Universitatea BucuretiFacultatea de Teologie OrtodoxCatedra de Teologie Biblic

TEOLOGIE BIBLIC A VECHIULUI TESTAMENT

Satana ( , )- semnificaii vechi i noutestamentare -

Vintila Ionu RaduAn II P, Gr. 12

1

Pentru nceput trebuie s definim concret termenul de care ne vom ocupa in lucrarea de fata. Asadar : Satana, in ebr. , in greaca , desemneaza adversarul ( I Sam 29, 4), mai ales pe acela care joaca la tribunal rolul acuzatorului ( Ps.109, 6 ; 20, 29 ; cf.38, 21 ). Doar in Zah.3 ;Iov 1-2 satana apare drept un acuzator supranatural, iar I Cron.21, 1 este singurul text din VT unde satan devine un nume propriu, folosit fara articol, pentru dusmanul suprafiresc al lui Israel.

Radacina ebraica pentru fiecare dintre numele de satan deriva ca sens primar ca opozitie, impotrivire . Este utilizat in Vechiul Testament ca impotrivindu-se drumului omului in Numeri 22, 22, 32 ; impotrivindu-se respectarii legii (Ps.109, 6)1.

In Vechiul Testament satan apare ca o figura demonica distinctica, opusa lui Dumnezeu si responsabil pentru tot raul.

Numele este utilizat in 3 pasaje cu referire la o fiinta supraumana, dar in fiecare caz este un simplu apelativ, nu un nume propriu, fiind rolul pe care fiinta in cauza il joaca in situatii particulare.

a) In prologul cartii lui Iov (1-2), membrul unui serviciu divin care lezase integritatea unui om credincios din U si primise permisiunea de a fi supus unui test este descris drept satan .

Acolo numele nu insemna mai mult decat cineva ale carui acte sunt acuzatoare sau persecutare in numele cuiva, de cate ori are ocazia .

Acest aspect nu este implicat in denumirea sau rolul sau, de fiecare data el este in mod firesc raul.

Mai mult, pentru fiecare fiinta potrivnica lui Dumnezeu si rivala, el este subordonatul sau si poate actiona numai cu acordul sau si potrivit cu gandurile sale.

b) In (Zaharia 3, 1-2) fiinta cereasca care schimba conditia lui Joshua ben Jozadak, inalt preot in timpul exilului babilonic, este numita satan ( in Septuaginta - )

Acolo, din nou, diavolul este mai mult implicat decat acuzat, rolul acestui satan este acela ca face parte din viziunea profetica despre tribunalul divin.

c) In (I Cr. 21, 1) satan il provoaca pe David in sanul unei discutii. In ciuda faptului ca acolo termenul este utilizat fara articol, el nu este un nume propriu, ci un simplu nume satan , denumind spiritul in acest caz virtula ca personificare a slabiciunii umane2.

Cartea lui (Enoch 40, 7) abordeaza in mod similar pe satan la plural.In literatura dintre cele doua Testamente si la Tannaiti, satana este numele entitatii

care personifica puterile raului. Desi cuvantul satan nu apare la Qumran decat in cateva contexte, pe cand Belial sau Beliar joaca acolo un rol de seama, satana apare drept capetenia ingerilor razvratiti in apocrifele Vechiului Testament. De asemenea termenul este folosit in Talmud, in cartile traditionale evreiesti si mai tarziu in literatura Mandeeana.

Noul Testament oglindeste aceeasi conceptie fundamentala despre satan, care se infatiseaza drept adversarul lui Iisus inca de la ispitirea din pustie ( Mc.1, 3 ; Mt. 4, 10 ), 1 Danielle FOUILLOUX, Anne LANGLOIS, Alice le MOIGNE, Dictionar cultural al Bibliei, ed. a II a revizuita, trad. din limba franceza de Ana Vancu, stilizare de Diana Simionescu, Bucuresti 2003, p.120.2 Transpunere romaneasca de Dan SLUSANSCHI, Dictionar enciclopedic al Bibliei , ed. Humanitas, Bucuresti, p.285.

