----------------------- Page 1----------------------Rodica Ojog-Brasoveanu Violeta din safe 1 Cei doi se tineau de mna pe sub masa. Aveau n fata lor cte o citrona da si un caf-frapp. Barmanul, care stergea un regiment de pahare, le nregistra a utomat prezenta. "ncepatori..." Fata chicoti: Uita-te ce carag hios e mustaciosul ala!... Acolo, cu tipa n galben... Stii, de cte ori in ru ntr-un local, mi place sa studiez oamenii, sa-mi nchipui ce fac ei acasa, la ce se gnde sc. Adauga teribila: Ma intereseaza tipologia. Avea nouasprezece ani, oc hi mici extrem de nelinistiti, si si dadea importanta. Era a doua oara cnd intra n r-un restaurant, un restau- rant adevarat, nu discoteca, lacto-bar sau cofet arie, nsotita de un baiat. Tnarul o cerceta usor nelinisti : Ai fost n mul te... localuri, Adriana? Fata simti cum i bate vntul n pnze. Ei bravo! N u mai sun copil. Am fost si la bar... Au un program fantastic! Era gata sa dea amanunte muzica, solisti, dansatori , dar baiatul nu le solicita. Decla ra cu oarecare amaraciune: Stii... mi pare rau pentru tot ce ai facut fara mine. Nu stiu daca ma ntelegi... De pilda, eu regret ca n-am fost mpreuna la Che ile Bicazului, ca m-am bucurat singur. Adriana se simti emotionata, dar continua pe acelasi ton, de femeie versata: nteleg, baby, cum sa nu! Era mai mica dect el cu doi ani, dar l trata cu o superioritate materna. Se anim a brusc si declara fara legatura: Stii, Dane, m-am razgndit! Nu mai vreau u n dormitor verde. Nu se asorteaza cu tenul meu, sunt prea tiganca. Se ra sfata, cerea dezmintiri. Tie ti se asorteaza orice. Si era convins. Dupa cum era convins ca Adriana este cea mai fermecatoare faptura care a calcat vreodata pe fata pamntului. Ma gndesc sa fie alb si, pentru ca tu esti blond , covorul si draperiile vor fi bleu... Nu-i minunat? Dan dadu de cteva or i din cap: Minunat! Asa e! ----------------------- Page 2----------------------Ochii baiatului erau albastri si de pe fata rotunda nca nu se alun- gasera gingasiile adolescentei. La patruzeci de ani avea sa fie un barbat sters, pes te care privirile aluneca cu indiferenta; trebuie sa faci eforturi ca sa nu-l ignori. Acum nsa era dragut, agreabil si nduiosator de proaspat. Genul de tnar ca re, transpirat din cap pna n picioare de emotie, solicita parintilor iubitei per misiunea de a o scoate la plimbare, acestia acordndu-i-o cu inima usoara. Sufrageria, urma Adriana, o vreau neagra. Stii, pentru contrast. Alb de la u n cap la altul ar fi monoton. Binenteles. Biblioteca... Se apleca b rusc nainte, soptind: Ma mai iubesti? O expresie de fericire inunda chipul lui Dan. Da... n fiecare zi parca te iubesc si mai mult... Din ce n ce mai mult. Adriana dadu din cap multumita. Asa e si normal. Nu conce p viata n doi fara ca dragostea sa nu mearga n crescendo. Decreta: O casnicie un de iubirea nu e la fel de vie ca n prima zi e ra-ta- a! Categoric. Era de acord si nu avea de unde sa stie ca de obicei se ntmpla o- leaca altfel. Ramasese orfan la unsprezece ani, iar taica-sau nu se recasatorise. Adriana s e gndi o clipa la parintii ei. Desigur, tineau unul la altul, dar n principiu, s e ignorau cu amabilitate. "...Mi-a spus mama ca n perioada logodnei, i face ai n fiecare zi cte o poezie. Acum de ce ai renuntat?" Avocatul Nicolau, profesionist asal at de clienti, probleme si succes o privise capiat: "Hm, com entase aiurit, o sa-mi trec chestia asta n agenda mea de lucru." Bine ca n-ai sa fii avocat, conchise Adriana scotocind localul cu aceeasi privire, co nstant, temperamental nelinistita. Era slabuta si mult prea marunta n peis ajul contemporanelor ei. Parul lins, lucios l purta cu bre on si vrfurile cadeau pe umeri, usor rasucite. O fa a urtica, dar, din cauza vioiciunii si a farmecu lui deose- bi , nu se observa. Din r-o data, privirea i se concen ra si Dan o ntreba nelinistit: Ce s-a ntmplat? Adriana si supse buzele si se apropie de nar cu un aer conspira- tiv: Fii a en la masa de lnga fereas tra! Aia trei?.... Da... Ce-i cu ei? Acolo se ntmpla ceva, sop i Adr iana. Ceva ngrozi or. Simt... Sun convinsa ca-i asa! Dan surse: Ct a imaginatie ai tu iubita, mea! ti spun eu ca asa e... Eu stiu sa vad... A

m mostenit chestia as a de la tata... Uita-te mai discret... ----------------------- Page 3----------------------La masa se aflau doi barbati, unul la vreo cincizeci de ani, celalal mu l mai nar, mpreuna cu o fata cam de aceeasi vrsta. Privi atent, chipul quinqua genarului punea ntr-adevar pe gnduri, nelinistea. O fata brutala, patra a. Din s patele ochelarilor de mare miop, ochii, doua gamalii prizoniere ntre cercuri co ncen rice, strapungeau. Ti se face frig numai cnd te uiti la el, sopti Adri ana. Bizarul din nfatisarea barbatului izbea. Capul puternic se nsuruba p e un trup destul de firav si aveai impresia dezagreabila ca s-a comis o gresea la, ca si cum, dezar iculnd mai multe manechine, ai fi cuplat ul- terior gresit fragmentele. Adriana simtea "anormalul", intuia climatul de primejdie care ema na din individ, dar nu-si putea defini sentimentul. Tnarul avea aspectul banal al bisnitarilor lipsiti de anvergura: blugi, tricou cu cifre, maxilare p erpetuum mobile (oare astia cnd saru a o fa a scuipa chewing-gum-ul? se ntrebase oda a Adriana), din inventar mai facnd parte fluieratul si tropaitul la scenel e "tari" din filmele Western. Se uita cu admiratie mpa la barbatul cu ochelari , i sorbea literalmente cuvintele. Acesta vorbea con inuu, cu glas scazut, ad resndu-se mai tot timpul fetei, o figura spalacita cu barbie stearsa si privire speria--- a. Adriana rosti cu ciuda: As da orice ca sa aud ce-si sp un! Ce pot sa-si spuna? Tu chiar nu observi nimic?... Nu vezi? Batrnu l ncearca din rasputeri s-o convinga... Sa faca ceva pe care ea nu vrea sa-l fa ca. Nu poate... Dan ridica din umeri: N-are dect sa le zica au rev oir, baieti, scrieti-mi la post-restant. Tt! Ea l iubeste pe tnar, tnarul se uita n gura bosorogului si amndoi o mping catre ceva ngrozi or... Sim eu ca-i asa ... Ui a-te la ea! Abia se stapneste sa nu plnga... Brr! Ce tip oribil, parca ar fi un sarpe. Ca sa-i faca placere, Dan ncerca sa-si concen reze atentia, ntr- adevar, fa a era la nghesuiala, nehotarta, rezistnd greu, cu ultime puteri "sarpelui" care ncerca s-o striveasca sub o avalansa de argumente. n cele din ur ma, paru ca cedeaza. Se ridica anevoie si se ndrepta spre iesire. Batrnul i facu semn celuilalt s-o urmeze si ramase singur la masa. Adriana gfia de emotie : Ia-te dupa ei! Cum sa te las... Ia-te dupa ei... N-au plecat ... A lasat geanta aici. La masa cealalta, barbatul cu ochelari deschise portmoneul: Ospa ar! No a! "Ce glas ngrozitor!", se zgribuli Adriana , monta a, caci vocea necu- noscutului era de fapt agreabila, bine poza a. Tres ari: "Vor sa plece! ----------------------- Page 4----------------------Cine stie ce se poate ntmpla..." Se si auzea relatnd afera a incidentul acasa: "nt elegi, Pa?... M-am simtit obligata, o-bli-ga- a, sa-i sar fetei n ajutor. Presi mteam cu fiecare fibra ca i se va ntmpla o nenorocire... Si atunci..." Opr i ospa arita cu o voce timida: Daca vreti... Faceti-ne si noua nota. Femeia, cu inele multe pe ambele mini, o cn ari cu ochi de geambas: "Bine am aj uns! Platesc fetele..." Ce faci? ntreba Dan, rosu pna n vrful urechilor, tocma i n or- cndu-se. Las' ca stiu eu! As epta sa se ndeparteze ospatarita si exp lica precipitat: Vor sa plece... Sarpele a platit... N-am mai fi avut timp... Ce-au facut? Ea a dat un telefon. Tipul a s a n spatele ei si nu m-am pu tu apropia. N-ai auzit nimic? Nimic. A vorbit nce si foarte putin ... Adriana pufni nciudata. Bleg mai e si Danut as a! Ea, era convinsa, a r fi stiut sa se descurce. Uite-i! sufla Dan. Fata plngea, ncercnd zada rnic sa se stapneasca. Sarpele arunca o privire scurta spre tnar. Cu acelasi zmbe t bovin acesta dadu afirmativ din cap. Perfect. Atunci putem pleca. Se ridica primul si apuca fata de brat, de parca i-ar fi fost teama sa nu fu ga. Adriana prinse mna lui Dan. Mergem dupa ei. ncepuse sa bureze si vn tul, subtire ca o lama, le patrundea sub canadiene. Dan si trase fermoarul pna s ub barbie. Nu zau, Adriana, ai uneori niste idei... Totdeauna bune! Ai sa te convingi!... Uita-te la ea cum merge. Practic, o rasc. Cei trei dadura coltul si se oprira lnga o masina parca a n portiu- nea cea mai ntunecata a strazii. Sarpele deschise por iera si se adresa fetei: Urca! Nu ... Nu... ncerca din rasputeri sa se smulga din minile barbatilor. Plngea n

hohote si batrnul privi ngrijorat n jur. Urca! Nu... Nu vreau... Lasati -ma! Doua palme rasunara n linistea strazii. Tnarul, luat si el prin sur- p rindere, se dadu un pas napoi. Imbecilule! suiera batrnul. Ce te uiti la min e? Da-i brnci! Adriana si Dan se privira ngroziti. Peste cteva secunde masina disparu n bezna. ----------------------- Page 5-----------------------

2 Cndva celebra n lumea scolara a Bucurestilor, Minerva Tutovan, pro fesoara de matematica, constituise spaima si cosmarul multor generatii de elev i. Supranumita Samuraiul, devenise legendara datorita unui stil pedagogic extr em de personal, numarului impresionant de corijenti si de cereri solicitnd tran sferuri disperate la alte licee. Ceea ce recunosteau nsa pna si vrajmasii ei cei mai nversunati jurau razbunari crncene n dimineti splendide de vara cnd, n loc sa fie la strand, toceau n spatele obloanelor trase teoreme si formule era faptu l ca Samuraiul nu putea fi dus n nici un caz (te prindea copiind si legata la o chi) si ca cel mai slab elev al ei poate reusi la Politehnica, fluiernd Dunarea albastra sau (pentru amuzicali) dnd doar buna-ziua cladirii din Polizu. Circumstante speciale, meandrele destinului, dar mai probabil vocatia, o facus era sa paraseasca nvatamntul, acordnd preferinta activitatii de anche a penala. M aiorul Minerva Tutovan facea desigur parte din categoria aceea speciala de ind ivizi care, indiferen de epoca, mediu, sau profesie, se remarca detasndu-se cu cel putin un cap peste ceilalti, fac sa se vorbeasca despre ei. Minerva era o fiterul de securitate cel mai cunoscut... din lumea infractorilor, anchetatoru l cel mai excentric din minister si care solicita cel mai putin serviciile l aboratorului. "Daca ar fi dupa Tutovanca, apreciau colegii specialisti, noi am soma. Metoda ei de lucru se baza n primul rnd pe logica ferma, investigatie psi hologica si colaborare strnsa cu subalternii pe care deformatie din anii petrec uti n nvatamnt i tra a didactic si tinnd seama de considerente pedagogice singular . n biroul colonelului Ionas era cald, mirosea a tutun si a seara de toam na, umeda si ntuneca a. Minerva si trecu degetele prin parul as- pru. nca de pe ba ncile liceului se fixase asupra coafurii: tunsa scurt, cu un breton lucios de sub care nasul tsnea lung, nervos, de parca ar fi vru s-o ia la goana. Nu se f arda nicioda a, iar vestimentatia prefera a o constituia costumul taior croit barbateste. n anotimpul rece, la scurta mblanita, asorta un basc cu paratrasnet. Ionas se ntreba uneori daca Minerva se uita n oglinda de trei ori pe an si, n ge neral, daca stie ce-i aia oglinda. O privi gnditor: Oare acest personaj e xis a cu adevarat? Oare nu l-am inventa noi nsine? Oare n-am construi singuri o legenda? Apare, dispare, pri- mes e mesaje, dar nimeni nu l-a vazut, nu l-a auzit, nu i-a simtit respi- ratia. Minerva ncepu sa se joace cu pixul lun g batndu-se peste degete. Zgomotul, miscarea i sugerara colonelului un tambal. Ar mai fi o varianta, zmbi Minerva. Care? ----------------------- Page 6----------------------Legenda s-o fi construi "amicii" nostri. Ne sugereaza exis enta unui per sonaj imaginar tocmai pentru a ne deruta, camuflnd pe altul sau altii n spatele manechinului. Convingerea mea este ca aces domn Parker exista. Parker.. ., surse pe gnduri colonelul. Aveam n liceu unul verde, cu penita de aur. D a, erau stilouri bune dar dificile. Daca nu foloseai cerneala Pe- likan se stri cau... Da, Parker exista si pe undeva ma astep am, mai de- vreme sau mai rziu, sa auzim de el. Sa se manifeste. Cnd a fos intercep at mesajul? Alaltaie ri, la 2.35. Semneaza Erika. Stiu. ncepu sa rda: Nu-i caraghios? Un stilou s i o masina de scris... Textul nsa nu-mi place deloc. "Fii gata!" Asta presupune urgenta. Colonelul si ncrucisa minile sub barbie. Asculta, admitnd c a tipul exista, ce hram crezi ca poarta? E conserva sau vine din cnd n cnd n deleg atie? Spion-conserva... M-am gndi si eu la ipoteza asta. Daca-i asa, nsea mna ca individul este de o abilitate exceptionala. Felul n care suntem organiza ti din punc de vedere administrativ exclude posibilitatea ca un agent sa poat a supravietui ani de zile nedepistat. Aceasta ca eorie. Si to usi, tin seama de varianta conserva n primul rnd. De ce? Daca-ti gasesti un cotlon sigur, e mai pruden sa s ai la umbra si sa actionezi din cnd n cnd dect sa te ba

