universitatea spiru haret, facultatea de medicină ... · • → rasele din europa originea...
TRANSCRIPT
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
1
CREȘTEREA ANIMALELOR
CURS
2018 – 2019
• Creșterea animalelor studiază:
– Originea speciilor domestice
– Domesticirea
– Particularitățile biologice ale speciilor
– Caracterizarea raselor
– Etologia (comportamentul)
– Reproducerea
– Întreținerea și alimentația
– Ameliorarea
Tipurile de animale
• Animalele de fermă (rentă)
• Animalele de companie
• Animalele folosite în scopuri experimentale sau științifice
• Animale sălbatice în captivitate
ANIMALELE DE FERMĂ
• Producțiile animaliere
• Creşterea – ferme (gospodărești, semiintensive, intensive, ecologice)
• Rezultatele productive - condiţionate de:
– cunoaşterea particularităţilor biologice
– starea de sănătate
ANIMALELE DE COMPANIE
•
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
2
ANIMALELE FOLOSITE ÎN SCOPURI EXPERIMETALE ȘI ȘTIINȚIFICE
• Legea 43 / 2014
• Scopurile creșterii:
– Cercetare (fundamentală și aplicativă)
– Testare produse biologice și de sinteză (vaccinuri, medicamente, furaje, aditivi
furajeri)
– Educative
– Conservarea speciilor pe cale de dispariție
• Speciile crescute: animale neumane vertebrate vii, inclusiv forme larvare care se hrănesc
autonom și forme fetale de mamifere începând cu ultima treime a stadiului lor normal de
dezvoltare; cefalopode vii
• Creșterea – biobaze:
– unități de creștere
– unități de furnizare
– unități de folosire
ANIMALE SĂLBATICE CRESCUTE ÎN CAPTIVITATE
• Legea 191/2002 care transpune Directiva UE 22/1999: creșterea în grădini zoologice,
delfinarii, terarii, acvarii
NOŢIUNEA DE SPECIE
CARACTERELE DE SPECIE
Caractere care determină diferenţierea speciilor
– caractere morfologice;
– caractere fiziologice;
– caractere etologice
– caractere geografice (de repartiţie geografică)
1. Caracterele morfologice de specie
1.1 Particularități morfologice externe
• forma corpului
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
3
• structura părului
• structura penelor
1.2 Particularități morfologice interne (anatomice)
• forma şi dimensiunea oaselor
• organele interne şi mai ales aparatul reproducător (izolarea reproductivă)
1.3 Particularități citogenetice
• numărul cromozomilor. Exemplu: bivoli 50 cromozomi, taurine 60 cromozomi
• forma cromozomilor. Exemplu: taurinele și bizonii au 60 cromozomi, dar forma este diferită
2. Caracterele fiziologice de specie
2.1 Particularităţile metabolice
→ eficienţa utilizării substanţelor nutritive (sinteza substanţelor nutritive)
2.2 Particularităţile serologice şi biochimice
→ Reacţii serologice, reacţia antigen-anticorp (scheme specifice de imunizări)
2.3 Capacitatea reproductivă
• cel mai important caracter fiziologic
• Indivizii ce aparţin aceleiaşi specii
– se împerechează pe cale naturală între ei
– produșii sunt fertili și asigură continuitatea speciei
• Indivizii din specii diferite se pot împerechea pe cale naturală sau prin inseminare
– produșii = hibrizi
• Hibrizi fecunzi
– taurine x bizon
– Taurine x zebu
• Hibrizi parţial sterili (masculii sterili, femele fertile)
– Catâr (iapă x măgar)
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
4
– Taurine x yak
• Hibrizi total sterili
- Mulard (raţa x raţa leşească)
- bibilică x păun
Împerecherea pe cale artificială → hibrizi parțial sterili
3. Caractere etologice de specie
• particularităţi de împerechere (ritualuri) → afinitatea reproductivă a indivizilor din aceeaşi
specie
4. Caractere geografice de specie
• Caractere complementare
• Speciile sălbatice – arealuri caracteristice
• Speciile domestice – izolarea reproductivă. Exemplu: nurca europeană și nurca americană
ORIGINEA SPECIILOR DOMESTICE
Importanța cunoașterii originii animalelor domestice
• Cunoașterea comportamentului atavic → asigurarea bunăstării animalelor domestice
Originea speciilor domestice:
• monofiletică
• difiletică
• polifiletică
