48109348 noţiuni de limbă Şi de teorie literară

8/16/2019 48109348 Noţiuni de Limbă Şi de Teorie Literară

http://slidepdf.com/reader/full/48109348-notiuni-de-limba-si-de-teorie-literara 1/52

Cuprins

1. Noţiuni despre limbă stil ................................................... 2-3 2. Despre stil ..........................................................................4-11 3. Opera literară .......................................................................12 4. Structura operei literare ................................................13-14

5. Personaul literar.............................................................15-1! !. "odalităţi de e#punere $n opera literară .....................1%-1& %. "ic dicţionar de termeni ' opera literară.....................1(-2) &. Cate*oriile estetice $n opera literară .............................21-23 (. +enuri ,i specii literare ..................................................24-2&1). Curente culturale ,i literare ...........................................2(-3%11. i*uri de stil .....................................................................3&-4!12. lemente de pro/odie ......................................................4%-51

0iblio*raie ..................................................................................52

1



1. Noţiuni despre limbă ,i stil

imba – vorbită de un popor, de o comunitate de oameni – sedefineşte ca un sistem complex de semne lingvistice – format indecursul convieţuirii istorice. Elementele care conferă unitate sunt:fonetice, lexicale, gramaticale(morfologie, sintaxă).imba literară este aspectul cel mai ngri!it al unei limbi, care seconformea"ă n cel mai nalt grad tuturor normelor gramaticale

fixate, folosit n scris şi n mare măsură n vorbirea oamenilorinstruiţi.iteratura(fr. #itterature, din lat. #itteratura ) se defineşte ca:$%rtă al cărei mi!loc de expresie este limba, cuv&ntul. 'e aceea sespune că literatura este arta cuv&ntului. Există deci o specificitate aliteraturii ca artă, spre deosebire de celelalte arte – asunetului(mu"ica), a culorii(arta plastică) etc.iteratura naţională este definită ca ansamblul creaţiilor literare

care exprimă spiritualitatea unei naţiuni. #iteratura naţionalănsumea"ă operele semnificative, valoroase ale unui popor, av&ndcaractere specifice şi care sau consolidat n timp.iteratura uniersală nsumea"ă, după udor *ianu, opereleliterare naţionale care $au i"butit săşi prelungească nsemnătateadincolo de acestea şi, după proba repetată a secolelor şi deceniilor,să se menţină n conştiinţa oamenilor de a"i+.Există n acelaşi timp, şi o ştiinţă a literaturii care cuprinde: istoria,critica literară şi teoria literaturii.

storia literaturii este ştiinţa care se ocupă cu evoluţia uneiliteraturi naţionale sau a literaturii ntregii lumi.Critica literaturii este ştiinţa aplicată n studierea şi evaluareaoperelor individuale.eoria literaturii este ştiinţa literaturii care studia"ă trăsăturilegenerale ale creaţiei literare, defineşte genurile şi speciile literare,



curentele şi metodele artistice, elementele şi particularităţile de stilşi de limbă, noţiuni de versificaţie etc.6rta(lat. %rs – pricepere, măiestrie, ndem&nare) este definită ca oactivitate umană care are ca scop nemi!locit producerea valorilor

estetice şi care foloseşte mi!loace proprii de expresie cu caractersen"orial. -pera de artă este aceea reali"ată prin activitateaartistică creatoare.



2. Despre stil

Stil(fr. /t0le – lat. /t0lus – gr. /t0los – care desemna condeiul demetal sau de os folosit la scrierea pe tăbliţe cerate)./tilul, n accepţia cea mai răsp&ndită, denumeşte modalitatea proprie unui scriitor n folosirea resurselor limbii. racticatradiţională a mpărţit trăsăturile stilului n două mari categorii:calităţi generale, care sunt obligatorii, şi calităţi particulare, caresunt subordonate celor generale şi definesc mai precis specificul

unei opere.2alităţile generale ale stilului sunt: claritatea, corectitudinea, preci"ia, proprietatea şi puritatea.

1. 2laritatea re"ultă din folosirea termrnilor uşor de nţeles, prin evitarea celor necunoscuţi, ec3ivoci, vagi,contradictorii. 4n plan sintactic, claritatea e dată deconstrucţiile fireşti, n spiritul limbii. 2ontrare clarităţiisunt obscuritatea, ec3ivocul şi nonsensul.

. 2orectitudinea implică respectarea strictă a regulilorgramaticalen exprimare. %baterea de la cerinţacorectitudinii este soleicismul, care se maifestă prin greşelide natură sintactică, n primul r&nd prin de"acord. /criitoriifolosesc soleicismul pentru efectul său artistic, n special nscopul caracteri"ării persona!elor.

. reci"ia re"ultă din exprimarea directă a ideilor, printermeni riguros aleşi, la obiect, fără divagaţii ori de"voltăricolaterale. %ceasta nu exclude nici bogăţia vocabularului,nici ornamentarea stilului. -pus preci"iei este stilul dfu" şi prolix.

5. roprietatea se referă la alegerea cuvintelor şi aconstrucţiilor sintacticepotrivite pentru exprimarea ideilor.%ceastă calitate impune un deosebit simţ al nuanţei, pentrua selecta dintre posibilităţile lexicale, aparent numeroase n

5



exprimarea unei idei, pe acelea care o surprind nntregime. -pusul proprietăţii este amestecul de elementecaracteristice unor stiluri diferite.

6. uritatea constă n utili"area cuvintelor, a expresiilor, a

locuţiunilor consacrate de u"ul general al limbii, prinevitarea de neologisme, ar3aisme sau regionalisme, greu denţeles.

2alităţile particulare ale stilului sunt : armonia, conci"ia,demnitatea, fineţea, naturaleţea, oralitatea şi simplitatea.

1. %rmonia este re"ultanta folosirii cuvintelor n aşa felnc&t să placă au"ului. %rmonia este un termen sinonimcu eufonia(evitarea sunetelor neplăcute, nemu"icale, a

cacofoniilor).. 2onci"ia re"ultă din exprimarea ideii ntrun modsintetic,dens, prin c&t mai puţine cuvinte.

. 'emnitatea este socotită a fi un re"ultat al folosirii, nvorbire sau scriere,a cuvintelor şi a expresiilor alese,elevate prin evitarea unor forme necuviincioase, vulgaresau triviale.

5. 7ineţea este re"ultatul unei exprimări subtile a anumitor

idei, al căror sens alu"iv trebuie $descifrat+de cititor.6. 8ronia presupune folosirea unor imagini, a unor expresiicu intenţie de persiflare, de "eflemea, a $aspectelornegative ale vieţii prin disimulare+.

9. aturaleţea este consecinţa exprimării fireşti, fărăafectare. -pus naturaleţii este stilul afectat n mod voit,artificial, bombastic(exagerat, umflat).

;. -ralitatea este calitatea particulară care provine dinfolosirea adecvată a mi!loacelor de expresie propriilimbii vorbite. 2aracteristica stilului oral este utili"areaunor termeni sau locuţiuni expresive, a inter!ecţiilor, a proverbelor şi "icalelor, ca şi a parataxein ordineasintactică.

<. =etorismul este expresia av&ntată, entu"iastă.

6



>. /implitatea, apropiată de conci"ie,este modalitatea princare un scriitor reuşeşte să folosească structuri sintacticeobişnuite, sobre, cu o largă circulaţie n limbă, dar fără aaduce o atingere profun"imii ideilor.

1?. @morul presupune nclinaţie spre glumă, spre ironie.

Stil direct7 stil indirect7 stil indirect liber

/tilul direct redă spusele cuiva exact aşa cum au fost formulate. Eleste introdus prin cuvinte de declaraţie, dar nu depinde sintactic de

ele. %ceste cuvinte pot fi verbe cu sensul Aa ntreba+, Aa "ice+, Aasimţi+, Aa g&ndi+ şi altele similare, precum, şi substantive sauexpresii nominale cu sensul de A a comunica+./tilul indirect redă spusele cuiva transpun&ndule, prinsubordonare gramaticală, faţă de un termen de declaraţie.'eosebirea esenţială faţă de forma originară constă n faptul că propo"iţiile principale din vorbirea directă devin subordonatenecircumstanţiale. 4n afară de aceasta, transformarea implică o

serie de modificări n construcţia propo"iţiei transpuse, prin pierderea unor elemente afective şi limitarea la o intonaţie de tipenunţiativ./tilul indirect liber este reproducerea cuvintelor sau g&ndurilor unui persona! fără ca naratorul să se folosească de verbe dedeclaraţie. =eproducerea se face fără folosirea unui element derelaţie, ceea ce are ca urmare interferenţa dintre planul sintactic alnaratorului şi planul sintactic al persona!ului. /tilul indirect liber conservă nuanţele intonaţionale, elementele lexicale şi gramaticalede tip afectiv. 4n desfăşurarea acţiunii el permite condensareadimensiunii temporale. El este specific n od absolute stilului beletristic.

9



Stilul artistic

/tilul artistic valorifică resursele expresive ale fiecărui nivel allimbii(fonetic, morfologic, sintactic, lexico semantic).1. #a nivel fonetic, prin:• 7olosirea unor cuvinte care prin structura lor fonetică

sunt sugestive: onomatopee sau cuvinte derivate de laonomatopeeB

• %socierea sunetelor n context aliteraţia.2. #a nivel morfologic, n special la flexiunea verbală, n

cadrul căreia se de"voltă mărcile distinctive aleAnarativităţii+ n interiorul categoriilor persoană şitimp, prin:

• 7olosirea persoanei a 888a n desfăşurarea naraţiunii,dar şi a persoanei 8B

• @tili"area pre"entului istoric (timpul naraţiunii e adusdin trecutul evenimentelor n pre"ent)B

• 4ntrebuinţarea pre"entului etern (scriitorul şi cititorul

pătrund n timpul naraţiunii şi şi di"olvă n sfera lui propriile timpuri)B• @tili"area imperfectului, timp al nedeterminării, care

desc3ide perspective spre trecutB• 7olosirea perfectului simplu, timp al narativităţii

obiective, descriptive, neutre, specific textelor deinspiraţie istoricăB

• 4ntrebuintarea maimultcaperfectului prin care

naraţiunea se situea"ă ntrun timp ndepărtat n trecut,n care cititorul, Acaptiv+ n propriui timp, nu poate pătrunde dec&t ca ascultător.

