PILDELE LUI SOLOMON

_________

2

CAP. 1.

Cum se dobândește și se pierde înțelepciunea.

1. Pildele lui Solomon fiul lui David carele a împărățit în Israil.

2. A cunoaște înțelepciunea, învățătura, a înțelege cuvintele măestriei.

3. A pricepe învăluielile vorbelor și dezlegarea cuvintelor celor întunecoase, și a socotì dreptatea și adevărul, și judecată a face.

4. A dà celor fără de răutate istețime, și pruncului tânăr simțire și înțelegere.

5. Acestea auzindu-le înțeleptul, mai înțelept va fì, și cel înțelegător cârmuire va dobândì.

6. Și va cunoaște pilda și cuvântul întunecos, și vorbele înțelepților și întrebările cele ascunse.

7. Începerea înțelepciunii este frica Domnului și cunoștință bună este tuturor celor ce o fac pre ea, credința întru Dumnezeu este începerea priceperii, iar cei necredincioși defăimează înțelepciunea și învățătura.

8. Ascultă fiule învățătura tatălui tău, și nu lepădà legile maicii tale.

9. Că cununa darurilor vei luà pre creștetul tău, și lanț de aur împrejurul grumazului tău.

10. Fiule! Să nu te înșele pre tine oamenii cei necredincioși, nici să voiești lor.

11. De te vor rugà zicând: vino cu noi însoțește-te la sânge, și cu strâmbătate să ascundem în pământ pre omul cel drept;

12. Să-l înghițim pre el ca iadul de viu, și să stingem pomenirea lui de pre pământ;

13. Agoniseala lui cea de mult preț să o apucăm, și vom umpleà casele noastre de prăzi;

14. Puneți soarta ta cu noi, și o pungă de obște să avem toți, și un sac să fie nouă:

15. Să nu mergi în cale cu dânșii, ci să-ți abați piciorul tău dela cărările lor.

16. Că picioarele lor la răutate aleargă, și grabnice sunt a vărsà sânge.

17. Că nu fără de dreptate se întind mrejele pasărilor.

18. Că cei ce se însoțesc sângiurilor, își agonisesc loruș rele, și sfărâmarea oamenilor celor fără de lege este rea.

19. Acestea sunt căile tuturor celor ce fac fărădelegi, că, cu necredința își răpesc sufletul lor.

20. Înțelepciunea în răspântie se laudă, și prin ulițe îndrăzneală aduce.

21. Pre vârfurile zidurilor se vestește, la porțile celor puternici șade, și la porțile cetății cutezând grăește.

22. Câtă vreme cei nevinovați se vor țineà de dreptate, nu se vor rușinà; iar cei nebuni, fiind poftitori de batjocură, necredincioși făcându-se, au urît știința.

23. Și vinovați s’au făcut mustrărilor, iată vă spuiu înainte graiul suflării mele, și voiu învățà pre voi cuvântul meu.

24. Că am strigat și nu m’ați ascultat, și am întins cuvinte, și n’ați luat aminte.

25. Ci ați defăimat sfaturile mele, și n’ați luat aminte certările mele.

26. Pentru aceea și eu voiu râde de peirea voastră, și mă voiu bucurà când va venì vouă pierderea.

27. Și când va năvălì asupra voastră fără de veste nevoie, și va venì supărare asemenea viforului, și când va venì vouă necazuri și încunjurarea cetății sau când va venì vouă peirea.

28. Că va fì, când mă veți chemà, și eu nu voiu auzì pre voi, căutà-mă-vor cei răi, și nu mă vor aflà.

29. Că au urît înțelepciunea, și cuvântul Domnului n’au ales.

30. Nici au voit să ia aminte sfaturile mele, și au batjocorit mustrările mele.

31. Pentru aceea vor mâncà roadele căii sale, și se vor săturà de necurățiea sa.

32. Căci, că făceà strâmbătate pruncilor, se vor omorî, și cercetarea pierde pre cei necurați.

Pildele lui Solomon 2 - 3

33. Iar cel ce mă va ascultà pre mine, va lăcuì spre nădejde, și se va odihnì fără frică de tot răul.

CAP. 2.

Învățarea înțelepciunei.

1. Fiule! De vei primì graiurile mele, și de vei ascunde poruncile mele la tine,

2. Va auzì urechea ta înțelepciunea, și vei lipì inima ta de cunoștință, și o vei pune fiului tău spre învățătură.

3. Că de vei chemà înțelepciunea, și de vei dà glasul tău cunoștinții,

4. Și de o vei căutà pre dânsa ca argintul, și de o vei cercà ca comorile,

5. Atunci vei cunoaște frica Domnului, și cunoștința lui Dumnezeu vei aflà.

6. Că Domnul dă înțelepciune, și dela fața lui iese cunoștința și știința.

7. Și adună vistierie celor ce lucrează mântuire, și apără mergerea lor.

8. Ca să păzească căile dreptăților, și calea celor ce se tem de dânsul o va păzì.

9. Atunci vei cunoaște dreptatea și judecata, și vei face toate căile bune.

10. Că de va venì înțelepciunea în cugetul tău, și simțirea sufletului tău bună a fì ți se va păreà.

11. Sfatul bun te va păzì, și cugetul drept te va apărà.

12. Ca să te izbăvească de calea rea, și de omul ce nu grăește nimic de crezut.

13. O! Cei ce au lăsat căile cele drepte, și umblă în căile întunerecului.

14. Cei ce se veselesc de rele, și se bucură de răzvrătirea rea.

15. Ale cărora cărări sunt întoarse, și strâmbe umbletele lor.

16. Aceia te vor depărtà dela calea dreaptă, și te vor înstreinà dela gândul bun.

17. Fiule! Să nu te apuce pre tine sfatul rău, carele lasă învățătura tinereților și uită legea lui Dumnezeu.

18. Că ș-a pus lângă moarte casa sa, și lângă iad cu pământenii cărările sale.

19. Toți cei ce umblă pre dânsa nu se vor întoarce, nici vor ajunge la cărări drepte, că nu-i vor apucà pre ei anii vieții.

20. Că de ar fì umblat pre căi bune, ar fì aflat cărările dreptății netede.

21. Că cei buni vor lăcuì pământul, și cei cuvioși vor rămâneà pre el.

22. Iar căile celor necredincioși vor pierì de pre pământ, și cei fărădelege vor pierì de pre dânsul.

CAP. 3.

Îndemnare la fapte bune. Laudaînțelepciunei.

1. Fiule! Nu uità legile mele, și cuvintele mele să le păzească inima ta.

2. Că lungimea vieții și anii zilelor, și pace vor adaoge ție.

3. Milostenia și credința să nu-ți lipsească, înfășură-le pre ele împrejurul grumazilor tăi, și le scrie pre lespezile inimei tale, și vei aflà har.

4. Și să gândești bune înaintea Domnului și a oamenilor.

5. Fii nădăjduind cu toată inima spre Dumnezeu, iar cu înțelepciunea ta nu te mărì.

6. Întru toate căile tale să o cunoști pre dânsa, ca să îndrepteze căile tale.

7. Nu fì înțelept întru tine singur, ci te teme de Dumnezeu și te ferește de tot răul.

8. Atunci va fì vindecare trupului tău și odihnă oaselor tale.

9. Cinstește pre Domnul din ostenelele tale cele drepte, și-i dă lui pârgă din toate rodurile tale cele drepte.

10. Ca să se umple jitnițele tale de mulțime de grâu, și să se verse teascurile tale de vin.

11. Fiule! Nu defăimà învățăturile Domnului, nici slăbì fiind certat de dânsul.

12. Că pre carele iubește Domnul, îl ceartă și bate pre tot fiul pre carele primește.

13. Fericit este omul, carele a aflat înțelepciunea și muritorul, carele a cunoscut știința.

14. Că mai bună este neguțătoria aceștia, decât vistieriile aurului și ale argintului.

15. Că mai scumpă este decât pietrile cele de mult preț, nu stă ei nimic împrotivă ce este rău, cunoscută este tuturor celor ce se apropie de ea, și tot ce este scump nu este ei vrednic.

16. Lungimea zilelor și anii vieții sunt în dreapta ei, și în stânga ei bogăție și mărire, și din gura ei iese dreptatea; legea și mila pre limbă le poartă.

Pildele lui Solomon 2 - 3

17. Căile ei sunt căi bune, și toate cărările ei cu pace.

18. Pom de vieață este tuturor celor ce se lipesc de dânsa, și celor ce se reazemă de ea ca pre Domnul întemeiați.

19. Dumnezeu cu înțelepciunea a întemeiat pământul, și au gătit cerurile cu priceperea.

20. Întru cunoștința lui adâncurile s’au deschis, și norii au izvorît apă.

21. Fiule! Să nu treci, ci păzește sfatul meu și gândul.

22. Ca să fie viu sufletul tău, și să fie har împrejurul grumazului tău, și va fì vindecare trupului tău, și purtare de grije de oasele tale.

23. Ca să umble în pace având nădejde în toate căile tale, și ca să nu se poticnească piciorul tău.

24. Că de vei ședeà, fără de frică vei fì, și de vei dormì, dulce vei dormì.

25. Și nu te vei teme de frica ce va venì asupră-ți, nici de năvălirile necredincioșilor cele împresurătoare.

26. Că Domnul va fì întru toate căile tale, și va întărì piciorul tău, ca să nu te clătești.

27. Nu te lepădà a face bine celui lipsit, când poate a ajutà mâna ta.

28. Nu zice: du-te și să te întorci și mâine îți voiu dà, putând tu face bine, că nu știi ce va aduce ziua ce vine.

29. Nu meșteșugì rele asupra prietenului tău, carele vine de aiurea și nădăjduește spre tine.

30. Nu fii iubitor de vrajbă împrotiva omului în zadar, ca să nu-ți facă ție cevà rău.

31. Nu-ți agonisì ocările oamenilor răi, nici urmà căilor lor.

32. Că necurat este înaintea Domnului tot călcătorul de lege, și cu cei drepți nu se împreună.

33. Blestemul Domnului în casele celor necredincioși, iar curțile drepților bine se cuvintează.

34. Domnul mândrilor le stă împrotivă, iar celor smeriți le dă dar.

35. Cei înțelepți vor moștenì mărire, iar cei necredincioși au înălțat ocară.

CAP. 4.

Înlăturarea prilejului spre păcat.

1. Ascultați fii învățătura părintelui, și luați aminte să cunoașteți știința.

2. Că dar bun dăruesc vouă, legea mea să nu o părăsiți.

3. Că și eu am fost ascultător tatălui meu, și iubit înaintea feței maicei mele.

4. Carii mă învățau și ziceau: să se întărească cuvântul nostru în inima ta, păzește poruncile, și nu le uità.

5. Agonisește-ți înțelepciune, câștigă-ți știință, nu uità, nici trece cu vederea cuvintele gurii mele, nici te abate dela graiurile gurii mele.

6. Nu o părăsì pre dânsa, și te va țineà pre tine, iubește-o, și te va păzì.

7. Începerea înțelepciunei este a câștigà înțelepciune, și întru toată agoniseala ta, agonisește-ți știință.

8. Primește-o, și o cuprinde pre ea, și te va înălțà, cinstește-o ca să te cuprinză.

9. Ca să deà capului tău cunună de daruri, și să te acopere cununa mângâerei.

10. Auzi fiule și primește cuvintele mele, și se vor înmulțì anii vieții tale, ca să fie multe căile vieții tale.

11. Că te învăț căile înțelepciunii și te îndreptez pre cărări drepte,

12. Că de vei umblà, nu se vor împiedecà pașii tăi, și de vei alergà nu te vei ostenì.

13. Ține-te de învățătura mea, și nu o lăsà, ci păzește-o pre ea ție spre vieața ta.

