Valoarea educativă a tradiţiei populare prof. Buhaschi Ludmila

Şcoala de Arte şi Meserii „Ion Pillat” Dorohoi

Folclorul cuprinde totalitatea creaţiilor şi manifestărilor artistice aparţinând culturii spirituale: literatura şi muzica populară, dansul popular, obiceiuri şi tradiţii populare româneşti.

Folclorul reflectă o anumită viziune despre lume şi viaţă, exprimă noianul de idei, sentimente, convingeri pe care poporul le-a trăit în decursul istoriei sale milenare şi pentru a căror înfăptuire a luptat. Arta populară românească este o minunată oglindă în care se reflectă cu cea mai mare intensitate frumuseţea României, istoria şi mai ales sufletul neamului.

În furtunile veacurilor obiceiurile şi tradiţiile strămoşeşti au rămas neclintite păstrând valori autentice ale culturii populare tradiţionale. Copiii pot fi (şi trebuie) modelaţi în aşa fel încât pe fondul lor afectiv să se aşeze elementele cunoaşterii artistice care vor imprima gândirii lor anumite nuanţe ce vor îmbogăţi substanţa viitoarei activităţi individuale şi sociale. Începând cu obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din viaţa poporului, continuând cu frumoasele costume pe care le îmbracă în aceste împrejurări şi terminând cu cântecele, dansurile şi strigăturile, izvorul lor este nesecat pentru cel ce vrea să le cunoască şi să le adune în mănunchi pentru a le dărui din nou.

Valorificând frumuseţea tradiţiilor şi obiceiurilor populare în cadrul activităţilor extraşcolare reuşim să înfrumuseţăm viaţa copiilor, îi ajutăm să cunoască tradiţiile româneşti şi rolul important pe care-l au în viaţa oamenilor din cele mai vechi timpuri, modul cum aceste tradiţii au dăinuit peste timp. Prin conţinutul serbărilor îi ajutăm pe copii să înţeleagă mesajul şi conţinutul acestor obiceiuri populare, adaptându-le particularităţilor de vârstă şi aptitudinilor artistice individuale. Cu acest prilej introducem copiii într-o lume frumoasă a cântecului, dansului, poeziei, poveştilor, proverbelor, zicătorilor şi strigăturilor, a unor sărbători creştine - Crăciunul, Paştele - copiii având posibilitatea să cunoască frumuseţea şi bogăţia folclorului, diversitatea tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti, armonia limbii române. Textele cântecelor şi poeziilor, a colindelor, pluguşorului, sorcovei, amintesc de îndeletniciri străvechi ale românilor: aratul, semănatul, păstoritul. Cu aceste ocazii copiii îşi îmbogăţesc vocabularul cu expresii populare, proverbe, zicători, strigături, pătrund în tainele limbii materne şi în comorile înţelepciunii populare.

În cadrul serbărilor sau al spectacolelor, copiii trebuie să interpreteze diferite roluri: cântăreţ, dansator, povestitor, creator de obiecte artizanale, formându-şi sau perfecţionându-şi o serie de abilităţi artistice.

Folclorul are o contribuţie însemnată la modelarea personalităţii elevilor cu cerinţe educative speciale, la realizarea educaţiei estetice, la cultivarea aptitudinilor şi capacităţilor de a cunoaşte realitatea, învăţând pe calea emoţiilor artistice să admire frumosul, să adopte o atitudine civilizată şi sensibilă în relaţiile cu ceilalţi.

Produsele artistice ale copiilor au un însemnat rol educativ deoarece dezvoltă spiritul de cooperare, de acţiune, dezvoltă limbajul, gustul estetic, sensibilitatea.

Promovarea valorilor culturale tradiţionale este o preocupare constantă a cadrelor didactice de la Şcoala de Arte şi Meserii „Ion Pillat”. În cadrul activităţilor extracurriculare pe care le desfăşurăm valorificăm orice oportunitate pentru a-i face pe elevi să descopere frumuseţea şi bogăţia folclorului românesc.

