PLASTILINA

de Vasili Sigariev

Traducere: Vlad Massaci şi Cristi Juncu

Piesa in 33 de scene

1

PERSONAJE:Maxim ,14 aniEaŞi alţii

Asta a fostTrandafirii s-au ofilitAu căzut petaleleDe ce mă gândesc oare la trandafiriI-am căutat împreunăTrandafiri...Asta-i tot - trandafirii sunt uitaţi

Dino Campana

Maxim stă pe jos într-o cameră în care nu există decît o masă, un pat, şi, atârnat de perete, un covor. Mâinile lui framântă ceva ciudat dintr-o plastelină. După ce termină ia chestia pe care a frământat-o şi o pune pe o farfurie plină de un praf cenuşiu. Apoi scutură de tăblia patului mizeria de pe plăcuţele de plumb ale unei baterii de maşină. Rupe plăcuţele în bucăţele şi le pune într-o tigaie. Scoate un reşou şi pune tigaia pe el. Îl porneşte. Ia farfuria şi pipăie plastilina. E tare ca piatra. O curăţă de pe farfurie. Verifică tigaia. În balta de plumb care s-a format se oglindesc faţa lui şi becul din tavan. Ia tigaia şi toarnă conţinutul în farfurie. Resturile de plastilină sfârâie la ardere. Izbucnesc nişte flăcări. Fumul se ridică până în tavan. Îl ustură ochii. Îi curg lacrimile. Se întoarce cu spatele dar lacrimile continuă să curgă de-a lungul nasului, şi de acolo alunecă pe la colţul gurii. Acum se smiorcăie cu adevărat. Plânge.Plânge de parca ar şti CEVA ANUME…Farfuria explodează.

2.

Scările unui bloc de 5 etaje tip Hruşciov. Maxim urcă treptele la ultimul etaj. Alţi oameni coboară din sens opus. Tăcuţi, cu feţe inexpresive. Treptele s-au isprăvit. O uşă. E deschisă şi blocată cu o cizmă. Înăuntru pe peretele opus atârnă o oglindă. E acoperită cu o faţă de masă din pluş. Maxim rămâne pironit în faţa oglinzii. Se uită. Deodată faţa de masă se desprinde. Maxim îşi vede figura în oglindă. Se uită la ea de parcă ar vedea-o pentru prima oară. Cineva îl atinge pe umeri. Maxim se întoarce. E o femeie cu o pânză neagră pe umeri.

2

FEMEIA: Ce faci? Aşa ceva nu se face…Ai fost cu el în clasă?Maxim aprobă din cap

FEMEIA: Du-te înăuntru…Maxim intră în cameră. E plină. În mijloc se află un coşciug cu capacul pus. Maxim se postează în spatele a două bătrâne. Încearcă să vadă coşciugul, se ridică pe vîrfuri.

PRIMA BABĂ: Ce te-nghesui?!MAXIM: Hă?

PRIMA BABĂ: Cară-te!Maxim o priveşte siderat.

PRIMA BABĂ: N-auzi să te cari?!

MAXIM: Da’ io…

A DOUA BABĂ: Du-te măi băiete, du-te…Maxim se trage de-o parte.

PRIMA BABĂ: Aşa era şi ăla din autobuz. S-a băgat la spatele meu şi a-nceput să se frece dă mine ca un sălbatic. Şi imediat i s-a făcut tare. L-am luat odată dă păr de nu s-a văzut! Doamne fereşte…Zici că-i un copil şi-odată i se scoală…

VOCE: (De pe casa scării) A venit macaraua…Femeia cu broboada neagră se duce la fereastră şi se uită în jos. Un bărbat scund, într-un costum prea mare se apropie de ea.

BĂRBATUL: Coroanele, unde să le punem?

FEMEIA: Ce? Ah da…(se gândeşte) Împarte-le şi tu cumva. Nu contează.Bărbatul pleacă. Femeia vrea să deschidă uşa de la balcon. Uşa e lipită cu bucăţi de pânză pentru iarnă. Rupe pânza, se enervează.

FEMEIA: (fără să se adreseze cuiva anume) Nu puteau să facă asta dinainte! Tâmpiţii dracu’!Trage de uşa balconului. Uşa se deschide cu un zgomot. Din crăpături curge vată.

VOCE: Nu-ncape p-acolo. Tre’ pe fereastră.

3

FEMEIA: Nemaipomenit! De ce tre’ să mă ocup eu de toate?!...Da’ descurcaţi-vă singuri...Sunt terminată... (iese)Un bărbat încalecă pe fereastră. Rupe fâşiile de pânză.Ca la un semn lumea părăseşte încăperea. Maxim li se alătură. A doua babă îl opreşte şi-i suflă ceva la ureche. El devine palid şi o ia la fugă pe scări. A doua babă zâmbeşte amuzată.

3. Pe stradă. Sub fereastră stă o macara. Oameni de jur-împrejur. Toţi se uită în sus unde se leagă sicriul de cârlig. Maxim stă lângă o pereche.

FATA: Da’ de ce fac asta?

BAIATUL: E prea îngustă scara. Nu-ncape. La fel s-a-ntâmplat şi la bunică-mea. Au trebuit s-o scoată din sicriu şi s-o aducă aşa jos...Şi era şi grasă pe deasupra...Au cam curs apele pe ăia.

FATA: Buah!

BĂIATUL: Dacă cade acu’...

FATA: Crezi?

BĂIATUL: Direct pe capu’ nostru.

FATA: Hai mai bine să mergem.

BĂIATUL: N-are ce să se-ntâmple! (ironic) Ăştia sunt super-profesionişti.

VOCE (de sus) Las-o-n jos, las-o-n jos!Sicriul o ia uşor în jos. De undeva se intonează un marş funebru. Maxim se uită după fanfară. Îl vede pe bărbatul scund cu un costum prea mare care poartă pe umăr un radio-casetofon. Bărbatul mângâie aparatul cu dragoste, de parcă ar fi unicul lui copil.

FATA: De fapt, pe cine înmormântează?

BĂIATUL: Habar n-am. Cre’ că nu-ş’ ce idiot s-a spânzurat din cauza la o fufă. Aşa am auzit.

FATA: Nu, pe bune.

BĂIATUL: Nu ştiu.(Lui Maxim) Pitic, pe cine înmormântează?

4

MAXIM: Pe Spira.

BĂIATUL: Cine?

MAXIM: Un băiat.

BĂIATUL: Ce băiat. Cine era?

MAXIM: Un...

BĂIATUL: Ce-i cu el?

MAXIM: A murit.

BĂIATUL: Aha, am priceput. Habar n-ai.( îi întoarce spatele)

Între-timp cosciugul a ajuns jos, a fost urcat pe maşină împreună cu o cruce din oţel inoxidabil .Pe cruce e fotografia unui băiat zâmbind. Oamenii urmează sicriul. Doar două femei cu broboadă rămân în urmă. Una e mai bătrână, cealaltă mai tânără dar arată la fel. În plus mai poartă şi una din coroane .Maxim se opreşte şi se uită la ele.

A DOUA: Îi iau eu lucrurile.

PRIMA: Da, ca să le dai pe băutură! Las’ că mai am şi alţi nepoţi. Le primesc ei!

A DOUA: Şi ce io-s ultimu’ rahat?

PRIMA: Da.

A DOUA: Io-s mă-sa!

PRIMA: Eşti un căcat, nu o mamă! La astea ca tine io le-aş scoate maţele să nu mai facă copii!

A DOUA: Deci nu mi le dai.

PRIMA: Nu. Cară-te. Mă compromiţi!A DOUA: Ba vin şi io la cimitir.

PRIMA: Zău? Şi vii şi la cîrciumă?

5

A DOUA: Normal. E dreptul meu.

PRIMA: Ca să bei pe gratis, nu?

A DOUA: Ca să-i cinstesc memoria.

PRIMA: Treaba ta.

A DOUA: (o ajunge din urmă) Deci îi iau io lucrurile sau nu?

PRIMA: Nu.

A DOUA: Nu, care va să zică?

PRIMA: Ia mâna de pe mine, curvo!

A DOUA: Te dau în judecată. (brusc, ţipând) Tu l-ai omorât, hoaşca dracu’! Tu! Ştiu eu! Vaca dracu’! Tu l-ai omorât! Copilaşu’ meu! (cade plânge).

(PRIMA iese repede)

A DOUA: (Lui Maxim) Vino-ncoa’. Băi.

MAXIM: Du-te-n… (pleacă în direcţia opusă)

A DOUA: Ce? Ajută-mă, băi…

MAXIM: Pizda dracu’!

A DOUA: Ce? Fii atent că te cunosc, băieţel. Vezi că mă duc la mă-ta! Vezi tu…

MAXIM: Du-te-n mă-ta!!

O ia la goană. Femeia ţipă după el. Iar se aude marşul funerar, dar mai încet până când se opreşte. Bărbatul scund în costum prea mare scoate caseta din aparat. S-a agăţat banda. Omul încearcă s-o repare dar nu reuşeşte. Pune caseta în buzunar şi fuge spre autobuz. La fel face şi A DOUA, dar uşa i se închide în nas şi autobuzul pleacă. A DOUA ţipă în urma lui, scuipă, înjură. Dup-aia se linişteşte şi o ia în aceeaşi direcţie. Un bărbat cu bustul gol se uită de la balcon.BĂRBATUL: N-a ţinut, hă?

6

A DOUA: Gura!

BĂRBATUL: Bei ceva?

A DOUA: Nu. Ce?

BĂRBATUL: Apartamentul 10. (dispare)

(A DOUA scoate din geantă o oglindă ciobită, se aranjează puţin şi intră în scara blocului. MAXIM care a urmărit scena, se-ntoarce şi pleacă. Deodată o vede pe EA. EA vine spre el evitând cu grijă bălţile. Nu merge, pluteşte. Uşoară, parcă n-ar fi din lumea asta. MAXIM rămâne înlemnit. O priveşte. Ea dispare după colţ.)

4.