14. În căile necredincioșilor nu merge, nici să râvnești căile celor fărădelege.

15. Ori în care loc se adună tabăra, să nu mergi acolo, fugì dela dânșii și te depărtează.

16. Că nu dorm până nu fac rău și se ià somnul dela dânșii, și n’adorm.

17. Că aceia se hrănesc cu bucalele necurăției, și se îmbată cu vinul călcării de lege.

18. Iar căile drepților, ca lumina luminează, merg și luminează până când se plinește ziua.

19. Iar căile necredincioșilor sunt întunecate, că nu știu cum se împiedecă.

20. Fiule! Ia aminte graiurile mele și de cuvintele mele alătură-ți urechea ta.

21. Ca să nu scază izvoarele tale, păzește-le în inima ta.

Pildele lui Solomon 3 - 4

22. Că vieață sunt tuturor celor ce le află pre ele, și vindecare a tot trupul.

23. Cu toată paza păzește inima ta, că dintr’aceasta sunt ieșirile vieții.

24. Leapădă dela tine gura cea îndărătnică, și buzele cele nedrepte le depărtează dela tine.

25. Ochii tăi drept să caute, și genele tale drept să clipească.

26. Drepte umblări fă cu picioarele tale, și căile tale le îndreptează.

27. Să nu te abați în dreapta, nici în stânga, și-ți abate piciorul tău dela calea cea rea.

28. Căci căile cele deadreapta le știe Domnul, iar cele deastânga sunt răsvrătite.

29. Și el drepte va face umbletele tale, și călătoriile tale în pace le va povățuì.

CAP. 5.

Ferirea de desfrânare. Îndemnarea spre curăție.

1. Fiule! Ia aminte la înțelepciunea mea, și la cuvintele mele pleacă urechea ta.

2. Ca să păzești cugetul bun și știința buzelor mele poruncesc ție.

3. Nu te uità la muerea rea, că miere pică din buzele muerii curve, care până la o vreme îndulcește gâtlejul tău.

4. Iar mai pre urmă mai amară decât fierea o vei aflà și mai tăioasă decât sabia cea de amândouă părțile ascuțită.

5. Că picioarele nebuniei pogoară pre cei ce se lipesc de dânsa cu moarte la iad.

6. Și urmele ei nu sunt stătătoare, că pre căile vieții nu umblă, și rătăciți sunt pașii ei, și nu bine cunoscuți.

7. Deci fiule ascultă-mă pre mine, și să nu faci netrebnice cuvintele mele.

8. Depărtează-ți calea ta dela dânsa, și nu te apropià de ușile casei ei.

9. Ca să nu dai altora vieața ta, și zilele tale celor nemilostivi.

10. Ca să nu se sature streinii de averea ta, și să nu intre ostenelele tale în casă streină.

11. Și-ți va păreà rău pe urmă, când se va topì carnea trupului tău.

12. Și vei zice: cum am urît învățătura, și dela mustrări s’a depărtat inima mea.

13. N-am ascultat glasul celui ce mă certà, și la cel ce mă învățà nu mi-am plecat urechea mea.

14. În puțină vreme m’am făcut întru tot răul, în mijlocul adunării și al soborului.

15. Fiule! Beà apă din vasele tale, și din izvorul fântânilor tale.

16. Să se verse ție apele din izvorul tău, și prin ulițile tale să treacă apele tale.

17. Să-ți fie averea numai ție singur, și nimenea strein să nu se împărtășească cu tine.

18. Izvorul apei tale, să fie al tău, și te veselește cu femeia cea din tinerețile tale.

19. Cerbul dragostei și puiu de cerb al darurilor tale să vorbească cu tine, și a ta să-ți urmeze ție, și să fie cu tine în toată vremea.

20. Că petrecând împreună întru dragostea ei te vei înmulțì, nu fii mult cu cea streină, nici să te cuprinzi cu brațele celeea ce nu este a ta.

21. Că înaintea ochilor lui Dumnezeu sunt căile omului, și toate urmele lui le socotește.

22. Fărădelegile vânează pre om, și se strânge fiecare cu lanțurile păcatelor sale.

23. Acesta se sfârșește cu cei neînvățați, și din mulțimea averii sale s’a lepădat și a pierit pentru nebunie.

CAP. 6.

Îndemnare la muncă și la vieață curată.

1. Fiule! De vei luà în chezășie pre prietenul tău, vei da vrăjmașului mâna ta.

2. Că cursă tare sunt omului buzele lui, și se prinde cu cuvintele gurii sale.

3. Fă fiule cele ce-ți poruncesc eu și te vei mântuì, că vei merge în mâinile celor răi pentru prietenul tău, nu slăbì, ci lasă să se mânie prietenul tău, pre carele l-ai luat în chezășie.

4. Să nu dai somn ochilor tăi nici să dormitezi cu genele tale.

5. Ca să te mântuești ca o căprioară din cursă, și ca o pasăre din laț.

6. Mergi la furnică, o leneșule! Și urmează văzând căile ei, și fii mai înțelept decât dânsa.

7. Că aceea nefiind lucrătoare de pământ, nici având pre cinevà să o îndemne, nici supt stăpân fiind,

8. Își gătește vara hrană, și multă strânsoare face în vremea secerișului. Sau mergi la albină, și vei cunoaște cât este de lucrătoare și cât de curat lucru face, ale căreea ostenele împărații și proștii le întrebuințează spre

Pildele lui Solomon 4 - 5 - 6

sănătate, și de toți este iubită și mărită, măcar de este și slabă de putere, ci pentru înțelepciune cinstindu-o, o au adus înainte.

9. Până când o leneșule zaci? Și când te vei sculà din somn?

10. Puțin să dormì și puțin să șezi și puțin să dormitezi și puțin să-ți îmbrățișezi pieptul cu mâinile.

11. Că apoi îți va venì ție ca un călător rău sărăcia, și lipsa ca un bun alergător.

12. Iar de nu vei fì leneș, venì-va ca un izvor secerișul tău, și sărăcia ca un călător rău va fugì dela tine.

13. Omul cel fără de minte și fărădelege umblă în căi rele, și acela face semn cu ochiul, și bate cu piciorul, și învață amenințând cu degetul.

14. Și inima îndărătnică meșteșugește rele; în toată vremea unul ca acela turburări face cetății.

15. Pentru aceea fără de veste va venì la pierire, la tăiere și la sfărâmare nevindecată.

16. Că se bucură de toate cele ce urăște Dumnezeu, și se va sfărâmà pentru necurăția sufletului.

17. Ochiul semețului, limba nedreaptă, mâinile cele ce varsă sânge nevinovat.

18. Și inima ceea ce meșteșugește gânduri rele, și picioarele cele grabnice a face rău, se vor pierde.

19. Ațâță minciună mărturia nedreaptă, și scornește judecăți între frați.

20. Fiule! Păzește legile tatălui tău, și nu lepădà învățăturile maicii tale.

21. Și le lipește de sufletul tău pururea, și le înfășură împrejurul grumazului tău.

22. Când umblì le poartă, și cu tine să fie, ca să te păzească când vei dormì și când te vei sculà să vorbească cu tine.

23. Că porunca legii este sfeșnic și lumină și calea vieții și mustrare și învățătură.

24. Ca să te păzească de femeia cu bărbat, și de pâra limbii streine.

25. Fiule! Să nu te biruiască pofta frumuseții, nici să te vânezi cu ochii tăi, nici să te înșale genele ei.

26. Că prețul curvei este cât și al unei pâini, și muerea vânează sufletele bărbaților celor de cinste.

27. Au doar va ascunde cinevà foc în sân, și nu-și va arde hainele?

28. Au călcà-va cinevà pre cărbuni de foc aprinși, și nu-și va arde picioarele?

29. Așà cel ce intrà la femeie cu bărbat nu va fì fără de vină, nici tot cel ce se atinge de dânsa.

30. Nu este minune de se va prinde cinevà furând, că fură ca să sature suflet flămând.

31. Și de se va prinde, va plătì, de șapte ori, și toate averile sale dându-le se va răscumpărà pre sine.

32. Iar preacurvarul pentru lipsa minții pierire sufletului său câștigă.

33. Dureri și ocară pătimește, și batjocura lui în veac nu se va șterge.

34. Că plină este de râvnă mâniea bărbatului ei, și nu-i va fì milă de el în ziua judecății.

35. Nu va lăsà vrajba pentru nici o plată, nici se va îmblânzì pentru multe daruri.

CAP. 7.

Ferirea de preacurvie.

1. Fiule! Păzește cuvintele mele, și ascunde la tine poruncile mele.

2. Fiule! Cinstește pre Domnul, și te vei întărì, și afară de dânsul nu te teme de altul.

3. Păzește poruncile mele, și vei trăì, și cuvintele mele ca lumina ochilor înfășură-le la degetele tale, și le scrie pre lățimea inimii tale.

4. Zì să fie înțelepciunea sora ta, și minte înțelegătoare îți câștigă ție.

5. Ca să te păzească de femeia streină și vicleană, care te amăgește cu cuvinte dulci.

6. Că privind pre fereastră din casa ei la uliță,

7. Ori pre care tânăr dintre fiii cei neînțelepți va vedeà lipsit de minte,

8. Trecând pre lângă unghiul casei ei, și grăind.

9. Seara întru întunerec, când este liniște de noapte și negură.

10. Iese înaintea lui muierea având chip de curvă, care face să sară inima tinerilor.

11. Și este răsfățată și neastâmpărată, și în casă nu se așază picioarele ei.

Pildele lui Solomon 6 - 7

12. Că în câtăvà vreme afară se dezmiardă, și câtăvà vreme în uliță prin tot unghiul pândește.

13. După aceea se apucă și-l sărută pre el, și cu față fără de rușine zice către el:

14. Jertfă de pace este mie, astăzi dau făgăduințele mele.

15. Pentru aceea am ieșit înnaintea ta, poftind fața ta, și te-am aflat.

16. Pânzeturi am întins pre patul meu, cu așternuturi de cele din Eghipet am așternut.

17. Am stropit așternutul meu cu șofran, și casa mea cu scorțișoare.

18. Vino să ne desfătăm cu iubire până dimineață, vino, și cu dragoste să ne îmbrățișăm.

19. Că nu este bărbatul meu acasă, s’a dus cale departe.

20. Legătură de argint luând în mâinile sale, după multe zile se va întoarce la casa sa.

21. Și l-a abătut pre el cu multă vorbă, și cu lațurile buzelor ei, l-a tras pre el.

22. Și el a mers după ea degrab, și ca un bou la junghiere se aduce, și ca un câine la legătură.

23. Sau ca un cerb rănit cu săgeata la ficat, și sârguește ca pasărea la laț, neștiind că pentru suflet aleargă.

24. Acum dar fiule ascultă-mă! Și ia aminte cuvintele gurii mele.

25. Să nu se abată la căile ei inima ta, și să nu te rătăcești în cărările ei, că pre mulți rănindu-i i-a pierdut, și nenumărați sunt pre cari i-a omorît.

26. Căile iadului este casa ei, care duc la cămările morții.

CAP. 8.

Despre adevărata înțelepciune, Fiul lui Dumnezeu.

1. Pentru aceea tu mărturisește înțelepciunea, ca înțelepciunea să te asculte pre tine.

2. Că pre vârfurile cele înalte este, și stă în mijlocul cărărilor.

3. Și la porțile celor puternici șade, și întru intrări se laudă.

