utilizarea fibrelor în combinație cu armătura tradițională. metode de calcul. analiză...

4
Pentru anumite clase de expunere ale elementelor din beton armat este necesar controlul strict al stării de fisurare. Gradul de fisurare poate fi redus prin utilizarea unor cimenturi cu adaosuri care au degajare de căldură mai redusă și hidratare mai lentă, prin limitarea raportului A/C sau prin utilizarea aditivilor reducători de contracții. O importanță deosebită o are și aplicarea unui tratament atent și prelungit după turnare, adaptat condițiilor climatice. Un control perfect al problemei fisurării este greu de obținut ținând cont de numărul de factori care interacționează, în multe situații ajungându-se la efectuarea de reparații costisitoare pentru remedierea degradărilor. Creșterea cantității de armătură pentru a limita deschiderii fisurilor, în conformitate cu relațiile de calcul prevăzute de SR EN 1992-1-1:2004, este în general o soluție neeconomică. O alternativă interesantă poate fi utilizarea betonului armat cu fibre în combinație cu armarea tradițională. Acest articol prezintă stadiul de cunoaștere la nivel internațional referitor la aplicațiile și calculul betonului armat cu fibre și analizează, pentru cazul concret al unui planșeu de parcare subterană, eficiența economică a acestui tip de soluție. Depending of the exposure class, a rigorous control of cracking may be required for reinforced concrete elements. The degree of cracking can be reduced by using supplementary cementing materials with a lower heat release and a slower hydration process, by limiting the W/C ratio or by utilizing shrinkage reducing admixtures. Providing a good and extended treatment in accordance with the pouring climatic conditions is also an important factor. A perfect control of cracking is difficult to obtain considering the amount of factors interacting, and it often comes to making costly repairs to remedy damages. Increasing the amount of reinforcement in order to limit crack openings, according to the formulas SR EN 1992-1-1:2004 provides, has often proved to be very expensive. An alternative solution can be found looking in the field of fibre reinforced concrete. This article provides a state-of-the-art review in the field of technical solutions and calculus of fibre reinforced concrete and analyses the economic efficiency for a particular underground parking slab. Utilizarea fibrelor în combinație cu armătura tradițională. Metode de calcul. Analiză economică pentru parcări subterane 00 AICPS REVIEW 1-2/2014 00 AICPS REVIEW 1-2/2014 Rezistența la compresiune și durabilitatea sunt principalele proprietăți fizice care recomandă betonul în proiectarea curentă. Comportarea fragilă la solicitări de întindere sau încovoiere a elementului de beton simplu impune utilizarea pentru structurile de rezistență a betonului armat cu bare de oțel, a betonului precomprimat sau, în perioadă recentă, a betonului armat cu fibre. În anumite situații de proiectare cerința de rezistență mecanică și stabilitate nu este principalul parametru în obținerea unui consum optim. Un astfel de caz este calculul de limitare a deschiderii fisurilor, în urma căruia rezultă deseori necesitatea creșterii cantității de armătură obținută din calculul de rezistență. Cauzele fisurării în elementele de beton armat pot fi independente de funcțiunea structurală deservită și au deseori legătură cu procesele fizico- chimice care se produc în acest material compozit. Contracția plastică se produce înainte de finalizarea fenomenului de priză din cauza pierderii apei din betonul proaspăt, atunci când viteza de evaporare la suprafața de contact cu atmosfera depășește viteza de mustire a apei la suprafața amestecului [1]. Contracția plastică se manifestă mai pronunțat la elementele cu un raport ridicat între aria expusă și volumul total (placă, radier) și cauzează fisuri care nu pătrund în profunzime, cu o distribuție aleatorie la suprafața elementului (Fig.1). Contracțiile și dilatările termice apar din cauza variației temperaturii în mediul extern, a condițiilor de exploatare, sau a gradientul de temperatură între fețele elementelor masive din beton. Contracția din carbonatare este cauzată de reacția pietrei din betonul întărit cu apa și dioxidul de carbon din aer. Această reacție duce la micșorarea volumului porilor printr-o ușoară contracție și la scăderea factorului pH al betonului. Contracția autogenă este asociată cu pierderea de apă din porii capilari ai betonului în timpul reacției de hidratare a cimentului. Contracția autogenă se inițiază la începutul prizei, continuă pe întreaga durată de viață a materialului, este asociată cu creșterea rezistenței la compresiune și are o rată de progresie ce scade exponențial după primele luni de la turnare. Contracția de uscare este datorată pierderii apei în exces prezentă în compoziția betonului proaspăt pentru asigurarea lucrabilității. Se produce atunci când apa din amestec dispare prin evaporare, iar volumul elementului se micșorează generând eforturi de întindere. Acestora se opun forțele de aderență între beton și armătură sau reazemele fixe, iar atunci când rezistența betonului la întindere este depășită se formează fisuri (Fig.2). Folosirea fibrelor modifică mecanismul fragil de rupere al betonului și îi conferă o rezistență reziduală la întindere și o ductilitate superioară. În consecință, fisurile singulare sunt înlocuite printr-o serie de microfisuri uniform distribuite în masa elementului, cu deschideri acceptabile din punct de vedere al siguranței și al durabilității, așa cum reiese din Fig.3 [2] . Aplicațiile în domeniul armării cu fibre au existat încă din timpurile Egiptului Antic, când cărămizile erau fabricate dintr-un amestec de argilă și paie, sau păr de cal. La începutul secolului al 20- lea betonul armat cu fibre a cunoscut o nouă etapă în dezvoltarea sa prin folosirea fibrelor de azbest sau a fibrelor de sticlă. La începutul anilor 1980 mai multe țări au interzis producerea betonul armat cu fibre de azbest prin tehnologia Hatschek pentru că s-a dovedit a fi cancerigen pentru om și extrem de poluant pentru mediu. În ceea ce privește betonul armat cu fibre de sticlă, problemele legate de durabilitate asociate coroziunii alcaline s-au rezolvat în urma cercetărilor conduse de Majumdar și Ryder prin alierea fibrelor de sticlă cu un adaos de dioxid de zircon [2]. 1 2 3 ALEXANDRU OPRIȚA , MIRCEA BÂRNAURE , IONEL BADEA 1 Inginer Popp & Asociații 2 Asist. univ. UTCB, Inginer Popp & Asociații 3 Inginer Popp & Asociații 1. Utilizarea fibrelor pentru armarea betonului - stadiul actual Fig. 1 Tipuri de fisuri datorate contracției plastice a betonului Fig. 3 Mecanismul de fisurare pentru beton armat tradițional (stg.) și betonului armat cu fibre(dr.) [2]

