Violenţa , plagă a societăţii

Dicţionarul explicativ al limbii române explică termenul de VIOLENT, -Ă, violenti, -te, adj.

1. Care se produce sau acţionează cu putere, cu intensitate, intens, puternic, tare. 2. (Despre fiinţe) Care are accese de furie, care se lasă condus de mânie, care se

înfurie ușor, care are manifestări nestăpânite; coleric, furtunos, impulsiv, nestăpânit. ♦ (Despre manifestări ale fiinţelor) Care arată impulsivitate, nestăpânire, agresiune. 3. Care se face cu forţa; brutal, silnic.

Exista numeroase definitii ale violenţei. Eric Debarbieux , specialist in problematica violenţei in mediul şcolar ,ofera o definiţie prin care surprinde ansamblul fenomenului violenţei : „Violenţa este dezorganizerea brutală sau continuă a unui sistem personal , colectiv sau social si care se traduce printr-o pierdere a integrităţii , ce poate fi fizică, materială sau psihică.Această dezorganizare poate să opereze prin agresiune , prin utilizarea forţei ,conşient sau inconştient”.

Violenţa fizică şi verbală este o problemă de actualitate în societate.O găsim pe stradă, în familie, în şcoli , în mass media, în jocuri video, in sport

În anul 2003, Centrul Parteneriat pentru Egalitate a efectuat prima cercetare ştiinţifică a fenomenului în România – „Cercetarea naţională privind violenţa în familie şi la locul de muncă”.

Datele obţinute constituie semnale de alarmă îngrijorătoare cu privire la dimensiunile violenţei

- în jur de 800 000 de femei declară că au suportat în mod frecvent violenţa în familie sub diferite forme;- mai mult de 340 000 de copii (0-14 ani) declară că au asistat în mod frecvent lascene de violenţă fizică între părinţi;- mai mult de 370 000 de copii (0-14 ani) declară că au asistat la insulte şi înjurăturifrecvente între părinţi sau între adulţi în gospodărie

Violenţa în familie

Conceptul de „violenţă în familie” este amplu şi cuprinde violenţa domestică (înţeleasă ca violenţă ce apare între parteneri, fie ei soţi sau concubini), dar şi violenţa asupra copiilor, bătrânilor sau altor rude. În ce priveşte violenţa domestică, potrivit unor organizaţii guvernamentale care au efectuat studii privind acest fenomen în România, aceasta reprezintă o serie repetată de comportamente coercitive şi de atac fizic, sexual şi psihic pe care o persoană le manifestă faţă de partener, în scopul controlării şi dominării acestuia, utilizând forţa şi/sau profitând de incapacitatea de apărare a victimei, ce apare în cadrul unei relaţii de cuplu. Aceasta include şi abuzurile de tip economic şi social. Este considerată violenţă domestică şi cea făptuită asupra fostei soţii/partenere şi în relaţiile consensuale.

Deoarece funcţia principală a familiei este creşterea copiilor, aceştia au cel mai mult de suferit. Cercetările arată că trauma copiilor care cresc într-o atmosferă de violenţă, chiar dacă nu ei sunt victimele directe, este mai intensă şi cu consecinţe mai profunde şi mai de durată decât în cazul copiilor care sunt victime directe ale abuzurilor şi neglijării din partea părinţilor (Catheline, Marcelli, 1999).

Într-o familie în care există violenţă, copiii cresc într-o atmosferă în care nevoile lor de bază (nevoia de siguranţă, de viaţă ordonată, de dragoste) sunt profund neglijate şi dezvoltă probleme de ordin fizic, emoţional psihologic, de comportament, probleme şcolare. În cazuri extreme se poate ajunge la suicid. La randul lor, aceşti copii pot deveni la rândul lor violenţi..

5 iunie este Ziua împotriva Violenţei asupra Copilului în România

Violenţa în şcoli

30 ianuaria reprezinta Ziua Mondiala pentru Non-Violenta in Scoli

Dacă, îin fazele de început ale educaţiei şcolare, predomina violenţa profesorului asupra elevilor, democratizarea educaţiei a antrenat o depalasare a violenţei către elevi, canalizand-o dinspre elevi spre profesori.