3. #a nivel sintactic, prin:• %bateri de la topica normală

;



• 2onstrucţii prin care structura logică a enunţului edestramată:

%nacolutul Elipsa

2onstrucţii incidente @tili"area stilului indirect liber,

specific n mod absolut stiluluiartistic

4. #a nivel lexico semantic, prin:• 'esc3iderea către toate categoriile lexicale: ar3aisme,

regionalisme, neologisme, elemente argotice, de !argon etc.

• 'e"voltarea sinonimiei• @tili"area mi!loacelor de expresie figurate: metafora,

sinecdoca, metonimia etc.• 7olosirea mi!loacelor de evidenţiere a unei trăsături

semnificative: epitetul, comparaţia, 3iperbola,eufemismul etc.

Stilul colocvial

/tilul colocvial ndeplineşte funcţia de comunicare n sferarelaţiilor particulare, neoficiale. 2a modalitate de comunicare oralăse foloseşte n conversaţia u"uală, n relatări, urări, felicitări,toasturi etc. 4n scris se utili"ea"ă n redactarea unei scrisori, uneitelegrame, unei cărţi poştale ilustrate, n !urnalul intim, n diversenotiţe şi nsemnări etc.răsăturile dominante ale stilului colocvial sunt:

• -ralitatea (c3iar şi c&nd se manifestă n scris, stilul colocvial păstrea"ă nsuşirile oralităţii)

• aturaleţea şi dega!area• *arietatea mi!loacelor lingvistice: exprimare literară,

regională, argotică, populară, etc.

<



• #ipsa unor reguli stricte ale exprimării• referinţa pentru informaţia lipsită de preci"ie• 7olosirea unor clişee lingvistice, a unor formulări stereotipe•

%pelul la mi!loace extralingvistice prin ntrerupereacomunicării şi sugerarea restului• re"enţa unei puternice ncărcături emoţionale, prin utili"area

superlativelor, a inter!ecţiilor, a diminutivelor şiaugmentativelor, a 3ipocoristicelor şi a cuvintelor peiorativeetc.

• 4nclinaţia(uneori) spre poseclă, răstălmăcire, stridenţălexicală şi gramaticală.

Stilul oficial

/tilul oficial ndeplineşte funcţia de comunicare n sfera relaţiilor oficiale. %cesta apare n documente şi acte oficiale. /e foloseşte nlegi, protocoale, rapoarte, decrete, ordonanţe, deci"ii, regulamente,instrucţiuni etc.2&teva dintre cele mai importante trăsături ale stilului oficial sunturmătoarele:

• 2aracterul obiectiv, impersonal, neutru din punct de vedereal expresivităţii

• #ipsa de ncărcătură afectivă şi, n consecinţă, a mi!loacelor de expresie figurată

• =espectarea strictă a normelor limbii literare•

2laritatea şi preci"ia• %ccesibilitatea• re"enţa unei terminologii specifice• 4ntrebuinţarea unor formule fixe.

2ompuneri specifice stilului oficial sunt: cererea, procesulverbal,memoriul de activitate, curriculum vitae, referatul etc.

>



Stilul publicistic

/tilul publicistic, prin specificul conţinutului său, se caracteri"ea"ă prin ecletism. 'atorită diversităţii tipurilor de text, Aliteratura+ publicistică poate fi apropiată fie de stilul artistic, fie – din contra – de stilul ştiinţific. 'e la stilul artistic mprumută tendinţa spre oexprimare expresivă, dorinţa de originalitate, de individuali"are.'e la stilul ştiinţific se apropie prin caracterul obiectiv, conci"ie,

preci"ie şi claritate./tilul publicistic se nt&lneşte n presa scrisă şi audiovi"uală.extele sunt foarte variate: articole, ştiri, reporta!e, editoriale,interviuri, cronici, relatări etc. 4n timp ce unele reproducinformaţii, altele nsoţesc transmiterea informaţiei cu uncomentariu, ceea ce duce la implicarea autorului n ceea ce scrie.rincipalele trăsături ale stilului publicistic sunt:

• =espectarea normelor limbii literare•

7olosirea unui vocabular bogat şi divers• @tili"area termenilor neologici, ştiinţifici• %ccesibilitatea• 4ntrebuinţarea unor procedee prin care se st&rneşte

curio"itatea publicului:titluri, imagini etc.• Exprimarea, uneori, a unei atitudini n raport cu o anumită

realitate.

Stilul ş tiinţific

/tilul ştiinţific ndeplineste funcţia de comunicare n domeniulştiinţific. /e foloseşte n lucrări şi documente ştiinţifice, n

1?



prelegeri, comunicări şi expuneri, precum şi la seminarii, colocvii,de"bateri de natură ştiinţifică etc./tilul ştiinţific se caracteri"ea"ă prin următoarele trăsături:

• =espectarea normelor limbii literare• 7olosirea unei terminologii specifice domeniului abordat• 7recvenţa termenilor abstracţi• -perarea cu raţionamente• 2aracter obiectiv• #ipsa de ncărcătură afectivă• 2laritate, conci"ie, proprietate• 7recvenţa relativ mare a ad!ectivelor

• 7olosirea cu predilecţie a atributelor cu rol de identificare şi anumelor predicative n scopul calificării

• endinţa spre propo"iţii principale independente• 7recvenţa relativ ridicată a propo"iţiilor subordonate

atributive şi completive directe• @tili"area citatului ca punct de plecare sau ca element

demonstrativ• %rgumentarea nsoţită de mi!loace extralingvistice.

11



3. Opera literară

Opera literară este o creaţie artistică cultă sau populară careexprimă realitatea prin imagini artistice, cu a!utorul ficţiunii.Exprimă unitatea dintre conţinut şi formă.8ubirea, ura, tristeţea, bucuria, disperarea, m&nia etc. sunt obiecte

poeticeB nvăţătura, preceptele morale, politice etc. sunt obiecte aleştiinţei, şi niciodată ale artelorB singurul rol cel pot !uca ele nrepre"entarea frumosului este acela de a servi de prile! pentruexprimarea simţăm&ntului şi pasiunii, tema eternă a frumoaselor arte.rivitor la raportul dintre ficţiune şi realitate, n opera literară sevorbeşte despre: icţiune erosimilă(apropiată de realitatea vieţiiumane conferind realităţii An imagini+ atributul de aparenţă, de

credibil, de adevărB Ex.: Ultima noapte de dragoste, întâia noaptede război de 2amil ertrescu ), icţiune ale*orică(personificare aunor concepte abstracte – virtutea, dreptatea, speranţa pot să fierepre"entate ca figuri alegoriceB Ex.: Mioriţa, Divina comedie de'ante %lig3eri ), icţiune simbolistică(imagine, semn, obiect princare se sugerea"ă nsuşiri, idei, prin asociaţii – albul – puritatea,albastrul – speranţa, coloana infinutului a lui Cr&ncuşi – elanulspre infinit etc.B Ex.:Gargantua şi Pantuagrel de =abelais, Plumb

de Deorge Cacovia), icţiune parabolică(alegorie nc3isă – conţinut morali"atorB Ex.:cărţile biblice, Procesul de afFa).

1



4. Structura operei literare

ema(gr. 3ema, lat. 3ema, care nseamnă subiect) este aspectulfundamental de viaţă pe ba"a căruia scriitorul şi construieştesubiectul, prin transpunere artistică.4n literatura universală şi n literatura rom&nă se pot identifica teme

fundamentale cum sunt: istoria, viaţa, moartea, dragostea, ura, parvenitismul, copilăria, natura, ră"boiul, meditaţia asupra timpuluietc. @nele teme se regăsesc n ma!oritatea literaturilor, altele seconturea"ă după tipul eroilor, cum ar fi: rometeu, avarul, geniulnefericit etc. ema diferă n funcţie de capacitatea de creaţie ascriitorului, de genuri şi specii literare, de curente literare etc."otiul(lat. Gotivus, de la movere – care nseamnă ceva mobil, amişca) repre"intă o situaţie cu caracter de generalitate, un persona!,

un obiect sau un număr simbolic ori o maximă sau o formulă carese repetăn momente variate ale aceleaşi opere sau n creaţiidiferite. Gotivul poate fi considerat un pretext n alcătuirea uneiopere literare. 4ntro operă literară pot exista mai multe motive( ase vedea Mioriţa, Monastirea Argeşului). Gotivele circulă ndiferite literaturi). Gotivele circulă n diferite literaturi). Gotivelecirculă n diferite literaturi). Gotivele circulă n diferite literaturi,de la cea populară la literatura cultă, de la epocă la epocă sau de laun curent literar la altul.4n ceea ce priveşte creaţia eminesciană se reţin ca fiindsemnificative următoarele motive: codrul, teiul, trestia, salc&mul, plopul, floarea albastră, i"vorul, lacul, soarele, luceafărul etc.4n mu"ică termenul semnifică cel mai mic element constitutiv alunei compo"iţii mu"icale.