Denumirea speciilor este dată de Codul Internaţional de Nomenclatură Zoologică
• sălbatic ≠ sălbăticit. Exemplu: Mustang (America de N)
Originea monofiletică: cabaline, taurine, galinacee, curci, iepuri, albine
Originea difiletică: rațe, gâște
Originea polifiletică: ovine, caprine, porcine
Originea monofiletică
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
5
Originea cabalinelor
Calul sălbatic (Equus ferus) avea următoarele subspecii:
– Calul mongol (E. Przewalski)
– Calul Tarpan (E. Gmelini)
– Calul diluvian (E. Silvaticus)
→ cca. 350 rase
Calul mongol (Equus Przewalski)
• 66 cromozomi
• mongol x domestic → produşi fertili cu 65 cromozomi
• → rasele orientale (ex. rasa Arabă)
Calul tarpan (E. Gmelini)
• tarpanul modern (Heck)
Calul diluvian (Equus silvaticus)
→ rasele grele
Originea taurinelor
Bourul (Bos taurus primigenius)
• dispărut în 1627 (Polonia)
• talia 2 m; mc 1000 kg
• → rasele de stepă
• Bourul a fost recreat ═> rasa Heck (diferită genetic)
Subspecii sălbatice sunt:
Subspecia Bos taurus brachyceros → rasele cu coarne scurte
Subspecia Bos taurus frontosus → rasele cu frunte mare
Subspecia Bos taurus akeratos → rasele fără coarne
→ cca. 800 rase
Originea galinaceelor: găina sălbatică Gallus bankiwa
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
6
• Trăieşte în unele ţări asiatice (India-China)
Originea curcilor: curca sălbatică Meleagris galopavo
• Mexic
Originea iepurilor: iepurele de vizuină Oryctolagus cuniculus
• → peste 100 rase
Originea albinelor: albina sălbatică (Apis apis)
Originea difiletică
Originea raţelor
1. Raţa sălbatică cu gâtul verde (Anas platyrhynchos sau boschas)
• Europa, N Africii, America de Nord
2. Raţa sălbatică cu mască (Cairina moschata)
– America de Sud
Originea gâştelor
→ cca. 96 rase (FAO)
1. Gâsca sălbatică cenuşie (Anser anser)
• Trăieşte în Europa şi Asia
• → majoritatea raselor
2. Gâsca sălbatică carunculată (Cygnopsis cygnoides)
• trăieşte în Asia
• → rasele carunculate
Originea polifiletică
Originea ovinelor: muflonul, urialul, arkarul, argalul
→ cca. 200 rase
Muflonul (Ovis musimon)
• Europa, Mții Caucaz, Anatolia
• → rasele de oi cu coadă scurtă (13 vertebre
caudale)
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
7
Urialul (Ovis orientalis vignei)
• NV Asiei
• → rasele fără coarne
• urial x muflon
↓
urmaşi fertili
Arkarul (Ovis vignei arkar)
• „oaia de stepă“ (Europa centrală și de Est)
• → rasele cu coadă
lungă
Argalul (Ovis ammon)
• Oaia de munte (Himalaya, Tibet, Altay)
• → rasele cu coadă şi fese grase
Originea caprinelor: capra Bezoar, capra Falconeri, capra Prisca
• → cca. 300 rase
Capra Bezoar (Capra aegagrus )
• Grecia insulară, Turcia, Iran, Pakistan
• → rasele cu coarne plate, în formă de sabie
Capra Falconeri
• Afganistan, Tibet, Pamir
• coarne verticale, spiralate
• → unele rase din Asia
Capra Prisca
• dispărută
• descrisă după scheletele descoperite în zona Munţilor Carpaţi
• → rasele din Europa
Originea porcinelor: mistrețul european, mistrețul asiatic, mistrețul mediteranean
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
8
Mistreţul european (Sus scrofa ferus )
• Europa, Asia Mică şi Africa de Nord
• → rasele din Europa
Mistreţul asiatic (Sus vittatus)
• China
• → rasele din Asia
Mistrețul mediteranean (Sus mediteraneus )
• dispărută
• → rasele de grăsime
Originea animalelor de companie
Originea câinilor
• monofiletică: lupul (Canis lupus)
– 99,8% ADN mitocondrial asemănător
• → peste 200 rase
Originea pisicilor
• Monofiletică - pisica sălbatică de pădure ← pisica lui Martelli (Felis lunensis)
DOMESTICIREA SPECIILOR SĂLBATICE
Trei etape:
– captivitatea;
– îmblânzirea
– domesticirea propriu-zisă
Epoca domesticirii animalelor
Epoca pietrei
• Câinii: 35.000 î.Hr.
• Cabalinele: 30.000 î.Hr. (Paleolitic)
• Caprinele: 11.000 – 10.000 î.Hr. (Neolitic)
• Ovinele: 11.000 – 9.000 î.Hr.
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
9
• Taurinele: 10.500 î.Hr. (studii recente)
• Porcinele: 10.000 – 9.000 î.Hr.
