M y?W . Braşov, Luni-Marţi 2 (t5) Decemvrie n. 1914. Anul u r m

abo nam entul

tm aa . . . 3^0« Pi* «' jam. Ae an U »

m i hmL . 8 ,*iPantru R**nl* »•

tíriláfMa i**• an ar • * 40 leiFa a j**‘ * • 20

f iL s ro s 9*i 22». ZIAR POLITIC NAŢIONAL.

R E D A O Ţ I A Şl ADMINISTRAT«*

Str. Prundului Nr. 15

HCŐKKATKLI i i primaio la «dudál*- «raţia. Preţul după tarii

yi Învoieli.

Alan na or is óla na aa In** aapoiaift.

ül.*

__________ ia serbarea Sf« SofiiTfc^Tafa corpului profesoral şi a l

e lev îR şcoaletor noastre secun- dunrdin Braşov de profesorul

Dr C. Papuc.lin vtfeftttiifl gtelfe* — e

<ritt â‘'ţd ttm tfa.$ î 'ntrâdeVăr, istoria o u cn-

OQAşte ■ «OfHBnte mai înfiorătoare, decât ta r i ne^'Inlfelţti© 10 zW e

w *&hă ;IS ţ l â t r i ^ l , : *ă-..tPâ 1bst “tin eveniment mai

t $ in d e urmări istorice, ea cele oaie ae desfăşură Înaintea ochilor « noştri. Desigur lum ea noastră îndură *®ea

'>m$ii afcre «B U w ti^« ale cărei con- lieţ m ici^»a^taai bogată fantezie

ş j f W ptid fte ‘Îffiargfoâ.' S^a ridicat oontra ImpărAţie^şi > popor |

; cataclismul I i r pro- a tâ t de uriaşe^ încât pare că

n e apropiem de *fcaea ' vreme, pe Religia "tf f l t o ^ t e .z h ia de

V" V orfî fost năprasnice, «fcvă- fînle > bârbere In vremiie apuse, d«b eleî au fost mai m ult un vânt,

iadbfdtt*Se l a Tâsărit a pierit la Apus. Fortuna zileâor noastre însă, e Urî uragan, care a cuprins deodată răsărit şi spas, m iazăzi şi nfiază- noapte. E u o c id o n ce doboară tot •cb'i * tă ’n riale • fiinţe şi instituţii.

«Merite războaie ale trecutului iau fost ifttftiai epizoade, fa(â de mareadramă, ce se mpreziaiâ şi jumătate.

d e 4 1 a n i

"prior dfirtlÎtal cel mare de combatanţi — aproape 20 de; oaiţioaiie h- na numai prin frontali cel fnţins f i terenohii de iupfâ de sute de km — ci şi prin Mj-i toacele de distrugere, ca ş i -prin; calitetea popoarelor t e se- bat ’ Popoare, cari pâiPaci *ertia*pio-

iterii caJtuarii şi- ai ^«progresUlui, azil fatoseso tot, ' t e le.^poate * ajuta: spre

distruge şi nimici, viaţa sutelor de îi. w li-.*- '

aceea pentru muUâ vreme vori iîâttea^deşdrte’sfoirţârife de veacuri, îu lto r ^efierâţii, tocmai Ia pragul! ftfufltti 16tilturăl*de mâne.Fără a intra în motivele şi le, «Cari au aruncat Europa 'n i r — voi aminti, ea ocazia ser- Sf. Sofii de acuma, ceva de

ce ni se Cere mai mult ini vtul rîe-faţâ • de îm p lin ire a tfe târ.lorinţe înlăttţue pe om în ? Întregii sale existente. Ef e

>> \ceputul încă din timpul,

Când stăm sub priveghiarea mamii şi ne însoţesc In tot cursul vieţii, până la părăsirea acestei lumi. Aşa se vorbeşte Iu raporturile familiare despre datorinţele copiilor faţă de părinţi, şi ale acestora faţă de-copii, apoi despre datorinţele reciproce ale Soţilor,' a fraţilor, a stăpânilor şi ser­vitorilor. In lumea socială dăm de datorinţi faţă de prietini şi colegi, de vecini şi concetăţeni, faţă de neomul din care facem parte, faţă de ‘ biserica căreia i aparţinem, faţă de stat şi organele lur s. m.

Ia orice direcţie ne întoarcem (»ivirea, dăm de fel de fel de obli­gaţii« Şi nu e moment, care o’ar aştepta dela noi împlinirea vr’unei datorii. Re Cât de mică sfera acti­vităţii noastre .— împlinirea 'datorii­lor ce tevoresc din ea, încorporează idealul cel mai înalt despre viaţă şi •caracter. De ace case poate zice: c tş i cultiva caracterul înseam nă a ’ş i îm p lin i da toria cu statornicie. Sentimentul datoriei continue să se i tr anfieste In viaţa de toate zilele, cu orice ocazie,'ia ocupaţiile noastre: principate, ca şi' secundare.

Fiecare zi, fiecare ceas, să ne fie o ocazie binevenită pentru a ne face datoria. Prin împlinirea regulată şi statornică » datoriilor, noastre — noi De deprindem1 mar bine la prac- titarea virtuţilor. Iar " Virtuţile cele mai trebuincioase, cele mai binefăcă­toare >şi cele mai durabile sunt a* ceteai, eari se referă mai ales la tre- feuinţele zilnice. Nu fiecare din noi o menit s ă 1 facă lucruri mari. Dar fiecare are ocazie să şi probeze o-

"m enta ’ m a r in e ‘ 'n si­tuaţia «ă fie om de ouvătit, om a- d evdra t cu drep ta te , , p lin de in - credere ş i d iscret ele. Deci fiecare ponto & m m d e m ra e te r .

