universitatea „lucian blaga” sibiu facultatea de litere ˙i...
TRANSCRIPT
UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” SIBIU Facultatea de Litere �i Arte
SUBSTRATUL MITIC
ÎN PROZA LUI IOAN SLAVICI �I LIVIU REBREANU
REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
Conducător �tiin�ific: Prof. univ. dr. ANA SELEJAN Doctorand: ANA MARIA BEDREAGĂ (JOARZĂ)
SIBIU 2010
2
CUPRINS
ARGUMENT
PARTEA ÎNTÂI MITOCRITICA, O ALTĂ PERSPECTIVĂ ASUPRA TEXTULUI
NARATIV
Capitolul I. Mitanaliză? Mitocritică?
Capitolul II. Întemeierea metodei
II.1. De la antropologie culturală şi psihologie abisală la “noua critică” II.2. Privire generală
asupra metodelor de cercetare înrudite cu mitocritica II.3. Gilbert Durand, întemeietorul metodei
II.4.Concluzii
Capitolul III. Mitocritica: instrumente, tehnici, finalităŃi
III.1. Conceptele criticii mitic-arhetipale: mitul, mitemul, arhetipul �i simbolul III.2. Descrierea
metodei III.3. Un exemplu de aplicare a mitocriticii III.4.Concluzii
Capitolul IV. Mitocritica în spaŃiul românesc
V. Concluzii
Note bibliografice
PARTEA A DOUA SCENARII MITICE ÎN PROZA LUI IOAN SLAVICI
Capitolul I. Proza lui Ioan Slavici: receptare tradi�ională şi receptare mitocritică
Capitolul II. Scenariul luptei cu balaurul în nuvela Moara cu noroc
II.1. Decorul mitic: moara, locul malefic prin excelen�ă II.2. Lică, „balaurul” înzestrat cu
trăsăturile demonului cre�tin II.3. Celelalte personaje mitofore ale nuvelei: Ghi�ă, Ana, Pintea
II.4. Miteme latente în Moara cu noroc: principiul haosului amenin�ă ordinea, legarea magico-
erotică a „balaurului”, biruirea răului II.5. Transformarea haosului în cosmos, un mitem din
acela�i tip de scenariu ocultat în nuvela Vatra părăsită II.6. Concluzii
Capitolul III.O nuvelă în care apar credin�ele populare despre comori
III.1. Du�u, omul ispitit de Diavol III.2. Arhetipul labirintului �i degradarea scenariului eroic
III.3.Concluzii
Capitolul IV. Mitul ca sursă a fantasticului în nuvela Hanul ciorilor
IV.1. Două motive în prolog: casa pustie şi banul spurcat IV.2. Întâlnirea cu Diavolul, o formă de
iniŃiere IV.3. Concluzii
Capitolul V. Mitul lui Iovan Iorgovan şi al fetei sălbatice în nuvela Pădureanca
Capitolul VI. Scenarii ini�iatice în romanul Mara
3
VI.1. Un mitem latent: expunerea pe apă a copilului cu destin excep�ional VI.2. IniŃierea lui
Trică în breasla cojocarilor şi Verboncul VI.3. IniŃierea lui NaŃl şi riturile practicate în cadrul
breslelor VI.4. IniŃierea Persidei �i mitul iubirii pasiune VI.5. Un personaj mitofor: Burdea,
Diavolul care corupe VI. 6. Concluzii
Capitolul VII. Mitul lui Oedip în nuvela Pădureanca �i în romanul Mara
VII.1. Complexul lui Oedip în proza lui Ioan Slavici VII.2. Miteme din scenariul lui Oedip
pulverizate în Pădureanca �i Mara VII.2.1. Copilul malefic: Pupăză �i Bandi VII.2.2. Paricidul
�i incestul VII.2.3. Miasma �i holera VII.3. Concluzii
VIII. Concluzii
Note bibliografice PARTEA A TREIA SUBSTRATUL MITIC ÎN ROMANELE LUI LIVIU REBREANU
Capitolul I. Romanele lui Liviu Rebreanu: receptare tradi�ională şi receptare mitocritică
Capitolul II.Romanul mitic Adam �i Eva
II.1. Metempsihoza �i mitul adroginului II.2. Scenariul rebreian a privi, a iubi, a muri II.3.
Elemente mitice în crearea atmosferei din primele patru capitole II.4. Concluzii
Capitolul III. Ciuleandra �i ritualul dionisiac
III.1. Coregrafia ritului dionisiac: extazul dansului �i crima III.2. Personajele mitofore între
cultlul dionisiac �i apocalipsa cre�tină III.3. Concluzii
Capitolul IV. Substratul apocaliptic al Răscoalei
IV.1.Un topos dual IV.2. Personajele mitofore IV.2.1. Anton, profetul IV.2.2. Nadina Iuga,
Marea Desfrânată IV.2.3. Anghelina, mama urmărită de balaur IV.2.4. Succedanee ale fiarei în
roman IV.3. Scenariul apocaliptic al Răscoalei IV.4. Concluzii
Capitolul V. Destinul mitic al lui Apostol Bologa
V.1. Apostol Bologa, un destin cristic? V.2. Via�a Sfântului Apostol Pavel �i destinul lui
Apostol Bologa V.3. Concluzii
Capitolul VI. Critica criticii mitic-arhetipale a romanului Ion
VI.1. Consensul opinilor în legătură cu decorul mitic: Pripasul, un spa�iu desacralizat VI.2.
Galeria de personaje mitofore a romanului VI.3. Între mitul Geei �i scenariul luptei cu balaurul
VI.4. Concluzii
VII. Concluzii
Note bibliografice
CONCLUZII FINALE
BIBLIOGRAFIE
4
REZUMAT
Lucrarea Substratul mitic în proza lui Ioan Slavici �i Liviu Rebreanu î�i
propune o abordare mitocritică a beletristicii celor doi autori, pornind de la premisa că
miticul poate fi o modalitate incon�tientă de ordonare a semnifica�iilor textuale iar
relevarea unui astfel de substrat poate oferi o nouă perspectivă interpretativă asupra
textului narativ.
Prima parte a acestei lucrări, intitulată Mitocritica, o altă perspectivă asupra
textului narativ, este o prezentare teoretică a acestei grile de lectură dar oferă în
acela�i timp o privire generală despre întemeierea metodei �i utilizarea ei în critica
literară românească. În primul capitol Mitanaliză? Mitocritică? am oferit o defini�ie
generală a metodei �i am prezentat limitele acestei grile de interpretare. De asemenea,
mi-am stabilit pozi�ia fa�ă de cei doi termeni: maitanaliză �i mitocritică. De�i Gilbert
Durand diferen�iază cele două concepte, în critica românească există tendin�a de a
considera cei doi termeni sinonimi. Gilbert Durand în Figuri mitice �i chipuri ale operei
define�te mitocritica drept o ramură a criticii literare iar mitanaliza drept o metodă
�tiin�ifică de studiere a miturilor având finalitate sociologică �i filosofică. În spa�iul
cultural românesc mai mul�i autori consideră mitocritica �i mitanaliza termeni
sinonimi, iar această tendin�ă particulară e datorată faptului că Ioan Petru Culianu în
primul volum din Studii române�ti î�i define�te metoda de investigare a textului literar
mitanaliză. �i în lucrarea de fa�ă termenii de mitocritică �i mitanaliză, ca �i termenul
generic critică mitic-arhetipală, apar uneori (din considerente stilistice) ca sinonime, dar
nu e aplicată niciodată mitanaliza în sensul pe care Gilbert Durand îl dă termenului.
Capitolul al doilea, Întemeierea metodei, spune, pe scurt, povestea apari�iei
mitocriticii, consecin�ă directă a redescoperirii mitului de către epistemologia modernă
dar �i a repudierii empirismului de către critica universitară. În subcapitolul II.1. De la
antropologie culturală �i psihologie abisală la „noua critică” am trecut în revistă
importante descoperiri ale antropologiei �i psihologiei, domenii care au oferit
instrumentele de lucru ale mitocriticii, vorbind despre contribu�iile lui James George
5
Frazer, Calude Lévi-Strauss, Sigmund Freud, Carl Gustav Jung, Mircea Eliade �i Gaston
Bachelard. Subcapitolul II.2. Privire generală asupra metodelor de cercetare înrudite
cu mitocritica prezintă o succintă evolu�ie a încercărilor de a identifica substratul mitic
al scrierilor literare începând cu grupul ritualiştilor de la Cambridge până la căr�ile lui
Gilbert Durand. Sunt trecute în revistă contribu�iile lui Charles Mauron, precum �i a
altor precursori ca Charles Baudouin, Denis de Rougemont, Joseph Campbell �i Léon
Cellier. Subcapitolul II.3. Gilbert Durand, întemeietorul metodei oferă o prezentare
generală a scrierilor sale, care au meritul de a oferi un instrumentar critic pertinent a
cărui aplicare poate conduce la reale surprize interpretative.
Capitolul al treilea, Mitocritica: instrumente, tehnici, finalită�i, e unul exclusiv
teoretic în care, după ce am definit conceptele pe care le folose�te această grilă de
lectură, i-am descris algoritmul. Pentru că metoda nu are o terminologie proprie ea
utlizează concepte mo�tenite din antropologie, semiotică ori psihologie, acestea sunt
prezentate în subcapitolul III.1. Conceptele criticii mitic-arhetipale: mitul, mitemul,
arhetipul �i simbolul. Am început cu definirea mitului axându-mă pe viziunea lui
Mircea Eliade asupra acestui concept. În continuare am prezentat structura nara�iunii
mitice insistând asupra conceptului de mitem a�a cum l-a definit Claude Lévi-Strauss.
Am prezentat apoi un alt element structural al discursului mitic, arhetipul, termen cu
accep�iuni multiple în diverse domenii culturale, prezentând termenul în accep�iunea
lui C. G. Jung, Mircea Eliade �i Gilbert Durand. Am prezentat apoi conceptul de simbol
în accep�iunile lui Mircea Eliade �i Gilbert Durand, insistând asupra ideii că în viziunea
celor doi simbolul indică ceva transcendent, el fiind un mod indirect de a prezenta lumea
ce face să apară un sens secret instaurat prin redundan�ă. Subcapitolul III.2. Descrierea
metodei prezintă algoritmul acestei grile de lectură. Pe scurt, mitocritica porne�te de la
căutarea imaginilor redundante care vor indica un anumit tip de decor mitic (locul
malefic, cetatea, labirintul, centrul, hotarul, spa�iul sacru, pustiul etc.) �i anumite
atribute ale personajelor ce le conferă statutul de personaj mitofor, fie ca ipostază a unui
arhetip (în�eleptul, mama, copilul, femeia fatală, etc) fie ca întrupare a unui personaj
mitologic (Diavolul, Orfeu, Dionysos, Hermes etc). Odată atributele mitice descoperite se
caută un scenariu mitic analog povestirii realiste �i se demonstrează această analogie
prin eviden�ierea mitemelor pe care textul le actualizează. Subcapitolul III.3. Un
6
exemplu de aplicare a metodei ilustrează teoria expusă anterior prin examenul
mitocritic pe care Gilbert Durand l-a făcut romanului proustian În căutarea timpului
pierdut.
Ultimul capitol al păr�ii întâi, Mitocritica în spa�iul românesc, trece în revistă
contribu�iile criticii române�ti la investigarea substratului mitic al operelor marilor
no�tri scriitori. Pionierul e tot Mircea Eliade cu observa�iile despre prezen�a mitului
insulei ferici�ilor în proza eminesciană. Sunt trecute apoi în revistă cele mai importante
contribu�ii: Alexandru Paleologu, Ovid S. Crohmălniceanu despre Mihail Sadoveanu,
studiile privitoare la mitocritica prozei eliade�ti (Eugen Simion, Doina Ru�ti, Ofelia
Ichim etc.). O contribuŃie importantă e primul volum din Studii române�ti a lui Ioan
Petru Culianu. În ultimul deceniu am observat un interes tot mai crescând al exege�ilor
români pentru această metodă (Mircea Tomu�, Silviu Angelescu, Elisabeta Lăsconi,
Adela Hagiu etc.).
