S1&Á07Z7HS&,ilEíílítníioei îi TiBoirtUtSrugor, piaţa m are nr. 30.

Ssxisori netranoat« nu M stim u li.Haaasonpt« na n »Mait,

INSERATE*9 pmnese ia AdmtnMYraţlNM to

Rrafov ai la ormátóziu» BIROURI da ANUNŢURI:

la Vívna: la M. Dukes Naciaí., Wax. A üzem eld & Kmsno Leí­rta*., Kernnek Sokaiéi, A. Op- psiik Naottf., Anton Oppoiü. I» Budapesta la A. Y. Sóid* berber. Ekstein Beznat, luiiu Leopold (VTI j&jfsaébeí-körut)«

‘HEŢUt. INSERŢIUNILOR : o so­fia fnrraoná -pe o soióná 10 báni p ta ru o publicară. Pu­blicări mai done (iapă tarifa,

tevoia.á. — SiKCLAMS po pmemn B~* o san ă X) bani

A . N U L L X I X .

„GAZETA“ im lil ÉHrdrg 11AăoaiMe naairi îbsîic-OgariiPa un an Ü1 cor., pe şese ltuoi

12 eo... pe tre i luni 8 oor. N-rlI de Damlneoá 4 oor. po an.

Peşin Măiia ţi srtrslaătate:Pe un an 40 franci, pe fóse

luni 20 ir., pe tre i luni 10 £r< N-rlI da Damlneoá 8 fr. pe aa.

Se prenumeră la tóté ofi­ciale poştale din in tra pi din afară pi la d-nii colectori.

ilnmumeatiil pani BraşovA dmtnutrattunea, P iaţa mare,

Társul Inului Nr. 30. etagin 1.: Pe un an 20 oor., pe ţese Ioni 10 oor., pe trei luni 6 oor. Cu dusul in casă: Pe un an 24 cor., pe ?ése luni 12 coz., pe trei luni 0 oor. — Un esem- p iar 10 bani. — Atât abona­mentele o&t şi inserţiunile sunt a se p iâti Înainte.

Nr. 236. Braşov, Miercuri 25 Octomvrie (7 Noemvrie; 1906.

Doctrina antimilitarismului.(a) O literatură întreagă antimi­

litariste s ’a produs în anii din urmă in ţările, unde socialismul e în floare, cărţi şi broşuri inspirate de ura cea mai desfrânată faţă cu armata.

In iruntea mişcării antimilitariste, ca şi în fruntea altor mişcări moderne disolvante, vedem pe naţiunea aleasă franceză, ale cărei şanse de revanşă pe calea aceasta vor fi reduse înce­tul cu încetul la zero.

Dacă cineva ar fi trăit în iluzia, ca după înfrângerea teribilă delà 1870,Franţa va întră într’o perioadă de re­culegere morală şi va trece prin pu­ri iicaţia necesară acţiunilor mari de reba bifilare, va trebui să declare după evenimentele ultimelor decenii că s’a înşelat amar.

Politica internă a Repuciicei se desvoltă din ce în ce mai trist şi de la o schimbare de cabinet la alta pro­gresul în destrăbălare se remarcă în mod din ce în ce mai înspăimântător.La portofoliul războiului d. e. după nefastul general André, care a intro­dus şi încuragiat suspiciunea şi delà-1 fost învagonaţi. Pe peron se afla un ! ţiunea în armată, în urma cărei de- public numeros, între care şl doi ve­

nerabili preoţi.Rezerviştii, în momentul când se

drept în mod legal, dar spiritul de indisciplină al acelor viitoare bata­lioane de gardă naţională este intro­dus deja în multe regimente franceze.Sute de cazuri se întâmplă azi în regimentele franceze, unde ofiţerul nu îndrăzneşte a reprima greşala subalternilor săi, mai ales da£ă gre­şala este colectivă, căci ştie el prea bine din exemplele numeroase, că într’un caz de divergenţă între dânsul şi câţiva soldaţi nedisciplinaţi, susţi­nuţi de deputatul blocard al regiu- nei — el va fi cel ce va pierde par­tida şi cariera lui va ii pentru tot- d’auna compromisă.