• Pisica: 10.000 – 8.000 î.Hr
• Galinaceele: 5.400 î.Hr
• Albinele: 4.000 – 3.500
• 5000 – 2000 î.Hr. (Neolitic): asinul, rața, bivolul, calul (?), viermii de mătase de dud, gâsca
Antichitate (3000 î.Hr – 476): curca, rața,
Evul mediu (200/600 – 1500/1700) – iepurele, crapul, carasul auriu, rața leșească
Epoca modernă – gâsca carunculată, viermii de mătase de ricin şi stejar
Perioadă incertă: prepeliţa 1100-1900
CONSECINŢELE DOMESTICIRII
1. Modificările morfologice
2. Modificările fiziologice
3. Modificări comportamentale
Modificările morfologice:
• Dimensiunile şi masa corporală
– Scădere iniţială
– Variabilitatea foarte mare
• Exteriorul
– Capul are o pondere nai mică; profilul capului prezintă forma diferite (drept, concav,
convex)
– Caninii s-au scurtat
– Coarnele s-au scurtat și au forme diferite
– trenul anterior are pondere mai mică
– trenul posterior are pondere mai mare, având carne de calitate superioară
– membrele au lungime diferită, în funcție de scopul creșterii
– Profilul corporal: trapezoidal (rase de lapte), dreptunghiular (rase de carne)
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
10
• Culoarea
– = caracter de rasă
– varietăţi de culoare, nuanţe de culoare, bălţăturile
Modificările fiziologice
• Diversificarea producţiilor → tipuri morfoproductive
• Aptitudini pentru îngrăşare (spor de creștere)
• Precocitate (maturitatea sexuală şi somatică)
• Capacitatea de folosire a hranei / kg producție
• Funcţia de reproducţie – animale poliestrice
• Prolificitatea
• Rezistenţa la îmbolnăviri ↓
Modificări comportamentale
• Reducerea agresivităţii
• Diminuarea acuităţii organelor de simţ
• Sporirea dependenţei faţă de om (alimentaţie, condiţii de întreţinere)
NOŢIUNEA DE RASĂ
Rasa = grupare de animale domestice
• formată de om
• aparţine unei specii
• are origine comună
• scopuri economice determinate
• izolarea reproductivă - registre genealogice
CARACTERE DE RASĂ
1. Caractere morfologice
2. Caractere fiziologice
Caracterele morfologice de rasă
• Talia
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
11
• Masa corporală
• Conformaţia (aspectul general)
• Pielea (structură, culoare)
• Părul (structură, culoare)
• Penajul păsărilor domestice
Caracterele fiziologice de rasă
• Producţiile animaliere (animalele de fermă): lapte, carne, ouă, producția energetică
• Precocitatea (maturitatea sexuală și somatică)
- maturitatea sexuală = vârsta la care animalul poate fi introdus la reproducere
- maturitatea somatică = vârsta la care își încetează creșterea și dezvoltarea și atinge
greutatea de adult (specifică rasei)
- rase precoce, semiprecoce, tardive
• Capacitatea de valorificare a hranei
- consumul specific (cât furaj consumă animalul pentru de realiza 1 kg produs)
• Prolificitatea
- exemplu: la porcine există rase ameliorate cu 8 purcei/ fătare (Duroc, Linia Sintetică Periș
345) și rase cu 10-12 purcei/ fătare (Marele Alb, Landrace)
- la ovine: majoritatea raselor au 2-3 miei/ fătare, dar există rase cu 4-6 miei/ fătare (Finish
Landrace)
• Rezistenţa la îmbolnăviri şi adaptabilitatea la mediu
- există rase rezistente la îmbolnăviri (rasele neameliorate), rase foarte adaptabile la mediu
(natural și artificial)
- există rase sensibile la îmbolnăviri (Karakul la parazitoze), rase puțin adaptabile la mediu
(Charolaise necesită alimentație cu nivel ridicat în substanțe nutritive)
• Socializarea cu omul
CLASIFICAREA RASELOR la animalele de fermă
Criterii:
• morfologice
• dezvoltarea corporală
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
12
• conformaţia corporală
• tipul de producţie
• gradul de ameliorare
Criterii morfologice
• Ovine - coada
• Porcine - urechile
După dezvoltare corporală
• Rase hipometrice
• Rase eumetrice
• Rase hipermetrice
După conformaţia corporală
– dolicomorfe
– brevimorfe
– mezomorfe
După tipul de producţie
– Rase specializate: lapte, carne, ouă
– Rase mixte
După gradul de ameliorare:
– Rase naturale / primitive
– Rase perfecţionate
– Suprarase
– Semirase (populaţii de tranziţie)
Rasele naturale sau primitive
• sunt rase izolate reproductiv prin bariere geografice sau de către om
• ele evoluează mai ales sub influenta selecției naturale,
• sunt mai puțin productive,
• mai bine adaptate la condițiile de mediu natural.
Rase perfecționate (pure)
• sunt izolate reproductiv prin registre genealogice de rasă.
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
13
• au evoluția controlată de selecția artificială
• sunt mai puțin adaptate la condițiile de mediu natural, ele fiind exploatate mai ales în mediu
artificial.
Suprarasele
• sunt grupuri monofiletice de rase,
• fenotipic sunt prea diferite pentru a fi incluse într-o singură rasă (ovinele Merinos, porcii
Marele Alb, taurinele Simmental etc.).