4. Pre voi o oamenilor vă rog, și dau glasul meu fiilor omenești.

5. Înțelegeți cei fără de răutate măestria, și cei neînvățați puneți la inimă.

6. Ascultați-mă pre mine, că lucruri de cinste voiu grăì, și voiu scoate din buze cele drepte.

7. Că adevărul va învățà gâtlejul meu, și urîte sunt înaintea mea buzele mincinoase.

8. Cu dreptate sunt toate graiurile gurii mele, nimic nu este întru dânsele strâmb, nici încâlcit.

9. Toate sunt netede celor ce cunosc, și drepte celor ce află știința.

10 Luați învățătură, și nu argint, și știința mai vârtos decât aurul lămurit, și agonisiți cunoștința mai mult decât aurul curat.

11. Că mai bună este înțelepciunea decât pietrele cele de mult preț, și tot ce este scump nu este vrednic ei.

12. Eu înțelepciunea am sălășluit sfatul și cunoștința, și gândul eu l-am chemat.

13. Frica Domnului urăște nedreptatea și semețiea și mândriea și căile viclenilor și gura cea necredincioasă o am urît eu, și căile cele răzvrătite ale celor răi.

14. Al meu este sfatul și îndreptarea, a mea este înțelepciunea și a mea este tăriea.

15. Prin mine împărații împărătesc, și cei puternici scriu dreptatea.

16. Prin mine cei mari se măresc, și stăpânii prin mine stăpânesc pământul.

17. Eu iubesc pre cei ce mă iubesc pre mine, și cei ce mă caută vor aflà dar.

18. Bogățiea și mărirea a mea este, și agoniseala a multora și dreptatea.

19. Mai bine este a mă înmulțì pre mine, decât aurul și piatra scumpă, că rodurile mele mai bune sunt decât argintul cel ales.

20. În căile dreptății umblu, și în mijlocul cărărilor adevărului petrec.

21. Ca să împart avuțiea celor ce mă iubesc, și să umplu vistieriile lor de bunătăți; de voiu spune vouă cele ce se fac în toate zilele; voiu pomenì cele din veac să le număr.

22. Domnul m’au zidit pre mine început căilor sale spre lucrurile sale.

Pildele lui Solomon 7 - 8

23. Mai nainte de veci m’au întemeiat pre mine, întru început mai nainte de a face pământul.

24. Și mai nainte de a face adâncurile, mai nainte de a ieșì izvoarele apelor.

25. Mai nainte de ce s’au înfipt munții, mai nainte decât toate dealurile m’au născut pre mine.

26. Domnul au făcut laturile și pustiile și marginile lumii supt cer.

27. Când găteà cerul cu dânsul eram, și când ș’au așezat scaunul său preste vânturi.

28. Și când au întărit norii cei de sus, și ca niște tării au pus izvoarele cele de supt cer.

29. Când au pus mării hotar și apelor, ca să nu treacă țărmurile sale, și tari au făcut temeliile pământului.

30. Eram la dânsul tocmind, eu eram de care se bucurà, și în toate zilele mă veseleam înaintea feței lui în toată vremea.

31. Când se veseleà lumea săvârșind, și se veseleà întru fiii oamenilor.

32. Acum dar fiule ascultă-mă pre mine! Și fericiți sunt, carii păzesc căile mele.

33. Ascultați înțelepciunea, și vă înțelepțiți, și nu vă depărtați dela dânsa.

34. Fericit este bărbatul cel ce mă ascultă, și omul, carele va păzì căile mele, și priveghează la ușile mele pururea, și păzește pragurile ușilor mele.

35. Că ieșirile mele sunt ieșiri de vieață, și se gătește vrerea dela Domnul.

36. Iar cei ce greșesc asupra mea, fac păgânătate în sufletele lor, și cei ce mă urăsc pre mine, iubesc moartea.

CAP. 9.

Chemarea prietenească a înțelepciunei.

1. Înțelepciunea și-a zidit eiși casă, și a întărit șapte stâlpi,

2. Junghiat-a jertfele sale, și a dres în paharul său vin, și a gătit ei masă.

3. Trimis-a pre slugile sale să cheme cu înaltă strigare la pahar, grăind:

4. Cel ce este neînțelept să se abată la mine, și celor lipsiți de înțelepciune le-a zis:

5. Veniți de mâncați pâinea mea și beți vinul, carele l-am dres vouă.

6. Lăsați neînțelepciunea și veți fì vii, ca în veac să împărățiți, și căutați înțelepciunea ca să trăiți, și vă îndreptați mintea întru cunoștință.

7. Cel ce învață pre cei răi ià luiș ocară, și cel ce ceartă pre cel necurat se ocărăște pre sine, că certările la cel necurat sunt rane lui.

8. Nu mustrà pre cei răi, ca să nu te urască, mustră pre cel înțelept, și te va iubì pre tine.

9. Dă pricină înțeleptului, și mai înțelept va fì, arată dreptului, și va adaoge a primì.

10. Începutul înțelepciunei este frica Domnului, și sfatul sfinților priceperea; iar a cunoaște legea, este a cugetului bun.

11. Că într’acest chip multă vreme vei trăì, și se vor adaoge ție anii vieții tale.

12. Fiule! De vei fì înțelept, ție vei fì înțelept, și vecinilor tăi; iar de vei fì rău, numai tu singur vei luà cele rele. Fiul învățat înțelept va fì, și pre cel neînvățat slugă îl va aveà. Cel ce se reazemă de minciuni, acela paște vânturile și gonește pasări zburătoare, că și-a părăsit căile viei sale, și a rătăcit din cărările agonisirii sale, și umblă prin pustie fără de apă, și prin pământ desfătat întru sete, și adună cu mâinile nerodire.

13. Femeia nebună și fără de omenie, care nu știe de rușine, se va lipsì de pâine.

14. Șade în ușile casei sale pre scaun afară în uliță.

15. Chemând pre cei ce trec pre cale, și-și fac căile lor; cel ce este întru voi fără de minte, abate-se la mine.

16. Și celor lipsiți de minte, le poruncește zicând:

17. Atingeți-vă cu dulceață de pâine ascunsă, și beți apă dulce de furtișag.

18. Și el nu știe, că pământenii la dânsa pier, și îi duce în fundul iadului.

19. Ci fugì, nu te zăbovì la locul ei, nici întoarce ochiul tău spre dânsa, că așà o vei trece ca o apă streină.

20. Și treci izvorul strein, și te depărtează de apa altora, și nu beà din fântâna streină, ca să trăiești multă vreme, și să se adaoge ție anii vieții.

CAP. 10.

Dreptatea.

1. Fiul înțelept veselește pre tatăl său, iar fiul nebun întristează pre mama sa.

2. Nu vor folosì avuțiile celor fărădelege; iar

Pildele lui Solomon 8 - 9 - 10

dreptatea îi va izbăvì din moarte.

3. Nu va omorî Domnul cu foame sufletul dreptului; iar vieața necredincioșilor o va surpà.

4. Sărăcia smerește pre om; iar mâinile celor vrednici se îmbogățesc.

5. Fiul certat înțelept va fì, și pre cel neînvățat slugă-l va aveà.

6. Scapă de zăduf fiul înțelept; iar fiul cel călcător de lege se strică de vânt în vremea secerișului.

7. Binecuvântarea Domnului pre capul dreptului; iar gura necredincioșilor o acopere plângere fără de vreme.

8. Pomenirea drepților cu laude; iar numele necredincioșilor se stinge.

9. Cel înțelept cu inima primește poruncile; iar cel neascultător împiedecându-se cu buzele alunecă.

10. Cel ce umblă drept, umblă cu nădejde; iar cel ce strâmbează căile sale, se va cunoaște.

11. Cel ce face cu ochiul cu înșelăciune, adună întristare oamenilor; iar cel ce mustră cu îndrăzneală, face pace.

12. Izvor de vieață este în mâna dreptului; iar gurile necredincioșilor le va acoperì pierirea.

13. Ura scornește sfadă; iar dragostea acopere pre toți cei ce nu iubesc sfăzile.

14. Cel ce scoate din buze înțelepciune, bate cu toiag pre omul cel fără de inimă.

15. Înțelepții tăinuesc în sine știința; iar gura celui fără de socoteală se apropie de sfărâmare.

16. Agoniseala bogaților, este cetate tare; iar sfărâmarea necredincioșilor este sărăcia.

17. Faptele drepților vieață fac; iar roadele necredincioșilor păcate.

18. Căile vieții le păzește învățătura; iar învățătura nemustrată rătăcește.

19. Buzele cele drepte acopere vrajba; iar cei ce grăesc ocări, prea fără de minte sunt.

20. Din vorba multă nu vei scăpà de păcat; iar cel ce-și ține buzele înțelept va fì.

21. Argint lămurit este limba dreptului; iar inima necredinciosului se va stinge.

22. Buzele drepților știu lucruri înalte; iar cei fără de minte întru lipsă se vor sfârșì.

23. Binecuvântarea Domnului pre capul dreptului, aceasta îl îmbogățește, și nu se va adaoge lui întristare în inimă.

24. Cu râs nebunul face rele; iar învățătura la om naște înțelepciune.

25. Cel necredincios cu pierirea se poartă; iar pofta dreptului este primită.

26. Mergând viforul piere cel necredincios; iar dreptul abătându-se se mântuește în veac.

27. În ce chip este agurida la dinți stricătoare și fumul la ochi, așà este fărădelegea celor ce o fac pre ea.

28. Frica Domnului adaoge zile; iar anii necredincioșilor se vor împuținà.

29. Petrece cu drepții veseliea, iar nădejdea necredincioșilor va pierì.

30. Întărirea cuviosului este frica Domnului; iar celor ce fac rele sfărâmare.

31. Dreptul în veac nu se va clătì; iar necredincioșii nu vor lăcuì pământul.

32. Din gura dreptului pică înțelepciune; iar limba nedreptului va pierì.

33. Din buzele oamenilor drepți pică daruri; iar gura celor necredincioși se răzvrătește.

CAP. 11.

Folosul și piedicele dreptății.

1. Cumpenele viclene urîciune sunt înaintea Domnului; iar cumpăna dreaptă primită este lui.

2. Ori unde intră sudalma, acolo și ocara; iar gura smeriților cugetă înțelepciune.

3. Săvârșirea drepților va îndreptà pre dânșii; iar împiedecarea călcătorilor de lege, îi va prădà pre ei.

4. Nu vor folosì averile în ziua mâniei, iar dreptatea va izbăvì din moarte; murind dreptul lasă grija, iar pierirea necredincioșilor este urîtă și de râs.

5. Dreptatea nevinovatului îndreptează căile; iar necredința cade întru nedreptate.

6. Dreptatea oamenilor drepți va izbăvì pre ei; iar cei fărădelege se vânează de păgânătatea lor.

7. Sfârșindu-se omul drept nu-i piere nădejdea; iar lauda necredincioșilor va pierì.

8. Dreptul din cursă va scăpà, și în locul lui se va dà cel necredincios.

Pildele lui Solomon 10 - 11

9. În gura celor necredincioși lațul cetățenilor; iar chibzuirea drepților cu bună sporire.

10. Întru bunătățile drepților se îndreptă cetatea, și întru pierirea necredincioșilor bucurie.

11. Întru binecuvântarea drepților se va înălțà cetatea; iar cu gura necredincioșilor se va săpà.