ladezi periodic pe sub nasul granicerilor si al vamesilor. Nu mai zic ca, indi feren sub ce forma ar evolua la noi, ca turist, om de afaceri sau maimuta Peg gy venita n turneu, trebuie sa traga la hotel, ceea ce nu constituie o resedint a ideala pentru un agent. Corect. ncepu sa rda: Nu-i faci por retul? Si azi, dupa ani multi de colaborare, con inuau sa-l amuze improvi- zatiile, investigatiile n necunoscut ale Minervei, acrobatii de logica si fantezie, con firmate aproape totdeauna de realitate. Sa ncerc, facu Minerva, gaurindu-si fruntea cu degetul. Ca vr- s a l-as situa n re cincizeci si saizeci de ani, cin cizeci si cinci, sa zicem. Dupa saizeci nu mai e vesel sa faci pe Bau-Bau, te framn a alte probleme: tensiunea, reumatismul, o proteza care sa nu clantane. Poate ca-i mai tnar. Tt! ntr-unul din mesaje, a solicitat sa i se exped ieze cinci flacoane de Ca arin. E un medicament de ultima ora mpotriva ca ara ctei, un necaz care blagosloveste numai dupa o anumita vrs a. n consecinta, pers oana poarta si ochelari, desi nu-i chiar obligatoriu. Si daca solicita med icamentul pentru altcineva? l vedeti pe as a tinndu-l salele de grija matusi i Eugenia sau a lui madam Matilda, o vecina ex rem de cumsecade? De altfel, nu cred ----------------------- Page 7----------------------ca are rude n tara. De unde stii? Pentru ca tipu' nu-i romn. Col onelul Ionas se lasa pe spate si ncepu sa rda. Esti sigura ca nu l-ai cunosc ut? Sunt. Toa e mesajele expediate de el, n fine, pe care am izbuti sa l e interceptam, au aceeasi caracteristica: sin axa folosita e nerom- neasca. Text ul, desavrsit, corec , suna a traducere din alta limba. Ad- jectivele preced de obicei substantivele, verbul e mu at cu doi centimetri mai la dreapta sau mai la stnga dect ar trebui. n cazul aces a, dispunem de un semnalment pretios: o limba s ngace si, mai mul ca sigur, un accent strain. Minerva clatina din cap: Iar nu-i obligatoriu! Accentul poate fi impecabil, ca si textul v or- bi , n scris nsa foarte putini oameni, folosind o limba straina, se po deb arasa de caracteristicile, repet, sintactice ale propriei limbi. Nu vedeti, ch iar si n formulare cnd se completeaza rubricile legate de limbi straine se fac p recizari: vorbi ; scris; citit. Asa e, surse Ionas. Stii, ncep sa-l vad... Adaugati ca prefera culoarea gri... Mai sa fie! Se poarta iar s pionul cenusiu. n r-o vreme, daca va amin iti, fu- sese pus n circulatie agentul fl ash: alura de star, vestimen atie, atitudine, prezenta, rs toate galagioase . S-a renuntat, revenindu-se n materie, la soriciu. E totusi mai sigur, persoan a se s recoara mai usor si, n special, beneficiaza de un atu statistic: cei mai multi oameni au o nfatisare nesingularizata. N-ati remarcat ct de rar folosim superlativele absolute: foarte frumos, sau foarte urt?... Or, ca sa-i suspecte zi pe toti indivizii care n-au nasul n cheie de sol si rec neobservati e aber ant. Ionas ncepu sa rda: Bag de seama ca ncepi sa ma confunzi cu Dobre scu. Scuzati-ma. n realitate, cnd mi dezvol un punc de vedere, si o comi totdeauna cu exces de explicatii, o fac n primul rnd pentru mine. Intru, ma adnc esc n problema respectiva, sau, cum e cazul acum, ncep sa simt persoana. S tiu, Minerva. La ce acoperire crezi ca a recurs? La una idem: ct se poate d e cenusie. Un post inofensiv, care sa-i asigure s atutul de om al muncii, fara sa solicite excese birocratice. Paznic de noapte, de pilda, sau salariat la d eratizare. Ce propui? Cum l depistam? Program non-stop pentru s atiil e noastre goniometrice, o raita pe la toate insti utele de cercetare unde sunt pe cale de pus la punc lucrari deosebi de importante pe amici i intereseaza noutatile finalizate si la n reprinderile unde acestea se afla eventual n faza de experimentare. ----------------------- Page 8----------------------Doamne sfinte! ti dai seama ce volum de munca presupune chestia as a? N-avem alta solutie. Iar cnd individul ncepe sa actioneze n caz ca noi am reusi sa-i reperam obiectivul, va fi as eptat cu flori n gara... Ah!... Sa nu uit! Ce? Ultima tusa la portretul domnului Parker: Detes a sezonul cald. Colonelul o cerceta uimi : De unde ai mai nascoci si dracovenia ast a? Pe buzele Minervei aluneca un surs malitios: Cu permisiunea dumnea

voastra, am sa v-o spun al a data. 3 Tata! exclama impetuoasa Adri ana, att de impetuoasa nc avocatul Nicolau tresari si scapa furculita din mna. Se gndea concen rat la un proces de delapidare, iar dosarele care presupune au, n general, subtilitati de ordin contabil pledoaria n sine cons nd mai ales n r -o nsiruire de cifre si demonstratii aride, mai mul tehnice l plictiseau. Ca ma i toti avocatii, avea nos algia pledoariilor pompoase durnd cte cinci-sase ore, cu trimiteri savante si sofisticate n psihologie, sociologie, criminalistica, " uite, ce cult sun eu!", unde frazele se ros ogolesc frumoase, perfect rotunde ca niste portocale; pledoarii care storc lacrimi si unde duelul acuzator-apar ator e plin de suspense, urmari cu emotie de asistenta. (Vezi Ionel Teodore anu cndva, sau uriasii baroului francez de acum doua-trei decenii, la matre Flor iot sau matre aron.) Tata! Am auzit! e e? Dupa ce termina m masa, declara Adriana apasnd cu lc pe si- labe, rebuie sa discu am n birou. Acest "sa discu am n birou" avea o rezonanta speciala n casa Nicolau. Era nca perea unde de regula se hotarau chestiunile importante, dar, mai ales, unde av eau loc rafuielile dintre avocat si fiica-sa. Doamna Nicolau, cu oroare de sca ndal, cladita din toate punctele de vedere dupa tipare orientale s-ar fi ncadra t perfec n viata de harem de dinaintea lui Kemal A atrk , de o mare comoditate sufleteasca, evita certurile cu Adriana, observatiile dure, si monta barbatul n culise, dupa care afisa un aer serafic, de totala ignoranta si superioara det asare. Asculta, Adriana, am mult de lucru. Este o problema foarte se rioasa. Doamna Nicolau zmbi cu condescendenta si mai lua o bucatica de brn za ca sa-si poata ispravi marul. Era o blonda planturoasa, cu figura nca dragal asa. Cndva, fusese splendida dar, cu vrs a, formele ----------------------- Page 9----------------------i se ngreunasera, iar nasul foarte crn, delicios odinioara, acum parea caraghios alaturi de dubla barbie si celelalte umilinte ale vrstei, dndu-i un aer de papu sa coapta. Adora rochiile de casa elegante, filmele unde putea plnge abunden s i era ncredinta a ca n ea murise o mare actrita. n liceu, i adorase pe Grard Philip pe si pe Vania Lanovoi vazuse de cincisprezece ori Examen de maturitate, pastr a chipurile lor rupte de pe afise de film, caci prin anii '50 si ceva fotogr afiile de actori nu circulau nca pe la noi si se casatorise cu Grigore Nicolau care nu semana cu nici unul din cei doi frumosi ai ecranului. Era spatos, viri l, emana o siguranta prozaica te jenai instinc iv sa pomenesti n fata lui de "l una cercel de aur, dansul de fluturasi al fulgilor de nea ori alba fecioara de vis" si semana exac cu ceea ce era de fapt: un excelen profesionist, cu o m inte bine organiza a si un puternic simt al realitatii. Se uita la Adria na. Nu-si facea mari iluzii n legatura cu ea. O gasea prea aiurita, prea aerian a si desprinsa de viata. Cu mult mai mul dect i-o ngaduia vrs a. "Cnd o fi sa se marite, gndea n sinea lui, i-ar trebui un barba serios, cu bun simt si e xperienta, care sa stie s-o piloteze. Dar, de regula, astia nu se ncurca cu zap acite... Important e ca eu sunt lucid, asa ca prostii prea mari n-o sa faca." Avocatul apartinea acelei categorii de parinti care, n mod naiv, si nchipui e ca detin cuvntul decisiv, au drep de veto, ca ei si casatoresc copiii. Daca va deranjez, spuse cu o voce calda doamna Nicolau, eu po sa ma retrag, n fond, am ispravit. Adriana se foi n scaun si se privi instinc iv n oglinda v enetiana care atrna deasupra bufetului cu sculptura complicata. Praful care se depunea, strecurndu-se serpeste prin re bucle, volute, flori si nasuri de per sonaje mitologice, constituia un motiv de exasperare diurna pentru doamna Nico lau. Nu-i vorba despre as a. Vreau sa spun doar ca e ceva ex rem de seri os. Facu o pauza apoi declara pe un ton teribil: As a-seara, am fos martora u nei tragedii. Avocatul Nicolau ofta si si trecu dege ele prin parul des, ab ia nca- runtit. Pe buzele nevesti-sii staruia acelasi surs incer . Batea usor cu unghiile n cafetiera de argint. Eram cu Dan... Dan Dumitriu, sublinie. Cunoastem persoana, mormai sarcastic avocatul. Treci mai de- parte. "Alt mameluc, comen a n gnd, si care se uita n gura asteia de parca ar chema-o mi ss Larousse..." Ne aflam n Restaurantul Bucuresti... Ia te uita! De u nde aveti voi bani de Bucuresti? Doamna Nicolau interveni: Esti teri bil, Grig, cu n reruperile tale!