Upload: alex-oprita-popa

Post on 21-Nov-2015

27 views

Category:

Documents


3 download

DESCRIPTION

Utilizarea fibrelor în combinație cuarmătura tradițională. Metode de calcul.Analiză economică pentru parcări subterane

TRANSCRIPT

  • Pentru anumite clase de expunere ale elementelor din beton armat este necesar controlul

    strict al strii de fisurare. Gradul de fisurare poate fi redus prin utilizarea unor cimenturi cu adaosuri

    care au degajare de cldur mai redus i hidratare mai lent, prin limitarea raportului A/C sau prin

    utilizarea aditivilor reductori de contracii. O importan deosebit o are i aplicarea unui tratament

    atent i prelungit dup turnare, adaptat condiiilor climatice. Un control perfect al problemei fisurrii

    este greu de obinut innd cont de numrul de factori care interacioneaz, n multe situaii

    ajungndu-se la efectuarea de reparaii costisitoare pentru remedierea degradrilor.

    Creterea cantitii de armtur pentru a limita deschiderii fisurilor, n conformitate cu

    relaiile de calcul prevzute de SR EN 1992-1-1:2004, este n general o soluie neeconomic. O

    alternativ interesant poate fi utilizarea betonului armat cu fibre n combinaie cu armarea

    tradiional.

    Acest articol prezint stadiul de cunoatere la nivel internaional referitor la aplicaiile i

    calculul betonului armat cu fibre i analizeaz, pentru cazul concret al unui planeu de parcare

    subteran, eficiena economic a acestui tip de soluie.

    Depending of the exposure class, a rigorous control of cracking may be required for

    reinforced concrete elements. The degree of cracking can be reduced by using supplementary

    cementing materials with a lower heat release and a slower hydration process, by limiting the

    W/C ratio or by utilizing shrinkage reducing admixtures. Providing a good and extended

    treatment in accordance with the pouring climatic conditions is also an important factor. A

    perfect control of cracking is difficult to obtain considering the amount of factors interacting, and

    it often comes to making costly repairs to remedy damages.

    Increasing the amount of reinforcement in order to limit crack openings, according to the

    formulas SR EN 1992-1-1:2004 provides, has often proved to be very expensive. An alternative

    solution can be found looking in the field of fibre reinforced concrete.

    This article provides a state-of-the-art review in the field of technical solutions and

    calculus of fibre reinforced concrete and analyses the economic efficiency for a particular

    underground parking slab.

    Utilizarea fibrelor n combinaie cu

    armtura tradiional. Metode de calcul.

    Analiz economic pentru parcri subterane

    00

    AICPS REVIEW 1-2/2014

    00

    AICPS REVIEW 1-2/2014

    Rezistena la compresiune i durabilitatea

    sunt principalele proprieti fizice care recomand

    betonul n proiectarea curent. Comportarea fragil

    la solicitri de ntindere sau ncovoiere a elementului

    de beton simplu impune utilizarea pentru structurile

    de rezisten a betonului armat cu bare de oel, a

    betonului precomprimat sau, n perioad recent, a

    betonului armat cu fibre.

    n anumite situaii de proiectare cerina de

    rezisten mecanic i stabilitate nu este principalul

    parametru n obinerea unui consum optim. Un astfel

    de caz este calculul de limitare a deschiderii fisurilor,

    n urma cruia rezult deseori necesitatea creterii

    cantitii de armtur obinut din calculul de

    rezisten. Cauzele fisurrii n elementele de beton

    armat pot fi independente de funciunea structural

    deservit i au deseori legtur cu procesele fizico-

    chimice care se produc n acest material compozit.

