcat.|nainte de a cobor\ din ma[in` \l s`rut` u[or, apoi fugi spre

sala de curs, \ncântat` la culme c`-l va g`si tot acolo la ie[ire.

UN B~RBAT ROMANTIC 113

Capitolul 7

– Nu, nu pot s` stau la cin` \n seara asta, zise ea când pornir`\napoi spre cas`. Doamna Ashford are invita]i.

– Vezi? Exact despre ce vorbeam, se enerv` Brad. Te gr`be[ti.Presupun c` orele sunt destul de solicitante, \ns` acum trebuies` ajungi repede \napoi, s` preg`te[ti cina pentru…câtepersoane?

– Doar opt. Nu e mare lucru. Am aranjat-o \nainte s` plec.Acum mai vreau doar s`…

– S` ajungi [i s` te dai peste cap a[a cum faci de fiecare dat`.Ai aranjat-o, nu? Te-ai obosit \nainte s` pleci, nu?

– Brad, ascult`-m`. Vreau s`-]i spun…– Nu, tu s` m` ascul]i, Paula. Nu v`d rostul s` lucrezi atât

când…– Brad! Am discutat deja aceste lucruri; nu \ncepe din nou.El p`ru c` n-o aude [i \ntoarse ma[ina.

– Nu vrei s` vezi ce am de spus?

– Ce anume?

– E …un fel de…cadou de Cr`ciun.

– Cam devreme, nu crezi? zâmbi el. Pentru mine?

– Pentru…amândoi. Sper m`car s`-l consideri un cadou.

De[i poate c` el deja avea planuri, s` se \ntoarc` \n Anglia sau

cine [tie pe unde. La urma urmei, era Brad Vandercamp [i…

– Bine, fie, spune.

– O s`pt`mân`. Poate zece zile. Familia Ashford merge \n

vacan]` \n Connecticut la un v`r, [i m` gândeam… ezit`,

intimidat`. O s` am atunci tot timpul din lume, [i voiam s`-l

petrecem \mpreun`. |n mare parte. Dac` vrei, bine\n]eles.

– Dac` vreau! se \ntoarse el fericit. Abia a[tept! Am putea…

– Brad, ai grij`, camionul!

– V`d, v`d, [i \ncetini. Cum adic` \n mare parte? O s` st`m

toat` s`pt`mâna la…Unde ai vrea s` mergi?

– Nic`ieri. Nu pot…"Nu sunt preg`tit`. Nu vreau \nc` s`

devin una din cele multe pe care le-a avut, una din femeile

superficiale care-[i doreau s`-i intre \n gra]ii…De[i, tu \ns`]i ai

tânjit s` ie[i [i s` te distrezi, nu? Da, dar…"

|ncerca s`-[i explice sie \ns`[i. Ca [i cum el o invita

s`…flirteze [i s` se distreze. Ceea ce [i f`cea.

Nu cedase unor astfel de gânduri pân` atunci; [i nici nu ie[ise

cu nimeni \n afar` de Toby. |l iubise, iar cea]a \n care o

abandonase o \ncrâncenase pe Paula s` nu se mai uite la nimeni.

Apoi se implicase \n cursuri [i munc`. Pân` s` apar` Brad.

UN B~RBAT ROMANTIC 115

giannijollys

– Hai, trezirea! Nu m` auzi? Pentru Dumnezeu… strig` el, \n

timp ce se strecura prin traficul aglomerat. Unde se gr`be[te

toat` lumea?

Paula nu-l auzise, \ntr-atât de uimit` era de revela]ia tr`it`.

Nu-l iubise pe Toby, ci doar jucase un rol mecanic. Nu e de

mirare c` totul \i fugise de sub picioare la un moment dat. O

rela]ie de rutin`, dar nu dragoste.

O rutin` care o l`sase la fel de neexperimentat` [i inexplicabil

de vulnerabil` \n fa]a unuia ca Brad. Niciodat` nu \ntâlnise

b`rba]i asemenea lui. Era ca [i cum…explora un teritoriu

necunoscut – extrem de \ncânt`tor dar [i periculos, \n acela[i

timp.

– De ce nu po]i?

– Pentru c`…trebuie s` stau acas`.

Nu min]ea. Lew trebuia s` r`mân`. |n mod obi[nuit, ea pleca

acas` iar p`rin]ii ei se \ntrebau de ce nu se duce. Dar când aflase

c` are liber, mintea \i zburase direct la Brad. Era liber` s` fie cu

el.

– {i nu poate Lew s` r`mân`?

– Ar putea, dar nu-mi place s`-l las singur. {i…chiar am de

\nv`]at din urm`.

– Deci, n-o s` st`m doar \mpreun`, nu?

Se apropiau de sta]ia de autobuz, locul de desp`r]ire.

– Cred c` nu, se bosumfl` ea.

De ce trebuia el s` stea \n San Diego, când avea atâtea

posibilit`]i de a pleca? Atâtea femei frumoase care-l a[teptau?

116 VIOLA LARSEN

– Chiar [i-a[a…Vom avea mai mult timp decât pân` acum, la

care ea \ncuviin]`, iar b`t`ile inimii i se accelerar`.

– Ziua de Cr`ciun?

– O, da.

– Promi]i?

– Normal. Aduc eu bradul – deja decora garajul unchiului. {i

preg`tesc cina la Lew.

– Ba nu, \n camera mea de hotel. Sau [i mai bine, la ferm`!

– Se poate? Oh, Brad, ar fi perfect.

Aproape ca acas`, gâdi ea. {i al`turi de Brad. Abia se mai

putea ab]ine s` nu ]ipe de fericire. |[i dorea s` r`mân` \n ma[in`,

s` fac` planuri \mpreun`, dar avea de preg`tit o cin`.

– Vorbim alt` dat`.

Cu greu reu[i s` coboare din ma[in`, tras` de ceva interior

\napoi, \ns` pe tot drumul de \ntoarcere s`lt` de fericire. Palpita

toat` pe din`untru. Micile semnale de avertizare se [terser`

complet din mintea ei pe m`sur` ce visa la zilele \n care ea [i cu

Brad vor sta numai \mpreun`, netulbura]i de nimeni [i de nimic.

Dulce desf`tare.

***

Nu-l mai v`zu pe Brad pân` \n urm`toarea sâmb`t`, exact cu

o s`pt`mân` \nainte de Cr`ciun. Fetele Ashford plecaser` cu o zi

UN B~RBAT ROMANTIC 117

\nainte, iar Paula sim]i brusc un sentiment de u[urare, cum nu

mai tr`ise de mult` vreme. Era minunat s` nu mai depinzi de

nimeni.

– Ai venit devreme, \l \ntâmpin` pe Brad când acesta veni s-o

ia la ferm`.

Stabiliser` s` fie de diminea]`, dar nici chiar \nainte de nou`.

– Nu vreau s` pierd niciun minut din vacan]a noastr`. |n

plus, vreau s`-]i ar`t ceva.

– Ai cump`rat un alt ponei.

– Nu. Altceva. Sper s`-]i plac`.

– Asta \mi place, zise ea când el o ajut` s` urce \n ma[in`. M`

simt ca o prin]es` pe care prin]ul vine s-o ia, \n plin` zi.

– A[a [i trebuie. N-ar trebui s` te mai ascunzi. Nu-]i datoreaz`

nimeni nimic.

– {tiu. Dar… [i privi spre casa vecinilor. Sper c` nu ne-a

v`zut nimeni, chicoti.

– Eu sper c` da. {i sper s`-[i deschid` gura, poate a[a punem

cap`t acestui joc.

– Nici s` nu te gânde[ti! |nc` nu, mai d`-mi alte opt luni.

– Ce se \ntâmpl` pân` atunci?

– O s`-i mul]umesc doamnei Ashford de g`zduire [i le spun

la revedere.

– Excelent! Dar de ce \n opt luni?

– Pentru c` am nevoie de lucru, [i de bani. Aici am cas`,

mas`, de aceea am [i acceptat din prima.

– Adic`, doar pentru atâta…

118 VIOLA LARSEN

– Ai grij` pe unde mergi! Normal c` nu; primesc [i un salariu

bunicel, din care reu[esc s` pun deoparte. Iar anul viitor o s`-mi

fie de folos când voi ajunge \ntr-o clinic`. La toamna viitoare o s`

lucrez \ntr-un spital veterinar, cu animale. Câteodat` \n ture de

noapte. De aceea, n-o s` am timp [i de alte lucruri. {i dac` tot

m-am specializat \n cai…S` vezi ce-o s`-]i plac`!

– Da?

Nu, nu-i va pl`cea dac` avea leg`tur` cu tratamentele aplicate

cailor. Paula era \ntr-adev`r expert`. Dar una era s` c`l`re[ti, alta

s`-i vindeci; [i n-o vedea oblojind o copit`, sau introducând o

sering` \ntr-un animal masiv, ce s` mai zicem de opera]ii…

– Semestrul urm`tor merg la cursuri de fiziologie cabalin`.

Abia a[tept. Poate \l ajut pe Dan, dac` tot \ncepe s`-]i antreneze

poneii.

– Bun, zise el pentru a nu-i t`ia avântul.

Dar Dan antrena ponei de polo dinainte ca ea s` se fi n`scut,

deci mai greu s` aib` nevoie de ajutor.

