universitatea "lucian blaga" din sibiu - un fragment...

Studia Universitatis Cibiniensis • Series Historica, tomul 6/2009, pp. 33-43

Un fragment de vas cu inscripţie descoperit în aşezarea romană de la Ocna Sibiului

Dumitru POPA

Keywords: Potery, Inscription, Colonists, Norico-Pannonic, Broche, sestertius

Abstract

A Piece of a Pot with Inscription Found in the Roman Settlement from Ocna Sibiului

The inscription contains four letters, each representing the end of a word, very likely, a celtic anthroponim. It was made by incision in the soft paste on the neck of a pot worked at a slow wheel from rough paste, the most spread type of ceramics in this settlement. There are disscusions about the ways to register the text and the general signification of the discover.

Pe teritoriul administrativ al oraşului Ocna Sibiului se cunosc amplasamentele a

trei aşezări romane de caracter rural1. Una se află în vatra oraşului în partea sa de nord-est. Din acest areal se cunosc

numeroase descoperiri de factură superioară: cărămizi, una posibil cu ştampilă, ţigle, mozaic, vase terra sigillata opaiţe, un cap de statuie reprezentând pe Mithras sau un acolit, monede. Se menţionează de asemenea două ciocane de miner descoperite în zona exploatărilor.

O a a doua aşezare este situată la circa 5 km nord de oraş, pe locul numit „Zmiţe“. Cercetată prin săpături sistematice în anii 1964-1965, ea s-a dovedit, pe baza materialului ceramic că aparţine unei comunităţi autohtone şi se datează, mai mult, în secolul III d. Hr2.

Cea de a treia aşezare, din care provine şi fragmentul ceramic aici analizat este situată pe prima terasă de pe malul stâng al Visei, la aproximativ 2 km vest de oraş în punctul „Faţa Vacilor – La Făgădău“. Ea a fost cercetată prin şase campanii de săpături sistematice între anii 2004-2009, executându-se cinci secţiuni, suprafaţa totală excavată însumând 232 mp3.

Stratigrafia sitului este uniformă în toate secţiunile cercetate sub aspectul conţinutului, evidenţiind succesiunea a două aşezări din două epoci distincte şi îndepărtate în timp: o primă aşezare preistorică aparţinând culturii Petreşti suprapusă stratigrafic de o aşezare rurală de epocă romană. Stratul cu depuneri arheologice corespunzător locuirii preistorice situat în medie între -1,2 -1,5m este subţire şi puţin

1 Popa 2002, p. 134, nr. 436. 2 Protase 1968, pp. 229-240. 3 Popa 2006, pp. 240-241, nr. 125; Popa 2006a, pp.141-166.

34 Dumitru POPA

consistent indicând faptul că ne aflăm la marginea vestică a marii aşezări Petreşti cercetată sistematic cu mai multe decenii în urmă1. Stratul corespunzător aşezării romane se situează în general între -0,5m şi -1,2 m coborând în zona unor complexe până la -1,48 m.

Contextele arheologice surprinse în S1A/2004 m 5-6, S1B/2005 m 1-2, S2A/2005, S2C/2006 m 1-5, S3/2007 m 8-12) constând din straturi masive de chirpic, resturi de vatră, cărbune, resturi osteologice menajere şi ceramică, indică cu multă certitudine existenţa unor locuinţe de suprafaţă al căror nivel interior de călcare se afla cu puţin (0,15-0,20 m) sub nivelul general al aşezării din vremea respectivă.

Materialul arheologic recoltat din săpături constă din unelte şi instrumente din fier şi bronz, cuie şi scoabe din fier folosite la construcţii, podoabe şi accesorii vestimentare (11 fibule, brăţară) şi îndeosebi ceramică într-o mare varietate de forme şi calităţi ale pastei: terra sigillata de import cu decor sau lisă, un fragment de producţie locală, ceramica fină de culoare roşie sau cenuşie reprezentată de boluri, farfurii, unele imitând forme de terra sigillata, platouri, castroane, străchini, cupe, căni şi oale, decorate prin pictare şi mai ales vopsire, cu angoba sau firnis şi „cu rotiţa“.

Ceramica comună este lucrată la roata rapidă, roata înceată şi cu mâna din pastă predominant cenuşie şi mai rar roşie. Între forme alături de o mare diversitate de oale şi capace reţin atenţia în mod special străchinile cu trei picioare (tripodes, Dreifussschale) iar dintre ornamente -striurile executate cu pieptenele, Kammstriche, sau cu măturicea, Besenstrich, dispuse vertical, orizontal sau suprapuse, intersec-tându-se; aceste două tehnici sunt cele mai frecvente, îndeosebi cel cu măturicea şi sunt aplicate atât pe oalele lucrate la roată cât şi pe cele cu mâna2.