Sfâşietoare este însă cu deosebire scena despre care raportează într’unul din numerile mai recente ale lui „Fi- garo“ senatorul Vicomte de Montfort şi care s’a petrecut mai deunăzi | spre bucuria duşmanilor, car! stau şi într’o gară din Răsăritul Franţei, la j pândesc— un nou prilegiu de Sedan. doi paşi de frontiera Germaniei.

Un grup de rezervişti liberaţi fuseră conduşi la acea gară de câtră | un bătrân căpitan care purta pe piept crucea „Legiunei de onoare“ şi medalia din Tonkin. Rezerviştii au

straţiune, ei sunt produsul şcoalei laice-neutre, cari n’au ieşit din rolul lor marcat prin deviza „Ni Dieu ni tnaître“,... dar soldaţi francezi atât de laşi, în cât să insulte un ofiţei* bătrân, şeful lor pentru moment, şi pe nişte preoţi venerabili inofensivi şi cari nu se pot apăra!... „In ade­văr“ esclamâ vicontele, „mi-e ruşine de glorioasa uniformă a anilor mei din tinereţă...“

Dar ruşinea, ce o simte vicom­tele de Montfort, aderent al tradiţii­lor glorioase ale patriei sale nu va împiedeca pe patronii acelor rezervişti laşi, să lucreze mai departe la nimi­cirea tuturor tradiţiilor, prin car! s’a ridicat ţara cea mai luminată a Apu­sului — şi să cultive doctrina anti­militarismului şi alte doctrine şimilare

f G eorge Missail.

testabile funcţiuni a trebuit să se re­tragă, pălmuit în plin parlament de

itMft&oroeiiul naţionalist Syveton ©ars pune trenul în mişcare au început o şl-a plătit curagiul cu viaţa — căci j teribilă liuiduială la adresa căpitanu-nu peste mult a fost asasinat în mod misterios — a urmat un civil, Etienne,

lui, şeful lor, şi a celor doi preoţi. „Jos ofiţerii“ — „Moarte galonăţi-

iar la ultima criză ministerială vedem ; ]0r !“ şi alte strigăte de acestea se la resortul acesta delicat pe fostul co- j amestecau cu strigătele „Huideo po-lonel Piquart, amicul şi apologetul tri stei figuri, ce poartă numele de Dreyfus.

Piquart, general şi ministru de războiâ ! Ce minuni mai sunt rezer­vate Europei, să vadă petrecându-se în ţara sfântului Ludovic!

pii!“ „Jos calota!“ şi rezerviştii în­cepură să cânte unii „Carmagnola“, alţii „Internaţionala“ cu refrenele cele mai obscene urlate în deriziune pe melodia unor câutece religioase.

Bătrânul senator, care a luptatJaurès socialistul, fost preşedinte ! înainte cu 36 de ani la Metz, rapor-

al camerei franceze poate fi mândru de progresul teoriilor sale. Miliţiile vi­zate de dânsul nu există încă ce e

tând despre acea scenă, zice că nu se miră de civilii de pe peron, cari şi ei au acompaniat ruşinoasa demon-

Cu adânci regrete aflăm din »Voinţa Naţională«, ce ne sosesce azi, că George Missail, inimosul şi bunul patriot român, preşedintele societăţii »Transilvania«« din Bucureşti a încetat din viaţă.

Înmormântarea s’a făcut Luni, în 5 Novembrie la orele 2 p. m. în în cimitirul Bellu din Bucureşti.

Regretatul bărbat făcea parte din gene­raţia moldoveană eşită din şcoala lui Simion Bărnuţiu, a! cărui elev a fost la facultatea juridică din Iaşi.

Principiile naţionale învăţate de la marele său maestru ie*a profesat toată via­ţa şi cu inima sa caldă românească a spri- ginit toate cauzele naţionale până la moarte.