12. Batjocorește pre cetățeni cel lipsit de minte; iar bărbatul înțelept liniște aduce.

13. Omul cel cu două limbi descopere sfaturi întru adunare; iar cel credincios cu duhul ascunde lucrurile.

14. Cei ce n’au cârmuire cad ca frunzele; iar mântuirea este întru mult sfat.

15. Cel rău, rău face când se împreună cu dreptul, și urăște sunetul adeverinții.

16. Femeia cinstită face bărbatului mărire; iar femeia care urăște cele drepte este scaun de ocară; cei leneși sunt nevrednici de avuții, iar cei harnici se reazimă în bogății.

17. Omul milostiv bine face sufletului său; iar cel nemilostiv pierde trupul său.

18. Cel necredincios face lucruri nedrepte; iar sămânța drepților plata adevărului.

19. Fiul drept se naște spre vieață; iar urmarea celui necredincios spre moarte.

20. Urîciune sunt înaintea Domnului căile strâmbe; iar primiți sunt lui toți cei nevinovați în cale.

21. Cel ce-și pune mâinile în mână cu strâmbătate, nu va fì necertat; iar cel ce seamănă dreptate, va luà plata drepților.

22. Precum este cercelul de aur în nările porcului, așà este frumusețea femeii cei cu nărav rău.

23. Pofta drepților toată este bună; iar nădejdea necredincioșilor va pierì.

24. Sunt cari semănând ale sale mai multe fac; sunt și cari adunând cele streine sărăcesc.

25. Tot sufletul drept este binecuvântat; iar omul mânios nu este cu bună cuviință.

26. Cel ce strânge grâul îl ține neamurilor, și pre cel ce vinde grâul scump îi blesteamă poporul; iar binecuvântarea este preste capul celui darnic.

27. Cel ce face bine, caută dar bun; iar cel ce caută rele, relele îl vor ajunge pre el.

28. Cel ce nădăjduește întru avuțiea sa, acela va cădeà; iar cel ce sprijinește pre cei drepți, acela va răsărì.

29. Cel ce nu poartă grije de casa sa, va moștenì vânturi, și va slujì cel neînțelept celui înțelept.

30. Din rodul dreptății, crește pomul vieții; iar sufletele călcătorilor de lege se vor luà fără de vreme.

31. Că de vreme ce dreptul abeà se mântuește, dar necredinciosul și păcătosul unde se va aflà?

CAP. 12.

Sfaturi folositoare pentru vieață.

1. Cel ce iubește învățătura, iubește știința; iar cel ce urăște certarea, este fără de minte.

2. Cel bun află milă dela Domnul Dumnezeu; iar omul cel fărădelege, uitat va fì.

3. Nu se va fericì omul din fărădelege; iar rădăcinile drepților nu se vor smulge.

4. Femeia harnică cunună este bărbatului său; că precum este viermele în lemn, așà femeia cea făcătoare de rău își pierde bărbatul.

5. Gândurile drepților sunt adevăruri; iar necredincioșii isprăvesc înșelăciuni.

6. Cuvintele necredincioșilor sunt cu vicleșug spre sânge; iar gura drepților va izbăvì pre dânșii.

7. Ori unde se va întoarce cel necredincios, se va stinge; iar casele drepților vor rămâneà.

8. Gura înțeleptului o laudă omul; iar pre cel împietrit la inimă îl batjocorește.

9. Mai bun este omul fără de boierie, carele slujește luiș, decât cel cu boieria și lipsit de pâine.

10. Dreptul are milă de vieața dobitoacelor sale; iar rărunchii necredincioșilor sunt nemilostivi.

11. Cel ce lucrează pământul său, se va sătura de pâine; iar cei ce umblă după deșertăciuni sunt lipsiți de minte.

12. Celui ce-i place a-și petrece cu vinul, în curțile sale lasă ocară.

13. Poftele necredincioșilor sunt rele; iar rădăcina credincioșilor întru tării.

Pildele lui Solomon 11 - 12

14. Pentru păcatul buzelor cade în laț păcătosul, iar dreptul scapă de el; cel ce se uită lin se va mântuì, iar cel ce întâmpină în porți, necăjește sufletele.

15. Din rodurile gurii, sufletul omului se va săturà de bunătăți, și plata buzelor lui se va dà lui.

16. Căile nebunilor drepte sunt înaintea lor; iar cel înțelept ascultă sfaturile.

17. Nebunul numai decât își arată mâniea sa; iar cel iscusit își ascunde ocara sa.

18. Credința adevărată o spune dreptul; iar mărturia nedrepților este înșelătoare.

19. Sunt cari grăesc și rănesc ca cu sabia; iar limbile înțelepților vindecă.

20. Buzele adevărate îndreptează mărturisirea; iar martorul grabnic are limbă nedreaptă.

21. Vicleșug este în inima celui ce meșteșugește rele; iar cei ce voesc pace, se vor veselì.

22. Nu place dreptului nimic ce este strâmb; iar cei necredincioși se vor umpleà de rele.

23. Urâciune sunt Domnului buzele mincinoase; iar cel ce face credință primit este la dânsul.

24. Omul priceput este omul științei; iar inima nebunilor va întîmpinà blestemuri.

25. Mâna celor aleși lesne stăpânește; iar cei vicleni vor fì de pradă.

26. Cuvântul cel înfricoșat turbură inima omului drept; iar vestea bună îl veselește pre dânsul.

27. Cunoscătorul drept lui însuși va fì prieten; iar gândurile necredincioșilor fără blândețe; pre cei ce păcătuesc îi vor ajunge relele, și calea necredincioșilor îi va înșelà pre dânșii.

28. Nu va dobândì vicleanul vânat; iar omul curat agoniseală scumpă.

29. În căile dreptăței este vieața; iar căile celor ce țin minte răul, sunt spre moarte.

CAP. 13.

Alte sfaturi.

1. Fiul înțelept ascultă pre tatăl său; iar cel neascultător întru pierzare.

2. Din rodurile dreptăți va mâncà cel bun; iar sufletele călcătorilor de lege vor pierì fără de vreme.

3. Cel ce’și păzește gura sa, își păzește sufletul său; iar cel ce nu’și oprește buzile, frică’și va face luiș.

4. Întru pofte este tot cel leneș; iar mâinile celor harnici sunt întru nevoință.

5. Urăște dreptul cuvântul nedrept; iar necredinciosul se rușinează, și nu are îndrăzneală.

6. Dreptatea păzește pre cei fără de răutate; iar pre cei necredincioși îi face răi păcatul.

7. Sunt cari să îmbogățesc singuri pre sine nimic având; și sunt cari se smeresc pre sine în multă bogăție.

8. Răscumpărarea sufletului omului este bogăția lui; iar săracul nu sufere certarea.

9. Lumină drepților este pururea; iar lumina necredincioșilor se va stinge. Sufletele viclene rătăcesc întru păcate; iar drepții se îndură și miluesc.

10. Cel rău cu sudalmă face rele; iar cei ce se cunosc pre sine sunt înțelepți.

11. Averea adunată cu fărădelege se va împuținà; iar a celui ce strânge cu credință, se va înmulțì.

12. Dreptul se îndură și împrumutează; mai bun este cel ce începe a ajutà cu inima, decât cel ce făgăduește, și la nădejde aduce; că pomul vieții este pofta bună.

13. Cel ce nu bagă în seamă lucrul, nebăgà-se-va în seamă de el; iar cel ce se teme de poruncă, acela este sănătos.

14. Fiului viclean nimic nu este bun; iar lucrurile slugii înțelepte vor sporì, și se va îndreptà calea lui.

15. Legea înțeleptului este izvorul vieții; iar cel fără de minte în laț va murì.

16. Înțelegerea bună dă dar; iar a cunoaște legea este a cugetului bun; și căile celor nebăgători de seamă întru pierire.

17. Tot cel isteț lucrează cu cunoștință; iar cel fără de minte își întinde luiș rele.

18. Împăratul îndrăzneț va cădeà în rele, iar sluga înțeleaptă va izbăvì pre el.

19. Sărăcia și ocara o strică învățătura; iar cel ce păzește mustrările se va mărì.

Pildele lui Solomon 12 - 13

20. Poftele credincioșilor îndulcesc sufletul; iar lucrurile necredincioșilor departe sunt de

cunoștință.

21. Cel ce umblă împreună cu cei înțelepți, înțelept va fì; iar cel ce umblă cu cei fără de minte, se va cunoaște.

22. Pre cei ce păcătuesc îi vor ajunge relele; iar pre cei drepți îi va ajunge binele.

23. Omul bun va lăsà moșteni pre fiii fiilor; iar bogăția necredincioșilor se strânge drepților.

24. Drepții vor petrece mulți ani întru bogăție; iar nedrepții vor pierì degrab.

25. Cel ce cruță toiagul urăște pre fiul său; iar cela ce-l iubește, îl ceartă cu deadinsul.

26. Dreptul mâncând va săturà sufletul său; iar sufletele necredincioșilor vor fì lipsite.

CAP. 14.

Lauda iscusinței în vieață.

1. Femeile cele înțelepte au zidit case; iar cea fără de minte le-a surpat cu mâinile sale.

2. Cel ce umblă drept, se teme de Domnul; iar cel ce umblă strâmb pre căile sale, se va defăimà.

3. Din gura nebunilor toiag de ocară; iar buzele înțelepților îi păzesc pre ei.

4. Unde nu sunt boi ieslea este deșartă; iar unde sunt holde multe, arătată este tăria boului.

5. Mărturia credincioasă nu minte, iar mărturia strâmbă ațâță minciuni.

6. Căutà-vei înțelepciunea la cel răi, și nu o vei aflà; iar la cei înțelepți lesne este simțirea.

7. Toate sunt împrotivă omului fără de minte; iar armele simțirii sunt buzele cele înțelepte.

8. Înțelepciunea celor învățați este a’și cunoaște căile sale; iar gândul celor fără de minte este în rătăcire.

9. Caselor celor fărădelege le trebuește curățenia; iar casele drepților sunt plăcute.

10. Inima simțitoare a omului, mâhnește sufletul său, iar când se veselește, nu se amestecă cu ocara.

11. Casele celor necurați se vor stinge; iar lăcașurile celor drepți se vor întărì.

12. Este cale, care se pare oamenilor dreaptă; iar sfârșitul ei duce în fundul iadului.

13. În veselii nu se amestecă întristarea; iar mai pre urmă bucuria se întoarce în plâns.

14. De căile sale se va săturà cel îndrăzneț cu inima; iar din cugetele sale este omul bun.

15. Omul cel fără de răutate crede tot cuvântul; iar cel înțelept vine la pocăință.

16. Înțeleptul temându-se, se ferește de rău; iar cel fără de minte nădăjduindu-se în sine, se amestecă cu cel fărădelege.

17. Cel grabnic la mânie lucrează fără de socoteală; iar omul înțelept multe rabdă.

18. Nebunii împart răutatea; iar cei cu minte se țin de știință.

19. Lunecà-vor cei răi înaintea celor buni; și cei necredincioși vor slujì la ușile celor drepți.

20. Prietenii vor urî pe prietenii cei săraci; iar prietenii celor bogați sunt mulți.

21. Cel ce nu cinstește pre cel mișel, păcătuește; iar cel ce miluește pre săraci fericit este.

22. Fiind rătăciți cei nedrepți, lucrează rele; iar cei buni fac milă și adevăr.

23. Nu știu mila și credința făcătorii de rele; iar mila și credința, este la cei ce lucrează cele bune.

24. Tot cel ce poartă grije, are de prisosit; iar cel dezmierdat și nepurtător de grije în lipsă va fì.

25. Cunună înțelepților este bogăția lor; iar vieața nebunilor este rea.

26. Mântuește din rele sufletul mărturia credincioasă; iar cel viclean ațâță minciună.

27. Întru frica Domnului este nădejdea celui tare, și fiilor săi va lăsà reazem de pace.