Pum nii'gfeuiâîi sunt Tari. ' Ei pot să ne inspire admiraţie, oamenii de caracter însă ne insuflă mai multă «stimă, silinda-nc să de imităm exem­plul dor. Până când cei dintâiu for- »meakă'lutetecriil “societăţii şi sunt productul raţîtmîi, oamenii de' carac­ter formează conştiinţa societăţii şi sunt productul 4n*:raii. In drumul cel lung -‘al vieţii Insă, aceea ce ne lnsaiteţeşte,waceea ce ne “stăpâneşte Viaţa,* e 1 inima —* zice Smiles.

Sentimentul *'(fatdriei continue ni se prezintă ca cimentul ce încheagă

«întregul edificiu moral al omului, ©ioe iifre «cest sentiment, poate să

’ne* ridice în situaţiile cele mai grele şi delicate, chiar slab fiind, la cin­stea unui viteaz, pe când fără el, cade şi cel mai puternic. Fără de

acest sentiment al datoriei continue şi statornice întreagă zidirea exis­tenţii noastre se nârue şi noi stăm In ruine, mirându-ne, de nimicinicia noastră.

Celce totdeauna se sileşte să’şi împlinească datoria opest, aeela ’şi ajunge scopul pentru care a fost creat, puindu-şf temelia unui carac­ter bărbătesc.

Sunt mulţi oameni, de cari- se spune că nu posed nimic pe lume, decât caracterul lor şi cu toate a- cestea o duc foarte bine. Căci ca­racterul lor e o mare posesiune, cea mai nobilă posesiune. El ni câştigă stima şi respectul tuturor. Cine are acest caracter îşi află mulţumirea în numele cel bttn. Câştigese acest nume cu încetul, totuşi calităţile es< celente ale unui astfel de om, nu pot rămânea mult timp ascunse. Ele pot fPbulite de unii, neînţelese de alţii, pot fî asuprite de duşmani, dară cu vremea ele vor câştiga acea stimă, vor insufla acea încredere, pe care cu drept o merită.

(Va urma).

A d u n are m tinffefpală. Co­mitatul Făgăraşului va ţinea o adu­nare generală ^extraordinară în 21 Dec. a. c.

O d e c f a r â ţ l c a p r tn ţir lK ii XS&lovr. Din Berlin se anunţă:

Intr’o convorbire cu redactorubşef al ziarului fllo-german »Vittortec din Roma, prinţul Bifiow a zis:

. N’am cerut Italiei aici un. aju­tor armat. Onorabilitatea cercurilor conducătoare şi inteligenţa pblitîcăi a Italiei ne apără de o atitudine contra noastră. Germania şi Italia suhr menite să se înţeleagă între dânsele şi nu sunt despărţite prin» amintiri neplăcute sau prin contrai ziceri de interese.

1 0 >«eu& m a n ife s ta ţ ie d e sim palfte ia iC am erel i ta lie n e ,Din Roma se anunţă cu data de Sâm­bătă că în Cameră, preşedintele a co- monioat că citirea discursurilor rostitei ta parlamentul iflslkn spre a comemora pe Regele Carol a fost primită So «Ga4 mera deputaţilor români eu aplauze unanime şi o impunătoare manifestaţie!

După« această comunicare deputa­tul Gaiienga a apus, că se bucură de această elocventă manifestaţie, prin care coleg'i săi au primit comunicarea; preşedintelui, care e o probă nouă de legăturile tradiţionale, care unesc cele dobft ţări. Oratorul şi-a ekprlmat între aplauze vii dorinţa ca 1 aceste legături tradiţionale de fraternitate să fie şi mai atr&nad în viitor.

Din Senatul rom ân.Manifestaţii pentru Italia. O interpelaţie în chestia externă.

Senatul român a făcut Vineri o însufleţită manifestaţie pentru Italia.

După ce preşedintele Senatului, d-1 M issir, a comunicat telegrama de condoleanţă a »Reichstag«-ului german şi după ce a dat cetire, între aplauze generale, celor petrecute în parla­mentul Italiei cu prilejul -comemo­rării morţii regelui Carol, a rostit următorul discurs însufleţit şi des întrerupt de aplauzele maturului ■ corp:

Cuvintele ministrului afacerilor străine, ale <|~lui baron Sonnino, ale preşed. Camerei deputaţilor, d-l Mar* cora, şi ale preşedintelui Senatului d l Manfredi, însoţite de aplauze şi apro ■> b&ri unanime şi ascultate prin sculare în picioare, sunt aşa de preţioase Se­natului şi ţărei că mi-e teamă că nu voi exprima destul de ,bine sentimen­tele d-v. de mulţumire şi recunoştinţă.

Omagiile elocvente şi călduroase, aduse memoriei mareiui nostru rege Caro), adânc ne mângâie de marea pierdere ce am suferit.

Pe lângă încercarea de a alina durerea M. S. regina Elisabeta, suntem fericiţi să vedem că frumoasele virtuţi

| şi însuşiri literare ale mult iubitei noas- | tre regine, numită cu drept cuvânt l »Mama Poporului«, sunt pretutindeni

apreciate.Urarea ca poporul român să con­

tinue a prospera şi sub noua domnie; a M. S. Regelui, e semnul vădit de sin­ceră şi adevărată amiciţie.

Glasul ce ne vine dela Roma, ce<; tatea nemuritoare, leagănul iatinităţei, ne deşteaptă scumpe şi duioase amin­tiri. Pomenirea mai cu seamă că noi suntem colonie romană pusă de marele împărat Traian, strajă ia marginea ves­titului imperiu al Romei, ne arată în- tr’a limbă înflorită dragostea comuni- tăţei de origină şi ne indritueşte a răs­punde că straja cu toate năcazurile, de veacuri îndurate, stă mândră şi neclin­tită Ia postul său.