G. Missail s’a născut la 1835 în Tri« ieşti, judeţul Roman, şi a ocupat diferite

funcţiuni în magistratura României. A fost director de serviciu la ministeriul justiţiei, prim grefier al înaltei Curţi de Cassaţie, secretar general al ministeriului de domenii, iar în sesiunea 1876 — 1880 a fost ales deputat la Tecuciu.

A scris diferite studii economice şi politico-sociale prin ziare, fără să le fî scos în volum. A fost membru fundator al >A- teneului«, vicepreşedinte al societ. pentru înv. poporului roman, membru în consiliul societ. »Macedo-Române« şi a conlucrat la 1867 la înfiinţarea societăţii »Trasilvania« al cărui preşedinte a fost pănă la moarte

Odihnească în pace vrednicul bărbat şi să dea Dumnezeu să găsească cât mai mulţi imitatori.

In dieta ungară s’a continuat Luni, în 5 Noemvrie, desbaterea specială a pro­iectului pentru promovarea industriei. De­putatul Eber a prezentat mai multe amen­damente, cari la propunerea ministrului Kossuth au fost refuzate. Au mai luat cu­vântul Csitáry Béla, Zboray Miklós, Nagy Emil şi íSmow^í-Semadam Sándor. Csitáry a propus amendamentul, că timp de doi ani numai maghiarii să poată căpăta sub­venţie dela stat. Kossuth vorbeşte contra Zboray propune, ca numai antreprizele cari prelucrează materii maghiare să fie sub­venţionate. Kossuth răspunde, că aceasta numai după crearea industriei maghiare se va putea face. Referentul Nagy propune, ca fabricile subvenţionate să fie obligâte a angaja 75% lucrători maghiari. Acest amendament se adoptă. Simonyi-Semadara relevează panamalele firmei Groedel spu­nând că nu înţelege de ce este parlamen­tul ungi r impotent laţă cu firma Groedel. In cursul discursului face sensaţionala de- claraţiune, că după cum se svoneşte, de­putatul sas Pildner din Cohalm ar fi fost mituit de această firmă. Somează pe Pild­ner să se declare.

Din cauza înmormântării archiduce- lui Otto, şedinţa proximă a dietei se va ţine mâne, Mercurî în 7 Noemvrie.

FOILETONUL »GAZ. TRANS.«

Căluşerii sau Aruguciarii la | Aromâni.’’

De Pericle PapshagiNu cred să fie vre-unul printre Aro­

mâni, căruia să nu-i fî palpitat inima de , bucurie, în aşteptarea zilei de Anul nou,

spre a vedea şi admira pe frumoşii şi mândrii arugucîdri sau aluguciari cum, lise mai zice. Acesta-i un obiceiă aşa de cunoscut şi de răspândit în cât nici nu .voiţi întră în descrierea amănuntelor aici. Toţi îl cunoaştem, căci toţi cu interes şi plăcere ne-am ţinut pe urma aruguciari- lor, de multe-ori flămânzi şi pe frig, ca nu care cumva să ne scape vre-un amănunt din splendoarea jocurilor, glumelor şi ve­seliilor lor.

Toţi ştim, că se constituesc în cete,

*) Reproducem acest articol din revista a- românească „Graiu Bunu, ce apare la Bucureşti, Str. Covaci 14 (Abonamentul pentru strâinHate 4 lei pe an). Autorul este savantul profesor P. Pa- pahagi, care nu tocmai de mult a onorat coloa­nele noastre cu publicarea cenferenţei sale ţinutăIn Viena la societatea ,,Leow. — Red.i .

i

unele mai mari, altele mai mici dar în tot­deauna fără soţ, cum şi la căluşeri la Da- co-Români. Se travestesc apoi felurit, după localitate, unii se îmbracă în haine de că­pitani. alţii se fac arapi, alţii în chipuri de animale, într’un cuvânt în chip şi fel. In Tesalia-Epir, prin sate, din întreaga ceată numai câţiva se travestesc, pe când cei­lalţi se mulţumesc numai să poarte câte o mască, spre a nu fi cunoscuţi şi servesc la purtatul obiectelor în cari poartă da­rurile ce capătă dela stăpânii caselor, unde se duc. Toţi însă sunt înarmaţi cu mă­ciuci sau săbii de lemn, afară de căpitan şi bubair, cari poartă săbii adevărate. A- cesta, bubairul sau bubuşarul, mai este îmbrăcat peste tălăgan şi cu clopote de diferite mărimi. Une-ori poartă clopote şi întreaga ceată.