– Eu progresez cu afacerea lui Parker.

– Da? Ai angajat un administrator?

– |nc` nu. A[tept s` vorbesc cu to]i candida]ii. Primii doi s-au

dovedit a fi entuziasma]i de inven]ie, dar aveau alte planuri.

– Deci, nu sunt disponibili?

– Se poate s`-i ob]inem, dar e o chestiune de timp. Ultimul

mi-a pl`cut, Allis Andrews. E \n vârst`, pensionat, dar totu[i

ner`bd`tor s` \nceap` ceva nou. O s` vin` luni.

– Acum? |n mijlocul…E vacan]`!

UN B~RBAT ROMANTIC 119

– {tii bine cum m` simt eu când tu ai altceva mai bun de f`cut

decât s` te \ntâlne[ti cu mine, rânji Brad. Nu-]i face griji, draga

mea, o s` fie un interviu scurt. Deja \ncep s` prind i]ele

afacerilor.

|ntr-adev`r, \nv`]ase exact ce trebuie s` \ntrebe \n timpul

celorlalte dou` interviuri.

Ajunser` la ferm`, iar Paula se mir` c` Brad n-o duce pe la

grajduri. Ma[ina \ntoarse pe [osea spre o pant` ce ducea spre

vechea loca]ie a fostului proprietar. I-o ar`tase de la distan]` \n

alte rânduri, dar niciodat` nu trecuse pe acolo. {i nici nu-i

vorbise prea mult de ea, fiindc` o interesau caii. {i persoana lui.

Normal. Unde altundeva s-o duc`? Brad men]ionase c` locul

e gol [i c` putea aduce acolo un brad [i…Fata se gândise chiar

s` decoreze – multe globuri [i vâsc, lumân`ri peste tot, foc \n

[emineu, de[i era destul de cald pentru luna decembrie. Atunci,

n-ar mai ar`ta atât de pustiu. Probabil c` vor cina pe fug`, pentru

ca apoi s` se duc` acas` la Lew pentru o adev`rat` cin` de

Cr`ciun. Brad o conduse pe treptele scâr]âind a vechi, pe prispa

pu]in demodat`, intrar` \ntr-un hol imens, apoi \ntr-o camer` de

zi unit` cu sufrageria. Priveli[tea \i t`ie r`suflarea.

Nici vorb` de pustietate. |ntreaga cas` fusese complet

remobilat`, cu mult bun-gust. "Cel pu]in \nc`perea aceasta…

Ce-i confer` oare un aer atât de \mbietor? S` fie combina]ia de

culori calde de toamn`?"

Se trânti pe o canapea [i-[i plimb` degetele pe materialul

moale. Apoi privi \n sus spre Brad, s` vad` dac` o urm`re[te.

120 VIOLA LARSEN

– Nu-]i place?

– Normal c`-mi place! Dar sunt…uimit`. Ziceai c` e goal`!

– A fost. Pân` acum o s`pt`mân`.

– Ai f`cut totul \n doar o s`pt`mân`!

Casa era \ntr-un loc destul de izolat fa]` de ora[, dar [i fa]` de

orice punct de desfacere de mobil`.

– Nu eu. Domnul Sorensone de la magazinul Sloan.

Adic` de la cel mai elegant [i mai scump magazin din ora[.

– N-a fost nicio problem`. Casa era curat` [i preg`tit`. Nu-i

a[a c` am avut noroc?

– Foarte.

– L-am adus aici, i-am spus ce vreau [i cum vreau. {i-mi

doream un profesionist. Doar nu credeai c` o s` st`m pe-afar`,

nu?

– Nu… – de fapt, exact de asta se temuse; \nc` o dovad` a

sistemelor lor de gândire atât de diferite.

– Oricum, de ceva vreme m` gândeam s` m` stabilesc aici. E

vremea s`-mi construiesc [i eu un c`min.

"Un c`min". Unde s` mai treac` din când \n când, a[a cum

mai trecea pe la casele altor cuno[tin]e, \n vizit`. Aceast` idee

parc` \i situa pe cei doi la [i mai mare distan]` unul fa]` de

cel`lalt.

– Nu-]i surâde, dup` câte v`d…

– O, ba da! E minunat!

– Dar ceva te deranjeaz`. Ce-ai vrea s` schimbi?

– Nimic. Chiar nimic. E perfect?

UN B~RBAT ROMANTIC 121

Cum s` fie altfel decât perfect. Dintr-o cas` veche, l`sat` \n

paragin`, acum purta amprenta Vandercamp. La fel ca [i iahtul,

\[i aminti ea de ce v`zuse acolo – acela[i stil, confort [i elegan]`,

ce se putea cump`ra cu bani.

– {i atunci, ce te macin`?

Nu [tia. Dar sim]ea \nl`untrul ei o tulbur`toare nelini[te.

– Nimic...Doar c` sunt uimit` c` totul s-a realizat \n a[a timp

scurt.

– {i \nc` n-ai v`zut totul. Haide.

Pe m`sur` ce o conduse \n`untru, Paula r`mase cu gura

c`scat`. Niciun detaliu nu omisese. Por]elanuri [i cristaluri \n

vitrine, o buc`t`rie complet utilat`. Prosoape pentru invita]i \n

baia de jos.

Iar sus…Pesemne c` nici fostul proprietar nu fusese de colo,

fiindc` fiecare camer` avea propria baie. Dormitoarele fuseser`

[i ele decorate superb, de la l`mpi la s`punurile din b`i.

Acum, Brad f`cea anumite interviuri pentru personalul pe

care urma s`-l angajeze.

– Nu-]i face griji. Pân` la Cr`ciun…

– Nu, te rog! s`ri ea, aproape speriindu-l. Pân` dup` Cr`ciun.

– Dar…Credeam c` vrei ca totul s` fie perfect. Ca cineva s`

preg`teasc` cina [i..

– Nu vreau pe nimeni s`…

S` ne ia Cr`ciunul, ar fi vrut s` continue. Paula adora aceast`

perioad` a anului. Adora s` umble prin p`dure dup` lemne de

foc, s` strâng` conuri de brad [i vâsc, s` \mpodobeasc`

122 VIOLA LARSEN

\nc`perile [i s` umple \ntreaga cas` de parfumul de r`[in` [i delumân`ri parfumate. Iubea de-a dreptul s` simt` coca de pr`jituripe degete, precum [i mirosul fursecurilor din cuptor. Nimeni nutrebuia s-o serveasc` pe ea!

– Credeam…c` vom fi doar noi…– Da, se muie Brad. Intimitate. De-asta am [i vrut s` termin

cu mobilatul. Ca s` petreci o noapte sau \ntreaga s`pt`mân`,dac`…{i Lew.

– Nu se poate, ]i-am spus deja.– M` rog, trebuia s`-]i explic. Personalul are locuin]ele lui \n

spate. Nu ne invadeaz` teritoriul..– Da, dar…\mi place s` fac eu totul.Cum s`-i explice senza]iile pe care le tr`ia când totul era f`cut

de mâna ei? Distan]a dintre o femeie [i un b`rbat care…niciodat` nu pusese um`rul.

– Dar \ntotdeauna le faci singur`! se aprinse el, \ns` privireaei \l calm`. Bine, fie, f`r` servitori. O s` sun pentru cina deCr`ciun.

– Nu, te rog, pentru trei persoane…F`cea totul cu mâinile legate la spate, râse ea. De câte ori

nu-[i ajutase mama s` g`teasc` pentru zeci de persoane? {i totulf`cea parte din atmosfera vesel` a Cr`ciunului.

– Hai s` g`sim bradul, zise ea. {i cred c` am z`rit vâsc pe unpom lâng` ap`.

UN B~RBAT ROMANTIC 123

Capitolul 8

Zilele ce urmar` erau atât de diferite de cele tr`ite pân`atunci. De[i lui Brad i se p`rea c` fiecare zi aduce ceva nou fa]`de restul \ntâlnirilor lor.

De exemplu, problema pomului de Cr`ciun. Niciodat` numai umblase de unul singur \n c`utarea bradului. De obiceimergea cu Swen [i cu al]i gr`dinari. Dar nu c`utau mai mul]i, cipe cel mai \nalt, care s` decoreze holul de la intrare. {i poate\nc` unul mai mic pentru personal. Poate [i unul mic pentrucamera lui. De obicei, \i privea pe b`rba]i cum m`soar` fiecarebrad; câteodat` st`tea [i la t`iere. |ns` de cele mai multe oriabandona c`utarea fiindc`-l plictisea [i fugea dup` veveri]e sause urca prin copaci.

Foarte curând se plictisise s` urm`reasc` echipa dedecoratori profesioni[ti care venea cu ornamente [i cutiistr`lucitoare. Probabil c` o dat` \l entuziasmau [i cadourile

l`sate de Mo[ Cr`ciun sub brad, care se ad`ugau colec]iei deja

mari de juc`rii. {tia c` odat` cu trecerea timpului, astfel de

festivit`]i \l vor l`sa rece – primirea [i oferirea cadourilor, serile

preten]ioase cu diferi]i prieteni de familie care \[i urau unii

altora [i care ciocneau pahare de [ampanie.