În partea a doua a acestei lucrări, Scenarii mitice în proza lui Ioan Slavici, am
propus o abordare mitocritică a prozei lui Ioan Slavici referindu-mă la Moara cu noroc,
Vatra părăsită în care am identificat miteme din scenariul luptei cu balaurul, Comoara
�i Hanul ciorilor în care am vorbit despre tema ispitirii de către Diavolul, Pădureanca
�i Mara în care am identificat pulverizat scenaiul lui Oedip.
Pentru a stabili stadiul actual al cercetărilor mitanalitice referitoare la proza acestui
autor, în primul capitol, Proza lui Ioan Slavici, receptare tradi�ională �i receptare
mitocritică, am prezentat contribu�iile importante pentru relevarea fondului mitic al
operei lui Ioan Slavici. O foarte importantă contribu�ie îi apar�ine lui Ioan Petru
Culianu prin studiul Nimicirea fără milă în nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici. Un
exerci�iu de mitanaliză apărut ini�ial în 1987 �i reprodus în primul volum din Studii
române�ti (2000). Ioan Petru Culianu consideră că în această poveste apare latent
marele mit al maniheismului. O altă lectură mitocritică apar�ine Elisabetei Lăsconi care
în articolul Moara cu noroc sau biruirea balaurului (2002) identifică în text elemente
din scenariul luptei cu balaurul prezente �i în legenda Sfântului Gheorghe. Aceea�i
autoare abordează �i nuvela Pădureanca ( articolul Pădureanca sau pulverizarea
mitului, 2002) în care identifică ocultate unele ementente din scenariul mitic despre
Iovan Iorgovan �i fata sălbatică.
7
În capitolul al doilea, Scenariul luptei cu balaurul în nuvela Moara cu noroc,
mi-am propus să dezvolt argumenta�ia pentru a demonstra că în acest text apare latent
scenariul mitic al luptei cu un monstru, întruchipare a demonicului, a întunericului �i a
haosului. Am porinit de la definirea arhetipului balaurului, ce exprimă for�ele haotice ale
universului dar �i instinctele primare ale omului. Arhetipul balaurului apare în diferite
mituri, de la cosmogonia babiloniană, la mituri grece�ti �i Biblie, la mitologia română.
Arhetipul balaurului apare cu precădere în două tipuri de scenarii mitice fie ca păzitor al
unei comori, fie ca monstru ce solicită victime sau amenin�ă cu disolu�ia cosmosul,
ordinea, binele �i sfâr�e�te ucis de un zeu demiurg sau de un erou civilizator. Pentru a
defalca în miteme aceste scenarii am pornit de la studiul lui Andrei Oi�teanu (Ordine �i
Haos) despre scenariile mitice cu eroi care răpun un monstru -mituri cosmogonice
(Enuma elish), mituri eroice grece�ti (Tezeu, Iason, Herakles)- �i care au supravie�uit
prin legenda Sfântului Gheorghe. În toate aceste scenarii apar patru miteme: haosul
amenin�ă cosmosul, legarea magico-erotică a monstrului, eroul răpune monstrul, haosul
e transformat în cosmos.
În subcapitolul II.1. Decorul mitic: moara, locul malefic prin excelenŃă, am pornit
de la interpretarea titlului nuvelei ce oferă false indicii asupra spa�iului, moara cu noroc
dovedindu-se a fi un spa�iu nefast. Am corelat motivul norocului prezent în titlu cu
vastă mitologie a sor�ii a poporului român a cărei voce în nuvela lui Ioan Slavici e
bătrâna, mama Anei. Apoi reducând elementele realiste ale descrierii la date simbolice
am descoperit decorul mitic tipic scenariilor cu balauri: spa�iul se împarte în unul al
ordinii, intra muros, al cetă�ii �i unul al haosului, extra muros în imediata vecinătate a
cetă�ii unde sălă�luie�te balaurul. Toate datele simbolice ale peisajului în care e
plasată cârciuma luată în arendă de GhiŃă indică un loc malefic: moara, spaŃiul părăsit,
câmpia pustie în mijlocul căreia e hanul, străjuită de un copac lovit de trăsnet, cele cinci
cruci din faŃa morii. Am interpretat simbolurile care instituie acest decor mitic, începând
cu simbolul morii care e un topos infernal a�a cum rezultă din legendele populare
române�ti conform cărora moara e inven�ia Diavolului �i Dumnezeu i-a lăsat-o în
stăpânire.
În subcapitolul II.2. Lică, „balaurul” înzestrat cu trăsăturile demonului cre�tin
am arătat că autorul, imaginând „balaurul” (în sensul de agent al răului, reprezentant al
8
haosului ce încearcă să distrugă ordinea mitico-rituală a cominită�ii pe care o
terorizează), pe Lică sămădăul, îl înzestrează cu trăsăturile demonului creştin. Primele
indicii că avem de-a face cu o figură demonică le oferă portretul fizic. Elisabeta Lăsconi a
arătat deja că două elemente ale portretului -biciul �i �erparul- sunt prelungiri ale
identită�ii sale �i, fiind izomorfe imaginii �arpelui, vor deveni simboluri ale naturii sale
demonice. Pe lângă �arpe, în construc�ia acestui personaj, apare simbolul teriomorf al
porcului, animal murdar, lacom, scăpat din Infern. Portretul moral al lui Lică reia toate
caracteristicile demonului cre�tin: răutatea, vanitatea, magnetismul, dezlăn�uirea
sexuală, autoritatea impusă prin teroare. Onomastica sa trimite la o fiin�ă demonică,
Vasiliscul, asociată în cre�tinism Diavolului. Principala trăsătură care îl apropie pe Lică
de arhetipul balaurului e plăcerea de a ucide, nevoia constantă de victime.
În subcapitolul II.3. Celelalte personaje mitofore ale nuvelei: Ghi�ă, Ana, Pintea
am arătat că GhiŃă poartă numele Sfântului Gheorghe ceea ce îl predestinează să
stârpească răul. Ghi�ă e un erou fără voie, nu e stăpânul destinului său �i nu reu�e�te
să înfăptuiască nimic din ceea ce plănuie�te. La final, el se lasă în voia destinului �i
aducâînd jandarmii la moară, îl învinge pe Lică, î�i împline�te menirea. Cu toate
acestea el nu are nimic din prototipul eroului mitic, căci marea deosebire între Moara cu
noroc �i scenariul mitic originar care, cel pu�in în con�tiin�a românească s-a păstrat
viu prin legenda Sfântului Gheorghe, e că din nuvela lui Ioan Slavici lipse�te apoteoza.
Ana se suprapune peste imaginea fecioarei trimisă drept ultimă victimă a balaurului şi pe
care Sfântul Gheorghe o pune să lege balaurul şi să-l ducă în cetate. Rolul acesteia în
scenariul mitic e de a îmblânzi monstrul, tot a�a cum rolul Anei e de a-l seduce pe Lică.
Nu sunt de acord că Ana are pentru Lică o pasiune mistuitoare �i am încercat să infirm
interpretarea lui George Munteanu conform căreia Ana e o Emma Bovary.
În subcapitolul II.4. Miteme latente în Moara cu noroc: principiul haosului
amenin�ă ordinea, legarea magico-erotică a „balaurului”, biruirea răului faptele
personajelor au fost corelate cu mitemele din scenariul luptei cu balaurul. Prin faptele
sale, Lică sfidează ordinea �i încearcă să transforme această lume în haos. Fărădelegile
lui sunt prezentate în ordinea gravită�ii faptelor: de la jefuirea arenda�ului, la crimă �i
profanarea bisericii. Dar pătrunzând în cetate �i mai ales în centrul ei sacru, biserica,
„balaurul” î�i pierde treptat puterea. Rela�ia dintre Lică �i Ana e o manifestare latentă
9
a mitemului legării magico-erotice a balaurului. În general critica literară a văzut în Ana
victima sedusă de Lică, de�i maidegrabă Lică pare sedus de ea. În unele forme degradate
�i ra�ionalizate ale scenariul mitic (basme, legenda Sfântului Gheorghe) se crede că
balaurul �ine legată fata pentru că e foarte greu de conceput ca o victimă neajutorată să
�ină legat balarul. La fel, neîn�elegându-se cum poate Ana să-l seducă pe inumanul
Lică, tradi�ia exegetică a răsturnat compet imaginea rela�iei lor: Lică o seduce (corupe)
pe Ana. Dar, în opinia mea această interpretare încetă�enită nu e fidelă textului în care
nu am găsit niciun pasaj în care să se spună explicit că Ana e îndrăgostită de Lică (în
afară de faptul că femeia în prive�te fascinată de puterea sa, în virtutea magnetismului cu
care sunt înzestrate toate fiin�ele demonice) în timp ce despre Lică se spune textual că e
stăpânit de frumuse�tea ei în câteva rânduri. Mitemul biruirii balaurului e estompat în
nuvela lui Ioan Slavici unde Lică, nu e ucis, ci se sinucide pentru a scăpa de urmăritori.
Interpretând finalul nuvelei am arătat că simbolul kathartic mai pregnant din text e apa şi
nu focul care nu e unul din elementele predilecte ale imagina�iei lui Ioan Slavici.
În subcapitolul II.5. Transformarea haosului în cosmos, un mitem din acela�i tip
de scenariu ocultat în nuvela Vatra părăsită am analizat similitudinile dintre acest text
�i capodopera Moara cu noroc, de la onomastica protagoni�tilor la prezen�a aceluia�i
decor mitic (moara, casă a răului), dar aici lupta cu răul prime�te semnifica�iile mitice
originare, ea transformându-se într-un act cosmogonic, căci, învingând „haosul”
(simbolizat de apele unui pârâu ce inundă moara dar �i de personajul negativ Ghi�ă care
dărâmă noaptea digurile construite de Zamfir) personajul principal va întemeia pe locul
vetrei părăsite un sat nou. În Vatra părăsită autorul reia (con�tient sau nu) unele
(mi)teme din Moara cu noroc. Verificând prezen�a celor patru miteme din scenariile
luptei cu balaurul în cele două nuvele am ajuns la concluzia că unele miteme sunt mai
pregnante într-un text �i mai estompate în celălalt, din Moara cu noroc lipse�te
mitemul ce dă întregului scenariu un sens cosmogonic, iar din Vatra părăsită lipse�te
mitemul legării magico-erotice a monstrului, căci în acest text apar ocultate numai cele
trei miteme care sunt prezente �i în miturile cosmogonice, care sunt , după Andrei
Oi�teanu, nivelul zero al scenariilor despre lupta cu balaurul. Iată dezlegată tainica
legătură între cele două nuvele: în abisurile subtextuale cele două scenarii se întâlnesc,
Vatra părăsită fiind varianta cu apoteoză a Morii cu noroc. Concluzionând, am opinat că
10
Moara cu noroc e expreisia plenară a imaginarului autorului ei. Ea ne oferă cheile
interpretărilor ce vor urma: scenariul luptei cu o for�ă malefică îl vom întâlni în forme
ocultate sau fragmentar şi în alte texte. Decorul mitic instaurat aici îl vom regăsi pe tot
parcursul operei: casa răului (cel mai adesea o moară) �i pustiul, întodeauna asociat
mor�ii. Simbolul apei purificatoare �i al furtunii exprimând mânia divină îl vom regăsi
în Vatra părăsită, Hanul ciorilor, Pădureanca, Mara, acesta fiind elementul kathartic la
care apelează Ioan Slavici cel mai adesea.
În capitolul trei, O nuvelă în care apar credin�ele populare despre comori, am
eviden�iat prezen�a elementelor mitice referitoare la tema comorii blestemate. La nivel
textual nuvela Comoara valorifică credinŃele poprului român despre „averea dracului”.