28. Frica Domnului este izvor de vieață, și pre cel ce o are îl face a se ferì de lațul morții.

29. Mărirea împăratului este în popor mult; iar în poporul puțin, este pierderea celui puternic.

30. Omul cel mul răbdător este cu mare înțelepciune, iar cel foarte fricos este neînțelept.

31. Omul blând este doftor inimii; iar cariul oaselor este inima simțitoare.

32. Cel ce grăește de rău pre săracul, mânie pre cel ce l-au făcut pre el; iar cel ce miluește pre sărac, cinstește pre cel ce l-au făcut pre el.

Pildele lui Solomon 13 - 14

33. Întru răutatea sa va pierì necredinciosul; iar cel ce nădăjduește spre Domnul, drept este întru bunătatea sa.

34. Inima cea bună a bărbatului odihnește înțelepciunea; iar inima nebunilor nu se cunoaște.

35. Dreptatea înalță neamul; iar păcatele împuținează semințiile.

36. Primită este împăratului sluga înțeleaptă; și cu păstrarea sa leapădă dela sine ocara.

CAP. 15.

Roadele iscusinței. Mijloace împrotiva păcatelor.

1. Mânia pierde și pre cei înțelepți; iar răspunsul cucernic întoarce mânia și cuvântul aspru aprinde mânia.

2 Limba înțelepților știe cele bune; iar gura celor neînțelepți spune rele.

3. În tot locul ochii Domnului văd pre cei răi și pre cei buni.

4. Vindecarea limbii este pom de vieață, și cel ce o păzește acesta se va umpleà de duh.

5. Cel fără de minte batjocorește învățătura tatălui său; iar cel ce ține porunca este mai înțelept. În prisosirea dreptăței putere multă este; iar cei necredincioși cu toată rădăcina vor pierì de pre pământ.

6. În casele drepților tărie este multă, iar rodurile necredincioșilor vor pierì.

7. Buzele drepților se leagă cu pricepere; iar inima celor neînțelepți nu este întărită.

8. Jertfele necredincioșilor urâciune sunt Domnului; iar rugăciunile celor ce se îndreptează sunt primite de dânsul.

9. Urâciune sunt Domnului căile necredincioșilor; iar pre cei ce umblă după dreptate îi iubește.

10. Învățătura celui fără de răutate se cunoaște dela cei ce trec; iar cei ce urăsc certarea se sfârșesc grozav.

11. Iadul și pierzarea de față sunt la Domnul, cum dar nu și inimile oamenilor?

12. Cel neînvățat nu va iubì pre cei ce-l ceartă pre el; și cu cei înțelepți nu va vorbì.

13. Inima veselindu-se înflorește fața; iar fiind întru scârbă se mâhnește.

14. Inima dreaptă caută știință; iar gura celor neînvățați caută cele rele.

15. În toată vremea ochii celor răi primesc cele rele, iar cei buni sunt în liniște pururea.

16. Mai bună este o părticică mică cu frica Domnului, decât vistierii mari fără de frică.

17. Mai bun este ospățul cu legumi spre dragoste și spre prieteșug, decât vițelul dela iesle cu vrajbă.

18. Omul mânios ațâță gâlcevi; iar cel ce rabdă mult, potolește și ceea ce va să fie.

19. Omul cel îndelung răbdător împacă vrăjbile; iar cel necredincios mai vârtos le întărită.

20. Căile celor leneși sunt așternute cu spini; iar ale celor harnici sunt netede.

21. Fiul înțelept veselește pre tatăl său; iar fiul neînțelept batjocorește pre muma sa.

22. Cărările celui nebun sunt lipsite de înțelepciune; iar omul cel înțelept drept umblă.

23. Schimbă gândurile cei ce nu cinstesc adunarea; iar în inimile celor ce se sfătuesc rămâne sfatul.

24. Că nu-l ascultă pre el cel rău, nici va zice cevà de folos, și bun adunării de obște.

25. Căile vieții sunt cugetele celui înțelegător, ca să se ferească de iad, și să se mântuiască.

26. Casele defăimătorilor le surpă Domnul, și întărește hotarul văduvei.

27. Urâciune este Domnului gândul nedrept; iar cuvintele celor curați sunt cuvioase.

28. Pierde-se pre sine cel ce ià daruri; iar cel ce urăște luarea de daruri viu va fì.

29. Cu milosteniile și cu credința se curățesc păcatele, și cu frica Domnului se ferește fiecare de rău.

30. Inimile drepților se învață credință; iar gura necredincioșilor răspunde rele.

31. Primite sunt la Domnul căile oamenilor drepți, că prin acelea și vrăjmașii prietini se fac.

32. Departe stă Dumnezeu de cei necredincioși; iar rugăciunile drepților le ascultă.

33. Mai bună este puțină luare cu dreptate; decât roduri multe cu nedreptate.

CAP. 16.

Pildele lui Solomon 14 - 15

Îndemnări pentru smerenie, dreptate și înfrânare.

1. Inima omului să gândească lucruri drepte; ca să se îndrepteze de Dumnezeu căile lui.

2. Ochiul văzând bune veselește inima; și vestea cea bună îngrașe oasele; cel ce ascultă mustrările vieții, va petrece între cei înțelepți.

3. Cel ce leapădă învățătura, se urăște pre sine; iar cel ce păzește învățăturile își iubește sufletul său.

4. Frica Domnului este învățătură și înțelepciune și începutul mărirei răspunde ei; și merge mărirea înnaintea celor smeriți. La om este voirea inimei, iar dela Domnul răspunsul limbei.

5. Toate lucrurile celui smerit arătate sunt înaintea lui Dumnezeu; iar cei necurați în ziua cea rea vor pierì. Cât ești de mare atâta te smerește și vei aflà milă înaintea Domnului Dumnezeu.

6. Necurat este înaintea lui Dumnezeu tot cel cu inimă înaltă, și cel ce’și pune mâna în mână cu nedreptate, nu se va îndreptà.

7. Începutul căii celei bune este a face dreptate, că primită este la Dumnezeu mai mult decât aducerea de jertfe.

8. Cel ce caută pre Domnul va aflà minte cu dreptate, și cei ce-l caută pre el, cu dreptate vor aflà pace.

9. Toate lucrurile Domnului sunt cu dreptate, și se ține cel necredincios la ziua cea rea.

10. Ghicire este în buzele împăratului, și la judecată nu va rătăcì gura lui.

11. Pornirea cumpenii dreptate este la Domnul, și lucrurile lui cumpene drepte.

12. Urît este împăratului acela ce face rele, că, cu dreptate se gătește scaunul domniei.

13. Primite sunt împăratului buzele drepte, și cuvintele drepte le iubește.

14. Mâniea împăratului este solul morței; iar omul înțelept îl va îmblânzì pre el.

15. Întru lumina vieții fiul împăratului; iar cei primiți lui ca norul târziu.

16. Cuiburile înțelepciunei mai alese sunt decât aurul, și cuiburile înțelegerii mai alese sunt decât argintul.

17. Cărările vieței abat dela rele; iar lungimea vieții sunt căile dreptății.

18. Cel ce primește învățătura, întru bunătăți va fì; și cel ce păzește certările, se va înțelepțì.

19. Cel ce își păzește căile sale, păzește sufletul său; și cel ce’și iubește viața sa, oprește gura sa.

20. Mai înainte de sfărâmare merge ocara; și mai înainte de cădere gândul cel rău.

21. Mai bun este cel blând cu smerenie, decât cel ce împarte prăzi cu cei ce fac strâmbătate.

22. Cel înțelept în lucruri este aflător de bunătăți, și cel ce nădăjduește întru Dumnezeu, fericit este.

23. Pre cei înțelepți și pre cei pricepători îi chiamă răi; iar cei cu cuvinte dulci mai mult se vor auzì.

24. Izvor de vieață este priceperea celor ce o agonisesc; iar învățătura nebunilor este rea.

25. Inima înțeleptului cunoaște cele din gura sa, și în buze poartă pricepere.

26. Fagur de miere sunt cuvintele bune; și dulceața lor tămăduire sufletului.

27. Sunt căi, care se par omului a fì drepte; iar cele mai de pre urmă ale lor caută în fundul iadului.

28. Omul întru ostenele se ostenește luiș, și abate dela sine pierirea sa; iar cel îndărătnic în gura sa își poartă pierirea.

29. Omul fără de minte își sapă luiș rele, și în buzele sale adună foc.

30. Omul îndărătnic împarte rele; și celor răi aprinde făclia înșelăciunei, și desparte pe prieteni.

31. Omul fără de lege amăgește pe prieteni, și îi duce pre ei la căi nu bune.

32. Cel ce’și întărește ochii săi, gândește îndărătnicii, și cel ce’și mușcă buzele sale alege toate relele, acesta este cuptorul răutății.

33. Cunună de laudă sunt bătrânețele, și în căile dreptății se află.

34. Mai bun este omul cel mult răbdător, decât cel tare, și omul cel ce are minte, decât lucrătorul cel mare de pământ; și cel ce’și stăpânește mâniea mai bun este decât cel ce ia cetate tare.

35. În sânul celor nedrepți intră toate cele

Pildele lui Solomon 16

nedrepte; iar cele drepte toate sunt dela Domnul.

CAP. 17.

Ceartă și vrajbă.

1. Mai bună este o bucată de pâine cu dulceață în pace, decât casa plină de multe bunătăți, și decât jertfe nedrepte cu vrajbă.

2. Sluga cu minte stăpânește pre stăpânii cei neînțelepți, și împarte părți între frați.

3. Precum se lămurește în cuptor aurul și argintul; așà inimile cele alese dela Domnul.

4. Cel rău ascultă de limba călcătorilor de lege; iar dreptul nu se uită la buzele mincinoase.

5. Cel ce râde de sărac, mânie pre cel ce l-au făcut pre el; iar cel ce-l miluește se va miluì; cel ce’i pare bine de cel ce piere, nu va fì fără de vină,

6. Cununa bătrânilor sunt fiii fiilor, și lauda fiilor sunt părinții lor. Celui credincios toată lumea îi este câștigare; iar celui necredincios nici un ban.

7. Nu sunt cuvioase celui nebun buzele drepte, nici celui drept buzele mincinoase.

8. Plata darurilor este învățătura la cei ce se țin cu dânsa, și ori încotro se întorc îi îndreptează pre ei.

9. Cel ce acopere strâmbătățile caută prieteșug; iar cel ce urăște ale acoperì desparte prietenii și casnicii.

10. Groaza umilește inima înțeleptului; iar cel neînțelept bătut fiind nu simte.

11. Pricini scornește tot cel rău; iar Domnul înger nemilostiv va trimite lui.

12. Cade purtarea de grije pre omul cel înțelept; iar cei nepricepuți cugetă rele.

13. Cel ce răsplătește rele pentru bune, nu se va mutà răul din casa lui.

14. Putere dă cuvintelor începerea dreptății; iar împerecherea și răsboiul merge înaintea scumpetei.

15. Cel ce judecă pre cel drept a fì strâmb, și pre cel strâmb a fì drept, necurat este și urît înaintea lui Dumnezeu.

16. Pentruce sunt avuții celui neînțelept? Că a dobândì înțelepciune cel rău la inimă, nu va puteà.

17. Cel ce’și face casă înaltă, caută sfărâmare. Și cel ce se lenevește a învățà va cădeà în rele.

18. În toată vremea să aibi tu prieten, frații în nevoi de treabă să fie, că pentru aceea se fac.