(La şcoală. Toaleta băieţilor. Maxim şi Lioha fumează pe ascuns. Lioha face cerculeţe. Zâmbeşte.)

MAXIM: N-ai fost la Spira?

LIOHA: A fost mişto? Ce-am pierdut?

MAXIM: Coşciugul era închis.

LIOHA: Proa’bil că-ncepuse să pută.

MAXIM: Pe tipă o ştii?

LIOHA: E bună rău. N-aş zice nu la una ca ea. (aruncă ţigara) Arunc-o şi tu că iar vine nebuna.

MAXIM: Şi ce?

LIOHA: Pe tine te doare-n cur, da’ pe mine mă omoară maică-mea. (uşa se dă brusc de perete. Maxim aruncă ţigara în wc. Apare Liudmila Ivanova, profesoara de rusă. Poartă o rochie maro.)

LIUDMILA: Aha. V-am prins. Pe cine avem noi aici? (Maxim şi Lioha se prefac că fac pipi la pisoare.)

LIUDMILA: Întoarceţi-vă.

7

LIOHA: Imediat.

LIUDMILA: Hai, hai!

LIOHA: Da, da.

LIUDMILA: Mai repede! (Lioha se întoarce încheindu-se la şliţ)

LIUDMILA: Şi tu.

MAXIM: N-am terminat.

LIUDMILA: Ce?

MAXIM: Să mă piş…

LIUDMILA: Poftiiim? Ia mai zi o dată. (Îl întoarce cu forţa)

MAXIM: Ia mâna!

LIUDMILA: (ezită o clipă, după care îl apucă de păr şi-l zgâlţâie) Auzi, băieţaş, ia vezi cum vorbeşti cu mine!

MAXIM: Ia mâna!!

LIUDMILA: Auzi, dacă-ţi trag una…

MAXIM: Ia domne, mâna!

LIUDMILA: Ce?

MAXIM: Ia labele! (se-ndreaptă spre uşă.)

LIUDMILA: Stai aici!

MAXIM: (semi-tare) Mă pupi…

LIUDMILA: Stai pe loc!

MAXIM: N-aveţi nici un drept să daţi buzna în wc-ul băieţilor.

LIUDMILA: Ce zici?! Stai pe loc!

8

(Maxim iese)

LIUDMILA: (către Lioha) Ce treabă ai cu delicventu’ ăsta? Ăsta e copt pentru puşcărie. Asta vrei şi tu? Nu se mai găsesc copii normali pe lume de ţi-ai găsit să fii prieten tocmai cu ăsta?

LIOHA: Da’ ni’nu-s prieten cu el…

LIUDMILA: Da, da, da…

LIOHA: Pe cuvânt că nu-s prieten cu el.

LIUDMILA: Îl zbor din şcoală. Asta vrei şi tu?

LIOHA: Nu.

LIUDMILA: Dacă te mai prind o dată cu el ai încurcat-o. Clar?

LIOHA: Da.

LIUDMILA: Dispari.

(Lioha iese.)

LIUDMILA: (cercetează wc-ul, adulmecă.) Te aranjez eu, puiule.

5.

Lioha: Cică te zboară. (pauză) Max!

Maxim : Şi?

Lioha : E pă bune.

Maxim : Şi?

Lioha : Te doare-n pulă…

Maxim : Are boală pe mine, pizda aia. Ca ce chestie?

Lioha : Ca chestie că i-ai tras-o-n freză lu’ ăla, cum căcat îl cheamă?

9

Maxim : Şi? (pauză) Ce căuta-n vestiar pân’ hainele altora? Ca să dea vina pă mine p-ormă? Un lăbar.

Lioha : Da treaba e că lăbaru’ e nepo-su’ lu’ pizda.

Maxim : Şi? Ştiu.

Lioha : Păi, da.

Maxim : Dă-o dracu’. Dac-o mai prind la budă, vede ea…

Lioha : Vrei să te pişi pe ea?

Maxim : Ar fi o idee. Nu, mai bine-mi fac o pulă din plastilină de vreo juma’ de metru, să vedem cum îi ies ochii din cap, ca la melc.Lioha : (râzând) Să mori tu!

Maxim : Pe bune.

Lioha : Juma’ de metru?

Maxim : Îhâ.

Lioha : Hâ, hâ, hâ… Vrei?

Maxim : (uitându-se la îngheţată) Neee.

Lioha : Hai la un film. Ştii ce-au băgat? „Caligula”. Mi-a zis Bogatka că l-a văzut pă video. Cică-i porno.

Maxim : Mmh.

Lioha : Pe bune.

Maxim : Pro’abil că i-au scos toate…

Lioha : Nu cred. Au fost ai mei şi l-au văzut. Ştii cum făcea patu’ dup-aia? (Imită un scârţâ-it apocaliptic). Deci… nu cred că au scos nimic.

Maxim : Cum vrei.

10

Lioha : (Uitându-se la ceas) La şapte? Tre’ să bag ceva la ghiozdan. Mi-a făcut colţunaşi cu carne. Hai, pa.

Maxim : Pa.

Lioha iese luând-o la goană. Maxim priveşte băltoaca de scuipat pe care a făcut-o între picioare. Îi curge o picătură de sânge din nas. Pune mâna la nas, pe mână are sânge. Îşi dă capul pe spate şi priveşte cerul. Vede nişte păsări. Dau din aripi agitate zburând de colo-colo. Maxim închide ochii.

6.

Seara. Maxim şi Lioha în spatele cinematografului. Se uită de jur-împrejur.

Lioha : Rezolv-o tu. Hai că poţi dintr-una.

(Maxim îşi ia avânt şi loveşte uşa cu umărul)

Lioha : Gata?

Maxim : Căcat. Nu vrea.

Lioha : Mă duc mai încolo să ţin de şase.

(Maxim mai încearcă o dată. Uşa cedează. Maxim se lasă brusc pe vine ţinându-se de cap)

Lioha : Ce-ai, mă?

Maxim : Iar m-a luat capu’…căcat.

Lioha : Da’ s-a deschis?

Maxim : Na.

Lioha : Mai fumăm una.

Maxim : Nu mai. Intrăm.

Lioha : Acu’ pe loc?

Maxim : Ce să mai…

11

Lioha : Dacă s-a auzit?

Maxim : Mi se rupe. (deschide uşa. Se aude muzică de Prokofiev). Hai.

Lioha : E okay. (Intră amândoi. Închid uşa, întuneric.)

Vocea lui Maxim : Stăm pe jos.

Vocea lui Lioha : I-auzi: futai. Deschide dracu’ uşa aia.

Vocea lui Maxim : Ai răbdare.

Vocea lui Lioha : Hai mă odată că se termină!

(Se deschide o uşă, se vede ecranul cu două femei dezbrăcate)

Vocea lui Lioha : Mamă…

Vocea lui Maxim : (uşor tremurătoare) Încet.

Vocea lui Lioha : Mamă! (pauză lungă) Max.

Vocea lui Maxim : Ce-i?

Vocea lui Lioha : Max…(foşnet)

Vocea lui Maxim : Ce dracu’ faci?

Vocea lui Lioha : Hai mă, nu fi ţăran.

Vocea lui Max: Uită-te la film!

Vocea lui Lioha : Max, numai’ puţin.

Vocea lui Maxim : Mai încolo…

Vocea lui Lioha : Max, numai’ puţintel…

(Lioha geme.)

7.

12

În faţa cinematografului. Maxim şi Lioha se uită la afişul pe care scrie cu litere roşii Caligula.

Maxim : O luăm pe ştrase? Lioha : Să agăţăm vreo gagică?

Maxim : Poate.

Lioha : …Nee. Tre’ să mă car acasă, altfel iar ţipă maică-mea. Şi mi-e şi foame. Okay, ne mai vedem.

Maxim : Bine.

Lioha pleacă. Maxim o ia în direcţia opusă. O pisică neagră îi taie calea. O femeie cu o sacoşă vine din partea opusă şi se opreşte locului. Îşi continuă drumul abia după ce Maxim trece de linia pe care a trecut pisica. Maxim se întoarce, zâmbeşte femeii. Femeia se întoarce şi zâmbeşte şi ea. Doi ochi fosforescenţi îi urmăresc din întuneric: pisica. Care nu zâmbeşte.

8.

Maxim trece pe lângă o cârciumă. Se aude muzică şi scandal. Se văd oameni dansând. Pe un tomberon stau o mireasă şi, cu papion la gât, ginerică. Femeia fumează şi vorbeşte tare, apoi îl vede pe Maxim. Aruncă ţigara din mână şi-i şopteşte bărbatului ceva la ureche.

Mireasa: Băi…

Maxim nu se-ntoarce.

Mireasa: Cu tine vorbesc.

Maxim se opreşte, aşteaptă.

Mireasa: (îşi suflecă rochia şi se duce la el râzând) Frumosule, n-ai mă şi tu o ţigară?

Maxim : Ba da.

Mireasa: Bravo. Dă şi mie.

13

Maxim scoate pachetul, îi întinde una. Ia şi el una, le aprinde.

Mireasa: Stai aşa. Cum te cheamă.

Maxim : (aprinzându-şi ţigara) Ce contează?

Mireasa: Hai, mă, zi.

Maxim : Max.

Mireasa: Maxic?

Maxim : Îhâm…

Mireasa: Auzi Maxic? Ia-mă de-aici…

Maxim : Ce?

Mireasa: Hai să fugim, vrei? O să te iubesc până la moarte, Maxic. Am nişte ţâţe de cazi pe spate. Ia, pune mâna… (îi pune mâinile pe sâni). Maxic, te doresc, sunt udă toată, Maxic.

Maxim : Du-te-n…

Mireasa: (râde) Băi! (spre ginerică) Slavik, impotentu’ dracu’, nu vezi că frumosu’ ăsta m-a apucat de ţâţe?! Băi pulică, stai aşa, un’ te duci acuma?