----------------------- Page 10-----------------------

Cum teribil, doamna? Ai idee c cos a la Bucuresti o bere? O singura bere? Nu, surse nevasta-sa, de vreme ce nu m-ai condus nicioda a acolo. Tu nsa esti, desigur, bine informat. Adriana sari pe tonul prea bataios al defens ivei agresive. Danut e bursier... A! Atunci se explica! ...are cinci sute de lei pe luna de la aica-sau si da si meditatii. Un nabab! Z i mai departe... Jeana, daca esti draguta, se adresa nevesti-sii, toarna-mi ca feaua. Adriana ncepu sa relateze nfierbn ata ntmplarea de la restau- rant. Ca totdeauna cnd era tulburata, nu putea s a locului si se nvr- tea prin re mobile, d e la servanta la bufet, pentru ca peste o clipa sa fie lnga vitrina, din nou pe scaun sau la combina muzicala. S ilul febril al rela arii l agasa pe avocat, s ugerndu-i itinerarul isteric al unui bondar. O asculta ncercnd sa pastreze un cal m ironic si, pe nesimtite, gndurile i se n oarsera la dosarul care-l as epta pe masa de lucru. Nevas a-sa, n schimb, se antrenase, astepta finalul gfind de emoti e, si plesni palmele grasulii cu unghii lungi, frumoase si bine ngrijite. Sprnc enele sarira concomiten spre radacina parului, doua arcuri desenate de o mna e xperta, cu un dermatograf Max Factor. Dar e de-a dreptul extraordinar! Ce n tmplare! Dumnezeule, cnd te gndesti cte drame sfsie oare si necunoscute se petrec n r- un mare oras!... Da, zise avocatul. E adnc! Zici ca era si na afleata a la cu tine? n fond, se sesiza doamna Nicolau, mai prezenta ca niciodata la discutie, nu nteleg de ce ofensezi baiatul? Lasa chestia asta! Spune, Adr iana, si el a vazut accentua ceea ce ai vazut tu? Pai n-auzi ca am fost m preuna? Vreau sa zic a vazut la fel ca tine, sau l-ai facut tu sa vada asa ? Habar n-am ce vrei sa spui. Uite, fetito, eu mi cunosc firma si pro dusele. Tu ai imaginatie, esti fantasta ca si maica-ta, ti place sa fii remarca ta, cum s-ar zice, tinu a n faruri, si nascocesti n fiecare zi altceva ca sa ti se dea importanta. Teribilismul vrstei, de acord, dar tu si exagerezi. Esti n toate o excesiva necenzura a. Adrianei i dadura lacrimile si se ridica. Daca as a-i to ce ai nteles tu, multumesc. Stai jos, nca n-am ncheiat aud ienta. Te-am ntrebat ce a vazu Dan, pentru ca el se uita doar n gura ta, iar tu le interpretezi... aaa... acrobatic. Jeana Nicolau ncepu sa plimbe aspir atorul de masa, ocolind farfu- riile si paharele: Esti prea dur. Si eu su n convinsa ca acolo s-a ntmplat ceva. De acord! exclama avocatul enervat. C e vrei sa fac? Du-te tu la ----------------------- Page 11----------------------militie si poves este-le ca ai vazut un mos crpind o nara si vrnd-o n masina. Poat e era taica-su, bunicu-su sau nasul Costica din Chitila si o corija ca iese cu derbedei n oras. Si pe urma ce punct de reper le dai? Ati luat barem numarul m asinii? N... Nu, facu nesigura Adriana. Si va mai jucati de-a detect ivii! Era prea ntuneric. Ce sa mai discu am! facu Nicolau ridicndu-se de la masa. mi mncati timpul cu fleacuri! I-as putea recunoaste oricnd, pe toti rei, avnd de ales dintr- un milion de oameni. Cauta-i atunci, Bucure stiul are doar doua milioane si jumatate. Vezi-ti de carte, fetito, si spune-i si lui Armand Duval sa-si vada de logaritmi sau ce alte gnganii mzgaleste el ac olo, ca sesiunea bate la usa si voi va tineti de studii criminalistice prin bi r uri. n realitate, se monta singur. si amin ise din nou ca dincolo, n birou, l astep au circa o suta de file acoperite cu cifre si simtea ca-i poc- nest e capul. Adriana replica tfnoasa: Las' ca stim noi mai bine ce avem d e facut. Tritul telefonului puse capat discutiei. Adriana sari la aparat: Da... Eu, Dane... Fan astic!... Unde l-ai vazut? Esti grozav!... Avoca tul Nicolau ridica din umeri "hm!" si se retrase n birou, anuntnd categoric: Sa nu fiu deranjat! "Grig devine imposibil, gndi Jeana Nicolau. Didacti c si despotic... Totusi poate are drepta e... S-ar putea sa fie o chestiune ri dicola sau prea primejdioasa pentru niste copii. La experienta lui, e firesc s a fie circumspect." Mama! Adriana o fixa cu ochi stralucitori: Auzi, mama? Dan l-a ntlni acum o jumatate de ora pe tnarul ala de la restaura nt. L-a urmarit si a vazut unde a intrat... 4 Batrna Matilda Manta locuia pe strada Rul Doamnei, ntr-o casa veche cu marchiza si ferestre nalte, nco

njurata de o gradina salbatica, nestrunita de foarfeci, cu poteca napadita de buruieni n locul chiflelor de piatra nevaruita. n serile calde, prin geamurile l arg deschise si dan- tela istovita de ani a perdelelor, razbateau acordurile un ui pian Beck- stein, nsailnd melodii delicate de Mozart, Lully, dar mai ales Chop in. Mna o simteai usoara, cu tuseu delicat si recatorul avizat, care se o- pr ea pentru cteva clipe s-o asculte, si-ar fi nchipuit-o lesne dezmier- dnd o harfa sau clapele unui clavecin. Aici, n re mobile vechi, ----------------------- Page 12----------------------amintiri, fotografii ale unor fiinte de care azi nu-si mai aducea aminte nimen i, traia doamna Manta, fosta profesoara de pian la Conservator si care se laud a oricui se simtea dispus s-o asculte ca e probabil unica persoana din Bucures ti care nu si-a schimba nicioda a adresa n optzeci de ani. ntr-adevar, n casa ac eas a (constituise o parte din zestrea mamei sale) se nascuse si mai apoi se c asatorise cu un violonist. Acesta nsa murise erau patruzeci de ani de atunci si batrna, cnd si aducea aminte de Manta filosofa to deauna cu aceleasi cuvinte: "Uite ca si mortii mbatrnesc!" Nu si-l mai amintea deloc ca fiinta vie si avea n fata ochilor doar fotografiile nsirate pe pian. Lungii ani de vaduvie to aici si-i petrecuse si, uneori, Matilda Manta se ntreba nelinistita ce avea sa se ntmp le cu toate lucrurile nghesuite de cteva generatii n cele cinci odai pe hol, pod sa n orci o caruta, si pivnita. N-avea rude, nici prieteni, Matilda Man a facnd parte din fericita categorie de batrni care nu traiesc deloc sentimentul inu ilului si al singura atii. Ca sa-si treaca timpul, de exemplu, ar fi putu da lectii de pian sau franceza si, n a tia ani, ar fi reusi desigur sa-si faca un cerc de prieteni. Matilda respinsese delicat, dar cu obsti- natie orice tentati va de apropiere. Nu dispretuia pe nimeni, era o fire toleran a si generoasa, d ar pur si simplu nu-i lipsea nimeni. Batrna nu traia un sentiment de singura at e, ci de izolare. Avea impresia ca oamenii interesanti pentru ea, putnd realiza un schimb de idei, nchisesera de mult ochii, iar felul de a fi, de a se compor ta, de a vorbi al tinerilor de azi o nelinistea pna la panica. Simtea ca nu ntel ege nimic din ceea ce spun, problemele lor nu semanau cu nimic din ceea ce a uzise ea vreoda a. ncercase aceeasi senzatie si ca profesoara, dar atunci exist a limbajul comun infailibil muzica. n rest, recuse surda si fara sa vada nimic pe culoarele Conservatorului. Nu avea televizor, iar radioul l deschidea d oar miercurea si vinerea, la noua seara, cnd se transmiteau concertele filarmon icii din Salzburg si, respectiv, Paris. Zilele doamnei Manta se scurgeau toate la fel, crosetate din aceeasi lna cenusie. Se scula pe la ora zece. Toaleta minutioasa i lua un ceas. Era ex rem de ngrijita, mereu n negru, la care asorta m ici fantezii n alb: mansete, un jabou, gulere, o broderie mai deosebita. Alta o ra i-o lua stersul prafului, dupa care respira usura a. Ziua ntreaga era a ei. Ceasurile petrecute la pian alternau cu altele de lectura sau visare. Din cnd n cnd rasfoia albumele vechi de fotografii si ncerca sa reconstituie din memorie b iografiile raposatilor: "Oare cine-si mai aminteste azi de domnisoara Hrisanta Bota?" Ramasese fata batrna si se falea pretutindeni ca arta ei a mpiedicat- o sa se casatoreasca. Picta ablouri mici, 15 pe 20 de centimetri, cu flori si colturi de natura cochet regizate, n stilul bine cunoscu administrat elevelor de pension din anii 1880-1990 si le oferea cu generozitate rudelor si prieteni lor cu ocazia diferitelor aniversari. Acestia erau exasperati, caci la prima v izita domnisoara Hrisanta se interesa alarmata: "Dar unde ai pus violetele de padure pe care ti le----------------------- Page 13----------------------am dat de Sfntul Ion? Nu-ti plac? Mie mi se par foarte reusite..." Matilda Manta se hotarse greu acum un an sa nchirieze odaia din fata. Se obisnuise singu ra si o nspaimn a ideea unei "cooperari", c de comode. O convinsese n cele din ur ma o fosta colega, Elvira Doga, to profesoara, care pedalase pe avantajele un ui asemenea aranjament: "Gndeste-te, draga mea... E dezagreabil ce spun, dar avem totusi o vrsta biata Elvira se prapadise doar la cteva luni dupa aceas a conversatie si un barbat n casa conteaza enorm. Te mbolnavesti, are cine sati cumpere o pine ori o aspirina, sau, mai grav, sa anunte Salvarea. Stai ca un

soarece aici. Te prapadesti, Doamne fereste, poti sa zaci mul si bine, nentoa rsa... Nu mai zic de treburile marunte. Uite, n-am fos la tine de doi ani. Sf oara de la perdea e to rupta, n loc de un robinet acum plng toa e, cremona de l a geamul as a to nu functioneaza..." Matilda nu regreta ca nchiriase, da r nici nu exulta. Adevarat, Go- run n-o deranja, lipsea mult, era un barbat lin istit, nu aducea femei dar... Dar! Din clipa n care acest om se mu ase, Matilda nu se mai sim- tise la ea acasa. ncerca un permanent sentimen de angoasa. n p rezenta lui, inima ncepea sa-i bata si i venea reflex s-o ia la fuga. "Oare sa ma fi salbatici chiar n halul as a sau personajul are ceva particular? Ma a ver izeaza instinctul? M-am sclerozat?" Nici chiria, subs antiala, n-o de ermina sa fie mai entuzias a. Se descurca perfec cu pensia. n ciuda fragilitat ii aparente, avea o sana ate de invidiat, astfel nc bugetul ei a t de afectat la batrni de medici si medicamente era liber de asemenea servituti. Nici mesele mai mult pretext cu biscuiti, un pahar de lapte, salate si eventual un dulce, nu constituiau o problema, iar ct priveste vestimen atia, n afara de ciorapi, nu -si cumparase o ata de peste douazeci de ani. n adncul sufletului, ar fi v ru sa se debaraseze de Gorun, dar era o femeie prea delica a ca sa-i poa a de clara raspicat: "Domnule, nu-ti reprosez nimic, dar pur si simplu nu-mi placi, cauta-ti alta gazda!" n afara de aceasta, individul lipsea perioade lungi trei si patru luni rastimp n care temerile batrnei slabeau, si uita nelinistea si se gndea la al ele. De obicei se ntorcea inopinat, fara telefon prealabil, as a cum se n mplase si acum rei zile. Probabil Matilda Manta si facea sies a, ca ci nu auzise usa. Intrase intempestiv n camera chiriasului, vrnd sa stinga gazu l de la soba. Gorun se afla n mijlocul odaii, lnga masa, cu spatele ntors spre us a. Simtindu-i prezenta se rasucise ca muscat de sarpe, ducnd mna reflex la buzun arul drept. Batrna, ncremenita de spaima, deschise gura fara sa poata articula u n singur cuvnt. Gorun, redresat, ncercase sa zmbeasca. Buna seara... Aveti nevoie de ceva? Matilda Manta nu-si putea dezlipi ochii de buzunarul lui G orun. ----------------------- Page 14----------------------Va rog sa ma scuzati... N-am stiu ca v-ati ntors... Nu... Nimic... Di sparuse ca o naluca si se ncuiase n odaia ei. Inima i batea ne- buneste si pentru prima oara n viata lua zece picaturi de valeriana din- r-un flacon ramas de la raposatul Man a. Gasi biletul rezemat de glastra din mijlocul mesei. Stimate domnule Gorun, datorita unor mprejurari deosebite, nu mai sunt n masur a sa va nchiriez odaia. Va rog foarte mult s-o eliberati ct de curnd. n plicul ala turat veti gasi chiria pe ultimele trei luni. V-o restitui caci practic n-ati folosit odaia. Va multumesc... Barbatul mo otoli hrtia rnjind: "S-o cr ezi tu, frumoasa mea!" n camera ei, Matilda Man a si auzea inima. I-o strngea u n cleste presimtiri sumbre. Aveau sa se mplineasca. 5 Draga mea, declara colonelul Ionas fara sa-si ridice ochii de pe hrtii, din primele infor matii sosite, avem cinci institute unde se efectu- eaza n s adiu avansat cerce a ri n probleme de interes tehnic-sti- intific care ar putea face cu ochiul "firme lor concurente". Patru la Bucu- resti, unul la Cluj. Ai sa te uiti prin hrtii si vei lua masurile necesare. Securitate maxima, un om de-al nostru pe faza, ma rog, cunosti partitura. Cunosc. Ionas si scoase ochelarii si se uit a lung la Minerva. O cunos ea de zece ani si o ndragise sincer. ntr-o vreme i in rase n cap s-o marite. Dincolo de orele de serviciu, Minerva si consuma existent a alaturi de un papagal cu creas a regala Keops , un caniche Spiridon si o tabl a neagra unde se distra nascocind, rezolvnd, exersnd to felul de acrobatii ma tematice. Era celibatara convinsa, detesta devenind agresiva sa i se vorbeasca despre casatorie si, n consecinta, Ionas n-o avertizase asupra intentiilor sal e. ntlnirea cu ipochimenul avusese loc n locuinta colonelului si toata lumea era de acord ca aces a izbutise un fiasco extrem de reusit. Candidatul, facut mat din trei miscari, se ridicase brusc si ncepuse sa deschida disperat toate dulap urile colonelului. "Ce cauti, domnule?" "Iesirea!" Glasul av ea accente sfsietoare, suna a ultima dorinta. Minerva se mirase senina: "Ce-i cu as a? Plina lumea de aiuriti..." Cu amicul n cauza, Ionas nu se mai vazuse nicioda a. Omul se es- chiva to deauna la fel si, daca s ateai sa-l