19. Omul fără de minte bate în palme și se veselește luiș, ca și chezașul ce ià în chezășie pe prietenul său.

20. Cel iubitor de păcate se bucurà de vrăjbi și cei ce’și înalță ușile sale, caută surpare.

21. Cel cu inima vârtoasă nu va aflà bunătăți, și omul cel ce lezne își schimbă limba va cădeà în rele; și inima de nebun durere este celui ce o are.

22. Nu se veselește tatăl de fiul cel neînvățat; iar fiul înțelept veselește pre muma sa.

23. Inima veselă bună vieață face; iar omului trist i se usucă oasele.

24. Căile celui ce ià daruri cu nedreptate în sânuri, nu sporesc, și cel necurat se abate din căile dreptății.

25. Față înțelegătoare este a omului înțelept; iar ochii nebunului la marginile pământului.

26. Mânie tatălui este fiul nebun, și durere celei ce l-a născut pre el.

27. A păgubì pre omul drept nu este bine, nici este cu cuviință a sfătuì rău asupra puternicilor drepți.

28. Cel ce oprește a grăì cuvântul greu, cu minte este; și omul cel ce rabdă mult, este înțelept.

29. Cel ce nu știe, de va întrebà de înțelepciune, înțelepciune i se va socotì; și cel ce se face pre sine mut, înțelept se va socotì a fì.

CAP. 18.

Prietenie și înfrânarea limbii.

1. Pricini caută omul cel ce va să se desparță de prieteni, și în toată vremea ocărât va fì.

2. Nu trebuește înțelepciune omului lipsit de minte, că mai vârtos se ține cu nebuniea.

3. Când vine necredinciosul întru adâncul răutăților, nu bagă seamă; și îi vine lui necinste și ocară.

4. Apă adâncă este cuvântul în inima omului și izvor ce se varsă și fântână de vieață.

5. A te mirà de fața necredinciosului nu este

Pildele lui Solomon 16 - 17 - 18

bine; nici este cu cuviință a fugì de dreptate la judecată.

6. Buzele celui fără de minte îl aduc pre el la rele, și gura lui cea îndrăzneață chiamă moartea.

7. Gura nebunului pierirea lui este; iar buzele lui sunt laț sufletului lui.

8. Pre cei leneși îi biruește frica, și sufletele oamenilor mueratici vor flămânzì.

9. Cel ce nu se vindecà pre sine întru faptele sale, frate este celui ce se rănește pre sine.

10. Din mărimea tăriei, numele Domnului; și alergând la el drepții, se înalță.

11. Averea omului bogat este cetate tare, și mărirea ei mult umbrește.

12. Mai înainte de surpare se înnalță inima omului, și mai înainte de mărire se smerește.

13. Cel ce răspunde cuvânt mai înainte de ce aude, nebun și de ocară se face pre sine.

14. Mâniea omului o potolește sluga înțeleaptă; iar pre cel nerăbdător cine îl va suferì?

15. Inima celui cu minte, câștigă știință; iar urechile înțelepților cearcă gândurile.

16. Darul omului îl vestește pre el, și cu cei puternici îl așază pre el.

17. Dreptul singur este pârâșul său dela întâiul cuvânt, și dacă îl va asuprì pârâșul, se mustră.

18. Pricinile le potolește soarta, și între domni hotărăște.

19. Frate de frate ajutat, ca o cetate tare și înaltă, și are putere ca o împărăție întemeiată.

20. Din rodurile gurii umple omul pântecele său, și din roadele buzelor sale se va săturà.

21. Moartea și vieața sunt în mâna limbii; iar cei ce’și stăpânesc limba vor mâncà roadele ei.

22. Cel ce a aflat femeie bună, aflat-a daruri, și a luat dela Dumnezeu desfătare.

23. Cel ce leapădă femeia bună, leapădă bunătățile, și cel ce ține pre cea prea curvă, este nebun și necredincios.

24. Rugăciuni răspunde săracul; iar cel bogat răspunde aspru.

25. Omul drăgăstos în adunare mai prieten este decât fratele.

CAP. 19.

Săracii cinstiți și fiii bine crescuți.

1. Mai bun este săracul, carele umblă întru prostia sa, decât cel viclean cu buzele sale și este fără de minte.

2. Unde nu este știința sufletului, acolo nu este binele; și cel ce grăbește cu picioarele, se va împiedicà.

3. Nebunia omului strâmbă căile lui, și pre Dumnezeu vinuește cu inima lui.

4. Avuțiea adauge prieteni mulți, iar cel sărac, și de prietenul carele îl are se lipsește.

5. Mărturia mincinoasă nu va fì fără de pedeapsă; și cel ce pârăște cu strâmbătate, nu va scăpà.

6. Mulți cinstesc fețele împăraților; iar tot cel rău se va face de ocară omului.

7. Tot cel ce urăște pre fratele sărac, departe va fì și de prieteșug, gândul bun se va apropià de cei ce îi cunosc prieteșugul, și omul înțelept îl va aflà pre el, cel ce face multe rele isprăvește răutatea; iar cel ce se sfădește cu cuvinte, nu se va mântuì.

8. Cel ce câștigă înțelepciune, se iubește pre sine, și carele păzește înțelegerea, aflà-va cele bune.

9. Mărturia mincinoasă nu va fì necertată, și cel ce ațâță răutate, pierì-va de ea.

10. Nici de un folos nu este celui fără de minte desfătarea, și de va începe sluga cu semeție a stăpânì.

11. Omul milostiv mult îngăduiește, și lauda lui va venì asupra celor fără de lege.

12. Înfricoșarea împăratului asemenea este răcnirii leului, și ca roua pre iarbă așà este îmblânzirea lui.

13. Rușinea tatălui este fiul fără de minte, și nu sunt curate darurile din simbria curvei.

14. Casă și avere împart părinții fiilor; iar femeia bărbatului dela Domnul se rânduește.

15. Frica oprește pre bărbatul mueratic; iar sufletul celui leneș va flămânzì.

16. Cel ce păzește porunca, își păzește sufletul său; iar cel ce nu-și păzește căile sale va pierì.

Pildele lui Solomon 18 - 19

17. Cel ce miluește pe sărac, dă împrumut lui Dumnezeu, și după darea lui se va răsplătì lui.

18. Ceartă pre fiul tău, că așà va fi de bună nădejde; iar la mândrie nu înălțà sufletul tău.

19. Omul cel gânditor de rău mult va păgubì; iar de va fì și lacom, și sufletul își va adauge a-l pierde.

20. Ascultă fiule învățătura tatălui tău, ca să fii înțelept întru cele mai de apoi ale tale.

21. Multe gânduri sunt în inima omului; iar sfatul Domnului în veac rămâne.

22. Rod omului este milosteniea, și mai bun este săracul drept de cât bogatul mincinos.

23. Frica Domnului este spre vieață omului; iar cel fără de frică se va zăbovì în locuri unde nu se aflà știință.

24. Cel ce ascunde mâinile sale în sân cu nedreptate, nici la gura sa nu le va duce pre ele.

25. Bătând pre făcătorul de rău, cel nepriceput mai înțelept se va face, și de vei certà pre omul înțelept, va cunoaște învățătura.

26. Cel ce nu cinstește pre tatăl său, și se leapădă de muma sa, rușinà-se-va și ocărît va fì.

27. Fiul carele părăsește a păzì învățătura tatălui său, va deprinde graiuri rele.

28. Cel ce chezășuește copilul fără de minte, rușinà-va dreptatea, și gura celor necredincioși înghițì-và judecata.

29. Se gătesc celor neastâmpărați bice și cazne, asemenea și celor fără de minte.

CAP. 20.

Împăratul înțelept.

1. Neastâmpărat lucru este vinul, și de ocară beția, și tot cel stricat de el, nu va fì înțelept.

2. Nu se osebește înfricoșarea împăratului de mâniea leului; iar cel ce’l întărâtă pre el greșește asupra sufletului său.

3. Mărire este omului a urî neînțelegerile; iar tot cel fără de minte cu unele ca acestea se împleticește.

4. Ocărându-se leneșul nu se va rușinà; așà este și cel ce împrumutează grîu la secere.

5. Apă adâncă este sfatul în inima omului; iar omul înțelept îl va scoate.

6. Mare și cinstit lucru este omul milostiv; iar cu anevoe este a aflà om credincios.

7. Cel ce petrece nevinovat întru dreptate, fericiți va lăsà pre fiii săi.

8. Când va ședea împărat drept pre scaun, nu va stà înaintea ochilor lui tot răul.

9. Cine se poate lăudà, că are inimă curată? Sau cine va cutezà a zice, că este curat de păcate?

10. Lumina celui ce grăește de rău pre tată sau pre mumă, stinge-se-va, și luminile ochilor lui vedeà-vor întunerec.

11. Partea ce grăbește întru cele dintâiu, întru cele mai de pre urmà nu se va binecuvântà.

12. Să nu zici: Plătì-voiu neprietenului, ci așteaptă pre Domnul, ca să’ți ajute.

13. Cântarul mare și mic, și măsurile îndoite, necurate sunt înaintea Domnului amândouă, și cel ce face acestea, întru tocmelele sale se împiedică.

14. Tânărul cu cel cuvios și drept calea lui.

15. Urechea aude și ochiul vede, lucrurile Domnului sunt amândouă.

16. Nu iubì a clevetì, ca să nu piei, ci deschide ochii tăi, și te satură de pâine.

17. Rău este, rău este, zice cel ce cumpără, și dacă se va duce atunci se va fălì.

18. Aur și mulțime de pietre scumpe și vase cinstite sunt buzele înțelepciunei.

19. Ià haina celui ce s’a pus chezaș pentru cel necunoscut, și ià de la el zălog pentru cei streini.

20. Dulce este omului pâinea minciunei; iar după aceea se va umpleà gura lui de alice.

21. Gândurile cu sfatul se întemeiază; și cu cârmuiri se face războiul.

22. Cel ce descopere sfaturi întru adunare umblă cu două limbi, și cu cel ce lărgește buzele sale nu te amestecà.

23. Urâciune este Domnului cântarul îndoit, și cumpăna vicleană nu este bună înaintea lui.

24. Dela Domnul se îndreptează pașii omului; iar pământeanul, cum ar puteà pricepe căile sale?

25. Laț este omului curând a afierosì cevà dintru ale sale, și după ce s’a făgăduit să’i pară rău.

26. Vânturătorul celor necredincioși este împăratul înțelept, și’i va învârtì pre ei roată.

Pildele lui Solomon 19 - 20

27. Lumina Domnului, suflarea oamenilor, care cercetează adâncurile inimei.

28. Milostenia și adevărul, pază sunt împăratului, și vor încunjurà cu dreptate scaunul lui.

29. Podoaba tinerilor este înțelepciunea și mărirea bătrânilor căruntețele, sdruncinături și sfărâmături întâmpină în rele, iar rane întru cămările pântecelui.

CAP. 21.

Pronia lui Dumnezeu.

1. Precum pornirea apei așà inima împăratului este în mâna lui Dumnezeu, ori încotro va vreà să o plece acolo o pleacă.

2. Tot omul se pare luiș că este drept, iar Domnul îndreptează inimile.

3. A face dreptate și a grăì adevărat, mai mult place lui Dumnezeu decât sângele jertfelor.

4. Omul cel măreț este cu inimă îndrăzneață spre ocară, și făclia necredincioșilor este păcatul.

5. Gândurile celui bărbat pururea întru prisosință, iar cel leneș totdeauna în lipsă este.

6. Cel ce face vistierii cu limbă mincinoasă după deșertăciuni umblă, și merge în laturile morții.

7. Pornì-se-va toată pierirea asupra celor necredincioși, că nu vor să facă cele drepte.

8. La cei îndărătnici căi îndărătnice trimite Dumnezeu, că curate și drepte sunt lucrurile lui.

9. Mai bine este a lăcuì într’un ungher descoperit decât în cele văruite și în casa de obște cu nedreptate.

10. Sufletul necredinciosului poftește rele, și nu’l va miluì nici un om.

11. Păgubindu-se cămătarnicul, mai înțelept se va face cel fără de răutate și înțeleptul cel ce pricepe va primì cunoștință.