Cu mult timp \n urm`, renun]ase la s`rb`torile \n familie

pentru a merge la schi \n Elve]ia, la polo \n Argentina sau \n

croaziere pe Mediterana. Locuri diferite, oameni noi, uneori

asem`n`tori, care se \ntruneau pentru un Cr`ciun mai pu]in

fericit. Plictisitor!

|ns` cu Paula niciodat` nu tr`ise aceast` senza]ie. Nu [tia cum

de un joc de polo sau o partid` de schi sau chiar o sear` fierbinte

cu cine-[tie-ce frumuse]e exotic` nu i se p`reau la fel de

interesante ca acum, când trebuia s`-[i taie singur bradul. Dar

toate erau mai u[oare decât ceea ce trebuia s` fac` acum.

– Da, `sta e! zise ea, indicându-i unul.

Problema e c` niciodat` nu mai f`cuse asta. |ns` nefiind prea

mare, reu[i, cu un mic ajutor din partea lui Dan. Apoi \l fixar` pe

suportul \n care Paula puse ap` cu zah`r.

– Ca s`-i men]in` vigoarea [i mirosul.

Rearanajar` mobila ca s` g`seasc` un loc bradului. Iar

crengile nefolosite le \mpr`[tiar` prin toat` casa \n m`nunchiuri,

dup` care \mpânzir` camerele cu globuri, decora]iuni [i

lumân`ri.

Se oprir` doar câteva minute pentru un prânz frugal. Se

distrar`, râser` \ncontinuu. Se \mbr`]i[au ferici]i ori de câte ori

UN B~RBAT ROMANTIC 125

le reu[ea o combina]ie. S`ruturi…fugare \n cea mai mare parte,

\ns` pasionale [i promi]`toare. Care pe Brad \l stârnir` mai mult

decât orice altceva.

– Aproape ca un Cr`ciun acas` la mine, zise ea la final.

Lipse[te doar z`pada.

– Nimic nu lipse[te când suntem \mpreun`.

– Ai dreptate, zâmbi ea. {i nici nu m` a[teptam s` ning` \n

California ca la Polul Nord, nici chiar \n decembrie.

– S` ne facem comozi, zise Brad, punând bu[teni pe foc; nu

\nc`lzeau prea mult, dar atmosfera era una \ncânt`toare.

– Bine… intr` ea \n joc. S` ne prefacem c` ninge.

{i-acum…s` stingem luminile mari [i s` aprindem becule]ele!

– Chiar \mi place, \[i d`du el cu p`rerea [i se a[ezar` pe jos,

studiindu-[i opera.

– Mie mi-a pl`cut dintotdeauna, râse ea. Imediat ce puneam

pomul, aprindeam lumân`rile, \nsemna un \nceput de Cr`ciun.

Tr`iesc o senza]ie fascinant`.

– Adic`?

– Sunt fericit`, emo]ionat`, totul exalt`. M` topesc pe

din`untru, [tiind c` ceva minunat e pe cale s` se \ntâmple. N-ai

sim]it niciodat` a[a?

– Ba da, acum, rosti el fascinat de str`lucirea din ochii ei, de

obrajii ei \mbujora]i, de forma senzual` a buzelor sale.

Doar privind-o, sim]ea c` se tope[te. O lu` \n bra]e, sigur c`

ceva minunat avea s` se \ntâmple \n acea sear`.

Iar r`spunsul ei instantaneu [i voluptuos \l asigur` c` nu se

126 VIOLA LARSEN

\n[elase. {i ea era la fel de aprins`. Amândoi \[i doreau acela[i

lucru. Recunoscu modul \n care ea se unduia pe trupul lui, dup`

felul \n care-[i r`sfira degetele prin p`rul s`u [i dup` s`ruturile

tot mai pasionale. Buzele lui coborâr`, gustând din savoarea

pielii ei fine, spre curbura gâtului; \i sim]i b`t`ile rapide ale

inimii [i un geam`t de pl`cere. Când mâna lui se strecur` sub

c`ma[`, mângâindu-i sânul, tân`ra nu mai rezist` [i pe m`sur` ce

el se juca tot mai intens cu sfârcul ei, mi[c`rile fetei deveneau tot

mai provocatoare. Gemetele de pl`cere \l \nt`râtau [i o fervoare

dezl`n]uit` puse st`pânire pe el, \ncât…

Aproape s` se pr`bu[easc` atunci când ea s`ri brusc \n

picioare.

Brad o privi, revenindu-[i \n fire, \ncercând s`-[i controleze

senza]iile [i avântul.

– Mai bine plec…. zise ea. Se face târziu.

Ca o palm` dat` peste fa]`. Ba nu, [i mai r`u!

|ncercând s` nu se fac` de râs, Brad mai r`mase pu]in pe

podea, apoi se ridic`.

– Am \n]eles eu gre[it?

– Nu tu. Eu. |mi pare r`u. Nu voiam s`…

– S` m` induci \n eroare?

– Da…

– Puteai s-o faci, se r`sti gata s-o plesneasc`, s`-i arate ce

credea despre astfel de semnale ce nu se voiau cu ]int`. Te

credeam mai cuminte…

Dar se opri, observându-i lipsa de stare a degetelor care se

UN B~RBAT ROMANTIC 127

chinuiau s` \ncheie c`ma[a la loc. Poate c` se gr`bise. Nu trebuia

s-o preseze; dac` nu era preg`it`, putea s` mai a[tepte [i s-o

respecte. S` accepte starea de fapt, de[i \l \nnebunea.

– Haide s` te duc acas`.

F`r` niciun cuvânt \n plus, o conduse la ma[in`. Paula \l

urm`rea cu coada ochiului. Nu-l vedea nervos, doar pasiv, inert,

complet absorbit de drum.

Ar fi vrut s` rup` t`cerea, dar habar n-avea ce s` zic`. Doar \[i

ceruse scuze [i c` nu dorise a-l direc]iona pe o cale gre[it`.

S`-l direc]ioneze…Când ea era cea care se l`sa condus`...de

tr`irile propriului corp. Sim]urile \i fuseser` a]â]ate, b`t`ile

inimii se acceleraser`, [i atât de intens tânjea dup` el, \ncât ar fi

fost gata s`-i cedeze. S` se \nfrupte din noile senza]ii erotice, cele

mai puternice, incitante [i \mb`t`toare pe care le experimentase

vreodat`.

Teritoriu str`in.

Ce gânduri proste[ti. Nimic nu-i era str`in despre o femeie,

un b`rbat [i sex. Pentru c` la asta se limita totul. La sex.

Doar c`…Niciodat` nu mai sim]ise aceste lucruri al`turi de

Toby.

Toby – o experien]` de rutin` din copil`rie. Plimb`ri cu

pluta, c`l`rie, câteva s`ruturi. Poate [i câteva mângâieri, dar

nimic mai mult. La ferm` se aflau \notdeauna sub stricta

supraveghere a p`rin]ilor. La facultate, când deja erau preg`ti]i

pentru altceva, \ncepuser` a se distan]a. Dup` desp`r]ire, când

tr`ise o adev`rat` dram`, Paula se \ngropase \n c`r]i [i munc`.

128 VIOLA LARSEN

Dumnezeule, cât de necunosc`toare s` fii la dou`zeci [i trei

de ani, \ncât un s`rut pasional din partea oric`rui b`rbat s` te…

Nu, nu orice b`rbat. Ci Brad. |i mai arunc` o privire. Acela[i

profil inert. Nici nu \ndr`znea s` afle ce gânde[te. Poate faptul c`

e o snoab` care nu pune mare pre] pe sex; c`-l \nt`râta, sau [i

mai r`u, c` era o pudic`.

Dar niciuna din descrieri nu i se potrivea. Ci altele erau

motivele refuzului ei. De[i lipsit` de experien]`, Paula era

con[tient` c` odat` dedat` acelei pl`ceri, \i va fi greu s` se

despart` de el.

{i va trebui s-o fac`, odat` [i-odat`. Doar era Brad

Vandercamp [i ce conta pentru el o s`pt`mân` din programul lui

\nc`rcat, cu opriri pe toate continentele?

Ce bine c` se autosesizase, exact la ]anc pentru a-[i st`pâni

tr`irile interioare!

{i acum, \ncotro? Oare preten]iosul Brad Vandercamp \[i va

schimba planurile, refuzând s` mai petreac` s`rb`torile cu o

pudic`? El, care avea atâtea posibilit`]i, atâtea locuri interesante

de vizitat, atâtea femei voluptuoase la u[a lui – va face oare caz

dup` o noapte refuzat`?

Ardea de ner`bdare s` afle un r`spuns. Se \ntoarse spre el. De

data asta nu-l mai privi pe furi[, ci-i c`ut` de-a dreptul ochii. |i

cercet` profilul pe care avea s`-l ]in` minte toat` via]a. Chipul

acela bine conturat, p`rul ve[nic r`v`[it, cu nuan]e ro[cate, ochii

lui c`prui care \ntotdeauna o intrigaser` [i-i promiseser` câte-n

lun` [i-n stele. Palmele lui pe volan – puternice, dar [i delicate

UN B~RBAT ROMANTIC 129

\n acela[i timp.

"Doamne, te implor, \mi doresc aceast` s`pt`mân`. {i dac-ar

fi s` nu mai am parte de nimic dup` aceea. M-am sim]it atât de

bine. Mai mult de-atât. O combina]ie reu[it` care a dat parc` un

nimb de culoare [i de sens lucrurilor pe care le-am f`cut \ntreaga

via]`. De[i…" |nghi]i \n sec când ma[ina coti pe aleea re[edin]ei

Ashford. Probabil c` activit`]ile \n care-l antrenase i se p`ruser`

mult prea comune [i plicticoase. Poate c` prefera s` ...

