58930581 rasele de porcine

CAPITOLUL I

1.1. IMPORTANŢA ECONOMICĂ ŞI SOCIALĂ A CREŞTERII PORCINELOR IN ROMANIA

Între ramurile zootehnice,creşterea porcinelor ocupă locul al II-lea după

specia bovine.

Produsul principal care se obţine de la porcine este carnea,mult solicitată

şi apreciată de consumatori,datorită valorii ei hrănitoare,suculenţei şi

frăgezimii,uşurinţei cu care se prepară într-un bogat sortiment de preparate

culinare,posibilitaţii de conservare sub diferite forme şi pe timp îndelungat,etc.

Prin conţinutul său superior de proteine si grăsimi,valoarea sa

energetică(exprimată in Kcal/kg) este superioară celorlalte specii :2700 Kcal.-la

carnea de porc ;1600 Kcal.-la carnea de taurine ;1400 Kcal.-la carnea de

ovine ;1050 Kcal.-la carnea de pasăre ;750 Kcal.-la un ou de 50 grame,etc.

De la porcine se mai obţine şi grăsimea animală,precum si o serie de

produse secundare,cum ar fi :piei,oase,copite,păr,gunoi,etc.

Creşterea porcinelor preyintă şi unele particularităţi biologice

economice,dintre care enumerăm :

Prolificitate şi precocitate ridicată(anual de la o scroafă se pot

obţine peste 20 de purcei,iar după circa 9 luni scrofiţele se pot

folosi la reproducţie) ;

Productivitatea pe animal matcă superioară(1,5 -2 tone carne in

viu/scroafă/an);

Randament la sacrificare ridicat(75-75%);

Consum specific de furaje redus(pentru obţinerea unui kg spor de

creştere in greutate vie sunt necesare circa 5 U.N.- în sistem

gospodăresc,respectiv 2,5-3 U.N.- in sistem industrial);

Adaptabilitate ridicată la condiţiile creşterii intensive;

1

Valorifică superior majoritatea produselor secundare obţinute in

ramurile vegetale,unele reziduuri industriale,precum şi resturile

menajere;

Asigură industriei alimentare o valoroasă materie primă(carnea),iar

pe piaţa externă constituie o sursă sigură de aport valutar.

Pe langă aceste particularităţi,trebuie evidenţiat şi faptul că in creşterea

porcinelor ,consumul de furaje concentrate este foarte mare ,determinând o

pondere ridicată a cheltuielilor cu furajele(în medie 75-80%)

Realizări în creşterea porcilor pe plan mondial şi în România

Pe plan mondial,consumul de carne de porc ocupă un loc important în

alimentaţia populaţiei.Creşterea cererii de consum pentru carnea de porc este

oglindită şi de sporirea efectivului şi a producţiei,care înregistrează ritmuri

superioare de creştere.

Aastfel,dacă în 1960,pe plan mondial se creşteau 530,5 mil.porcine,în

1990 efectivul de porcine ajunsese la 855,8 mil,capete(+61,3%)iar în 1997-la

923,9 mil.capete.

Este de remarcat faptul că,în 1997,China deţinea un efectiv de 452,2

mil.capete,reprezentând 48,94 % din efectivul mondial.Alte ţări mari crescătoare

de porcine,însă la diferenţe foarte mari faţă de China,sunt S.U.A.,Brazilia si

Germania,a căror efective se încadrau între 24,1 mil.capete(Germania) si 58,3

mil.capete(S.U.A)

Este de reţinut şi faptul că,în 1997,primele 10 ţări mari crescătoare de

porcine deţineau 73,2% din efectivul mondial (anexă,tab.8.1.)

2

Carnea de porc-sursă pentru alimentaţia populaţiei

Porcinele au o pondere ridicată în asigurarea producţiei de carne pentru

consum.Aceasta variază de la o ţară la alta in funcţie de zona geografică,dar,în

medie pe glob,din consumul total de carne,cea de porc reprezintă peste 40%

(anexă,tabelul nr 1).

În România carnea de porc reprezintă un produs de bază in alimentaţia şi

preferinţele consumatorilor,ea ocupând peste 50% din consumul total de carne.

Transformările din agricultura României dupa 1990 au afectat şi producţia

cărnii de porcine;astfel,trecerea secotrului din proprietatea statului in proprietatea

privată s-a resimţit atât cantitativ cât şi calitativ.

Producţia cărnii de porc in România in perioada 2000-2005 este prezentată

în tabelul nr.2(anexa).

În alimentaţia umană,carnea de porc asigură principalele elemente

necesare omului şi anume:proteine,grăsimi,unele săruri minerale şi vitamine.

Proteinele din carnea de porc fac parte din „ proteinele complete” care

conţin toţi aminoacizii esenţiali şi in proporţii optime şi dau posibilitatea

organismului uman să-şi sintetizeze proteinele proprii.

Grăsimea de porc este formată din acizi graşi saturaţi şi nesaturaţi.Acizii

nesaturaţi sunt mono si polinesaturaţi.Unii dintre acizii graşi sunt beneficiu pentru

organismul uman,iar alţii sunt factori care declanşează sau agravează

arteroscleroza.De aceea se recomandă o echilibrare a acestora in

alimentaţie,respectiv din totalul de calorii pe zi,7-10% sa fie reprezentate de acizii

saturaţi,10% de mono-nesaturaţi si 7-10%de poli-nesaturaţi.