(Ginerică sare de la locul lui şi vine spre Maxim )

Ginerică: Ia stai bă aşa. (Maxim merge mai departe fără să se-ntoarcă)

Ginerică: Băi, puţă! Stai aşa. (Maxim se opreşte)

Ginerică: (ajungându-l din urmă.) Ia zi, bă puţă, ce ne facem noi cu tine, acuma?

Mireasa: Slavik, impotentu’ dracu’, umple-l de sânge, bagă-l în spital, ce dracu’ eşti bărbat sau ce pula mea?!

(Ginerică ezită, apoi îl pocneşte pe Maxim.)

Mireasa: Aşa! Rupe-i ficaţii, Slavik. Calcă-l în picioare!

(Ginerică îi dă şuturi în burtă.)

14

Mireasa: (Nechează, scoate un pantof cu toc şi-l loveşte pe Maxim .) Omoară-l Slavik, impotentu’ dracu’!

Ginerică: Gata! Ajunge!

(o smulge pe mireasă de acolo. Mireasa îl scuipă pe Maxim. Fug amândoi de acolo, nechezând fericiţi. Maxim rămâne la pământ, apoi se ridică în fund, se ţine de cap. Găseşte o sticlă goală de bere. Maxim o ridică şi se duce la fereastra cârciumii. Acolo o vede pe Mireasă îmbrăţişând o femeie. Femeia îi povesteşte ceva surescitată. Mireasa râde, străluceşte. Maxim bate în geam, mireasa se apropie. Se uită.

Maxim : Du-te-n pizda mă-tii.

Mireasa nu-l vede, se-ntoarce spre femeie.

Maxim : Să vă ia dracu’ pe toţi. (Fuge de acolo, aruncă sticla în geamul unui apartament.)

9.

Într-o scară de bloc. Stinge ţigara de uşă.

O voce din spate: Max…

(Maxim se întoarce. Vede un băiat)

Băiatul: Hai cu mine…

(Băiatul se dă un pas în spate. Lumina îi pică pe faţă şi vedem că e aceeaşi figură din poza de pe cruce.)

Băiatul: Hai cu mine, Max…

(Maxim face doi paşi în direcţia lui, apoi se opreşte.)

Maxim : Nu încă, Spira…

Băiatul: Hai cu mine…

Maxim : Nu încă…

15

(Se întoarce şi fuge. Băiatul se topeşte în întuneric.)

10.

Noapte. Maxim stă în pat. Se ţine de cap. Se uită în tavan. Deodată începe să şoptească.

Maxim : Ajunge…ajunge. Mă doare, mamă. Ajunge… ajunge. Nu mai pot. Mamă, te rog. Ajunge… Ajunge, pizda dracu’! Gata !! (Dă cu pumnii în perete)

Tăcere. Maxim se dă jos din pat. Aprinde lumina. Scoate de sub pat o cutie cu bucăţi de plastilină, începe să modeleze ceva. Pe spate are vânătăi de la pantoful miresei.)

11.

WC-ul şcolii. Maxim fumează. Lioha stă pe vine lângă el.

Lioha : Io frăţioare, n-am mai ajuns ieri p-acas’. Pe stradă, merg şi ce să mai, pe scurt, uau! O fufă grăbită şi cam pilită. Mă dau pe lângă ea, una-alta, că să bem o bere. Ea câr-mâr, că lasă. Gratis. Da’ io – cum mă ştii: iau şi bere şi ţigări – Marlboro. Şi –pac! - ne-am băgat într-o scară. Nu-i d-aici. Şi e şi un pic cam…(face cu degetul la tâmplă)

Maxim : Şi p-ormă?Lioha : Ce p-ormă? I-am tras-o. La-nceput că câr-mâr, că sunt virgină… chestii d-astea. Şi dup-aia cine-mi pune prezervativu’ cu mânuţa ei? Îţi dai seama, pe scară, foarte incomod. Cel puţin la al treilea număr… Păcat că n-ai fost şi tu. Da’ ce mai, stă la o mătuşă pe centură. Dac-ai vreun gând, te rezolv… Zi cine ţi-a tras-o.

Maxim : Nu contează. Un căcat.

Lioha : Te rezolv. Îl chem şi pe frati-miu. Zi cine?

Maxim : Nu-i cunosc.

Lioha : Treaba ta.

Maxim : Un căcat.

(se deschide uşa)

16

Lioha : şase! (se face că se pişă. Maxim la fel, dar scoate ceva din sân. Apare Ludmila Ivanovna în aceeaşi rochie maro.)

Ludmila Ivanovna : Aha. Ia uite cine-i aici, cei doi porumbei. Pe tine Vasiliev, parcă te-am avertizat.

Lioha : Nu fumam, să mor io. Po’ să suflu.

Ludmila Ivanovna : Nu-i nevoie.

Lioha : Mă jur că n-am tras un fum.

Ludmila Ivanovna : Nu mă interesează.

Lioha : Atunci, ce Dumnezeu, nu mai avem voie la weceu?..

Ludmila Ivanovna : Lasă-l pe Dumnezeu. Da’ tu prinţe? Mai ai mult?

Maxim : Da’ ce n-am voie?

Ludmila Ivanovna : N-ai voie!

Maxim : Cine zice?

Ludmila Ivanovna : Eu zic. Intoarce-te.

Maxim : N-am terminat.

Ludmila Ivanovna : Ei, nu mai spune.

Il apucă de umeri şi-l întoarce. Păleşte, ca şi Lioha. Maxim zâmbeşte: ţine în dreptul şliţului un penis uriaş din plastilină care străluceşte şi seamănă f. Tare cu unul adevărat. Scenă mută.12.

Laboratorul de limba şi literatura rusă. Portrete ale clasicilor, pe pereţi. La catedră, Ludmila Ivanovna. Vizavi de ea, în bancă, mama lui Lioha, o femeie prezentabilă, tunsă scurt.

Mama lui Lioha: Şi când mă gândesc că era dat de exemplu. Elev model era. Nu ieşea p-afară nici să-l rogi. Şi de când s-a înhăitat cu ăsta, parcă nu mai e el. Vă rog, Ludmila Ivanovna, mai daţi-i o şansă. Ştiţi ce zice? Zice că-i i-e frică de

17

Maxim ăsta, că-l ameninţă cu nu ştiu ce bătăuşi, dacă nu… rămâne prieten cu el. Zice că-l bate tot timpu’.

Ludmila Ivanovna : Ar fi în stare.

Mama lui Lioha: Mi-a promis c-o să confirme… la consiliul profesoral… incidentul cu dvs.

Ludmila Ivanovna : Ăla zboară oricum.

Mama lui Lioha: Atunci se poate să nu-l menţionaţi deloc pe Lioha, la consiliu, Ludmila Ivanovna? Vă fac abonament la piscină. Sunt şefă acolo.

Ludmila Ivanovna : Vă-nţeleg. De ce să-i stricăm băiatului viitorul. Mai ales că-i băiat bun. Mereu politicos…

Mama lui Lioha: Şi p-ăla, daţi-l la dracu’. Ca să se termine odată cu chestiile astea. Uite cine s-a găsit să-i terorizeze pe toţi. Orfan, ce să zic. Cu păduchii ăştia trebuie o mână de fier.

Ludmila Ivanovna : Problema cu el e ca şi rezolvată.

Mama lui Lioha: Bine faceţi.

Ludmila Ivanovna : Sper că ajuns pe stradă, n-o să supravieţuiască prea mult. Un golan mai puţin pe lume.

Mama lui Lioha: Că bine ziceţi, doamnă.

Ludmila Ivanovna : Atunci aş vrea şi pentru nepotul meu abonament la bazin. Ca să mergem împreună.

Mama lui Lioha: Nici o problemă, da’ se poate Ludmila Ivanovna. Se face. Vă servesc. Cu toată plăcerea.

13.

Biroul directorului şcolii. La masă, directorul cca. 40 de ani, costum cu vestă. În dreapta lui, Ludmila Ivanovna. Vizavi pe scaun, bunica lui Maxim. În spatele bunicii, în picioare, Maxim.

Directorul: Înţelegeţi, Olga Ivanovna… am reţinut bine „Olga Ivanovna”?

18

Bunica: Da.

Directorul: Deci, Olga Ivanovna. Înţelegeţi că suntem nevoiţi să-l exmatriculăm pe nepotul dvs. din unitatea noastră de învăţământ?

Directorul: Cum adică?

Ludmila Ivanovna : Adică uite-aşa.

Directorul: O clipă, Ludmila Ivanovna. Maxim, nu i-ai spus?

Maxim : Ce contează? I-am zis, nu i-am zis. V-am zis să-mi daţi mie actele, şi cu asta basta.

Directorul: Cum adică să ţi le dăm ţie? Legal, actele se predau părinţilor… sau tutorelui…

Maxim : Atunci, dacă asta-i tot, daţi-le ei şi gata.

Directorul: Păi, nu-i tot! Deci, Olga Ivanovna… am reţinut bine? Olga Ivanovna?

Maxim : Da!

Ludmila Ivanovna : Nu pe tine te-a-ntrebat.

Directorul: Deci, stimată O.I. suntem nevoiţi să-l exmatriculăm pe nepotul dvs.

Bunica: Da’ de ce?

Ludmila Ivanovna : Pentru faptele lui bune.

Bunica: Da’ ce-a făcut?

Maxim : I-am tras una-n bot lu’ nepot’su, când l-am prins furând.

Ludmila Ivanovna : Ţine-ţi gura, băieţaş! Oleg Petrovici, eu nu-nţeleg asemenea tupeu! A crescut un criminal de ultimă speţă, şi acum stă aici în faţa noastră şi-i mai ia şi apărarea. Olga …nu ştiu cum, mata pricepi despre ce vorbim noi aici?

Bunica: Ce să pricep?

19

Ludmila Ivanovna : Asta-i prea de tot, Oleg Petrovici! Nu-nţelegi că ai crescut un criminal?

Bunica: De ce ziceţi criminal? E băiat bun. Îmi pune şi plosca când cad la pat. Şi-o şi goleşte. Şi face nişte chestii din plastilină…

Directorul: Chestia pe care a făcut-o…

Ludmila Ivanovna : Deci e băiat bun?