Semirasele sau populații de tranziție
• sunt populații care au dobândit unele caractere dintr-o rasă, dar nu în totalitatea lor
• prezintă variabilitate mare a caracterelor
• nu au o izolare reproductivă deplină
• se află în zona de influență a unei rase perfecționate
CLASIFICAREA RASELOR LA ANIMALELE DE COMPANIE
Clasificarea raselor de CÂINI: după utilitate (FCI):
1. Grupa I: Ciobanesti și câini de turmă (cu excepția câinilor de turmă elvețieni)
2. Grupa II: Pinscher, Schnauzer, Molossoide, câini de turmă elvețieni, de pază și protecție
3. Grupa III: Terrieri
4. Grupa IV: Teckeli
5. Grupa V: tip Spitz și tipuri primitive
6. Grupa VI: Copoi, câini de vănatoare
7. Grupa VII: Câini de aret (pontatori, prepelicari)
8. Grupa VIII: Câini de aport, de căutare și de apă
9. Grupa IX: Câini de companie
10. Grupa X: Ogari
Clasificarea raselor de pisici
• cca. 600 rase
• lungimea părului (Federația Internațională Felină) → rase
– păr lung (peste 10 cm)
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
14
– semilung (8-10 cm)
– scurt (sub 8 cm) – majoritatea
– fără păr
Clasificarea raselor de porumbei
• Federația Columbofilă Internațională
– Grupa I: Porumbei de formă sau de utilitate
– Grupa II: Porumbei carunculați
– Grupa III: Porumbei tip găină
– Grupa IV: Porumbei gușați
– Grupa V: Porumbei de culoare
– Grupa VI: Porumbei toboșari
– Grupa VII: Porumbei de structură
– Grupa VIII: Porumbei cu cravată
– Grupa IX: Porumbei zburători și jucători
STRUCTURA INTERNĂ A RASEI
• varietatea
• ecotipul (subvarietatea)
• linia
1. Varietatea
• populațiile din cadrul rasei diferă prin particularităţi morfologice (culoare, particularități de
culoare). Exemplu: Țurcana albă prezintă varietățile bucălaie (jarul este cafeniu sau negru),
brează, oacheșă
• unele varietăţi au devenit rase. Exemplu: rasa Ardeneză (cabaline) a reprezentat inițial o
varietate a rasei Greul belgian
2. Ecotipul (subvarietatea)
• ← adaptare la un anumit habitat
• producții superioare
3. Linia
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
15
• = totalitatea indivizilor care provin dintr-un ascendent fondator
În funcţie de gradul de consangvinizare:
– Linii neconsangvinizate (1%)
– Linii moderat consangvinizate (3%)
– Linii consangvinizate (6%)
Linia neconsangvinizată
• este o populație simplă,
• îndeajuns de mare ca gradul de homozigoție (coeficientul de consangvinizare) să nu crească
pe generație decât cu circa 1%, deci să evolueze sub influența selecției
Linia moderat consangvinizată
• este o populație simplă,
• evoluează cu o creștere a homozigoției pe generație de 1 - 6%, în medie sub 3%.
• aceste linii sunt utile pentru păstrarea asemănării genetice cu reproducătorii remarcabili,
prin conlucrarea selecției cu consangvinizarea.
Linia consangvinizată
• este cea mai mică populație (pot fi chiar și doi indivizi),
• gradul de homozigoție pe generație este de peste 6%
• evoluează sub influenta derivei genetice
• animalele de laborator
• păsări și porci în vederea obținerii de hibrizi
VARIABILITATEA ÎN CADRUL RASEI
Caracterele care asigură variabilitatea în cadrul rasei:
Caractere cantitative (masa corporală, dimensiunile corporale, producţiile) - cifre
Caractere calitative (culoarea la animale, culoarea penajului, forma şi direcţia părului etc.) -
descriere
Tipuri de variabilitate în cadrul rasei:
• Variabilitate individuală: plus și minus variante
• Variabilitate rasială – standardul rasei
Analiza varianţei – media, varianţa (s2), deviaţia standard (s) şi coeficientul de variabilitate (v%)
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
16
ACLIMATIZAREA RASELOR
• = adaptare fenotipică de lungă durată la factorii de stres
• Principalii factorii care condiţionează aclimatizarea
– Rasa - rasele mixte
– Vârsta – tineretul
• Pentru reuşita aclimatizării genetice – animale heterogene (genotipic şi fenotipic)
DEGENERAREA RASELOR
Reprezintă neadaptarea raselor la condiții noi de creștere
= „criza de aclimatizare“
Cauzele degenerării:
– condiţiilor necorespunzătoare de hrănire la tineret
– condiţiile necorespunzătoare de întreţinere la tineret
– exploatarea neraţională a animalelor
• la reproducţie - animale înainte de vârsta optimă;
• la reproducţie - animale cu defecte de exterior;
• practicarea împerecherilor strâns înrudite şi necontrolate
Etapele degenerării
– tulburări ale funcţiei de reproducţie
– scăderea producţiilor
– scăderea masei corporale, dimensiunilor, rezistenţei la boli
– Prima etapă a degenerării raselor = animalele cu constituția debilă
Măsuri de stopare a degenerării raselor