Pentru apreciere,se consideră suficientă estimarea raportului intre acizii

graşi poli-nesaturaţi si acizii graşi saturaţi,raport care este recomandabil sa se

apropie de unitate.Pentru carnea de porc valoarea raportului se situează în jurul a

0,2-0,3,valoare foarte apropiată de cea a cărnii de pasăre şi mult mai bună decât

valorile pentru carnea de bovine si ovine.

3

Din totalul grăsimilor saturate consumate de om,cca.25% provin din

carnea si cca.40%din produsele lactate.

Dupa Catford(1990)procentul de grăsimi saturate în diferite produse este:

Produse lactate Cca.60%

Grăsime de ovine Cca.50%

Grăsime de bovine Cca.45%

Grăsime de porc Cca.40%

Grăsime de pasăre Cca .35%

Ulei de porumb Cca.20%

La nivelul ţesutului muscular distingem grăsimea intermusculară şi

grăsimea intramusculară.Aceste grăsimi denumite şi grăsimi de rezervă se găsesc

in celulele adipoase diferenţiate,localizate în primul caz la periferia muşchilor iar

în al doilea caz între fibrele musculare.În afara de acestea,trebuie menţionată

existenţa lipidelor de structură,constituente ale membranei celulare,care sunt

alcătuite in principal din fosfogliceride din colesterol şi esterii acestuia precum şi

din mici cantităţi de sfingolipide.Proporţia lipidelor de structură din ţesutul

muscular este destul de ridicată,variind între 20-50% din totalul de lipide din

muşchi .

Prezenţa in proporţii normale a lipidelor în ţesutul muscular de porc

asigură calităţi organoleptice şi de prelucrare corespunzătoare.

Elementele menţionate evidenţiază nu numai importanţa cărnii de porc ca

sursă de proteină ci şi posibilitatea introducerii ei ca parte componentă a unei

alimentaţii dietetice.

Compoziţia în tesut muscular diferă in funcţie de o serie de factori cum ar

fi rasa,vârsta,sexul,condiţiile de furajare şi întreţinere ş.a.

După Fortin şi colab.(1987) compoziţia carcasei la diferitele rase este cea

prezentată în tabelul nr.3(anexă).

Din tranşările efectuate la S.C. ROMSUINTEST PERIŞ S.A. pe hibridul

comercial s-au obţinut valorile prezentate mai jos.(anexă,tabelul nr.4).

4

1.2. BIOLOGIA SUINELOR

Din punct de vedere zoologic,specia suine face parte din încrengătura

„Vertebrata”,clasa „Mammalia”,ordinul „Ungulata”,subordinul „Paricopitata”,familia

„Suidae”,subfamilia „Suinae”,genul „Sus”.Evoluţia suinelor de la primele forme până la

rasele actuale a trecut prin trepte diferite strâns legate de modificările condiţiilor de

mediu şi de condiţiile de domesticire.

Familia „Suidae” cuprinde toate formele de suine existente în stare

sălbatică sau domestică.Datorită particularităţilor morfologice si fiziologice se pot

deosebi trei subfamilii:”Taiasuinae”,”Babirusinae”şi „Suinae”.

Dintre aceste trei subfamilii,subfamilia „Suinae” a dat naştere porcilor

domestici de genul „Sus”,care este reprezentat prin două specii:”Sus scrofa

ferus”(mistreţul european) şi „Sus vittatus”(mistreţul asiatic).

„Sus scrofa ferus”sau mistreţul european a dat naştere tuturor raselor

primitive de porci din Europa.Această formă sălbatică trăieste şi azi în Europa,nordul

Africii si vestul Asiei preferând yonele de deal şi de stepă,cu păduri de foioase si terenuri

agricole de unde îşi pot procura hrana.Este un animal cu talia de 80-100 cm,lungimea

corpului 135-150 cm şi masa corporala de 120 şi peste 250 kg.

Carnea este comestibilă prezentând o serie de caractere organoleptice şi

nutritive apreciate,ceea ce face ca mistreţul să constituie un vânat important.

„Sus vittatus”sau mistreţul asiatic a dat naştere tuturor raselor de suine din

Asia.Comparativ cu mistreţul european are talia şi masa corporala mai mici(100-150kg),o

precocitate mai mare,însă o carne si o grăsime cu miros caracteristic.

Domesticirea suinelor ca proces istoric natural,nu s+a produs in mod

spontan ci treptat,ca o necesitate a omului de a-şi spori resursele de hrană în momentul

trecerii de la viaţa de vânător la cea de agricultor.

În urma domesticirii suinelor au suferit modificări spectaculoase atât

morfologice cât si fiziologice care diferenţiaza net formele domestice de cele

5

sălbatice.Aceste însuşiri au fost căpătate în cursul activităţii de selecţie care a urmat

necesităţile şi preferinţele oamenilor în anumite perioade.

În general formele corporale au devenit mai largi si mai adânci cu osatură

mai fină şi pielea mai subţire şi mai lipsită de păr.