– Deci, se \ntoarse el, care e programul de mâine?

Al]i cinci invita]i erau a[tepta]i la cina de Cr`ciun. De fapt, nu

doar pentru cin`, ci pentru \ntreaga zi de s`rb`toare. |n timp ce

Paula preg`tea bun`t`]ile pentru seara special`, cei doi discutar`

[i lista invita]ilor. Brad o ajut` s` pudreze pr`jiturile [i s` le

orneze – adic` ceva ce nu mai \ncercase niciodat`.

– De ce nu-l chemi pe Parker? suger` ea. E singuratic, iar de

Cr`ciun…

– L-am \ntrebat deja, zise el servindu-se cu o pr`jituric` din

cuptor. Delicioas`. Vine.

– {i domnul Andrews, dac` mai e aici.

– Este, [i nu pierde deloc timpul.

– Are mult` energie, nu? M` bucur c` te-ai gândit [i la el.

– Noi ne-am gândit.

O luase [i pe Paula la interviul programat \ntr-un restaurant.

Era prima oar` când o vedea \ntr-o rochie adev`rat`, cu excep]ia

uniformei. Ar`tase extraordinar \n catifea neagr`, l`sând s` i se

vad` pielea fin` a unor picioare superbe.

130 VIOLA LARSEN

– Cum adic` noi?

– Sau mai ales tu.

Chiar \l intrigase u[urin]a [i agerimea cu care reu[ise a-l

atrage pe viitorul director al programului Parker.

– Erai a[a de ocupat` s` afli cât mai multe despre via]a lui,

\ncât nici n-am avut când s`-i verific referin]ele.

– Dar aveai totul pe hârtie, zise fata, trântind coca pe blat.

Acum voiai s` cuno[ti omul, nu?

– Da.

{i aflase foarte multe \n doar câteva ore. Paula \l manevrase

pe Andrews cu aceea[i abilitate cu care acum modela coca.

B`rbatul practic se dezv`luise. Ie[ise devreme la pensie pentru

a-[i \ngriji so]ia bolnav`; moartea ei recent` \l secase de puteri.

Dar totu[i, dorea s` reintre \n afaceri.

– S`racul, are nevoie de o ocupa]ie.

– Iar eu, de experien]a lui. Am avut o alt` [edin]` cu Parker

[i n-am mai g`sit al]i posibili candida]i.

– V`d c` \ncepe s`-]i plac`…

– E interesant.

De fapt, se pomenise [i mai implicat \n miezul afacerilor când

Andrews venise cu anumite propuneri. {i da, \ncepea s`-i plac`.

Probabil c` [i el avea nevoie de o ocupa]ie.

A[a c` Andrews accept` invita]ia. Plecase de acas` devreme,

pentru a-l lua [i pe Parker. Apoi \l luar` [i pe Lew.

– Nimic nu-]i d` mai mare poft` de mâncare decât o partid`

de c`l`rie, coment` acesta din urm`.

UN B~RBAT ROMANTIC 131

Unchiul Paulei veni cu Sam Jones, unul din prietenii s`i de

pocher.

– E singur [i cam ab`tut. Tocmai i-au f`cut vânt din baza

naval`.

Jones, pe care nu-l pasionau caii, refuz` partida.

– Am s`-i ]in companie lui Parker. Ne plimb`m pu]in, s`

admir`m priveli[tea.

– Nu cred c` o s`-l agreeze prea mult pe Parker, zise Paula \n

cas`, la ultimele retu[uri. |mi pare cam ab`tut.

Ultimul invitat era Sid, un b`iat de la grajduri de

nou`sprezece ani, care se pare c` nu avea rude. {i era

ner`bd`tor s-o ajute pe "domni[oara Paula". Asta fiindc` ceva

mai devreme Brad \[i exprimase nemul]umirea c` tân`ra, ca

singur` femeie, f`cea toat` treaba. |ns` fata era obi[nuit` s`

munceasc` pentru o mul]ime de b`rba]i. Mama ei obi[nuia s`

invite fermierii f`r` so]ii la ei acas`, ca s` petreac` s`rb`toarea

Cr`ciunului al`turi de familia lor.

– N-o s` fac eu totul. Or s`-[i vâre [i ei nasul.

{i \ntr-adev`r, m`car Sid o f`cea. De[i stângaci \n gesturi, o

urm`rea \n permanen]` pe Paula.

Paula nu observase admira]ia tân`rului. "Poate c` eu sunt

doar unul din mul]imea aceea de care vorbea" gândi Brad gelos.

|n seara respectiv` \[i dorea cu disperare s` fac` dragoste cu ea,

[i credea c` fata \[i dore[te acela[i lucru.

Sau nu. Se reacomodase repede cu rutina – un s`rut, o

\mbr`]i[are, mai pu]in frecvente [i nu la fel de intense. Un fel de

132 VIOLA LARSEN

joc al atingerilor pe fug`. Niciodat` nu mai experimentase astfelde tr`iri cu alte femei…

|ns` Paula era Paula, unic` \n felul ei.|ncerca s` joace dup` regulile ei, \ns` cu greu se putea

\nfrâna. Voia s-o strâng` \n bra]e, s` nu-i mai dea drumulniciodat`.

Niciodat`.Aici era diferen]a. Multe femei se perindaser` prin via]a sa;

tr`ise pe rând curiozitatea, interesul, chiar infatuarea. Darniciodat` nu se gândise la o perioad` nedeterminat` [i atât de\ndep`rat` de timp.

Dar Paula, oare ea ce sim]ea? |ntre ei doi se \ntâmpla ceva maimult decât simpla dorin]` fizic`. Putea s` jure acest lucru. {i-atunci, cum de se \ndep`rtase cu atâta u[urin]`? Subtil, eadev`rat, dar totu[i se \ndep`rtase. Iar Lew \l avertizase clar c`nu-l credea destul de potrivit pentru nepoata sa. La naiba – \ncepea deja s` aib` anumite complexe? Nu mai tr`ise unasemenea sentiment de nesiguran]`, de…team`.

Trebuia s-o \ntrebe numaidecât. Voia s` aib` o discu]ie foarteserioas`.

– Ai grij`! strig` ea, deschizând cuptorul.Scoase afar` curcanul, iar mirosul \mb`t`tor umplu imediat

\nc`perea. Dar asta nu trebuia s`-l re]in`.– Paula, vreau s` te \ntreb ceva.– Iar eu vreau s` te rog ceva. Te ocupi tu de curcan?

UN B~RBAT ROMANTIC 133

Capitolul 9

Alt loc, al]i oameni. {i cu totul alte situa]ii, gândea Brad \ntimp ce se adunau to]i pentru cin`.

Nimeni nu se \mbr`case festiv. Andrews era singurul cucravat`, dar [i-o abandonase pe un sp`tar.

F`r` pahare ciocnite, f`r` bârfe. Toat` lumea se preocupa deceva, exact a[a cum prezisese Paula – \ncercau s-o ajute. Cuexcep]ia lui Lew, care deja se a[ezase, dând instruc]iuni tuturor.La fel [i Parker, care \ns` p`rea distras din lumea aceasta.Probabil c` proiecta mental o nou` inven]ie care s` zguduielumea, \[i zise Brad când turn` vinul.

Lew refuz` vinul.– Prefer bere.– Nu cred c` avem, zise Brad.– |n frigider. Am adus eu un bax.Brad fugi \n buc`t`rie [i aproape c`-l r`stun` pe Sid, care

\mpreun` cu Sam Jones o ajutau pe fat` s` vin` cu vesela.

Când se strânser` cu to]ii, Andrews \ncepu s` taie curcanul.

Brad [tia c` nu e \n stare s` \ndeplineasc` el acest ritual, chiar

dac` s-ar fi priceput. Era atât de absorbit de ce voia s`-i spun`

Paulei, care st`tea exact \n fa]a lui.

Aceasta \[i \ndep`rtase [or]ul, \ncât acum \i ap`rea [i mai

ademenitoare \n pulov`rul elegant ro[u.

– Mai slab`, mai gras`? \ntreb` Andrews, \ns` Brad nu-l auzi;

voia doar s` ajung` \n partea cealalt` a mesei, s`-i ia mâna \ntr-a

sa…

– Brad!

– Da? se trezi acesta.

– Ce preferi? Slab` sau gras`?

– Amândou`, orice…

Ce mai conta ce m`nânc`? Ce se \ntâmpla cu el? Cum de se

purta la fel de stângaci ca tân`rul Sid? |ntr-adev`r, nu era chiar

cavalerul despre care se vorbea atâta, mai degrab`…romantic.

De fapt, nimic nu era idilic \n a aborda o femeie \n jurul unei t`vi

cu un curcan \ncins. "Nu e chiar locul pentru a-i spune c` o

iubesc, dar când te \ndr`goste[ti de o femeie care munce[te \n

buc`t`rie ca s` g`teasc` pentru o armat` de oameni…

O iubesc?"

Nu mai spusese asta nim`nui. Dar nici nu sim]ise la fel.