Unele caracteristici ale materialului ceramic ca şi unele accesorii vestimentare (fibula cu două nodozităţi) din aşezarea de la Ocna Sibiului, indică cu multă certitudine origininea norico-pannonică a coloniştilor care au locuit aici. Elementele inconfundabile şi cu mare grad de certitudine în stabilirea etnicului sunt forma şi decorul în cele două tehnici Kammstriche şi Besenstrich ale unor oale şi vasele Dreifußschale. Analogii foarte bune în ceramica din complexele norico-pannonice se găsesc şi pentru alte forme îndeosebi pentru străchini şi farfuriile din pastă fină cenuşie şi roşie3.

Structura ceramicii din aşezare şi descoperirea unor instrumente care serveau la decorarea vaselor sunt indicii sigure că aici se fabricau unele dintre aceste vase, foarte probabil cele cu caracteristici etnice evidente.

Pe baza obiectelor cu putere de datare (fibulele, sestertius emis la Roma sub Antoninus Pius, anii 140-144, Catalog RIC III, Nr. 612, pag. 109.) aşezarea de la Ocna Sibiului a luat fiinţă încă de la începuturile Provinciei şi a durat cel puţin până în prima parte a secolului III. Ea s-a născut printr-un act de colonizare traianică a unui grup de populaţie norico-pannonică caracterizată printr-un grad ridicat de puritatea etnică şi conservatismul culturii sale materiale. 1 Paul 1979, pp. 97-104. 2 Popa 2006a, pp. 141-166. 3 Urban 1984; Zabehlicky-Scheffenegger 1993, pp. 257-270; Zabehlicky-Scheffenegger 1995, pp. 175-

192; Artner 1988, pp. 99-121; Zabehlicky, Zabehlicky-Scheffenegger 1988, pp. 135-147.

Un fragment de vas cu inscripţie descoperit în aşezarea romană de la Ocna Sibiului 35

Fragmentul ceramic cu inscripţie pe care îl vom analiza în continuare a fost descoperit în S1B, caroul 4-5 la adâncimea de 1,10 m. Este vorba de gâtul cu gura unei oale cu o formă foarte simplă, uşor evazată şi cu o buză simplă neprofilată (Pl.I). Vasul a fost lucrat la roata înceată dintr-o pastă zgrunţuroasă, de culoare cenuşie. Acest tip de pastă este comun pentru o mare parte dintre vasele descoperite în aşezare, îndeosebi pentru acelea specifice comunităţilor norico-pannonice şi având în vedere aspectele mai sus amintite probabilitatea ca el să fi fost executat aici este foarte mare.

Pe gâtul vasului se află un ornament format din două linii în val asimetric dispuse la o distanţă de cca 2 cm, una de alta şi executate neglijent cu vârful lăţit al unui instrument. Întreaga execuţie trădează o lipsă de preocupare pentru aspectul estetic.

Textul inscripţiei a fost executat prin incizare în pasta moale, cu un instrument cu vârful lăţit şi suprapune ornamentul situat mai jos. În aşezare au fost descoperite unele instrumente din fier care ar fi putut fi folosite atât pentru executarea celor două linii în val cât şi pentru incizarea literelor.

În partea păstrată a vasului se pot recunoaşte fără dubii patru litere. Se mai poate considera, judecând după spaţiul liber din dreapta ultimei litere că ele formează sfârşitul unui cuvânt, fără a putea face presupuneri cu privire la lungimea părţii lipsă din începutul acestui cuvânt.

Ultimele două litere sunt uşor de recunoscut şi işi găsesc analogii în multe descoperiri de texte de acest caracter din Dacia sau din provinciile vecine1( Pl. II, III, IV, V): ele sunt I S. Pentru celelalte două există unele incertitudini de identificare. A treia dinspre sfârşitul cuvântului are forma unui C deschis dar corpul nu este executat dintr-o singură linie curbă ci din trei segmente asfel că forma sa poate fi interpretată şi ca un L, analogii pentru astfel de formă a literei L se găsesc atât pe texte incizate pe cărămizi cât şi pe vase2. Prima literă în sensul de citire poate fi un I dar există posibilitatea ca în partea de jos dreapta a hastei principale, care este acum uşor deteriorată să fi existat şi o mică liniuţă înclinată care se suprapunea peste linia ornamentului şi astfel să avem de a face cu o formă destul de frecventă a literei L.