Obiceiul este acelaşi şi la locuitorii greci ai Tesaliei, la aşa numiţiii Garaguni, Brudzu-Vlahi, Copăciari, toţi români des- naţionalizaţi.

Obiceiul acesta a izvorît din jocurile şi veseliile ce se obişnuiau cu prilejul săr- bărilor calendelor la Romani, cari se fă­ceau cu o pompă deosebită ia anul nou. Romanitatea lui trebue pusă deci în afară de ori-ce îndoială. Calendele erau curat

romane, în cât numai aşa se explică zică- | toarea ad calendas graecas pentru expri- i marea adverbialului mei-odată, fiind-că I Grecii nu aveau calende, după cum nici ; caii n’au paşti în ziua de astăzi, pentru | ca să se poată spune: la Pastile a caVlor, | —r la Faştile cailor, adecă: nici-odată.I

In adevăr cu prilejul sărbătorilor ca- i lendelor obicinuian Romanii a da veselii ! publice dintre cele mai mari, petreceri de j tot felul şi fel de fel de jocuri, cari aduc j foarte mult cu ale noastre, ale Românilor. In treacăt pomenesc, că ş' la Romani, ca şi la noi Românii, — ne spune, Ducange, întrând copiii în casă, în prima zi de Ia­nuarie, urează bine. Apoi mai departe a-

| dauge: >ln ajunul calendelor copiii se | »scoală de timpuriu şi iau cu dânşii un | »scut, Unul dintre ei este travestit într’o ! »mască şi poartă la gât o mază—pită;! »fiuerând, ei bat într’o timpană şi merg j »din casă în casă, se string în jurul scu-

»tului, pe când timpana sună şi masca »flueră. După terminarea acestui joc, pri- »mesc daruri din partea stăpânului casei, »după plăcere. Şi aşa fac în ori-ce casă. »In acea zi mănâncă tot felul de legume. »Dimineaţa apoi se scoală, doi copii dintre »ei iau ramuri de oiivi şi sare şi întră

»prin case, unde salută pe stăpân şi-’i do- »resc: bucurie şi veselie în această casă »să fie, câţi fii. aţâţi purcei şi tot atâţia »miei şi de toate bunătăţile; apoi înainte »de răsăritul soarelui, mănâncă sau fa- »gure de miere, sau altceva dulce, ca în »tot anul să le fie dulce, fără ceartă şi »fără muncă«.

Nu cred de trebuinţă să insist asu­pra identităţii acestui obiceiu roman la toţi Românii (cfr. Gh. Dem. Teodorescu, Colindele Române, 1879; Martgiuca, Calen- daru 1882). In treacăt spun. că atât mas­carea, cât şi travestirea şi felul urării, precum şi gustarea a ceva dulce, ca să fim dulci în tot cursul anului, ne întâm­pină la Românii de pretutindeni.

Nu vreau să pomenesc de însăşi de­numirea curat romană a terminului co­linde, răspândit mai la toate popoarele ne­romane, în atingere cu Românii. Neapărat cuvântul colinde nu-i formaţiune româ­nească, aşa cum îl găsim în Albaneza, Neogreacă şi în limbile slavice: dar e şi firesc aceasta, fiind-că terminul este ră­spândit pe cale literaro-bisericească, ciyn observă foarte judicios Gaster (Literatura populară română 1883. 471 etc., Gh. Dem. Teodorescu, Poesii pepulare, p. 14; com-

Pagina 2. G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Nr. 236.—1906.