– Po]i s` te ocupi tu, nu-i a[a Brad?

Despre ce vorbea Lew?

– Sam nu vrea s` plece din San Diego. Spune-i.

UN B~RBAT ROMANTIC 135

Brad se \ntoarse curios spre cel \n cauz`.

– Tocmai spuneam c` n-a[ vrea s` plec. Dar trebuie. Am fost

scos la pensie ieri.

– |n]eleg….

Brad se \ntreba cum s`-l ajute. Tipului nu-i pl`ceau caii,

dar…

– Care e meseria de baz`?

– Pictor. Poate [i ceva restaur`ri. Am fost \n echipa de

recondi]ion`ri \n ultimul an.

– Unde?

– La baza naval`. Se \nchide. Sunt printre primii care pleac`.

– P`cat.

– De[i sunt mai bun ca mul]i al]ii. Paula, \mi dai te rog sosul?

Vreau mult, mult de tot fiindc` e un sos minunat.

Dup` ce-[i reumplu farfuria, se \ntoarse spre Brad.

– Sunt singur, f`r` obliga]ii. Mi-a p`rut r`u pentru unii ca

Tom, cu patru copii [i o cas` nou cump`rat`. O s`-i fie greu s`

se mute, chiar dac` \[i g`se[te altceva de lucru.

– S` se mute?

– Serios! Peste dou`zeci de mii de oameni lucreaz` la baz`.

Iar \nchiderea ei o s` creasc` la cote maxime rata de [omaj a

zonei. De fapt, peste tot \n ]ar` se \nchid bazele militare. Poate

c` ne trebuie un al treilea r`zboi.

– Nu cred c` ar ajuta, zise Andrews. N-ar fi neap`rat nevoie

de for]e umane, ci de un buton pe care s` ape[i.

Cu to]ii râser`, apoi discutar` pe marginea perioadei

136 VIOLA LARSEN

robotizate pe care o traversau.

– Dar nimeni nu anagajeaz` pe cineva doar ca s` r`spund` la

telefon, interveni Lew. Dac` tot veni vorba de locuri de munc`,

Brad [tie totul, [i cu to]ii se uitar` \ntreb`tor \nspre ultimul

numit. Familia Vandercamp nu st` degeaba, au mii de angaja]i,

spune doar ce vrei…Europa, Asia, oriunde.

– Crezi c` trebuie doar s` pocnesc din degete, nu-i a[a, Lew?

– Oricum, e o realitate…

Corect. Brad era un Vandercamp, [tia totul despre angaj`ri [i

demisii \n firma tat`lui. Despre cum se fac milioanele pe ore.

|ns` acum trebuia s` priveasc` totul dintr-o alt` perspectiv`.

|ngrozitoare din punctul s`u de vedere.

Pentru Dumnezeu, era totu[i un Vandercamp!

– Poate deschidem o pia]` [i \n San Diego. O s` verific,

r`spunse cât mai calm.

|ns` pe din`untru, mustea de nervi. Doar nu era un

Vandercamp degeaba, putea ordona schimb`ri imediate.

Cr`ciunul trecu cu bine, poate cel mai frumos din via]a lui.

|ns` pe m`sur` ce seara era pe terminate, Brad deveni

ner`bd`tor, mai ales c` nimeni nu p`rea doritor s` plece. S`tui,

invita]ii se relaxau, sorbind vin, glumind, sim]indu-se bine, ca [i

cum n-ar mai fi plecat de acolo niciodat`. Iar Paula, \n loc s` le

dea vreun imbold, \i antren` \ntr-un joc de c`r]i. Din nou mult`

veselie, iar Brad s-ar fi putut distra la fel ca ceilal]i, dac` nu tânjea

dup` trupul tinerei.

|ntr-un final, veni [i ora de plecare. B`rba]ii se retraser` cu

UN B~RBAT ROMANTIC 137

pachetele lor cu pr`jituri. Deci, \ntr-adev`r nu g`tise prea mult.

Bine c` o chemase pe fata lui Dan s` cure]e. |nc` dinainte ca

ceilal]i s` plece, tân`ra ap`ruse cu prietenul ei. Acum trebuia

doar s-o ia pe Paula din buc`t`rie, unde \ncerca s`-i instruiasc`

\n aranjarea lucrurilor. De ce nu se oprea niciodat`?

– Aici e buc`t`ria mea [i pot pune lucrurile unde vor ei, se

aprinse Brad.

Ceilal]i doi \ncepur` a chicoti, dar Brad ie[i cu Paula \n bra]e.

– Pune-m` jos, protest` ea. Ce Dumnezeu or s` cread` ei

acum?

– |]i spun ce cred eu, o dezmierd` el, adulmecându-i pielea

cu parfumul dintotdeauna. Cred c` te preocup` prea mult

p`rerea celorlal]i.

Ori lui nici c`-i p`sa atâta timp cât o avea \n bra]e, acolo unde

spera s-o ]in` \ntreaga zi…Atingerea buzelor sale \[i afl`

numaidecât r`spunsul. Ale ei tremurau, sub impulsul unei

dorin]e interioare.

– Dragostea mea, [opti el, las`-m` s` te am.

– Nu. Eu…nu.

|ns` chiar [i-a[a, gura ei o c`uta pe a lui, \ncercând cu

disperare a se elibera.

Brad sim]ea c` nu se mai poate st`pâni; ardea de ner`bdare

s-o poarte spre pat [i s`-i aud` geam`tul suav \n clipa \n care vor

ajunge \mpreun` pe culmile pl`cerii.

– Te rog, \l implor` ea, pune-m` jos.

De[i secat de puteri, Brad o l`s` u[or pe podea.

138 VIOLA LARSEN

– Mai bine te duc acas`, [i o s`rut` u[or pe tâmpl`, apoi trecu

\n sufragerie pentru a-i aduce cadourile. "Trebuie s`-i vorbesc, \[i

aminti. S` clarific`m rela]ia dintre noi."

|ns` cu acei copii din buc`t`rie, nu aveau deloc intimitate.

Paula \l urm`ri, \ns` domolirea pasiunii lui \i l`sase parc` un

gust amar. |ntreaga s`pt`mân` cu greu \l ]inuse la distan]`. Iar \n

acea sear`….ea \ns`[i \nc` tres`rea sub impulsul fream`tului

interior, gata s` ignore orice rezerve ar fi avut.

Da! O noapte cu Brad \nsemna mai mult decât o via]`

\ntreag` al`turi de orice alt b`rbat. Dac` asta era s` primeasc`, \n

acea clip`…

Nu era prea târziu.

– Brad, \l chem` ea \ncet.

– E[ti gata? ap`ru el \nc`rcat cu pachete. Cred c` le-am luat

pe toate.

Un sentiment de furie o cuprinse dintr-o dat`. Cum de era

atât de calm, \n timp ce ea…nu se putea controla. |nc` vibra,

sim]ind din plin toate senza]iile pe care el le stârniise \n ea. Ori

el…

– Am plecat! strig` el ca s`-i aud` cei din buc`t`rie, apoi

schimb` mâna cu pachetele pentru a o lua [i pe ea.

Ce u[or trecea de la o emo]ie la alta. Ca [i cum…S` fim

serio[i – ca de la o aventur` la alta.

{i ea putea afi[a acela[i calm aparent. Ca s`-[i dovedeasc`

asta, pe tot parcursul drumului se str`dui s` animeze

conversa]ia. Pomeni despre traficul aglomerat, despre cei care se

UN B~RBAT ROMANTIC 139

\ntorceau de la alte petreceri, poate c` fiecare se distrase \n felul

lui, chiar [i Parker care \ntr-un final ie[ise din lumea sa. Oare

apreciase toate cadourile primite de la el? N-ar fi trebuit s`-i

cumpere atâtea. |[i aminti chiar [i cartea pe care ea [i-o dorea.

Dar cum s`-i spun`?

– Br`]ara cu diamante e superb`, dar…

– Taci, zise el când \ntoarse pe aleea care ducea spre cas`.

Trebuie s` discut`m.

– Asta fac, s`ri ea, c`ci n-avea chef s` aduc` din nou \n

discu]ie reticen]a, pudoarea sau cum voia el s`-i spun`.

– Nu m` refeream la nimicuri.

– Dar br`]ara asta nu e deloc de ignorat, [i se juc` pu]in cu

l`n]i[orul fin de la mân`; era prea scump` s-o accepte. Brad, e

frumoas`, dar…

– Nu vreau s` [tiu ce crezi despre br`]ar`, Paula, o opri el.

Vreau s` [tiu ce sim]i pentru mine.

Fata sim]i brusc un nod \n gât. Putea foarte bine s`-i spun`

"|mi placi" sau "Ne sim]im a[a de bine \mpreun`" sau ceva

asem`n`tor. Nu-i puteai spune unui b`rbat experimentat c` e[ti

\ndr`gostit` de el. Cel pu]in, ea nu era \ndeajuns de \ncrez`toare

\n for]ele proprii. {i totu[i, dintr-un implus, \i mângâie obrazul,

[i-[i trecu un deget peste buzele sale.

– |nceteaz`, \i lu` el palma, strângând-o de \ncheietur`. Asta

[tiam deja.

– Adic`?