Dar, când. parlamentul şi poporul Italian n» asigură călduros de senti­mente frăţeşti şi de interese comune, ne umple sufletul de tot ce putem dori şi ne convingem că Roma, străbuna noastră nemuritoare, nu ne-a uitat.

Un singur strigăt poate să iasă d!u piepturile noastre şi ale întregului popor român, un strigăt sincer şi fră­ţesc: trăiască Italia :

Senatul aplaudă mai multe mi­nute, stând în picioare.

D. E. P orum baru , ministru de externe luând cuvântul a spus ur­mătoarele:

După cuvintele de o aşa căldu­roasă elocinţă ale d-lui preşedinte şi după aplauzele unanime cu care ele au

fost primite de Senat, îmi rămâne pu­ţine de adăogat din partea guvernului. Aceste cuvinte atât de bine simţite sunt expres! un ea sentimentelor noastre ale tuturor, sentimente de sinceră, şt a- dâncă recunoştinţă pentru manifestaţiile de simpatie ce ne vio dela parlamen­tele de peste hotare. Omagiile aduse cu această ocazie memoriei marelui rege, a cărui nobilă figură planează a- supra României şi care va purta In is­torie titlul de întemeetor al regatului român, condol ea oţele adresate ilustrei Văduve f ie cărei multe virtuţi au făcut fala tronului, precum şi întregei familii regale, atât de scumpă nouă, urările călduroase şi speranţele legitim e ce se pun pretutindeni în domnia Augustului continuator ai regelui defunct şi in în­ţelepciunea poporului român, toate a- cestea no umple inima de bucurie.

In specjal cuvintele âşa de măgu­litoare pronunţate cu atâta căldură în sânul parlamentului itatian, nu pot de cât să întărească şi mai mult legătu­rile de veche şi sinceră prietenie ce există între cele două ţări, datorite co- munităţei de origină şi de aspiraţiuni ale celor două naţiuni.

In numele guvernului adresez par­lamentului şi gnvernulul italian toate mulţumirile şi toate simpatiile' noastre.(Aplauze).

După aceste manifestaţii însu­fleţite Senatorul Dobrescu a adresat guvernului o interpelare pe chestia esternă.

Proectul *de răspuns al Camerei române, la Mesagiul Tro­nului este de următorul cuprins:

Sire ,Suirea prin drept de moştenire, pe

tronul ţărei, este înfăptuirea uneia din dorinţele Divanuriior Adhoc, înscrisă în CoDstituţiune de marea generaţiuue dela 1866; care a voit astfel să curme, pentru totdeauna, luptele peutru dom­nie cu toate consecinţele lor de ură şi vrajbă din trecut.

Adunarea deputaţilor, care a pri­mit jurământul şî a ascultat primul Vostru mesaj vă urează o domnie lungă fericită şi glorioasă.

Sire,Plângem, împreună cu M. Sa re­

gina Elisabeta, care şi-a închinat În­treaga viaţă alinărei suferinţelor, plân­gem împreună cu Majestatea Voastră şi Augusta familie regală perderea iu­bitului nostru mare rege Carol 1.

Ne amintim, Sire, cu recunoştinţă că Domnul ales de naţiune la 1866, în- crezându-se în însuşirile poporului ro­mân, a făcut printr’un răsboiu glo­rios din statul nostru, un regat inde­pendent.

Domnia regelui Carol este cea

* • •

Patru ape ’hflorate Poveitesé în fapt de Seară, Snflfrtu'-mi ascultă »# fttfaft

'* Povtetlrea 'Ior Vtiirfră.

Ültül rice' cltriT MOÎrăş:Irul frubca öu şî o bite

îţik t d i dftîba fună Ăie neVfnOvate

PriiiVrezi nu mai răsună. J t i f mfcspun poveşti băfrânli

^ i î i ^ r ş â g i l i S t e l Lacrimi îttorisc din ochii

m , Ih d h ^a ţt şl jâînicL

f Hur&ţul răspuade-alene Uhdoindu-şi coama lată: y a n dUs toţi la W teie Şi nevaata In mgradă A rămas ffrft de răalm.Plâbg C6i)M 'if larg te tremuri

^Se^fltrtfimFâHiâtrânii,Au ajuns cei miei să vadă Cum se #ăsbaese*4tlpânU.

Şemeşni, stvăjerul mândruJ!*JL iTnta 1II Vllfllvf iWWUUm

Ferecat In jale-adânci Cu cucernici# spune:Fraţilor, aşa năpastă N’a mai fost de multe veacuri, Mă temeam că curge sânge Pe vestiteie-mi meleaguri. Triste vremuri, tristă soarte Nu ştii ’n care clipă-ţi cere Viaţa, ne ’nd urata moarte.

Nistru e scăldat în sânge •Mîroeâ a fum de «tunuri, Fraţilor, le spune ’n taină,Au rămas da-acum pe drumuri Vechil mei- stăpâni: şi oaspeţi.

„Nu vă tânguiţl zadarnic * boc de plâns -acuma nu e,

Steaua fericire! noastre Spre te&iţimi Încet se sue.Din Goigota seculară

' Amintirea doar* rămâne,Zorile răsar alene

«' Ziuă sa Fa « face mâne*.: Şotia, 1914.

U a s ife ' Stoicauea,

La sediul soc. ■ »Prietenii Ştiinţei« din Bucureşti s’au început Sâmbătă cursurile pentru pregătirea instructorilor; -cârcotaşilor.

A. S. R. Principele Carol coman-î dantul general - al legiunii cerceteşi'or a deschis 'cursurile,- desvoltând o con-: ferenţă, ascultată eu deosebit interes de numerosul public asistent.

Comitetnl asociaţiunii cercetaşilor, în dorinţa de a fixa o pregătire sufi­cientă pentru consolidarea Integrală a sufletului intructorilor cercetaşilor Ro­mâniei, — t e zis principele Garol — a dispus ţinerea unor conferinţe.