A crescut numărul glandelor mamare de la 6-8 la 12-16 ceea ce a permis

alăptarea unui numar mai mare de purcei iar activitatea sexuală s-a modificat de la

animale monoestrice la animale poliestrice,cu posibilitatea de a se obţine 2-2,2 fătări pe

an în medie prolificitatea crescând de asemenea până la 10-12 purcei pe fătare.

Aceste modificări ale insuşirilor porcului domestic continuă şi in ziua de

azi şi trebuie să menţionăm că în comparaţie cu efectivele din anii 1950 porcul actual are

cu 50% mai puţină grăsime in carcasă iar cantitatea de carne din carcasă a crescut de la

50 kg la 68 kg(la 100 kg greutate in viu).

Mai mult decât atât,se prefigurează pentru porcul viitorului o altă

dispunere a cărnii pe zone anatomice,crescând ponderea pieselor anatomice mai căutate

pe piaţă sau de către procesatori,precum şi specializarea în producţia de carne pentru

măcelărie sau pentru preparate.

Porcul spre deosebire de alte specii de fermă se prezintă cu o formulă

dentară deosebită;prezenţa incisivilor pe ambele maxilare îi permite să consume alături

de nutreţurile combinate şi nutreţuri verzi,rădăcinoase.

Digestia(bucală,gastrică,intestinală)prezintă importante particularităţi-

aspecte ce au permis într-o oarecare măsură industrializarea exploatării lui.Sub aspect

morfofoziologic tubul difestiv este aproape unic în seria animalelor de fermă.Aparatul

digestiv al porcului,spre deosebire de rumegătoare,este foarte bine adaptat pentru

folosirea concentratelor şi într-o măsură mai mică şi a altor furaje.

Intestinul porcului are o lungime de 22-25 m,reprezentând de 14 ori

lungimea corpului.Această lungime îl clasează între carnivore(de 5 ori lungimea

corporală),om(de 7 ori) pe de o parte şi bovine (de 21 ori) şi ovine (de 28 ori),pe de altă

parte.

Ca un efect favorabil al domesticirii,intestinul s-a mărit în

lungime(raportul între lungimea stomacului şi a intestinului este de 1/9 la porcul sălbatic

6

şi de 1/13 la porcul domestic).Alungirea intestinului măreşte puterea de asimilare şi

permite organismului să se adapteze celor mai variate regimuri alimentare.

Durata atât a tranzitului digestiv cât şi a celui intestinal este diferit-fiind

influenşat atât în vârstă cât şi de alimentaţie.

Dacă raportul dintre volumul intestinului şi greutatea corporală determină

în mod firesc tranzitul,alimentaţia prin cantitatea şi calitatea ei,îl influenţeză în mod

diferit.Substanţele de balast,cele celulozice duc la accelerarea tranzitului

digestiv.Granulaţia nutreţurilor combinate influenţează de asemenea viteza de tranzit,ceea

ce condiţionează în mod deosebit reţinerea azotului şi frecvenţa ulcerelor gastro-

esofagiene.

O altă caracteristică biologică,pe care se bazează de fapt exploatarea

intensiv-industrială,o constituie ritmul de creştere rapid pe care îl înregistreză porcii de-a

lungul perioadei de creştere pentru carne.

Dacă la fătare un purcel cântăreşte în jur de 1,100-1,300,la vârsta de 6-7

luni acesta poate atimge greutatea corporală de 90-100 kg.

Această creştere rapidă a porcului duce la necesitatea de a consuma

cantităţi mari de hrană, bine echilibrate din punct de vedere

calitativ(energie,proteină,vitamine,săruri mineral) şi la instinctul de a se comporta în

concordanţă cu această dezvoltare intensă.

La cele prezentate se mai adaugă prolificitatea si policiclitatea căldurilor-

caracteristici biologice de bază pentru exploatarea industrială.

Toate aceste particularităţi biologice,plus potenţialul productiv ridicat fac

ca această specie să fie exploatată în foarte multe ţări,îndeosebi în cele mari producătoare

de porumb.Valoarea economică a porcului constă în aptitudinea acestuia de a produce în

principal carne şi grăsime.Folosin în mod stiinţific factorii ameliorării omului a reuşit

într-un timp relativ scurt să mărească cu aproape 35-40% potenţialul productiv al acestei

specii(anexa,tabelul ),existând încă certe posibilităţi de mărire.

Creşterea prolificităţii pe cap de scroafă,a sporurilor medii zilnice,scăderea

procentului de grăsime în favoarea procentului de carne în carcasă sunt câteva din

domeniile de investigaţie ştiinţifică.

7

Astfel,situând hibridarea pe primul loc s-a reuşit în ultimii ani o

spectaculoasă sporire a producţiei de carne de porc,atât sub aspect cantitativ cât şi

calitativ.

Indiferent însă de factorii ameliorării abordaţi,de gradul de concentrare şi

specializare a efectivelor de porci,totul trebuie canalizat spre calitatea produsului

finit:”carcasa de porc de calitate superioară”.

Rasele de suine

În urma procesului de domesticire,aşa cum s-a arătat,au avut loc o serie de

modificări ale însuşirilor morfologice si fiziologice,ceea ce a dat naştere la noi tipuri de

suine,din care au rezultat rasele primitive şi ulterior,prin procesul de ameliorare şi selecţie

rasele perfecţionate.