1



aitmotiul(germ. #eitmotiv, care nseamnă motiv conducător)denumeşte motivul sau tema care revine pentru caracteri"area persona!elor, situaţiilor. #aitmotivul poate fi o idee, o sintagmă( construcţie), cuvinte, formule ce revin opere literare( sau situaţii

colocviale). Exemple: floarea albastră n poe"ia loare albastră,de G. EminescuB plumbul n poe"ia Plumb, de D. Cacovia.deea este atitudinea scriitorului faţă de tema abordată,semnificaţiile operei.Subiectul(lat. /ub!ectus, care nseamnă ceea ce este de spus,subordonat) este o succesiune de evenimente reflectate artisticBcuprinde faptele şi nt&mplările dintro operă epică sau dramaticăcu a!utorul cărora sunt caracteri"ate persona!ele şi se explică

raporturile dintre ele. /ubiectul are Hn structura sa: (prologul),expo"iţiunea, intriga(conflictul), desfăşurarea acţiunii, punctulculminant, de"nodăm&ntul, (epilogul).Existenţa intrigii este obligatorieB prin intrigă se declanşea"ăacţiunea.-rdinea momentelor subiectului, precum şi existenţa tuturor nueste obligatorie. entru subiect se mai foloseşte şi denumirea defabulaţie.

/ubiectul presupune deci existenţa unei acţiuni sau a mai multora paralele, care tre"esc interesul cititorului.6tenţie8 -perele literare ce aparţin genului liric nu au acţiune – deci nici subiect. 23iar şi n unele opere epice n versuri nu sevorbeşte de acţiune, ci de tablouri, de simboluri(n loc de persona!e) – Mioriţa, Monastirea Argeşului, !ucea"ărul de G.Eminescu, #oapte dedecemvrie de %l. GacedonsFi.@nele opere epice sau dramatice au acţiuni paralele – ceea ce facesă se discute de planuri paralele, b creaţia lui Cal"ac, de pildăB nliteratura rom&nă operele lui #iviu =ebreanu( $on, %ăscoala), G./adoveanu( raţii &deri), D. 2ălinescu( 'nigma (tiliei) etc.

15



5. Personaul literar

Personaul sau imaginepersona!, erou, figură( fr. ersonnage, dinlat. ersona – care nseamnă desc3i"ătură n masca actorilor antici, prin care ieşeau vorbele actorilor).

4n operele literare aparţin&nd genului epic, persona!ele seconturea"ă direct, de către autorB prin autocaracteri"are( g&nduri)Bindirect( gesturi, vorbire, acţiune, mbrăcăminte etc.)Bde cătrecelelalte persona!e. 4n operele literare aparţin&nd genului dramatic,caracteri"area de către autor apare n indicaţiile scenice şi n tabelade persona!e.'upă importanţă, se vorbeşte despre : persona principal şipersona secundarB după valorile etice pe care le repre"intă :po/iti şi ne*ati. 'e asemenea persona!ele pot fi indiiduale sau

colectie, ca şi personae eminine şi personae masculine.'upă trăsăturile şi semnificaţiile pe care le ntruc3ipea"ă ele, ndiferite perioadeale istoriei literaturii, ale evoluţiei pe curente saconturat un persona clasic, av&nd un caracter puternic, persona!dominat de atitudini eroice, morale, erou ideal( exemplu sunt eroiidin tragediile antice, din operele istorice – Antigona, Avarul etc.)Bpersona romantic, caracter excepţional, dominat de atitudiniexcepţionale şi acţion&nd n situaţii excepţionale. Giticul,

legendarul se mpletesc cu realitatea( Itefan cel Gare din Dumbrava %oşie, de *. %lecsandri, raţii &deri de G. /adoveanu, Despot)*odă, de *. %lecsandri etc.)B persona realist – tipiccurentului realist. ersona!ele repre"intă obiectivitatea, tipicitatea( persona!e tipice n mpre!urări tipice), evenimentele socialeinfluenţ&ndule.

16



Este pre"ent aspectul critic. /unt ilustrative tipurile: arivistului, parvenitului( Julien /orel din %oşu şi #egru de /tend3al, 'inuăturică din +iocoii veci şi noide . 7ilimon, ănase /catiu din*iaţa la ţară de '. Kamfirescu. ersona!e realiste apar la scriitori

precum : 8. #. 2aragiale, 8. /lavici, 8. 2reangă, #. =ebreanu, D.2ălinescu, G. reda etc.4n funcţie de raportul persona!elor cu realitatea, ele pot fi:le*endare7 antastice7 ale*orice7 istorice etc.2arcteri"area persona!elor este foarte importantă n elaborarea unuicomentariu literar şi ea trebuie să ţină seama de : acţiunile n careapar persona!ele, portretele reali"ate de scriitor sau de către alte persona!e, de limba!, de sugestiile numelor, de mediul social, de

natură( acolo unde este ca"ul – acordul sau deuacordul acesteia custările sufleteşti ale persona!elor), de formaţia intelectuală, derafinamentul scriitorului n investigarea particularităţilor psi3ologice.Persona ale*oric – personificarea uei idei, a unei noţiuniabsttracte: !ustiţie, pace, geniu, moarte, victorie etc.

19



!. "odalităţi de e#punere $n opera literară

Naraţiunea( fr. arration – lat. arratio, care nseamnă povestire,istorisire) este un procedeu literar propriu genului epic( n versuri:fabula, balada, legenda, epopeea, poemulB n pro"ă: sc3iţa, nuvela,

romanul, basmul, povestirea). araţiunea se desfăşoară n timp,identific&nduse momente principale sau momente secundare. araţiunea poate fi parte integrantă şi compo"iţiile oratorice,dramatice. După ormă, naraţiunea este n versuri sau n pro"ăBdupă raportul narator-operă, naraţiunea se clasifică n naraţiunesubiectiă şi naraţiune obiectiăB după conţinutul operei(temă),naraţiunea este denumită: istorică7 ,tiinţiică7 umoristică etc.@neori, diferenţierile sunt dificile, av&nd n vedere elementele de

interferenţă din opera literară( Dumbrava %oşie de *. %lecsandri).Descrierea( fr. 'ecrire – lat. 'escribere, care nseamnă a descrie, a"ugrăvi) este un procedeu literar ce constă n "ugrăvirea unor trăsături ale obiectelor, ale fenomenelor, ale persona!elor. 4n genulepic, cele mai răsp&ndite tipuri de descriere identificate n operesunt: pastelul, peisa!ul, descrierile de interioare, de natură. /untcunoscuţi pentru talentul lor n ce priveşte arta descrierii scriitorii:*. %lecsandri, D. 2oşbuc, G. /adoveanu, . Călcescu, %l.-dobescu, 2. Logaş, 8on illat etc. 'e asemenea, sunt şi alte tipuride descriere ca: fantastică, romantică,realistă, ştiinţifică, poetică,retorică( . Călcescu – descrierea %rdealului), naturalistă( creaţiilelui C. It. 'elavrancea: -obie, Milogul, .agi /udose etc.)%ceastă clasificare, av&nd mai mult rol didactic, nu excludeinterferenţele ntre diferitele tipuri de descrieri.

1;



Dialo*ul( fr. 'ialogue – lat. 'ialogus, din gr. 'ialogos, carenseamnă vorbire cu cineva, convorbire filosofică) este un procedeu care presupune alternarea de replici ntre două sau maimulte persoaneB caracteristic operelor literare epice şi dramatice.

rocedeul facilitea"ă punerea n evidenţă a g&ndurilor şi asentimentelor persona!elor, contribuind la crearea dramatismuluiacţiunii.4n dramaturgie, procedeul este fundamental, propriu. /e foloseşteşi dialo*ul interior, pentru sondarea stărilor sufleteşti, cum esteca"ul n unele opere literare: .agi /udose, de C. It. 'elavrancea,

Moromeţii, de G. reda, Dan, căpitan de plai, de *. %lecsandri.'ialogul contribuie la creşterea tensiunii conflictului. 4n lirică,

dialogul este mai rar – n ca"ul unor confesiuni – ( %evedere, de G.Eminescu), mai ales n lirica populară – doine."onolo*ul( fr. Gonologue – gr. Gonologos, care nseamnăvorbire de unul singur) este un procedeu literar n care un persona!vorbeşte cu sine nsuşi. El apare mai ales n teatru. 4n epocamodernă – n roman – cunoscut sub forma de monolog interior./unt celebre n literatură : monologil lui .amlet , de /3aFespeare,al lui igaro din piesa lui Ceaumarc3aisBn literatura noastră :

monologul lui Despot)*odă din drama lui *. %lecsandri, al luiItefan cel Gare, din Apus de soare, de C. It. 'elavrancea etc. nroman la: Garcel roust, J. Jo0ce, iar n literatura rom&nă la 2amiletrescu, #iviu =ebreanu, Lortensia apdat CengescuB contribuiela creşterea tensiunii psi3ologice.