asculti, n fiecare zi i picau ----------------------- Page 15----------------------neamuri din provincie; o familie probabil prolifica, cu reprezentanti n toate j udetele tarii... Mda, rosti pe gnduri colonelul. O chestiune care ar putea fi interesanta. Am primi acum o juma ate de ceas un telefon de la inginerul ... stai putin! Da, inginerul Miron Vasiliu. Lucreaza la Institutul de cerceta ri din Stavreni la zece kilometri de Bucuresti. Minerva l n rerupse ara nd spre hrtiile din fata lui Ionas. Institutul figureaza pe lista? Da. De-aia spuneam ca ar putea fi interesant. Ce reclama? Pre inde ca n locuinta lui s-a ntmplat ceva bizar. Parea foarte agitat, n-a vru sa in re n amanunte. M-a rugat insistent sa-i trimit un om cu care sa stea de vorba, dar pna n ora zece. Dupa aia trebuie neaparat sa se prezinte la serviciu. Min erva si smulse bascul din cuier. n general, toate miscarile ei erau brusce. Am nteles. Aici ai adresa. l iei si pe Dobrescu? Minerva se holba : Natural, mai ales ca n ul ima vreme n-a progresat n mod satis- facator. Ba chiar constat un proces de involutie. E momentul sa fie aju- tat. Ion as o privi cu tlc: Te-a rugat el? Locuinta inginerului Miron Vasili u se afla ntr-un din vechile car ie- re ale Bucurestiului. Pe strada linistita c u felinare pi oresti de dinainte de razboi, casele batrnesti cu marchiza, gradi nite, pridvoare rezemate n stlpi sculptati si felinare arabesti la stnga si dreap ta intrarii glasuiau de stilul Bucurestilor de odinioara. n legatura cu aceste case, construite la sfrsi de secol cea mai veche o reperase undeva prin Vita n (1876 semnala frontispiciul) si cam pna la primul razboi mondial, Minerva ncer case ani de zile o mare nedumerire. Cu exceptia palatelor Ghica, Stirbei, Cant acuzino etc., si a altor cteva imobile mai simandicoase, toate casele aveau fer estre foarte nalte si extrem de coborte: cel mult un metru, un metru si jumatate deasupra solului, uneori nici att. Minerva, care prin vocatie si profes ie se simtea obliga a sa-si explice si sa nteleaga orice fenomen, de da a aceas a nu imagina nimic. "Nu-mi vorbiti de moda! O moda absurda, cretina nu rezista nicio- da a. ntr-un Bucuresti cu o clima dura, victima a intemperiilor inun- datii, zapezi abundente, nu mai ridic problema securitatii, vorba aia, orice betiv ti sparge geamul dnd doar cu cotul , de ce-si decoltau astia casele n asemenea hal? ----------------------- Page 16----------------------Explicatia i-o daduse un arhitect si Minerva, care-si nchipuia n in- timita e ca daca n-a pricepu ea ceva e imposibil s-o priceapa altul, fusese de as a -data silita sa concedeze. Tipul i servise o explicatie perfec logica: problem a strabunilor constituind-o iluminatul (lumnarile, gazul aerian sau cel lampant fiind foarte scumpe, si cti beneficiau de electricitate?), oamenii si "sculptau " ferestrele foarte nalte pentru ca locuinta sa beneficieze ct mai mult de lumin a soarelui... Se gndi sa-i ridice chestiunea lui Dobrescu mica problema de perspicacitate , dar se razgndi. Ajunsesera. Inginerul Miron Vasiliu, un barbat maruntel si cu un nas nervos, mplinise cincizeci si doi de ani. Masu rndu-l scurt adora calificarile fulger , Minerva si nchipui ca a intui personajul . "Iritabil, nelinisti , ipohondru, hiperprudent, suscep ibil. Nimic nu miroa se bine, nici macar zambilele. Tras linia si adunat: un tip dificil. Viata ala turi de el nu-i o ex- cursie la iarba verde..." La rndul lui, Miron Vasil iu i cn ari fara jena si, din r-un scur viraj al nasului, Minerva i deslusi gndu l: "si bat joc de mine? Auzi, eu lucrez la o problema de importanta nati onala, le atrag atentia ca-i o chestie grava si domnii mi trimi o muiere si un tnc, ngeras balaior numai bun sa-l agati n pom." Nu stiu daca sunteti inform ata, debuta inginerul dupa ce le veri- ficase "la lupa" legitimatiile, ca eu lu crez la o problema de importanta nationala. Minerva si camufla sursul. i i ntuise pna si termenii. Sunt perfect informata. Ce necazuri aveti? Hm , da... hm... Deocamdata luati loc, trebuie sa va explic. i pofti n r-un ho l-salonas si Minerva se n reba cum izbutesc unii oameni sa se nconjoare de lucru rile cele mai urte care se po imagina; dar mai cu seama unde dracu le gasesc! Covorul, stofa canapelei si a fotoliilor aveau o culoare salcie, ceva n re verd

e si cafeniu, masa neagra parea adusa direc din r-un cavou (lipsea vasul d e ceramica cu imortele), pe pereti, n rame subtiri, negre, se aflau cteva desene despre care Minerva si zise ca ar face minuni terapeutice ntr-un salon de alien ati mintali care sufera de rs. Cunoasteti deci caracterul ul rasecre al c ercetarilor mele. Evident. Lucrati si acasa? Binenteles. Miner va se apleca nainte: Si pastrati materialul aici? O parte. E firesc. Minerva ncerca sa-si domoleasca iritarea. Vi s-a atras atentia si nu o singura da a, ati fost prelucrati si ras- prelucrati sa nu tineti nici un fe l de documen n locuintele particulare. ----------------------- Page 17----------------------Nu va putem asigura securitatea, plantndu-va la usa apartamentului si n situatia dumneavoastra se afla su e de cercetatori cte un politist. Obrazul stng al lui Miron Vasiliu zvcni. Nu era obisnuit sa fie das- cali si, oricum, recus era ceva decenii de cnd absolvise cursul primar. Stimata doamna, acestea s unt teorii lipsite de realism! As mai vrea sa va atrag a entia ca nu mai por pantaloni scurti, nici daca ma catar pe Ceahlau. Ce nseamna "nu pastrati nici u n fel de documente la domiciliu?" Dumneavoastra confundati munca de cercetare cu o simpla slujba de amploiat la primarie. Mi-am facut orele de serviciu, miam n- cuiat sertarul si pe urma ma preocupa daca ia Steaua campionatul! Ei, nu -i asa, doamna! Dar cum? n sinea lui, locotenentul Dobrescu se amuz a copios, urmarea plin de interes matchul Minerva Vasiliu. n sfrsit, un tip care n u venea u- sor de-a dura, capatnos si pe deasupra cuvntaret. Avea si un soi de indignare permanenta, carac eristica indivizilor crcotasi si care-l amuza nespu s. Miron Vasiliu se ridica si ncepu sa peroreze plimbndu-se prin ca- sa. F razele curgeau de la sine, nesughitate, se simteau dinainte formulate; fuseser a repetate n nenumarate rnduri. Munca de cercetare, ca orice activitate de creatie, e tiranica, e un stapn necrutator, egoist si exclusivist. Pe strada, n tramvai, n somn, n vizite inevitabile ca sa nu mai spun la birou, cu creionul n mna, n cap nu-ti zumzaie dec acelasi lucru: ce solutie dau n situatia x, cum sa evi necazul y, cum rezolv problema z. Practic, muncesti, gndesti, asuzi douaze ci si patru de ore din douazeci si pa ru. E foarte interesan ce-mi spu neti, dar tot nu vad de ce trebuie sa pastrati documentele acasa. Pentr u un tip pocni cu o caramida n cap, Dobrescu si zise ca Va- siliu avea o expresi e reusita. Cascase gura si ochii interzis si, literalmente, l simteai incapabil sa vorbeasca. Pai cum sa lucrez? izbucni. Pe cap? Ce-s, computer?! Adica le calculez, le pritocesc si rasucesc n minte si a doua zi le trec pe curat la serviciu? Sau sa-mi mut domiciliul la institut? Hai sa fim seriosi, doam- na ! De altfel, o veti consta a personal, sunt mai asigurat dect Banca Angliei, nca perea n care se afla documentele este o adevarata camera safe. Probabil nu ndeajuns de asigurat de vreme ce ati avu necazuri. Inginerul si desfa cu larg bratele: "Asta e de nenteles!" Traiesc un mister. Daca n-as fi un tip eminamente realist n- am crezu nici macar la zece ani n stafii, duhuri sau alti domni mistici , as zice ca n toata afacerea asta s-a strecurat o fantoma. V eniti, va rog, dupa mine. ----------------------- Page 18----------------------Micul salon dadea ntr-un coridor, la capatul caruia se afla o usa n r-ade var blinda a. Drugi de fier, ncuietori complicate, o broasca cu cifru. Vasiliu manevra cheile, apoi discul si patrunsera n r-o ncapere patra a, de circa zece m etri patrati. Fereastra ngusta era zabrelita cu gratii. Minerva si roti o chii. n odaie se aflau patru corpuri de biblioteca, un fichet, un birouas si o bancheta. Ara a cu barbia spre dulapuri: ...Aaa... sifonierele astea sunt pline cu documente? Frumoasa marfa! Nu va grabiti. Contin n cea mai mar e parte lucrari vechi, a caror nouta e s-a consumat, sau simple ncercari abando nate, definitiv sau pentru o vreme. Ceea ce e de actualitate pastrez n fichet, iar cheia o yala japoneza ul imul tip se afla n permanenta la mine. Vad! n consecinta, care este necazul dumneavoastra? Azi-dimineata, rosti Vasil iu, cnd am intrat aici ca sa-mi iau niste note de care aveam nevoie la serviciu , am gasi chiar lnga fiche o floare! Ce?! O violeta! Aha

! Cum ramne cu usa dumneavoastra super-blinda a? Dadu din mna. Eh! Unde-i floare a? Uitati-o acolo, pe pervazul geamului. Intriga a, Minerva se apr opie de fereastra. Era o floricica artificiala cu pe ale de catifea si tija de srma mbracata n ata verde. Asemenea buchetele se gaseau pentru zece-cincisprezec e lei, n mii de magazine de maruntisuri din ntreaga tara. Dupa aparente, conchise Minerva, fantoma dumneavoastra e o cucoana. Apropo, locuiti singur? Da. Am o menajera, femeie de saptezeci de ani, care vine zilnic si pleac a spre seara. Face curat aici o singura da a pe sap amna si numai n prezenta mea . E absurd sa va nchipuiti ca fleacul as a i-ar apartine. n viata ei n-a purtat o podoaba, n-a tinu n mna o cutie de pudra. Cine va viziteaza? Ni meni. N-o pun la socoteala desigur pe secretara mea. Vine, si face treaba si no apte buna, pe mine. n ce cons a activitatea ei? Lucrari de rutina, d actilografie, corespondenta. O fata munci oare, constiincioasa si toanta. Minerva l privi mira a: Toan a?! Da, toanta, rse Vasiliu: "vezi c e destept sunt eu?" Special am cau a -o sarmana cu duhul. Va dati seama ca nu mi-as fi vrt n biroul meu o blonda desteap a, curioasa, moar a dupa blanuri si su perba. Nu- i nevoie sa te duci la cinema ca sa eviti capcanele grosiere. Am nteles ca lucrarile dactilografei prezinta un interes ----------------------- Page 19-----------------------