După ce am prezentat aceste credin�e, am interpretat nuvela eviden�iind similitudinile
cu credin�ele populare.
În subcapitolul III.1. Du�u, omul ispitit de Diavol am arătat că acest nivel al
semnifica�iilor textuale e dublat de unul mai profund, întreaga aventură a lui Du�u e
prezentată ca ispitire de către Diavol, el fiind un bărbat imatur, vanitos �i lacom, căruia
Necuratul îi iese în cale pentru a-l ispiti pe două căi: prin aurul malefic �i prin
frumuse�ea în�elătoare a Linei, în care am recunoscut arhetipul femeii fatale care sub o
înfă�i�are în�elătoare ascunde cruzimea înăscută �i depravarea. Un simbol pus în
legătură cu feminitatea nefastă redundant în această nuvelă e acela al �arpelui cu care ne
vom întâlni �i la Liviu Rebreanu. Bărbatul e salvat de so�ia sa, Stanca, reprezentând
feminitatea benefică (arhetipul mamei) a cărei credin�ă e atât de puternică încât nu poate
fi ispitită. La acest nivel textual, nuvela poate fi citită �i ca ini�iere a lui Du�u care,
pentru a deveni pe deplin matur, trebuie să treacă două probe: ispitirea de către Diavol �i
parcurgerea unui labirint.
În subcapitolul III.2. Arhetipul labirintului �i degradarea scenariului eroic am
investigat prezen�a acesti arhetip în text, concretizat în ordonarea reperelor spa�iale.
Prin acest arhetip plonjăm însă în abisul povestirii, căci prin motivul labirintului se face
legătura între credin�ele populare despre comori �i temele mitice originare a căror
degradări �i ra�ionalizări sunt aceste concep�ii: scenariile mitice în care eroul, după
parcurgerea unui labirint �i învingerea unui monstru, intră în posesia unei comori (lâna
de aur, merele de aur) ce simbolizează nemurirea sau cunoa�terea ezoterică. Din acest
11
scenariu originar în nuvela Comoara mai apare doar arhetipul labirintului (pe care l-am
identificat în reperele spa�iale ale nuvelei de la traseul sinuos pe care Du�u îl parcurge
pentru a valorifica banii vechi, la ora�ul labirint –Bucure�tiul- �i Hotelul Dacia). Lupta
cu monstrul din scenariile eroice e înlocuită în credin�ele populare din întreaga Europă
cu tema Diavolului ca păzitor al comorii, de unde prezen�a în textul nostru a temei
ispitirii de către Necuratul. Întâlnirea cu Diavolul are în această nuvelă valoarea unei
probe ini�iatice.
Capitolul patru, Mitul ca sursă a fantasticului în nuvela Hanul ciorilor , analizează
această pe nedrept uitată operă a lui Ioan Slavici. Ea stă în umbra nuvelei lui I.L.
Caragiale (scrisă după trei ani) cu care are în comun tema rătăcirii miraculoase, motivul
hanului ca loc malefic precum �i tema întâlnirii cu fiin�e având tainice legături cu
Diavolul. Ambele texte utilizează conven�ia fantasticului, iar miticul apare ca posibilă
explica�ie a evenimentelor insolite pe care le trăiesc protagoni�tii.
În subcapitolul IV.1. Două motive în prolog: casa pustie �i banul spurcat am
interpretat dialogul dintre Ta�că �i Sfredelu� în care apare mai întâi tema locului
malefic (o casă părăsită fiind întotdeauna un astfel de spa�iu) apoi Sfredelu� î�i
avertizează interlocutorul în legătură cu natura ambivalentă a banilor. În acest context am
prezentat credin�ele poporului român despre caracterul malefic al banilor, atribui�i prin
tradi�ie Diavolului.
În subcapitolul IV.2. Întâlnirea cu Diavolul, o formă de ini�iere am arătat că în
acest text decorul mitic e realizat prin simblori specifice spaŃiului nefast din opera lui
Ioan Slavici (hanul, locul părăsit, câmpul pustiu, copacul desfrunzit) cărora li se adaugă
simboluri ale morŃii (plopul şi cioara). Intrând în Hanul Ciorilor, protagonistul pătrunde
într-un spa�iu al mor�ii unde întâlneşte diverse succedanee ale Diavolului. Acesta e
repreznetat ca străin nefast (neam�ul, hangiul, cei doi olteni) dar �i în ipostaza de Satan,
acuzatorul (Sfredelu�). Aici i se arată spectrul fratelui său mort. A�adar incursiunea lui
Ta�că la Hanul ciorilor e similară unei coborâri în Infern. Ciudata exeperienŃă are rol
kathartic, căci Taşcă va înfăptui plecat de aici dreptatea pe care i-o cerea postum fratele.
De aceea consider că Hanul Ciorilor propune un scenariu în care iniŃierea se realizează
prin parcurgerea labirintului (rătăcirea nefirească a lui Taşcă) şi coborârea în Infern.
12
Capitolul cinci, Mitul lui Iovan Iorgovan şi al fetei sălbatice în nuvela
Pădureanca e o dezvoltare a ipotezei lansate de Elisabeta Lăsconi privitoare la prezenŃa
acestui scenaiu în text. Argumentele se referă la decorul mitic dual (câmpia şi muntele,
lumea cunoscută şi sălbăticia în care trăieşte fata), la personaje (lui Iorgovan îi
corespunde eroul eponim din balada populară, iar pădurencei fata sălbatică) şi la două
miteme care sunt regăsite în text (plecarea eroului după fata sălbatică şi iubirea interzisă).
Opinia mea este că nuvela Pădureanca nu dezvoltă un scenariu în sine, ci reia două teme
cu substat mitic redundante în opera lui Slavici: iubirea în calea căreia stau bariere sociale
şi tema ispăşirii păcatelor. Ca poveste a unei iubiri interzise, Pădureanca reia unele
elemente din scenariile despre Iovan Iorgovan �i fata sălbatică, prin tema ispă�irii
păcatelor părinte�ti se poate stabili o analogie cu mitul lui Oedip. Între baladele
populare despre Iovan Iorgovan �i nuvela lui Ioan Slavici se pot stabili unele similitudini
de la ementele decorului la unele atribute ale Siminei care o apropie de fata sălbatică (e
orfană, are o origine necunoscută, vine dintr-un topos sălbatic, paradisiac). Dar Iorgovan
e opusul eroului din baladă (�ovăielnic, fire slabă, dă dovadă de la�itatea supremă căci
se sinucide). O altă similitudine cu baladele populare e tema iubirii tragice (în scenariul
mitico-folcloric în calea iubirii stă un posibil incest). Totuşi consider că enigma acestei
nuvele – şi anume de ce iubirea dintre Iorgovan şi Simina nu se poate împlini- nu e
dezlegată citind povestea lor prin lentila scenariului despre Iovan Iorgovan şi fata
sălbatică. De aceea, în capitolul �apte am reluat abordarea mitocritică a nuvelei
Pădureanca verificând o altă ipoteză: prezen�a mitului lui Oedip în text, căci în calea
iubirii lor stă în opinia mea faptul că viaŃa interioară a lui Iorgovan se desfăşoară în
limitele complexului oedipian.
Capitolul �ase, Scenarii ini�ăiatice în romanul Mara recompune suita de
încercări la care sunt supuşi Persida, Trică şi NaŃl. ce corespund etapelor clasice ale
riturilor de trecere, aşa cum le-a stabilit Arnold Van Gennep: rituri de separare (plecarea
Persidei la mănăstire, a lui Trică la Claici, a lui NaŃl în cele trei călătorii), rituri liminare
(căsătoria, plecarea lui Trică la război) şi rituri de agregare, de reintegrare în comunitate
(masa oferită de Bocioacă în cinstea lui NaŃl şi Trică). De asemenea, acŃiunea romanului
e o succesiune de morŃi şi renaşteri simbolice, adică respectă traseul ini�iatic prototipial
a�a cum l-a definit Mircea Eliade. Ea debutează cu proba iniŃiatică prin excelenŃă:
13
învingerea morŃii figurată prin prezenŃa mitemului expunerii pe apă a copilului cu destin
excepŃional (scena în care Persida �i Trică trec Mure�ul cu barca). Destinul Persidei e o
suită de mortificări (şederea la mănăstire, căsnicia violentă). NaŃl trăieşte şi el pendulând
între existenŃa liniştită, exemplară de acasă şi cea zbuciumată, dezmăŃată din timpul
călătoriilor. Decăderea sa morală şi fizică din timpul acestor peregrinări sugerează o
moarte simbolică. Şi Trică plecând la război învinge moartea, de aceea se întoarce
complet metamorfozat. Un element important în relevarea substratului mitic al acestui
roman e faptul că Persida �i Trică sunt orfani, de aceea am făcut �i câteva consideraŃii
despre personajul Mara care poartă numele prototipului biblic al văduvei din Cartea lui
Ruth şi care evoluează pe parcursul romanului de la statutul de văduvă săracă la acela de
„împărăteasă” pe care isprăvile copiilor ei au ridicat-o în ochii tuturor.
În subcapitolul VI.1. Un mitem latent: expunerea pe apă a copilului cu destin
excep�ional am vorbit despre destinul excep�ional al orfanilor Persida �i Trică �i
despre faptul că în text apare tema expunerii pe apă (scena în care cei doi orfani trec
Mure�ul) iar acest mitem le prefigurează destinul excep�ional. Abandonarea copilului
pe apă e un mitem universal răspândit ce apare în foarte multe scenarii eroice (Moise,
Saragon, Perseu, Romulus �i Remus, Oedip, Horus etc.) Primul indiciu al prezen�ei
acestui mitem e simbolul apei thanatice, Mure�ul (lat, fără fund, tulbure-gălbui) pe care
cei doi copii încearcă să-l treacă în luntrea furată (barca întruchipează ca �i în scenariile
eroice care debutează cu expunerea pe apă arhetipul găoacei, al intimită�ii protectoare, al
recipientului). Episodul echivalează cu trecerea celor doi de la copilărie la maturitate �i
într-adevăr prefigurează destinul excep�ional al celor doi copii căci la finalul romanului
ei sunt cei ce unesc o comunitate învrăjbită, reu�ind să adune la aceea�i masă (prânzul
ritual dat de Bocioacă la intrarea lui Trică �i Na�l în breaslă) românii �i nem�ii, pe
părintele plebean �i pe părintele protopop, ceea ce, oricât de firesc ne pare astăzi, la data
scrierii romanului era un deziderat utopic.
În subcapitolul VI.2. IniŃierea lui Trică în breasla cojocarilor şi Verboncul am
recompus traseul pe care novicele îl parcurgea pentru a deveni membru al breselei, �tiut
fiind că organizarea breslelor medievale ca societă�i secrete e o reminescein�ă a
riturilor ini�iatice din cadrul culturilor de tip misteric care a dominat timp de două
milenii via�a religioasă a Europei păgâne. Traseul ini�iatic al lui Trică include
14
următoarele etape: expunerea pe apă, ucenicia la Claici, ajunge calfă la Bocioacă, se
confruntă cu ispita erotică (Marta Bocioacă), se înrolează ca voluntar, e rănit pe front, se
întoarce matur în casa lui Bocioacă, devine maestru cojocar. Am analizat semnifica�iile
ceremonialului de înrolare ca voluntar în armata imperială, Verboncul, o probă ini�iatică
în sine care îi atrage cu iluziile vie�ii cazone (cei doi căprari guralivi, vinul, femeia
ispititoare) pe cei imaturi.