1<



%. "ic dicţionar de termeni literari ' opera literară

Conotaţie: termen care se referă la extinderea sau restr&ngerea

sensului cuv&ntului, n funcţie de context. 'enumeşte fie toateasociaţiile emoţionale sau sen"oriale provocate de un cuv&nt, fieorice sens cognitiv( de cunoaştere), re"ultat al sugestiei,interferenţa relaţiei dintre sensul primar şi sensul simbolic al unuicuv&nt. #imba!ul n opera literară este alu"iv, indirect.Denotaţie: termen care $ se referă la denumirea sensului propriu,obişnuit al cuv&ntului+. Este folosit pentru a caracteri"a proprietatea limba!ului ştiinţific, te3nic – limba! care se cere a fi

precis, direct, clar.stetică9 disciplină a filosofiei care studia"ă arta ca forma cea mainaltă de creare şi de apreciere a frumosului, precum şi varianteledin natură, din societate. Legel, definind estetica drept ştiinţă afrmosului, sublinia: $obiectul ştiinţei despre care tratăm estefrumosul n arte+. 2ategoriile specifice artei, esteticii sunt:frumosul, sublimul, ur&tul, comicul etc. Estetica studia"ă frumosuldin artă, explic&nd rolul artei, originea şi funcţiile acestuia, pe ba"ăraportului dintre creaţia artistică şi realitate.tica: denumeşte ştiinţa care studia"ă morala, din punct de vedereteoretic şi practic, prin fundamentarea unor norme morale. Eticastudia"ă principiile morale, legile lor de de"voltare istorică.ma*inea artistică: repre"intă specificul artei şi este considerată$un produs al imaginaţiei, av&nd valoare estetică+. Itiinţa explicăviaţa prin cau"e şi legi fundamentale, ntrun limba! abstract,

1>



&. Cate*oriile estetice $n opera literară

Cate*oriile estetice sunt noţiuni de maximă generalitate cecaracteri"ea"ă operele de artă, natura sau viaţa socială.

2ategoriile estetice sunt: frumosul, graţiosul, sublimul, ur&tul,tragicul, comucul, satiricul, ironicul, sarcasmul, grotescul,umoristicul, fantasticul, absurdul.rumosul7 categorie estetică fundamentală care provoacăsatisfacţie, emoţie, datorită armoniei, proporţiei şi ec3ilibruluidintre conţinut şi formă. %pare n toate domeniile vieţii – frumosnatural – şi n toate operele literare, n artă – frumosul artistic.Exemple: uceaărul de G. Eminescu, +ioconda de #eonardo da

*inci, Simonia a :-a de Ceet3oven etc.+raţiosul, categorie estetică ce numeşte un anumit tip de impresiiartistice declanşate de contemplarea unei opere de artă: delicateţe,gingăşie, fineţe, eleganţă, armonie, sugestie de !oc etc. Exemple:loare albastră7 6t;t de ra*edă7 Poestea teiului etc. de G.Eminescu.Sublimul, categorie estetică ce sugerea"ă sentimente de admiraţieşi veneraţie n faţa măreţiei naturii sau faţă de faptele excepţionaleale unor oameni. /ublimul implică pateticul, grandiosul, eroicul,solemnulB creea"ă tensiuni sufleteşti. /ublimul repre"intă $gradulsuperlativ al frumosului+. Exemple: uceaărul de G. Eminescu, poemele lui Lomer – liada şi Odiseea, tragediile lui /ofocle – 6nti*ona7 Oedip re*e7 lectra7 Oedip la Colonos7 6a#Btragediile lui Euripide – <ecuba7 "edeea7 <ippolit7 6ndromaca7

1



roienele etc.B *ergilius – neidaB 'ante – Diina comedieB M./3aFespeare – =e*ele ear.>r;tul7 categorie estetică ce reflectă aspecte ale realităţii lipsite dearmonie, respingătoare şi care determină un sentimentde neplăcere.

/e află n opo"iţie cu frumosul şi n operele de artă comportăvalenţe estetice. Exemple: lori de muce*ai7 estament de .%rg3e"iB 23arles Caudelaire – lorile răuluiB C. It. 'elavrancea – ?obieB *. Lugo – Notre Dame de ParisB M. /3aFespeare – =ic@ard al -lea.ra*icul,categorie estetică ce se referă la sacrificiul unor eroiexcepţionali sau la dispariţia unor valori umane, n confruntări cuforţe potrivnice, produc&nd sentimente puternice de groa"ă sau de

ură.ragicul implică : conflicte puternice, nfr&ngere sau moarte,admiraţie, compasiune, groa"ă.Exemple: %l. 3ilippide, /*onirea lui PrometeuB /ofocle – tragedii: 6nti*ona7 Oedip re*eB Euripide – "edeeaB M./3aFespeare – <amlet7 =omeo ,i Aulieta7 =e*ele ear etc.Comicul, categorie estetică ce implică conflict comic, situaţii, persona!e comice, provoc&nd r&sul.

'upă modul n care se desfăşoară acţiunea, şi mai ales,de"nodăm&ntul, comicul are mai multe variante : comicul bu ( r&sspontan provocat de bufon, arlec3in, măscărici etc.)B comiculburlesc( imitarea unor persona!e, fapte)B comicul tra*ic sautra*icomic(mpletirea comicului cu tragicul)B comicul umoristic( compasiune, simpatie, nţelegere faţă de unele defecte aloamenilor)B comicul sarcastic( nenduplecat, necruţător, incisivfaţă de situaţii, persona!e)B comicul *rotesc( se evidenţia"ă ur&tulfi"ic şi moral, se exagerea"ă trăsăturile negative). 2omicului i suntcaracteristice: satiricul, ironia, sarcasmul, persiflarea, grotescul,umoristicul.2omicul poate fi : de caracter7 de situaţie7 de limba7 demorauri7 de intri*ă.Exemple: %ristofan – PăsărileB Goliere – 6arulB 7r. =abelais – +ar*antua ,i Panta*ruelB 2ervantes – Don BuioteB *.



%lecsandri – C@iriţa $n a,i7 C@iriţa $n proincieB 8.#. 2aragiale – O scrisoare pierdută7 O noapte urtunoasă7 D-alecarnaalului7 Conu eonida aţă cu reacţiunea7 Despre cometăB8. 2reangă – Poestea lui <arap 6lb7 6mintiri din copilărie.

antasticul, categorie estetică ce se caracteri"ea"ă prin miraculos,fante"ie. =ealul se mbină cu supranaturalul. 2a particularităţisubliniem: sc3imbarea ritmului n succesiunea momentelorB persona!ele sunt plăsmuite prin exagerare, tipicul capătă o altădimensiune.7abulosul repre"intă o categorie a fantasticului, care cultivăenormul, incredibilul, ce desemnea"ă ceva ce este legat dedomeniul fabulei, n sensul de poveste, de produs al imaginaţiei,

fiind n directă legătură cu irealul.Exemple: 8. 2reangă Poe,tileB G. Eminescu – SărmanulDionis7 ăt-rumos din lacrimăB *. %lecsandri – e*endacioc;rlieiB Gircea Eliade – Domni,oara [email protected], categorie estetică ce caracteri"ea"ă de"acordul dintreom şi mediul său social.4n mod curent, prin absurd se inţelege ceea ce vine in opo"iţie culogicul. ermenul intră n corelaţie cu ideile de contradicţie,

paradox, antinomie. 4n literatură, absurdul vine din neputinţaindividului de a găsi un sens vieţii, legilor existenţei umane.%bsurdul (ca structură estetică) sa manifestat, cu precădere, nliteratura secolului al NNlea, deşi a apărut mai inainte.4n literaturarom&nă un precursor al absurdului este 8.#.2aragiale. @rmu" şi, ngeneral,avangardiştii utili"ea"ă absurdul ca subminare a artisticuluiconvenţional. Eugen 8onescu, revendic&nduse din 2aragiale şi@rmu", a creat Ateatrul absurd+, ba"at pe automatismul verbal, peun limba! confecţionat din clişee si plin de formule stereotipe,toate simptome ale depersonali"ării. 4n teatrul lui Eugen 8onescusituaţiile paradoxale, la limita dintre coşmar şi realitate, precum şiumorul negru, vin din textele lui @rmu".Exemple: Eugene 8onesco – C;ntăreaţa c@eală7 Scaunele7ictimile datoriei7 Noul locatar7 =e*ele moare7 =inocerii7 Setea,i oamea( drame)B %. 2amus – "itul lui Sisi ( eseu), Străinul7



Ciuma( romane), Ne$nţele*erea7 Starea de asediu7 Cei drepţi (drame)B 7. afFa – Procesul7 Castelul7 Aurnal intim( roman)B/artre – +reaţa( roman), "u,tele7 Cu u,ile $nc@ise7 Diaolul ,ibunul Dumne/eu( drame).

(. +enuri ,i specii literare

+enul literar( fr. Denre litteraire, cf. #at. Denus – neam, rasă, fel,

mod) este definit ca o categorie a teoriei literare care reuneşteopere asemănătoare prin raportul dintre artist şi realitatea obiectivăexprimată, prin modalitatea specifică de a nfăţişa omul, acţiunileşistările sale sufleteşti, prin specificul de structură compo"iţională, prin procedee artistice comune, devenite tradiţionale.4n teoria literaturii sau ncetăţenit, drept mi!loace de expresieartistică, trei genuri literare fundamentale: liric7 epic7 dramatic.eoria genurilor literare sa constituit n epoca =enaşteriiB are

caracter normativ. Coileau este cunoscut pentru teoria sa rigidăasupra genurilor – susţin&nd puritatea, fixitatea, ierar3i"area.eoria modernă a genurilor, care se constituie n secolul al N8Nleade către romantici, a susţinut interferenţa ntre genuri, nelimitareanumărului acestora, spargerea dogmelor n ceea ce priveşterespectarea anumitor norme.Evoluţia genurilor n contemporaneitate nscrie tendimţe noi: teatruepic, poemul liric, tragicomedia ca orme noi de e#presie.7iecare gen literar are un mod de expresie artistica propriu,mplic&nd aspectele de : compo"iţie, vocabular, sintaxă, figuri destil.Specia literară( lat. /pecies, specie şi lat. #itterarius, derivat dinlittera, slovă) defineşte subdivi"iunea unui gen literar.

5



%lte genuri incluse n literatură: *enul oratoric7 *enul istoric7*enul didactic7 *enul epistolar. %cestea sunt considerate astă"i cagenuri de graniţă ntre literar şi nonliterar.