    Contracia plastic se produce nainte de

    finalizarea fenomenului de priz din cauza pierderii

    apei din betonul proaspt, atunci cnd viteza de

    evaporare la suprafaa de contact cu atmosfera

    depete viteza de mustire a apei la suprafaa

    amestecului [1]. Contracia plastic se manifest

    mai pronunat la elementele cu un raport ridicat ntre

    aria expus i volumul total (plac, radier) i

    cauzeaz fisuri care nu ptrund n profunzime, cu o

    distribuie aleatorie la suprafaa elementului (Fig.1).

    Contraciile i dilatrile termice apar din cauza

    variaiei temperaturii n mediul extern, a condiiilor

    de exploatare, sau a gradientul de temperatur ntre

    feele elementelor masive din beton. Contracia din

    carbonatare este cauzat de reacia pietrei din

    betonul ntrit cu apa i dioxidul de carbon din aer.

    Aceast reacie duce la micorarea volumului porilor

    printr-o uoar contracie i la scderea factorului

    pH al betonului.

    Contracia autogen este asociat cu

    pierderea de ap din porii capilari ai betonului n

    timpul reaciei de hidratare a cimentului. Contracia

    autogen se iniiaz la nceputul prizei, continu pe

    ntreaga durat de via a materialului, este asociat

    cu creterea rezistenei la compresiune i are o rat

    de progresie ce scade exponenial dup primele luni

    de la turnare. Contracia de uscare este datorat

    pierderii apei n exces prezent n compoziia

    betonului proaspt pentru asigurarea lucrabilitii.

    Se produce atunci cnd apa din amestec dispare prin

    evaporare, iar volumul elementului se micoreaz

    genernd eforturi de ntindere. Acestora se opun

    forele de aderen ntre beton i armtur sau

    reazemele fixe, iar atunci cnd rezistena betonului

    la ntindere este depit se formeaz fisuri (Fig.2).

    Folosirea fibrelor modific mecanismul fragil

    de rupere al betonului i i confer o rezisten

    rezidual la ntindere i o ductilitate superioar. n

    consecin, fisurile singulare sunt nlocuite printr-o

    serie de microfisuri uniform distribuite n masa

    elementului, cu deschideri acceptabile din punct de

    vedere al siguranei i al durabilitii, aa cum reiese

    din Fig.3 [2] .

    Aplicaiile n domeniul armrii cu fibre au

    existat nc din timpurile Egiptului Antic, cnd

    crmizile erau fabricate dintr-un amestec de argil

    i paie, sau pr de cal. La nceputul secolului al 20-

    lea betonul armat cu fibre a cunoscut o nou etap n

    dezvoltarea sa prin folosirea fibrelor de azbest sau a

    fibrelor de sticl. La nceputul anilor 1980 mai multe

    ri au interzis producerea betonul armat cu fibre de

    azbest prin tehnologia Hatschek pentru c s-a

    dovedit a fi cancerigen pentru om i extrem de

    poluant pentru mediu. n ceea ce privete betonul

    armat cu fibre de sticl, problemele legate de

    durabilitate asociate coroziunii alcaline s-au rezolvat

    n urma cercetrilor conduse de Majumdar i Ryder

    prin alierea fibrelor de sticl cu un adaos de dioxid de

    zircon [2].

    1 2 3

    ALEXANDRU OPRIA , MIRCEA BRNAURE , IONEL BADEA

    1

    Inginer Popp & Asociaii2

    Asist. univ. UTCB, Inginer Popp & Asociaii3

    Inginer Popp & Asociaii

    1. Utilizarea fibrelor pentru armarea betonului - stadiul actual

    Fig. 1 Tipuri de fisuri datorate contraciei plastice a betonului

    Fig. 3 Mecanismul de fisurare pentru beton armat tradiional (stg.) i betonului armat cu fibre(dr.) [2]

  • 00

    AICPS REVIEW 1-2/2014

    00

    AICPS REVIEW 1-2/2014

    2. Metode actuale de calcul pentru betonul armat cu fibre

    Pentru calculul rezistenelor betonului armat

    cu fibre exist metode experimentale bazate pe

    determinarea proprietilor materialului prin

    ncercri i metode teoretice derivate din mecanica

    ruperii. Dintre metodele teoretice amintim

    extrapolarea rezistenei unei fibre la smulgere la

    nivelul ntregului material compozit, prin aplicarea

    unui factor de eficien care depinde de tipul i

    numrul fibrelor, de unghiul pe care acestea l fac cu

    fisura i de dimensiunile elementului. Dintre metodele

    experimentale, n majoritatea prescripiilor se disting

    dou: Metoda -, unde n urma ncercrilor se obine

    o curb ncrcare-deplasare care este transformat

    ntr-o curb eforturi unitare - deformaii specifice

    reziduale la ntindere pe baz de echivalen

    energetic [8]; Metoda -w, unde este necesar

    executarea unor teste de ntindere uniaxial n urma

    crora se obine direct relaia dorit [9].