Bunica: E.

Ludmila Ivanovna : În cazul ăsta Oleg Petrovici, mă dau bătută. Când ai trecut ultima dată pe aici, drăguţă, să te interesezi de situaţia lui?

Bunica: Am probleme cu picioarele. De-abia am ajuns şi acum.

Ludmila Ivanovna : Dacă ai probleme cu picioarele, de ce-i eşti tutore? Oleg Petrovici, sunt siderată. Cum e posibil aşa ceva? Chiar sunt oarbe, autorităţile? Drăguţă, un copil e o răspundere. Mare. Uriaşă.

Bunica: Şi acu’ ce să mă fac cu el?

Ludmila Ivanovna : Te rog, nu-ncepe cu văicăreala. Că, slavă Domnului, statu’ v-a creat toate condiţiile pentru… Da’ ăştia ca dumneata, degeaba. Şi dup-aia ne mai mirăm de rezultate. Uite rezultatul: drogaţi, criminali, într-un cuvânt: gunoi.

Bunica: Dar tu cum poţi…

Ludmila Ivanovna : Ludmila Ivanovna. Nu ne luăm la per tu, da? Că altfel…

Directorul: Ludmila Ivanovna, mai uşor.

Ludmila Ivanovna : Ce „mai uşor”? După ăsta plânge puşcăria. După amândoi.

Maxim : Nu mai taci odată, scârbo?!

Ludmila Ivanovna : Cum ai zis?

Maxim : Taci.

Directorul: Maxim, Maxim.

20

Maxim : Ce Maxim, în morţii mamii voastre?!

Bunica: Maximuşka.

Maxim : Hai să mergem, Buni. Lasă-i pe javrele astea să latre cât vor. Sau se cară ea.

Ludmila Ivanovna : Poftim, acu’ vezi pe cine ai crescut.

Maxim : Închide gura, pizdă. (Ia o vază de pe masă) Îţi sparg căpăţâna aia!

Ludmila Ivanovna : (sare de pe scaun şi se ascunde în spatele directorului) Oleg Petrocivi, ajutor! E psihopat! Poliţia!!!

Directorul: Maxim, te rog, calmează-te.

Maxim : Daţi-vă-n pula mea. Hai, Buni.

(Bunica se ridică, Maxim pune vaza pe masă.)Directorul: Unde plecaţi? N-am terminat…Maxim : Eu am terminat.

Ies.

Ludmila Ivanovna : Ce nenorocit! Ăştia trebuie-mpuşcaţi! Din faşă! Din pântecele mamei! Care nasc asemenea monştri!

Directorul: La oră, Ludmila Ivanovna.

Ludmila Ivanovna : Cum?

Directorul: Mergeţi la oră.

14.

Maxim iese din şcoală cu bunica. La poartă stau Lioha şi câţiva copii.

Maxim : Ia-o înainte, Buni. Vin imediat. (rămâne locului, strigă) Lioha! Lioha!

Lioha n-are nici o reacţie.

Maxim : Lioha, eşti surd? Ce-ai?

21

Un băiat masiv: A venit poponache.

Maxim : De cine vorbeşti, mă? Vezi ce scoţi pă gură.

Un băiat masiv: Poponache.

Maxim : Ţi s-a urât cu faţa asta? Vrei s-o dai l-a-ntors?

Un băiat masiv: Ce zici, poponel?

Alt Băiat: Hai că ne-a zis cum te-ai dat la el la film…

Maxim : (Se năpusteşte asupra lui) De ce mănânci bă, căcat?! Băiatul masiv îi dă un pumn care nimereşte în fruntea lui Maxim. Băiatul se ţine urlând de mână. Maxim se aruncă asupra lui, dar e apucat de guler şi răsturnat pe spate.

Lioha : La omor!! Dă în Maxim şi sar toţi cu fel de fel de îndemnuri. Ludmila Ivanovna priveşte zâmbind.

15.

Maxim se spală la cişmea. Are faţa umflată. Nasturii de la geacă sunt rupţi. Se aud voci din spate.

Fata: Hai, mamă că-ntârziem.Mama: Avem timp.

Fata: Da’ cât e ceasu’?

Mama: N-am ceas. Întreabă-l pe băiatul ăla.

Fata: (foarte aproape de el) Nu te supăra…

Maxim o priveşte pe sub braţ. E chiar Ea.

Fata: …nu ştii cumva cât este ceasul?

Maxim o ia la goană.

16.

22

Iar noapte. Întuneric. Maxim chinuit. Tresare, ascultă. Se duce la fereastră, se uită în jos. Lângă gardul locului de joacă stă acelaşi băiat. Nu-l auzim.

Maxim : Încă nu Spira… încă nu. Nu încă.

Băiatul dispare. Maxim se întoarce la pat, modelează.

17.

Maxim coboară treptele blocului. Un vecin îi iese în cale – un tip cu ochelari. Maxim vrea să-l ocolească, dar tipul îi taie calea.

VECINUL: Ai un foc?

Maxim îi întinde bricheta. Vecinul o ia.

VECINUL: Aha, jigodie, am pus laba pă tine! De ce mi-ai dat, mă, foc la cutia de scrisori?

Maxim : Ce?

VECINUL: Cutia de scrisori. De ce i-ai dat foc?

Maxim : Ce cutie?

VECINUL: De scrisori! Dă urechea-ncoa! (îl apucă de ureche pe Maxim care nu se apără)

VECINUL: Aşa. Data viitoare o-ncasezi, clar?

Maxim : Bricheta.

VECINUL: La ce-ţi trebui’ brichetă, puţă? Cară-te d-aici!

Maxim : Bricheta.

VECINUL: Să dai foc la cutii?

Maxim : N-am dat foc la nici o cutie.

VECINUL: Dispari!

Maxim : Întâi daţi-mi bricheta.

23

VECINUL: Bă, tu eşti greu de cap?

Maxim : Bricheta.

VECINUL: Hai, fă paşi! (îl apucă pe Maxim de guler şi-l împinge pe scări în jos.)

Maxim aproape că se prăbuşeşte.

VECINUL: Ţi-ai dracului de golani, că nu mai e loc de voi. (urcă)

Maxim coboară până jos, ascultă să vadă unde a intrat vecinul, ia nişte ziare, urcă la uşa vecinului, le pune sub clanţa uşii şi, cu un chibrit, le dă foc. Coboară. Aude de după uşă o voce de copil. TATA, VINE FUM. Urcă la loc, ia ziarele şi începe să le calce ca să le stingă. Brusc, se deschide uşa şi apare vecinul.

VECINUL: Fir-ai al dracu’ de golan!

Maxim o ia la goană pe trepte –n jos.

VECINUL: Băi, te prind io, băi! Îmi dai foc la casă? Te paşte bulău’, bă!

Maxim fuge în stradă.

18.

Seara. Maxim stă în tribuna unui stadion mic. Mănâncă pâine rupând bucăţi mici. E singur. Se aud broaştele cântând neruşinatul lor cântec de împerechere. Maxim le ascultă. Cade pe gânduri, privind în gol. Mănâncă cu mişcări mecanice.Jos apar două siluete. O femeie şi un bărbat. Se apropie. Uşor-uşor observăm că bărbatul e un puşti de vreo 18 ani. Femeia e în jur de 30 de ani şi e băută. Băiatul ţine în mână o sticlă de votcă plină. Vin la tribună şi se fac comozi în primul rând. Nu-l observă pe Maxim. Băiatul pune sticla pe un scaun şi începe s-o pipăie pe femeie.

Femeia: Hei, hei, hei. Uşurel. Mai întâi bem şi noi ceva.

Tânărul : (vorbind cu greutate din pricina excitării) Bem după.

24

Femeia: Nu mai poţi, ă? Explodezi.

Tânărul : (tremurând) Explodez…

Femeia: Sărută-mă.

Tânărul o sărută, apoi pipăie din nou.

Femeia: Ai mâinile reci.

Tânărul : Explodez…

Femeia: Sun’ drăguţă?

Tânărul : Da…

Femeia: Mă iubeşti….

Tânărul : Taaa… Femeia: Şi io pe tine. Cum te cheamă?

Tânărul : Dima… te rog…

Femeia: Te căsătoreşti cu mine?

Tânărul : Sigur, hai, te rog…

Femeia: Bine, atunci fie (se apleacă şi-şi ridică fusta. Tânărul se descheie la şliţ, se pune în spatele ei, tremură.)

Femeia: Nu acolo… băi, tu n-ai mai…niciodată? Băi, nu acolo! Ce naiba? Ai terminat?

Tânărul se încheie la şliţ.

Femeia: Cam grăbit. Ni’ n-ai apucat să vezi cum e.

Tânărul ia sticla de votcă şi pleacă.

Femeia: Băi, un’ te duci?

Tânărul : Te-n pizda mă-tii!

25

Femeia: (după el) Stai bă un pic.

Tânărul : Ce vrei, fă?

Femeia: Sticla, măi manuela.

Tânărul : Ce?! (vine spre ea)

Femeia: Stai mă, ia-o-ncet. Ce, nu ştii de glumă? Hai că mă car. Băi, vezi că tata-i şefu’ la poliţie. Vrei să-l sun? Nu, nu…

Tânărul îi dă un şut în burtă. Femeia cade.

Tânărul : Pizda mă-tii de curvă grasă. Dacă te mai văd, te-omor! Auzi?! (pleacă. Femeia aşteaptă până pleacă Tânărul. După care se adună de pe jos.

Femeia: Labagiu’. Ia uit’ mi-a udat chiloţii. La vârsta lui. Murea dacă-mi dădea şi mie un gât? (îl vede pe Maxim ) Cine-i acolo?

Maxim nu răspunde. Femeia urcă treptele la el. Maxim îşi aprinde o ţigară.

Femeia: Hello… (Maxim dă din cap) Dă-ş-mie o ţigară.

Maxim îi dă. Femeia trage un fum, se aşază alături.

Femeia: Ai ieşit p-afară?

Maxim : Hm.