Speciile undamentale ale *enurilor literare

. +enul liric cuprinde:1. irica orală( populară), cu speciile : doina( de dor, de !ale, devoinicie, de cătănie, de nstrăinare etc.)B c;ntecul( 3aiducesc, deleagăn, ritual, de muncă, al obiceiurilor, al miresei, bocetului, delume)B *@icitoarea, stri*ătura, proerbul, /icătoarea.2. irica scrisă( cultă), cu speciile: ele*ia(specie a poe"iei lirice,este caracteri"ată prin exprimarea unor sentimente de tristeţe, deregret, de melancolie)7 oda7 pastelul( este specia liricii peisagiste

n care se descrie un aspest di natură, prin intermediulcăruia suntexprimate sentimentele poetului)7 idila7 c;ntecul7 meditaţia7imnul7 satira(este specia genuluiliric n care se ridiculi"ea"ă ori secondamnă, cu dispreţ şi indignare, aspecte negativeale caracteruluiomenesc sau ale societăţii, moravuri, concepţii, persoane, c3iar opere literare)7 pamletul7 epi*rama. oe"ii cu formă fixă:sonetul poe"ie cu formă fixă, alcătuită din 15 versuri, n generaldin două catrene şi două terţete, catrenele av&nd rimămbrăţişată,iar terţetele – rimă liberă variată)7 rondelul7madri*alul7 *losa7 *a/elul etc.

. +enul epic

6



moartea lor)7 comedia( specia genului dramatic, n pro"ă sau nversuri, care evocă nt&mplări, persona!e, moravuri, ntro manierăcare st&rneşte r&sul, av&nd de regulă un sf&rşit fericit)7 drama( ceamai răsp&ndită specie a genului dramatic cu un conţinut grav, n

care se redă imaginea vieţii reale n datele ei contradictorii, nconflicte puternice şi complexe, adesea ntrun amestec deelemente tragice şi comice)7 arsa7 odeilul7 melodrama.

6lte *enuri ,i specii

1. +enul oratoric: discursul(fr. 'iscours, lat. 'iscursus carenseamnă a alerga ncoace şi ncolo) presupune expunere orală saun scris, a unei teme, n faţa unui auditoriu, cu scopul de alconvinge, de al emoţiona, de a obţine ade"iunea acestuia nspri!inul te"ei de orator.'upă specificul lor şi mpre!urările n care sunt rostite, după scopul

urmărit, dicursurile sunt de mai multe feluri:a) discursul politic rostit ntro adunare publică sau n arlament,are ca obiect probleme de stat b) discurs academic rostit n cadrul %cademiei sau al unei societăţiliterare, are un conţinut literar, ştiinţific, filosofic etc.7orme ale discursului academic:

• discurs de recepţie rostit de noul ales al unui for academicsau ştiinţific, prin care işi manifestă satisfacţia de a face partedin forul respectiv, de"volt&nd apoi un subiect de specialitate

• răspuns la discursul de recepţie rostit de preşedintele%cademiei, n care sunt pre"entate meritele şi activitateanoului ales

• memoriu academic un studiu ştiinţific sau literar, care seciteşte de un membru al %cademiei n şedinţă publică

;



• rapotul academicse face de un membru sau de secretarul%cademiei, din nsărcinarea acesteia, n scopul premierii uneicărţi

c) discursul religios• predica rostită n biserică de un cleric, prin care se

talmaceşte un adevăr bisericesc sau un pasa! din cărţile sfinte• discursul funebru evocare a unei persoane care a ncetat din

viaţă• penegiricul rostit nu la ceremonia nmorm&ntării, ci cu

prile!ul unei comemorări solemne, facută n memoria celuidispărut

d) discursul oca"ionalrostit n mpre!urări diferite, cu subiecte dincele mai variate domeniie) discursul !uridicrostit n faţa unei instanţe !udecătoreşti, cuscopul de a convinge că un fapt săv&rşit de o persoană cade sau nucade sub incidenţa legii.

2. +enul istoric 9 amintirea7 memoriul7 bio*raia7 curriculumitae(ansamblul de informaţii prin care o persoană, care aspiră la o bursă ori candidea"ă la un post, se face cunoscută)7 mono*raia7

cronica şi istoria. 3. +enul didactic 9 poemul didactic7 abula7 proerbul7 snoaa7*@icitoarea.Exemple : "unci ,i /ile7 de Lesiod B +eor*icele, de *ergilius,6rtra poetică, de Coileau.4. +enul epistolar 9 cuprinde scrieri care au particularităţicomune, n funcţie de conţinut, de adresant, de scopul comunicării.ermenul care defineşte gebul respectiv este scrisoarea –

comunicare trimisă cuiva prin poşstă sau prin alt intermediar.

<



naturalismul7 parnasianismul7 simbolismul7 dadaismul7e#presionismul7 impresionismul etc.

>manismul( fr. Lumanisme, cf. #at. Lomo – om)Gişcare culturală, cunoscută sub numele de =ena,tere sau>manism7 care sa manifestat n secolele N8* – N* şi N*8, maint&i n 8talia şi apoi n ntreaga Europă.8nteres pentru ştiinţă, artă, pentru de"voltarea armonioasă aspiritului uman, pentru eliberarea fiinţei de orice constr&ngeri şimanifestarea multilaterală.

=edescoperă filosofia antică, grecească, latină, precum şi limbilerespective. /e de"voltă : filosofia, filologia, literatura, pictura,sculptura, ar3itectura, astronnomia. /e manifestă ncrederea nraţiune, n valorile modelatoare ale culturii B armonie ntre om şinatură. 4n lupta mpotriva dogmatismului, Diordano Cruno a fostars pe rug ca eretic.=epre"entanţi – $n cultura uniersală : 7. etrarca, D. Cocaccio,ico della Girandola, #eonardo da *inci, Gic3elangelo Cuonaroti – 8talia B 7. =abelais, . =onsard – 7ranţa B Gartin #ut3er – Dermania B 3omas Gorus, M. /3alespeare – %nglia B Erasmus din=otterdam, supranumit $prinţul umanismului+ – Pările de Jos. Encultura rom;nă: icolaus -la3us – ransilvania, *oievo"ii Itefancel Gare, eagoe Casarab, 2onstantin Cr&ncoveanuB @drişte ăsturel, icolae Gilescu, /imion Itefan, 'osoftei, %ntim

?



8vireanul, Drigore @rec3e, Giron 2ostin, stolnicul 2onstantin2antacu"ino, 8on eculce, 'imitrie 2antemir. 8deile susţinute decronicari: etno*ene/a rom&nească( originea rom&nă, unitatea şicontinuitatea poporului nostru)B lupta pentru independenţă

naţionalăF relecţia ilosoică asupra condiţiei omului – G.2ostin, iaţa lumii – tema ortuna labilis – fragilitatea fiinţeiumane.ermanenţe ale umanismului n cultura rom&nă, după secolul alN*888lea: 8.L. =ădulescu, G. ogălniceanu, . Călcescu, Cogdanetriceicu Laşdeu, itu Gaiorescu, icolae 8orga, *asile &rvan,D. 2ălinescu.

Clasicismul( fr. 2lassicisme , lat. 2lassices)ermenul comportă sensuri largi, exprim&nd o atitudine esteticăfundamentală ce se caracteri"ea"ă prin tendinţa de a observafenomenele n contextul universului şi de a le nc3ega ntrunsistem proporţional şi armonios, corespun"ător frumosului şiconcordant cu norme raţionale care impun tipuri model, perfecţiunea, idealul.

2urentul se defineşte ca o mişcare artistică şi literară care promovea"ă ideile de ec3ilibru şi armonie fiinţei umane, constituien modele durabile şi care se pot regăsi n timp. 'e aici ntoarcereala antic3itatea greacă şi latină. /unt relevante sculpturile lui 7idias( care a condus şi lucrările de pe %cropola %tenei), ar3itecturaclădirilor din Drecia, tragediile lui Esc3il, /ofocle, Euripide,6rtele poetice ale lui %ristotel şi Loraţiu etc.Curentul clasicismului este definit ca atitudine esteticăfundamentală de observare şi reali"are a unui sistem armonios,stabil, proporţional, dominat de elementele frumosului, nconcordanţă cu norme specifice( cele trei unităţi n dramaturgie)şicare tinde spre un tip ideal, ec3ilibrat, senin al perfecţiuniiformelor. % apărut n 7ranţa, n secolul al N*88lea( nainteailuminismului), extin"&nduse n ntreaga Europă. /a manifestat ntoate artele – literatură, pictură, mu"ică, ar3itectură.

1



răsături9 regula celor trei unităţi n dramaturgie( loc, timp,acţiune)B puritatea genurilor şi a speciilor literareB nt&ietatearaţiuniiB imitarea modelelor grecoromaneB cultul pentru adevăr şinatural( n literatură), nfrumuseţarea şi nnobilarea naturii( n

pictură)B promovarea virtuţii – propun&nd un tip de ommultilateral, complet( tip social – nu excepţional, unic – un model)Bnatura se subordonea"ă idealului uman – caracter morali"ator.2ultivă trăsături distincte – cura!ul, vite!ia, genero"itatea saulaşitatea, avariţia, naivitatea.uritatea stilului, sobrietatea, stil $nalt, nu amestecul de stiluri.rin extensiune, termenul se foloseşte şi pentru a denumi perfecţiunea, armonia.