    Rezistena la compresiune a betonului armat

    cu fibre este considerat asemntoare cu cea a

    betonului simplu. Efectul de strain softening care

    se refer la scderea nivelului de ncrcare dup

    ruperea probei ncercate la compresiune este

    considerat o interaciune ntre epruvet i presa de

    ncercare i este ignorat [10].

    n majoritatea codurilor actuale, Anette

    Jansson et all. constat c rezistena rezidual la

    ncovoiere este determinat experimental prin

    ncercri n 3 sau 4 puncte pe grinzi, sau prin

    ncercri pe plci [4]. Relaia - folosit pentru

    calcul urmrete abordarea propus de Rilem TC-

    162 [8]. Astfel, n stadiul post-fisurare sub eforturi

    unitare de ntindere, este modelat o relaie de

    atenuare biliar ca urmare a efectului de punte al

    fibrelor (Fig.5). Valorile deformaiilor specifice sunt

    obinute prin mprirea deschiderii fisurilor (CMOD)

    la o lungime caracteristic s , care reprezint rm

    distana dintre dou fisuri consecutive. Eforturile

    unitare de ntindere sunt obinute din condiia de

    echilibru pe seciune, aa cum reiese din Fig.6.

    n ultimii 25 de ani folosirea betonului armat cu

    fibre a cunoscut o cretere n popularitate, iar n

    consecin noi tehnologii de fabricaie au fost

    dezvoltate. Astfel n prezent exist mai multe tipuri

    fibre care variaz n funcie de raportul lungime-

    diametru (microfibre, macrofibre), de tipul de ancoraj

    (monofilament, fibrilate, zimate, cu ciocuri la capete,

    etc.) i de material (metalice-ST, polipropilen-PP,

    polivinil alcool-PVA, sticl alcalirezistent-AR, carbon,

    polyacrylonitril-PNA, naturale). n aplicaiile

    structurale, cele mai folosite fibre n prezent sunt

    fibrele metalice, n timp ce fibrele sintetice sunt folosite

    n principal pentru reducerea deschiderii fisurilor din

    contracie [4]. Fibrele de polipropilen sunt folosite i

    pentru a crete rezistena la foc a betonului din pereii

    de beton ai construciilor rezideniale, deoarece n caz

    de incendiu se topesc i creeaz canale cu un rol

    important n eliberarea eforturilor interioare [2].

    Preocuparea pentru protecia mediului

    nconjurtor prin folosirea de materiale ecologice face

    ca fibrele de celuloz obinute din plantaii speciale de

    pin i bambus s cunoasc o dezvoltare important.

    Un alt avantaj n folosirea fibrelor de celuloz este

    proprietatea lor de a absorbi, respectiv a elibera apa la

    variaii de umiditate, micornd astfel reducerea de

    volum datorat procesului de mbtrnire a betonului

    i implicit fenomenul de fisurare. Direciile de

    cercetare se extind i ctre folosirea fibrelor de nylon

    sau polipropilen din materiale textile reciclate.

    Un alt domeniu de utilizare al fibrelor a luat

    natere n Frana la nceputul anilor 1990 prin

    fabricarea betoanelor de nalt rezisten. Folosind un

    agregat fin cu sortul maxim de 0.3mm, un coninut 3

    ridicat de ciment de pn la 1000kg/m , adaos de silice

    ultrafin n proporie de aproximativ 10% din masa

    betonului, aditivi superplastifiani i un coninut de

    aproximativ 5% din volumul total de macrofibre i

    microfibre metalice, pot fi atinse rezistene la

    compresiune de aproximativ 100-200 MPa. Produse

    precum mrcile nregistrate Ductal sau BSI sunt

    caracterizate de rezistene la ntindere de aproximativ

    10 Mpa, care permit eliminarea n totalitate a armturii

    tradiionale i obinerea de elemente cu grosimi

    reduse (de pn la 2,5cm).

    Alt aplicaie a folosirii fibrelor n tehnologii

    moderne este betonul autocompactant care poate

    atinge valori mari ale tasrii i se dovedete ideal

    pentru pardoselile industriale, unde munca de nivelare

    este astfel eliminat. Betonul compozit Sifcon are un

    coninut ridicat de fibre metalice de pn la 12% din

    volumul total i este folosit n domeniul militar datorit

    rezistenelor sale ridicate la impact local [2].

    Interesul crescut pentru betonul armat cu fibre

    ca material structural se poate observa prin evoluia n

    timp a normativelor i a relaiilor de calcul. Printr-un

    articol publicat n 1988 [3], ACI recunoate

    ducti l i tatea crescut post-f isurare pentru

    elementelor armate cu fibre. Dei recomand

    pruden n folosirea datelor publicate datorit

    nivelului insuficient de cunoatere, ACI prezint n

    acelai articol studii care indic o cretere a rezistenei

    i ductilitii la solicitarile de ncovoiere i

    compresiune, o cretere a rezistenei la for

    tietoare, o mbuntire a comportrii la abraziune

    prin cavitaie i la solicitri dinamice. Deasemenea

    sunt menionate mai multe studii cu privire la modul n

    care variaz proprietile betonului armat cu fibre n

    funcie de raportul lungime/diametru i de forma

    fibrelor, de procentul de fibre nglobat n volumul

    betonului sau de tipul de oel folosit [3].