Astfel, cu prilejul sărbătorilor de iarnă îi implicăm în interpretarea unor roluri pe care le joacă cu plăcere: capra, ursul, sorcova, uratul, colindatul. Prin interpretarea rolurilor şi pregătirea decorurilor pentru diversele “spectacole” urmărim atât un efect artistic, cât şi pedagogic, căutând un imbold pentru a trezi la copii dorinţa de a cunoaşte şi păstra tradiţiile şi obiceiurile

strămoşeşti.În atmosfera spirituală a Crăciunului, interpretarea unor dansuri populare dă posibilitatea

de a cunoaşte sufletul ţăranului român, raritatea portului şi cântecului popular. Dansurile populare, prin frumuseţea costumelor, a melodiilor sunt îndrăgite de copii şi interpretate cu multă pasiune la majoritatea serbărilor.

Prin activitatea „Lumină şi culoare în portul popular românesc” ne-am propus să revelăm copiilor diversitatea şi frumuseţea deosebită a costumelor populare din diverse zone ale ţării, insistând în mod deosebit pe costumul popular din zona Botoşani. Vizionând o prezentare Power Point, elevii s-au familiarizat cu denumirea pieselor care alcătuiesc costumul popular din zona noastră folclorică, având totodată posibilitatea de a-l compara cu alte costume, de a stabili asemănări şi deosebiri. Concursul „Recunoaşte costumul!” le-a dat elevilor posibilitatea să demonstreze că pot identifica zona din care provine un anumit costum popular. Îndrumaţi de cadrele didactice, copiii au aranjat imaginile pe o hartă, în funcţie de regiunea pe care o reprezentau, apoi au decorat ei înşişi costume populare, respectând culorile şi modelele specifice.

Cântecele populare antrenează, tonifică şi energizează gândirea, memoria, atenţia, imaginaţia, creativitatea, spiritul de disciplină, prietenia. Dacă jocul şi cântecul nu sunt trăite, nu pot pune în rezonanţă corzile sufleteşti ale fiinţei umane. 1 Decembrie, Crăciunul, Balul bobocilor, concursurile din cadrul Strategiei Naţionale de Acţiune Comunitară sunt câteva dintre evenimentele pe care le marcăm în mod obişnuit prin cântec şi joc.

De asemenea, în preajma sărbătorilor de iarnă elevii noştri au realizat în cadrul Atelierului Fanteziei de la Clubul Copiilor şi Elevilor Dorohoi câteva măşti populare pe care le-au reunit într-o expoziţie la Sala Teatrului din municipiu.

Sărbătorile pascale sunt întotdeauna aşteptate cu bucurie de copii care, în timp, au deprins tainele decorării ouălor prin metode tradiţionale, utilizând materiale naturale, aflate la îndemâna oricui: coji de ceapă şi frunze.

Cusăturile artizanale realizate cu migală de elevii şcolii noastre la orele de educaţie tehnologică sau în cadrul cercurilor practic-aplicative reflectă dorinţa cadrelor didactice îndrumătoare de a transmite mai departe tinerelor o artă care riscă să dispară. O parte dintre cusături au fost prezentate la o expoziţie cu vânzare realizată în centrul municipiului cu prilejul „Zilelor incluziunii copiilor şi tinerilor aflaţi în dificultate”.

Modul de viaţă al oamenilor din popor, autori anonimi ai nepreţuitului nostru folclor, trebuie să fie cunoscut de către elevi pentru ca aceştia să devină capabili să aprecieze şi să păstreze tradiţiile moştenite. Pentru a-i aduce pe copii mai aproape de lumea veche a satului

românesc, pentru a le facilita înţelegerea modului în care ţăranii îşi duceau existenţa, am vizitat Muzeul satului bucovinean din Suceava. A fost o experienţă de neuitat pentru elevii care au admirat casele mici, covoarele şi costumele confecţionate manual, vasele şi uneltele folosite în gospodărie, etc.

Folclorul este oglinda sufletului bun şi curat al acestui popor. Păstrarea nealterată a acestuia constituie pentru fiecare dintre noi o datorie şi o onoare.

BIBLIOGRAFIE:Ion Apostol Popescu, “Studiu de folclor şi artă populară”Pop Mihai, „Obiceiuri tradiţionale româneşti”, Bucureşti, Editura Univers, 1999