secundar. Fara ndoiala. Rnji, ncredintat ca o face K.O. Daca dumneavoastra ne-ati prelucrat si rasprelucrat sa fim prudenti, dupa cum vedeti, am respec a t n ru totul instructajul. Mda... Bag de seama. Deci ati descoperit de dimi neata violeta. nseamna ca ea a fost pierduta azi-noapte. Sau cu o noapte n ainte, o n rerupse inginerul. N-am mai intra n safe, asa-i zic eu odaii... Am retinut. ...de alaltaieri. O fac doar daca am stricta nevoie. S ecretara dumneavoastra are acces la fichet? Nu. V-am spus, exista o singur a cheie, a mea. Se uita la ceas. Va rog sa ma iertati, dar eu rebuie sa ma r e rag. Nu va faceti probleme, surse cu naturalete Minerva. Ne descurcam s i singuri. Inginerul o cerceta descumpanit: Cum... Adica... Ad ica vreau sa mai aruncam o privire prin apartament. Menajera nu s-a prezen at azi? Ba da... E n buca arie... n sfrsit, cum credeti. Asa credem, surse Minerva fermecator... Daca sunteti amabil, comunicati-i colaboratorului meu da tele secretarei. Nume, vrsta, adresa, locul de munca, eventual ce stiti despre parinti. Inginerul parasi ncaperea rasucind nca o da a capul. Expresia era a unui om care nu mizeaza mult pe ce va gasi la ntoarcere. Minerva ncepu s a rda. nainte de plecare, numarati va rog linguritele de argin . 6 Menajera lui Vasiliu i aminti Minervei de batrnele lui C. Arnal, care evol uau n comicsurile frantuzesti alaturi de Pif, Hercule, Ton on si tante Agathe. Era a t de caricaturala, nct parea neverosimila: s atura ghebosata de spondiloza, un nas ga a sa atinga barbia, inevitabilul neg. Pasea cu picioarele lasate di n genunchi, n echer. "Nu, conchise Minerva, hotart nu aceasta e zna propriet ara a gingasei violete". Vocea barbateasca, morocanoasa, se asorta perfe c cu nfatisarea. Ziceti-mi Ta Florica. Asa mi-s deprinsa. n regula. I a spune-mi, Ta Florico, de cnd esti n slujba la ingi- nerul Vasiliu? Pai, e ra copil de zece ani cnd am veni la dumnealor. Traia doar doamna a batrna. Pe atal lui dom' Miron eu nu l-am apucat. Numa' ce se prapadise. Am patrus'trei d e ani n casa as a. Vorbea egal, monoton, fara nici un semn de exclamatie. ----------------------- Page 20----------------------Morocanosenia parea a fi componenta de baza a personalitatii batrnei. Ing inerul Vasiliu n-a fost casatorit niciodata? Femeia clatina hotar a capul. Nu. Si-a vazut de carte, nu s-a tinut de muieri. n patrus'trei de ani, co ntinua cu o satisfactie de quaker, eu una stiu ca n-am ntins pa pentru doi ins i, n-am spalat doua fete de perina la acelasi rnd de asternut. Asta-i foa rte frumos, aprecie neutru Minerva. Asa se cade, sublinie batrna. Era ingin er tnar cnd s-a prapa- di si cucoana. I-am zis, dom' Miron, dumneata ai scoala, esti nvatat, stii cum si ce sa faci. Da' eu n ziua n care-mi aduci tii oare s-o primenesc si sa-i spal blidul, plec n lumea mea. Sau o iei cu cununie ori faci

ce stii, ca eu sluga la una d-alea nu ma bag. Aha! Dar n general are priet eni, vizite? N-are. Toata vremea sta cu cartea si condeiul n mna, nu-i arde de zaiafeturi. Aici, reteza aerul cu palma, nu suna nimeni la usa. "Aici nu suna nimeni la usa", repeta n gnd Minerva. Cteva cuvinte care picteaza o exis tenta mai convingator, mai comple si mai concret dect douazeci de pagini redac ta e de Serviciul Personal. ...afara de aia, adauga batrna, care-i scrie la masina, don'soara Niculina. Minervei i veni greu sa-si dea seama daca se cretara i este sau nu simpatica. Modulatiile glasului ramasesera aceleasi, iar ideea de zmbet era tot att de departe de persoana menajerei ca un iceberg de p ortocalele rosii din Andaluzia. Vorbeste-mi, te rog, despre domnisoara Nic ulina. Ce parere ai despre ea, ce fel de om e? Ta Florica salta din umer i: Pai e asa cum e. Don' Miron e multumit Ce reaba am eu cu ea? Min erva zmbi: Chiar nu ti-a facut nici o impresie? Nu se poate. Dumnea a esti o femeie des eapta, cu principii morale... aaa, vreau sa spun stii ce e buna cuviinta... "Aha, ha, ha! si zise Dobrescu. Samuraiul umbla la piculina!" Batrna i azvrli o privire circumspecta. De unde stii dumnea a ca eu sunt femeie desteapta? Numa'ce m-ai cunoscut. Si cu don'soara Niculina, va zisei: nu se vra la plita mea, eu nu ma vr n hrtoagele ei. At a, ca e mare puturoasa. Vai de omul care s-o ndura sa faca bordei cu ea. De ce? rse Minerva. Bat rna dadu din mna cu dispret: Pai admiti dumneatale, fata tnara de doua's'cinc i de ani, sa umbli cu ac de siguranta la fusta ca ti-e lene sa cosi o copca? S a s ai cu parul naclait, doar cozi de sobolan, si cu subtiorile galbene de n aduseala? Vara, iarna, aerisesc un ceas dupa ce pleaca n lumea ei... ----------------------- Page 21----------------------Acuma, iertati-ma, ca facui o saracie de budinca si trebuie s-o vr n cup or. Dac a aveti nevoie de oarece... Multumesc, deocamdata de nimic. Spune-mi, Ta Florico! Ai rs vreoda a n viata dumitale? Ta Florica chibzui ndelung, cu s eriozitate. Da! Am rs de m-am prapadit, cnd s-a sculat don' Popescu, farm acistul, de pe nasalie si-a cerut o tuica mare. Fugeau toti, ca iepu- rii... "Mda, gndi Minerva, dupa toate probabilitatile, a doua ocazie nu se va mai ivi." Nu era mare lucru de vazu n cele patru ncaperi. Un birou modest, clasic, cu peretii plini de carti, o sufragerie de serie, care se putea ntlni n mii si mii de exemplare nainte de razboi bufetul suprae ajat, servan a cu vitri na, masa de sase persoane extensibila pentru douasprezece etc. , banala, burghe za, ur a, dar ex rem de comoda, un dormitor auster. Un fapt e cert, Dobr escule, conchise Minerva. Locotenentul se ncorda dintr-o da a, "intra n pri za", cum se expri- ma fata de colegi. Urma desigur una din demonstratiile celeb re ale Mi- nervei, n care, din pacate, nu se multumea sa-si dezvolte tezele ac cep ndu-l pe Dobrescu n simpla ipos aza de audient atent. l obliga sa participe, chestionndu-l, silindu-l la deductii acrobatice, cerndu-i imperativ sa rationeze , sa caste ochii nu gura, sa nteleaga, sa intuiasca, sa inventeze, sa citeasca n mintea Minervei si n stele, ceea ce, n fond, nsemna acelasi lucru. Relati ile Minerva-Dobrescu intrasera de mult n folclorul si anecdo- tica colegilor. Ca tegoric, locotenentul nu era ceea ce s-ar putea numi un tip cu sansa. O avuses e patru ani de zile profesoara si diriginta si certa lipsa de vocatie a elevul ui Dobrescu pentru matematica, combina a cu ambitia si convingerea nestramuta a a Minervei ca a avea bosa cifrelor e o figura de stil si ca, n realitate, nu exista elevi nedotati, ci doar rea-vointa, transformasera ul imii ani de liceu ai baiatului ntr-un cosmar de iad dantesc. Piruetele destinului sunt ne asteptate. Dobrescu avea s-o afle, din nefericire, de foarte nar. Absolvent al Facultatii de Drept, fusese repartizat sa lucreze n cadrul Ministerului de Int erne. In rnd n biroul celui ce avea sa-i fie sef direct, se simti brusc cuprins de ameteala. Imaginile devenira albe, lipsite de contrast, ca ninse, n urechi i zumzaiau o ostire de albine. Din spatele biroului surdea serafic ah! binecuno scutul surs care prefigura extemporalele-fulger de zece minute maiorul Minerva Tutovan. "Ia te uita! Dobrescu Vasile din r-a XI-a B. Ce-ai patit, baiete ? Arati de parca te-ar fi dat cu flit!" Metodele Minervei nu se schimba sera, i intrase dascalia n snge ----------------------- Page 22-----------------------

si, printre altele, nu rea ambitia sa-i nvete pe subalterni sa si cum sa gndeas ca. "De unde stie Samuraiul, de unde are convingerea ca ea gndeste bine si nu a ltul? se lamenta mereu Dobrescu catre colegi. Adica de ce s-ar soco i infailib ila?" Era nsa o ntrebare la care nimeni nu izbutise sa-i ofere un raspuns satisf aca or. Da, conchise Minerva, se po trage concluzii certe. Indiferen de alte pacate, doua, precis, nu-i figureaza n inventar. Ma refer la Vasiliu, ev ident! Unu, baietelul nu e snob si nici nu s-a ngalbenit vreodata de invidie. Locotenentul emise prudent: Probabil... Nu esti sigur? Ba da... Daca dumneavoastra o emiteti cu ti lu de cer itudine... Nu pentru ca eu o emit, baiete, ci pentru ca faptul es e striden de evident. Te-ai uita t bine mprejur? Numai roace vechi, demoda e, nici o ncercare de a ncerca sa-si e pateze vizitatorii: neamuri, vecini sau crocodilul Costica. Aveti drepta te... Nu prea pare sa-i pese. l lasa la fel de rece ca si camizolul prefera al soacrei lui Popescu din Drumul Taberei! Sa stii, baiete, ca totdeauna, da r to deauna, snobul sau invidiosul es e si un performeur de ordin material. n casa lui vei ntlni televizorul n culori, videocasetofonul, uzina muzicala cu o s u a de butoane stie sa manevreze cel mul trei , n garaj o Dacie sport de 120.00 0. Adica, facnd bilantul, toate simbolurile prosperitatii mediului si deceniulu i n care evolueaza. ncepu sa-si ncheie nasturii trenciului si si tufli cu gest ul ei carac- teristic bascul, apasndu-l bine pe crestet. Ma obsedeaza totu si chestia cu violeta. Cum putea sa ajunga n bunkerul lui Vasiliu? Pentru ca pr actic acolo e un bunker. M-am uita aten a la fereastra. E ntepenita de nefolos inta. Dobrescu, convins de asta-da a ca evolueaza pe un teren sigur, dec lara sen entios: Oricum, pe geam nu putea patrunde nimeni! Dis anta din re gratii exclude din capul locului ipoteza. Hm! facu Minerva. Asa cuge a dumnealui, locotenent Dobrescu Vasile. N-am afirmat ca ar fi putut intra pe fe reastra cuplul Stan si Bran, eventual n mare tinuta, frac, joben si mantie volu ptoasa la Jean Marais n Contele de Monte Cristo! Atunci cum a ajuns floar ea n ncapere? Minerva chicoti: De pilda, expediata cu o prastie... De ce nu? Mobilizeaza-ti fan- tezia, Dobrescule! 7 ----------------------- Page 23----------------------si dadusera ntlnire, ca de obicei, la rondoul cu fn na de pe Bu- levardul Repu blicii. Adriana, n r-un fulgarin alb cu un fular angorat ro- su, purtat ca la sk y, maruntica, vioaie, nelinistita, semana cu un fluture. Sau cel putin asa i s e parea lui Dan, a carui inima, la vederea fetei, ncepuse sa ba a vijelios. Des i se iubeau de un an de zile, tnarul nca nu se obisnuise cu privilegiul, cu feri cirea de a fi fost acceptat de Adriana. Un miracol de fiecare zi, o bucurie co ns anta, o permanenta si ncntatoare stare de emotie; parea ca nu se va istovi ni ciodata. Fata tremura de nerabdare, glasul i vibra: Spune-mi exact cum s-a ntmplat. Unde l-ai vazut? Pe strada Visarion. Sprncenele Adri anei se ncretira: Ce cautai tu noaptea acolo? La despartire mi-ai spus ca te duci acasa. Ai rabdare, iubito. Asa am si facut. Cnd am deschis usa, bucurie mare! Inundatie! nca putin si ar fi ncepu sa pluteasca mocheta. M-a t rimis aica-meu urgen la nenea Tudor sa iau cheia franceza. Daca ai fi vazut bucataria, te apuca groaza. Un dezastru! Bine, zi mai departe! Am prins un taxi n Piata Unirii si am cobort la Piata Romana. Am lua -o pe Ana Ipat escu... Ce-i asta? Har a Bucurestiului? Iubito, rse Dan, vreau sa nt elegi exact. Las'ca nteleg... Ei bine, cam cu vreo douazeci de metr i naintea mea, l-am vazut deodata pe tipul din restaurant. Cum adica, as a, deoda a? Mergea n fata mea. L-am recunoscut dupa vindiacul ala cadrila si porthartul burdusit. Adriana l cerceta nencrezatoare: Exis a u n milion de tipi cu aceleasi semnalmente. Draga mea, te asigur ca nu m-am nselat. Am trecu de partea cealalta a strazii si i-am vazut figura. Nu am nic i o ndoiala. Si? A in rat ntr-un bloc de vreo op e aje. Parea un o bisnuit al locu- rilor, adica nu bjbia, nu se afla pentru prima oara n imobil, a l uat lif- tul. Si? La ce e aj s-a oprit? Stai sa vezi! Dupa ce am auzi liftul oprindu-se, am zbughit-o pe scari. Am gasit ascensorul la e ajul patru. Sunt doua apartamente pe palier. n r-unul locuieste familia Ionescu dou