Femeia: Io mi-am pierdut căţelu’. Nu l-ai văzut?

Maxim : Ce căţel?

Femeia: De rasă.

Maxim : Aha.

Femeia: Nu l-ai văzut?

Maxim : Nu.

Femeia: Ţi-e frig?

26

Maxim : Nu.

Femeia: Hai s’te-ncălzesc. (Îl îmbrăţişează. Maxim nu se opune)

Femeia: (mângâindu-l) Nu-i aşa că-s drăguţă?

Maxim : Nu ştiu.

Femeia: Te căsătoreşti cu mine? Taică-miu are o fabrică. Îmi dă de zestre o maşină. Merţan. Başca un apartament cu cinci camere. Ce zici?

Maxim nu răspunde.

Femeia: Hai, că mă iubeşti, doar… (Îi pune mâna pe şliţ) Ia-uite. E clar. Şi io te iubesc. Vrei să vezi? Să-ţi arăt. (Îl mozoleşte, tandru, şoptind) Iubitule, scumpule, dragule, te iubesc… (se opreşte) Mă iubeşti? Arată-mi.

Maxim : Ce?Femeia: Sărută-mă aici…

Maxim : Ce?

Femeia: Aici?

Maxim : Unde?

Femeia: Aici. (Îşi ridică fusta)

Maxim : De ce?

Femeia: De d-aia.

Maxim : Cum adică?

Femeia: Hai odată… (Îi împinge capul în jos.)

Maxim : (se smulge) Stai, băi…

Femeia: Sărută-mă, porcule! Sărută-mă, sărută-mă, dacă mă iubeşti. (Îi bagă faţa între picioare. Maxim vomită pe ea. Femeia îl dă la o parte. Maxim se retrage. Din nasul lui picură sânge.)

27

Femeia: Ce-i asta?

Maxim : Mi se-ntâmplă, uneori.

Femeia: De la ce? Nu te doare? Ce prost eşti.

Maxim pleacă, fuge.

Femeia: Prostu’. (Ia o bucată de franzelă nedigerată şi o bagă în gură.) Ce prost’. Cum de nu-l doare?

19.

Noapte. Cameră. Maxim în pat. Se apucă de cap din pricina durerii. Plânge încetişor. Priveşte cu ochi sticloşi spre perete. Brusc, pereţii încep să pulseze. Camera se micşorează, tavanul vine spre Maxim. Totul devine viu, mobil. Râde. Camera devine din ce în ce mai mică. Nici măcar nu mai e o cameră, e doar o cutiuţă, tapetată cu pluş negru. E un sicriu. Maxim urlă…

20.

Ziua. Maxim stă la o masă, se ţine de cap, plânge încetişor. Compune din plastilină figura unei fete. Se aude soneria. Maxim se duce să deschidă.

Bunica din off: Maxim, deschide tu.

Maxim : Bine. (deschide uşa. Apare Lioha cu o plasă plină cu beri.)

Lioha : Maxim, tre’ să m-ajuţi. Sunt în căcat.

Maxim : Ce vrei?

Lioha : Am agăţat o jartea. Are casă, tot ce trebuie. E-n limbă. A zis şi că dacă n-am şi-un tovarăş, c-are şi ea o prietenă, mă-nţelegi. Adică tu. Bogatka nu era acas’. Prăjină’ era cu mă-sa şi zugrăvea: cică n-are timp. Ce să mai: nimeni. Pă scurt: scoate-mă din căcat, Max. Vii?

Maxim : Ce jartea?

Lioha : Penală, dîn cap până-n picioare. Pă bune, m-a lăsat fără bani numai’ pă bere. Şi zice că şi prietena ei se prezintă de-ţi cad dinţii. Hai Maxică, o să fie super.

28

Maxim : Intră.

Lioha : (intrând) M-aşteaptă jos.

Maxim : Stai să mă-mbrac.

Lioha : Da’ repede.

Maxim se duce să se-mbrace.

Lioha : (în prag) Am o grăma’ de noutăţi. O ştii pe Bulka.

Maxim : O ştiu.

Lioha : Şi lu’ asta i-am pus-o. P-ormă am fost cu Bogatka la una cu casă de vacanţă. Frate, ştii ce-a fost acolo? Pulbere m-am făcut. M-am pişat pe mine, pă bune. Super-mişto. A, şi era să uit: ghici ce-am făcut la piscină la mama.

Maxim : Hm…

Lioha : Pă scurt: am dat o gaură în zidu’ de la duşu’ dă femei, adică-n uşă. Şi acum ,vizionez. Bă, tu ştii ce-i acolo dă bunăciuni? Ce să spun… Şi vin şi mai babe. Ştii că astea-s albe şi acolo?! (nechiază) Da p-ăla-l mai ştii? Care i-ai tras-o în vestiar? Nepotu’ lu’…?

Maxim : Ce-i cu el?

Lioha : Pe scurt: aleluia.

Maxim : Adică.

Lioha : S-a-necat, în pizda mă-sii.

Maxim : Cum?

Lioha : Simplu. Maică-mea … ce să mai. Pe scurt: le-a făcut abonament. Lu’ aia şi lu’ nepo’su. Înţelegi? Şi el habar n-avea să-noate.

Maxim : Pe bune?

Lioha : Las’ c-aşa-i trebe’. O’ată am făcut duş cu el. N-avea nici un floc, şi nişte coiţe uite-atât, să moară mă-sa. Şi era, bă-ntr-a noua! Tu-l în cur, dacă se-neca mai repede… N-ai fi păţit-o nici tu. Tre’ia să-i zic lu’ mama să le facă

29

abonamente mai repede. Căcat. Şi vaca aia de Ludmila, acu’ e toată ziua la biserică. S-a cuminţit. Nu mai calcă pân weceuri. Hai, mă, n-ai terminat?

Maxim : Ba da.

Lioha : Hai să băgăm gaz.

Maxim : okay.

Ies.

Lioha : Ah da, era să uit, Max… sper că nu te-ai supărat pe chestia aia. Ştii cum a fost de fapt? Le-am zis de Caligula. Mai ştii ce făceau ăia acolo…bărbaţii între ei. Şi cretinu’ de Prăjină zice: şi voi nimic? Ce să mai: şi tocmai atunci ai picat tu. Şi asta a fost. N-am putut să-i opresc. Am vrut, da’ n-am putut.

Maxim : Hai, las-o.

Lioha : Nu pe bune. Max, să moară mă-sa care mănâncă căcat.

Maxim : Hai să nu mai vorbim.

Lioha : Vrei o ţigară?

Maxim : Am.

Lioha : (Scoate un pachet) Ia. E Camel. Ia-l pă tot. Doar nu vrei să fumezi căcaturile alea cu alea dă faţă. Ia, că lu’ maică-mea îi merge din ce în ce mai bine.

21.

La ieşirea din bloc. Lioha se uită în jur. Maxim stă ghemuit pe vine.

Lioha : Aici am lăsat-o. Unde dracu’ e? S-a cărat? Ţi-am zis, tâmpitule, să te grăbeşti. Mă rog, ce tâmpenie. O pizdă proastă. Acu’ ce facem?

De după colţ apare o fată de cam 20 de ani. Îi face cu mâna lui Lioha.

Lioha : (zâmbind larg) Uite-o, futu-i. Hai Maxică…

Lioha : Cum e meseriaşa, ce zici?

30

Maxim : Merge.

Lioha : Eşti nebun? Ce-oi vrea: de la Pamela Anderson în sus?!

Maxim : Dup-un metru de bere, merge.

Lioha (râzând) Eşti bou. Habar n-ai. Se apropie de fată. Nataha, ce s-a-ntâmplat? Am crezut c-ai plecat.

Nataha: În blocu’ ăsta stă un fost de-al meu.

Lioha : Aah.

Maxim : Cine?

Nataha: Oricum, nu-l ştii; hai să mergem.

Lioha : (face prezentările) El e Max Nataha: Bine, bravo. Hai… (pleacă)

Lioha : Unde tre’ s-ajungem?

Nataha: Ştii unde-s barăcile?

Lioha : Îhâ.

Nataha: Acolo. În blocu’ de lângă.

Lioha : Aha. Şi prietena ta e okay? Nu-i vreo pocitanie? N-o să moară săracu’ Max cân’ o vedea-o?

Nataha: N-o să moară. (zâmbeşte ciudat) O să supravieţuiască.

Lioha : (către Maxim) Îţi curg balele, ă? Ia, ţine punga asta.

O ajunge pe Nataha, o ia pe după umeri.

Nataha: Te-ai tâmpit?

Lioha : Da’ ce-ai?

31

Nataha: Io ce-am? Mă ştie juma’ de-oraş. Avem to’ timpu’. (Îi îndepărtează mâna.)

Lioha : Da’ eu cu tine, da?

Nataha: Cu mine, cu mine… Hai mai repede.

22.

Cei trei s-apropie de scara unui bloc cu cinci etaje, care se-nalţă în mijlocul unor barăci de lemn. Uşa blocului se ţine într-o singură balama.

Nataha: Aici.

Lioha : Puah, pute de la subsol. (pune mâna pe uşă) Drăguţ. Ca la Ausschwitz.

Nataha: Si?

Intră. Urcă scara. Pe palier, cutii de scrisori deformate.

Lioha : Mamă, tare.

Nataha: Da.

Lioha : (îl opreşte pe Maxim şi-i şopteşte) Parcă se uită cam cu curu’. Cre’ că i s-a pus pata pă tine. Dac’ amica ei arată câ’ de cât, ţi-o dau ţie p-asta.

Maxim : Lasă, vedem.

Nataha: Veniţi odată?

Lioha : Venim. La cât?

Nataha: La cinci.

Urcă. Nataha aşteaptă în faţa unei uşi zgâriate. Bagă cheia în broască.

Lioha : Păi unde ţi-e tovarăşa?

Nataha: Înăuntru. Am încuiat-o.

Lioha : Aha. Cum ziceai c-o cheamă?

32

Nataha: Po’ s-o-ntrebi singur.