Subcapitolul VI.3. IniŃierea lui NaŃl şi riturile practicate în cadrul breslelor
am vorbit despre faptul că prin acest roman Ioan Slavici ne oferă un important document
asupra vie�ii breslelor, despre traseul pe care novicele trebuia să-l parcurgă pentru a
deveni maestru: de la anii de ucenicie, urma�i de experien�a de calfă mai întâi
acumulată la casa patronului, apoi pe parcursul a doi ani de călătorie în ateleierele altor
me�teri. Foarte interesantă e descrierea ceremoniei prin care Na�l era acceptat în
breaslă, „lovitura de măiastru” pe care Cornel Ungureanu a interpretat-o în legătură cu
mitul lui Tezeu. În opinia mea, ceremonia e o reminiscien�ă a obiceiurilor de sacrificare
a unor animale �i consumarea lor în cadrul unor prânzuri rituale, răspândite de la
practicile sacrificiale în epoca post-vedică, la cele din Grecia antică, din cultul lui Mithra
dar �i la sacrificarea mielor la evrei �i cre�tini.
În subcapitolul VI.4. IniŃierea Persidei �i mitul iubirii pasiune am interpretat
simbolurile care apar în legătură cu povestea de iubire din acest roman: fereastra, podul,
dansul. Primele două sunt o expresie a obstacolelor în calea iubirii, atât fereastra cât �i
podul fiind spa�ii care leagă �i separă în acela�i timp, dar �i simboluri ale trecerii
primejdioase. Simbolul dansului apare în timpul culesului viilor, atunci când normele
sociale sunt abolite (ca în timpul Saturnaliilor) iar apropierea publică între cei doi
îndrăgosti�i e permisă. De asemenea am arătat că Persida �i Na�l trăiesc o iubire
pasiune, al cărei model Denis de Rougemont îl socoteşte a fi mitul lui Tristan şi al
Isoldei. Din acest scenariu în Mara am regăsit următoarele miteme: îndrăgostirea are loc
dincolo de voinŃa protagoniştilor, existenŃa obstacolelor în calea iubirii, conflictul datorie-
pasiune, iubirea ca pericol, ideea că iubirea matrimonială e echivalentă cu sfârşitul
pasiunii.
Subcapitolul VI.5. Un personaj mitofor: Burdea, Diavolul care corupe analizează
scena întâlnirii dintre Persida �i studentul vienez Burdea. Portretul fizic al acestui
15
personaj e primul indiciu al identită�ii sale oculte (diformitatea fizică, mizeria, ochii de
dihor). Întâlnirea Persidei cu Burdea are toate caracteristicile luptei drept-credinciosului
cu Diavolul. „Războiul” lor e concretizat într-o polemică despre două stiluri de viaŃă, cel
boem, alimentat de plăcere, postulat de Burdea în roman �i de Diavol în mitologia
cre�tină şi cel riguros, al datoriei pentru care pledează Persida. Persida crede că
nepăsarea, lipsa cenzurei morale e răspunzătoare pentru căderea omului în păcat. În
concepŃia lui Burdea şi cel mai virtuos cedează. De aceea vrea să-i aducă pe cei doi
îndrăgostiŃi seara următoare la crama lui Corbu, într-un fel de rămăşag pe care virtuoasa
şi „Diavolul” îl fac. Persida câştigă lupta aceasta fugind din nou la mănăstire. Când Na�l
îl întâlne�te pe Burdea are impresia că i-a ie�ti în cale un demon ispititor, altădată îl
nume�te duh rău sau dracul. Burdea care sugerând unirea păcătoasă mai întâi, apoi
îndemnând cuplul căsătorit la disolu�ie, nu face decât să ispitească, adică să pună la
încercare. Apare �i aici marea probă ini�iatică din proza lui Ioan Slavici: întâlnirea cu
Diavolul.
Ultimul capitol al păr�ii a doua, Mitul lui Oedip în nuvela Pădureanca �i
romanul Mara reia interpretarea celor două texte pornind de la premisa că în ele apar
pulverizate unele din mitemele acestui scenariu. Interpretarea mea a pornit de la
premisele lecturilor psihanalitice (George Munteanu, Mircea Iorgulescu, Vasile
Popovici). Pornind de la premisele simplificatoare ale psihanalizei e foarte u�or de
demonstrat prezen�a complexului lui Oedip în roman (Na�l trăie�te sub povara
autorită�ii paterne, Bandi î�i ucide tatăl etc.) Dar mă întreb în ce măsură apar în roman
toate elementele mitului lui Oedip, nu doar cele două impulsuri afective la care l-a redus
Sigmund Freud (visul copilului de a-�i ucide tatăl pentru a avea calea deschisă către
mama sa). Din acest scenariu în Mara sau Pădureanca apare manifest doar paricidul,
latent însă multe alte date simbolice ale celor două texte pot fi puse în analogie cu
scenariul lui Oedip.
În subcapitolul VII.1. Complexul lui Oedip în proza lui Ioan Slavici am
realizat, ca preambul al abordării mitocritice, o privire generală asupra raporturilor dintre
tată �i fiu în mitologie, psihanaliză �i proza lui Ioan Slavici. În mitologie relaŃiile dintre
tată şi fiu sunt adeseori violente (teomahia în păgânism sau sacrificiul fiului în iudaism şi
creştinism). În proza lui Ioan Slavici conflictul între tată şi fiu adeseori se încheie
16
violent: Na�l se bate cu tatăl său, Iorgovan �i Sepi se sinucid. Apoi, de�i nu sunt o
adeptă a teoriilor ferudiene, am vorbit despre prezen�a sentimentelor specifice
complexului oedipian la personajele lui Ioan Slavici. NaŃl, Iorgovan şi Sepi sunt până la
un punct acelaşi personaj, toti trei, fii ai unor oameni bogaŃi, fac puŃină şcoală, apoi se
întorc pentru a avea grijă de gospodăria tatălui, pe care o vor mo�teni cândva. Sunt
cumin�i �i harnici până într-o zi când agresivitatea incon�tientă împotriva tatălui iese
la suprafa�ă. De acum ei vor învă�a să bea, să petreacă, să fure, să mintă, adică vor
decădea moral �i vor trăi un puternic conflict cu tatăl, ce nu se va solu�iona decât cu
moartea unuia dintre ei. În Sepi faptul că băiatul se sinucide maidegrabă decât să
mărturisească părin�ilor vina sa, demonstrează că el e un tânăr imatur pentru vârsta sa,
iar cauza lipsei sale de autonomie e tocmai imposibilitatea de a se dezlega de autoritatea
părin�ilor. Iorgovan trăie�te acelea�i experien�e ca �i Sepi: renun�ă la �coală pentru
a reveni în gospodăria tatălui, e cuminte ca o fată, dar treptat pe măsură ce complexul
oedipian se adânce�te el începe să bea, să petreacă, să fure din banii tatălui. În
Pădureanca însă conflictul lui Iorgovan cu Busuioc e manifest iar prima cauză a urii
tatălui pentru fiu e tocmai autoritatea mută �i intransigentă pe care acesta o impune.
Apoi, a�a cum a remarcat �i Vasile Popovici, tatăl se interpune între Iorgovan �i
obiectul dorin�ei sale, Simina. În opinia mea între Simina �i Iorgovan nu sunt obstacole
sociale de netrecut. Busuioc însu�i îi mărturise�te cumnatului său că fata e atât de
frumoasă încât el însu�i ar fi luat-o de nevastă dacă era văduv. Singura explica�ie logică
a refuzului lui Iorgovan de a-�i trăi iubirea e faptul că întreaga sa via�ă interioară
func�ionează în limitele complexului lui Oedip, că nu a reu�it să spulbere autoritatea
paternă. În Mara conflictul tată-fiu e reluat cam în aceea�i termeni dar aici apare şi
celălalt termen al complexului oedipian: afecŃiunea pentru mamă, singura în măsură să
justifice adversitatea incon�tientă faŃă de tată. Hubăr e un tată odios care î�i declină
atribu�iile în familie, tată absent căruia fiul îi �ine locul. Conflictului dintre ei devine
manifest atunci când Na�l va ajunge el însu�i ca tatăl său, neglijându-�i îndatoriile.
Conflictul, desfăşurându-se în limitele complexului lui Oedip, nu se poate închide decât
prin moartea tatălui. De aceea e introdus în roman Bandi, fiul nelegitim al lui Hubăr.
În subcapitolul VII.2. Miteme din scenariul lui Oedip pulverizate în
Pădureanca �i Mara e aplicat efectiv demersul mitocritic, căutând în text următoarele
17
miteme (stabilite de Corin Braga): profe�ia parcidului, expunerea copilului considerat
malefic, Oedip e crescut la curtea altui rege, consultarea oracolului �i fuga din Corint,
paricidul, uciderea Sfinxului, incestul, miasma (ciuma care se abate asupra Tebei pentru
că Oedip impurifică prin crimă �i incest cetatea), orbirea, apoteoza lui Oedip (dispare la
Colonos în mod miraculos înconjurat de fulgere olimpiene).
În subcapitolul VII.2.1. Copilul malefic: Pupăză �i Bandi am identificat în cele
două texte mai multe miteme legate de tema copilului malefic. Primul, profe�ia
paricidului, apare latent în romanul Mara atunci când părintele plebean îi interzice lui
Hubăr să se apropie de fiul ilegitim. Al doilea mitem, al expunerii copilului malefic,
nerecunoscut de tată apare în ambele texte. În Pădureanca, Pupăză fusese abandonat la
moara din Curtici de către mamă iar Busuioc odată cu moara l-a mo�tenit �i pe Pupăză,
adică păcatul părintesc. În acest frate ilegitim apar o serie de elemente prin care autorul
figurează ideea că bastardul e o fiin�ă damnată: diformitatea fizică, retardul psihic,
faptul că trăie�te la moară (�i în folclorul român �i european se crede că aici
sălă�luiesc dracii), faptul că moare fără lumânare �i oamenii se tem că s-a tranformat în
strigoi. În romanul Mara copilul malefic e Bandi. În crizele sale nevrotice, Reghina
poveste�te cum a dorit să se sinucidă în pădurea de la Caldova, iar aici trebuie să vedem
�i inten�ia ei de a expune copilul născut din păcat. Dar după ce na�te �i vede că Bandi
nu e un infirm, femeia se întoarce în comunitate unde va trăi mai mult din mila
celorlal�i.
În subcapitolul VII.2.2. Paricidul �i incestul am interpretat mai întâi singurul
mitem manifest din scenariul oedipian care apare în romanul Mara: crima lui Bandi.
Dacă în mit uciderea tatălui e eufemizată de ideea că Oedip nu cunoa�te adevărata
identitate a tatălui, în romanul lui Slavici crima are loc imediat după ce Bandi află că
Hubăr îi este tată. Consider că tocmai acest aspect a �ocat �i i-a făcut pe mul�i exege�i
să considere finalul romanului nereu�it. Dar uciderea lui Hubăr nu e singura ocuren�ă a
temei paricidului în roman, cearta care a determinat plecarea lui Na�l de acasă �i fuga la
Viena a celor doi îndrăgosti�i e �i ea un paricid în miniatură, căci fiul î�i îmbrânce�te
�i răne�te tatăl. Mitemului paricidului apare �i atunci când la prima bătaie dintre Na�l
�i Persida, Bandi sare în apărarea femeii �i îl mu�că pe Na�l de umăr, ceea ce nu e
decât o repeti�ie generală pentru crima din final. În modul în care Bandi înfăptuie�te
18
crima văd o regresie în regnul animal dar �i o actualizare a arhetipului căpcăunului sau
al gurii cumplite. Şi în nuvela Pădureanca fiul cunoa�te două ipostaze: bastardul �i
mo�tenitorul legitim, Pupăză �i Iorgovan. Cele două personaje vor muri în împrejurări
asemănătoare: înghi�i�i de moara de foc a lui Busuioc, care nu e altceva decât o gură
cumplită. Dar arhetipul căpcăunului e o valorizare negativă a tatălui (Cronos care î�i
devorează fiii), iar faptul că Pupăză �i Iorgovan sunt înghi�i�i de moara lui Busuioc
sugerează că cei doi sunt victime ale tatălui: primul e victima unui tată imoral, celălalt e
victima unui tată prea moral, care-i inhibă personalitatea. Apoi am căutat în cele două
opere literare ocuren�e latente ale mitemului incestului. Acesta apare mai degrabă
reprezentată prin ceea ce Claude Lévi-Strauss nume�te rela�ii de rudenie supralicitate
(iubirea dintre Persida şi Trică în copilărie, iubirea lui NaŃl pentru mama sa, iubirea
Reghinei pentru Bandi). Forma cea mai gravă a raporturilor de rudenie supraestimate e
incestul, iar în roman apar rela�ii pe care Vasile Popovici le nume�te cvasi-incestuoase
(Trică – Marta Bocioacă sau afec�iunea maternă pe care Persida o proiectează asupra lui
Na�l).