a persoane, am consultat abelul cu lista de n retinere , n celalalt, un medic Radian. Adriana ramase pe gnduri. Mergea ca un automat, tinndu-l strns de brat. Pe lnga ei alunecau trecatori cu sacose de plastic si serviete diplomat, tineri zgomotosi sau pensionari cu caniche-ul (mai ----------------------- Page 24----------------------modern, cockerul) tinut n lesa. Amalgam de griji, bucurii, ambitii, necazuri, p reocupari sau lipsa de preocupari, chipuri surzatoare, mohorte ori indiferente, destine fericite, ratate sau simplu multumite se ames ecau, n vestminte de toat e culorile, cu bule ine emise la diverse date pe un interval de cinci-sase de cenii, pe adrese ce acopereau toate punctele cardinale ale Capi alei. S i acum ce facem? ntreba Dan. La as a ma gndeam si eu. Ce facem? si ridica br usc barbia vo- luntara: Adica stiu. Dam o raita pe acolo. Dan se opri lo cului: Ce speri sa descoperi? Habar n-am, dar vreau sa studiez si eu peisajul. E inutil, iubito. O sa vedem. n fond, avem altceva mai bun de facut? Era un bloc construi nainte de razboi, cu balcoane-loggie si risipa de mica ploua a pe zidurile cenusii. Pe scarile de marmura neagra, odinioara se catarase probabil, sarpe cu spinarea frnta n trepte, un covor de plus, rosu. Ramasesera martore panourile de bronz de la mbucatura. Amanun rema rcabil, nu se simtea miros de mncare, iar din apartamente nu strabateau zgomote le domestice cotidiene: urletul televizoarelor, clinchet de vase, energice imp recatii din familia "boule! Daca-ti dau doua perechi de palme, ai sa tii minte pentru to deauna ct fac 7 X 8", urmate de un bzit la fel de energic. Dan rdea adesea: "De ce dracu' din toata abla nmultirii rezultatul lui 7 X 8 da cel mai mult de furca tuturor generatiilor de scolari?" Un barbat n vrs a pa trunse n bloc. Se uita la cei doi care studiau tabelul de lnga peretele cutiilor de scrisori si se interesa politicos: Cautati pe cineva? Adriana, mai prompta, raspunse iute: Da... Un prieten... Un tnar... l cheama... Se pregatea sa inventeze un nume, dar barbatul o ntrerupse. Nu s a nic i un tnar aici... Ciudat, nu? Au mbatrni toti locata- rii. Chicoti, parca surprins de propria lui idee, ca de o constatare isca a pe neasteptate, si rep e a: Am mbatrnit toti... Observa expresia mira a a tinerilor si, sch itnd un salut brusc, in ra n lif . Eu n-am sa fiu nicioda a batrna, hotar A driana. Si, n r-adevar, fenomenul i se parea imposibil. Nu se putea nchipui nic i macar la trei- zeci de ani. Adauga, mereu teribila: De altfel, presim ca eu am sa mor foarte nara. Asa mi-a ----------------------- Page 25----------------------ghicit cineva, iar eu simt ca-i adevarat. Dan, brusc nelinistit, de parca evenimentul as epta imediat, dupa colt, ncerca sa schimbe discutia. Te-ai lamurit? Nu locuieste nici un tnar n bloc. O fi fost n vizita la cineva. T ot suntem aici. Sa urcam pna la patru. Ca sa vedem ce? Doua usi nchise? Adri ana, calina, i saruta vrful barbiei: Vreau sa vad to ce vezi si ai vazut si tu. Usile erau de stejar, cu furnir acaju, dispuse simetric n s nga si dreapta liftului. Adriana se uita lung la vizoarele rotunde cu gratii, la bu oanele de bronz, la placutele aurii cu cartea de vizita a locatarilor. Hai, Adriana, oda a! Zau ca exagerezi. Da, ofta fata. Sa mergem. P area ca se desparte greu de palierul cu pereti leprosi, n calcio vecchio. Coborn d prima treapta, se mai uita o da a peste umar. n aceeasi clipa, se auzi un strigat nfiorator. Un strigat de cosmar, de agonie constienta, inconfundabil: strigatul smuls de frica mortii. 8 Cnd suna telefonul, Matilda Mant a tresari. Apelurile strapungeau rar linistea casei din Rul Doamnei mai mul gr eseli , iar trilul stri- dent al aparatului o rezea din ceasurile (cele mai mu lte dintr-o zi) de visare. Se gndise de multe ori sa renunte la abonament, dar o oprise logica aceleiasi Elvira Doga. "N-ai voie sa te izolezi comple de oam eni, gndeste-te ca telefonul e singura ta legatura cu pamntul..." Cine sa ma s une pe mine, draga mea? Si nici nu-mi lipseste! "Chestia, subliniase Elvira, e nu cine te suna pe tine, ci sa n-ai tu nevoie sa comunici. Cu un medic, un in s alator sau pompierii... n materie de imprevizibil, viata e inepuizabila." Era n pat si citea, de fapt recitea, biografia lui George Sand. nca din tiner

ete, o fascinase personalitatea acestei femei, a carei alcatuire aventuriera s i totodata truditoare a condeiului o considerase to deauna cu o consternare, d eloc paradoxal, plina de admiratie. O uimise mereu aptitudinea scrii oarei, a t de rara la femei, de a armoniza perfect o viata sentimentala vas a si zbucium ata cu o opera vasta, ale carei dimensiuni rivalizau cu cele ale unui Balzac.. . Nu fusese frumoasa, fo ografiile divulga, dupa mai bine de un secol, o figur a cu ochi bulbucati, obraji pastosi, o dubla barbie grea nfipta n piept cu aro gan a suficienta. Si totusi c farmec, cta putere de seductie! La picioarele ei un Chopin, un Alfred de... Telefonul o smulse din visare. Probabil nca unul care cauta Hotelul Prundis mereu aceeasi eroare la care avea sa raspunda cu a celasi ----------------------- Page 26----------------------glas automatizat "Greseala, domnule sau doamna..." Doamna Manta? U rechea fina a batrnei aprecie glasul sigur, grav, de altista. Rosti surprinsa: Da... As putea vorbi cu domnul Gorun? Nu este acasa. Va rog, daca sunteti amabila, transmiteti-i ca l-a cau a Erika. Nu uitati, v a rog! Desfacu n silabe: E-ri-ka. Atta tot? Femeia rse: Uneori si a t e prea mult. Va multumesc. Batrna grifona numele pe un colt de hrtie , mai citi cteva pagini si adormi. Cnd se rezi, dupa vreo doua ceasuri, n odaie era ntuneric si, ca totdeauna iarna, n primele clipe nu putu realiza daca e sear a sau dimineata. Deschise aparatul de radio si asculta cteva minute emisiunea . Bucuresti 1 transmitea o piesa de teatru, dar batrna nu putea urmari dialogur ile. Totul i se parea strain, vocile, cuvintele, ilustratia muzicala. O straba tu fiorul unui gnd ciudat: "Trebuie sa mori la timp. Oare... oare eu am... am ntr ziat prea mult?" si simti gura usca a si se gndi sa-si faca un ceai. Se opr i cu mna pe clanta usii de la bucatarie. Da, se auzea yala de la in rare. "S-a ntors." Din nou aceeasi crispare a inimii, acelasi sentiment de nel iniste. Gorun salu a plin de amabilita e si dadu sa intre n odaia lui. ntr-un an de zile, nu schimbasera mpreuna mai mul de cincizeci de fraze. Matilda Manta si lua inima n dinti: Va retin un singur minut, domnule Gorun. Cu placere... Presupun ca ati gasit biletul meu... Barbatul paru ca ncearca sa-si aduca aminte. Matilda Man a, nu stia nici ea de ce, si tinea r espiratia: "Macar de i-as vedea o singura data ochii." Erau ca si camuflati de dioptriile mari; batrnei i venea sa-i smulga ochelarii si sa fuga... A, da! Biletul dumneavoastra. Binenteles... Marturisesc ca m- am simtit con rariat. V-am nemultumit cu ceva? Batrna dadu din cap fstcita: A, nu... Nici vorba... Doar att ca nu mai po nchiria... S iti... A intervenit o situatie spec iala... Ceva de familie. Regre din suflet, surse Gorun, a neputinta, caci m-am simti foarte bine aici. Desigur, ma voi conforma dorintei dumneavoastra . As avea o singura rugaminte... ngaduiti-mi sa mai pastrez camera circa doua sap amni, pna voi gasi ceva convenabil... Da... Bine... sigur... nteleg. n d efini iv, aveti dreptul la un prea- viz... Gorun multumi dnd din cap. Bat rna l opri din nou: ----------------------- Page 27----------------------Iertati-ma, era ct pe-aci sa uit. V-a sunat azi o doamna, Erika. Barb atul n oarse brusc capul. Mi-a lasat vreun mesaj? Nu. V-a cau at si a tt! Gorun si musca imperceptibil buza de jos. "A veni Erika... Deci sunt ngrijorati... foarte ngrijorati. Le e tea- ma... Dar de cine?" 9 Dan, mpreuna cu taica-sau, Marin Dumitriu, constituiau ceea ce neamurile si amicii calificau drep un menaj de burlaci. Ramas de tnar vaduv, la reizeci s i cinci de ani, Dumi riu ncercase sa-si refaca existenta, dar dupa doua tentat ive renuntase. "Femeilor, teore iza el, lasndu-se nvaluit de nos algie n ser i cu aroma de tufanele brumate si vin fiert, le plac copiii, dar nu ai alteia. Iubesc copiii, dar pe ai lor..." Dupa o prima ncercare esuata respectiv a afla ca are un baietel de unsprezece ani ("l iau si cu magar mare, ca sa-mi h ranesc vrajmas n casa, ca asta n-o ui pe ma-sa si ma dusmaneste de parca as fi taiat- o eu!") o luase la goana nco ro vazuse cu ochii. Intervenise apoi episodul cu Lucia, o arhitecta frumoasa, voluntara si pe care Dumitriu o iubi

se cu patima. Speriat de prima experienta, i ascunsese initial existenta copilu lui. Legatura dura de un an si jumatate, cnd, ajunul depunerii actelor de casat orie la Sfat, i facuse marea marturisire. Marin Dumitriu n-avea sa uite nicioda a scena. Lucia se albise la fata, obraji necati n var, trasaturile i se schimba sera brusc si Dumitriu avusese senzatia stupida ca femeia si-a nghiti buzele . Lasasera n urma o cicatrice ntunecata. Dupa cteva minute, surse crispat: "ti multumesc, Marine, ca ai avut onestitatea sa mi-o spui azi. ti jur ca daca n -o faceai, a doua zi dupa casatorie sau oricnd as fi aflat, in roduceam divortu l..." "Si... Si o sa fie bine? Copilul e bun, nu deranjeaza... Poate sta eventual la sora-mea!" "Nu. Nu vreau sa te mpar cu nimeni, nu vreau sa ma minti! Si ho- tart m-ai fi mintit! Exis a multa duplicita e n tine, de vreme c e ai putu sa-mi ascunzi un an si jumatate un lucru a t de important din viat a a! Nu! Nu vreau sa ma nseli n permanenta, sa-l vizitezi pe ascuns, sa-i dai b ani fara sa stiu eu, sa te framnti lnga mine, sa te aud oftnd pentru ca undeva, n al a casa, pustiul a facu guturai sau n- a luat treapta!..." Dumitriu su ferise mult, "a t ct poate suferi un barbat pentru o femeie". Apoi se resemnase. Azi, la cincizeci de ani, era un barba cumsecade, mpacat cu propria lui soart a, refugiindu-se ntr-o lume a ----------------------- Page 28----------------------lui, cu placeri inofensive si necostisitoare. n ceasurile libere juca macao cu un vecin, dar cel mai adesea ntrzia dinaintea globului pamntesc si a atlasului, nc onjurat de harti si carti de calatorie. Lecturile lui prefera e ramneau Geograf ia distractiva a lui Lecca si romanele lui Jules Verne, cu preferinta speciala pentru O calatorie n jurul pamntului. Bizar pna la perplex la acest barbat, adev ara marinar si explorator pe mari de hrtie si meridiane "pictate" cu cerneal a tipografica, plimbndu-si degetele pe pntecele lacui al globului de saptezeci de lei, era faptul ca nu parasise Bucurestiul de cel putin treizeci de ani, ngr ozindu-l cea mai modes a deplasare pna la Snagov sau Chitila. Cu fiu-sau se afla n relatii de calda camaraderie si privindu-l n ochi i se aprindea de fie care da a un sfios licar de duiosie. Tinea si la A- driana si cnd i vazu pe amndoi in rnd n sufragerie, se ridica vioi de la masa si ncepu sa strnga hartile. Ati cazut la tanc! Mi-a iesit o budinca grozava. Ca multi barbati, era un excelen bucatar, ndemnatec si plin de fantezie. i placea sa inventeze retete noi si cndva i venise ideea sa scoa a o carte de bucate n versuri. Nu recuse nsa nic iodata de primele doua rnduri. "Merinde bune de-oti dori, la nea Marin veti p oposi..." Surprinse expresia ngrijora a a celor doi si-i cerceta nelinisti : S-a ntmplat ceva? Adriana dadu din cap conspirativ. Am venit s a ne sfatuim cu dumneavoastra. Se adresa lui Dan: Spun eu sau spui tu? Z i-i tu. Agitata, Adriana relata incidentele ultimelor doua zile. Pe masura ce ntelegea despre ce e vorba, chipul lui Marin Dumitriu se destindea ntr-un surs pe care l-ar fi putut descifra si un sugaci. Ce copii sunteti! Ne-am j ucat un pic de-a detectivii, nu-i asa? Tata, ce-ti spunem noi nu sunt pove sti. Bine, va cred! Si ce vreti de la mine? Un sfat! raspunse Adrian a. Cum trebuie sa procedam? Marin Dumitriu ridica din umeri: Ce sa va spun eu, dragii mei?! Cel mai competent n materie e avocatul Nicolau, iar do mnia-sa si-a exprimat opinia. Lasati-l pe ata. E a t de... obsedat de dosa rele lui ca nici macar nu aude ce i se spune, ne asculta vesnic, si pe mine si pe mama, numai cu o singura ureche. Adauga dnd glas unei nemultumiri vechi: are impresia ca numai lui i se ntmpla lucruri importante, ca-i singurul om cu pr eocupari serioase. Dan interveni ciupindu-si vrful nasului. Fusese gestul caracteristic al maica-sii si lui Dumi riu i se paru grozav de ciudat. Dan ab ia daca si- o amintea... Uite la ce ne-am gndit noi... ----------------------- Page 29----------------------Asa, baieti! Cu as a trebuia sa ncepeti. Vrem sa ne prezentam la milit ie, sau ma rog unde se reclama chestiile astea si credem ca ar fi bine sa vii cu noi. Ai al a autoritate. Dumitriu se crispa. Nu facea parte din specia celor al caror ritm cardiac se accelereaza brusc n prezenta unei perechi de epo leti, dar, ca toti oamenii timizi si modesti, avea groaza de ridicol, de comen