Suinele primitive din Asia

Aceste forme primitive trăiesc şi astăzi în partea de est si sud-est a

continentului asiatic,şi nu se deosebesc mult de forma sălbatica „Sus vittatus”.În

majoritate sunt suine cu talie mică spre mijlocie,cap mic cu profil uşor concav,fome

corporale largi,trunchi cilindric,membre scurte,de culoare neagră sau bălţată.

Ca reprezentant al acestor rase primitive menţionăm Porcul chinezesc cu

mască,care a avut un rol important în procesul de formare a unor rase

europene,contribuind in mod deosebit la îmbunătăţirea prolificităţii şi precocităţii.

Suinele primitive din Europa

Aceste forme sunt mai omogene decât cele asiatice şi se pot grupa în:

Suine primitive de talie mare şi cu urechi lungi;

Suine primitive de talie mică cu urechi scurte;

Prima formă a fost răspândită în nordul şi centrul Europei,purtând

denumiri diferite în funcţie de ţara în care se găseau şi se caracterizează prin masă

corporală mare,160-180 kg,cap lung şi îngust cu profil drept şi rât ascuţit,urechi lungi

atârnânde.Au o bună rezistenţă organică şi se preteză foarte bine la păşunat.

8

Cea de-a doua categorie include porcul autohton din Polonia şi

Ucraina,Porcul de Bavaria precum şi Porcul Stocli din ţara noastră.

Rasele de formaţie veche

Locul de formare a acestor rase a fost teritoriul Imperiului Roman,de

aceea aceste rase vechi mai sunt cunoscute şi sub denumirea de Grupa raselor romane(din

ţările mediteraneene) şi Grupa raselor cu părul creţ(din ţările balcanice).

Din prima grupă menţionăm ca rase care mai sunt întâlnite şi astăzi rasa

Napolitană,Romagnolă,Mora,Cinta,etc.

Din cea de-a doua categorie cel mai tipic reprezentant este rasa

Mangaliţa,din aceasta grupa mai făcînd parte şi rasa Şişka din Iugoslavia,Smajadova din

Bulgaria,rasa albaneză,ş.a.

Datorită faptului că suinele de formaţie veche au în general producţii mai

reduse,randamente la tăiere mai mici şi nu mai corespund cerinţelor şi tehnologiilor

moderne,aria de răspândire şi numărul lor sunt într-o continuă restrângere,fiind păstrate

numai nişte nuclee pentru băncile genetice in vederea unor încrucişari de intoarcere sau

transformare a raselor moderne.

Principalele rase şi populaţii de suine din România

Datorită apariţiei unui număr foarte mare de rase,s-a simtit nevoia

clasificării lor,utilizându-se pentru aceasta diferite criterii.

Cele mai importnate sunt criteriile economice şi tipul morfo-productiv.

Criterii economice

Conform acestora rasele de suine au fost clasificate în funcţie de

capacitatea lor productivă,indiferent de culoare,talie,etc,in:

Rase primitive,animalele fiind apropriate de primii porci rezultaţi în urma

domesticirii(Stocli sau Băltăreţu);

Rase ameliorate,care posedă însuşiri productive medii(Basna).

Rase perfectionate,care grupează rasele cu însuşiri productive

superioare(Landrace,Marele Alb,etc)

9

Criterii morfo-productive

În funcţie de aceste criterii,rasele se grupeaza în:

Rase pentru carne,care la sacrificare dau carcase cu un procent ridicat de ţesut

muscular,peste 65-70%(Landrace,Pietrain,etc);

Rase mixte,a căror producţie este mixtă,cu un procent mai redus de carne în

carcasă(50-55%) şi strat mai mare de grăsime(Basna);

Rase pentru grăsime,a căror producţie la sacrificare este în favoarea grăsimii

având doar 45-50%carne în carcasă(Mangaliţa);

După provenienţă,rasele pot fi clasificate în rase indigene(locale),formate

pe teritoriul ţării noastre şi rase importate,aduse din alte ţări.

Din rasele indigene amintim rasa Stocli,Mangaliţă,Basna,Albul de Banat

şi Albul de Ruşeţu.

Di păcate toate aceste rase au însuţiri morfo-productive medii,o viteză de

creştere mai redusă şi strat de grăsime mai mare,ceea ce face ca să fie necompetitive faţă

de cerinţele actuale ale pieţei şi ale tehnologiilor moderne de creştere.

Principalele rase de interes economic din Romania sunt reprezentate de

rasele perfecţionate importante,precum şi de metişii acestora.

Rasa Marele Alb

A fost creată în Anglia,în Comitatul York,fiind recunocută oficial în anul

1868 sub numele de Large White.

Însuşirile valoroase precum şi marea capacitate de aclimatizare au

determinat răspândirea ei în toată lumea devenind o rasă amelioratoare universală.

În ţara noastră,.rasa Marele Alb a fost importată din Anglia înainte de

1900 fiind utilizată atât pentru încrucişări de absorbţie pentru rasele indigene cat şi pentru

noi creaţii biologice.