2

dar simpla invocare a Numelui lui Iisus este indeajuns pentru a-l face sa se prabuseasca ( Lc.10, 17-18). Cuvantul satana este rareori folosit in Noul Testament drept un nume propriu si fara articol (Mc.3, 23 ; Lc.22, 3 ; 2 Cor.12, 7). De altfel, Evanghelistii par sa prefere alti termeni, socotiti mai potriviti si echivalenti : Cel rau (Mt.13,19), diavolul (Lc.8, 12). Singurul pasaj din cea de a patra Evanghelie in care gasim cuvantul satana este (In.13, 27). Aceste cuvinte, ca si vrajmasul (Lc.10, 19) sau sarpele din vechime (Ap.12, 9) sunt defapt sinonime si desemneaza personificarea fortelor raului, in seama carora sunt puse chiar si bolile (Lc.13, 16 ; 1 Cor. 5, 5 ; 2 Cor.12, 7), dar care se opune mai cu seama lucrarii lui Iisus si a invataceilor sai ( cf.Lc.22, 31). De aceea, evreii, care nu recunosc misiunea mantuitoare a lui Iisus, sunt numiti si sinagoga lui satan. (Ap. 2, 9 ; 3, 9 ; cf.In,8, 44).

Satana sau diavolul se mai numeste Beelzebul, domnul demonilor, si Beliar (Veliar), stapanitorul acestei lumi.

Satana a fost identificat cu : sarpele din capitolul 3 al Facerii (Int.2, 24) care a impins-o pe Eva la neascultare ; cu un inger acuzator public sau demon, supus lui Dumnezeu, care ia chipul calomniatorului (in greaca diabolos, cel ce dezbina ), dusman al oamenilor (1 Cr.21, 1 ; Iv. 1, 6 ; Zah. 3, 1-2) ; cu imparatul acestei lumi caruia i se impotriveste Iisus, de la ispitirea din pustie (Mt.4, 2-11) pana la moartea pe cruce ; cu vrajmasul care seamana neghina in tarina agricultorului (Mt.13, 39) sau care smulge din inima omului samanta cuvantului lui Dumnezeu ; cu leul infometat care ii pandeste fara incetare pe credinciosi (1 Petru 5, 8), cu balaurul cel mare, cu balaurul cel mare, cu inselatorul a toata lumea (Ap.12, 9).

Ca sa insele satana se preface si in inger de lumina , si are slujitorii lui, care iau chip de slujitori ai dreptatii (II Cor.11, 15). Acesti slujitori vicleni sunt acei hristosi mincinosi. Apostoli mincinosi, prooroci mincinosi, invatatori mincinosi si frati mincinosi (Mt.7, 15, 22 ; 24, 24 ; II Cor.11, 13, 26 ; II Petru 2, 1), calauziti de duhurile cele inselatoare si de invataturile demonilor (I Tim. 4, 1 ; cf. I Ioan 4, 1-3).

Se spune ca venirea potrivnicului sau a lui Antihrist va fi prin lucrarea lui satan, insotita de tot felul de puteri si de semne si de minuni mincinose (II Tes.2, 9). Se vorbeste si de tronul lui satan (Apoc.2, 9, 13), de adancurile satanei (2, 24), de satana inselatorul (amagitorul) (12, 9). Dar, desi dezlegat in inchisoare pentru o vreme (20, 7), satana va fi biruit in final de Mielul-Hristos si aruncat in ieserul de foc si pucioasa pe veci, cu fiara si proorocul mincinos (Apoc.20, 10-14 ; 19, 20)3.

Vechiul Testament vorbeste foarte rar despre satana, in vreme ce acesta (la singular sau la plural : demoni ) apare adesea in textul Noului Testament, deoarece Hristos anticipeaza sfarsitul timpurilor si Judecata de Apoi. Satana ramane o faptura subordonata, o creatura, un adversar al oamenilor care, desi insesizabil si invizibil, nu are nicio putere inaintea lui Dumnezeu (nu exista dualismul Dumnezeu bun Dumnezeu rau).

Originea lui Satana ramane o enigma : cercetatorii au plasat-o in mitologia babiloniana, dar Scriptura nu lamureste acest aspect. Cum era imposibil sa nu se puna problema originii raului si, deopotriva, sa se imagineze un zeu al arului, s-a conturat ideea ca satana a fost creat ca o fiinta buna, care si-a intors fata de la Dumnezeu (Origen, 185-254 ; Sfantul Augustin, 354 -430). S-a crezut chiar ca el a fost unul dintre principalii ingeri, denumit mai tarziu Lucifer. Caderea lui satana a fost pusa mai ales pe seama

3 Preot. Dr. Ioan MIRCEA, Dictionar al Noului Testament, ed. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti 1995, p.456.