0 desminţire. Legaţiunea României din Constantinopol desminte categoric pre­tinsele crime săvîrşite de bande albano- române în Macedonia, despre care s’a vor­bit prin ziarele din Atena. Desminţirea zice că nici România nici propaganda ro­mânească din Macedonia nu au format sau întrebuinţat vre-odată bande contra propa­gandei greceşti.

Ridicarea stărei materiale a ţărăni- mei din România- Cetim în »Acţiunea Con­servatoare«: La ministerul de finanţe se lucrează la alcătuirea unui proiect de lege pentru crearea unui fond de prevedere cu scop principal de a se ridica starea mate­rială a populaţiunei rurale. Acest fond se va alimenta din ceea ce va prisosi peste un milion de lei cuvenit Statului din ve­nitul creditului agricol.

Rusia caută bani în Italia. Cour-rier Européert« susţine din isvor bine in­format, că nişte agenţi ruseşti caută să facă un împrumut în Italia. Pană în mo­mentul de faţă insă toate încercările lor au rămas fără rezultat. Se urmează ne­gocieri cu un stabiliment de credit ita­lian, care ar fi intermediarul unei bănci franceze. Se confirmă mai departe că gu­vernul rus ar fi promis de a face să se construiască mai multe vase de războiu în şantierele italiene în cas dacă se va face împrumutul. Şantierele germane se zice, că au refuzat comande!« guvernului rus, iată de ce s’au adresat „Italiei.

Guvernul Wekerle n’a fost din capul locului agrreat la Viena. El s’a constituit din încrederea naţiunei. Şi nu Coroana îl menţipe, ci încrederea tie jos. Astăzi acest guvern numai de jos poate fi răsturnat. Dacă coaliţia întră în disoluţie, zilele gu­vernului sunt; numărate. Cât timp însă na­ţiunea este grupată în jurul acestui guvern, nu e teamă de criză.

Încât despre Goluchowski, informato­rul susţine, că nici Ungaria, nici Austria nu mai avea încredere în el. Când l’a în­trebat însă cineva asupra cauzelor demi- siunei, el a răspuns în cerc intim, că toate ca toate, dar nu putea tolera, ca un spiţer să-i dea directiva şi să-i critice activitatea diplomatică.

Aluziunea aceasta se referă la rolul ce l’a jucat în delegaţiuni deputatul Bu­zaţii din partidul poporal. Îngâmfatul po­lon nu putea suporta controlul parlamen­tar şi critica, fie chiar şi cea mai obiectivă, îl scotea nin ţîţîni. El nu conzidera în de-

' putat pe reprezentantul poporului, ci îl în­treba de ocupaţiunea lui civilă şi credea că e o insultă personală că el. domnul cei mare, trebue să asculte critica unei per-î soane care are o profesiune burghezească. Asemenea miniştri — încheie corespon­dentul — puteau să fie buni în evul me­diu, dar nici decât în epoca modernă a parlamentarismului.

Aprecieri a s u p r a schimbărilor la ministeriile comune.

Din Viena i-se comunica ziarului „B *H“. anele detailurî asupra foştilor miniştri comuni şi a succesorilor lor, cari merită să fie relevate.

Pitreich — zice corespondentul bine informat — a fost unul din acei puţini printre generalii cei mari, care n*a văzut, vr’o primejdie absolută pentru unitatea ar­matei în recunoaşterea cinstită a postula­telor naţionale maghiare. El era dispus a împlini acele postulate în cadrul moderat formulat de coaliţie. .. De sigur nu de dra­gul Maghiarilor era el cu asemenea incii- naţiunî pentru aspiraţiunile naţionale ma­ghiare, ci fiindcă era convins că o ar­mata modernă nu se poate susţine şi în­tări contra sentimentului public al ţării. El n’a putut însă răsbate cu părerile sale şi din cauza aceasta şi*a dat dimisia.