Porcinele din această rasă sunt de talie mare,robuste şi cu o conformaţie

armonioasa,capul este potrivit de mare,larg,cu profil uşor concav,urechile sunt de mărime

mijlocie,purtate drept înainte şi lateral.Trunchiul de formă cilindrică are linia superioară

dreaptă,spinarea şi crupa sunt lungi şi largi iar şuncile au o descindere bună.Membrele

sunt puternice,rezistente cu o statura bine dezvoltată.Pielea şi părul sunt de culoare albă.

10

Prolificitatea este ridicată obtinându-se în medie 10-11 purcei la fătare iar

scroafele sunt bune mame,având şi o bună capacitate de alăptare.

Precocitatea este bună,vârsta introducerii la reproducţie este de 6-8 luni iar

greutatea pentru sacrificare este atinsă la vârsta de 7-8 luni cu un consum specific de 2,9-

3,05 kg furaj pe kg spor.

Rezultatele obţinute de aceasta rasă la testarea după performanţe proprii,în

cadrul complexului de selecţie al S.C. ROMSUINTEST PERIŞ au fost următoarele:

Rezultatele testării după perfomanţele proprii Masculi Femele

Greutate 181 zile(kg) 114 107

Spor mediu zilnic pe viaţă(g) 613 586

Strat mediu slănină(mm) 13,0 15,29

Procent ţesut muscular(%) 56,0 54,0

Vârsta la 100 kg(zile) 162 170

Rasa Landrace

S-a format în Danemarca în perioada anilor 1850-1900 prin încrucişarea

raselor locale cu rasa Marele Alb şi a fost recunoscută oficial ca rasă în anul 1907.

Porcinele din această rasă sunt de talie mijlocie spre mare,mai scunde dar

mai lungi decât cele din rasa Marele Alb,corpul fiind lung şi sub forma de pară datorită

dezvoltării foarte bune a trenului posterior având o conformaţie de ansamblu fină.Capul

este lung,urechile mari aplecate în faţă,membrele sunt potrivit de înalte,cu o statură fină

dar rezistentă,pielea este fină,de culoare alb-roz cu părul alb.

Prolificitatea este în medie de 10,5-11 purcei la fătare,scroafele sunt mame

bune şi au o bună capacitate de alăptare.

Precocitatea este de asemenea foarte bună,atât în ceea ce priveşte

introducerea la reproducţie cât şi vârsta la sacrificare.

Consumul specific este de 2,9-3 kg furaj pe kg spor în greutate iar

grosimea stratului de slănină la sacrificare de 18-20 mm.

11

Rezultatele obţinute de la această rasă la testarea după performanţe

proprii,in cadrului complexului de selecţie al S.C.Romsuintest Periş au fost următoarele:

Rezultatele testării după performanţe proprii Masculi Femele



Spor mediu slănină(mm) 12,71 15,25

Procent ţesut muscular (%) 56,80 54,10


Rasa Duroc

S-a format în SUA având la originea sa porcii locali de culoare roşie şi a

fost recunoscută ca rasă în anul 1882 sub denumirea de Duroc-Jersey iar din anul 1940 se

numeşte simplu Duroc.

La noi în ţară a fost importată pentru prima dată în anul 1968,la staţiunea

Gorneşti de unde s-a difuzat şi în alte unităţi de selecţie.

Animalele din această rasă sunt de talie mijlocie spre mare cu capul mic şi

urechi mici şi atârnând înainte,cu linia spinării convexă,ceea ce asigură o lungime mare a

cotletului.Membrele sunt potrivit de lungi si rezistente,pielea este pigmentată,culoarea

animalelor este roşcată cu nuante de la roşu deschis până la roşu închis.

Prolificitatea este bună,în medie de 8-9 purcei la fătare,scroafele fiind

mame bune.

Precocitatea este foarte bună,iar viteza de creştere mare,calitatea carcasei

este bună iar calitatea cărnii foarte bună.

Datorită acestor însuşiri,rasa Duroc este utilizată în programele de obţinere

a metişilor industriali,în special sub formă de vieri terminali.Rezultatele obţinute de

această rasă la testarea după performanţe proprii,in cadrul complexului de selecşie al S.C

Romsuintest Periş au fost următoarele:

12







Rasa Hampshire

S-a format în SUA în statul Kentuckz având la origine rasele Essex şi

Wessex importate din Anglia.

Animalele din această rasă sunt de talie mijlocie specializate pentru

producerea de carne.Capul este mic cu urechi purtate sus,corpul este cilindric cu linia

superioară convexă.Spinarea,şalele şi crupa sunt bine îmbrăcate în musculatură,jambonul

foarte bine dezvoltat,descins până aproape de jaret,larg si globulos.Culoarea tipică rasei

este neagră cu brîu alb,care înconjoară trunchiul în dreptul spetelor.

Prolificitatea este în general mai redusă,in medie 8-9 purcei,iar purceii

sunt sensibili la condiţiile de hrănire şi întreţinere.

Viteza de creştere este bună iar consumul specific este de 2,7-3 kg furaj pe

kg spor. La sacrificare dă carcase de bună calitate cu puţină grăsime şi multă carne de

calitate superioară şi o mare suprafaţă a ochiului muşchiului.