Violenţa fizică si cea verbală sunt doua dintre cele mai des întâlnite tipuri de violenţă în şcolile din lume.

Cultura adolescenţilor pare a fi centrată pe violenţă, fenomen la care au contribuit familia, şcoala, industria divertisemntului si mass-media. Deasemnea pe Internet apar zilnic filmuleţe în care protagonişti ai violenţei sunt elevi care îşi promovează „ isprăvile”.

Tipuri de violenţă la care sunt supuşi elevii şi profesorii

-elevii :-violenţă emoţională, vulgaritatea de limbaj. -violenţă fizică din partea colegilor mai mari sau mai puternici- agresivitatea parintilor, fratilor, bunicilor ca masura de disciplinare a copiilor . -critica si sanţtiunile exagerate ale profesorilor, care nu-si cunosc suficient de bine elevii-violenţă stradală, escrocherii, santaj din partea unor tineri fără ocupaţie, a găştilor de cartier

-frustrarea datorată unor probleme de natură socio-economică-violuri, perversiuni sexuale, pornografie- intre elevi sau provocate de persoane dinafara şcolii.

-profesorii :-atitudini şi limbaj trivial, vulgaritate din partea elevilor-agresivitate nonverbala, atitudini sfidătoare  din partea elevilor sau persoanelor dinafara şcolii-vestimentaţie provocatoare,etalarea opulenţei familiei, violenţă emoţională

-impoliteţe,insulte,obraznicie, nesupunere, ameninţări, reproşuri din partea elevilor-comentarii impertinente la observaţiile profesorilor,părăsirea clasei în timpul activităţilor.

-violenta verbala, amenintări si chiar violenţă fizică din partea unor parinţi-contestarea autoritaţii, corectitudinii si competenţei profesionale a unor cadre didactice de către elevi şi părinţi-existenţa unor grupuri organizate care terorizeaza şcoala, pe unii profesori-violuri, perversiuni sexuale, lovire, tîlhărire...

Cauzele violenţei la elevi

1. cauze de ordin genetic: devieri comportamentale explicabile pe baza de date genetice ; timiditatea, labilitatea emoţională ,nivelul scăzut de rezistenţă la conflicte;

2. cauze ce ţin de specificul vârstei şcolare: modificările hormonale caracteristice vârstei şcolare determină si modificări comportamentale, uneori nedorite ; teribilismul adolescentin ; .

3. carenţe de ordin legislativ, la nivelul sistemului social în general şi al celui şcolar, în special: incoerenţă legislativă, instabilitatea sistemului legislativ determina sfidarea legilor, regulamentelor sau normelor de convieţuire socială fără riscul sancţionării faptelor;

4. cauze de natura pedagogică, la nivelul şcolii şi al familiilor: volumul excesiv de informaţie care nu lasa locul şi timpul necesar preocupărilor pentru educaţie ; tonul agresiv al educatorilor, aprecierea nedreapta cu note sau calificative; lipsa de autoritate a unor profesori ; abordarea greşita a elevilor la unele ore, de către unii profesori generează frustrare şi agresivitate ; indulgenţa si superficialitatea cu care sunt tratate unele probleme grave de comportament  al elevilor; incapacitatea părinţilor de a-şi educa si stăpâni copiii ; absenţa psihologilor din majoritatea şcolilor si localităţilor rurale ;dezinteresul familiei.

Astfel, numărul total de cazuri de violenţă în familie înregistrate şi raportate în perioada 2004 – 2009 sem. 1 se ridică la 53.720 cazuri şi 723 de decese.

5. cauze de ordin moral, criza generală a sistemului de valori: lipsa unor motive de a învăţa ; disparitia/deprecierea vizibila a modelului familiei traditionale ; conceptul de democraţie prost înţeleasă.