3

infatuarii, a orgolilui sau, i-au fost atribuite cuvintele pe care Isaia i le imprumuta trufasei Babilon Ridica-ma-voi in ceruri si mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic...Asemenea cu Cel Preainalt voi fi (Is. 14, 13-14)4.

Conform concordantei biblice tematice termenul diavol se gaseste in sfanta scriptura de 67 de ori astfel :

Diavolul :1. este :

mandru : Is.14, 12-14; Mt.4, 9 ; Lc.4, 6-7 ; I Tim,3, 6 crud: Luca 8, 21; 9, 39-42; I Petru 5, 8. ucigator : Is.14, 12-20; Ioan 8, 44. rau: Lc.8, 12; Filipeni 6, 16. rautacios: Iov 1, 9; 2, 4. viclean: Facere3, 1; II Cor.11, 3;2, 11. inselator: II Cor.11, 14; Filipeni 6, 11. mincinos: Ioan 8, 44; Facere 3, 4, 5. peternic: Ies.14, 6, 12, 16; Filipeni 2, 2; 6, 12. voieste sa i se inchine lui : Mt.4, 9, Luca 4, 7.

2. a gresit inaintea lui Dumnezeu: II Petru 2, 4; I Ioan 3, 8.

este capul ingerilor cazuti: Ap.12, 7-9. a fost azvarlit din cer cu ingerii lui: Is.14, 12 Luca 10, 18; Ap.

12, 8-9. este stapanitorul lumii acesteis: Ioan 12, 31 ;16, 11. este stapanirea imparatiei mortii: Evrei 2, 14. este pricinuitorul caderii noastre: Facere 3, 1-6 ;13, 24 ; II

Cor.11, 3. este pricinuitorul ispitei noastre: Mt.4, 1 ; I Cor.7, 5 ; II Cor.11,

3 ; I Tes.3, 5. se impotriveste lucrurilor lui Dumnezeu: Zah.3, 1 ; Marcu 3,

11 ; I Tes,2, 18 ; Iuda 9 ; Apoc.12, 7. impiedica propovaduirea Evangheliei: Matei 13, 19-39 ; Luca 8,

12 ; II Cor.4, 4. inseala lumea : Apoc.12, 9 ; 20, 3. face minuni false: II Tes.2, 9 ; Apoc.16, 14. poate sa ia chip de inger luminos: II Cor.11, 14. strica scripturile: Mt.4, 6; Luca 4, 10, 11; Ps. 90, 11-12 fura cuvantul lui Dumnezeu din inima oamenilor: Mt.13, 19;

Marcu 4, 5' Luca 8, 22. este prisma lepadarii de credinta: II Tes.2, 9; I Tim.4, 1.

4 Danielle FOUILLOUX, Anne LANGLOIS, Alice le MOIGNE, op.cit.252.

4

intristeaza oamenii cu nenorociri:I Regi 16, 14; Mt.15, 22; Marcu 1, 26; 5, 2-5; 9, 17-26; Luca 13, 11-16; I Cor.5, 3; II Cor.12, 7; Apoc.12, 12; Is.14, 12; 16, 20;

a ispitit pe Hristos: Mt.4, 1-1; 16, 22; Marcu 1, 13;8, 33; Luca 4, 2-13;

asteapta pieirea: Mt.8, 29; Marcu 1, 24; Apoc.12, 12.

Date fiind cele de mai sus, pentru o mai buna intelegere si aprofundare a acestui subiect, ne vom axa pe doua dintre acestea care ridica mai multe probleme acestei tematici: Levitic cap. XVI si Zaharia III, 1-5.

1. Levitic cap. XVI : in acest capitol intalnim termenul de Azazel la versetele:

Vers. 8: Aaron s arunce sori pentru cei doi api: un sor pentru Domnul, i un sor pentru Azazel.

de doua ori in versetul 10: Iar apul care a ieit la sori pentru Azazel, s fie pus viu naintea Domnului, ca s slujeasc pentru facerea ispirii, i s i se dea drumul n pustie pentru Azazel.

in versetul 26: Cel ce va izgoni apul pentru Azazel, s-i spele hainele, i s-i scalde trupul n ap; dup aceea, s intre iar n tabr.