– Cunoaşterea particularităţilor biologice a raselor
– Respectarea ghidurilor tehnologice
CONSTITUŢIA ANIMALELOR DE FERMĂ
• = totalitatea caracterelor morfologice și fiziologice care generează:
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
17
– rezistenţa
– vitalitatea
– capacitatea de reproducţie
– producţiile animaliere
Totalitatea caracterelor morfologice reprezintă tipul morfologic
Animalele de fermă
tipul morfologic tipul fiziologic
dolicomorf respirator
brevimorf digestiv
mezomorf respiratoro-digestiv ; digestivo-respirator
Tipurile morfologice la animalele de fermă
Tipul morfologic dolicomorf
• aspect uscățiv
• profilul corporal trapezoidal
• catabolismul
• tipul fiziologic respirator
• rase pentru lapte, cabaline pentru viteză, porcinele Landrace, rasele uşoare de păsări
Tipul morfologic brevimorf
• Aspect masiv
• Membrele scurte
• profilul corporal dreptunghiular
• anabolismul
• tipul fiziologic digestiv
• rase pentru carne, cabaline de tracţiune grea
Tipul morfologic mezomorf
• Aspect intermediar
• condiționate de producția principală
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
18
• tip fiziologic respiratoro-digestiv sau digestivo-respirator
• rasele mixte
Tipurile morfologice la animalele de companie
La câini se disting următoarele tipuri morfologice
1. molosoid
2. lupoid
3. levrieroid
4. bracoid
5. vulpoid
6. bassetoid
• Tipul molosoid
1. Cap masiv, rotund
2. Botul scurt, buze groase și lungi
3. Trunchiul masiv
4. Profilul corporal dreptunghiular
• Tipul lupoid
1. Cap piramidal
2. Bot alungit și îngust
3. Buze subțiri
4. Trunchiul zvelt
5. Profilul corporal trapezoidal
• Tipul levrieroid
1. Capul conic, alungit
2. Bot lung și subțire
3. Trunchiul zvelt, abdomen foarte suplu, razele osoase evidente
4. Profil corporal trapeziodal
• Tipul bracoid
1. Cap prismatic
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
19
2. Bot cu lățimea egală
3. Buze lungi, purtate în jos
4. Trunchi robust
5. Profil corporal trapezoidal
• Tipul vulpoid
1. Cap lupoid, dar craniul este mai lat și botul mai subțire
2. Urechile mici, purtate în sus
3. Trunchi scurt și adânc
4. Coada răsucită
• Tipul bassetoid
Membre foarte scurte, în raport cu trunchiul
Tipurile morfologice la pisici
• ”cobby”
• european (intermediar)
• oriental
Tipul ”cobby”
• Capul mare, rotund
• Aspect masiv
• Membre scurte și robuste
Tipul european (intermediar)
• Capul rotund
• Conformație medie
• Majoritatea raselor
Tipul oriental
• Capul triunghiular
• Aspect longilin
• Membre și coada subțiri
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
20
Tipurile constituționale
Conforme
– fină
– robustă-compactă
– robustă-afânată
Defectuoase
– debilă
– grosolană
CONDIȚIA ANIMALELOR
Condiția de reproducție
Condiția de antrenament
Condiția de extenuare
Condiția de îngrășare
Condiția de expoziție
FACTORII CARE CONDIŢIONEAZĂ CREȘTEREA ANIMALELOR
• Factorii: endogeni (țin de genetica animalelor) și exogeni (țin de condițiile de creștere)
• Animalele de fermă – producțiile animaliere
• Animalele de companie – dezvoltarea și longevitatea
Principalii factori endogeni:
– specia
– rasa
– vârsta
– sexul
– individualitatea
– starea de sănătate
fiind direct influențați de
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
21
– sistemul nervos
– sistemul endocrin
• Sistemul nervos intervine în procesul de creștere prin acțiune directă și acțiune indirectă
• Acțiunea directă a sistemului nervos → tipurile de temperament
• vioi / liniştit
• limfatic
• coleric
• Acțiunea indirectă = coordonează activitatea glandelor endocrine:
• hipofiza
• tiroida
• paratiroidele
• timusul
• glandele sexuale
Principalii factori exogeni
• Alimentaţia
• Mediul ambiant natural și artificial
• Odihna
• Mişcarea
• Programul activităţilor zilnice
PRINCIPALII FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ PRODUCŢIA DE LAPTE
FACTORII ENDOGENI
Specia
• cantitativ
• calitativ (% grăsime)
Rasa
Individualitatea. Exemple: taurine – rasa Friză: cantitatea de lapte variază între 2000 – 10000 litri /
lactație. Ovine, rasa Țigaie: procentul de grăsime din lapte: 3,1 – 9,4%
Vârsta
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
22
• stadiul lactaţiei
• lactaţia maximă
• longevitatea productivă
Stadiul lactaţiei – curba lactației are 3 faze: ascendentă (cu atingerea vârfului lactației), platou,
descendentă
Lactaţiile maxime
Taurine: lactațiile III-IV
Bubaline: lactațiile V-VI
Ovine: lactațiile IV-V
Caprine lactația V
Longevitatea productivă:
Taurine: 15 ani
Bubaline: 20 ani
Ovine: 12 ani