=epre/entanţi9 $n literatura uniersală9 . 2orneille, J. =acine,Goliere, Coileau, #a 7ontaine, #a Cru0ere, n 7ranţa.En literatura rom;nă – secolul N*888lea şi al N8Nlea, ndeosebi:elemente n Gi*aniada de 8.Cudai – 'eleanu, G. Eminescu, 8.2reangă, 8.#. 2aragiale, 8. /lavici – perioadamarilor clasici. /emanifestă predilecţie pentru speciile: odă, epigramă, idilă, rondel,epistolă, satiră, fabulă, comedie etc.

luminismul( it. 8luminismo)Este o mişcare filosofică, ştiinţifică, estetică, literară care samanifestat n Europa – n secolul al N*888lea, cunoscută şi subnumele de epoca luminilor sau luminism. Pările unde samanifestat mai nt&i sunt %nglia şi 7ranţa.4nceputul se leagă de anul 19<< – c&nd se votea"ă n arlamentul%ngliei Declaraţia Drepturilor, care punea la ba"ă libertatea şidreptul oamenilor.4n 7ranţa, iluminismul va cunoaşte mpliniri deosebite prinreali"area strălucitei lucrări de sinte"ă – filosofică, estetică şisocialpolitică nciclopedia, la care au colaborat personalităţiale culturii universale: GontesQuieu, *oltaire, =ousseau, 'iderot,dRLolbac3, Lelvetius etc.



răsături: raţionalismul, spiritul laic7 toleranţă religioasă,emanciparea prin cultură şi educaţie a poporului./e pun n circulaţie concepte ca: egalitatea şi dreptul natural,suveranitatea poporului, sistem de guvernare prin monar3ia

luminată – republica( Gonar3ul un om luminat – filosof, pentru aarmoni"a interesele claselor).=epre/entanţi9 $n cultura uniersală9 7ranţa: GontesQuieu(Scrisori persane), *oltaire( 0rutus7 ?adi*7 Candid), 'iderot( Cu*etări ilosoice7 Nepotul lui =ameau etc.), Ceaumarc3ais( 0ărbierul din Seilla7 Nunta lui i*aro)B %nglia: 'aniel 'efoe( =obinson Crusoe), J. /Sift( Călătoriile lui +ullier)BDermania: #essing( aoHoon7 drama Nat@an $nţeleptul etc.)B

8talia: 2arlo Doldoni( 0ădăranii7 <an*iţa etc.)B =usia: =adişcev(Călătoriile de la Petersbur* la "oscoa).En literatura rom;nă: Icoala %rdeleană /amuil Gicu, etruGaior, D3. Iincai, 8. Cudai 'eleanuB mişcare politică( drepturilerom&nilor n ransilania), ideologică( lucrări istorice, filosofice,unitatea, originea rom&nă, continuitatea poporului şi a limbiirom&ne)B culturală( nfiinţarea de şcoli, manuale, cărţi)B literară( Gi*aniada – 8. Cudai 'eleanu). 4n Gara =om;nească: D3.

#a"ăr, 'inicu Dolescu. 4n "oldoa: D3. %sac3i.

=omantismul( fr. =omantisme)ermenul comportă sensuri largi, diferite, n concordanţă cu scopulurmărit, afirm&nduse ca o reacţie faţă de clasicism. El exprimăatitudinea estetică caracteri"ată prin relevarea aspectelor concrete,istorice – opuse tipurilor eterne şi abstracte ale clasicismului. /eafirmă factorul emoţional, al imaginaţiei, al sensibilităţii, alsubiectivităţii, al spontaneităţii, cu tendinţa de eva"iune n vis, ntrecut, n exotism.=omantismul se constituie ca mişcare artistică la sf&rşitul secoluluial N*888lea n %nglia şi Dermania, iar n secolul al N8Nlea n7ranţa. /a extins n toată Europaşi aproape n toatea ţările lumii.2urentul a fost anticipat de preromantism. % afirmat specificul



naţional, mai ales n %nglia, Dermania, 8talia.Caracteristici 9 introduce noi cate*orii estetice – ur&tul,grotescul, macabrul, fantasticul B aspiraţia spre originalitate,libertatea formelor. /e introduc noi specii: drama romantică,

meditaţia, poemul filosofic, nuvela istoricăB se fac inovaţii pro"odiceB primatul subiectivismului, al pasiunii, al fante"iei ngenul liricB cultivarea specificului naţional, prin istorie, folclor,natură etc.B folosirea antite"ei – n structura poe"iei şi nconceperea persona!elorB mbogăţirea limbii literare, prinincluderea limbii populare, a ar3aismelor, a regionalismelor, aargoului etc.B mpre!urări excepţionale, persona!e excepţionale.=epre/entanţi – n literatura uniersală: *. Lugo – care publică

Preaţa la drama CromIell( 1<;) – considerată ca un manifest alromantismului europeanB #amartine, *ign0, Gusset, D. de erval( literatura france"ă)B /c3iller, Leine, Drimm( lit. germană)B C0ron,/3elle0, eats, /cott( lit. engle"ă)B Gan"oni, #eopardi( lit.italiană)B uşc3in, #ermontov( lit. rusă).En literatura rom;nă: cunoaşte trei etape: 1) preromantismul7romantismul7 postromantismulF preromantismul scriitorilor dela 1&4&( 1<?1<9?) – romantism vi"ionar, patriotic: 8.L.

=ădulescu, *. 2&rlova, . Călcescu, 2. egru""i, G.ogălniceanu, '. Colintineanu, *. %lecsandri, %l. =usso, %ndreiGureşanu, %l. -dobescu, C.. LaşdeuB ) romantismuleminescian considerat şi ac ultima etapă a romantismuluiuniversalB ) romantismul posteminescian identificabil ncurentele: simbolism( %l. GacedonsFi), sămănătorism( -. Doga,It.-. 8osif, C. It. 'elavrancea).Ecouri ale romantismului se regăsesc şi n etapele literaturii de p&nă astă"i.4n artele plastice: 'elacroix, Dros, 'everia, =ude, urner etc.B lanoi – 2.'. =osent3al, 3. %man, . Drigorescu( creaţia detinereţe).4n mu/ică: /c3ubert, /c3umann, Cra3ms, 23opin, 2eaiFovsFi,*erdi, Magner, Cerlio", aganini, #is"t, Meber, CrucFner, D.

5



Ga3ler, =. /trauss – au repre"entat şi postromantismul. %par liedulşi drama mu"icală Sagneriană.=omantismul poate fi considerat unul din curentele largirepre"entate n cultura universală.

=ealism( fr. =elisme – real)ermenul denumeşte concepţia artistică, literară care are ca preocupare repre/entarea obiectiă, veridică a realităţii. % apărutn 7ranţa, la mi!locul secolului al N8Nlea, ca o reacţieantiromantică. % fost folosit pentru prima dată n 1<6? – aplicat cunţeles modern la pictura lui Dustave 2ourbet, iar n 1<6; deromancierul Jules Lussan( 23ampfleur0) considerat şi teoreticianulrealismului.

Cracteristici9 obiectiitatea7 tipicul( mpre!urări tipice, persona!etipice), tendinţă criticăB persona!e realiste, complexe – arivistul,sceleratul, inocentulB lipsa ideali"ării, stil sobru, impersonal.=epre/entanţi ' $n literatura uniersală9 Cal"ac, Gerimee,/tend3al, 3acFera0, 7laubert, 23. 'icFens, olstoi, 'ostoievsFi,8bsen, Dogol.En literatura rom;nă: icolae 7ilimon, 8. 2reangă, 8.#. 2aragiale,#iviu =ebreanu, D. 2ălinescu, Garin reda etc.

Naturalism( fr. aturalisme – lat. aturalis, natural)2urent literar constituit n 7ranţa, ca o prelungire arealismului( ntre 1<9?1<<?), sub influenţele lui 7laubert şi ale po"itivismului lui aine, răsp&ndit n toate ţările lumii. eoreti"at

6



de de E. Kola n =omanul e#perimental – 1<<?.Caracteristici 9 foloseşte metodele de investigare proprii ştiinţelor exacte B observaţia minuţioasă, reproducerea totală a realităţii – anaturii umane primare B ereditatea şi mediul persona!ul n relaţie

cu ereditatea bolii, instincte, aspecte sumbre, crude B utili"areatuturor domeniilor limba!ului.=epre/entanţi ' $n literatura uniersală 9 E. Kola, Du0 deGaupassant, %. 'audet, Gartin du Dard( 7ranţa), D. Lauptmann (Dermania) B 3. 'reiser( %merica).8n literatura rom;nă 9 8.# . 2aragiale, C. It. 'elavrancea, #.=ebreanu. Parnasianismul( fr. arnassien – arnas, munte n 7ocida,

consacrat lui %polo şi mu"elor din mitologia greacă)2urentul defineşte mişcarea literară apărută n 7ranţa, la mi!loculsecolului al N8Nlea(1<6?1<;?), ca o reacţie faţă de romantism. umele este dat de publicaţia antologică Parnasul contemporan e Parnasse contemporainJ – volume( 1<991<;9).Particularităţi 9 construcţie saantă7 impersonală, obiectivă,ima*ism rafinat, irtuo/itatea formei, poe"ie picturală, rece,subiectivitatea fiind aproape redusă B corectitudinea versului,

sonorităţile cuvintelor, bogăţia şi raritatea rimelor. rimind perfecţiunea, se va cultiva, cu precădere, poe"ia cu formă fixă – sonetul, rondelul.Promotorii curentului 9 3. Dautier, #econte de #isle, consideratşi şeful şcolii parnasiene prin Poemele antice( 1<6), 23.Caudelaire, 3. 'e Canville, J.G. Leredia.n literatura rom;nă 9 8uliu 2e"ar /ăvescu, It. etică, %l.GacedonsFi – volumele :#celsior7 lori sacre7 Poemarondelurilor – apărut postum. . *ianu vorbeşte de o etapă parnasiană şi n poe"ia lui 8on Carbu.

