Atunci un zidar inainta si spuse: "Vorbeste-ne despre case."

Iar el raspunse graind:

"Durati-va din visuri un refugiu undeva, in desert, inainte de a va inalta o casa intre zidurile cetatii.

Fiindca, asa cum in amurg va inturnati la vetrele voastre, tot astfel revine calatorul in voi, cel care-i

mereu indepartat si singur.

Ea creste in miezul zilei si doarme in tacerea noptii si nu-i lipsita de vise. Oare casa voastra nu

viseaza, iar in vis nu paraseste ea cetatea pentru un crâng sau pentru o colina?

Faceti ca vaile sa fie strazile voastre, iar inverzitele carari, ulcioarele, spre a va cauta unul pe altul

printre viile rodind, aromele pamântului adunându-le in vesmintele voastre.

Dar nu a sosit, inca, timpul acestora!

In teama lor, strabunii v-au strâns prea aproape unul de altul, iar aceasta teama va mai dura inca

un timp. Atâta timp cât zidurile cetatii vor separa vetrele de ogoarele voastre.

Ci, spuneti-mi, oameni din Orphales, ce pastrati in aceste case? Si ce ascundeti indaratul usilor

inchise?