    Astzi, majoritatea codurilor prevd relaii de

    calcul pentru considerarea sporului de rezisten la

    ncovoiere pentru betonul armat cu fibre. n ceea ce

    privete fora tietoare, contribuia fibrelor este

    considerat n general doar pentru elementele n care

    betonul armat cu fibre este combinat cu armarea

    tradiional, prin creterea capacitii betonului simplu

    cu un termen calculat separat, V . Acesta exprim fd

    contribuia fibrelor ca o fraciune din rezistena

    rezidual la ntindere la starea limit ultim [4].

    C e r c e t r i l e e x p e r i m e n t a l e a s u p ra

    proprietilor betonului armat cu fibre ofer

    informaii importante pentru alegerea reetei optime

    n funcie de efectul dorit. Rezultatele studiului fcut

    de Choi et all. [5] arat c prin adugarea

    microfibrelor de nylon ntr-un procent de 0.2% din

    volumul total al betonului contracia de uscare poate

    fi redus cu 75%, n timp ce folosirea fibrelor PVA

    ntr-un procent de 0.2% din volumul total al

    betonului conduce la o reducere a contraciei

    autogene cu 30%. Acelai studiu arat c atunci

    cnd se consider efectul combinat al contraciei de

    uscare i al contraciei autogene, cea mai eficient

    opiune const n folosirea unui amestec hibrid de

    0.1% microfibre de nylon cu 0.1% fibre metalice [5].

    Passuello et all. [6] evideniaz beneficiile

    utilizrii combinate a aditivilor reductori de contracii

    n betonul armat cu fibrele din polivinil alcool (PVA).

    Aditivii reductori de contracii micoreaz

    deschiderea fisurilor cu pn la 40% i ntrzie

    formarea fisurilor cu aproape 10 zile, n timp ce fibrele

    PVA asigur o rezisten rezidual la ntindere i

    limiteaz deschiderea fisurilor. Folosirea combinat a

    celor dou permite cumularea efectelor benefice pe

    care l au asupra betonului i reducerea cantitii de

    fibre necesar pentru limitarea deschiderii fisurilor.

    Banthia et all. [7] analizeaz influena

    geometriei i dozajului fibrelor de polipropilen (PP)

    asupra proprietii acestora de a reduce contracia

    plastic. Rezultatele au artat c utilizarea fibrelor cu

    un raport lungime/grosime mai ridicat sau cu un

    ancoraj mai bun (fibre PP fibrilate) este mai eficient n

    reducerea contraciilor, fapt explicat prin aderena

    proast a pastei de ciment la fibrele PP. Creterea

    cantitii de fibre PP folosite duce la mbuntirea

    comportrii la fisurare, deoarece variaz direct

    proporional cu numrul de fibre care intersecteaz o

    fisur, dar are un efect negativ asupra lucrabilitii

    betonului.

    Pentru a determina valorile nominale ale

    rezistenelor reziduale la ntindere se fac msurtori

    pentru dou niveluri diferite ale deplasrilor

    considerate a fi reprezentative pentru degradrile

    acceptate la starea limit de serviciu i la starea

    limit ultim. Sunt considerate distribuii diferite ale

    eforturilor unitare pe seciune pentru cele dou

    stadii studiate, iar scriind ecuaiile de echilibru se

    obin rezistenele reziduale la ntindere. O abordare

    alternativ const n a obine valorile rezistenelor

    reziduale la ntindere din ecuaiile de echilibru

    energetic, considernd lucrul mecanic depus pentru

    a fisura grinda [4].

  • 00

    AICPS REVIEW 1-2/2014

    00

    AICPS REVIEW 1-2/2014

    Folosirea betonului armat cu fibre n

    combinaie cu armtura tradiional prezint interes

    n cazul planeelor groase de infrastructur, unde

    funciunile deservite (parcare, rezervor de ap)

    implic cerine speciale de etaneitate i limitri mai

    severe n ceea ce privete deschiderea fisurilor.

    Am analizat o astfel de situaie pentru cazul

    unui ansamblu de cldiri de birouri cu regim de

    nlime de peste 45 m, situat n cartierul Timpuri Noi

    din Bucureti. Infrastructura comun msoar peste 2

    10000 m n plan i are 2 subsoluri. Grosimea

    planeelor este de 30 cm, iar clasa de beton folosit

    este C35/45. A fost analizat placa de peste subsolul

    2, funciunea din subsolul 1 fiind de parcare. Au fost

    considerate trei soluii:

    Planeu din beton cu armtur tradiional,

    fr strat de protecie

    Planeu din beton cu fibre i armtur

    tradiional, fr strat de protecie

    Planeu din beton cu armtur tradiional,

    cu strat de protecie (impermeabil)

    Pentru situaiile n care nu se dispune un strat

    de finisaj special pentru asigurarea imperme-

    abilitii, conform normativului SR EN 206-1:2006

    [18] clasele de expunere pentru beton sunt: XM1

    (solicitare moderat de uzur), XD3 (alternan

    umiditate-uscare cu sruri pentru dezgheare

    transportate de roile automobilelor) i XC3

    (umiditate moderat). Deschiderea admisibil a

    fisurilor pentru elementele structurale incluse n

    clasa XD3 de expunere a fost considerat de 0.3 mm

    [20]. Pentru situaia n care se dispune un strat de

    finisaj special (impermeabil, rezistent la uzur,

    capabil s preia deformaii ale stratului suport) s-a

    Un studiu asemntor este prezentat de

    Chiaia et all. pentru tunelul FaverS.S. 612 din Italia.

    i n acest caz prin utilizarea betonul armat cu fibre

    s-a obinut un control mai bun al fisurrii, o

    economie de material, de manoper i de timp de

    execuie [14].