Nicaieri in alt loc in cartile canonice ale Vechiului Testament nu se mai intalneste acest termen5. Faptul acesta ingreuiaza si mai mult lamurirea intelesului, in care termenul Azazel este intrebuintat de Moise in acest loc. In Septuaginta termenul este inteles astfel: de 2 ori cel ce a fost facut (ales) pentru a fi alungat ; iar in alte doua dati pentru binecuvantare si pentru iertare ; iar Vulgata traduce prin cel trimis(emissarius).

Intelegerea numelui Azazel insa, apare si pentru vremea traducerii Vechiului Testament, ca si pentru mintile traducatorilor, destul de neclara , incurcata chiar, caci nu reprezinta o conceptie nici unitara, nici temeinica.

De aceea este nevoie sa se cerceteze intelegerea numelui Azazel in conceptia diferitelor epoci si diferitilor interpretatori ai Sfintei Scripturi din istoricul exegezei bibice.

Astfel, multi dintre Parintii bisericesti ( Barnaba , Tertulian, Chiril al Alexandriei, Teodoret de Cyr, Augustin etc.) identifica pe tapul pentru Azazel cu Iisus Hristos.

O parere cu totul singuratica are Origen care intelege prin Azazel un demon, fara insa , a-l socoti asemenea cu Dumnezeu intrucat nu i se aduce niciun cult in acest pasaj .

Intre aceste doua conceptii pentru epoca patristica s-ar inscrie parerea lui Bruno Asteris care intelege prin cei doi tapi: unul reprezentand pe Iisus Hristos, iar altul pe Antihrist

Interpretarile ce s-au dat acestui nume au fost numeroase. Astfel, cea dintai parere intelegea pentru Azazel insusi tapul ales pentru Azazel ; o a doua parere sustine in legatura cu precedenta ca Azazel ar fi un termen abstract, derivate de la verbul ebraic

5 Se mai intalneste - in cartile necanonice- in cartea apocrifa a lui Enoch (VIII, 1; XIII, 1; XV, 9), care e scrisa dupa incheierea canonului cartilor Vechiului testament, in veac.II d.Hr. adica la 14 secole dupa scrierea Leviticului.

5

a indeparta ceea c ear insemna cel ales pentru indepartare, fiind o forma pilpal, deci desemnand tot tapul sau mai degraba indepartarea lui ; a treia parere se intemeiaza pe faptul ca intr-un loc anumit, in pustiu era trimis tapul si intelege astfel prin Azazel un nume propriu, fie al unui munte vecin cu Muntele Sinai , fie al prapastiei de care aminteste Misna; cea de-a patra parere, care a strans in jurul ei pe cei mai multi, explica termenul Azazel dandu-i sensul de fiinta si anume de fiinta vie opusa lui Yahve. Yahve fiind Dumnezeul binelui, iertarii inseamna ca cel ce este in parallelism adversativ cu el, trebuie sa fie opusul lui, adica o fiinta capabila numai de rau, de pacat, deci un demon.

Dupa aceasta interpretare, Azazel este o persoana cu acest enigmatic nume, care locuia in desert. El indeamna la rau pe oameni care pacatuiesc fata de Dumnezeu. Este deci un demon. Pentru a putea fi deplin iertati de Dumnezeu si a se putea impaca cu El trebuiau trimise pacatele comise la cel ce le-a dat nastere. De aceea , era necesar sa fie trimis tapul iesit la sorti pentru Azazel le demonul din desert pentru a-i aduce inapoi pacatele ce fusesera iertate de Dumnezeu. Deci, tapul iesit la sorti pentru Azazel este un animal incarcat cu toate pacatele poporului pe care le scotea departe de la fata Domnului inapoindu-le celui ce le influentase, lui Azazel demonul rau din desert.6

2. Zaharia 3,1-5: 1El (ngerul) mi -a artat pe marele preot Iosua, stnd n picioare naintea ngerului Domnului, i pe Satana stnd la dreapta lui, ca s -l prasc.2 Domnul a zis Satanei: ,,Domnul s te mustre, Satano! Domnul s te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, Iosua, un tciune scos din foc?``3 Dar Iosua era mbrcat cu haine murdare, i totu sttea n picioare naintea ngerului. iar ngerul, lund cuvntul, a zis celor ce erau naintea Lui: ,,Desbrcai -l de hainele murdare de pe el!``

In viziunea aceasta se infatiseaza un personaj misterios al carui rol este sa se impotriveasca restaurarii preotiei mozaice de dupa robia babilonica.