Lioha : Aha. Okay.

Nataha: (deschizând uşa) Poftiţi.

Maxim şi Lioha intră. Se descalţă. Nataha încuie uşa, pune cheia în buzunar.

Lioha : Şi unde-i tipa?

Nataha: În cameră.

Lioha intră în cameră. Hello…(se opreşte mirat)

Nataha (îl împinge uşor pe Maxim. Maxim intră în cameră. Acolo sunt doi bărbaţi cam de treizeci de ani. Unul dezbrăcat până la brâu, cu tatuaje peste tot, altul în maiou, tot tatuat.)

Nataha: (către Lioha, zâmbind) Ce-ai rămas aşa? Întreabă.

Lioha : (răguşit) Ce să-ntreb?

Nataha: Ce vroiai să-ntrebi.

Lioha : Nu vroiam să-ntreb nimic.

Dezbrăcatul: Hai, puiuţ, ce, te-ai speriat? Ia loc aici. Vorbim şi noi.

Lioha se aşează. Tremură.

Nataha: Acu’ să nu te pişi pă tine. (Ia de la Maxim punga cu beri) Stai şi tu jos. (Maxim se aşează lângă Lioha)

Nataha: Adineauri erai mai ceva ca Stallone.

Dezbrăcatul: (deschizând sticla cu ochiu’) Aşa, puiuţ?

Tipul în maiou: Numa’ bere?

Nataha: El a luat-o. (se aşază în braţele Dezbrăcatului. Bea din sticla lui. Tipului în maiou.)

33

Nataha: Nu bei?

Tipul în maiou: Mă cac împrăştiat de la bere.

Nataha: Vai, ce vulgar.

Tipul în maiou: ca să mă fac înţeles.

Nataha: Să ies să iau o votcă.

Tipul în maiou: Mai încolo.

Dezbrăcatul: Da’ ăştia au nume?

Nataha: P-ăsta-l cheamă Lioha, şi p-ăsta… nu mai ştiu.

Dezbrăcatul: (spre Maxim ) Bă pulică: cum te cheamă?

Maxim : Ce contează.

Tipul în maiou: Are coaie, pulică.

Nataha: Numa’ să n-aibă şi streptococi pân ele.

Tipul în maiou: Mie ăştia-mi plac…

Nataha: Deci, ai ales deja? (râde)

Dezbrăcatul: Zi, bă, pulică, cum te cheamă!

Maxim : Maxim

Nataha: Maximică – Maximel , s-a căcat pe el. (râde)

Dezbrăcatul: (desface înc-o sticlă de bere) Ce zici Maxi, facem o carte?

Maxim : Nu.

Dezbrăcatul: Hai, că te-nvăţăm noi. Sau tu, Lioha. Facem una mică? Popa-prostu’. (zâmbeşte)Lioha dă maşinal din umeri.

Dezbrăcatul: Hă?!

34

Lioha : Cum?

Nataha: Nu-ncerca să pari mai prost decât eşti. E prea greu.

Lioha : Bine, joc.

Nataha: Pă unu’ l-am convins.

Dezbrăcatul: Şi tu, Maxică?

Maxim : Eu nu.

Dezbrăcatul: Da’ de ce? Fin’că nu-ţi place de faţa mea? (Maxim nu răspunde) HĂ? Aud?

Maxim : Pur şi simplu nu vreau.

Tipul în maiou: Nici io n-am vrut să mă nasc, da’ mama a ţinut-o p-a ei. O vacă, nu?

Dezbrăcatul: Da’ de ce nu vrei, Maxim?

Maxim : Pur şi simplu, nu vreau.

Dezbrăcatul: Ăsta am zis deja că nu-i un motiv.

(pauză)

Dezbrăcatul: Zi, Maxim: o partidă mică şi dup-aia plecaţi…

Lioha : Hai, mă, Max.

Nataha: Maximică- Maximel…

Maxim : Ce?

Nataha: S-a căcat pe el. (râde)

Dezbrăcatul: Hai, Maxim?

35

Maxim : Bine.

Nataha: L-am convins şi p-al doilea.

Dezbrăcatul: Iubito, adu’ tu cărţile alea. Uite: copiii vor să joace.

Nataha: (ridicându-se) Unde?

Dezbrăcatul: În bucătărie.

Nataha, în drum spre bucătărie, îl mângâie pe Lioha pe obraz.

Nataha: Cum aveai de gând să mi-o tragi?

Lioha : Nu mai ştiu.

Nataha: Hai, arată-mi.

Lioha : Nu mai ştiu.

Nataha: Vrei să-mi pui mâna pe cur? (se-ntoarce cu fundul la el) Hai că ţi-am promis. Eu mă ţin de cuvânt.

Lioha nici nu clipeşte.

Nataha: Ce-i, nu-ţi mai place de mine?

Dezbrăcatul: Păi, dă jos pantalonii. Cu blugii ăia, e ca cum ai pune mâna p-un copac.

Nataha: Las’ că-i ajunge.

Dezbrăcatul: Nu! Dezbrăcarea! Ţin’-te de cuvânt, acu’.

Nataha îşi dezgoleşte fundul.

Dezbrăcatul: Aşa da. Acuma puiuţ, acuma pune mâna. Ia ui’ ce buci are.

(Lioha pune mâna cu mare grijă)

Tipul în maiou: Ce faci, m’? Mângâi pisica?! Pune, bă, mâna ca lumea!

Lioha : Cum?

36

Tipul în maiou: Cum se pune pe curve.

Nataha: Du-te-n pizda mă-tii!

Tipul în maiou: Ciupeşte-o!

Lioha : Cum?

Dezbrăcatul: Aoleo! Nici asta nu ştii cum se face?!

Lioha o ciupeşte.

Nataha: Au! Doare!

Dezbrăcatul: Pupă unde doare.

Lioha pupă.

Tipul în maiou: Muşcă!

Nataha: Ai grijă!

Tipul în maiou: Muşcă am zis!

Lioha muşcă.

Nataha (sare din loc, îşi trage pantalonii). Pizda mă-tii! (Îi dă un şut lui Lioha) Labagiule! (Îşi dă din nou pantalonii jos. Către Dezbrăcatul):

Nataha: Se vede ceva?

Tipul în maiou: Celuluita.

Nataha: Ai-nebunit? Vrei să te muşc şi io pă tine? (se duce la Tipul în maiou şi-l muşcă tare de obraz. Tipul în maiou nici nu clipeşte)

Nataha: Ei? Ţi-a plăcut? (se ţine de gură) Mamă, ce doare…

Tipul în maiou zâmbeşte. Pe obrazul lui rămâne urma dinţilor.

Dezbrăcatul: Hai, adu’ cărţile alea. Că ăştia micii vrea şi ei să citească ceva.

37

Nataha se duce la bucătărie.

Dezbrăcatul: Ce-i puiuţ? N-ai mai pus mâna p-o femeie pân’ acu?

Lioha neagă din cap.

Dezbrăcatul: Şi cum e? Ţi-a plăcut?

Lioha ridică din umeri.

Dezbrăcatul: Hă?

Lioha încuviinţează.

Dezbrăcatul: Zi, mă?

Lioha : Da.

Tipul în maiou: Să nu-mi zici că eşti virgil.

Lioha : Ce?

Tipul în maiou: Eşti încă băieţel nevinovat?

Lioha neagă.

Tipul în maiou: Atunci eşti fetiţă.

Lioha : Nu.

Tipul în maiou: Sigur?

Lioha : Nu.

Tipul în maiou: Nu? Să verificăm?

Lioha : Nu sunt fetiţă.

Tipul în maiou: Atunci de ce eşti virgil? Că eşti băiat mare. Hm?

Lioha : Nu ştiu.

Tipul în maiou: Zi, nu vrea fetili să stea?

38

Lioha : Nu.

Tipul în maiou: Da’ de ce?

Lioha : Nu ştiu.

Tipul în maiou: Poate nu ştii să le rogi frumos.

Lioha : Poate.

Tipul în maiou: Ia s-o rogi pe Nataha. Ea e foarte-nţelegătoare.

Nataha: (cu cărţile de joc) Iar vorbiţi de mine?

Tipul în maiou: Lioha vrea să te fută.

Nataha: (spre Lioha ) Pe bune?

Lioha : Nu vreau.

Tipul în maiou: Nasol. Te-ai trecut Nataha: nu te mai vrea tineretu’ …

Nataha: (spre Lioha ) Pe cine nu vrei tu, bă?

Dezbrăcatul: Hai, Taha, ajunge. Lăsaţi-l în pace. N-am dreptate?

Lioha încuviinţează.

Dezbrăcatul: Ei? Jucăm? Hai la masă, toţi.

(se aşază toţi la masă. Dezbrăcatul face cărţile.)

Dezbrăcatul: Pă ce jucăm?

Lioha : Nu ştiu.

Tipul în maiou: Pă bobârnace?

Lioha : Nee.

Tipul în maiou: De ce, nu?

39

Lioha : Fin’că doare.

Dezbrăcatul: Atunci, pe nimic?

Lioha : Pe nimic.

Nataha: (râde) Atunci s-a rezolvat.

Dezbrăcatul: (împarte) Jucăm pe perechi.

Nataha: cine pierde, nu pierde nimic. (rîde)

Dezbrăcatul: Asta s-a stabilit deja.

(toţi îşi iau cărţile, se uită la ele.)

Dezbrăcatul: cine are şesaru’?

Maxim : Eu.

Dezbrăcatul: Dă-i drumu’.

(Încep să joace. Nataha zâmbeşte, chibiţează)

Dezbrăcatul: Mâna mea.

Tipul în maiou: N-aveţi noroc, ă?

Nataha: Maximică – Maximel…

Maxim : Ce?

Nataha: S-a căcat pe el. (râde)

Jocul continuă în linişte.

Dezbrăcatul: Aşa. Cam asta fost. (îi pune lui Lioha doi şesari pe umeri. Lioha zâmbeşte strâmb. Pauză).

Nataha: Ce-aţi făcut, bă, v-a lăsat în curu’ gol?