Caprine 15 ani
Vârsta la prima fătare (VPF)
• Corelată pozitiv cu producția de lapte
• vârsta primei monte – funcţie de specie şi rasă (70-75%)
– Taurine 16-20 luni
– Bubaline 30-42 luni
– Ovine 12-18 luni
– Caprine 10-18 luni
Temperamentul – vioi
Starea de sănătate – atenție la rasele perfecționate
Principalii factori exogeni
• Alimentaţia
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
23
• Adăparea
• Mediul ambiant natural și artificial (temperatura, umiditatea)
• Odihna
• Mişcarea
• Programul activităţilor zilnice
Alimentaţia
– Nivelul de hrănire - norme
– Tipul de alimentaţie
Adăparea
• la discreţie
• temperatura de min 10°C
Odihna
Mişcarea
Programul activităţilor zilnice
• reflexe condiţionate
• contraindicată - modificarea orelor/succesiunea diferitelor activităţi
Mediul ambiant
• Temperatura mediului ambiant
• Umiditatea relativă
Temperatura mediului ambiant
• zona de confort productiv: 5 - 20⁰C (taurine, ovine, caprine)
Umiditatea relativă
• optim 65— 75%, funcţie de temperatură
• UR ridicată (peste 80%) + T° ridicată → scăderea drastică a producţiei de lapte
CONTROLUL PRODUCŢIEI DE LAPTE
• Danemarca 1895
• Controlul oficial al producţiei de lapte – Agenția Națională pentru Zootehnie
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
24
• Controlul cantitativ
• Controlul calitativ: % grăsime, %proteină, număr celule somatice
PRINCIPALII FACTORI CARE INFLUENȚEAZĂ PRODUCȚIA DE CARNE
FACTORII ENDOGENI
• Specia
• Rasa
• Hibridul (păsări și porcine)
• Vârsta
– greutatea
– însuşiri organoleptice şi chimice
– randamentul la tăiere
• Individualitatea
• Starea de sănătate. Exemplu: estroza (căpiala falsă), coccidioza
FACTORII EXOGENI CARE INFLUENȚEAZĂ PRODUCȚIA DE CARNE
• Alimentaţia
• Temperatura
• Livrarea şi transportul animalelor
Alimentaţia – influenţează cantitatea şi calitatea cărnii prin:
– Nivelul de hrănire - norme
– Tipul de alimentaţie
– Forma de administrare a nutreţului
Temperatura
• Zona de confort productiv
– taurine la îngrăşat: 5-20°C
– ovine la îngrăşat: 8-18°C
– porcine la îngrăşat
• 30-60 kg: 18-21°C
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
25
• 60-100 kg: 15-17°C
– broiler găină 18-24°C
Livrarea şi transportul animalelor
• Caloul (10%)
CONTROLUL PRODUCŢIEI DE CARNE
Cântăriri individuale – metodă obiectivă
• Taurine și bubaline (+ cabaline)
– < 6 luni: lunar
– 6 – 12 luni: trimestrial
• Ovine:
– naștere
– înțărcare
– după tunul de bază
• Porcine
– naștere
– 21 zile
– înțărcare
– îngrășare
• Broilerul de găină: 1, 21, 42 zile
• Broilerul de curcă: 1, 35, 63, 84, 112 zile
• Broilerul de rață: 1,14,56 zile
• Broilerul de gâscă: 1, 28, 49, 84 zile
PRINCIPALII FACTORI CARE INFLUENȚEAZĂ PRODUCŢIA DE OUĂ
Factorii endogeni
• Specia
• Rasa
• Vârsta
• Vârsta primului ou (VPO)
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
26
• Individualitatea
• Starea de sănătate
• Năpârlirea
• Instinctul de clocit
• Pauza de iarnă (sistemul extensiv)
Specia:
• prepeliţe: 300 ouă/an
• găini: 190 ouă/an
• raţe: 200 ouă/an
• gâște: 45 ouă/an
Rasa:
– rasele uşoare (ouă)
– rasele mixte ouă-carne (galinacee)
Vârsta
◊ Sistemul intensiv – vârful de ouat se atinge la 30-32 săptămâni
◊ Sistemul extensiv - producţia maximă
• Găini
– Anul I de ouat (100%)
– Anul VI de ouat – 50%
• Raţe: anul al II lea
• Gâşte: anii II-III
• Curci: anul I de ouat
• În anii cu producţie maximă – % fecunditate mare
Vârsta primului ou (VPO)
• = precocitatea ouatului
• Caracter ereditar
• Funcţie de specie și rasă
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
27
– Găini 140 – 180 zile
– Raţe 140 – 260 zile
– Gâşte 240 zile
– curci 210 zile
– Prepeliţe 40 zile
Individualitatea
• record White Leghorn 371 ouă / an
Starea de sănătate. Exemple: căpușele
Năpârlirea
– 1 dată/an la găini şi curci
– 2-3 ori/an la palmipede
Instinctul de clocit
• = conservarea speciei
• Foarte dezvoltat la anumite rase
Găini:
• Durata:
– Leghorn 1 - 4%. Durata 10-26 zile
– Rhode Island 5%; 51 zile
– Plymouth Rock 25%; 76 zile
• După desclocire – găinile încep să ouă după 1 - 20 zile
• 64% clocesc o dată pe an; 22% de două ori; 11% de trei ori
• Curci - fenomen de masă, mai ales dacă condiţiile de întreţinere sunt necorespunzătoare
• Raţele (Anas domestica) – nu clocesc
• Rasa leșească – instinct foarte dezvoltat
• Gâşte – după terminarea sezonului de ouat
Pauza de iarnă a ouatului
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
28
2.Factorii exogeni care influențează cantitatea de ouă
Alimentaţia
Lumina
Temperatura
Alimentaţia
• Hrănire trifazială
• ouăfagia
Lumina