Trecând în revistă toate variantele de citire avem: .....I L I S,..... I C I S,......L C I S,.....L L I S. Ultima este cea mai greu de acceptat căci ar trebui să admitem că în acelaşi cuvânt au fost folosite două forme diferite ale aceleiaşi litere; pentru penultima nu avem certitudinea că prima literă era un L în starea actuală a peretelui de vas. Rămân deci în discuţie doar primele două propuneri de lectură diferite doar prin interpretarea celui de al doilea semn. Pentru prima variantă am putea considera că avem de-a face cu partea finală a unui antroponim de forma: SENILIS, nume celtic atestat la Apulum3 sau SANILIS, tot nume celtic atestat la Sighişoara4, sau VIRILIS nume latin dar purtat frecvent de persoane de etnie celtică5. Pentru a doua variantă de lectură ar putea fi vorba tot de un antroponim de declinarea a treia aflat la genitiv.

1 Gudea 1987 pp. 119-158; Gudea, Cosma 1992, pp.224-247. 2 Gudea, Cosma, pp. 224-247. 3 IDR III/5, 606; Husar 1999, p. 66, nr. 101. 4 IDR III/4, 198; Husar 1999, p.65, nr. 97. 5 Husar, 1999, p. 69, nr. 38.

36 Dumitru POPA

FELIX, (FELICIS) sau SOLORIX-(SOLORICIS), antroponim celtic atestat într-o diplomă militară de la Românaşi-Largiana1.

Inscripţiile cursive pe vase descoperite în Dacia au fost inventariate şi analizate de către N. Gudea şi C. Cosma într-un studiu citat anterior din care ne permitem să evidenţiem câteva concluzii2:

– se cunoşteau atunci circa 160 de descoperiri din 29 de localităţi; în proporţie covârşitoare, ele provin din castre şi sunt executate prin zgâriere deci sunt opera unor indivizi, predominant militari care au folosit aceste vase.

– numărul inscripţiilor incizate este mic (3 cazuri atunci), iar al celor provenind din aşezări rurale şi mai mic.

– cele mai multe inscripţii sunt antroponime, latine scrise cu capitale. – textele incizate folosesc o scriere mai caligrafică, cu litere mai apropiate de

formele comune, datorită uşurinţei de a inciza în pasta moale în comparaţie cu zgârierea în pasta dură a vaselor după ardere.

Prezenţa unui vas cu inscripţie în aşezarea de la Ocna Sibiului, ne permite, chiar dacă deocamdată este singurul, unele consideraţii. Comunităţile compacte de norico-pannoni din Dacia, cunoscute până de curând îndeosebi prin cimitirele lor (Caşolţ3, Calbor4), se remarcau prin consevatorismul culturii lor materiale şi spirituale, manifestate prin ritul, ritualul şi inventarele lor funerare din care lipsesc piese frecvente în restul lumii romane: opaiţele, ulcioraşele, vasele de sticlă după cum lipsesc şi monumentele funerare cu inscripţii. Pentru aceste motive se apreciază că nivelul lor de romanizare era unul destul de redus5.

Aşezarea romană de la Ocna Sibiului, prin toate caracteristicile sale se evidenţiază a fi tot a unei astfel de comunităţi. Prezenţa unei inscripţii pe un vas indiferent de semnificaţia sa ne sugerează că scrisul şi cititul nu era complet necunoscut printre indivizii acestui sat roman, iar caracterul destul de ordonat al restului de text ne sugerează că cel care l-a executat era destul de sigur.

Despre semnificaţia intrinsecă a cuvântului, pe care noi îl considerăm un antroponim, cu greu se pot face unele consideraţii. În mod sigur nu este un simplu exerciţiu de scriere şi nici nu se referă la vreo destinaţie aparte a vasului (ofrandă pentru o divinitate sau unitate de măsură). Cel mai probabil avem de-a face cu un fenomen de imitaţie a obiceiului foarte răspândit în lumea olarilor romani din marile centre de a-şi ştampila vasele sau tiparele de terra sigillata. Modelele nu i-au lipsit căci în aşezare printre puţinele fragmente de terra sigillata se află şi unul cu ştampilă.

Prin poziţia sa stratigrafică, la -1,1 m vasul cu inscripţie se datează în perioada de început a aşezării şi rămâne întrebarea dacă individul care l-a inscripţionat a învăţat să scrie în Dacia sau a venit gata învăţat.

1 IDR, I, 4. 2 Gudea, Cosma, 1992, pp.201-247. 3 Popa 2002, pp. 48-49, nr. 128, cu toată bibliografia. 4 Popa 2002, p. 48, nr. 127, cu toată bibliografia. 5 Husar 1999, pp. 267-268.