tarii ucigatoare: "barbat serios, n toata firea, s-a luat dupa astia mici, care probabil au facut o cura de video..." l deruta mai cu seama faptul ca Ni colau, a carui ureche experta vibreaza, se ciuleste profesional dinaintea unor asemenea istorii, a refuzat sa discute chestiunea, tra nd-o drep o fantezie d e mucosi. Ce zici? Vii? Adriana interveni hotar a: Sa stiti ca noi to ne ducem! Sim ca nu putem proceda altfel... si strnse pumnii: Da, simt! ... Mai ales strigatul acela nu-l pot uita. Si se zbrli, retraind clipa. Ma rin Dumitriu ncerca sa cstige timp: Nu vreti sa va mai gnditi putin? Macar pna mine dimineata... Exclus, ta a! O persoana se afla n primejdie de moarte. E posibil, nu? Si asa s-ar putea sa fie rziu. Dumitriu se ridica oftnd. Bine, ma mbrac. Trecu n dormi or. Telefonul ncepu sa sune. Da, facu Dan. Auzi un glas articulnd perfect cuvintele: Fii a ent, pustiule! Sfatul meu es e sa stai blnd! Vezi-ti de gale- tusa si lopatica si nu te vr n aface ri care nu te privesc. Serveste-i textul asta si pitipoancei! 10 Ce impresie ti-a facut Vasiliu? Colonelul Ionas, privind pe fereastra, a stepta un timp, apoi se n- toarse, surprins ca Minerva nu-i raspunde. La c e te gndesti? Minerva dadu din cap parca trezindu-se. La violeta din safe... Safe-ul lui Vasiliu. Prezenta florii denota fie o neglijenta impardona bila, grosolana din partea unui agent, fie o sfidare la adresa noastra de tipu l cel mai ieftin. Mi-aminteste de un roman citi n liceu... Nu retin titlul, da r eroul, tip de apas cu vino'ncoa universal valabil, independent de sex sau vrs a, si spargator alentat, avea ticul sa lase o dra de parfum de violete la loc ul infractiunii. De altfel, asa si fusese porecli : Monsieur la Viole e. Deci ala-i dadea cu spray-ul, as a sau as a ne lasa mos re de arta artizanala. Se uita fix la Ionas: De ce a tinu neaparat sa-si semnaleze subliniat vizita n n caperea-safe? Nu as epta raspunsul si continua monta a: Si pe urma, ----------------------- Page 30----------------------va spun sincer, ma enerveaza! Daca tot e sa se ntmple ceva, macar sa se ntmple mai repede. Poate ca n-o sa se ntmple nimic, facu op imist colonelul. Mi nerva accepta moale: Da, poate... Ati ci it raportul lui Macri? De cteva zi le nu s-a mai nregistrat nici un "dialog" Parker Erika. Ce deduci? De... i stiam mai cuvn areti, schimbnd uneori si cte doua- rei mesaje zilnic. E po sibil ca ele sa nu mai fie necesare... Adica? Eu stiu? Reducnd dis an ta din re parteneri, de exemplu, se schimba si modul de comunicare. Pocni din degete: n sfrsit, deocamda a as a e!... M-ati ntreba de Vasiliu... Un tip obisnu it, as zice. Colonelul ncepu sa rda: Ei, nu chiar obisnuit. Are un p almares care pur si simplu te umi- leste, te face sa te simti pitic n tara urias ilor. Comunicari, inventii... ...renume mondial si etc., completa Minerva. Nu m-am referi la aspectul profesional, ci la individ. Structura nervoasa, n u-i place sa fie con razis, nu-l intereseaza absolut nimic dincolo de perimetr ul mesei lui de lucru si presupun ca se banuieste cu cel putin doua palme de asupra semenilor sai. Sigur, n-o trmbiteaza n gura mare, dar indiferenta de-a dr eptul insolenta cu care te priveste pe tine x-individ, sau ntreg mapamondul pen tru el un y, ofenseaza. Nu-i singurul care pacatuieste, zmbi colonelul. Ce zice fisa de cadre? Nimic iesi din comun. Copil unic, amndoi parintii pr ofesori n Braila. Traditii intelectuale n familie, inginerul fiind a treia sau a patra generatie scolita. Mereu examene stralucite, o caruta de premii si ca lificative de exceptional. A avut un singur prieten nca din copilarie, ulterior si coleg de facultate. Personajul Gheorghe Dragu e stabili azi n tara cu flut uri albastri si-i nsurat desigur cu doamna cangur... n seara de Craciun, un cor de antilope le cnta O tannen Baum! n fosne de iarba indigo. Ionas, obisnu it cu " rilurile" Minervei cnd se desfasura pe teme exotice, o ntrerupse: E plecat oficial? Nu. Ramas. Uite un amanunt care trebuie retinut. S unt n corespondenta? Nu se stie, dar, n principiu, se poate verifica... Auzi usa deschizndu-se si n oarse capul. Ofiterul de serviciu a- nunta: S -a prezentat inginerul Vasiliu. Vrea sa va vorbeasca neaparat. Sa intre. Omul dadu buzna. Era agitat, fularul i flutura desfacut pe reverele palton ului. Exploda uitnd sa salute: ----------------------- Page 31-----------------------

Se ntmpla to felul de chestii bizare! nchipuiti-va, mi-a dispa- ru secretar a! 11 Se simti linistita abia dupa ce rasuci cheia n broasca si tr ase lantul de siguranta. Timpanele i zvcneau, dar oricum respira altfel. Aprin se lumina din vestibul, apoi veilleusa de colt, trase draperiile, astupnd geamu rile. Se misca degaja a n interiorul familiar. Irina i lasase cheile rugnd-o sa a iba grija de flori. "Daca ti face placere, adaugase, poti sa s ai aici, sa prim esti vizite, stii ca nu ma deranjeaza." Nina si agata paltonul n cuier, evi tnd sa se priveasca n oglinda. Arata prost si presimtea ca privelistea propriulu i chip cenusiu, cu par gras, de culoare incerta, a ochilor lipsiti de straluci re ar fi deprimat-o. Fizicul ingrat, faptura lipsita de farmec si gratie i marc asera personali- tatea nca din copilarie, i determinasera, si nchipuia ea, coordona ele n regii existente. Era n clasa a X-a cnd si auzise diriginta comen nd impru dent dar putem oare sa ne verificam n permanenta spatele, discretia zidurilor s i a ungherelor ntunecate? cu alta colega de cancelarie: "Nu-i nimic de fa cu cu Nina Minai... E salcie, teapana, n-are nici macar dragalasenia tinereti i. E pro otipul guvernantei, fa a-batrna, din romanele englezesti... Pacat!" "Mai are timp sa se schimbe... Nu poti sa stii cum o sa evolueze", observa se indiferenta Maneasca de gimnastica, o congenital optimis a, un geniu al spi ritului de conservare: ocolea n pas de dans to ce nu-i facea placere. "F ugi de aici, ma chre! Daca nu esti draguta nici macar la sapte- sprezece ani, nai sa mai fii niciodata. ti spun sincer, mi-e mila de ea. Ramn la ideea mea fixa : n viata unei femei, fizicul e hotartor." Barem matusa-sa, care o crescuse , nu se deranja sa umble n sifo- nier dupa manusi si si facea o virtute din a spu ne "verde, raspicat, ro- mneste si tare" n tramvai, n piata sau la gard, to ce gnd este: "Nu te mai sulemeni, fetito! La figura as a tris a, nu merge sa faci pe dama..." Apoi, un coleg de la scoala postliceala, catre altul: "Ma ofensezi, flacau! Ma vezi pe mine umblnd dupa frumoasa aia?... Nici macar pl atit cu o suta de lei pe fiecare zece pasi, nu ma compromit s-o defilez pe Cor so!" Si acum... Nelu. Nu, nu vroia sa se gndeasca la Nelu. Ce sansa ca nu cunoaste adresa Irinei! Nu stie nici macar ca exis a. Si, fireste, se ferise sa-i spuna ca Irina i-a pus apartamentul la dispozitie. Nelu ar fi ncercat sa p rofite. Visul lui un hogeac unde sa poa a trage chefuri cumplite cu baietii si u n stol de puiculite asortate. Nina, nfrigurata, se lipi de calorifer. Ar f i facut o baie fierbinte, dar ----------------------- Page 32----------------------se simtea prea ostenita. Nu voia dect sa se dezbrace, sa intre n pat, sa uite... Sa ncerce sa nu se gndeasca la nimic. Cti oare, din cei care si-o propun, izbute sc? si duse reflex mna la medalion. O bijuterie mica, din email rosu, cu p or retul maica-sii. Ce perversi ate a destinului! Fusese o femeie re- marcabil de frumoasa si remarcabil de nefericita. Si totusi, ce romantica fusese ntlnirea din re ea si Tudor Minai, ta al Ninei!... Anii '48 '49... Ani tulburi, zb uciumati, cnd putini se dezmeticisera de-a binelea, depasisera traumatismele ra zboiului. Tatal Ninei, fost legionar, hoinarea prin oras, cine vagabond ferindu -se de autoritati. N-avea prieteni, adresa, bani, se ascundea mereu. Dormea pr in cimi ire, un timp n podul cinematografului "Excelsior", unde avea un amic plasator, vreo doua saptamni sub darmaturile fostei librarii "Cartea Romneasca", bombardata, dar cu beciul ramas intact, cel mai adesea n clopotnita "Bisericii Silvestru". Evita scrupulos, pna la a prefera subpodurile Dmbovitei, salile de asteptare din gari, parcurile, locuintele prostituatelor, cotloanele clasice a le fugarilor, viza e n primul rnd de politie. O razie caracteristica acelo r ani l surprinsese pe Bulevardul Lascar Catargiu. Cuprins de panica, daduse bu zna n primul bloc, luase liftul, apasase la ntmplare pe un buton. E ajul cinci... Pe palier rei usi... Din nou la ntmplare, sunase la cea din mijloc. Deschisese o femeie tnara, n doliu, de o frumusete care-ti aia respiratia. "Ajutati -ma, doamna. E razie, n-am acte. ngaduiti-mi sa intru pen- tru o jumatate de ora ..." Peste doua luni se casatoreau. N-am avut noroc, se plngea cons a n Nina. n familia noastra femeile nu au noroc! Ori dau de bestii, ori ramn vadu ve, ori sun parasite dupa patruzeci de ani, cnd nimeni nu-si mai reface viata.