La apelul făcut de oomRet, a răspuns un număr însemnat de per­soane şi aceasta e un semn îmbucu­rător, dovedind interesul pentru aceasta instUuţiune, a cărei primă şi necesară chemare este să formeze sufletele tine­retului.

Cei veniţi printre cercetaşi cu «copul -de a le desăvârşi educaţia de ‘Viitori »cetăţeni ai României de mâine, dau dovada, că ştiu 1 eă ■ înfrângă egois­mul, jertflndu-şi m ulte clipa, tu ştiinţa

Înălţătoare de a întregi nişte suflete tinere.

Cercetăşia are ca temeiu com­pletarea conştiinţelor pe baza disci­plinei morale şi ordinel, — însuşiri, care alcătuesc eflorescenta năzuinţelor — sincere şi cinstite.

Instructorii însă, ca să poată avea o Înrâurire directă asupra minţilor fragede, trebue să dea ei cei dintâi pUd& întreagă a confirmării disciplinelor cerute cercetaşului. Utilizând ca mij­loace de educaţie dragostea şi sim-; pâtia reciprocă, necălcâad nici un mo-j meat Înlănţuirea dintre vorbă şi faptă. Numai astfel roadelor cercetăşiei vor fi într’adevăr eficace şi cu folos, ajungând să formeze generaţii de ro­mâni, cari să hinemeriteze dela patrie până la serviciile reale şi integrale aduse.

A. S. Regaiăîşl încheie interesanta conferinţă recomandând viitorilor in­structori să-şi împlinească toată dato­ria, pe care o asumă chemarea instruc­torilor cercetaşilor României.

D-l O. G. Costa*Fora ia apoi cu ­vântul, spre a ţine o conferinţă despre »ImportaQţa şi scopul moral in îndru­marea cârcotaşilor«.

Conferenţiarul afirmă ca o nece­sitate a formării cercetaşilor, viabilita­tea temeinică a însuşirilor de otdln şi frumos moral.

Dacă pentru împlinirea acestor îusuşiri se utilizează mijlocul militari* zării, aceasta să se înţeleagă iimpbde, că e o necesitate externă, nu e uu scop.

Cereetăşia e un mijloc de racor­darea forţei fizice cu frumuseţea mo­rală, pentru scopul înălţător, ca cetă­ţeanul posesor al unei at&ri conştiinţe să facă servicii vădite progresului ge­nerai al patriei.

Servindu-se de armă prio voinţa fermă şi ascultând de comanda raţiu­nii, cercetaşul trebue format astfel ca pentru el ca om, disciplina conştiinţei să fie un factor susceptibil de desă­vârşire.

Întrebuinţând fiecare zi cu folosul împlinirii unei fapte bune, luând pildă vie dela Principele Carol, cercetaşul şi mai ales instructorii lui vor deveni e- lemente de utilitate socială.

D-l G. M. Murgoci < urmează la fribună, dezvoltând o conferinţă din cadrul necesar studiilor instructorilor cercetaşilor; »Utilitatea cunoaşterii „şi cetirii hărţilor«.

Pagi tu 2 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Nr. 205— 1014

mal lungă dfn istoria noastră naţiona­lă. Prin rezultatele ei este cea mai fe­cundă. Prin organizarea serviciilor sta­tului, prin întemeerea instituţiunllor ce avem, România a luat locul ce i se cuvenea Intre statele Europei şi prin Înţelepciunea regelui Carol a ajuns la o înaltă situaţiune politică. Virtuţile lui personale l’au impus respectului nostru şi respectului străinătăţei, care a luat o vie parte Ia durerea noastră, exprimându-şi şl ea admiraţiunea pe care noi am avut-o totdeauna pen< tru el.

Intrat tn imortaiitate in viaţă fiind Insă, domnia lui va rămâne tn istorie cumpăna de judecată a predecesorilor şi urmaşilor iui.

Sire,Vremurile grele, prin cari trecem,

îngrijesc pe toţi românii. Strâns uuiţl In jurul Tronului şi al guvernului M. V. sperăm să ieşim cu ajutorul lui Dumnezeu la bun liman. Unitatea de cuget şi de inimă va fi ca şi în trecut tăria noastră de căpetenie. Vom da gu­vernului un concurs sincer; vom da bravei noastre armate toate mijloacele trebuincioase pentru a fi <*um a fost până azi, scut şi brav puternic al ţârei

Sire,înălţăm şi noi rugile noastre către

cer ca să ocrotească şi să binecuvinte- ae patria noastră, pe M&jestatea Voas­tră şi augusta voastră familie.

Să trăiţi ŞireiSă trăiască M. S. regina Maria 1Să trăiască A. S. R. principele

moştenitor.Să trăiască augusta familie regală.Să trăiască România.

pe câmpul de răsboiu.Eri şi azi dimineaţă am primit dela

biroul de presă al prim-ministrului urmă­toarele comunicate oficiale telegrafice:

Luptele din nordul Monarhiei.

Budapesta 12 Dec. n. In butul tuturor perderilor, ce le-o pune regiu­nea muntoasă tn timp de iarnă, tru- pele noastre înaintează necontenit In Garpaţi câştigând luptă după luptă. In aceste lupte erl au fost făcuţi prizlo* neri peste 2000 de Ruş1. — S’au por­nit mari lupte tn Qaliţia de vest, pe teritoriul dinspre mUză-zl dela Gorllca Qrybow şi Novi«Sas»d*c. Lupta, a cărei frout se Întinde pe teritorul din ostul 7imbarcovului până ia teritoriul, ce cade In spre ost dela Cracovia ţine încă şi acum. Eri iarăşi a Infrănt ar­tileria noastră mai multe atacuri ruseşti.