Datorită acestor calităţi a fost de asemenea utilizat ca vier terminal pentru

producerea hibrizilor comerciali

Rasa Pietrain

S- format în jurul localităţii Pietrain din Belgia între anii 1920-1950.Este

porcul specific de carne ,are corpul cilindric,spetele largi şi bine dezvoltate,jamboanele

globuloase şi descinse până la articulaţia jaretului.

Membrele sunt scurte,cu osatură fină dar rezistentă,culoarea este

bălţată,albă cu pete negre.

13

Prolificitatea este bună,9-10 purcei pe fătare,dar scroafele nu sunt prea

bune mame şi au o capacitate de alăptare mai redusă.

Calitatea carcasei este foarte bună,proportia de carne în carcasă fiind de

peste 70%iar ochiul muşchiului având o suprafaţă de peste 40 cm2.

Din păcate rasa Pietrain este extrem de sensibilă la stres,datorită acestiu

fapt apărând adeseori,la sacrificare,carnea palidă,exudativă.

Datorită caracterelor pozitive a fost utilizată pe scară largă de către

majoritatea companiilor pentru producerea metişilor comerciali,având în atenţie evitarea

exprimării genei Hal,responsabilă pentru sensibilitatea la stres.

Linia sintetică 345-Periş

Este o creaţie biologică a Institutului de Cercetare şi Producţie pentru

Creşterea Porcinelor-Periş,şi provine din sintetizarea însuşirilor de la rasele Landrace

Belgian,Duroc şi Hampshire.Lucrările au început în anul 1975 şi a fost omologat ca rasă

în 1988.

Este un animal de carne,de talie mijlocie spre mare,în general de culoare

albă sau cu diferite pete.Corpul este cilindric,cu spinarea dreaptă,iar trenul posterior

foarte bine dezvoltat,asigurând astfel o cantitate mare de carne de calitate superioară.

Prolificitatea este bună,10,5-11 purcei pe fătare,scroafele sunt mame bune

şi au o capacitate de alăptare bună.

Precocitatea şi viteza de creştere sunt bune,atingând greutatea de

sacrificare la 180 de zile.

Calitatea carcasei şi a cărnii situează această linie la un nivel superior

celorlalte rase paterne existente în România,însă se încearcă în continuare îmbunătăţirea

îsuşirilor prin infuzie de Pietrain.

Rezultatele obţinute de această rasă la testarea după performanţe proprii,în

cadrul complexului de selecţie al S.C. Romsuintest Periş au fost următoarele:

14







Hibrizii comerciali

Ca urmare a cerinţelor pieţei de carne şi preparate,precum şi a

modernizării tehnologiei de creştere şi în final a rentabilizării exploataţiilor de

porcine,porcul crescut pentru carne trebuie să aibă o mare viteză de creştere cu un

consum specific cât mai redus şi să dea la sacrificare carcase şi carne de calitate

superioară.

Din aceste considerente majoritatea companiilor de selecţie au încercat să

creeze diferite tipuri de porc comercial prin încrucişări de hibridare,între diferite rase,în

functie de scopul dorit.

Numărul de rase sau linii utilizate precum şi schemele de hibridare

diferită,şi de multe ori sunt secrete ale companiilor,mergând de la încrucişări între două

rase până la hibrizi multirasiali.

Ceea ce conteaza în final este rezultatul obţinut şi se poate afirma că în

prezent pe piaţa românească există deja destui hibrizi comerciali cu calităţi deosebite atât

în privinţa performanţelor de creştere cât şi a calităţii carcasei şi a cărnii.

Descrierea tuturor acestor hibrizi comerciali ar ocupa un spaţiu mult prea

mare şi ar interfera cu interesele companiilor,de aceea ne oprim numai la recomandarea

făcută celor interesati,de a se informa precis,direct de la companiile respective,înainte de

a lua decizia dacă hibridul respectiv corespunde intereselor sale şi se pretează la

condiţiile de exploatare existente în crescătorie

15

CAPITOLUL II

RASELE DE PORCINE

2.1.CLASIFICAREA RASELOR DE PORCINE

În lume există un număr foarte mare de rase (aproximativ 350),dar

majoritatea sunt rase locale.

Pentru o clasificare a utilizării acestora,populaţiile au fost grupate în 4

clase:

Rasele mixte din care fac parte populaţiile Marele Alb,Landrace,Duroc.Ele

prezintă valori ridicate atât pentru performanţele de reproducţie cât şi pentru cele

de creştere(îngrăşare)şi carcasă;

Rasele specializate în producţia de carne precum Pietrain,Landrace

Belgian,Hampshire şi unele linii create după anul 1970.Aceste rase se

caracterizează prin performanţe de reproducţie moderate şi foarte bune de creştere

şi carcasă;

Rasele specializate în performanţele de reproducţie.Din această grupă fac parte

rasele chinezeşti(Meishan,Jianxing) care au performanţe de reproducţie

excepţionale:prolificitatea 13-16 purcei pe fătare,pubertate precoce(2-4 luni faţă

de 6-7 luni la rasele europene).La această grupă performanţele de îngrăşare sunt

mediocre,sporul mediu zilnic şi ţesutul muscular sunt inferioare raselor Marele

Alb şi Landrace cu aproximativ 100 g şi respectiv 18%.