Simbolism( fr. /0mbolisme)

9



2urent literarartistic constituit n 7ranţa la sf&rşitul secolului alN8Nlea, ca o reacţie faţă de parnasianism.oetul france" Jean Goreas, prin articolul manifest eSKmbolisme, statuea"ă numele curentului, nlocuind denumirea de

decadentism.23arles Caudelaire este considerat precursorul simbolismuluifrance", prin poemul Corespunderi. *ersurile din lorile răuluies leures du malJ exprimă drama omului modern apăsat de$spleen+, obsedat de ideea morţii. 2ultivă forţa de sugestie,armonia, sineste"ia – $arfum, culoare, sunet, seng&nă şişirăspund...+ %pelea"ă la corespondenţele ntre eul poetului( universmic) şi lume( univers mare).

Caracteristici: recurge la valenţele mu"icale ale cuv&ntului – cadenţă, ritm lăuntric, repetiţii, refrene, armoniiB foloseştesimboluri noi, inventate de fante"ia poeticăB preferinţă pentruimagini vagi, fără conturB cultivă versul liberB investig3ea"ă "onetematice noi, specifice oraşului tentacular – taverna, spleenul,nevro"ele, nostalgia plecărilor, meancoliile autumnale, obsesiaculorilor – alb, violet, a unor instrumente – ale căror suneteexprimă stări sufleteştiB motivele singurătăţii, al evadării, al ploii.

=espinge retorismul romantic şi naturalismul.=epre/entanţi9 n literatura uniersală: /tep3an Gallarme,%rt3ur =imbaud, ristan 2orbiere, aul *erlaine, =ene D3il, Jules#aorgue( 7ranţa)B E. *er3aeren, /t. Deorge, =ilFe, D. raFl – scriiori de limbă germană( Dermania şi %ustria)B Teats, 3omson,LopFins, 7.G. 7ord, ./. Elliot, E. ound( de limbă engle"ă)BClocF, Ciel&i, Esenin, C. asternaF, %na %3matova( literaturarusă)B ascali, @ngaretti, Gontale( literatura italiană)B %d0 Endre( @ngaria)B =. 'ario, #orca – parţial – (literatura spaniolă).4n literatura rom;nă – precursor poate fi considerat şi G.Eminescu. Etape : 1) teoreticăestetică – %l. GacedonsFi – Poe/iaiitorului 1&(2JF Despre lo*ica poe/iei1&&)JF 6rtaersurilor1&&1JB ) experienţe şi căutăriB ) plenitudine( D.Cacovia)B 5) declinul( 1>15 – 1>?).

;



Scriitori: '. %ng3el, It. etică, G. 2ruceanu, raian 'emetrescu,8. Ginulescu, '. 8acobescu, D. Cacovia etc.B %rg3e"i, illat, %.Ganiu, 8. *inea – poe"ie cu elemente simboliste.ermenul se foloseşte şi n sintagma simbolism onetic – structura

fonetică a unor cuvinte prin care se sugerea"ă noţiunea – c3eie, oanumită atitudine – semnificaţie – valoare onomatopeică, eufonică.

11. i*uri de stil

rocedeu prin care se modifică nţelesul propriu al unui cuv&nt sauconstrucţia gramaticală pentru a sugera imagini. entru acesttermen se mai foloseşte şi cel de trop.

i*ura destil Deiniţia e#emple? 1 6le*orie %lcătuită dintro nşiruire

de metafore, personificări,comparaţii, form&nd oimagine unitară prin care poetul sugerea"ă noţiuniabstracte, prin intermediulfaptelor şi al lucrurilor concrete.

$ /ă le spui curat 2ă mam insurat 2o m&ndrăcrăiasă % lumii mireasă.+ ( "ioriţa)

6literaţie =epetarea unui sunet sau aunui grup de sunete, deobicei din rădăcinacuvintelor, cu efect

$ ;&ind ca ieliaşi ca plesnetul deploaie ... @rlă c&mpul şi

<



6ntira/a 7olosirea unui cuv&nt sau aunei expresii cu sensironic, contrar adevăratuluisens. =epre"intă o formă

atenuată a ironiei.

$ ipătescu( care atot bătut din călc&icu impacienţă,coboară ncet, rar şi

cu dinţii str&nşi). 8ubite şi stimabile2aţavencu, nunţeleg pentru centre doi bărbaţi, cuoarecare pretenţiede serio"itate, sămai ncapă astfel de

meşteşuguri şi derafinării demaniere...+( 8.#. 2aragiale)

6ntite/a -po"iţia dintre douăcuvinte, fapte, persona!e,idei, situaţii, menite să sereliefe"e reciproc.

$ Ea un $n*er ce seroagă El un demon cevisea"ăB

Ea o inimă deaur ' El un suletapostat. ( G. Eminescu)

6ntonoma/ă 4nlocuieşte un nume propriu de persoană cuunul comun( tratat ca nume propriu)sau un nume comun cuunul propriu( tratat canume comun)

$ Cardul de laGirceşti+ n loc de$ %lecsandri+$un Gecena+ n locde $ un protector alartelor+

6pocopa /uprimarea unui sunetvocalic sau a unei ntregisilabe, fără să se sc3imbesensul cuv&ntului.

$ ... "idul se suiaIi o cuprindea&nR la gle"nişoare,&nR la pulpişoare,

5?



&nR la costişoare'ar ea vai de ea,ot mereu pl&ngea..+

( "onastirea6r*e,ului)

6postroa 7olosită n retorică şi ncreaţia literară prin careoratorul sau autorul şintrerupe firul expunerii, pentru ca, stăp&nit de unsentiment puternic, să se

adrese"e unor fiinţe saulucruri personificate, cu ontrebare, cu o exclamţieori cu o afirmaţiesentenţioasă.

$'ar de neom prăpădi cu toţii, u -ltule, să neră"buni.+ ( -. Doga)$2um nu vii tu,

Pepeş 'oamne, ca punnd mna pe ei, O/ăi mparţi n douăcete: n smintiţi şin mişei...U+ ( G. Eminescu)

6sindeton /uprimarea con!uncţiilor copulative dintre părţile

der propo"iţie sau dintre propo"iţiile unei fra"eBasigură rapiditate,vioiciune, ritm precipitat.

$ropotă copitele,ulberea o scurmă,

urciişi pierdsăritele%lungaţi din urmă.+ ( It. -. 8osif)

Comparaţie %lăturarea a doi termeni,cu scopul de a li se relevatrăsăturile. oteleasemănătoare trebuie să fiesurprin"ătoare, ca săasigure noutatea şi putereasugestivă a comparaţiei.

$%t&t de fragedă te – asameni2u floarea albă decireş.+ ( G. Eminescu)

Conersie 8nversarea termenilor ntro propo"iţie sau fra"ă, fărămodificarea nţelesuluiacestora.

$7emeie ntre steleşi stea ntre femei.+ ( G. Eminescu)

51



Corespondenţă #egătură, raport ntrelucruri, fenomene, sen"aţii – concordanţă, armonie,analogii. oeţii simbolişti

folosesc multcorespondenţele.

$6 negru, alb, roşu, > verde, O dea"ur...+ ( %rt3ur =imbaud)

lipsa /curtarea exprimării, prinsuprimarea unui termencare a fost puţin mainainte. rocedeu u"ual nlimba vorbită şi scrisă.

ra3anac3e: $ 2es&nteţi dvoastră,mă rogU( s&nteţi)*agabon"iU uV( sunteţi) KavragiiU uV...(sunteţi)

2ău"aşiU+ ( 8.#. 2aragiale) numeraţie 4nşiruirea unor termeni de

acelaşi fel, care conduce laamplicarea ideii exprimate.

$rin foc, prinspăngi, prin glonţ, prin fum,rin mii de baionete.+ ( *. %lecsandri)

pionema Exclamaţie sentenţioasăcare nc3eie un discurs, o !udecată, o naraţiune. /edeosebeşte de sentinţă prinfaptul că ea poate fifolosită i"olat, iar epifonema numai lasf&rşitul unui context.

$=osteşte lin, nclipe cadenţate, unvie morţii, en"adar, copileV+ ( G. Eminescu)

pitet 'eterminarea unuisubstantiv sau verb printrun ad!ectiv, adverbetc. Genit să exprime acelensuşiri ale obiectului carenfăţişea"ă imaginea lui,aşa cum se reflectă n

$'in dalb iatac defoişor 8eşi Kamfiran mersisteţ,7rumoasă ca ung&nd ră"leţ2u trupunalt, cu

5



simţirea şi fante"iascriitorului.

părul creţ,2u pas uşor.+

( D. 2oşbuc)uemism otenţarea prin perifra"ă

sau substituire a uneiexpresii cu sens dur, !ignitor sau obscen. /easeamănă cu ironia.

$Kici adesea de una

a!unsă n v&rstacuvioasă2ă atestatul vremiinu va săl primească.+( Dr. %lexandrescu)

+radaţie recerea treptată,cresc&ndă sau

descresc&ndă, de la o ideela alta şi prin care seurmăreşte scoaterea nevidenţă a ideii saunuanţarea exprimării.

+radaţieascendentă:

$Iiaprinde l&ngă%rgeş luleaua şivăpaia,'in pipă ncăiarde, a!uns peLimalaia,Ii p&inea coaptă acasă , ntrun

cuptor domol,8o gustă pinguiniitot proaspătă, la polIi, n sf&rşit,urmaşul luirometeu, el, omul,% prins şi tainamare a tainelor,atomul.+( . %rg3e"i)

+radaţiedescendentă:$'ar din ce n cesalinăoate "gomotelen

5



sat,Guncitorii sauculcat.#inişteai acum

deplină Iannoptat.+ ( D. 2oşbuc)

<iperbolă Exagerarea, mărirea saumicşorarea trăsăturilor uneifiinţe, ale unui lucru,fenomen sau eveniment, pentru ai impresiona pe

cititori.