In Polonia situaţia a rămas nes­chimbată.

Cu oraslunea eşirit întreprinsă acum mai de curând garnizoana cetăţii Przemysl a făcut prizioner! 700 de R uşi; a capturat ÎS mitralieze şi mai multă muniţie.

Budapest 13 Dec. n, In luptele din Gallţla de vest am bătut la Lima- now aripa rusească de sud silindu-o să se retragă. Am Început urmărirea inamicului. Am zădărnicit — ca şi până acum — toate atacurile inami­cului Îndreptate In spre unele părţi ale frontului nostru: Trupele noastre, cari au Înaintat până pe Garpaţi con­tinuă energic, prin lupte neîntrerupta* urmărirea Inamicului. După ameazl am ocupat localitatea Novl-Sandec. precum şi Grybow Qorlica şi Zoigrad Comitatul Zemp’em e curăţit de duş­man. in Carpaţil-pdduroşi, — cari se Întind spre ost dela teatrul marilor eventmente duşmanul n’a putut câş­tiga nicăiri teren spre sud dela creasta munţilor.

Iu genere trupele noastre ţin ocupate punctele cele mai înalte ale păsurilor deasemenea şl llaia văii Sucevll.

In Polonia de sud n’au fost lupte. Spre nord dela Lovic aliaţii noştri! lşl continuă cu succes atacurile Îndrep­tate tn contra poziţiilor binetntărite ale duşmannlui.

General Höf er, locţiitorul şefului de stat major.

Luptele anglo-franco- ruso-germane.

Din marele cartier general ger­man se comunloă oflc’a l;

BUDAPESTA, 12 Dec. n. Fran­cezii an atacat eri în Flandria în direcţia ostică dela Langemarc. I’am respins, în timp ce ei au perdut

I cam 200 de morţi şi 340 de prizio- | neri. Artileria noastră a bombardat

gara din Ypern, pentru ca să con­turbe mişcarea trupelor duşmanei In jurul Arass-ului ara înaintat. In regiunea Souaienperthes Francezii ne-au atacat iarăşi dar fără succes. După o atitudine pasivă de mai mnlte săptămâni Francezii au încer cat de câteva ori să înainteze, dar i-am respins

Din contră trupele nemţeşti au ocupat iarăş un însemnat punct de sprijin francez cauzând duşmanului mari perderi aruncând în aer terenul subminat. Afară de aceea am făcut prizoneri 200 de Francezi La Apre- mont — spre nord ost dela 8 arat Mihiel — am respins atacurile repe- ţite ale Francezilor, deasemenea şi pe coama Vogheziior, spre vest dela Markirch.

In hotarul P rusie i de ost ca valeria noastră a respins un deta­şament de cavalerie rusească făcând prisonieri 300 de Ruşi.

In Polonia de nord, spre sud dela Vistula, operaţiilor noastre con­tinuă a se desfăşura.

In Polonia de sud trupele aus tro-ungare şi ale noastre au respins atacurile Ruşilor.

Budapesta 13 Dec. o. După ce a- tacul îndreptat de Francezi tn contra noastră In 11 Dec. ia Apremont a fost zădărnicit, duşmanul a atacat eri după amiazi pe drumul, care duce dela Saint- Michiel la Pont-a-Monsson (peste*Flyrei) In decursul acestui atac Francezii au perdut 600 oameni, cari au căzu* In mânile noastre. Afară de aceea duş­manul a mai avut perderi mari In morţi şi răniţi.

Perderiie noastre sunt aici cam vre-o 70 de răniţi.

Dealtmintrelea ziua de eri s’a scurs, peste tot vorbind, tn linişte.

In Polonia de nord am ocupat mai multe poziţii de-ale inamicului. Intr’a* ceea noi am făcut prizioneri 11,000 de Ruşi capturând şi 43 de mitralieze.

Pe câmpurile de operaţii din Pru­sia de ost şi Polonia de sud nu e ni­mic de Însemnat.

Noui amănunte asupra marei lupte navale

dela Falkland.VIENA, 13 Dec. n. Ornform unei

telegrame, pe care „Neue Frele Presse“ o primeşte din Berlin, corespondentul din Montevideo al ziarului argentinian «Prensa» telegrafiază ziarului său ur­mătoarele:

Lupta navală a Început In apele argeutine şi a continuat întinzându-se până în dreptul insulelor Falkland.

Trei crucişetoare îl urmăreau pe „Dresden“ .

O radio-telegramă din Stanley- hafen de pe insula Ost-Falkland a- nunţă, că crucişătorul „Scharn- horstu a vâ n d pe bord pe a m ira lu l contele von Spee a luptat până în ultimele clipe.

1Va p u tu t fi scăpat n ic i u n s in g u r om d in echipaj.

Dincontră perderiie Englezilor au fost mici; numărul morţilor e mai mic decât 100. Vasele engleze nu sunt serios avariate.

Conform informaţilor pe cari le are * Daily Telegraph> s’a înecat ş i am ira lu l contele von Spee.

De ce? De ce?Ziarul „Tel. Român“ înregis­

trând cunoscutul atac pătimaş al ziarelor săseşti „Kr. Zeitung« şi „Sieb D. Tageblatt“ la adresa pressei române dela noi scrie între altele:

».. Şi de s’ar repeta de zece ori acest de ce, n’am putea să dăm nici noi, nici altă gazetă românească dela noi, alt răspuns, decât urm ătorul: din simplul motiv, că noi nu ştim ce publică ziarele din România, pentru că dela în • ceputul lunii August noi nu mai primim nici un ziar din regatul român.