    Formulele propuse n DIN 1045-1 [15] i

    DafStb [16] pentru calcul deschiderii fisurii la

    betonul armat cu fibre pornesc de la cele prezentate

    n SR EN 1992-1-1 [17], i aduc modificri n

    calculul distanei ntre dou fisuri, s i n calculul rm

    diferenei deformaiilor specifice, - . Pentru a fsm cm

    ine cont de efectul de punte al fibrelor este introdus

    factorul . f

    Dintre problemele legate de Metoda -,

    amint im a legerea cu prec iz ie a lungimi i

    caracteristice dintre dou fisuri, s ,i dispersia mare rm

    a rezultatelor obinute din ncercarea grinzilor la

    ncovoiere, fapt care mpiedic utilizarea n calcule a

    unui fractil de 5%. Majoritatea codurilor se bazeaz

    pe folosirea unor rezistene medii crora li se aplic

    un factor de mrime, k , pentru a ine cont de h

    influena dimensiunii probei n comparaie cu cea a

    elementului. Alte prescripii recomand folosirea

    unui fractil mai reprezentativ, de 20% n cazul DBF

    Merkblatt pentru pardoseli industriale. Exist

    normat ive care abandoneaz abordarea

    probabilistic i folosesc un procent din rezistena

    medie la ntindere, de 70% n cazul DafStb [4].

    Influena fibrelor n reducerea deschiderii

    fisurilor poate fi cuantificat att printr-un calcul

    convenional, folosind relaiile propuse n diferite

    normative, ct i printr-un calcul neliniar de element

    finit. Pe baza legilor de material definite anterior i

    folosind modelul propus de Bazant s-au obinut

    rezultate asemntoare cu ncercrile pe probe [11].

    Acest model, denumit Strain rotating crack model

    consider un mecanism de fisurare amortizat, a crui

    orientare se schimb n funcie de direcia principal a

    deformaiilor specifice. Astfel sunt rezolvate

    problemele modelului propus n 1968 de Rashid,

    smeared cracking model, legate de modul nerealist

    de propagare a fisurilor i de convergena soluiei ctre

    un mod de rupere fragil din cauza sensibilitii ridicate

    la dimensiunile elementelor finite [11].

    Tiberti et. all. prezint un studiu asupra

    reducerii cantitii de armtur tradiional prin

    utilizarea betonului armat cu fibre metalice pentru

    tunelul Turina din Italia [12]. Tunelul msoar 665

    m lungime i o lime a seciunii de 13 m. Calculul a

    fost ntocmit n programul de calcul ADINA, utiliznd

    legea constitutiv descris de Rilem TC 162-TDF [8]

    i principiile enunate de Bazant [11] cu privire la

    strain rotating crack model. O atenie deosebit a

    fost acordat la modelarea rosturilor de turnare,

    unde o rezisten la ntindere de 0.01 MPa a fost

    impus betonului pentru a ignora efectul de punte al

    fibrelor (Fig.7a). Interaciunea cu terenul a fost

    modelat prin resoarte radiale i tangeniale

    (Fig.7b). Resoartele tangeniale simuleaz frecarea

    dintre tunel i teren, iar rigiditatea lor a fost estimat

    la o treime din rigiditatea resoartelor radiale. Pentru

    a ine cont de condiiile relativ proaste ale terenului,

    limita comportamentului elastic a resoartelor a fost

    stabilit la o deplasare de 10 mm, urmat de un

    comportament perfect plastic. Rezultatele studiului

    au indicat o scdere a consumului total de oel cu

    30% fa de soluia de amare tradiional, la o 3

    cantitate de 32 kg/m . Astfel se demonstreaz

    eficiena soluiei hibrid, n care se profit de sporul

    ductilitate adus de fibre betonului n zonele cu

    eforturi difuze i sporul de rezisten adus de

    armtur tradiional doar n zonele cu concentrri

    de eforturi (Fig.8).

    unde:

    - factor care ine cont de rezistena

    rezidual la ntindere datorat fibrelor

    f - rezistena rezidual medie la ntindere a ctR,S

    betonului armat cu fibre pentru SLS

    f - rezistena medie la ntindere a betonului ctm

    simplu

    w - deschiderea fisuriik

    s - distana maxim dintre fisurir,max

    - deformaia medie a armturii n combinaia sm

    de ncrcri considerat, innd cont de

    participarea betonului ntins i de efectul

    deformaiilor impuse

    f

    - deformaia medie a armturii la betonul sm

    armat cu fibre n combinaia de ncrcri

    considerat, innd cont de participarea

    betonului ntins i de efectul deformaiilor

    impuse

    - deformaia medie a betonului ntre fisuricm

    - efortul n armturile de beton armat ntinse s

    imediat dup fisurare, fr a considera efectul

    de punte al fibrelor

    k - factor care ine cont de durata ncrcriit

    f - rezistena medie la ntindere a betonului ct,eff

    simplu la momentul producerii fisurrii

    E - modulul de elasticitate al oeluluis

    d - cel mai mare diametru de armtur folosits

    Dac armtura tradiional este eliminat n

    totalitate, DafStb[11] prevede urmtoarea relaie f

    pentru calcul deschiderii fisurii: w = 14 0mm , k ct

    f

    unde este deformaia n betonul armat cu fibre.ct

    Direciile viitoare de cercetare n ceea ce

    privete calculul rezistenei i a capacitii la eforturi

    secionale pentru betonul armat cu fibre urmresc a

    introduce o variabil care s in cont de volumul de

    fibre nglobat n beton i dezvoltarea unei proceduri

    mai simple pentru a obine legea de material.

    3. Studiu de caz

  • impus o limitare a fisurilor de 0.3 mm din contracii

    i 0.2 mm din ncovoiere astfel nct s se respecte

    limitarea de fisurare corespunztoare clasei XC3 (s-

    a considerat c nainte de realizarea stratului de

    protecie se injecteaz toate fisurile din planeu).

    n calculul deschiderii fisurilor din SR EN

    1992-1-1:2004 [17], valoarea factorului k variaz c

    n funcie de situaia de proiectare. Cnd toat

    seciunea este solicitat la ntindere, k =1, iar cnd c

    seciunea este solicitat la ncovoiere, k =0.5. c

    n primele zile dup turnare, seciunea este

    solicitat la ntindere pur, att timp ct cofrajul este

    popit. Dup demontarea popilor i a cofrajului,

    solicitarea de ncovoiere pe dou direcii (vezi

    diagramele de eforturi din fig. 9 i 10) se combin cu

    solicitarea de ntindere datorit contraciilor, iar

    valoarea k depinde de diagrama eforturilor n c

    seciunea de calcul considerat. Planeul a fost

    considerat ncastrat ntre pereii rigizi din

    infrastructur.

    Fig. 10 Diagrama de momente ncovoietoare M obinut din modelul de calcul n programul ETABS 22

    pentru gruparea ncrcrilor de lung durat

    Prima soluie a constat n utilizarea unei plase

    generale de armtur 16/10 BST500. Acoperire

    minim a barelor cu beton a fost considerat de 30

    mm. Folosind formulele propuse de SR EN 1992-1-

    1:2004[17], cu valoarea k =0.85, s-a obinut o c

    C

    deschidere a fisurilor din contracie w =0.20 mm, i o k

    M

    deschidere a fisurilor datorate eforturilor w =0.09 k

    mm (valoarea fisurilor totale fiind deci inferioar

    limitrii impuse). Considernd un spor de 15% pentru

    cantitatea final de armtur (pentru a ine cont de

    suprapuneri, de lungimi de ancoraj i de armturile de 3

    montaj) rezult un consum general de 242 kg/m 3

    beton, deci un cost de aproximativ 290 /m pentru

    betonul pus n oper (fr a include preul cofrajului).

    A doua soluie a fost stabilit utiliznd

    prevederile de din DRAMIX Guideline [19], care se

    bazez pe relaiile de calcul din normativele

    germane DIN 1045-1 [15] i DafStb [16] pentru

    beton armat cu fibre (Tab.1). Prin aplicarea lor s-a

    obinut aceeai limitare a deschiderii fisurilor

    folosind o plas general de armtur 10/10 i un 3

    dozaj de fibre de aproximativ 30 kg/m . Astfel costul 3

    datorat armrii se reduce cu aproximativ 55 /m , 3

    rezultnd un pre de 235 /m pentru betonul pus n

    oper (fr a include preul cofrajului).

    Pentru situaia cu strat de protecie, din

    condiia de rezisten i pentru a limita deschiderea

    fisurilor din contracie (k =1), a rezultat necesitatea c

    utilizrii a unei plase generale de armtur de

    12/10 BST500. Folosind formulele propuse de SR

    EN 1992-1-1:2004[17] a rezultat c deschiderea

    fisurilor datorate contraciilor este de 0.29 mm.

    Aceast armare corespunde unui pre pentru 3

    betonul pus n oper la 195/m .

    Asigurarea funcionrii conform cerinelor de

    performan pentru gruparea de lung durat se

    poate face prin aplicarea unui finisaj impermeabil,

    rezistent la uzur, rezultnd un cost total echivalent 3

    de aproximativ 260/m de beton pus n oper (fr

    a include preul cofrajului).

    Recapitularea rezultatelor obinute pentru

    cele 3 soluii analizate este prezentat n Tabelul 2.