Lista ilustraţiilor

Planşa I. Fragmentul de vas de la Ocna Sibiului cu inscripţia. Planşa II a: forme de litere folosite pe cărămizi, ţigle şi vase din Dacia (după

Gudea, Cosma, 1992, p. 224, fig. 4); b: litere folosite pe tăbliţele cerate de la Alburnus Maior (după Gudea 1987, p. 120, fig. 3.

Planşa III. Forme de litere folosite în Imperiu (după Gudea 1987, p. 121, fig. 4). Planşa IV. Forme de litere folosite în Pannonia Inferior (după Gudea, Cosma,

1992, p. 228, fig. 8). Planşa V. Inscripţii pe cărămizi de la Slăveni, IDR II, nr. 535-537 (după Gudea

1987, p. 152).

BIBLIOGRAFIE/BIBLIOGRAPHY

Artner 1988 W. Artner, Die norisch-pannonischen Hügelgräber von Wettmannstätten-Gleinhölzer in der Weststeiermark (Notgrabung 1987), în Noricum-Pannoniai Halomsírok (Norisch-Pannonische Hügelgräber), Várpalota, 1988, p. 99-121.

Gudea 1987 N. Gudea, Contribuţii la paleografia latină din Dacia. I. Inscripţii pe cărămizi şi ţigle, în ActaMP, 11, 1987, pp. 91-158.

Gudea, Cosma 1992 N. Gudea, C. Cosma, Contribuţii la paleografia latină romană din Dacia. II. Inscripţii incizate sau zgîriate pe vase de la Porolissum şi problema inscripţiilor pe vase din provinciile dacice, în ActaMP, 16, 1992, pp. 201-246.

Husar 1999 A. Husar, Celţi şi germani în Dacia Romană, Cluj-Napoca. IDR I. I. Russu, Inscriptiones Daciae Romane (Inscripţiile Daciei

Romane), I, Bucureşti, 1975; I. I. Russu, III/4, 1988; I. Piso, III/5, 2004.

Paul 1970 I. Paul, Săpăturile arheologice din vara anului 1960 de la Ocna Sibiului, în Materiale, 9, 1970, p. 97-104.

Popa 2002 D. Popa, Villae, vici, pagi. Aşezările rurale din Dacia romană intracarpatică, Sibiu.

Popa 2006 Ocna Sibiului, în CCA, 2006. Popa 2006a D. Popa, Aşezarea norico-pannonică de la Ocna Sibiului, în

vol. Relaţii interetnice în spaţiul românesc. II. Populaţii şi grupuri etnice, Alba Iulia, pp. 141-166.

Protase 1968 D. Protase, O aşezare dacică din epoca romană la Ocna Sibiului, în Apulum, VII/1, 1968, p. 229-240

Urnan 1984 Otto H. Urban, Das Gräberfeld von Kapfenstein (Steiermark) und die römischen Hügelgräber in Österreich, Münchner Beiträge zur Vor-und Frühgeschichte, Bd. 35, München, 1984.

Zabehlicky, H. Zabehlicky, Susanne Zabehlicky-Scheffenegger, Eine

38 Dumitru POPA

Zabehlicky-Scheffenegger 1988

Grabung in römerzeitlichen Gräberfeld von Hallstatt, în Noricum-Pannoniai Halomsírok (Norisch-Pannonische Hügelgräber), Várpalota, 1988, p. 135-147.


Susanne Zabehlicky-Scheffenegger, Übersicht über das Fundmaterial der Grabung 1992 in Virunum, în Carinthia, I, 183 (1993), p. 257-270.


Susanne Zabehlicky-Scheffenegger, Übersicht über das Fundmaterial der Grabungen 1993 und 1994 in Virunum, în Carinthia, I, 185 (1995), p. 175-192.


Planşa I. Fragmentul de vas de la Ocna Sibiului cu inscripţia

40 Dumitru POPA

Planşa II – a: forme de litere folosite pe cărămizi, ţigle şi vase din Dacia (după Gudea, Cosma, 1992, p. 224, fig. 4);

b: litere folosite pe tăbliţele cerate de la Alburnus Maior (după Gudea 1987, p. 120, fig. 3).


Planşa III. Forme de litere folosite în Imperiu (după Gudea 1987, p. 121, fig. 4.)

42 Dumitru POPA

Planşa IV. Forme de litere folosite îm Pannonia Inferior (după Gudea, Cosma, 1992, p. 228, fig. 8).


Planşa V. Inscripţii pe cărămizi de la Slăveni, IDR II, nr. 535-537 (după Gudea 1987, p. 152).

universitatea "lucian blaga" din sibiu - un fragment...

Documents