În subcapitolul VII.2.3. Miasma �i holera am stabilit o analogie între miasma
trimisă asupra Tebei impurificată de crima �i incestul lui Oedip �i holera din nuvela
Pădureanca. E semnificativ �i faptul că ac�iunea se petrece în timpul seceri�ului, timp
al mor�ii �i regenerării. Dar în Pădureanca în aceea�i perioadă apare �i holera, iar în
anul în care se petrece ac�iunea seceri�ul e doar un timp al mor�ii. Ca �i în legenda lui
Oedip, unde ciuma e trimisă asupra Tebei pentru a pedepsi vina regelui �i holera din
Pădureanca e o pedeapsă pentru decăderea morală generală a oamenilor care s-au
îndepărtat de Dumnezeu. Apoi există o serie de păcate individuale care trebuie ispăşite:
păcatul din care se născuse Pupăză, păcatele orgoliosului Busuioc care încalcă legile
profane dar �i pe cele sacre. Concluzionând, mi-am exprimat opinia că în cele două texte
apare ocultat �i pulverizat scenariul oedipian. Mitemul manifest, paricidul, e dublat de o
serie de miteme latente: profe�ia paricidului, expunerea copilului considerat malefic:
Pupăză �i Bandi, rela�iile de rudenie supralicitate, miasma. Dar pentru că la Ioan
Slavici nu e posibilă concilierea contrariilor într-o singură fiin�ă (Odeip e o fiin�ă
duală copil malefic �i erou, rege �i uciga�, în�elept care dezelagă enigma Sfinxului �i
ignorant care nu în�elge la Delfi cuvintele Pythiei) Oedip e Bandi, care îşi ucide tatăl,
19
Oedip e copilul malefic Pupăză, Oedip e NaŃl cel care îşi iubeşte atât de mult mama şi îşi
urăşte tatăl, Oedip e Iorgovan cel care moare în flăcări, în sfârşit, Oedip e Busuioc,
regele din Curtici care, atunci când holera se abate asupra câmpiei sale, nu înŃelege să se
căiască pentru propriile păcate şi pentru cele părinteşti şi continuă în trufia şi ignoranŃa sa
să încalce norme laice şi sacre, până când e atât de aspru pedepsit de Iorgovan. Apari�ia
scenariului oedipian sub această formă fragmentară �i pulverizată în textele lui Ioan
Slavici poate fi explicată de faptul că autorul Marei exemplifică prin întreaga sa crea�ie
regimul diurn al imaginarului, regim al opozi�iilor ireconciliabile, al binelui �i răului ca
realită�i distincte �i opuse, iar scenariul oedipian e expresia structurilor mistice ale
imaginarului, care afirmă ciclicitatea existen�ei �i identitatea contrariilor.
Cele �apte capitole ale păr�ii a doua sunt urmate de Concluzii în care am sintetizat
datele descoperite vorbind despre decorul mitic specific prozei slaviciene (pustiul şi casa
răului), de personajele mitofore predilecte (Diavolul, femeia fatală şi feminitatea
benefică) şi despre scenariile mitice cel mai des întâlnite (temele iniŃiatice, lupta cu
balaurul şi mitul lui Oedip). De asemenea am reluat argumentele prin care demonstrez că
proza lui Ioan Slavici ilustrează ceea ce Gilbert Durand numeşte regimul diurn al
imaginarului.
Partea a treia, Substratul mitic în romanele lui Liviu Rebreanu, oferă un alt tip
de abordare în primul rând pentru că datorită dimensiunilor impresionante ale operei
rebreiene am ales un corpus de texte restrâns la Adam şi Eva, Ciuleandra, Răscoala,
Pădurea spânzuraŃilor şi Ion , deci nu am oferit o viziune unitară asupra prozei sale. În
al doilea rând abordarea e total diferită pentru că opera lui Liviu Rebreanu a beneficiat de
mult mai multe interpretări care îi relevă substratul mitic: Nicolae Balotă, Ioana Em.
Petrescu, �tefan Borbély, Christian Crăciun, Ioana Bot, Vasile Popovici, Ion Simu�,
Silviu Angelescu, Mircea Tomu�, Liviu Mali�a, Elisabeta Lăsconi.
În primul capitol Romanele lui Liviu Rebreanu: receptare tradiŃională şi
receptare mitocritică am arătat stadiul actual de dezvoltare a temei mele de studiu.
Parcurgând critica recentă, am senza�ia că se nasc alte cli�ee despre opera rebreriană
(care concurează cu cele impuse de Eugen Lovinescu şi George Călinescu), de data
aceasta chiar despre substratul mitic al operei sale. În vziunea criticii recente, Ion
propune o lume desacralizată (Silviu Angelescu, Mircea Tomu�, Liviu Mali�a,
20
Elisabeta Lăsconi), paginile despre pământ din roman actualizează mitul Geei (Aurel
Sasu ,George Munteanu, Nicolae Balotă) pentru că sărutarea pământului de către Ion e o
unio mystica (Nicolae Balotă, George Munteanu, Liviu Mali�a). Pădurea spânzuraŃilor
e un roman iniŃiatic (Christian Crăciun, Ioana Bot) sau religios (Ion SimuŃ) iar Apostol
Bologa are un destin cristic (�tefan Borbély, Liviu Mali�a). Hora (sau Ciuleandra) e un
rit dionisiac în viziunea majorităŃii exegeŃilor (Ioana Em. Petrescu, Mircea Braga, Liviu
Mali�a, Elisabeta Lăsconi ). Despre prezen�a mitului cuplului etern în opera lui Liviu
Rebreanu au scris Ion Simu� şi Adrian Dinu Rachieru.
Cel de-al doilea capitol, abordează romanul mitic Adam şi Eva, cartea de suflet a
lui Liviu Rebreanu despre care Ion Simu� a afirmat că expresia plenară a „mitului
personal” al acestui autor. Am încercat în acest capitol să indic sursele mitice ale
romanului, precum �i modul în care ele au fost prelucrate de imagina�ia scriitorului.
Subcapitolul II.1. Metempsihoza �i mitul androginului am realizat o prezentare
generală aupra celor două contexte importante în care teoria metempsihozei apare în
istoria religiilor (Upani�adele �i escatologia orfică), considerând că aceste concep�ii
sunt atât de cunoscute încât nu trebuie să nu punem problema de unde s-a inspirat Liviu
Rebreanu, ci de ce a ales scriitorul metempsihoza ca temă a romanului său. Mai mul�i
cercetători (Mihai Coman, Ion Simu�) împărtă�esc opinia că teoria transmigraŃiei
sufletului îi foloseşte autorului în primul rând ca principiu compoziŃional, textul fiind
receptat, în general, drept o succesiune de şapte nuvele ce ilustrează teza indiană a
migraŃiei sufletului în şapte vieŃi până să-şi găsească liniştea în Nirvana. Vorbind despre
compozi�ia romanului m-am oprit asupra simbolismului cifrei �apte, dar consider că,
utilizarea sa în compozi�ie duce ne duce cu gândul la concep�ia pitagoreică asupra
numărului ca principiu, ca �i cheie a armoniei universale Universul imaginat de Liviu
Rebreanu stă sub aceea�i lege a armoniei pitagoreice, al cărei ultim mijloc de expresie e
numărul. De asemenea, consider că metempsihoza e mai mult decât un artificiu
compozi�ional, nu e doar un pretext al călătoriei fiin�ei în timp, ci pune un fel de
întrebare: dacă într-adevăr fiecare are o jumătate mitică, de câte vie�i ar fi nevoie să o
găsim? Pentru buna în�elegere a romanului, metempsihoza �i mitul androginului nu
trebuie separate, �i să nu uităm că aceste două mari mituri au fost puse în circula�ie în
spa�iul elenistic de acela�i orfic: Platon. În ceea ce prive�te mitul androginului
21
(universal răspândit) consider că acesta apare la Liviu Rebreanu în urma influen�ei unor
scrieri literare. Foarte interesant e �i titlul acestui roman, prin care Liviu Rebreanu a
exprimat faptul că în multe culturi cuplul primordial apare ca separare a unei unită�i
androginice. În teoria lui Aleman androginia e exprimată prin ideea unei totalită�i
înŃeleasă ca atom, ca esenŃă sufletească ultimă, formată din două energii, masculină şi
feminină, contopite în planul spiritual, dar scindate în cel material. ExistenŃa îşi găseşte
scopul cel mai înalt în căutarea unirii cu celălalt, iar reîntregirea fiinŃei e condiŃia
întoarcerii ei în planul spiritual.
Subcapitolul II.2. Scenariul rebreian a privi, a iubi, a muri analizează
constela�iile de simboluri ale romanului, încpând simbolul privirii edificatoare, ca
expresie a iubirii dar �i a mor�ii. În Adam �i Eva, iubirea e doar căutată, niciodată
trăită căci imediat ce ea e descoperită existenŃa va fi transferată prin moarte în celălalt
plan, al transcendenŃei. Acesta e, pe scurt, destinul tuturor avatarilor lui Toma Novac, dar
schema pare a fi valabilă pentru alŃi eroi ai lui Rebreanu (Ion, Apostol Bologa sau Toma
Pahon�u), aşa cum a remarcat Ion SimuŃ. Dar în opera lui Liviu Rebreanu erosul şi
thanatosul nu sunt termeni ce se opun, ci asociaŃi după principiul identităŃii contrariilor.
Prin iubire �i moarte fiin�a se întoarce într-o ipostază plenară �i în cazul lui Apostol
Bologa pentru care iubirea e antidotul morŃii, merindea ve�niciei, ca şi în teoria lui
Aleman conform căreia dacă cuplul etern nu s-ar uni în a şaptea reîncarnare, spiritul s-ar
neantiza. Cei doi au deci datoria sacră de a se regăsi. A cunoaşte înseamnă a recunoaşte
cealaltă jumătate a atomului prim, iar instrumentul de netăgăduit al cunoaşterii e privirea.
Apoi analizând pasajele care descriu călătoria în lumea de dincolo în care am identificat
arhetipul ascensiunii �i al căderii cu valoare inversată, am descoperit şi alte elemente ce
pot fi puse în legătură cu escatologia orfică: credin�a că na�terea e o mare nenorocire, o
cădere în tenebre în timp ce adevărata via�ă începe după moarte căci sufletul nu e numai
nemuritor, ci �i de esen�ă divină.
În subcapitolul II.3. Elemente mitice în crearea atmosferei din primele patru
capitole am eviden�iat modul în care Liviu Rebreanu a apelat la elemente mitice pentru
a da veridicitate primelor patru capitole. Concluzionând, am arătat că în opinia mea,
romanul Adam �i Eva coagulează mai multe percepte ale orfismului.
22
Capitolul III. Ciuleandra �i ritualul dionisiac ilustrează ipoteza Ioanei Em.
Petrescu conform căreia acest roman transcrie o manifestare orgiastic dionisiacă al cărei
final e uciderea Mădălinei.
În subcapitolul III.1. Coregrafia ritului dionisiac: extazul dansului �i crima am
prezentat mai întâi ritualul dionisiac, care are două păr�i antitetice: mai întâi
participan�ii atingeau extazul prin muzică �i dansuri frenetice, apoi în finalul ritului,
adep�ii sacrificau o victimă despre care se credea că e o intrupare a zeului. În opinia
mea, romanul Ciuleandra reactualizează ritualul dionisiac în întreaga sa coregrafie.