12. Cunoaște dreptul inimile necredincioșilor, și defaimă pre cei necredincioși pentru rele.

13. Cel ce-și astupă urechile sale ca să nu auză pre cel neputincios, și acela va strigà și nu va fì cine să’l auză.

14. Darul pre ascuns întoarce mâniile, iar cel ce nu dă dar, ridică mânie mare.

15. Veseliea drepților este a face judecată; iar cel cuvios necurat este la făcătorii de rău.

16. Omul cel ce rătăcește din calea dreptății, se va odihnì întru adunarea uriașilor.

17. Omul cui este drag în ospețe, în lipsă va fì; și cel ce iubește vinul și untuldelemn, nu se va îmbogățì.

18. Curățire dreptului este cel fărădelege; în locul celui drept se va dà cel vinovat.

19. Mai bine este a lăcuì în pustie, decât cu femeia sfadnică și mânioasă și limbută.

20. Comoară dorită odihnește în gura înțeleptului; iar oamenii cei fără de minte o înghit pre ea.

21. Calea dreptății și a milosteniei aflà-va vieață și mărire.

22. Cetăți tari calcă înțeleptul, și surpă tăriea spre care nădăjduià necredincioșii.

23. Cel ce’și păzește gura și limba, își păzește sufletul său de necazuri.

24. Cel îndrăzneț, cel sumeț și cel mândru pierzător se chiamă, iar cel ce ține minte răul, fărădelege este.

25. Poftele omoară pre cel leneș, că nu voesc mâinile lui să facă cevà.

26. Necredinciosul în toate zilele poftește pofte rele, iar dreptul miluește și se îndură fără de scumpete.

27. Jertfele necredincioșilor urâciune sunt Domnului, pentrucă le aduc cu fărădelege.

28. Mărturiea mincinoasă va pierì; iar omul ascultător ià seama ce grăește.

29. Omul necredincios stă cu față fără de rușine; iar cel drept însuș își cunoaște căile sale.

30. Nu este înțelepciune, nu este bărbăție, nu este sfat la omul cel necredincios.

31. Calul se gătește la ziua de răsboiu; iar dela Domnul este ajutorul.

CAP. 22.

Deosebite sfaturi.

1. Mai ales este numele bun decât bogățiea multă; și darul bun decât argintul și aurul.

2. Bogatul și săracul s’au întâmpinat unul cu altul, iar pre amândoi i-au făcut Domnul.

3. Cel iscusit văzând pre cel rău muncindu-se tare, însuș se învață; iar cei nepricepuți

Pildele lui Solomon 20 - 21 - 22

trecând nu se folosesc.

4. Neamul înțelepciunii este frica Domnului, și bogăție și mărire și vieață.

5. Ciulini și lațuri în căile cele strâmbe; iar cel ce’și păzește sufletul său, se va ferì de ele.

6. Învață pruncul pre calea sa, că și după ce va îmbătrânì nu se va depărtà dela aceea.

7. Bogații vor stăpânì pre cei săraci, și slugile dela stăpânii săi se vor împrumutà.

8. Cel cu seamănă rele, rele va și secerà, și rana faptelor sale îl va sfârșì; pre omul blând și dătător, îl binecuvintează Dumnezeu, și deșertarea lucrurilor îl va pierde.

9. Cel ce miluește pre săracul, hrănì-se-va, pentrucă din pâinea sa a dat săracului; biruință și cinste câștigă cel ce dă daruri, însă ià sufletul celor ce le iau.

10. Scoate din adunare pre cel pierzător, și va ieșì cu dânsul pricirea, că șezând în adunare, pre toți necinstește.

11. Iubește Domnul inimile cuvioase, și primiți sunt lui toți cei fără prihană în căile lor; cu buzele va cârmuì împăratul.

12. Ochii Domnului păzesc simțirea și defaimă cuvintele cele fărădelege.

13. Pune pricini și zice leneșul: leul este în cale și ucigașul în uliță.

14. Groapă adâncă este gura celui fărădelege, și pre carele l-au urît Domnul, acela va cădeà într’însa; sunt căi rele înaintea omului, și nu iubește a se întoarce dela ele, și trebue a se abate din calea strâmbă și rea.

15. Nepriceperea face să sboare inima tânărului, și toiagul învățăturii departe este dela dânsul.

16. Cel ce năpăstuește pre sărac, înmulțește relele sale, și dă bogatului pre mai puțin.

17. La cuvintele înțelepților apropie urechea ta, și ascultă cuvintele mele, și așază inima ta, ca să cunoști, că bune sunt.

18. Și de le vei pune pre ele la inima ta, veselì-te-vor împreună cu buzele tale.

19. Ca să fie întru Domnul nădejdea ta, și va arătà ție calea ta.

20. Și tu ți le scrie întreit, în sfat și în gând și în cunoștință și pre lățimea inimii tale.

21. Învață-te dar cuvinte adevărate, și minte bună ca să auzì și să răspunzi tu cuvinte adevărate celor ce le întreabă.

22. Nu silì pre mișel, că sărac este și să nu necinstești pre cel slab în porți.

23. Că Domnul va judecà lui judecată, și vei mântuì sufletul tău nevinovat.

24. Nu fii prieten cu omul mânios, și cu prieten mânios nu te amestecà.

25. Ca să nu te abați în căile lui, și vei luà lațuri la sufletul tău.

26. Nu te da chezaș rușinându-te de față.

27. Că de nu vei aveà de unde să plătești, luà-vor așternutul cel de supt coastele tale.

28. Nu trece hotarele vechi, care le-au pus părinții tăi.

29. Omul vederos și iute la lucrurile lui, la împărați trebue a stà; iar să nu steà la oameni leneși.

CAP. 23.

Sfaturi pentru mâncare și băutură

1. De vei ședeà la masa celui puternic, înțelepțește mănâncă din cele ce ți se pun înainte.

2. Și pune mâna ta știind că și tu ca acestea trebue să gătești.

3. Iar de ești mai nesățios, nu poftì bucalele lui, că acestea se țin de vieață mincinoasă.

4. Nu te asemănà, fiind sărac cu cel bogat; ci te strânge pre tine cu gândul tău.

5. De vei căutà cu ochiul tău spre el, nicidecum nu se va vedeà, că s’a făcut lui aripi ca unui vultur, și se întoarce spre casa celui ce stă înaintea lui.

6. Nu cinà cu omul pizmătareț, nici poftì din bucatele lui.

7. Că precum înghite cinevà păr, așà mănâncă și beà; nici îl băgà la tine pre el, ca să mănânci pâinea ta cu el.

8. Că o va vărsà pre ea, și va stricà cuvintele tale cele bune.

9. La urechea celui fără de minte nimic nu zice, ca nu cumvà să râză de cuvintele tale cele înțelepte.

10. Să nu muți hotarele cele vechi, și în agonisita săracilor să nu intri.

11. Că cel ce’i apărà pre ei este Domnul, tare este, și va judecà judecata lor cu tine.

12. Dă la învățătură inima ta, și urechele

Pildele lui Solomon 22 - 23

tale le gătește spre cuvintele înțelegerii.

13. Nu încetà a certà pruncul, pentrucă de’l vei lovì pre el cu nuia, nu va murì. Că tu îl vei bate pre el cu nuia; iar sufletul lui dela moarte îl vei mântuì.

14. Fiule! De va fì înțeleaptă inima ta, vei veselì și inima mea.

15. Și se vor învățà buzele tale din cuvintele buzelor mele, de vor fì drepte.

16. Nu râvnească inima ta la păcătoși; ci fii toată ziua în frica Domnului.

17. Că de vei păzì acestea, vei aveà nepoți, și nădejdea ta nu se va depărtà.

18. Ascultă fiule, și fii înțelept și’ți îndreptează gândurile inimii tale.

19. Nu fì bețiv, nici te întinde la sfaturi și la cumpărături de cărnuri.

20. Că tot curvarul și bețivul va sărăcì, și tot somnorosul se va îmbrăcà în haine rele și rupte.

21. Ascultă fiule pre tatăl tău cel ce te-a născut, și nu nebăgà în seamă pre muma ta, pentrucă a îmbătrânit.

22. Câștigă-ți adevărul și nu lepădà înțelepciunea, învățătura și știința.

23. Bine hrănește tatăl drept, și de fiul cel înțelept se veselește sufletul lui.

24. Veselească-se tatăl tău și muma ta de tine, și să se bucure ceea ce te-a născut.

25. Dă’mi fiule inima ta, și ochii tăi să păzească căile mele.

26. Că vas găurit este casa streină, și strîmtă fântâna streină.

27. Că acesta degrab va pierì, și tot călcătorul de lege se va stinge.

28. Cui este vai? Cui sunt gâlcevuri? Cui judecăți? Cui necazuri și sfezi? Cui zdrobirea în zadar? Cui sunt ochii urduroși?

29. Au nu celor ce se zăbovesc la vin, și celor ce păzesc unde se fac ospețe? Nu vă îmbătați cu vin, ci umblați cu oameni drepți, și vorbiți la preumblări.

30. Că de vei dà ochii tăi spre urcioare și spre pahare, la urmà vei umblà mai gol decât pilugu.

31. Și apoi te vei tăvălì ca cel mușcat de șarpe, și precum se varsă dela Cherast veninul lui.

32. Când ochii tăi vor vedeà streină, atunci gura ta va grăì îndărătnicii.

33. Și vei zăceà ca în inima mării, și ca un cârmaciu în multă volbură.

34. Și vei zice: bătutu-m’a și nu m’a durut, ocărîtu-m’a și eu n’am știut când se va face ziuă, ca să viu să întreb cu carii să mă împreun.

CAP. 24.

Sfătuire a izbăvì pre cei în primejdie de moarte

și ferire de neînțelepție și ușurătate de minte.

1. Fiule! Nu urmà oamenilor răi, nici poftì a fì cu dânșii.

2. Că minciuni cugetă inima lor, și dureri grăiesc buzele lor.

3. Cu înțelepciune se zidește casa și cu pricepere se isprăvește.

4. Cu știința se umplu cămările de toată bogăția scumpă și bună.

5. Mai bun este înțeleptul decât cel tare, și omul cel înțelept, decât un lucrător mare de pământ.

6. Cu cârmuirea se face răsboiul, iar ajutorul cu inima cea cu sfat.

7. Înțelepciunea și gândul bun în porțile înțelepților, înțelepții nu se abat dela legea Domnului;

8. Ci gândesc întru adunări; pre cei neînvățați îi întâmpinà moartea.

9. Și moare cel fără de minte întru păcate, iar necurăția este la omul pierzător.

10. Pângărì-se-va în ziua cea rea, și în ziua necazului până ce se va sfârșì.

11. A izbăvì pre cei duși la moarte și a răscumpărà pre cei prinși, nu te scumpì.

12. Iar de vei zice: nu’l știu pre acesta, află că Domnul cunoaște inimile tuturor, și cel ce au dat suflare la toți, acela știe toate; el va răsplătì fiecăruia după faptele lui.

13. Mănâncă miere fiule, că este bun fagurul, ca să se îndulcească gâtlejul tău.

14. Că așà vei simțì înțelepciunea în sufletul tău, care de o vei aflà, bună va fì săvârșirea ta, și nădejdea nu te va părăsì.