    Pentru planeele parcrilor subterane, soluia

    cu armtur tradiional, fr strat de protecie este

    scump (vezi tabel 2) i depin e n foarte mare msur

    de condiiile de turnare i de modul de tratare a

    betonului dup turnare. n general se opteaz pentru dispunerea unui sistem de protecie, nainte de

    montarea cruia se repar stratul suport.

    O alternativ viabil pentru limitarea fisurrii

    betonului o poate constitui utilizarea betonului

    armat cu fibre n combinaie cu armarea tradiional.

    Eficiena folosirii fibrelor pentru a limita deschiderea

    fisurilor a fost dovedit n diferite proiecte n care a

    fost implementat. Dezavantajele sunt legate de

    lipsa unor prevederi clare de calcul n normativul

    european sau n anexa naional care s permit

    cuantificarea aportului de rezisten adus n calculul

    capacitii la ncovoiere sau la for tietoare de

    efectul de punte al fibrelor.

    Anticipm o evoluie a normelor europene n

    sensul considerrii n calculul de rezisten a

    aportului fibrelor, precum i o continu scderea a

    preurilor oferite de productori n condiiile creterii

    concurenei pe o pia n continu dezvoltare.

    Cumulnd aceste dou tendine, cantitatea de

    oel folosit n elementele structurale va putea fi

    redus, iar betonul armat cu fibre va reprezenta o

    soluie fiabil i economic pentru proiectarea

    curent.

    4. Concluzii

    Bibliografie

    [1] Cement Concrete & Aggregates Australia Plastic Shrinkage Cracking; 2005.

    [2] Andrzej M. Brandt Fibre reinforced cement based (FRC) composites after over 40 years of development in building and civil

    engineering; Composite structures 86, 2008.

    [3] ACI Committee 544 Design considerations for Steel Fiber Reinforced Concrete ; ACI544.4R-88, 1988(Reapproved 1999).

    [4] Anette Janson, Kent Gylltoft Design methods for fibre reiforced concrete: a state-of-the-art review; Dept. of Civil and

    Environmental Engineering, CHALMERS University of Technology, Goteborg, Sweden, July 2008.

    [5] S.Y.Choi, J.S. Park, W.T. Jung A study on the Shrinkage Control of Fiber Reinforced Concrete Pavement; Elsevier Ltd., 2011.

    [6] Alexandra Passuello, Giacomo Moriconi, Surendra P. Shah Cracking behaviour of concrete with shrinkage reducing admixtures

    and PVA fibers; Cement & Concrete Composites 31, 2009.

    [7] Nemkumar Banthia, Rishi Gupta Influence of polypropylene fiber geometry on plastic shrinkage cracking in concrete; Cement

    and Concrete Research 36, 2006;

    [8] RILEM TC 162-TDF - Test and design methods for steel fibre reinforced concrete, - design method.(Chairlady L. VandeWalle);

    Materials ans Structures / Materiaux et Constructions, Vol.36, 2003;

    [9] RILEM TC 162-TDF - Design of steel fibre reinforced concrete using -w method principles and applications (Chairlady L.

    VandeWalle); Materials ans Structures / Materiaux et Constructions, Vol.35, 2002;

    [10] Elena Ferretti A discussion of strain-softening in concrete; International Journal of Fracture 126: L3-L10, 2004.

    [11] Zdenek P. Bazant, Feng-Bao Lin Nonlocal smeared cracking model for concrete fracture; ASCE Journal of Structural

    Engineering, Vol. 114, 1988.

    [12] Giuseppe Tiberti, Fausto Minelli, Giovanni Plizzari Reinforcement optimization of fiber reinforced concrete linings for

    conventional tunnels; Department of Civil Engineering, Architecture, Land, Environment and of Mathemathics, University of Brescia,

    Italy, 2013.

    [13] S.Y.Choi, J.S. Park, W.T. Jung A study on the Shrinkage Control of Fiber Reinforced Concrete Pavement; Elsevier Ltd., 2011.

    [14] Bernardino Chiaia, Alessandro P. Fantili, Paolo Vllini Combining fiber-reinforced concrete with traditional reinforcement in tunnel

    linings; Elsevier Ltd., Engineering Structures 31, 2009.

    [15] DIN 1045-1:2008-01 Concrete, reinforced and prestressed concrete structures - Part 1: Design and construction; 2008.

    [16] DAfStb Deutschen Ausschuss fr Stahlbeton . Richtlinie Stahlfaserbeton; 2010.

    [17] SR EN 1992-1-1:2004 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de beton. Partea 1-1: Reguli generale i reguli pentru cldiri; 2004.

    [18] SR EN 206-1:2006 - "Beton. Partea 1: Specificaie, performan, producie i conformitate"; 2006.

    [19] BEKAERT DRAMIX Guideline for steel fibre reinforced concrete; 2014.

    [20] Mancini, G. - "EUROCODE 2 - Design of concrete structures: Concrete bridges: design and detailing rules";

    http://eurocodes.jrc.ec.europa.eu/doc/WS2008/EN1992_2_Mancini.pdf, 2008

    00

    AICPS REVIEW 1-2/2014

    00

    AICPS REVIEW 1-2/2014

    Page 1Page 2Page 3Page 4