Lioha : Cam.

40

Nataha: Dac-aţi mers la risc…

(strânge cărţile)

Lioha : (se ridică) Ar cam fi timpu’ s-o tăiem şi noi…

Dezbrăcatul: Încotroi? (A se citi franţuzeşte)

Lioha : Păi, aţi zis un joc şi gata.

Tipul în maiou: Păi şi datoria? Noblesu’ oblij.

Lioha : Păi n-aţi zis că pă nimic?

Nataha: Păi tu nu ştii ce-nseamnă „pă nimic”?

Lioha : Nu.

Dezbrăcatul: Păi îţi explic acuşica… Tacha, vrei să vizionezi?

Nataha: Mă doare-n cur. Dă o bere.

(Dezbrăcatul scoate din pungă două sticle. Le deschide cu ambii ochi. Întinde una Natahăi şi pe cealaltă o dă pe gât.)

Nataha: Ei, distracţie plăcută.

Pleacă la bucătărie. Se aşază la fereastră. Zgârmăne vopseaua pervazului şi bea bere.

ÎN TOT CE URMEAZĂ, PERSONAJELE DOAR SE AUD DIN OFF:

Dezbrăcatul: Hai, Lioha dezechiparea.

Lioha : Nu, vă rog, nu…

Dezbrăcatul: Am zis: dezechiparea.

Lioha : Vă rog io, nu. Mama, mama.

(zgomot de luptă pe podea)

41

Dezbrăcatul: Stai mă la un loc, în gura mă-tii!

Lioha : Vă rog io, nu. Mama e directoare la bazin. Vă dă bani, vă dă ce vreţi! Mama, maaama!

Nataha: Aoleo, băi frate, fă-l mă să nu mai zbiere!

Dezbrăcatul: Nu mai zbiera tu! Ce faci mă, un’ te duci mă? Stai mă la un loc, n-auzi ce-ţi spun? Tu ce faci bă cu al tău?

Tipul în maiou: S-a prins de scaun.

Dezbrăcatul: Dă-i una la freză.

Maxim : Ia labele-n pizda mă-tii!!

Se aude o lovitură. Un corp se prăbuşeşte.

Dezbrăcatul: Sufocă-l puţin că să-moaie. Ce faci, bă? Iar te smuceşti?! Stai bă liniştit!!!

Lioha : NU, VĂ ROG!!! (ţipă, plânge)

Dezbrăcatul geme de plăcere. Nataha zâmbeşte.

Tipul în maiou: Moşule, ăsta face spume la gură.

Dezbrăcatul: Nu mă-ntrerupe!

Tipul în maiou: Zi, moşule, ce fac cu ăsta?

Nataha: Ce-ai băi, eşti copil mic?

Tipul în maiou: Moşule, ia-l tu p-ăsta, dă-mi-l p-al tău!

Dezbrăcatul: Bine mă! Na!

(iar zvârcoleli)

Lioha (răguşit) Vă rog…

Dezbrăcatul: Ai văzut Maxică că poţi? Ce mare lucru.

42

Nataha râde isteric, bate cu palma în pervaz.

23.

Noapte. Plouă cu găleata. Maxim şi Lioha pe o stradă pustie. Lioha merge puţin în faţă. Tăcere.

Lioha : (se opreşte, apoi se-ntoarce). Ce te ţii după mine?

Maxim : Tre’ să mergem la poliţie.

Lioha : Ţi-am zis că nu!

Maxim : O să-i bage la puşcărie…

Lioha : Ţi-am zis că nu!

Maxim : Bine, dacă nu vrei.

Lioha : Cară-te dracu’! Numa’ din cauza ta! (pleacă. Maxim merge după el)

Lioha : Nu te mai ţine după mine, dobitocule! Nu-nţelegi?!

Maxim se opreşte. Lioha se-ndepărtează zece metri, apoi se-ntoarce.

Lioha : Dacă zici cuiva de asta, îl pun pe frati-miu să te omoare. Şi pe tine şi pe bunică-ta. Ţi-e clar? Căcatule. Căcatule. (plânge) Numa’ din cauza ta. Avea dreptate mama. Bou am fost. Cară-te dracu’ căcatule. Cară-te, n-auzi? Dispari!

Maxim se-ndepărtează încet. Lioha îl priveşte. Plânsul lui se transformă-n urlet. Deodată…

Lioha : Max… Max. Stai. Stai aşa. Maaax!

Maxim începe să alerge.

Lioha : Max, Max te rog stai! (fuge după Maxim şi cade. Rămâne la pământ.) Max, Max, Maaaax…

24.Maxim intră în camera lui. Aprinde lumina. Se duce la masă, se aşază. Ia plastilina şi o frământă furios. Priveşte bucata informă de plastilină. Vrea s-o arunce la loc în cutie. Dar reîncepe să modeleze.

43

Din plastilină începe să apară o formă umană. Apar braţe, picioare, un cap, păr, o figură…Maxim priveşte figura, zâmbeşte.Îi curge sânge din nas. Un strop picură pe fruntea figurinei. Maxim o şterge cu grijă. Se ridică, se dezbracă. Stinge lumina.

25.

Bunica (off) : Maxim, mamă… Maxim …

Maxim deschide ochii. Tresare. Lumină în cameră, dimineaţă. Bunica: Maxim, au băgat carne tocată ieftină. Cu alegerile astea. Hai, du-te şi tu pân’ acolo.

Maxim : Unde, Buni?

Bunica: La Palatul culturii. Au făcut acolo secţie de votare. Şi dau carne tocată ieftin. Te duci?

Maxim : Acum, acum?

Bunica: Acum ar fi bine, mamaie. Că p-ormă se termină.

Maxim : Bine, mă duc.

Bunica: Uite, ai banii aici. Şi sacoşa. Pă unde ai umblat ieri?

Maxim : Ce?

Bunica: Zi pe unde-ai fost ieri?

Maxim : P-afară…

Bunica: Bine. Hai, mai repede, să prinzi carne.

Maxim : Bine, plec acum.

Bunica iese. Maxim se ridică, se-mbracă, vede în pat figurina de plastilină, strivită.

26.

44

O sală mare cu multe mese. Pe mese multe produse. Aglomeraţie, în jurul meselor. Unii cumpără, alţii doar privesc. Maxim cu sacoşa de pânză, se apropie coada la cârnaţi.

Maxim : (către ultima femeie de la coadă) Aici se dă carne tocată?

O femeie: Da, băieţaş, aici. Eşti după mine.

Maxim se aşază la coadă.

O femeie: Te-a trimis maică-ta?

Maxim : Cum? A, da.

O femeie: Foarte frumos din partea ta. Tre’ s-ajuţi pe mama. Are şi sălămior bun, bun şi ieftin. Neapărat să iei.

Maxim : N-am decât de carne tocată.

O femeie: Atunci ia carne. Bună şi carnea… Vrei o buca’ de chec?

Maxim : Ce?

O femeie: (scoate din geantă o bucată de chec.) Ia.

Maxim : Pentru ce?

O femeie: Aşa. Ca s-o mănânci.

Maxim : Mulţumesc.

O femeie: Ia liniştit. (îi vâră-n mână prăjitura. Apoi se-ntoarce.

Maxim rămâne cu bucata de chec în mână, nu ştie ce să facă cu ea. O bagă-n sacoşă.

O VOCE CUNOSCUTĂ: Mami, ia vino.

Maxim înlemneşte. Se întoarce. La standul de pantofi se află EA. Ţine în mână sandale albe cu toc. O femeie frumoasă se apropie de ea. Mama ei. Maxim priveşte.

45

EA: ia uite, sandale.

Mama ei: Văd. (dă să plece)

EA: Hai, ia-mi-le, te rog, mama, te rog…

Mama ei: N-ai destule sandale?

EA: De astea n-am.

Mama ei: Ai de altele..

EA: Te rog, mama.

Mama ei: Am spus nu.

EA: Mama…

Mama ei: Nu! (pleacă)EA: (după maică-sa, cu sandalele în mână) Te rog frumos, mama.

Vânzătoarea: Alo – alo! Unde pleci cu marfa?!

Mama ei: Tania, pune-le la loc. (îi ia sandalele din mână)

EA: (făcând o ultimă încercare) Mami, te rog…

Mama ei: Nu.

EA: Vaco! Tâmpito. Lu’ Galina i le-ai fi luat. Da’ mie nu. Te urăsc. Gata, mă mut la tata. Şi tu poţi să stai cu vaca de Galina. Două tâmpite. (izbucneşte în plâns)

Mama pune sandalele pe tejghea, o apucă de mână şi o trage după ea. Tania plânge cu faţa schimonosită de ură)

EA: Nu pune mâna pe mine, vaco! Nu mai eşti mama mea. Dă-mi drumu’! Dă-mi drumu’! Vedea-te-aş moartă!

Ies, amândouă.

Vânzătoarea: Ce poamă.

46

Maxim, palid, se uită la sandale. În spatele lui se aşază la coadă o femeie cu sacoşa plină de alimente.

Femeia cu sacoşa: Eşti aici?

Maxim : Ce?

Femeia cu sacoşa: Zic: eşti la rând?

Maxim : Nu.

Femeia cu sacoşa: Atunci, du-te d’aici.

Maxim pleacă, dar, deodată, se clatină şi se prăbuşeşte.

O Femeie îl ajută pe Maxim să se ridice.

O Femeie: Ce-i cu tine, băieţică? Ţi-e rău? Ă? Ţi-e rău?

Femeia cu sacoşa: O fi vreun drogat.

O Femeie: Tre’ să-l scoatem afară la aer. Îmi ţineţi şi mie un pic sacoşa?

Femeia cu sacoşa: Ete, na! Cu care mână? Cu astea două o ţin p-a mea. Că uite câtă e.

Cineva de la coadă: Du-te cu el, că-ţi ţin eu sacoşa.

Femeia îl duce pe Maxim afară. Îl ajută să se-ntindă pe o bancă. Îi face vânt cu mâna. Maxim deschide ochii. O priveşte.