– Atrac]ia fizic` dintre noi. {i nu m` mai privi a[a. Nu sunt un

140 VIOLA LARSEN

novice \ntr-ale jocului sexual, Paula. Cred c` m` dore[ti la fel de

mult precum te doresc eu. Dar nu despre asta e vorba.

– Atunci?

– Vrea s` [tiu cu adev`rat ce sim]i pentru mine. M`car dac` e

pe-aproape de ce simt eu.

– {i anume? \ntreb`, cu respira]ia t`iat`.

– Te iubesc, Paula.

Fata \l privi uimit`, ne[tiind dac` \n]elesese corect. De câte

ori nu mai rostise el aceste cuvinte cine [tie câtor…

– Da, am o reputa]ie. Dar trebuie s` [tii c` n-am mai spus-o

nim`nui. Nici m`car nu mi-am dat seama când s-a \ntâmplat.

Probabil \n acea prim` sear` când te-am z`rit dansând \n timpul

lucrului. Poate c` faptul c` e[ti mereu \n priz`, entuziasmul t`u

permanent, felul de a munci [i supersti]iile tale, sau c`ldura

trupului t`u…la naiba, de ce plângi?

– Pentru c`…m` iube[ti. Nu mi-am \nchipuit, [i…

– Dar nu e nimic de plâns. {i \nc` nu mi-ai r`spuns; ce sim]i

pentru mine?

– Te iubesc, te iubesc, de mii de ori. Eram gata s` fac orice,

pentru o s`pt`mân`, o zi sau chiar o noapte…

– Dar pentru totdeauna? [opti el aproape de buzele ei.

– Hai s` intr`m [i s` discut`m despre asta – ura scaunele de

ma[in`, cu bariera dintre ele.

Se instalar` \n sufrageria din re[edin]a Ashford, dar un timp

niciunul nu rosti vreun cuvânt. Abia târziu, Brad aminti de

detalii. Voia o ceremonie cât mai curând. Acolo sau acas` la ea,

UN B~RBAT ROMANTIC 141

\n Wyoming? {i unde s` fac` luna de miere? |n Monaco, pe iaht,

pe Riviera francez`? Puteau petrece o parte din luna ianuarie la

vila familiei lui din Italia.

– {tii bine c` nu pot face asta, se cuib`ri ea \n bra]ele lui. Am

[coal`.

– {coal`?

– Pe trei ianuarie m` \ntorc la cursuri. {i atunci se \ntoarce [i

familia Ashford. Trebuie s`-i anun] din timp, deci nu cred c` ne

putem c`s`tori pân`…

– La naiba cu Ashford. S-a terminat cu munca.

– P`i… nu voia s` plece neanun]at`, dar poate c` reu[ea…

– {i gata cu [coala. E timpul s` te c`s`tore[ti [i s` iube[ti,

draga mea.

– Da, dar…

S` renun]e la [coal`? Tocmai când era pe punctul de a deveni

veterinar – visul ei de-o via]`?

– Brad…vreau s` m` mai gândesc.

– N-ai de ce. Crezi c` Cenu[`reasa, dup` ce s-a c`s`torit cu

prin]ul, a continuat s` m`ture cenu[a?

– Cenu[a? se aprinse ea. Asta crezi tu despre profesia mea?

– O, draga mea, nu te enerva. Bine, e o meserie frumoas`, dar

nu e de tine. {i ca s`-]i spun sincer, mi-a fost pu]in team` pentru

tine, s` te ocupi de cai.

– M-am ocupat de cai toat` via]a!

– Una e s` c`l`re[ti, alta s`-i vindeci. Sunt…Paula, e[ti prea

firav`. Asta e o meserie de b`rbat.

142 VIOLA LARSEN

– A, deci un b`rbat e mai vânjos decât un cal?– Nu [tiu; nu [tiu cum de s-a ajuns aici.– Pentru c` tu continui s`-mi desconsideri modul de via]`.

Este visul meu, munca mea; chiar crezi c` le pot arunca la gunoiacum când mai am a[a de pu]in?

– Bine, se aprinse [i el. Nu vreau s` te la[i. Dar mi se pare c`tot timpul munce[ti. Vreau s` te v`d c` te bucuri de via]`, vreaus`-]i ofer ce n-ai mai avut, s` te duc \n locuri neumblate. S` teiubesc, s` m` joc cu tine.

– Iar eu nu vreau s`-mi petrec via]a jucându-m` sau f`cânddragoste. O fi de-ajuns pentru tine, nu [i pentru mine!

Brad o privi amuzat. Apoi se ridic` [i ie[i. Paula auzi motorul[i scrâ[netul ro]ilor pe pavaj.

UN B~RBAT ROMANTIC 143

Capitolul 10

– Ce s-a \ntâmplat, Paula? o \ntreb` Lew la micul dejun.– E prea cald`! ridic` ea o palm` [i trânti cana de cafea.– Nu m` lua cu de-astea. Ce este?– Adic`?– S`-mi spui ce te macin`.– Nimic interesant. Cum sunt ou`le?– Ca de obicei, bune. |ns` tu nu m`nânci; de ce?– Lew, n-ai limite! [i se ridic`, v`rs` cafeaua \n chiuvet` [i

puse cana la murdare. {tii totul chiar când nu te prive[te!– {tiu când un om are probleme, mai ales dac` e o persoan`

vesel`. {i mai [tiu c` o alt` persoan` n-a mai dat pe-aici de dou`zile \n cap. {tiu…

– Bine, fie! \l fulger` ea. Dac` vrei s` [tii, m-a p`r`sit!– Da?– Ai zis-o, nu?

– Eu?

– Tu. Citez: "…se poart` frumos, te r`sfa]`. Pân` se plictisesc

[i te arunc` la gunoi"

– Nu e prima oar` când m-ai pus s`-mi \nghit cuvintele, zâmbi

el.

Acel zâmbet o \nmuie toat`. Sau poate c` realitatea nu era a[a

cum o \nf`]i[a ea? Trupul \ncepu s`-i tremure, iar ochii i se

umplur` de lacrimi.

– Stai jos, o invit` unchiul. Spune-mi.

Paula se a[ez`, dar era prea tensionat` ca s` mai scoat` vreun

cuvânt. Brad spusese...Sau ea?

– Hai c` \ncep eu…L-am v`zut pe b`iat cum te privea, [i nu

era deloc superficial.

– Nu…N-ar fi trebuit s`-]i spun asta.

– Ce s-a \ntâmplat?

– M-a cerut \n c`s`torie, \[i [terse ea lacrimile.

– {i asta e de plâns?

– La fel zicea [i el. Dar m-a l`sat masc` [i felul \n care m-a

cerut…Am \ncercat s` nu las lucrurile s` scape de sub control.

Dar cred c` nu m-am str`duit \ndeajuns, pentru c` el [i-a dat

seama c` \l doresc, \ns` voia mai mult de o noapte. De[i eu

credeam c` doar asta vrea de la mine. Dar...m` iube[te, cu

adev`rat. {i ]inea neap`rat s` se asigure c` ceea ce simt eu

pentru el este la fel de pertinent. Este. |l iubesc.

– {i?

– Nu [tiu…Adic`, ba da. Brad a \nceput s` vorbeasc` despre

UN B~RBAT ROMANTIC 145

când [i unde s` ne c`s`torim, despre luna de miere…Dar se

gândea la toate de parc` ceea ce fac eu nu valoreaz` nici cât o

ceap` degerat`. Planurile mele nu-l interesau deloc.

– Adic` [coala, nu?

– Mai mult. {tii c` \n [ase luni intru \ntr-o clinic`?

– |n]eleg.

– Deci, nu e de colea. Asta mi-am dorit toat` via]a. {tii bine

c` \mpreun` cu Toby pl`nuiam \nc` de mici copii.

– Lucrurile se schimb`, draga mea. Acum, Toby e economist,

tu e[ti pe cont propriu.

– A[a e, [i m` descurc. Peste un an voi fi medic veterinar

licen]iat. Profesia mea, pe care nimeni nu mi-o poate lua. Voi fi

independent`.

– }i-e team`?

– Team`? Cum adic`?

– Când Toby a plecat, ai suferit foarte mult. {i te-ai ag`]at de

aceast` idee cu profesia ta.

– Dumnezeule, doar nu crezi c` \nc` m` mai gândesc la

Toby…

– Nu, dar cred c` ceea ce ]i se \ntâmpl` te determin` s` cau]i

punct de sprijin \n ceea ce ]i-a mai r`mas. Fie c` e scopul t`u \n

via]`, munca, libertatea sau orice altceva. Un fel de plan de

siguran]`. Ceva ce-]i r`mâne dup` toate e[ecurile.

S`-i fi fost oare team`? Oare rela]ia dintre ea [i Brad era prea

fragil` pentru a rezista? |i revenir` \n minte cuvintele lui Brad;

dragostea lor era una intens`, mult mai puternic` decât o simpl`

146 VIOLA LARSEN

pasiune. {i deci \[i putea asuma orice risc, indiferent de cerin]`.

– Nu e chiar a[a, Lew. |ntotdeauna mi-au pl`cut animalele,

[tii bine. |ntotdeauna am lucrat cu ele, [i nu vreau s` m` opresc

acum când \ntr-adev`r pot da o mân` de ajutor. Vreau doar…s`

fiu eu \ns`mi! S` realizez ceva!

– |ntotdeauna ai s` fii tu \ns`]i, scumpa mea. N-ai pic de

lenevie \n tine!