Frumoase sau urte, toate au aceeasi soarta. Gndul reveni, refren obsedant : "Ct timp po s a ascunsa?... O saptamna, doua, o luna sa zicem! Si pe ur ma?" Luase toti banii din casa, 5000 de lei si o sacosa cu provizii. "Ma car cteva zile sa nu fiu obligata sa ies..." si prinse capul ntre palme, gemnd : Doamne! De as putea adormi... Un somn lung, fara vise. Somnul care sea mana cu moartea... Si nu putea nchide ochii fara sa-i rasara dinainte chipu l maestrului odios, nfricosator, primejdios , fara sa-i auda glasul, ssit de sarpe. Avu senzatia ca doua mini de gheata i cauta grumazul si ncepu sa plnga. 12 ----------------------- Page 33----------------------Minerva o asculta pe Adriana cerce nd-o cu ochi de dascalita. i placeau vio iciunea ei, energia care parea sa explodeze n faptura prea marunta, privirile n elinistite tradnd o activitate cerebrala nen rerupta, o minte care nu nregistreaz a scurtcircuite. O intuia perfect: genul de eleva pna mai acum un an, doi i s- teata, ambitioasa, n vesnic neas mpar, cu reactii de copil teribil. Vorb ea ea, n timp ce Dan se multumea sa marcheze dnd din cap. Marin Dumitriu urmarea scena cu un zmbet usor speriat "oare nu deranjam degeaba?" Sunteti sigur i ca i-ati putea recunoaste pe cei trei de la res au- rant? Categoric, ra spunse Adriana. Mai ales pe batrn. Es e un tip pe care, daca-l vezi o data, nul mai uiti. Foarte bine. n cazul acesta, s-ar putea sa apelam la voi. Se adresa lui Dumitriu, explicndu-i: sa nu va faceti griji. Ar fi vorba de o forma litate, o simpla operatie de iden ificare. Dumitriu se blbi... A, da.. . desigur... nici vorba. Adriana vru sa se asigure: Trebuia sa venim , nu-i asa? Fara ndoiala, ati procedat bine. n continuare, va rog sa fiti ex - rem de prudenti, sa evi ati iesirile seara si sa nu luati initiative fara sa va consultati cu noi. As eptati un minut! O masina va va conduce acasa. Va multumesc. n urmatoarele cinci minute, colaboratorii Minervei se aflau n b iroul ei. Locotenentul Dobrescu si musca buza de jos si, ca totdeauna, nu stia ce sa faca cu minile. Pe vremuri, scos la abla, cojea creta. Capitanul Macri, un barbat subtire, oaches, cu ochi caprui, izbitor de blnzi, astepta calm dispo zitiile Minervei. Macri! Institui imediat un post de supraveghere permanen t la locuinta Ninei Mihai si a inginerului Vasiliu, organizeaza supravegherea imobilului din str. Visarion. Ai grija pe cine trimiti... Sa nu le tipe gradul pe mutra! Macri zmbi usor. Cu cteva luni n urma, urmarind un infractor, fusese trimis n misiune locotenentul Craioveanu, un zdrahon de 1.80, cu figura de pugilist. Evident, actiona n haine civile si extrem de bine acoperi . Ramase se de-a dreptul consternat cnd un pusti de vreo op ani, care se juca mpreuna cu alti copii, i amenintase, aratndu-l cu de- getul pe el, Craioveanu: "Daca nu-mi dati mingea, va spun lui nenea militianul." "Lucratorii operativi, era t eoria Minervei, trebuie sa aiba figura de Mitica! Sa ti-l nchipui jucnd table n m aieu si pantaloni de pijama, sau la o bere cu baietii colea, dupa colt." ----------------------- Page 34-----------------------

Dobrescule, tu mergi cu mine n prospectie. Vreau sa "simt" a - mosfera din Visarion. Desi initial Minerva avusese de gnd sa adulmece doar meleagul la fata locului, ceda, asa cum i se ntmpla uneori, unui impuls nedefinit si suna la usa apartamentului 14. Dupa cteva minute de asteptare, le deschise un batrne l subtire, adus de spate si caruia Minerva considera din prima clipa ca nu i s e po riveste dect un singur calificativ: "Scorojit"! Desi nca devreme nic i sapte si juma ate seara doctorul Radian se afla deja n tinuta de noapte: pija ma de flanel stil trening, un halat n care trupul putintel se ratacea (vorba ai a, raposatul era mai dezvoltat) si o tichie de lnica, amanun vestimentar despr e care Minerva si nchipuia ca intrase demult n istorie. l mai puteai ntlni n fil a acnd anii Caragiale, sau n amintirea celor ce apucasera purgativele Mos Kopro l. Batrnul nchise elevizorul si culese de pe masa o ceasca de ceai. Dupa culoare l puteai banui cumpli : sunatoare, maces, ei, musetel, cozi de cires e, de soricel sau caniche. Minerva ramase impresionata de interior. Remar cabil de somptuos, cu tablouri pe care dupa clar-obscur, discretie si rame le banuiai scumpe, oglinzi venetiene originale, piese de muzeu, covoare minunat

e. Interesant era nsa faptul ca totul se nfatisa estompat, stralucirea ob iectelor fiind cu intentie si meticulozita e camuflata. De pilda, lustrele spl endide, aveau cte un singur bec meschin, de 40 sau 60 de lumini, vitrina nu era speculata, ba dimpo riva parea ascunsa n r-un ungher, argintaria nu fusese cur ata a de pe vremea razboiului din Coreea, la fel parchetul si, fara sa existe propriu-zis praf, nici nu lucea nimic. "Nu, si zise Minerva, aici nu-i v orba de zgrcenie sau obisnuita de- lasare a batrnilor. Nimic nu-i degradat, rupt sau ponosit, lipses e doar lustrul. Dar de ce? Cine trebuie legat la ochi, nchi puindu-si ca a intra n r-un pod cu vechituri?" Locotenentul Dobrescu p rivea plictisi n jur. Ca toti oamenii foarte tineri, nu acorda mare importanta felului n care este decorata o locuin- ta, nu se simtea impresionat de interioa rele stil. Personal, ar fi cedat, convins ca face o afacere excelenta, toata s andramaua con ra unui apar ament luminos, cu o garnitura canapea si fotolii de 15.000 de Iei, masuta rulanta pentru bauturi si o combina muzicala. Se ntreba acum ce rationamente sofistica e o fi facnd Minerva, studiind hala asta de zd rente, umbre si praf si unde nu trebuia sa zabovesti mai mul de cinci minute pentru a pune rezolutia: Da-ti-i foc! Minervei i trecu o idee prin minte s i exclama pe neasteptate: Pariez ca sunteti fie stomatolog, fie ginecolog. Doc orul Radian nu paru surprins de afirmatie. Declara morocanos: Oricine din bloc va putea oferi aceasta informatie. Da, sun sto----------------------- Page 35----------------------matolog... Acum, binenteles, la pensie. "Simplu! Baietelul a lucrat, poate mai lucreaza, clandestin acasa. As a presupune pacienti care asteapta si nu tr ebuie sa vada, eventual sa recunoasca, sa invidieze prea multe." Amanunt ul n-are nici o importanta, am vrut doar sa-mi verific o impresie. Ma ro g, facu Radian cu indiferenta, nici o secunda curios sa afle despre ce impresi e era vorba... Daca sunteti amabila, mi puteti spune cu ce ocazie ma onorati cu vizita dumneavoastra? Dobrescu se uita curios la Minerva. Ce avea sa inve nteze? Batrnul, admitnd ca ceva nu era n regula, nu trebuia speriat, nu rebuia pus n garda. Deocamdata, stiau prea putine si medicul ar fi putu ocoli cu usu rinta orice capcana. Am fost informati, ncepu Minerva, tragnd adnc aer n piept , ca sunteti o persoana foarte serioasa, integra si pe al carui discernamn s i cuvnt te poti bizui. Batrnul rse scurt. Un rs ciudat, care parca i smulgea, t ragnd- o spre ureche, o jumatate de obraz. Nu trebuie sa ma flatati pentru ca, asa cum zice francezul, sa- mi scoateti viermii din nas. Nu stiu daca am d atele pe care mi le atribuiti cu generozitate si nu vad cine v-ar fi informat. Nu ntretin relatii dect cu pos asul, dar aces a nu este un individ caruia eu sa fi simti nevoia sa-i fac confidente. nteleg, surse Minerva. Probabil ca dumneavoastra sunteti una din re acele persoane care impresioneaza fara sa fac a nimic cu dinadinsul. Este de-ajuns sa existe. Iata despre ce este vorba: ne intereseaza anumite relatii despre vecinii dumneavoastra, familia Ionescu. Radian sal a o sprnceana: Cine? Cetatenii de vis--vis? Nu-i cunosc. Imposibil! Sunteti vecini de attia ani... Ei si? Faptul ca ne dam buna z iua de doua decenii nu presupune si amicitie. N-am intrat niciodata n casa lor si habar n-am ce hram poar a. Stima a doamna, personal detest usile de sticla, zidurile transparente. As mai adauga... l ntrerupse un strigat ngrozitor. Venea din odaia alatura a. Cineva agoniza... 13 Pe Adriana o izb i n primul rnd faptul ca holul de as eptare, plin de obicei la ora aceea de clie nti, era aproape pustiu. Mai mult, probabil ca musteriii lui aica-sau fuseser a expediati de mult, caci n ncapere se si facuse ordine. Scaunele se aflau la lo curile lor, aliniate pe lnga pereti, ncaperea fusese aerisita, scrumierele golit e. ----------------------- Page 36----------------------Se opri n pragul sufrageriei si ncepu sa-si frece glezna cu vrful celuilalt pantof. Atitudinea trada la Adriana nca din copilarie ncurcatura, un vag sau pr ecis sentiment de vinovatie. Ce-i drept, "peisajul" arata amenintator. Avocatu l Nicolau, n picioare, se n rerupsese n mod evident dintr-o peroratie virulenta. Sobru, elegan se mbraca totdeauna n cenusiu, la care prefera cravate negre p

unctate discre cu alb sau rosu , robust si bine cladi , semana cu un bloc de p iatra. Nevasta-sa zacea n balansoar si Adriana si dadu imediat seama ca plnsese. O bucatica de dantela sfsia a la mneca rochiei de casa spunea mai mul chiar dect ochii nrositi si nefardati. Era de neconcepu s-o vezi pe doamna Nicolau nemac hia a, nca de la prima ora. Nici pe femeia de serviciu n-o primea fara facies-u l etala la teatru, n vizita sau pe strada. Suficien deci acest obraz spalat d e lacrimi si apoi la chiuveta pentru ca Adriana sa conchida ca scena nregistr ase acute peste obisnui . Nicolau se interesa brutal: De unde vii la ora asta? Adrianei, fara sa fi primit niciodata o palma de la taica-sa u, i era totusi teama de el. Atitudinea dura nsa, indiferen din partea cui ar f i venit, ori termenii brutali o strneau, zgriindu-i amorul propriu, i stimulau n drazneala, devenind instan aneu ofensiva. si ridica arogan a barbia, gata sa-l n frunte pe taica-sau, lumea n reaga, pe Dumnezeu! Ce nseamna ora asta? E a bia opt, altadata vin mult mai trziu si, n definitiv, nu mai sunt copil mic. Las' ca-ti spun eu cine esti! O imbecila! Jeana Nicolau interveni spe ria a: Grigore! Doamna, te rog sa nu ma ntrerupi! De unde vii? Abia s apnindu-si lacrimile, fa a ncerca sa reaca n odaia ei. Avocatul o pri nse de umar: De unde vii? n conditiile aces ea, nu sunt dispusa sa discut. Pot si eu sa in- sult. ncearca! Urla: De unde vii sau te fac una cu pamntul! Adrianei i scaparau ochii: Credeam ca am un tata civiliz at. Nu sunt si nca nu ti-am demonstra -o ndeajuns! De unde vii? De l a politie. Esti multumit? Cu cine ai fost acolo? Cu Dan si cu domn ul Dumitriu. Nicolau ncepu din nou sa se nvrta prin odaie. Era furios pna la a-si pierde orice con rol, ochii i fulgerau. Aha! ricana. mi nchipuiam ca desteptul ala de Dumitriu, la cincizeci de ani, are ceva mai multa minte dect sa ia n seama aberatiile unor limbrici. Bravo! Cu prima ocazie am sa-l felici . ----------------------- Page 37----------------------Jeana Nicolau ncepuse din nou sa plnga. ntr-un fel, era impresio- nanta aceas ta papusa grasa, trecuta, dar nescuturata, care hohotea neputincioasa, prabusi ta, ratacita n re propriile-i valuri de grasime si dantela. Adriana facu strategic doi pasi napoi. Nu sunt aberatii! Am fost condusi la un maior. Au consemnat to ce le-am spus. Binenteles! rnji avocatul. Aia-s prea fini c a sa va mpinga de spate afara. Asa crezi tu! Ne-au multumit si, daca va f i cazul, ne vor cere concursul. Minile avocatului se nclestara pe spa arul unui scaun. Lemnul pri. Concursul! Uite, domnisoara! ti interzic categoric sa mai ai de-a face cu aceas a istorie. Sunt majora! Si n n retine rea mea. Cnd ai sa-ti cstigi singura pinea, n-ai dect sa te dai peste cap. Din sea ra as a l radiezi pe domnul Dan din agenda, iar tu nu mai iesi din casa. Te con duc eu la facultate cu masina si to eu te aduc! Grigore, scnci doamna Ni colau, esti ngrozitor de nedrept. Si absurd. Maiorul acela nu e nebun... Te rog sa nu te amesteci. Si, chiar asa s nd lucrurile, nu vreau ca fiica mea s a fie distribuita n istorii cu apasi! E o lume n care n-are ce cau a! Vrei s-o v ezi cu beregata taia