Rasele locale sunt o grupă importantă dar în continuu regres.La aceste rase

performanţele de reproducţie,de îngrăşare şi carcasă sunt la un nivel mediu.Ele

sunt adaptate la o exploatare extensivă în condiţii de mediu variate şi

defavorabile.

În ţara noastră,din această grupă fac parte rasele

Mangaliţa,Bazna,Băltăreţul ş.a.

16

2.2. CARACTERISTICILE MORFO-PRODUCTIVE ALE

RASELOR DE PORCINE

Rasa Marele Alb

Este o rasă formată în Anglia,pe baya porcilor locali cu urechi

lungi,utilizându-se încrucişări multiple,o hrănire abundentă şi o selecţie riguroasă.Fiind o

rasă consolidată din punct de vedere genetic îşi transmite fidel caracterele la

descendenţi,atât în cazul creşterii în rasă pură,cât şi în cazul diferitelor încrucişări.

De aceea este considerată ca una din rasele cu rol ameliorator universal.

În ţara noastră a fost importată din Anglia în repetate rânduri,încă înainte

de anul 1900.Importuri masive s-au făcut după anul 1900(1922,1931,1956,1958).Ulterior

s-au făcut importuri din URSS,Polonia,Anglia,Danemarca(1955).

Se utilizează în încrucişări cu rasa Landrace pentru producerea de femele

F1 precum şi ca vier terminal în unele programe de hibridare.

Se creşte cu rezultate bune în sistemul intensiv-industrial cât şi în sistemul

gospodăresc.

17

Rasa Landrace

Rasa de porci formată în Danemarca,în perioada 1850-1907 prin

încrucişarea porcinelor locale cu rase albe,în special cu rasa Marele Alb.Produşii

rezultaţi,hrăniţi în principal cu lapte ecremat şi orz,au fost supuşi unei selecţii riguroase

în care s-a urmărit lungimea corpului,dezvoltarea trenului posterior,îmbunătăţirea

precocităţii şi reducerea proporţiei de grăsime în carcasă.În anul 1907 a fost recunoscut

ca rasă.

În ţara nostră primele importuri s-au făcut în anul 1956 din

Canada,Anglia,Suedia,Polonia şi Franţa,iar după anul 1970 s-au importat reproducători şi

din Danemarca(1955).Performanţele de reproducţie sunt bune (anexă,tabelul 5).

Se creşte în rasă pură în unităţile de elită şi în încrucişări cu Marele Alb

pentru obţinerea de femele F1.De asemenea,unele populaţii se folosesc în încrucişări cu

Hampshire sau Duroc pentru producerea de vieri F1.

18

Rasa Duroc

Datorită faptului că are o conformaţie corporală armonioasă ,prolificitate

şi precocitate bune,valorifică bine furajele,produce carcase de calitate superioară şi este

rezistentă la condiţiile de mediu pretându-se la diferite sisteme de creştere,a devenit cea

mai răspândită rasă de porci din SUA.Treptat s-a răspândit în majoritatea ţărilor

crescătoare de porci.La noi s-a importat pentru prima oara în anul 1968.

Performanţele de reproducţie sunt reprezentate în tabelul 5(anexă).Se

creşte în rasă curată şi se utilizează în încrucşări atât ca vier terminal cât şi pentru

producerea vierului metis F1(D x H)

19

Rasa Hampshire

Formată în SUA în statul Kentucky.Deşi este o rasă mai nouă,fiind

recunoscută în anul 1904,s-a răspândit destul de repede,fiind apreciată pentru calitatea

superioară a carcaselor (strat subţire de slănină).În ţara noastră a fost importată pentru

prima dată în 1968.

Rasa Hampshire se creşte în rasă pură şi se utilizează ca vier terminal în

încrucişare trirasială,cât şi pentru producerea de vieri F1(D x H),(LR x H).

Rasa Linia Sintetică-345 Periş

Linia Sintetică-345 Periş reprezintă una dintre modalităţile de utilizare a

diversităţii genetice a raselor de porcine existente pe plan mondial în scopul valorificării

efectelor de heterozis şi complementaritate între rase.

Scopul l-a constituit reunirea unor patrimonii ereditare,detrerminate în

mare măsură aditiv(proporţie de carne în carcasă,viteză de creştere) şi reţinerea lor prin

20

selecţie în generaţii succesive în vederea realizării unei linii paterne,utilizabile în

încrucişări terminale şi adaptate la condiţiile de exploatare industrială prin valorificarea

vigorii hibride.

Ţinând seama de obiectivele menţionate,pentru formarea liniei sintetice au

fost studiate şi utilizate următoarele rase:

Landrace Belgian(cod 3),caracterizată prin

proporţie mare de carne în jambon şi cotlet,prezentând însă o rezistenţă scăzută la stres şi

un comportament mai puţin corespunzător la exploatarea de tip industrial,ceea ce a şi

detreminat renunţarea la creşterea în rasă curată;

Duroc(cod 4),cu viteză bună de creştere,rezistenţă

la stres,calitate superioară a cărnii,prezentând însă o grosime mai mare a slăninii pe

spinare;

Hampshire(cod 5),cu un procent ridicat de carne

în carcasă şi consum specific redus,prezentând insă o viteză scăzută de creşter şi unele

probleme sub aspectul reproducţiei în condiţii de exploatare industrială,ceea ce a

determinat scăderea efectivelor din această rasă.