– Dar Brad vrea s` fac`, s` dreag` pentru mine, e prea mult.

{i…

– Las`-l. |ntotdeauna tu ai fost cea care a d`ruit tuturor;

mereu ai lucrat pentru al]ii, pentru mine, pentru mama ta,

pentru doamnele Ashford, [i acum nu [tii cum s` te por]i. Dac`

te iube[te, las`-l s`-]i ofere ce are mai scump.

– Dar e atât de…cople[itor. {i nu vreau s` devin un alt

parazit al societ`]ii, ca Whitney sau al]ii asemenea.

– Nu te teme. Vei fi tot tu. Ca so]ie a lui Brad vei…

– Face dragoste [i m` voi juca – exact cum i-am spus. Pentru

el ar fi de-ajuns, \ns` pentru mine, nu.

Lew fluier` admirativ.

– Dar [tiu c` i-ai spus-o!

– A [i plecat. Dar…de unde [tii?

– L-am mu[truluit [i eu \ntr-un fel. Adic` nu…I-am spus pe

fa]` ce cred despre cei care nu fac nimic [i se l`f`ie \n bani.

– Deci, \n]elegi ce-am vrut s`-i spun eu.

– {tiu ce l-a \nfuriat. S-a luat apoi de mine ca [i cum cine [tie

ce i-a[ fi zis!

UN B~RBAT ROMANTIC 147

– Mie nu mi-a mai f`cut nicio observa]ie. Era prea r`nit.

– Dar nu-l po]i \nvinui, nu? {i n-avem de ce s`-l privim de sus,

fiindc` e bogat. Ca s` vezi adev`ratul om, trebuie s`-i ignori

averea.

Lew f`cu o pauz`, meditând.

– Cred c` \n seara aceea l-am citit. Nu pentru c` mi-a povestit

despre averea Vandercamp, ci din cauza lui Parker. Ar`ta ca un

vagabond, iar Brad nu [tia nimic despre el, dar ar fi fost gata

s`-[i dea to]i banii din buzunar…Dac` ar fi avut ce, râse. {i chiar

când \ncerca s` m` conving` c` e \ndeajuns de bun pentru tine,

tot la fapta lui \i st`tea gândul. I-a dat cartea de vizit`, se vedea

c`-i merge mintea. {i atunci mi-am dat seama c` Brad e un tip

bun.

Paula deja sim]ea c` i se \nmoaie picioarele.

– Ce vrei s` spui cu asta, Lew?

– Nimic. Dar vreau s` te \ntreb…Calul pe care ]i l-a dat tat`l

t`u – \l iube[ti mai mult decât pe Brad?

– Poftim? Nu fi ridicol! Brad face cât o mie de cai.

– {i?

– Ah…Ce de[tept e[ti!

– Mda, [i scoase din buzunar ceva.

– Ce e?

– E cheia de la ma[in`. Nu vreau s` te v`d c`-l la[i s`-]i scape.

Prea emo]ionat` pentru a mai spune ceva, fata lu` cheia [i ie[i

\n fug`.

– Cât m` bucur c` e[ti na[ul meu!

148 VIOLA LARSEN

***

– E cea mai rea cafea pe care am b`ut-o vreodat`, zise Bradley

Elmwood Vandercamp senior punând jos cea[ca.

– N-am \nv`]at \nc` s-o fac, zise fiul s`u.

– {i nici n-ai o buc`t`reas`, v`d. O menajer`? Pe nimeni.

– N-am apucat.

Paula nu dorea alte persoane, fiind obi[nuit` s` fac` totul de

una singur`. Voia s`-i dea timp. "Indiferent ce alege. N-am de

gând s-o las s` plece!...Dar tu ai fost cel care a plecat, amice!...Da,

dar m` \ntorc! Va trebui s`-mi dea [i mie timp."

– Trebuie s` te organizezi cât mai repede, interveni tat`l. E

r`u f`r` ajutor. Cafeaua…

– Scuze, nu te a[teptam a[a de curând.

– Am vrut s` te prind \n priz`.

– Adic`?

– Adic` \n avântul afacerilor. E[ti gata s` te al`turi

concernului Vandercamp?

– A, nu m-am gândit…

– E a doua oar` \n luna asta când m` consul]i pentru un

proiect mare. O dat` cu scanerul, acum cu baza naval`.

– E o poveste lung` cu Parker. Dar [i inven]ia lui nu e de

colo. Apoi a venit Sam, care lucra la baza naval` [i se \ngrijora de

UN B~RBAT ROMANTIC 149

\nchiderea ei. De aceea am venit la tine, poate ai idei.

– Oameni [i idei – asta \nseamn` afaceri, fiule.

– |ncep s` le prind gustul.

Era \ntr-adev`r o provocare s` plece cu o afacere de la zero [i

s-o duc` pân` la cap`t.

– Da, a[ vrea s` intru [i eu \n firm`.

– Bun. Avem nevoie de min]i tinere.. Am venit cu Armstrong,

e la hotel. Ne vom uita la loca]ie \nainte s` vedem cât oferim.

Era vorba de un anume produc`tor de film din Marea

Britanie, interesat s` deschid` un studio de produc]ie \n State.

– {i o s` aib` nevoie de tot spa]iul? {i cu muncitorii?

– Glume[ti, normal c` e nevoie de \ntregul spa]iu. {i cel mai

probabil \i va p`stra pe to]i. Vezi tu…

|n acea clip` se auzi portiera unei ma[ini. Cineva urc`

treptele terasei. Pa[i u[ori, familiari. Brad se ridic` \n fug`.

O \ntâmpin` \n hol. Cuvintele nu-[i mai g`sir` locul \n ploaia

de s`ruturi [i de \mbr`]i[`ri \n care cei doi se reg`sir`.

Abia dup` ceva timp o conduse \n buc`t`rie.

– Tat`, zise Brad mândru, a[ vrea s-o cuno[ti pe Paula, cea pe

care o iubesc [i pe care sper s-o iau de so]ie, [i se uit` \ntreb`tor

la ea, \ns` fata \l cerceta pe domnul Vandercamp.

|nghi]i \n sec când distinsul domn se ridic` de pe scaun,

mirat. Ar fi vrut s` se prezinte altfel \n fa]a p`rin]ilor s`i, nu \n

blugi vechi [i pulover. {i nici nu se piept`nase; oare ce impresie

l`sa?

|ns` nimic din privirea cald` a b`rbatului nu-l tr`da, [i-i

150 VIOLA LARSEN

\ntinse mâna politicos. Deschise gura s` spun` ceva, \ns` apari]ia

pe fug` a lui Sid \l \ntrerupse.

– Domnule Brad, v` cheam` Dan, de urgen]`. Caspar…

– Ce e cu el?

– Nu [tiu. Poate pneumonie, dar e foarte grav.

Paula deja se \ndrepta spre ma[in`. Caspar era cel mai valoros

dintre poneii lui Brad. Domnul Vandercamp senior se urc` [i el,

[i-l urmar` pe Sid, care venise c`lare.

Dan izolase calul \ntr-un grajd mai mic. Paula s`ri gardul

pentru a ajunge cât mai repede. Când v`zu animalul, aproape i

se muiar` genunchii – st`tea ]eap`n, gâfâind ca niciodat`, cu

gura c`scat`, cu ochii ie[i]i din orbite.

Nu era pneumonie. Calul se zb`tea s` inspire cât mai mult

aer. Auzi \n jurul ei c` veterinarul e pe drum.

– Dac` rezist`…

|ns` Paula realiz` c` n-are s` reziste prea mult. Ce s` fie oare?

|ncerca s`-[i aminteasc` din cursuri. Din botul calului ie[ea o

spum` albicioas`.

Antrax? Nu z`rise \ns` vegeta]ie care s` duc` la asemenea

otr`viri, de[i…|[i plimb` mâna pe piele [i, din fericire, nu g`si

nicio pat` purulent`. Considera temperatura pu]in cam ridicat`,

\ns` nu alarmant`.

M`car de [i-ar fi adus termometrul. Nu avea ustensile, [i nici

nu [tia ce are animalul.

|l mângâie pe gâtul fierbinte…Prea fierbinte…{i dintr-o

dat`, i se aprinse un becule].

UN B~RBAT ROMANTIC 151

– L-ai c`l`rit azi-diminea]`? \l \ntreb` pe Dan.

– Da, destul de mult. Dar atunci p`rea \n regul`. Doar

dup`…

– A f`cut insola]ie! \l \ntrerupse. Adu o g`leat` de ap`,

repede!

I se aduse \n dou` secunde [i fata stropi imediat calul cu ap`

din plin – peste tot, pe fa]`, pe coaste, pe picioare.

Apoi se rug`.

Minute \n [ir trecur` [i abia dup` o vreme, Caspar se mi[c`.

– |[i revine, strig` Dan.

"A[a e" \[i zise fata lini[tit`. Apoi, ca-ntr-un miracol, \l

urm`rir` cum se \ntremeaz`, [i cum respira]ia \i revine la

normal. Paula abia de auzea murmurele admirative din jur. Dar

\l auzi clar pe Brad:

– Ai reu[it, draga mea. L-ai salvat. Hai s` te ajut.

|i lu` g`leata din mân` [i o duse la botul calului, care acum

necheza u[or, lip`ind zgomotos [i fericit.