Nu se poate prooroci dacă vorbăreţul Schönaich va fi mai norocos decât antece­sorul său, care tăcea şi făcea. Situaţia este atât de încurcată, încât nici cei mai de­ştepţi politician! ai curţii nu sunt în stare a-şi forma un tablou lămurit asupra viito­rului.

Ministeriul Wekerle — zice mai de­parte informatorul vienez — adevărat, n’a luat asupră-şî urcarea contingentului şi nefiind obligat, el poate să o refuze, este însă fireşte o altă chestie, dacă un refuz ar fi corect şi înţelept în împrejurările date.

O reg in ă m are.Sub acest titlu d-1 Grigore Ventură

comentând în »Conservatorul« de Dumi­necă decretul şi raportul ministerial, ,prin care s’a oferit reginei Elisaveta medalia »Răsplata Muncei« c!. 1. zice că nici când o medalie a muncei nobiie şi roditoare n’a fost mai meritată. Apoi continuă aşa :

Este 'într’adevăr de admirat activi­tatea fecundă şi neobosită a Reginei noa­stre pe câmpul învăţământului profesional al femeii române.

Faima literară a Carmen SyIvii în- cunjurase pană acum coroana ei regală cu atâta lumină, încât lăsase oare-cum în um­bră munca cealaltă mai puţin strălucită mai puţin bătătoare la ochi, dar încă mai rodnică pentru ţară, pentru binele ob­ştesc.

Medalia dată primei muncitoare ro­mâne, adaugă la blânda ei coroană nişte mărgăritare nepreţuite, nişte flori dalbe de bunătate, de muncă patriotică şi de neîn­trecută rodnicie, atât din punctul de ve-

| dere moral, cât şi din cel material.După ce a legat rănile răniţilor no­

ştri ostaşi, adticându-le dulci şi senitie tnân- găieri. după-ce a luat iniţiativaîntemeierei mai multor opere şi instituţiunî de cari­tate cari au prosperat şi prosperă încă sub înalta ei ocrotire, regina Românilor şi ma­rea povăţuitoare a Româncelor şi-a con­sacrat toată munca pentru a deschide fe- meei române un câmp cât mai mare de activitate binefăcătoare şi rodnică. Sub im­boldul său neobosit sau înfiinţat societă­ţile »Furnica«, »Albina«, »Munca«, »Ţăsă- toarea«, cari tind toate a reînvia industrii casnice ce odinioară erau apanagiul femei­lor nostre dar ajunseră a fi aproape pă­răsite.

Această activitate fără preget spre propăşire a jumătăţei frumoase a neamu­lui românesc a fost pusă în lumină prin- tr ’o simplă medalie ce va luci alăturea cu

Coroana regală şi literară a Reginei noas­tre ca un juvaier nepreţuit, va arăta — femeii române adevărata ei menire, mame­lor române direcţia ce trebuie să dea edu­caţiei fetelor lor şi va fi un exemplu viu de îndeplinirea unei datorii patriotice.

Nu putem însă sfârşi acest comentar privitor la activitatea altruistă pană la măreţie a Reginei noastre l’âră a pomeni de op^ra Ei cea mai senină, cea mai ad­mirabilă, de opera a cărei slavă a trecut peste hotare şi este pe cale a deveni o bine-facere a omenirei întregi.

E uşor de ghicit că voim să vorbim de »Vatra luminoasă«.

A da lumina intelectuală la mii de desmoşteniţi ai soartei, a’i face să guste bucuriie familiei, a ie da mijlocul de a munci, de a ceti, de a scrie, de a fi în cu­noştinţă de cele ce se pe'rec, nu numai împrejurul lor, dar şi în lumea întreagă, a le reda curagiul moral şi simţământul de demnitate, în fine a le face să recapete lumina sufletului, este o operă atât de mare, atât de incomparabilă, în cât pre­miul Nobel n’ar fi de cât o slabă ră­splată.

Frumoasă, nespus de frumoasă este priveliştea unei Suverane din a cărei Co­roană pornesc raze luminoase de activita­te rodnică pentru binele ţârei şi al ome­ni rei.