O Femeie: Cum e? Mai bine?

Maxim încuviinţează.

O Femeie: E de la căldură. Şi acolo, nu-i aer, în aglomeraţie. Acu’ ai luat o gură de aer, şi ţi-e mai bine.

Maxim se ridică.

O Femeie: Stai aici liniştit. Îţi cumpăr eu ce-ţi trebuie. Şi p-ormă te duc pân’ acasă.

47

Maxim : Nu-i nevoie.

O Femeie: Cum să nu? Tre’ s-o ajuţi pe mama.

Maxim : N-am.

O Femeie: Ce n-ai?

Maxim : (râde) Mamă.

O Femeie: Cum? Da’ unde e?

Maxim : O-ho…s-a cărat. (pleacă)

Femeia porneşte după el.

O Femeie: Cum adică? Stai un pic, un’ te duci? Nu mai vrei carne tocată?

Maxim : Ce vrei, hă?!

Femeia tresare.

Maxim : (urlând) Lasă-mă-n pace! Ce vrei? Vrei checu’ înapoi? Ia-l! (aruncă cu checul în femeie). Ce vreţi toţi de la mine? Căraţi-vă! Lăsaţi-mă-n pace! Lăsaţi-mă-n pace!

O ia la goană. Femeia se uită în urma lui, siderată.

27.

Maxim intră alergând la el în bloc, urcă scările, trece de apartamentul lui şi ajunge la ultimul etaj. Se caţără în podul blocului. Porumbeii se sperie, zboară afară. Maxim se caţără pe acoperiş. Se duce la marginea lui, se uită în jos.Acolo oamenii arată ca nişte furnici. Îşi văd de drum şi ajung la destinaţie prea târziu. Se salută unii pe alţii şi se despart o clipă mai târziu. Aruncă chiştoace de ţigări la coşul de gunoi şi nu nimeresc. Îşi povestesc unii altora glume şi tot ei râd mai tare. Flegmează pe jos şi calcă singuri în flegme. Găsesc copeici şi pierd ruble. Fug în staţie dar autobuzul le închide uşile în nas. Se bucură şi se întristează. Iubesc şi urăsc. Dar nici unul nu ridică ochii în sus. Acolo unde dansează porumbeii, acolo unde se naşte ploaia. Acolo unde Maxim stă pe marginea prăpastiei.Maxim : (închizând ochii): Aţi vrea voi…

48

28.

Maxim intră în casă. Are sacoşa plină. Se duce spre camera bunicii. Deschide uşa, se uită înăuntru.

Maxim : Buni, unde pun carnea tocată?

Tăcere.

Maxim : Buni…

Nici un răspuns.

Maxim : Buni… (intră în camera ei)

29.

Camera lui Maxim .Maxim stă pe jos şi modelează un box. În faţa lui se află o farfurie cu praf de ghips. Presează boxul în acest praf. Scoate plumbii unei baterii, îi scutură de tăblia patului. Iese. Vine cu o tigaie şi un reşou. Pune reşoul în priză, şi pune tigaia pe el. Sparge plumbul şi îl pune în tigaie. Ia farfuria cu ghipsul, scoate plastilina din ghips până rămâne amprenta boxului curată. Apoi toarnă plumbul topit în formă. Se ridică un fum care-i intră în ochi. Maxim se fereşte. Dar, brusc, începe să plângă. Foarte tare, isteric, din toată inima. Farfuria crapă.

30.

Maxim iese din apartament. Încuie. Descuie. Lasă cheia în broască. Sună la apartamentul vecin. Aşteaptă. Nici un răspuns. Sună la alt apartament. Aşteaptă.

Voce de copil: Cine e?

Maxim : vecinu’.

Voce de copil: Nu-i nimeni acasă.

Maxim : Ăă… bunica mea a… e înăuntru. Să-i anunţi, da?

Voce de copil: nu-i nimeni, decât eu.

Maxim : Nu-nţelegi? Bunica, e înăuntru.

49

Voce de copil: Numai eu sunt acasă.

Maxim : Să le zici la ei tăi când vin.

(aleargă în jos pe scări)

Vocea de copil: N-am voie să deschid la nimeni.

31.

Maxim iese în fugă. Se-ntâlneşte cu vecinul cu bricheta.

Vecinul: Stai pe loc, pulică! Te-am prins.

Maxim : Lăsaţi-mă-n pace…

Vecinul: Ce facee? Ia treci în scară. (înaintează spre Maxim )

Maxim : Lăsaţi-mă-n pace. (bagă mâna în buzunar)

Vecinul: Ce-ai acolo, prietene?

Maxim : Lasă-mă-n pula mea în pace.

Vecinul: (bate în retragere) Zi, băiete: un cuţit, nu?

Maxim : (se apropie de el) Lasă-mă-n pace…

Vecinul: Ajutor! Poliţia! Ajutor! ( o ia la goană)

Maxim fuge în direcţia opusă.

32.

Maxim ajunge la blocul de cinci etaje dintre barăci. Intră în scară. Trece de cutiile de scrisori vandalizate şi ajunge la ultimul etaj. Se opreşte în faţa uşii scorojite. Stă vreme îndelungată în faţa ei şi-şi ţine respiraţia. Apoi coboară treptele înapoi. Pare că-şi aminteşte de ceva şi vine înapoi. Pune urechea la uşă. Ascultă. Ciocăneşte…Se aud paşi de după uşă. Maxim se pregăteşte. Îşi priveşte mâna. Yala se descuie.

50

Maxim bagă mâna în buzunar, după box. Dar nu reuşeşte să-l scoată. Uşa se deschide puţin.Maxim loveşte cu pumnul gol. Nu nimereşte decât tocul uşii. Mai loveşte o dată. Tipul în maiou se fereşte. Trage de clanţă vrând să închidă uşa. Uşa îl loveşte pe Maxim care se prăbuşeşte pe podea.

Tipul în maiou:(off) Căcat, moşule, ajutor!

Dezbrăcatul:(off) Ce-i?

Tipul în maiou: (off) A sărit unu’ la mine.

Dezbrăcatul iese pe palier, doar în chiloţi. În spatele lui, Tipul în maiou.

Dezbrăcatul: L-ai omorât, sau ce?

Tipul în maiou: Nu.Dezbrăcatul: Hai să-l băgăm înăuntru.

Îl târăsc pe Maxim înăuntru.

33.

Întuneric.

Vocea Natahăi: Ce-aveţi, mă, s’teţi nebuni?

Vocea Dezbrăcatului: Ăsta i-a rupt mâna cu uşa.

Vocea Natahăi: Şi ce mă doare pă mine? Duceţi-l dracu’ d-aici.

Vocea Tipului în maiou: Mai taci, imediat îl ducem.

Vocea Natahăi: Nu imediat: acum!

Vocea Dezbrăcatului: Scoală mă, odată!

Vocea Natahăi: M-am săturat până-n gât.

Vocea Dezbrăcatului: De cine?

Vocea Natahăi: De voi.

51

Maxim deschide ochii.

Tipul în maiou: Hai că-şi revine.

Dezbrăcatul: (se apropie de Maxim şi se aşază pe vine) Ce faci iubito?

Nataha: Băi, ia-l de aici.

Tipul în maiou: Ce facem, mă, cu el?

Dezbrăcatul: Nu ştiu, mă gândesc. (lui Maxim ) Ce facem cu tine, iubi?

Maxim bagă mâna în buzunarul stâng.

Dezbrăcatul: Ce-ai acolo? Bagă mâna în buzunarul lui Maxim, scoate boxul. Cu ăsta ai vrut să mă termini? (încearcă să şi-l tragă pe mână. E prea mic. Atunci îl strânge în pumn, apoi îl loveşte pe Maxim drept în frunte).

Nataha: Băi eşti tâmpit?

Tipul în maiou: Termină, mă.

Dezbrăcatul: Asta şi fac; îl termin. (îl loveşte din nou pe Maxim )Nataha: Ce faci, cretinule? (îl împinge)

Dezbrăcatul: (se ridică în picioare) Ce-ai fă? Vrei şi tu una?

Tipul în maiou: Hai, bă, termină…

Dezbrăcatul: Asta şi vreau, da’ nu mă lasaţi. (îi lui Maxim un şut în cap)

Nataha: Eşti nebun! (pleacă în bucătărie)

Dezbrăcatul: Oricum nu putem să-i dăm drumu’. O să se ducă să-şi pună mîna-n ghips, şi ăia or să-l întrebe cum şi-n ce fel. Apucă-l.

Tipul în maiou: Unde-l duci?

Dezbrăcatul: Pe scară.

Tipul în maiou: De ce?

Dezbrăcatul: Las’ că vezi.

52

(îl ridică pe Maxim, îl scot pe palier, coboară un etaj)

Dezbrăcatul: Deschide geamu’.

Tipul în maiou: De ce?

Dezbrăcatul: Fă ce-ţi zic!

Maxim : Bunica mea…

Dezbrăcatul: Da, da, bine… Hai, bă, odată!

Tipul în maiou deschide fereastra.

Maxim : Nu mai fac…

Dezbrăcatul: Nu mai faci, nu mai faci.

Fereastra e deschisă.

Dezbrăcatul: (spre Tipul în maiou) Pune mâna!

Maxim : Ajutor.

Cei doi îl ridică pe pervazul ferestrei.

Maxim : Nu, vă rog…

Dezbrăcatul: Ce pula mea?!

Tipul în maiou: Se ţine de maiou.

Dezbrăcatul îl loveşte pe Maxim. O dată, şi încă o dată, şi încă o dată.

Maxim se uită în jos. În faţa blocului stă EA. Poartă sandale albe cu toc. I le arată lui Maxim. Zâmbeşte. Râde fără să scoată nici un sunet. Scoate limba la el. Îşi ridică rochia şi se mângâie pe picioare. Îşi plimbă mâna între picioare şi pe corp. Iar râde. Dup-aia, brusc, se întoarce şi fuge. Nu mai e nimeni. Nici un om. Maxim închide ochii.Heblu.

53