Veterinarul de la spitalul universitar ajunse abia dup`

patruzeci de minute.

– Ar fi fost prea târziu pentru a-l salva, zise, [i-l sf`tui pe Dan

s` monitorizeze activitatea cailor [i orele la care f`ceau

exerci]iile. Chiar [i pentru luna decembrie, vremea este

nea[teptat de c`lduroas`. A]i avut noroc cu una din cele mai

str`lucite studente ale mele, c`ci o cuno[tea prea bine pe fat`.

Foarte bine c` ai recunoscut simptomul atât de rapid.

– N-a fost prea repde, \i dest`inui ea lui Brad ceva mai târziu.

152 VIOLA LARSEN

Ce am f`cut azi s-a datorat unei experien]e anterioare, [i

lecturilor din James Herriot.

– Veterniarul acela care a scris…

– Ni[te c`r]i extraordinare [i interesante! Am memorat fiecare

cuvânt [i ast`zi mi le-am amintit.

– Da?

– Ca o magie, numai c` \n carte nu era vorba de un cal, ci de

un taur. Exact acelea[i simptome. A[a c` am f`cut exact ce i-a

f`cut Herriot taurului. {i a func]ionat!

– S` [tii c` da! }i-am mul]umit oare?

– Da.

– }i-am spus c` te iubesc?

– {i eu te iubesc, [i se arunc` \n bra]ele lui. Mai mult decât

orice pe lume. Ne c`s`torim când vrei tu, mergem unde vrei tu,

oricând…

– Ce-i cu schimbarea asta brusc`?

– Lew. Mi-a ]inut azi-diminea]` o lec]ie. Te consider` un tip

pe cinste.

– Glume[ti. Ne gândim la acela[i Lew?

– Sigur, râse ea. A fost ideea lui s` vin azi; zicea c` nu e bine

s` te las s`-mi scapi.

– Ce s`-]i spun! |nseamn` c`-i datorez mai mult de

doisprezece dolari.

– Doisprezece dolari?

– Nu conteaz`. S` revenim la ce e mai important. Chiar crezi

c` am s` te las s`-]i abandonezi profesia dup` cele ce-ai f`cut

UN B~RBAT ROMANTIC 153

ast`zi?– Adic`, m` la[i s` termin [coala [i facem nunta mai \ncolo…– Adic` ne c`s`torim cât de curând. Dar st`m aici pân`

termini sau pân`e[ti preg`tit` s` facem urm`torul pas.– Dar… abia de-[i mai putea conteni bucuria. E[ti sigur? Un

b`rbat obi[nuit s` mearg` \ncolo [i-ncoace…– Nu ]i-am spus c` e pentru prima oar` \n via]` când m` simt

ca acas`?– O, Brad!– Dar nu din cauza locului, draga mea. Ci a ta!– Iar locul meu e cu tine. Faci atâtea compromisuri, iar eu o

s` am [i meseria, [i pe tine. E corect?– Nu-]i face griji. {i eu m` lansez \n meseria mea, iar o parte

o s-o conduc de aici. |]i povestesc mai târziu…Acum, doar s`ruturile [i \mbr`]i[`rile lui contau [i se l`s`

\nv`luit` din plin.

154 VIOLA LARSEN

Epilog

Paula st`tea \n loja destinat` familiei Vandercamp, al`turi dedomnul Vandercamp senior, pe terenul de polo. Era prima oar`când asista la un joc, Cupa de Argint, care \n mod tradi]ional sejuca \n ajunul Anului Nou, \n scopuri nobile. Chiar \nceputulpartidei o entuziasm` atât de tare, \nc` de când juc`torii,asem`n`tori [i alinia]i \n uniformele lor, \[i f`cur` apari]ia pecâmpul de joc. O scen` impresionant`, \ns` privirea \i era a]intit`asupra unui singur b`rbat – Brad; acesta purta pantaloni albimula]i, un tricou dungat, [i casc` asortat`. Cizmele maro se\nfigeau \n burta lui Casper, iar imaginea lui c`lare aproape c`-it`ia r`suflarea.

– Arat` atât de mândru [i de elegant, zise fata. Nu e de mirarec` i se spune prin]ul.

– Nu, draga mea, zâmbi b`trânul. Porecla [i-a câ[tigat-opentru felul cum conduce jocul.

Foarte posibil, realiz` ea pe parcursul partidei. Brad aluneca

maiestuos printre ceilal]i, ca [i prin mul]imea de c`[ti. |ns` cu

greu se putu concentra fata, oricât de r`bd`tor \i explic` domnul

Vandercamp regulile.

– Uluitor, zicea, cum caii parc` simt.

– Caii de polo sunt special ale[i. Combin` toate calit`]ile

celorlalte rase, \n special viteza cailor de curse, cu inteligen]a

celor arabi.

– Ave]i dreptate, rosti ea, [i mai impresionat`.

|n tot acest timp, nici m`car nu realiz` c` era urm`rit`.

– Mam`, \]i spun c` e Paula, insista Whitney.

– Nu fi ridicol`. Paula e acas`. Sau acolo ar trebui s` fie, se

\ncrunt`. Nu \n]eleg de ce nu era acolo când am ajuns!

– Nu ne a[tepta pân` mâine, zise Rae.

– Corect! s`ri sora ei. Noi ne-am scurtat vizita dup` ce Sheila

ne-a sunat [i ne-a spus c` partida e azi. Deci, Paula s-a gândit c`

e o ocazie s` fac` ce vrea!

– Dar ce naiba s` caute aici? se \ntreba doamna Ashford.

– Se d` \n spectacol! Dar sunt curioas` de unde [i-a luat

costumul acela splendid [i de unde a pus mân` pe tipul care are

acces la loj`.

– St` la loj`? Toate lojile sunt pline. Cel pu]in cea a lui Sally

era ne\nc`p`toare [i pentru noi, exclam` doamna, ridicându-[i

ochelarii pentru a observa direc]ia respectiv`. Nu v`d

cum...Pentru Dumnezeu! Ai dreptate. E Paula. Cum de…?

Jocul terminat, mul]imea \ncepu s` se disperseze. Paula

156 VIOLA LARSEN

r`mase la locul ei, sorbind [ampanie, discutând cu domnul

Vandercamp, a[teptându-l pe Brad. La un moment dat, z`ri

femeile Ashford apropiindu-se.

"Ah, n-am avut când s` le explic. I-am spus lui Brad c`-mi dau

demisia, ca s`-[i g`seasc` o alt` menajer`, [i am s-o fac. Dar

a[a…"

– Paula! o \ntâmpin` doamna, c`tr`nit`. Ce cau]i aici?

– Am…venit s` v`d jocul. A[ vrea s` vi-l prezint pe…

– N-ai ce c`uta aici! s`ri Whitney. Ar trebui s` fii la postul t`u.

N-am g`sit ce s` port, [i voiam s`-mi faci p`rul.

– |mi pare r`u. Dar se pare c` te-ai descurcat. Ar`]i

prezentabil`, Whitney.

Fata, mai curând bulversat` decât surprins` de remarc`, era

pe punctul de a r`spunde când Brad intr` \n loj`, fericit.

– Brad, ai fost fantastic! strig` cea din urm`. M-ai f`cut s` m`

simt a[a de mândr`. Trebuie s` te felicit, [i-i \ntinse buzele.

Brad se d`du \napoi pentru a o evita, [i-i lu` mâinile \ntr-ale

sale.

– Mul]umesc, Whitney, dar victoria se datoreaz` echipei.

Repet` mul]umirile fa]` de Rae [i de doamna Ashford, dup`

care \l prezent` pe tat`l s`u. Numele Vandercamp stârni un val

de admira]ie.

– A, sunt \ncântat` s` v` cunosc, zise doamna. Am auzit atâtea

despre dumneavoastr` [i despre frumoasa re[edin]` din

Balmour.

Urmau mai multe aprecieri \ns` se opri brusc v`zându-l pe

UN B~RBAT ROMANTIC 157

Brad \mbr`]i[ând-o pe Paula.– V-a spus Paula nout`]ile? interveni tân`rul.Doamna r`mase cu gura c`scat`.– Ce anume? zise Rae.– Paula mi-a acceptat cererea \n c`s`torie.– Nu se poate! explod` Whitney. Nu se poate s-o fi

\ntâlnit…Adic`, de unde o [tii? Este menajera noastr`. N-artrebui s`…

– Taci, Whitney! o apostrof` mama ei, spre iritarea fetei.Mamie Ashford ignora complet st`rile de nervozitate ale fetei

sale, absorbit` doar de situa]ia \n sine.– O, Paula, draga mea! Minunat! [i o s`rut`. E parte din

familie, [ti]i, se \ntoarse spre domnul Vandercamp. Precum oalt` fiic`. M`i s` fie, va trebui s` ne agit`m pentru nunt` acum.Trebuie s-o facem la noi, iar fetele mele au s` fie domni[oare deonoare. Ca-ntre surori, [ti]i. Vede]i, fetelor, Paula va deveni oVandercamp [i va sta la Balmour \ntre lorzi…[i doamne alese,bine\n]eles. Iar când o vom vizita, o s` ne distr`m pe cinste. Nutrebuie s-o abandon`m pe Paula noastr`.

Sfâr[it

158 VIOLA LARSEN

giannijollys