Dacă lucrul acesta nu-1 ştiau gro­zavii şi indignaţii dela »Kronst. Zeitung«, ar fi trebuit să-l cunoască cei dela >S. D. Tagebiatt«, cari ştiu foarte bine, când, cum şi pe urma cărei tânguiri s’a făcut opreliştea, şi ar fi trebuit să lumineze ei pe cei dela Braşov asupra stării lucrului, iar nu să se identifice şi solidariseze cu ei, lotrio acţiune, care prea seamănă a insinuare, ori a de­nunţare.

înregistrăm faptul, pentrucă să 1

avem cu o dovadă mai mult despre »dragostea« şi »bunăvoinţa« unora faţă de noi, şi să declarăm, că nic' noi, nici celelalte foi româneşti, nu cerem şi nu primim învăţături dela nime, cu privire ia împlinirea datorinţelor noastre pa­triotice. Ni le cunoaştem şi ni le facem, ne8omati de nime. Dar noi nu putem împedeca pe confraţii din România să nu scrie In ziarele lor aceea ce vreau şi ce le place, mai âles, că nici propriul lor guvern nu-i poate împiedeca. In Ro­mânia există o perfectă libertate de presă. Dacă însă pi esa de acolo publică neadevăruri cu privire la cele ce se Întâmplă In patria noastră, acolo e am­basadorul nostru, poftească şi desm ntâ. Şi după cum ştim noi, el şi desminte totdeauna. Pentru publicul din Ho- mânia e destul atâta. Iar pentru publi­cul nostru, nu e necesară nici o ues- minţire, pentrucă la noi nu se cetesc, nu se pot ceti, foi din Rou âma. Ba ar f i greşaiâ mare să se desmintă şi la noi lucruri pe cari publicul nu le cunoaşte, pentrucă tocmai în urma desminţirii lor mulţi dintre cetitorii de ziare le-ar ţinea poate totuşi de — posibile*.

Dela Academia Română.— Comemorarea Regelui Carol. —— O conferinţa a d-lai lorga. —

Vineri la orele 2 d. a. Academia Română a ţinut şedinţă publică sub preşedinţia diui Iacob Negruzzi. L» şe­dinţă a fost de faţă şi dl Sfllocosici, conzul general al Serbiei la Bucureşti.

In legătură cu ziua de 28 Noem- vrle dl general Cr ăl aicea nu a ţinut o cuvântare amintind eroismul doroban­ţului român delà 1877.

Acum 34 de ani, — a zis orato­rul — a căzut Plevna. Era o zi moho­râtă ca şi cea de azi. Ne găseam la Sursarll In faţa înălţimilor Opanezului Turcii treceau Vidul. Câmpia din îm­prejurimi era o mare rosie. In partea stângă se găsea cavaleria română, tar. bateria bravului căpitan Grămăticescu era aproape, in curând valurile turceşti ocupă linia I-a a cetăţei, şanţurile sunt pline de cadavre. Ro bănii cuceresc O panezul şi Bucovul. Osman paşa cade rănit şi Domnitorul Carol al României primeşte capitularea.

Academia Română Simte de a ei datorie a sa'uter cu recunoştinţă mémo- riu regelui Carol l care ne-a dus la iz­bândă. De Încheiere oratorul, arată sen- umontele de pietate pentru oştea«i ro­mâni dispăruţi şi mulţumiri pentru ve­teranii cari mai trăiesc.

Salutul Academiei a fost ascultat in picioare de câtrâ toţi membrii cât ş» ue public.

Dl profesor N. lorga a vorbif des­pre »Legăturile noastre cu Sârb*!«. A* rată că intre Gladova şi regiunile me* hed'oţene au existat, tn trecut multe legături. Când Ciadova ajunse sub stă­pânirea turcească acest» legături au fost şi mal frecvente. Cudova este o cetate refăcută de români sub domni« iui C. Brâncoveanu. La Ciadova se tri­meteau pe vremuri <*e*e soli româneşti cari prezintă importanţă azi. La începu tul secolului ai 10 lea câud sâ> bii se răs­coală sub Karagheorghe — Cudova ser­veşte ca punct de trecere intre ru­mâni şi ei.

Este interesantă descrierea orga­nizaţiei acestei etăţi de cătră Diomde «cleaiasticui; Voivozii şi Cntju erau d» mate importanţă. Adunările cnejilor e- rau în totdeauna prezidate de voevozi; ct-eace seamănă mult cu vechile date strămoşeşti române.

Regiunea aceasta a stat sub stăoâ- nirea turceas & până la anul 1867, când românii au avut raporturi foarte dese cu sârbii: o înt eagâ corespondenţă do­vedeşte aceasta Toată corespondam a era făcută în limba româoâ însă cu caractere slave. Con fer en ii arul dâ apoi citire la multe din. aceste scrisori de o mare importanţă — ca aceia dela 1823 a lui Emil Aga voevod al Oiado- vei. Din ele rezultă că o leg&turâ strânsă a avut loo intre români şi sârbi, pe ambe­le maluri ale Dunărei — şi acest lucru interese&zâ cu atât mai mult astăzi.

La chestiunea încheierilor anualei

— Bilanţurile şi dividendele anu­lui 1914.

Chestiunile cele mai de căpetenie, cu cari suntem chemaţi a ne ocupa as­tăzi sunt chestiunea încheierii conturilor

*) PArţi din raportai secretarului „Soli­darităţii“, adresat direcţianii însoţirii In şe­dinţa ei dela 6 Decemvrie a. o. tn chestiunea importantă a Încheierilor şi a dividendelor b&n- oilor noastre ne anul cureat.

la băncile noastre cu finea anului cu­rent şi chestiunea profiturilor şi dlvt» dendelor, ce vor trebui ori vor putea fi distribuite.