$...Ii pe oasele lor sau aşe"at şi stă tot păm&ntul Goldovei,ca pe umerii unor uriaşiV+

(C.It. 'elavrancea)mprecaţie /e exprimă, sub formă de blestem, dorinţa pedepsiriiunei persoane.

$%furisit să fiec&neriul de vornic,şi cum au ars elinima unei mame,săi ardă inimasf&ntul 7oca deastă"i(...)+

( 8on 2reangă)ntero*aţieretorică

%dresarea unei ntrebări( sau o serie de ntrebări) alcărei răspuns nu seaşteaptă.

$2ăci, ntreb, la ceam ncepe săncercăm n luptădreaptăO % turna nformă nouă limbavec3e şinţeleaptă.+ ( G. Eminescu)

nersiune /c3imbarea topiciiobişnuite a cuvintelor, n propo"iţie sau fra"ă.

$este v&rfuri trecelună,2odruşi batefrun"a lin,'intre ramuri dearinGelancolic cornul

55



sună.+ ( G. Eminescu)

nectiă Exprimare violentă,apostrofă necruţătoare la

adresa unei persoane etc.

$rea vaţi arătatarama, sf&şiind

această ţară,rea făcurăţineamul nostru deruşine şi ocară,rea vaţi bătut !ocde limbă, destrăbuni şi obicei,2a să nu sarate

odată ce sunteţi – nişte mişei.+ ( G. Eminescu)

nocaţieretorică

%dresarea către un persona! absent sauimaginar. 8nvocarea mu"ei(Lomer, *ergiliu, 8.Cudai'eleanu)

$2um nu vii tu,Pepeş 'oamne, ca pun&nd m&na pe ei,/ăi mparţi n douăcete: n smintiţi şi

n mişei.+ ( G. Eminescu)"etaora recerea de la sensul

obişnuit al unui cuv&nt laalt sens, prin intermediulunei comparaţiisubnţelese.

$Ii cum sub boltalui aprinsă,4n smalţ de fulgerealbastre,4nc3eagăşi glasulde aramă:2&ntarea pătimiriinoastre.+ ( -. Doga)$oapte ntreagă,'ănţuiesc stele niarbă.+ (#. Claga)

"etonimie /e exprimă cauta prin $Ginciuna stă cu

56



efect, efectul prin cau"ă,conţinutul prin obiectulcare l conţine, abstractul prin concret, autorul n

locul operei, obiectul posedat n locul posesorului, pluralul prinsingular.

regele la masă.+ ( %l. *la3uţă)$Iia fost de vestelumea plină

2ă steagul turculuisenc3ină.+ ( D. 2oşbuc)

Onomatopee /e imită prin elementelesonore ale unui cuv&ntanumite sunete din naturăşi se creea"ă armonie

imitativă.

$8ar din plosca ei deguşă'e mătuşă@n tăios, un aspru:

@;rr,...V+ ( 8on Carbu)Personiicare /e atribuie fiinţelor

necuv&ntătoare, lucrurilor,elementelor naturii, unor idei abstracte, nsuşiri saumanifestări ale omului.

$4mpărat slăvit ecodrul, neamuri miii cresc sub poale.+ ( G. Eminescu)

=epetiţie 7olosirea de mai multe ori

a aceluiali cuv&nt sau amai multor cuvinte, spre antări o idee sau o expresie.

$'ormeau ad&nc

sicriele de plumb,Ii flori de plumb şifunerar vestm&nt.../tam singur ncavou.... şi erav&nt...Iii at&rnau aripilede plumb...+ ( D. Cacovia)

12. lemente de pro/odie

59



=e*uli de ersiicaţie

Pro/odia este acea parte a poeticii care studia"ă versificaţia şinormele ei sub raportul structurării versurilor şi al numărului deaccente sau al lungimii silabelor unui vers.

lemente de ersiicaţie

Denumirea Deiniţia #emple? 1 ers sau sti@ @nitate pro"odică formată

dintrunul sau mai multecuvinte potrivit unor regulide rimă, ritm, măsurăB unr&nd dintro poe"ie.*ersul poate fi:

a – "etric – ba"at pecantitatea silabelor, ca n poe"ia greacă şi latinăB b – =itmic, de accent, ca n poe"ia rom&nă, germanăBc – Silabic – după numărulsilabelor, ca n poe"iafrance"ă.e l&ngă versul clasic, nliteratură se mai potidentifica: ersul alb, carenu are rimăB ersul liber, acărui măsură varia"ă ncuprinsul aceleiaşi poe"ii.

8on illat: Poeme $ntr-un ers:$@n singur nai, dar c&te ecouri n păduri.+ ( Naiul)

$ *iaţai fum – dar fumul căminului ţiedrag.+ ( umul)

5;



2ă nu e vers pe lumesăl exprime.+ ( It.-. 8osif)

Catren /trofă alcătuită din patru

versuri.

$7ăte, suflete, copil

Ii strecoarăte tiptilrin porumb cu moţşi ciucuri,2a să poţi să te mai bucuri.+ ( . %rg3e"i)

=eren 2uv&nt, vers sau grupare deversuri repetate după

fiecare strofă, spre a ntări oanumită idee sau un anumitefect artistic.

$*eniţi: privig3etoarea c&ntă,

şi liliacul enflorit...+ ( %l. GacedonsFi)

"ăsura umărul silabelor dintrunvers.

$'oină, doină c&nticdulce.+ ( < silabe) ( Doina)

"etrupicior

metricJ

@nitate ritmică alcătuită dinsilabe accentuate şi

naeccentuate, care asigurăcadenţa sau ritmul.rincipalele picioaremetrice sunt: tro@eul( format dintro silabăaccentuată şi unaneaccentuată)B iambul( o silabă neaccentuată şiuna accentuată)B dactilul( trei silabe – primaaccentuată, următoareledouă neaccentuate)Bamibra@ul( trei silabe – osilabă accentuată ntre douăsilabe neaccentuate)B

*e"i: iamb, dactil,amfibra3, anapest

etc.

5>



anapestul( două silabeneaccentuate şi unaaccentuată).

6ccent ronunţarea mai apăsată a

unei silabe sau a unuicuv&nt dintrun grupsintactic, silaba accentuatăsusţin&nd unitateacuv&ntului.

$*enea un om cu

!ale "ic&nd n g&ndullui.+ ( *. %lecsandri)

=imă rocedeu poetic care constăn potrivirea versurilor nsilabele lor finale, ncep&nd

cu ultima silabă accentuată.

$Ii g&ndirea meafurată se totducencet la vale

2u cel r&u carenveci curge, făra seopri din cale.+ ( * .%lecsandri)

"onorimă =epetarea aceleiaşi rime lasf&rşitul mai multor versurisuccesive.

$este v&rf derămurelerec n stolurir&ndunele,

'uc&nd g&ndurilemeleIi norocul meu cuele...+ ( G. Eminescu)

amb @nitate metrică alcătuitădin prima silabăneaccentuată, a douaaccentuată.( W)

$% ostOodaOtă WO WO ca-nO poe,ti.+ W O W ( G. Eminescu)

6?



ro@eu @nitate metrică formată din prima silabă accentuată şiuna neaccentuată.( W )

$Doină,O doină,O W O W O c;nticO dulce+ W O W

( Doina)Dactil unitate metrică alcătuită din

trei silabe, o silabăaccentuată urmată de douăneaccentuate( W ) şifolosită n versurile pentametrice şi3exametrice.

$Sare dinO scaun W W nOdată, deO m;nă W W riOdică moşOnea W Wgul+

( Lomer)

6mibra@ @nitate metrică n poe"iamodernă reali"ată din osilabă accentuată ntre douăsilabe neaccentuate.

$/ălbateOcul odăO W W en /aleO şin ier.+ W W ( D. 2oşbuc)

6napest unitate metrică alcătuită din

două silabe neaccentuate şiuna accentuată.( W)

$%le turOnuri-

W L W lorOumbre O W esOte undeO/tau W W O culcaOte.+ W

icenţă erespectarea de către unii

scriitori a unor reguligramaticale, literare, topice,determinată de anumitecerinţe de rimă, de ritm saude expresivitate artistică.

$Geşterii grăbea,

/forilentindea, #ocul măsura.+( "onastirea6r*e,ului)$/e cobor la vale.+ ( "ioriţa)

61



0ibilo*raie

• imba ,i literatura rom;nă pentru e#amele debacalaureat ,i de admitere $n acultăţi, autori prof. 'r.Constanţa 0ărboi, prof. Silestru 0oatcă, prof. "arietaPopescu, editura =eci

• imba ,i literatura rom;nă pentru e#amenul debacalaureat, autori 6ura lian, Mtean ". linca, edituraCu6rt

• iteratura rom;nă pentru e#amenul de bacalaureatseul, autori . Paicu, ". a/ăr, editura 6rt

• "anual imba ,i literatura rom;nă7 cls. 6 :-6, autoriu*en Simion, lorina =o*alsHi, Daniel Cristea-nac@e,editura Corint

• "anual imba ,i literatura rom;nă7 cls. 6 :-6, autoriNicolae "anolescu7 +eor*e 6rdeleanu7 "atei CerHe/7Dumitriţa Stoica7 oana riculescu, editura Si*ma

48109348 noţiuni de limbă Şi de teorie literară

Documents