6. situaţia socio-morală şi economică în unele familii: saracia şi promiscuitatea din numeroase familii ; comportamentul agresiv în familie, pe fondul consumului de alcool; numărul mare de familii dezorganizate,

7. aspecte născute de criza societăţii în tranziţie: existenta unui numar prea mare de baruri si alte locuri de distractie în localităţi, inclusiv la sate ; accesul la alcool si droguri ;

8. cauze generate si/sau alimentate de mass-media: agresivitatea, violenţa şi sexualitatea reprezinta principalul conţinut al unor emisiuni tv.; lipsa/ raritatea modelelor pozitive in mass-media;

9. cauze ce ţin de managementul şcolii, la nivel micro si macro-social : lipsa unor preocupări ale şcolii şi comunităţii pentru desfăşurarea unor activităţi recreative, educative, reconfortante, distractive ( cluburi ale tinerilor, terenuri de sport, parcuri de distractie etc.) ; deprecierea imaginii şcolii în urma prezentării la TV.a unor evenimente izolate din şcoli .

violenta naste violenta !!!

Măsuri de combatere a violenţei şcolare

Deoarece lucrurile tind să se agraveze în viitor, profesorii, autorităţile şi cu părinţii elevilor încearcă să găsească soluţii pentru protecţia şi securitatea şcolilor. În acest sens, în 2007, Guvernul a aprobat o strategie de reducere a violenţei în şcoli. Aceasta presupune înmultirea orelor de educaţie fizică şi de activităţi culturale, ore de consiliere, dezbateri cu părinţii şi consiliere psihologică.

1.Respectarea strictă a Regulamentului Şcolar şi al Regulamentului de Ordine Interioară prin :-cunoaşterea conţinutului acestor regulamente de catre fiecare elev si părinte-aplicarea strictă, promptă şi corectă a prevederilor acestor regulamente, cu comunicarea acestor măsuri către cei în cauză-popularizarea actelor şi sancţiunilor administrate, în rândul elevilor şi părinţilor, ca mijloc de descurajare a acestor acte.

2.Întărirea pazei şi ordinii în şcoală prin :-contracte cu instituţii de pază si protecţie, -supravegherea permanentă a şcolii cu ajutorul unor camere video( unde e posibil)-accesul în şcoală se va asigura pe o singură intrare.

-îmbunătăţirea serviciului pe şcoală al cadrelor didactice pentru evitarea oricaror evenimente nedorite, supravegherea atentă a elevilor .-sesizarea promptă către organele de ordine ale statului a oricaror evenimente sau acte de violenţă ce s-au manifestat sau riscă să se producă în unităţile şcolare, colaborarea strânsă cu poliţia locală sau de proximitate şi cu jandarmeria.-supraveghere atentă a elevilor sau grupurilor potenţial-agresive, desfăşurând activităţi de prevenţie a faptelor negative.

3.Îmbunătăţirea activităţii educative prin: -teme de dirigenţie pe tema, delincvenţei juvenile, violenţei de orice fel ; prezentarea unor cazuri apărute în presă şi analizarea acestora cu elevii-consilierea psihologică a elevilor cu probleme comportamentale precum si a celor care sunt victime ale violenţei sau unor forme de abuz ; programe de prevenţie cu accent pe dezvoltarea personală, psiho-emoţională a elevilor ;-consilierea diriginţilor, profesorilor, părinţilor pe problemele comunicării şi relaţionării cu copiii.-desfăsurarea unor programe şi proiecte educaţionale , în parteneriat cu instituţiile furnizoare de sevicii în combatere a infracţionalităţii.

4.Întărirea legăturii şcolii cu familia şi comunitatea locală prin:-o mai strânsă colaborare cu familiile elevilor , cu biserica , cu primăria, poliţia, justiţia, instituţiile sanitare.- comunicarea cu părinţii.-acţiuni profesori-elevi-părinţi-psihologi-cadre medicale-politişti-jandarmi, pentru realizarea de activităţi de informare şi prevenire a unor fapte sociale reprobabile.5.Alte măsuri :-introducerea uniformelor şcolare, a unor însemne distinctive pentru elevii din fiecare şcoală, a legitimaţiilor de elev, interzicerea utilizării telefoanelor mobile etc.

realizat: Tudoroiu Cristian , XII Aprofesor coordinator:Lacatus Alisa