Jucând Ciuleandra, personajele experimentează extazul dionisiac. Aici Mădălina e o
menadă, iar Puiu Faranga un bacant. Finalul acestui dans orgiastic va avea loc peste opt
ani, când Puiu, într-un moment de nebunie, î�i ucide so�ia.
În subcapitolul III.2. Personajele mitofore între cultul dionisiac �i apocalipsa
cre�tină am arătat că unele elemente ale textului trimit şi la scenariul apocaliptic
(simbolurile teriomorfe din portretul lui Puiu, motoul romanului extras din Apocalipsa lui
Ioan, simbolul cifrei treisprezece) dar cred că acestea apar pentru a evidenŃia ideea că
demonicul, animalicul sălăşluieşte ascuns în om. Fiara trezită în Puiu Faranga e de fapt o
altă mască a lui Dionysos al cărui cult presupune o dezantropomorfizare vremelnică.
În capitolul IV. Substratul apocaliptic al Răscoalei am identificat în acest roman
simboluri, personaje �i evenimente ce pot fi puse în legătură cu apocalipsa cre�tină.
În subcapitolul IV.1. Un topos dual am identificat o serie de spa�ii opozite care apar
în roman. Spa�iile nefaste sunt: ora�ul, mo�ia Nadinei, conacul cel nou, iar cele
benefice sunt: mo�ia familiei Iuga, conacul cel vechi.
În subcapitolul IV. 2. Personaje mitofore am arătat că încă din prima replică a
romanului, �ăranul e un personaj ambiguizat (înger �i demon). Apoi am arătat că în
întreg romanul se observă o supraîncărcare simbolică a onomasticii.
În subcapitolul IV.2.1. Anton, profetul am vorbit despre călugărul smintit Anton
care joacă rolul profetului care îi aten�ionează pe oameni că se apropie Judecata de
Apoi, amintind de Ioan din Patmos, autorul vizionar al Apocalipsei. În „profe�iile” lui
Anton apar mai multe motive �i simboluri apocaliptice: ziua judecă�ii, când oamenii
î�i vor plăti păcatele, trâmbi�a, sabia, călăre�ii ce aduc pedeapsa.
23
În subcapitolul IV.2.2. Nadina Iuga, Marea Desfrânată am arătat că acest personaj
ilustrează arhetipul femeii fatale sub a cărei frumuse�e se ascunde ispitirea, păcatul �i
moartea. E semnificativ faptul că autorul nu descrie direct frumuse�ea tinerei doamne
Iuga, ci apelează la două obiecte: tabloul �i oglinda, ambele simbolizând latura
întunecată, demonică a sufletului. Cu Marea Desfrânată din Apocalipsă, acest personaj
are în comun obsesia luxului, narcisismul, legătura magico-erotică cu o fiin�ă demonică
�i faptul că va primi o pedeapsă năpraznică.
În subcapitolul IV.2.3. Anghelina, mama urmărită de balaur am vorbit despre
personajul care întruchipează feminitatea benefică. Murind în timp ce î�i poartă copilul
în bra�e, Anghelina întruchipează arhetipul mamei �i evocă imaginea femeii din
Apocalipsă urmărită de balaur.
Subcapitolul IV.2.4. Succedanee ale Fiarei în roman se referă la mai multe
personaje întruchipând bestialitatea: Aristide Platamonu, Toader Strâmbu, Petre Petre.
Acesta este un personaj ambiguu: în aparen�ă e un tânăr cuminte �i bun iubit de întregul
sat, dar în abisurile fiin�ei sale se treze�te demonicul. Aceea�i ambiguitate (aparen�ă
benefică-esen�ă malefică) caracterizează �i Fiara pământului din Apocalipsă. Cu
aceasta Petre Petre are în comun faptul că se ridică împotriva stăpânului mo�iei, tot a�a
cum Fiara roste�te vorbe de hulă împotriva lui Dumnezeu. Un alt element care îi
trădează caracterul demonic e legătura cu Nadina.
În subcapitolul IV.3. Scenariul apocaliptic al Răscoalei, am arătat că romanul e
împânzit de simboluri apocaliptice (calul, trâmbiŃa, focul, sângele, sabia) iar întregul
scenariu epic poate fi regăsit în secvenŃe ale mitului apocaliptic. În credin�ele poporului
român primele semne ce prevestesc sfârşitul lumii sunt foametea, sărăcia, lupta pentru
pământ, soarele negru. �i alte miteme ale Apocalipsei apar în text: de exemplu în
vestitorii care mint că Vodă a dat poruncă să se împartă �ăranilor mo�iile boiere�ti i-
am identificat pe profe�ii mincino�i care îi îndeamnă pe oameni să se închine Fiarei.
Un alt mitem din Apocalipsă care apare în roman, e cel al celor patru călăre�i
apocaliptici. Prin Amara trec patru călăre�i, dintre care ultimul, mairoul Tănăsescu
conduce armata ce va îneca în sânge răscoala. �i numele (Tănase e forma românească a
grecescului Thanatos) arată că el e cel de-al patrulea călăre� al Apocalipsei, moartea. De
asemenea în acest capitol al vorbit despre simbolul focului în roman care ca �i în
24
Apocalipsă apare în izomorfism cu sângele, dar �i în sensul de foc kathartic sau foc
având capacitatea de regenerare.
Capitolul al cincelea, Destinul mitic al lui Apostol Bologa, abordează mitocritic
romanul Pădurea spânzuraŃilor în care văd ca �i Ion Simu� un roman al crizei mistice.
Subcapitolul V.1. Apostol Bologa, un destin cristic? Trece în revistă
contribu�iile anterioare în relevarea substratului mitic al acestui roman. Am început cu
observa�iile pe care Christian Crăciun �i Ioana Bot le-au făcut spa�iul descentrat,
labirintic, ca expresie a haosaului �i a mor�ii. În opinia mea decorul mitic se
organizează în func�ie de două principii opuse: lumina (acasă, la Parva) �i întunericul
(frontul). Apoi am prezentat ipoteza sus�inută de �tefan Borbely sau Liviu Mali�a
conform căreia via�a lui Apostol Bologa reiterează destinul cristic. Principalul argument
e faptul că moartea lui Bologa e imaginată de autor ca un martiriu �i ca o înăl�are. În
opinia mea, ca exponent al crizei mistice, personajul lui Liviu Rebreanu se îndepărtează
de destinul lui Cristos.
În subcapitolul V.2. ViaŃa Sfântului Apostol Pavel şi destinul lui Apostol
Bologa am lansat ipoteza că iniŃierea lui Bologa ca descoperire a luminii aminteşte de
convertirea la creştinism a fariseului Saul care a devenit Apostolul Pavel. Am stabilit o
analogie între cele două destine, pe baza unor puncte comune. Saul participase cu zel la
uciderea Sfântului Ştefan, primul martir creştin, tot aşa cum Apostol Bologa a participat
la execu�ia lui Svoboda. Fariseul Saul e convertit la cre�tinism după ce i se arată pe
drumul Damascului chipul lui Isus înconjurat de o lumină orbitoare. Acestui episod din
via�a Sântului Apostol Pavel îi corespunde în roman revela�ia divinită�ii pe care o are
copilul Apostol Bologa ce îl vede pe Dumnezeu înconjurat de aceea�i lumină infinită. La
vederea divinită�ii Saul a orbit, iar acestui mitem îi corespunde în roman ignoran�a în
care a căzut Bologa după pierderea credin�ei. Lui Pavel i se redă vederea în mod
miraculos tot astfel cum într-o zi Bologa sim�i din nou în suflet pe Dumnezeu. Întors pe
front după această nouă revela�ie, Bologa vorbe�te într-una despre iubire (principala
temă a Epistolelor Apostolului Pavel) iar Klapka îl nume�te apostolul iubirii. Pentru că
trăie�te în timpul istoric iar nu în cel mitic, orbirea lui Apostol Bologa e infinit mai
lungă decât cea a lui Saul �i zilele în care a propovăduit iubirea sunt infinit mai pu�ine
decât cele în care Sfântul Apostol Pavel a propovăduit cre�tinismul. În viziunea mea,
25
Pădurea spânzura�ilor e un roman religios: el transpune o experien�ă mistică din
timpul mitic în cel istoric, adică o aduce mai aproape de în�elegerea noastră.
În ultimul capitol al acestei lucrări (VI. Critica criticii mitic-arhetipale a
romanului Ion), m-am referit la romanul Ion însă nu printr-o lectură mitocritică, ci
printr-un exerciŃiu de critică a criticii.
În subcapitolul VI.1. Consensul opinilor în legătură cu decorul mitic:
Pripasul, un spa�iu desacralizat am evidenŃiat faptul că majoritatea cercetătorilor
Stancu Ilin, Silviu Angelescu, Mircea Tomu� Elisabeta Lăsconi interpretează
simbolurile de la începutul romanuluica indicii ale unui spa�iu înstrăinat de Dumnezeu.
În subcapitolul IV.2. Galeria de personaje mitofore a romanului am prezentat
cele mai importane exegeze în care Ion e considerat personaj mitofor. George Munteanu
în articolul Rebreanu şi arhetipurile recurge la o reabilitare a lui Ion, în care vede o
ipostaziere a mitului Anteu în roman. Confruntând „biografia” acestui gigant cu
scenariul romanului, nu găsesc nicio analogie între Anteu şi Ion, de aceea nu sunt de
acord cu această interpretare. Elisabeta Lăsconi consideră că Ion e o întruchipare a răului,
un duh rău al pământului �i doar prin moartea sa Pripasul va fi purificat. Aceea�i
autoare identifică �i alte personaje mitofore din scenariul luptei cu balaurul: Ana şi
Florica sunt victimele sale iar cel ce îl ucide pe Ion poartă numele George. De asemenea
exegeta se referă şi la preotul Belciug (al cărui portret moral întăre�te ideea umanită�ii
îndepăratate de norma cre�tină) �i la oloaga Savista (având darul oracular).
În subcapitolul VI.3. Între mitul Geei �i scenariul luptei cu balaurul am arătat
că pe drept cuvânt, în ultimele decenii s-a încetăŃenit opinia că în Ion apar
reminescienŃe ale cultului pământului: sărutarea pământului, naşterea humi positio, hora.
Elisabeta Lăsconi a interpretat romanul raportându-l la scenariul luptei cu balaurul. Sunt
de acord cu interpretarea Elisabetei Lăsconi �i consider că în Ion reapar mitemele din
scenariul luptei cu balaurul pe care le-am identificat în nuvela Moara cu noroc de Ioan
Slavici.
Cele �ase capitole ale păr�ii a treia sunt încheiate de Concluzii în care am
sintetizat datele descoperite prin mitocritica celor cinci romane rebreiene, arătând că
fiecare are un limbaj simbolic propriu determinat de scenariul mitic ce apare latent sau
manifest în text. De asemenea am reluat argumentele prin care demonstrez că proza lui
26
Liviu Rebreanu ilustrează ceea ce Gilbert Durand numeşte regimul nocturn al
imaginarului.
Concluziile finale se referă la fondul mitic comun pe care l-am descoperit în
opera celor doi autori: scenariul luptei cu balaurul, focul kathartic, arhetipul femeii fatale,
dansul nefast, etc. Dar proza lui Ioan Slavici valorifică structurile schizomorfe ale
imaginarului, cea a lui Liviu Rebreanu pe cele mistice �i sintetice. În cazul lui Ioan
Slavici am descoperit un substrat mitic comun întregii opere, în timp ce la Liviu
Rebreanu fiecare mare roman are un substrat mitic propriu �i un limbaj simbolic adaptat
acestuia, ceea ce mă îndreptă�e�te să afirm că la Ioan Slavici miticul apare maidegrabă
incon�tient, în timp ce la Liviu Rebreanu el e cultivat con�tient.