• creşte progresiv de la 8 h (18 săptămâni) la 16 h (30-32 săptămâni)
Temperatura
• Zona de neutralitate termică: 15-200C
• T0 ridicate: canibalismul
CONTROLUL PRODUCŢIEI DE OUĂ
• Recoltarea zilnică
• Fermele de selecţie – individuală (cuibare capcană)
• Fermele de producţie – pe hală
• Intensitatea ouatului I = (P / t) x 100
AMELIORAREA ÎN CREŞTEREA ANIMALELOR
Ameliorarea animalelor = procesul de modificare dirijată, într-o direcție dorită, a caracterelor de
↙ ↘
producție ereditare
Unitatea de lucru = populaţia
Etapele ameliorării
1. Obiectivele ameliorării
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
29
2. Procedeele de ameliorare
3. Organizarea ameliorării
SELECȚIA ANIMALELOR
1. OBIECTIVELE AMELIORĂRII
– Caracterele cantitative
– Caracterele calitative
1.1. CARACTERELE CANTITATIVE
Interesează cel mai mult procesul de ameliorare
Măsurabile
Includ:
– performanța (procesul de creștere, producţie, competiție)
– reproducţie
– rezistenţă la îmbolnăviri
– exterior
Manifestarea fenotipică a unui caracter cantitativ ← poligenie
Valoarea măsurabilă = valoare fenotipică = performanța
F = G + M
în care
F = valoarea fenotipică
G= valoarea genotipică
M = mediu
Heritabilitatea (h2 ) = ponderea genotipului în fenotip
h2 = 𝐺
𝐹 =
𝐺
𝐺+𝑀
h2 valori între 0 și 1
h2 mare (≥ 0,5)
influența genotipului este mare
capacitatea de transmitere este puternică
h2 mică < 0,5
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
30
transmiterea caracterului este slabă
caracterul este dependent de factorii de mediu
Caracterele de performanță
Exemple:
Procesul de creștere (caracter agregat)
– spor mediu zilnic (h2 = 0,3)
– greutatea corporală (h2 = 0,35)
Cantitatea de lapte
– caracter limitat de sex
– h2 mică (0,2-0,4)
– este corelată (-) cu % grăsime
Producţia de ouă (caracter agregat)
– caracter limitat de sex
– include:
o numărul de ouă (h2 = 0,2-0,3)
o greutatea oului (h2=0,5-0,7)
o forma oului (h2 = 0,5-0,6)
Caracterele de reproducţie
Influențează caracterele de producție și intensitatea selecției
h2 = 0,10—0,15
Fertilitatea, prolificitatea, natalitate, eclozionabilitate, cantitatea și calitatea spermei
Caracterele de rezistenţă la îmbolnăviri
% viabilitate
Includ
– Anomalii genetice
– Bolile produse de agenți patogeni
– Anomalii induse de mediu (tehnopatiile)
Anomaliile genetice
– cromozomiale, genice (mendeliene). Exemple: exostozele la cal, polidactilia la găini, amelia.
Implică profilaxia genetică
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
31
– anomalii genetice utile. Exemplu: nanismul la găini
Bolile produse de agenţi patogeni
• Rase sensibile la diferite boli (h2 = 0,05 - 0,1):
– Karakul - parazitoze
– taurinele roșii de lapte – tuberculoză
– unele linii de Rhode Island – leucoză
• Rase rezistente la diferite boli (h2 = 0,55)
– unele linii Rhode Island - coccidioză
– Mangalița – pesta porcină
Anomaliile induse de mediu (tehnopatiile)
• = stările patologice provocate de nerespectarea tehnologiei → defecte de exterior
• h2 = 0,05 - 0,10
• hibrizii au o rezistenţă mai mare decât rasele pure
Caracterele de exterior
Selecţia indirectă
Corelaţie pozitive între exterior și performanță (procesul de creștere, producție, competiție)
dezvoltarea corporală, conformaţia corporală, constituţia, condiţia animalelor
CARACTERELE CALITATIVE
Mențin standardul de rasă
NU sunt măsurabile
Manifestarea lor fenotipică ← legile mendeliene și genele modificatoare
Culorile și varietățile de culoare
2. PROCEDEELE DE AMELIORARE
Scopul: modificarea frecvenței genelor și genotipurilor
Mijloacele ameliorării: selecția și dirijarea împerecherilor
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
32
1. Selecția
= procesul de discriminare reproductivă efectuată de către factorii de mediu și / sau factorul uman
=› alegerea animalelor pentru reproducţie
Selecția poate fi:
naturală
artificială
Selecţia naturală
= discriminarea reproductivă realizată de mediu → reproducţia animalelor adaptate
acţionează continuu
nu are obiectiv
efectul ei se realizează în timp îndelungat şi duce la adaptarea populaţiilor la mediu
Selecţia artificială
Discriminarea reproductivă realizată de către om → reproducția animalelor performante
Corespunde obiectivelor ameliorării
Metodele de selecție artificială – stabilite în funcție de:
caracterele ameliorate
unitatea ameliorată
Selecția în funcție de caracterele ameliorate
în tandem: caracterele corelate pozitiv între ele se ameliorează succesiv, fără prag
pe nivele independente: caracterele corelate negativ se ameliorează alternativ, cu prag
pentru fiecare nivel