15. Să nu apropii de cel necredincios partea drepților, nici să te amăgești cu sațiul pântecelui.

Pildele lui Solomon 23 - 24

16. Că de șapte ori va cădeà dreptul, și se va sculà; iar cei necredincioși se vor sfârșì în rele.

17. De va cădeà vrăjmașul tău, să nu te bucuri de el, și pentru împiedecarea lui nu te înălțà.

18. Că va vedeà Domnul, și nu-i va plăceà lui, și va întoarce mânia sa dela dânsul,

19. Nu te bucurà de cei ce fac rău; nici râvnì celor păcătoși.

20. Că cei răi nu vor aveà nepoți și lumina celor necredincioși se va stinge.

21. Teme-te de Dumnezeu fiule și de împăratul, și de nici unul să nu fii neascultător.

22. Că fără de veste vor răsplătì celor necredincioși, și casnile amândurora, cine le știe?

23. Și iar acestea zic vouă înțelepților: a cunoaște fața la judecată, nu este bine.

24. Cel ce zice celui necredincios că este drept, blestemat va fì popoarelor, și urît neamurilor.

25. Iar cei ce mustră, mai buni se vor arătà, și preste ei binecuvântare va venì.

26. Și buzele vor iubì a răspunde cuvinte bune.

27. Gătește spre ieșire lucrurile tale, și te gătește la țarina ta, și vino după mine, și din nou vei zidì casa ta.

28. Nu fì mărturie mincinoasă împrotiva cetățeanului tău, nici te lărgì cu buzele tale.

29. Să nu zici: Cum mi-a făcut el mie, face-voiu și eu lui, și voiu răsplătì lui cu cele ce m’a năpăstuit.

30. Ca o arătură este bărbatul neînțelept și ca viea este omul cel lipsit de minte.

31. De o vei lăsà se va țelinì, și se va îmburuenà toată, și va fì părăsită, și pietrele cu care este îngrădită se vor săpà.

32. Apoi mie mi-a părut rău, și am căutat, ca să aleg învățătura.

33. Puțin să dormitezi, și puțin să dormì, și puțin să îmbrățișezi cu mâinile tale pieptul.

34. Că de vei face aceasta, venì-va înainte mergând sărăcia ta, și lipsa, ca un bun alergător.

CAP. 25.

Cuviința în adunări și măsura învorbă și în mâncări.

1. Acestea sunt pildele lui Solomon, pe care fără alegere le-au scris prietenii lui Ezechia împăratul Iudei.

2. Slava lui Dumnezeu ascunde cuvântul, iar mărirea împăratului cinstește porunca.

3. Înalt este cerul și adânc este pământul; iar inima împăratului este neștiută.

4. Bate argintul nelămurit și se va curăți tot curat.

5. Ucide pre cei necredincioși din naintea împăratului, și va îndreptà întru dreptate scaunul lui.

6. Nu te mândrì înaintea împăratului, și nu stà în locurile celor puternici.

7. Că mai bine este să ți se zică, suì lângă mine; decât să te smerești înaintea celui puternic, cele ce au văzut ochii tăi grăește.

8. Nu începe curând la sfadă, ca să nu te căești mai pre urmă, când te va înfruntà prietenul tău.

9. Te trage înapoi, nu grăì de rău, ca să nu te ocărască prietenul.

10. Și sfada ta și vrajba ta nu se va depărtà, ci va fì ție întocmai cu moartea. Harul și prieteșugul mântuește, pe care ține-le tare la tine, ca să nu fii de ocară, ci păzește căile tale în bună prietenie.

11. Măr de aur în fir de sardion, așà este a zice cuvântul la cel ce se cuvine lui.

12. La cercel de aur sardion de mult preț este legat, și cuvântul înțelept la urechea ascultătoare.

13. Precum răcoreala la secere când este zăduf folosește omului, așà solul credincios la cei ce l-au trimis pre el folosește sufletele celor ce trăesc cu el.

14. Cum se arată vânturile și norii și ploile, așà sunt cei ce se fălesc cu dare mincinoasă.

15. Întru delungarea mâniei sporul împăratului; iar limba moale zdrobește oase.

16. Miere aflând mănâncă cu măsură, ca nu cumvà săturându-te să o verși.

17. Rar să mergi la prietinul tău, ca nu cumvà săturându-se de tine să te urască.

18. Măciucă și sabie și săgeată ascuțită, așà este și omul, cel ce mărturisește asupra

Pildele lui Solomon 24 - 25

prietenului său mărturie mincinoasă.

19. Calea celui rău și piciorul celui fărădelege, perì-va în ziua cea rea.

20. Precum otelul la rană și fumul la ochi nu folosește, așà boala căzând în trup, mâhnește inima.

21. Precum moliea în haină și carii în lemn, așà voea omului cea rea strică inima.

22. De este flămând vrăjmașul tău, dă-i să mănânce, de-i este sete adapă-l.

23. Că făcând aceasta, cărbuni de foc grămădești pre capul lui, iar Domnul va răsplătì ție bune.

24. Vântul dela miazănoapte ridică nori, iar fața fără de rușine întărită limba.

25. Mai bine este a lăcuì într’un unghiu în pod, decât cu femeie sfadnică în casă de obște.

26. Precum apa rece sufletului setos este dulce, așà este vestea bună din pământ de departe.

27. Precum de va astupà cinevà izvorul, și curgerea apei o va stricà, așà nu este cu cuviință a cădeà dreptul înaintea necredinciosului.

28. A mâncà miere multă nu este bine, iar cuvintele cele mărite trebue a le cinstì.

29. Precum este cetatea cea cu ziduri surpate și nezidită, așà este bărbatul carele face cevà fără de sfat.

CAP. 26.

Sfaturi împrotiva leneviei și a vicleniei.

1. Precum în vremea secerișului nu este rouă, și precum vara nu este ploaie, așà și la cel fără de minte nu se aflà cinste.

2. Precum pasările zboară și vrăbiile, așà blestemul îndeșert nu va venì asupra nimănui.

3. Precum biciul la cal și boldul la asin, așà este toiagul la poporul cel fărădelege.

4. Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu fii asemenea lui.

5. Ci răspunde nebunului la nebunia lui, ca să nu aibă părere în sine că el este înțelept.

6. Din căile sale ocară face, cel ce a trimis cuvânt prin sol nebun.

7. Oprește mergerea vinelor și fărădelegea din rostul celor fără de minte.

8. Cel ce leagă piatra în praștie, asemenea este celui ce dă celui fără de minte mărire.

9. Spini cresc în mâna bețivului; iar robie în mâna celor fără de minte.

10. Mult se bate de valuri tot trupul celor fără de minte, că se zdrobește uimirea lor.

11. Ca câinele care se întoarce la vărsătura sa, și se face urît, așà și cel fără de minte în răutatea sa se întoarce la păcatul său; este rușine care aduce păcat, și este rușine, care aduce mărire și dar.

12. Văzut-am om, căruia i s’a părut întru sine a fì înțelept, însă mai multă nădejde a avut cel nebun de cât acesta.

13. Zice cel leneș când se trimite în cale: leu este în căi, și în uliță ucigaș.

14. Cum se întoarce ușa în țâțână, așà leneșul pre palul său.

15. Leneșul care ascunde mâna în sânul său, nu poate să o ducă la gură.

16. Mai înțelept se pare luiș leneșul, decât cel ce în săturare duce veste.

17. Ca și cel ce ține câinele de coadă, așà și cel ce șade mai întâi în judecata streină.

18. În ce chip cei ce ispitesc pun înainte cuvinte la oameni; iar cel ce va întâmpinà întâiu cuvântul se va împiedecà;

19. Așà toți cei ce pândesc într’ascuns pre prietenii săi; și când se văd, zic: că glumind am făcut.

20. În multe lemne s’aprinde focul; iar unde nu este om iute la mânie, se potolește sfada.

21. Grătar pe cărbuni, și lemne în foc; așà omul gâlcevitor spre ațâțarea sfăzii.

22. Cuvintele măgulitorilor sunt moi, ele pătrund în adâncurile ficaților.

23. Argintul dat cu înșelăciune, ca un hârb să se socotească; buzele blânde ascund inima tristă.

24. Cu buzele toate le primește jeluindu-se vrăjmașul; iar în inimă meșteșugește vicleșuguri.

25. De te-ar rugà vrăjmașul cu glas mare, să nu’l asculți, că șapte vicleșuguri sunt în sufletul lui.

26. Cel ce ascunde vrajba, închiagă vicleșugul, și cel ce’și acopere păcatele sale, bine cunoscut se face întru adunări.

27. Cel ce sapă groapă aproapelui său, va

Pildele lui Solomon 25 - 26

cădeà însuș într’însa, și cel ce prăvălește piatră, peste el se va prăvălì.

28. Limba mincinoasă urăște adevărul, și gura neacoperită face neașezări.

CAP. 27.

Sfaturi pentru mânie, adevărata prietenie și îngrijirea turmelor.

1. Nu te lăudà pentru cele de mâine, că nu știi ce va naște cea viitoare.

2. Să te laude aproapele, și nu gura ta, streinul, și nu buzele tale.

3. Grea este piatra, și cu anevoie de purtat nisipul; iar mâniea celui fără de minte mai grea este decât amândouă.

4. Cumplită este mâniea, și iute urgiea; iar pizma nimic nu rabdă.

5. Mai bune sunt mustrările fățișe, decât prietenia ascunsă.

6. Mai vrednice de credință sunt ranele prietenului, decât sărutările cele de bună voie ale vrăjmașului.

7. Sufletul sătul batjocorește fagurii; iar sufletului celui flămând și cele amare dulci i se par.

8. Precum pasărea când zboară din cuibul său; așà se face omul slugă, când se înstrăinează dela locurile sale.

9. Cu miruri și cu vinuri și cu mirosuri se desfătează inima; iar cu nevoile se mâhnește sufletul.

10. Pe prietenul tău sau pe prietenul părintesc să nu’l părăsești, și în casa fratelui tău să nu intri în ziua necazului tău, mai bun este prietenul cel de aproape, decât fratele care lăcuește departe.

11. Înțelept fii fiule, ca să veselească inima ta, și întoarce dela tine cuvintele cele de ocară.

12. Istețul când îi vin rele se ascunde; iar cei fără de minte umblând se păgubesc.

13. Ià haina lui, că a trecut semețul, care strică cele streine.

14. Cel ce binecuvintează pe prieten dimineața cu glas mare, nimic nu se vede a se osebì de cel ce blesteamă.

15. Picăturile scot pre om în zi de iarnă din casa lui; așà și femeia sfadnică din casa sa.

16. Vântul cel de către miazănoapte aspru este; iar pre nume iscusit se chiemă.

17. Fier pre fier ascute; și omul întărîtă fața prietenului.

18. Cine sădește smochin, va mânca roadele lui, și cine păzește pre Domnul său se va cinstì.

19. Precum nu seamănă fața cu față, așà nici inimile oamenilor nu sunt tot una.

20. Iadul și pierirea nu se satură, așà și ochii oamenilor sunt nesățioși; urâciune este înaintea Domnului, cel ce se uită ponciș cu ochii, și cei neînvățați cari nu’și contenesc limba.

21. Cercarea argintului și a aurului este lămurirea, iar omul se cearcă prin gura celor ce’l laudă pre el. Inima celui fărădelege caută rele; iar inima cea dreaptă caută cunoștință.

22. De vei bate pre cel fără de minte în mijlocul adunării necinstindu-l, nu vei luà nebunia