27
BIBLIOGRAFIE
A. Bibliografie primară
1. Slavici, Ioan, Opere. Vol. 2. Nuvele.Text stabilit �i variante de Teofil Teaha,
note
de D. Vatamaniuc. Bucure�ti: Editura Pentru Literatură, 1967
2. Slavici, Ioan, Opere. Vol. 3. Nuvele. Text stabilit �i variante de Teofil Teaha,
note
de D. Vatamaniuc. Bucure�ti: Editura Minerva, 1970
3. Slavici, Ioan, Opere. Vol. 4. Nuvele. Text stabilit �i variante de Teofil Teaha,
note
de D. Vatamaniuc. Bucure�ti: Editura Minerva, 1970
4. Slavici, Ioan, Opere. Vol. 5. Nuvele. Text stabilit �i glosar de Teofil Teaha, note
de D. Vatamaniuc. Bucure�ti: Editura Minerva, 1971
5. Slavici, Ioan, Opere. Vol. 7. Romane. Text stabilit �i variante C. Mohanu, Note
D.
Vatamaniuc. Bucure�ti: Editura Minerva, 1973
Slavici, Ioan, Amintiri. Bucure�ti: Editura Minerva, 1983
6. Rebreanu, Liviu, Opere, volumul 5, Pădurea spânzura�ilor. Edi�ie critică de
Niculae Gheran. Addenda de Cezar Apreotesei �i Valeria Dumitrescu.
Bucure�ti: Editura Minerva, 1972
7. Rebreanu, Liviu, Opere, volumul 6, Adam �i Eva. Edi�ie critică de Niculae
28
Gheran. Variante în colaborare cu Valeria Dumitrescu. Bucure�ti: Editura
Minerva, 1974. Toate citatele din romanul Adam �i Eva sunt reproduse
după această edi�ie
8. Rebreanu, Liviu, Opere, volumul 7, Ciuleandra. Crăi�orul Horia. Edi�ie critică
de Niculae Gheran. Variante în colaborare cu Valeria Dumitrescu.
Bucure�ti: Editura Minerva, 1975
9. Rebreanu, Liviu, Opere, volumul 8, Răscoala. Edi�ie critică de Niculae Gheran.
Variante în colaborare cu Valeria Dumitrescu. Bucure�ti: Editura
Minerva, 1975
10. Rebreanu, Liviu, Ion, Tabel cronologic şi crestomaŃie critică de Smaranda
Vultur. Timişoara: Editura Facla, 1983. Text reprodus după Liviu
Rebreanu Opere, vol. 4, ediŃie critică de Niculae Gheran. Bucureşti:
Editura Minerva, 1970
11. Rebreanu, Liviu, Opere, Volumul 15. Metropole. Amalgam. Edi�ie critică de
Niculae Gheran. Stabilirea textului în colaborare cu Nedeea Burcă. Editura
Minerva: Bucure�ti, 1991
12. Rebreanu, Lviu, Jurnal, vol. 1-2. Text ales şi stabilit, studiu introductiv de Puia
Florica Rebreanu. Addenda, note şi comentarii de Niculae Gheran.
Bucureşti: Editura Minerva, 1984
13. Rebreanu, Liviu, Caiete, vol.1. Prezentate de Niculae Gheran, stabilirea textului
în colaborare cu Valeria Dumitrescu şi Gheorghe Fischer. Cluj-Napoca:
Editura Dacia, 1974
B. Enciclopedii, dic�ionare, lucrări teoretice, tratate, istorii literare, monografii
1. *** Ioan Slavici. Antologie, prefa�ă, tabel cronologic �i biliografie de C.
Mohanu. Bucure�ti: Editura Eminescu, colec�ia Bilioteca critică, 1977
2. *** Slavici, Evaluări critice. Timi�oara: Editura Facla, 1977
29
3. *** Liviu Rebreanu după un veac. Evocări. Comentarii critice. Perspective
străine. Mărturii ale prozatorilor de azi. O carte gândită �i alcătuită de Mircea
Zaciu. Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1985
4. ***Liviu Rebreanu. Antologie, prefa�ă �i aparat critic de Paul Dugneanu.
Bucure�ti: Editura Eminescu, colec�ia Bilioteca critică,1987
5. Angelescu, Silviu, Mitul �i literatura. Bucure�ti: Editura Univers, 1999
6. BădiliŃă, Cristian, Metamorfozele Anticristului la PărinŃii Bisericii. Traducere de
Teodora Ioni�ă. Ia�i: Editura Poliron, 2006
7. Bachelard, Gaston, Apa şi visele.Eseu despre imaginaŃia materiei.Traducere �i
tabel bibliografic de Irina Mavrodin. Bucureşti: Editura Univers, 1999
8. Bachelard, Gaston, Pământul şi reveriile odihnei. Eseu asupra imaginilor
intimităŃii. Traducere, note �i postfa�ă de Irina Mavrodin. Bucureşti:
Editura Univers, 1999
9. Bachelard, Gaston, Pământul şi reveriile voinŃei. Traducere de Irina Mavrodin.
Bucureşti: Editura Univers, 1998
10. Bachelard, Gaston, Psihanaliza focului. Traducere de Lucia Roxana Munteanu,
prefa�ă de Romul Munteanu. Bucure�ti: Editura Univers, 2004
11. Bălan, Ion Dodu, Ioan Slavici sau roata de la caru mare. Bucure�ti: Editura
Albatros, 1985
12. Bârlea, Ovidiu, Eseu despre dansul popular românesc. Bucureşti: Editura Cartea
Românească, 1982
13. Benoist, Luc, Semne, simboluri şi mituri. Traducere de Smaranda Bădili�ă.
Bucureşti: Editura Humanitas, 1995
14. Bernea, Ernest, Spa�iu, timp �i cauzalitate la poporul român. Burure�ti:
Editua
Humanitas, 2005
15. Blaga, Lucian, Gândire magică şi religie. Trilogia valorilor. Vol.2. Bucureşti:
Editura Humanitas, 1996
16. Borbély, �tefan, Mitologie generală. Cluj-Napoca: Editura Limes, 2004
17. Braga, Corin, 10 studii de arhetipologie. Cluj-Napoca: Editura Dacia, 2007
18. Caillois, Roger, Mitul �i omul. Traducere din limba franceză de Lidia Simion.
30
Bucure�ti: Editura Nemira, 2000
19. Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent.
Bucure�ti:
Editura Minerva, 1982
20. Chevalier, Jean �i Gheerbrant, Alain, Dic�ionar de simboluri, mituri, vise,
obiceiuri, gesturi, forme, figuri, culori, numere. Volumul 1- 3. Traducere
de un colectiv coordonat de Micaela Slăvescu �i Lauren�iu Zoica�.
Bucure�ti: Editura Artemis,1993
21. Coman, Mihai, Mitos şi epos. Studii asupra transfărmărilor narative. Bucureşti:
Cartea Românească, 1985
22. Coman, Mihai, Bestiarul mitologic românesc , vol 1, 2 Bucure�ti: Editura
Funda�iei Culturale Română, 1996.
23. Crohmălniceanu, Ov. S., Cinci prozatori în cinci feluri de lectură. Bucure�ti:
Editura Cartea Românească, 1984
24. Culianu, Ioan Petru, Călătorii în lumea de dincolo. Traducere de Gabriela �i
Andrei Oi�teanu. Bucureşti: Editura Nemira, 1994
25. Culianu, Ioan Petru, Experien�e ale extazului. Extaz, ascensiune �i povestire
vizionară din elenism până în Evul Mediu. Prefa�ă de Mircea Eliade.
Traducere din limba franceză de Dan Petrescu. Cu o postfa�ă de Eduard
Iricinschi. Bucure�ti: Editura Nemira, 1998
26. Culianu, Ioan Petru, Studii române�ti. Fantasmele nihilismului. Secretul
doctorului Eliade. Vol. 1. Traduceri de Corina Popescu �i Dan Petrescu.
Ia�i: Editura Polirom, 2006
27. Di Nola, Alfonso N., Diavolul. Chipurile, isprăvile, istoria Satanei �i prezen�a
sa
malefică la toate popoarele din Antichitate până astăzi. Traducere de
Radu Gâdei. Bucure�ti: Editura BIC ALL, 2001
28. Dodds, E.R., Grecii şi iaraŃionalul. Traducere de Catrinel Pleşu. PrefaŃă de Petru
CreŃia. Iaşi: Editura Polirom, 1998
29. Durand, Gilbert, Arte �i arhetipuri. Religia artei. Traducere de Andrei
Niculescu.
31
Bucure�ti: Editura Meridiane, 2003
30. Durand, Gilbert, Aventurile imaginii. ImaginaŃia simbolică. Imaginarul.
Traducere din limba franceză de Muguraş Constantinescu şi Anişoara
Bobocea. Bucureşti: Editura Nemira, 1999
31. Durand, Gilbert, Figuri mitice şi chipuri ale operei. De la mitocritică la
mitanaliză. Traducere din limba franceză de Irina Bădescu. Bucureşti:
Editura Nemira, 1998
32. Durand, Gilbert, Introducere în mitodologie. Mituri şi societăŃi. În româneşte de
Corin Braga. Cluj-Napoca: Editura Dacia, 2004
33. Durnad, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în
arhetipologia generală. Traducere de Marcel Aderca, PostfaŃă de Cornel
Mihai Ionescu. Bucureşti: Editura Univers enciclopedic, 1998
34. Eliade, Mircea, Aspecte ale mitului. În româneşte de Paul G. Dinopol. Bucureşti:
Editura Univers, 1978
35. Eliade, Mircea, Făurari �i alchimi�ti. Traducere din franceză de Maria �i
Cezar
Ivănescu. Bucure�ti: Editura Humanitas, 2008
36. Eliade, Mircea, Imagini şi simboluri. Eseu despre simbolismul magico-
religios.Traducere de Alexandra Beldescu. Bucureşti: Editura Humanitas,
1994
37. Eliade, Mircea, Insula lui Euthanasius. Bucureşti: Editura Humanitas, 2004
38. Eliade, Mircea, Istoria ideilor �i credin�elor religioase. Vol. 1-3. Traducere din
limba franceză de Cezar Baltag. Chi�inău: Editura Universitas, 1992
39. Eliade, Mircea, Încercarea labirintului. Traducere �i note de Doina Cornea, Cluj
Napoca: Editura Dacia, 1990
40. Mircea Eliade, Mefistofel şi androginul. Traducere de Alexandra CuniŃă.
Bucureşti: Editura Humanitas, 1995
41. Eliade, Mircea, Naşteri mistice. Traducere de Mihaela Grigore Paraschivescu,
Bucureşti: Humanitas, 1995
42. Eliade, Mircea, Sacrul şi profanul. Traducere de Brânduşa Prelipceanu.
Bucureşti: Editura Humanitas, 1995
32
43. Eliade, Mircea, Tratat de istorie a religiilor. Traducere de Mariana Noica. Edi�ia
a II-a. Bucure�ti: Editura Humanitas, 1995
44. Evseev, Ivan, Cuvânt-simbol-mit. Timişoara: Editura Facla, 1983
45. Evseev, Ivan, Dic�ionar de magie, demonologie �i mitologie românească.
Timişoara: Editura Amarcord, 1998
46. Evseev, Ivan, DicŃionar de simboluri şi arhetipuri culturale.Timişoara: Editura
Amarcord, 1994
47. Frye, Northrop, Anatomia criticii. În române�te de Domnica Sterian �i Mihai
Spăriosu. Bucure�ti: Editura Univers, 1972
48. Frye, Northrop, Marele cod: Biblia �i literatura. Traducere de Aurel Sasu �i
Ioana Stanciu. Bucure�ti: Editura Atlas, 1999
49. Fazer, James George, Creanga de aur. Vol. 1-5. Traducere, prefaŃă şi tabel
cronologic de Octavian Nistor. Note de Gabriela Duda. Bucureşti: Editura
Minerva, 1980
50. Hagiu, Adela, Romanul poetico-filosofic. Ia�i: Institutul European, 1998
51. Hutin, Serge, Societă�ile secrete. Traducere de Beatrice Stanciu, Timi�oara:
Editura de Vest, 1991
52. Ilin, Stancu, Liviu Rebreanu în atelierul de crea�ie. Bucure�ti: Editura
Minerva,
1985
53. Ionescu, Christian, Mică enciclopedie onomastică . Bucure�ti: Editura
Enciclopedică Română, 1975
54. Jung, Carl Gustav, Opere complete, vol. 1 Arhetipurile �i incon�tientul
colectiv.