Aceste chestiuni — cum se ştie— din cauza Împrejurărilor extraordinare, tn cari ne aflăm, prezintă o oarecare complicaţie faţă de timpurile normale din trecut. Tocmai de aceia ele.au preo­cupat şl preocupi tn măsură destul de intensivă cercurile de specialitate din Întreaga lume economică şi trebuie să ne preocupe şi pe noi, dat fiind, că băncile noastre, de aici şl din acest loc, Îşi aşteaptă Îndrumările după cari să purceadă — în aceste vremuri grele - la încheierea conturilor, la stabilirea profiturilor şl la fixarea dividendelor.

Cu privire la prima chestiune cu care deci trebuie să ne ocupăm, ches­tiunea încheierii conturilor, întrebarea de c&peteaie, ce trebuie să ne punem va fi, că In împrejurările actuale, cu un moratoriu de o jumătate de an şl cu prea puţine prospecte pentru o ameli­orare In timp apropiat, a s» lua (lu nil e* conomice, financiare şl politice, este oare cu putinţă, este bine şi folositor a se pregăti bilanţuri, sau nu ?

Răspunzând acestei Întrebări, unii sunt de părere, că in împrejurările date, pe timp de moratoriu, nu numai că e aprotpe cu neputinţă a se ftce Înche­ieri şl bilanţuri reale şl corâspunzătoare Intereselor acţionarilor şt creditorilor, dar e chiar mat consult a nu se face, pentru % se evita o eventuală deval- vare a acelora dintre valori, cari stau nemijlocit In legătură cu stările excep­ţionale, create prin războiul mondial (efecte publice şi private, pretemluni tn ţinuturi devastate şl ocupate, legă­turi de afaceri cu firme din statele, cari se găsesc cu noi in stare de răz- boiu etc) In consecinţă aceştia cer sus pendarea obligamenteJor de a pregăti şi publica bilanţuri şl amânarea Înche­ierilor dela finea anului curent pe o epocă ulterioară, fixă sau pendentâ de ridicarea moratorlului.

Alţii, din contră, sunt de părere, că oricât de diflotie ar fi stările In cari ne găsim, să se facă încheieri regulate. Insă la stabilirea bilanţurilor să se ţină seamă de toate circumstanţele, cari pot avea influinţâ asupra valorilor. Şi cot ce cer este, ca guvernul să ia anumite dlspozlţlunl cu privire la fixarea cursu­rilor pentru efectele fluctuablle.

Intre aceste două extreme de pă­reri, ca să le numim astfel, s’au mai ivit şl altele, pe cari D-voastră desigur ie cunoaşteţi şi asupra cărora deal să ni se permită a nu mai Insistă Ia acest loc.

Din partâ-ne, deşt ne-am dat bine seama de influinţâ cea mare a Împre­jurărilor actuale asupra încheierilor dela finea anului cureat şi deşi am apreciat tu irod just motivele serioase ale celor ce au cerut suspeodarea obligamenteioi de a face bilanţuri, totuşi, oonstderând ci teritorul de activitate al bănciJo' noastre nu a fost pe nicăiri expus ac­ţiunii armatelor beligerante şi considO' rând că ori câte dificultăţi ni-a adus moratoriul, ou ne-a stâng nit tn acti­vitatea noaatră regulată, am reprezentat părerea că băncile nnavre să facă tn cheleri regulate, tusa la stabilirea valo nlor să ţină necondiţionat seam* de toate oircurrstoniele, cari le-ar putea mflutnţu. In scopul aoeata, ne-a u simţit Îndemnaţi să pregătim un proiect relativ la o in strucţiune specială pentru p» egâtirea şi ceusurarea conturilor de inehoiere, instrucţiune, tn care am fă *ut obiect de «predare ai măsura pâaă ia care tre­buit să ţinem seama la compunerea bilanţurilor de Împrejurările extraordi­nare aie zilei >r no^etre. Această instruc­ţiune fiind. pertracUtâ şi aprob u& şi dt direcţiunea »Solidarităţii«, poate servi de bun Îndreptar pentru cele mai multe din băncile noastre.

— Sfârşitul in nrul viitor. —

Ş T I fv I .— 1 Decemvrie o. 1914.

t Allmpiu Barbolovlciu. Subscrişii zdrobiţi de durere vestim in numele nostru şi al tuturor neamurilor, cum că părintele nostru exemplar, moşul iubitor, unchiul protector, cuscrul preaiubit, preotul mare încununat cu vrednicii, bărbatul ales al naţiunii. Reverendlssi- mul Domn Alimpiu Barbolovlciu Vicar foraneu episcopeac al Shvaniei i. r. fost paroch al Şlmleulul — SUvanlei, arhl- diacon al tracturllor Crasua şi Valcăul ung. cavaler al ordulul Francisc JosifI., preşedintele Reuniunii Înv. Rom. Sâ- lâgeni, directorul despărţământuiufaŞim- l&u» al »Astrei», membru In direcţiunea institutului »Sllvama«, membru la con- gregaţiunea comitatului Sălaj şi al o- raşuiui Simleu, etc. azi, tn 11 Decembre la 12 oare din zi, după un motb greu şi scurt, provăzut fiind cu SS. . Sacra­mente aie moribunzfior, In anul 81 ai vieţi,! 56 al preoţiei şi-a dat sufletul lui In mânile Ziditorului.

înmormântarea preaiubitului nostru . defunct să va săvârşi In 14. Decembre, I a. c. la 10 oare a. ra, în Bocşa-română, |

P&fintele nostru preaiubit, Bărbatul blcericii şi al naţiunii plin de vrednicii, ne-ai lăsat copleşiţi de durere, in calea spre vecinicia fericită te urmăreşte dragostea şi recunoştinţa noastră! Ru- gaţivă pentru ei!