Cine este acest personaj numit Satana si ce reprezinta el in cadrul viziunii si, prin viziune in conceptia religioasa a profetului Zaharia si a vremii lui?

Numele este satan sub forma unui substantiv. Insemnarea numelui satan este insa legata de verbul semit nu numai ebraic de la care s-a format substantivul. Insemnarea veche a acestui verb pare a fi fost : a uri, de unde apoi a fi potrivnic cuiva, a dusmani, a se impotrivi.

De aici numele satan ca substantiv comun desemneaza pe cel ce uraste, dusmaneste, acuza pe cineva. Cand insa devine determinat prin articol, desemneaza pe cineva cunoscut ca dusman si acuzator permanent al cuiva.

Profetul Zaharia insa, intrebuinteaza numele satan nu in forma comuna care ar desemna pe oricine. Ci intotdeauna este intrebuintat in forma determinate, articulate ca un substantiv propriu, un nume specific, o numire care desemneaza un anumit personaj in viziune, personaj ce pare de mai inainte cunoscut.

6 Ion V.GEORGESCU, Demonologia Vechiului Testament, Azazel, ed.Institutul de Arte Grafice Speranta,Bucuresti, 1934, p.8-12.

6

Satana este infatisat ca persoana reala , iar lucrarea lui este sa se impotriveasca in realizarea binelui , fata de marele preot Iosua. In aceasta impotrivire se poarta cu indaratnicie, fata de realizatorul binelui Dumnezeu la voia caruia insa se opune7.

Intelesul unanim al diferitilor cercetatori este acela al atribuirii numelui de satan ingerului cazut.

Pentru a avea o perspective mai ampla si mai profunda asupra acestui aspect vom incerca sa facem o prezentare a acestei temtici si in cadrul altorl traditii si religii:

Religii tribale: nu gandeau in termeni absoluti despre bine sir au. Anumite figure din reprezentarile cosmice primitive aveau roluri demonice in mod special. Polinezienii, germanicii, indienii americani credeau in spirite demonice ale mortii, care erau pazitorii unui Teritoriu al mortii unde se salasluiau.

Hinduism: ambivalenta originii figurilor demonice in Hinduism este cunoscuta. Cateva nume pentru spirite demonice: ASURA, VARUNA, RAKSASAS, RAVANA, DURGA fiecare creatura demonica avea puterile sale demonice ca o intruchipare a raului.

Budhism: e in conjuctie cu hinduismul. Cea mai cunoscuta figura este MARA demonul nu il poate infrunta pe Budha, nu putem vorbi de un dualism.

China si Japonia: demonologia nu este inclusa in anumite sisteme metafizice si cosmologice. Putem vorbi de spirite ale locurilor si muntilor, de fantome sau de spirite rele ale catastrofelor.

Islam: satan este personificarea raului, un inger rau care intra in conflict cu divinitatea. Este adesea identificat cu JINN.

Egipt: in conceptia religioasa egipteana exista credinta in demoni. Ba ceva mai mult ei cred intr-un demon rau Set - Typhon atotputernicul razbunator si distrugator.8

Siri babilonieni: cele mai multe informatii le avem de la preotul babilonian sec III. Berossos: pamantul era locuit la inceput de, in parte, de fiinte demonice supra-umane oameni cu doua aripi sau cu 4 aripi si cu doua capete, sau un corp si cu doua capet, sau cu un corp si doua capete, unul masculine si celalalt feminine; sau cu doua organe sexuale, unul feminine si unul masculine; apoi oameni cu picioare de capra si coarne, altiicu picioarede cal, ori cu parti posterioare de cal si partile anterioare de oameni, adica centauri.

In incheierea putem afirma ca termenul satan a reprezentat dintodeauna o preocupare din partea tuturor popoarelor inca din antichitate, iar acest duh care este din afara acestei lumi dupa cum ne spune Sfantul Ioan Gura de Aur si despre care avem numeroase dovezi in Sfanta Scriptura si nu numai, a fost bine intiparit in constiintele oamenilor reprezentand o realitate vie.

7 Ion V.GEORGESCU, Demonologia Vechiului Testament, Satan in profetia lui Zaharia, ed.Tipografia cartilor Bisericesti, Bucuresti, 1938, p.38-41. 8 Keith CRIM, Dictionary of Living Religions, Nashville, p.213-215.

7

8