Traducere din limba germană de Dana Verescu �i Vasile Dem.
Zamfirescu. Bucre�ti: Editura Trei, 2003
55. Kernbach, Victor, Dic�ionar de mitologie generală. Bucure�ti:Editura Albatros,
1983
56. Kernbach, Victor, Miturile esen�iale. Bucure�ti: Editura �tiin�ifică �i
Enciclopedică, 1978
57. Kernbach, Victor, Universul mitic al românilor. Bucure�ti: Editura Lucman,
33
1994
58. Arthur Koestler, Lunaticii. EvoluŃia concepŃiei despre univers de la Pitagora la
Newton. Traducere �i cuvânt înainte de Gheorghe Stratan. Bucureşti:
Editura Humanitas, 1995
59. Lévi-Strauss, Claude, Gândirea sălbatică. Traducerea din limba franceză de I.
Pecher. Bucureşti: Editura ŞtiinŃifică, 1970
60. Lévi-Strauss, Claude, Antropologia structurală. PrefaŃă de Ion Aluaş, Traducerea
din limba franceză de I. Pecher. Bucureşti: Editura Politică, 1978
61. Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii române contemporane. 1900-1937 în
Scrieri, vol. 6. Bucureşti: Editura Minerva, 1975
62. Mali�a, Liviu, Alt Rebreanu. Cluj: Editura Cartimpex, 2000
63. Manolescu, Nicolae , Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc. Bucure�ti:
Editura 100+1 Gramar, 1998
64. Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură.
Bucure�ti: Editura Paralela 45, 2008
65. Marino, Adrian, Introducere în critica literară. Bucure�ti: Editura Tineretului,
1968
66. Muthu, Mircea, Paradoxul Organicului. Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1993
67. Niculi�ă-Voronca, Elena, Datinile �i credin�ele poporului roman adunate �i
a�ezate în ordine mitologică . Volumul 1-2. Edi�ie îngrijită de Victor
Durnea. Studiu introductiv de Lucia Berdan. Ia�i: Editura Polirom, 1998
68. Oi�teanu, Andrei, Ordine �i haos. Mit �i magie în cultura tradi�ională
românească. Ia�i: Editura Polirom, 2004
69. Paleologu, Alexandru, Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail
Sadoveanu. Bucure�ti: Editura Cartea Românească, 1978
70. Pamfilie, Tudor, Mitologia poporului român. Bucure�ti: Editura Vestala, 2006
71. Papadima, Ovidiu, Istoria literaturii române, III. Epoca marilor clasici.
Bucureşti: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1973
72. Petrers, Francis E., Termenii filosofiei greceşti. Traducere de Dragan Stoianovici.
Bucureşti: Humanitas, 1997
73. Platon, Banchetul şi alte dialoguri.Traducere de Şt. Bezdechi şi C. Papacostea.
34
Bucureşti: Editura Mondero, 2001
74. Popescu, Magdalena, Slavici. Bucure�ti: Cartea Românească, 1977
75. Popovici, Vasile, Eu, personajul. Bucureşti: Editura Cartea Românească, 1988
76. Rachieru, Adrian Dinu, Liviu Rebreanu, utopia erotică. Timi�oara: Editura
Augusta, 1997
77. Raicu, Lucian, Liviu Rebreanu, Editura pentru Literatură, 1967
78. Rebreanu, Fanny Liviu, Cu soŃul meu. Gânduri- imagini- întâmplări. Bucureşti:
Editura pentru Literatură, 1963
79. Rougemont, Denis de, Iubirea �i Occidentul. Traducere �i note de Ioana
Feodorov. Bucure�ti: Editura Univers, 2000
80. Ru�ti, Doina, Dic�ionar de teme �i simboluri din literatura română. Ia�i:
Editura
Polirom, 2009
81. Sasu, Aurel, Liviu Rebreanu, sărbătoarea operei. Bucure�ti: Editura Albatros,
1978
82. Săndulescu, Alexandru, Introducerea în opera lui Liviu Rebreanu. Bucureşti:
Editura Minerva, 1976
83. Simion, Eugen, Mircea Eliade, spirit al amplitudinii. Bucure�ti: Editura
Demiurg, 1995
84. Simu�, Ion, Rebreanu dincolo de realism. Oradea: Bilioteca Revistei „Familia”,
1997
85. Todorov, Tzvetan, Introducere în literatura fantastică. În române�te de Virgil
Tănase. Prefa�ă de Alexandru Sincu. Bucure�ti: Editura Univers, 1973
86. Tomuş, Mircea, Mihail Sadoveanu. Universul artistic şi concepŃia fundamentală
a operei. Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1978
87. Tomu�, Mircea, Romanul romanului românesc, Volumul 1, În căutarea
personajului. Bucure�ti: Editura 100+1 Gramamr, 1999
88. Ungureanu, Cornel, Ioan Slavici. Monograife, antologie comentată, receptare
critică. Bra�ov: Editura Aula, 2002
89. Van Gennep, Arnold, Formarea legendelor. Traducere de Lucia Berdan şi Crina
Ioana Berdan. Iaşi: Editura Polirom,1997
35
90. Van Gennep, Arnold, Riturile de trecere. Traducere de Lucia Berdan �i Nora
Vasilescu, Ia�i: Editura Polirom, 1996
91. Vatamaniuc, D., Ioan Slavici. Opera literară. Bucure�ti: Editura
Academiei, 1970
92. Vatamaniuc, D., Ioan Slavici �i lumea prin care a trecut. Bucure�ti: Editura
Academiei, 1968
93. Vianu, Tudor, Arta prozatorilor români. Bucureşti: Editura Lider, 1997
94. Vulcănescu, Romulus, Mitologie română. Bucure�ti: Editura Academiei, 1987
95. Surdulescu, Radu, Citica mitic-arhetipală. De la motivul antropologic la
sentimentul numinosului. Bucureşti: Editura Alfa, 1997
96. Zaciu, Mircea, Ca o imensă scenă, Transilvania…. Bucureşti: Editura FundaŃiei
Culturale Române, 1996
97. Bedreagă, Ana Maria, Proza fantastică a lui Mihai Eminescu �i Mircea Eliade
Lucrare de licen�ă nepublicată. Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu, 2000
C. Referin�e critice
I. În volume
1. Balotă, Nicolae, Rebreanu sau vocaŃia tragicului în De la Ion la Ioanide. Bucureşti:
Editura Eminescu, 1974
2. Barthes, Roland, Mitul astăzi în Mitologii. Traducere, prefa�ă �i note de Mana
Carpov. Ia�i: Institutul European, 1997
3. Caillois, Roger, De la féerie à la science-fiction în Eseuri despre imaginaŃie.
Bucureşti: Editura Univers, 1975
4. Călinescu, Matei, Conceptul de fantastic în Eseuri despre literatura modernă.
Bucureşti: Editura Meridiane, 1970
5. CreŃulescu, Ioana, Critica psihanalitică în Analiză şi interpretare. Orientări în
36
critica literară contemporană, coordonator Silvian Iosifescu. Bucureşti:
Editura ŞtiinŃifică, 1972
6. Freud, Sigmund, Totem �i tabu în Opere vol.1 Traducere, cuvânt introductiv �i
note
de Dr. Leonard Gavriliu. Bucure�ti: Editura �tiin�ifică, 1991
7. Iorga, Nicolae Un nou roman al domnului Slavici în O luptă literară, vol. 2,
Bucureşti: Editura Minerva, 1979
8. Lăsconi, Elisabeta, Ciuleandra – capodopera ascunsă, prefaŃă la Liviu Rebreanu,
Ciuleandra. Bucureşti: Editura 100+1 Gramar, 1999
9. Munteanu, George, Slavici necunoscutul în Sub semnul lui Aristarc. Bucure�ti:
Editura Eminescu, 1975
10. Simion, Eugen, Mircea Eliade. Nara�iunea mitică în Sfidarea retoricii. Jurnal
german.Bucure�ti: Editura Cartea Românească, 1985
II. În periodice
1. Bercea, Radu, De la gândirea simbolică în Upanişade la antropologia imaginarului
la Gilbert Durand în ViaŃa românească, numărul 1-2, ianuarie-februarie
1995, p. 146-150
2. Durand, Gilbert, Eliade sau antropologia profundă în Secolul 20, nr. 205-206/ 2-3/
1978, p. 31-34
3. Iorgulescu, Mircea, Mara, un roman al predestinării în Tribuna, anul XIII / 1969,
nr. 19 / 8 mai, p. 3
4. Lăsconi, Elisabeta, Moara cu noroc sau biruirea balaurului în Adevărul literar şi
artistic, nr. 604, 19 februarie 2002, p. 10
5. Lăsconi, Elisabeta, Rebreanu �i „Efectul Nietzsche” în Adevărul literar şi artistic,
nr. 600, 22 ianuarie 2002, p. 6
6. Lăsconi, Elisabeta, Ion sau fiara din abis în Adevărul literar şi artistic, nr. 606, 5
martie 2002, p. 6-7
7. Lăsconi, Elisabeta, Pădureanca de Ioan Slavici sau pulverizarea mitului (I) în
37
Adevărul literar şi artistic, nr. 619, 4 iunie 2002, p. 13
8. Lăsconi, Elisabeta, Pădureanca de Ioan Slavici sau pulverizarea mitului (II) în
Adevărul literar şi artistic, nr. 620, 11 iunie 2002, p. 13
9. Munteanu, George, Rebreanu �i arhetipurile în Via�a românească, nr. 1-2,
ianuarie-
februarie 1995, p.46-51
10. Săndulescu, Alexandru, Întuneric şi lumină în Pădurea spânzutaŃilor în Adevărul
literar şi artistic, nr. 608, 19 martie 2002, p. 13
11. Zărnescu, Narcis, Lingvistica şi semiologia – metode de cercetare ale mitului în
ViaŃa românească, an XXVI, 1973, nr. 11, noiembrie, p. 103 – 110
D. Bibliografie virtuală
1. http://phantasma.ro (Centrul de Cercetare a Imaginarului, Universitatea Babe�-
Bolyai, Cluj, România)
2. http://doinarusti.ro/Dictionar.htm (con�ine Dic�ionarul de simboluri din opera
lui Mircea Eliade)
3. http://contrafort.md/arhivaarticol ( Băicuş, Iulian, Despre mitocritică, mitanaliză,
arhetipuri şi alŃi demoni critici (I) în Contrafort nr. 7-8 (141-142), iulie-august
2006, Băicuş, Iulian, Despre mitocritică, mitanaliză, arhetipuri şi alŃi demoni
critici (II) în Contrafort nr. 9 (143), septembrie 2006; Băicuş, Iulian, Despre
mitocritică, mitanaliză, arhetipuri şi alŃi demoni critici (III) în Contrafort nr.
11-12 (145-146), noiembrie- decembrie 2006)
4. http://romaniaculturala.ro/arhivaarticol (Mure�an, Vlad Gramatica arhetipală a
lui Mircea Eliade în România Culturală, nr 36-37, mai 2008)
5. http://polirom.ro/biblioteca-online (se pot descărca o serie de titluri editate la
Polirom, dintre care am folsit Elena Niculi�ă-Voronca Datinile �i credin�ele
poporului român a�ezate în ordine mitologică �i Arnold Van Gennep Riturile
de trecere)
6. http://fr.wikipedia.org/wiki/Gilbert_Durand (informa�ii generale despre biografia
�i scrierile lui Gilbert Durand �i despre critica mitanalitică în Fran�a)
38