Bocşa-română Ja 11 Decembre 1914. Virgil Barbolovlciu jude reg. i. r. Simi- on M Barbolovlciu, preot In Bocşa-ro- mână, fii. Rozália n. Divényí, Eugenia n. Muşte, nurori. Virgil, Olga, Aurel, Eugenia, Maria, Eugenia, ’Aiimpiu-LlvliL, nepoţi. Susana văd. Muşte n. Nemeş şf familia, cuscră, Aelxiu Coste şi familiiş cumnat. Maria văd. Barbolovlciu,% cum« nată şi familia. \

t George Şerb. oiarisa S w b '.năs­cută Geist anunţă cu inima Indnrerată tn numele său şi al subsemnaţilor oon- sângeni, trecerea Ia cele eterne a iubi­tului său soţ George S zerb ţdeiCuvin consilier aulic, deputat in Congresul Naţional bisericesc şi sinodul epârchiah preşedintele comitetului parochiai ortf român In Bpesta, fost deputat di etal eta urmată după lungi suferinţe ia 11 J. c* oarele 9 dimineaţa In al 64-lea an al vieţei şi al 27 lea al fericitei căsătorii. Râmâş'ţele pământeşti ale repaüsatuiül tn Domnul, după sfinţirea lor Ja domi­ciliul defunctului, IV., Kecskeméti-utca14., după ritul gr. or. ro mâi», se vor aşeza spre veoinică odihnă, provizorii tn cavoul familiei Geist In oimiterul Ke­repes, Ia 12 oarele 3 d. a. Fie«i ţă­râna uşoară şl memoria binecuvântatei

Dr. Constantin Missitş nepot de soră. Văd. irma Ddry născ Geist, v& Luiza Geist născ. Jáücs, Elena Szenicze; nftsc. Geist, v&d. Halea Geiit născ, Kiéli ner, cumnate. Matia Pfeiffer cumnat

le

íOrchestra mi Gheorghe Olcn —pia­

tra rănii. Acţiunea pornită pentru ali­narea suferinţelor celor cari In fiecare clipă stau faţâ’n faţă cu moartea lup­tând pentru noi pentru to ţi, a dat de bun răsunet pretutindeni. Do gest fru­mos, înţelegător de scop a făcut abilul dlrigent de orchestră Gheorghe D icu, când s'a hotârît, ca să dea un concert al cărui venit iucurs d|n obişnuitele taxe benevole să fie întrebuinţat eeclu- slv numai pentru pomul de Crăciun al răniţilor. Concertul va avea Ioc mâine Marţi seara (2/15 Decemvre) la cafeneada »Coroana« din ioc, fără taxă de Intrare.

îndemnăm şi noi On. public să nil lase să treacă prilejui de a face şt o faptă bună pe lâugâ distracţia, ce o va avea ascultând buoâţi de muzică alese execu tate ferm ecător de orchestra ta- fautatulul el >conducător.

Cununia- &, »utu** ş\ tiăurenţlap. sim on o&aâtoriţl. Şomfâlău (Sbfalva), 26 Nov. 1914.

ştiri mărante. Parlamentul Franţei a fost convocat pe ziua de 22 Dec. n.

—Ameliorându-i-se starea sanitară împăratul Wtlhetm va p leca săptămâna vtl+oare la front.

~ O telegramă din Tiflia anunţă, că Ţarul a părăsit oraşul caucazian Tifiis.

— Din Berlin se anunţă, că ora­şului francez Roubaix (spre nord-ost de LHie) i s’a impus un impozit de răs­boiu în suma de cinci milioanei

— Din Roma se anunţă; Regefa italiei, precum şi minştril de externe şi de râzboiu au primit pe colonelul Rudeaou, directorul artileriei ia minis­terul de războiu din România.

AUOIIO-BIO. Program pentru Marţi şi Mercuri: Sao-Martino (Vedere), Amor şi suferinţă, nţare Dramă socială lu 3 acte. »Statuia iui Nauke« (Umor), »pă» rimele incorigibil«, comedie tn 2 acte. »Piedecii» in căsătoria iui Max«, come­die admirabilă. '!

Preţai alimentelor de prima nece- i si fa te în Braşov Începând cu ziua de 12 Decemvrie 1914 :

Făină Nr. 0 şi griz 100 kgr. cor. 67.— Făină de fert (S09/ft orz) 100 kgr.jj cor. 55*94. Făină de pâne l/a gritu, V* s&carâ, Vs orz 199 kgr. cor. 41‘ — Ftfnâ de cucuruz 100 kgr. cor. 28*— *J

Făină Nr. 0 şi griz 1 kgr. 70 Ol* făină de fert 1 kgr, 60 fii, făină de pâne 1 kgr. 44 fii. făină de porumb (cucuruz) kgr. 32 iileri, păflG dip fâinl> amestecată kgr. 30 Bl.

Carne de vacă kgr. 1*36—1‘68 cor. carne de porc 1 kgr. l*0O -- lJ o cor. carne de oaie 1 kgr. 1 .12-—1.20 cor., carne de viţei 1 k g r . 1.60—2.40 cor. slănina neafumată kgr. 2*40 c., untură ( de porc kgr. 240 cor., lapte de vacă litru 28 fii., lapte de bivoliţă litru 36 flleri, ouă 3 bucăţi 40 flleri, zahăr kgr. 1*04—1*06 coruaoe, orez kgr. 40—80 flleri, fasole 50—56 flleri, picioci 1 sac 3.20 flleri, petroleu litru 58 —60 flleri, ceapă o cu- / nună: 40 - 8 0 fii. linte litru 1 —1.20 fii. ( mazăre litru 46—70 fii. r

Plată pe zi 2*40—3-60 cor.Magistratul orăşenesc.

■ ■ i ......................... . ■ i i■ i ii J L

Proprietar:Tip. A . M ureşlanu : Branisce & Comp*

Redactor responsabil: loan Lacea.T I P O G R A F I A A. M U R E Ş I A N U B R A N I S G E & C O M P B R A Ş O V.