Lucrările au fost iniţiate din anul 1975.Au fost practicate mai întâi

încrucişări reciproce urmate de împerecheri „în sine” între produşii selecţionaţi pentru

scopul propus,precum şi încrucişări de întoarcere spre rasele iniţiale până la generaţia a II

–a în cazul indivizilor la care caracterele urmărite nu au fost suficient evidenţiate.

Începând cu generaţia a III-a a fost practicată numai împerecherea „în

sine”,ajungându-se la izolare reproductivă completă.

Selecţia s-a efectuat exclusiv pe baza performanţelor proprii de creştere şi

carcasă până la generaţia a IV-a ,când s-a inclus şi criteriul de culoare pentru obţinerea de

porci albi.

Studiile efectuate pe 400 de scroafe-matcă şi 60 vieri din cadrul

Complexului I Selecţie al S.C. ROMSUINTEST PERIŞ S.A evidenţiază următoarele cote

de participare a raselor în structura Liniei Sintetice: 56% Landrace belgian,36.5%

Durocşi 7.5 % Hampshire Performanţele de reproducţie sunt prezentate în tabelul

5(anexă).

21

Animalele din Linia Sintetică-345 Periş sunt în general de culoare

albă(uneori cu pete),talie şi lungime mijlocii spre mari,cap mic,urechi nu prea mari

atârnând înainte,jamboane foarte bine dezvoltate,memebre solide,aplomburi

corecte,constituşie robustă şi sunt bine adaptate la condiţiile de exploatare industrială.

Hibridul Perhib

Performan ţ e de cre ş tere ş i carcasa ale hibridului Perhib 2

Rezultatele la sacrificare pe colaterali la LSP 2000, au arătat ca

procentul de ţesut muscular depăşeşte 56% pentru vieruşi. Încadrarea

carcaselor obţinute în sistemul SEUROP a scos în evidenţa ca peste

58% din carcase au un procent de ţesut muscular mai mare de 55%.

22

Reproducătorii din această populaţie sunt puşi la dispoziţie

fermierilor interesaţi în obţinerea unor hibrizi cu performanţe

competitive.

Rasa Yorkshire

Este o rasă americană care are la origine rasa Marele Alb.Se prezintă ca o

rasă de talie mijlocie spre mare,cu o constituţie fină spre robustă.Pielea este potrivit de

groasă ,de culoare albă,la fel şi culoarea părului.Capul este scurt,urechile sunt

mici,purtate în sus şi înainte ,gâtul este scurt,gros şi bine îmbrăcat cu muşchi.Abdomenul

este drept,larg,cu 12-14 sfârcuri bine evidenţiate şi simetrice.Membrele sunt potrivit de

lungi ,solide,cu aplomburi corecte .Prolificitatea de 10-12 purcei,din care se înţarcă în

medie 7-8 purcei.Este o rasă maternă.A făcut parte din efectivele de porcine întreţinute în

rasă curată.

23

Rasa Mangaliţa

Mangaliţa este singura populaţie din ţara noastră specializată pentru

producţia de grăsime.Prezintă o talie mijlocie,cu un corp relativ scurt,larg,foarte

adânc;părul este lung,ondulat,iar iarna se îndeseşte cu subpăr.Părul este prezent şi pe

suprafaţa urechilor.Se întâlnesc 5 varietăţi de culoare:blondă,roşi,neagră,piept de

rândunică,baris.Capul este de mărime potrivită,cu un rât lung,cilindric,profil

drept.Urechile sunt de mărime mijlocie,aplecate în faţă.Gâtul este scurt şi gros.Spinarea

potrivit de lungă,largă şi uşor convexă.Crupa este scurtă,teşită,cu şunci slab

dezvoltate.Coastele sunt foarte arcuite,aşezate aproape în plan vertical.Membrele sunt de

mărime mijlocie,spre scurte,cu o chişiţă lungă,lucru ce generează călcătura de

urs.Prolificitatea este de 5-6 purcei;capacitatea de alăptare înregistrează valori sub 25

kg.Carcasele sunt bogate în ţesut gras.Carnea se pretează foarte bine pentru fabricarea

salamurilor(ex:Salamul de Sibiu).

24

Rasa Bazna

Bazna este o populaţie de talie mijlocie,cu o robă asemănătoare raselor

Wessex,Sattelschwein,Hampshire,neagră,cu o bandă în zona greabănului,memebrelor

anterioare.Capul este mic,cu un profil uşor concav,cu urechi de mărime mijlocie,de

obicei purtate înainte.Gâtul este scurt,dar bine legat pe trunchi.Prezintă un trunchi de

lungime mijlocie,cilindric,cu o spinare largă,uşor convexă.Pieptul este

larg,adânc.Abdomenul drept,potrivit de larg.Crupa este dreaptă,uneori uşor

teşită.Membrele de mărime mijlocie,rezistente şi cu aplomburi corecte.Prolificitatea este

în medie de 9-10 purcei,din care reuşeşte să înţarce 7-8 capete;capacitatea de alăptare este

de 30-35 kg.Carcasele sunt bogate în ţesut gras,înscriind această populaţie în grupa

raselor cu producţii mixte.

25

58930581 rasele de porcine

Documents