simultană (indecși) – caracterele se ameliorează în același timp, permite ierarhizarea
candidaților
Selecția în funcție de unitatea ameliorată
individuală: performanțe proprii
familială: ascendenți, colaterali, rude colaterale, descendenți
combinată: selecția se realizează atât individual, cât și familial
Selecția combinată
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
33
Selecția după ascendenţi
Apreciere precoce, înainte de fătare
Obligatorie pentru caractere legate de sex
Existenţa pedigreeului (certificatului de origine)
Selecția după performanțele proprii
toţi candidații – condiţii egale de creştere
performanțele candidaților sunt comparate cu cele ale contemporanilor
Selecția după rude colaterale
caractere limitate de sex
caractere ce impune sacrificarea
8—10 fraţi şi 80—100 semifraţi contemporani
Selecția după descendenţi
toţi descendenţii – condiţii egale de creştere
După calcularea indecșilor de selecție → ierarhizarea și reținerea reproducătorilor
Numărul animalelor reținute la reproducție se stabilește în funcție de:
– efectivul matcă
– mărimea familiilor
– nivelul productiv al fermei
– efectul estimat al selecției
2. Dirijarea împerecherilor
Alcătuirea familiilor
Reproducătorii masculi trebuie să aibă o clasă generală de bonitare cel puțin egală cu cea a femelelor
Criteriile de potrivire a perechilor
După asemănarea fenotipică: homogamia, heterogamia
După gradul de înrudire: consangvinizarea, încrucișarea
Homogamia (împerecherile omogene)
(x) indivizi neînrudiţi, care au caractere fenotipice asemănătoare
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
34
Scop: crește asemănarea fenotipică în populație
Heterogamia (împerecheri heterogene)
(x) unor animale neasemănătoare fenotipic
scop: obținerea unor produși intermediari
Consangvinizarea
= procesul de împerechere a indivizilor mai înrudiţi decât media înrudirii din populaţie
Se determină coeficientul de consangvinizare (F) – prin care se apreciază gradul de homozigoție
Tipuri de consangvinizare
Consangvinizarea strânsă F=12-25%
Consangvinizarea apropiată F= 6-12 %
Consangvinizarea moderată F = 1 - 6 %
Consangvinizarea îndepărtată F < 1%
Efectele consangvinizării: pozitive și negative
Efectele pozitive:
apariţia genelor letale și semiletale homozigote;
scăderea variabilității din populație
consolidarea caracterelor care fac obiectul ameliorării
Efectele negative
reducerea capacităţii adaptative
scăderea producțiilor animaliere
scăderea indicatorilor de reproducție
apariția constituției debile
→ depresiunea consangvină
Încrucişarea
= procesul de împerechere a indivizilor având media înrudirii din populaţie
Clasificarea încrucișărilor
În funcţie de gradul de asemănare genotipică
În funcţie de scopul urmărit
În funcţie de gradul de asemănare genotipică
hibridarea - specii diferite. Catâr
hibridarea – rase / linii diferite (porcine, păsări)
metisarea - rase diferite (taurine, ovine, caprine, canide)
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
35
În funcţie de scopul urmărit
încrucişări de ameliorare – absorbţie, infuzie, sinteză
încrucişări industriale - heterozis
Încrucișările de ameliorare
1. Încrucişarea de absorbţie (de transformare)
încrucişarea sistematică a femelelor dintr-o rasă primitivă (neameliorată)
4 - 6 generaţii
Reducerea efectivelor de Sură de stepă
2. Încrucişarea de infuzie
corectarea unor defecte
1 - 2 generaţii
Bălţata românească cu Simmental
3. Încrucişarea de sinteză
formarea raselor noi
cel puţin 3 generaţii + 2 generaţii de împerecheri ”în sine”
Bălțata românească, Linia Sintetică Periș 345, Calul de Sport Românesc
Încrucişările industriale
• Tipuri de încrucișări industriale
• Încrucișarea simplă
• Încrucișarea dublă
• Încrucişarea de rotație
• Încrucişarea triplă
• Încrucişarea cvadruplă
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
36
1. Încrucişarea simplă - de primă generaţie
A x B
↓
AB
taurine, ovine, păsări (broiler)
2. Încrucişarea dublă de întoarcere
A x B
↓
♀F1 x A
↓
F2
porcine
3. Încrucişarea de rotație
A x B
↓
♀F1 x A
↓
♀F2 x B
↓
F3
porcine, ovine (vieri terminali, berbeci terminali folosiți în generația F2)
4. Încrucişarea triplă
A x B
↓
♀F1 x C
porcine, ovine pentru carne, găini ouătoare
Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Medicină veterinară Monica Parvu_Cresterea animalelor – curs
37
5. Încrucişarea cvadruplă
A x B C x D
↓ ↓
♀F1 x ♂F1
↓
F2 (hibrid tertarasial / tertalinear)
porcine, păsări
Organizarea ameliorării
Piramida ameliorării
Ferme de selecţie
Ferme de multipicare
Ferme de producţie