M. S. Regina Elisabeta tinde de a confirma teoria după care aureola nu este

| decât o radiare a muncei altruiste, care se desfăşură în crierii geniali.

Concertele Reuniunei române de cântări din Braşov la Bucureşti.

Numai două zile ne mai despart de plecarea reuniunei noastre de cântări la Bucureşti.

După o muncă de 4 săptămâni, că­reia s’au supus membrii activi ai reuniu­nei noastre cu o rară însufleţire, în frunte cu neobositul ei dirigent d-l George Duna, s'a ţinut eri seara repetiţia generală în sala festivă a gimnaziului nostru. Repe­tiţia s’a ţinut împreună cu musica oraşului executându-se numai piesele, cari sunt acompaniate de orchestră. S’au cântat pie­sele : »Salvum fac regem« de G. Dima, »Vrăjitoarea« de I. Gramman, »Mama lui Ştefan cel mare« de G. Dima, »Cântecul Sorţii« de 1. Brahms şi »Hora« de G. Dima.

Alaltăeri, Duminecă, s’a ţinut repe­tiţia generală pentru cântecele româneşti a capella. S’au cântat piesele: »Trecui valea« de I. Mureşianu, »Nevasta care iu­beşte« şi »Stănc-uţa« de G. Muziceseu, »Ci­reşele« de D. Popovici, »Străină pe lume« şi »Strugure! bătut de brumă« de G. Chi- riac, »Cucuie cu peana sură«, »Piugarii« şi »Nu-i dreptate nu-i« de G. Dima, la­olaltă 9 piese. Toate piesele aceste vor n repartisate în programele ambelor con­certe.

La repetiţia de eri seara au asistat numeroşi prietini şi membri spriginitori ai reuniunei, rămânând pe deplin satisfă­cuţi de prestaţiunile excelente ale corului, compus din 94 membrii, dame şi d-ni.

Cu trenul accelerat de azi după amiazi a plecat la Bucureşti d-l G. Dima, pentru a ţinea vre-o câte-va repetiţii cu orchestra ministeriului de instrucţiune pu­blică, care, precum ştim, a fost pusă în mod gratuit la dispoziţiunea reuniunei noastre. Această orchestră, compusă din 45 mem­bri sub conducerea profesorului de con­servator Dinicu, este prima orchestra a României şi s’a distins ia numeroasele con­certe simfonice, cari s’au dat în ultimul timp în Bucureşti.

Membrii reuniunei de cântări vor pleca din Braşov doi după prânz cu tre­nul accelerat dela orele 2 şi 19 m. şi vor sosi în Bucuroşti la orele 8 seara. Vineri dimineaţa se va ţinea o repetiţie cu or­chestra ministeriului instrucţiunei publice, iar seara la orele 8 '/.2 are loc primul con­cert la Teatrul Naţional. Sâmbătă seara se va da a! doilea concert tot la Teatrul Naţional.

Ziua de Duminecă este destinată pen­tru vizitarea expoziţiunei, iar Luni dimi­neaţa membrii reuniunei vor pleca la Constanţa, unde vor sosi la orele 2 p. m.

După o rnică gustare reuniunea va vi- sita sub conducerea unui comitet local oraşul, va face o excursiunc pe mare, iar seara va da un concert în sala teatrului. După concert va urma banchet iar la oreie 1 noaptea plecarea spre Bucureşti şi de aici după un scurt popas spre Braşov.

pară de asemenea Mikiosich, die Christho- Term, d. slav. spr. 1875) şi posterior a- doptat şi de Români dela Slavi.

Alături de acest termin, care-şi da- toreşte răspândirea pe cale literară-biseri- j ceaşcă, mai avem un alt termin, popular ' român, în strânsă legătură cu sărbătorile colindelor, care-i crăciun, arom. cărcinn şi care-i tot aşa de răspândit ca şi colinde, dar nu pe cale literară, ci prin contact dela popor la popor, şi care oglindeşte o stare culturală la Români în trecut, mult mai mare decât ceea ce-i atribuim noi, în lipsa documentelor istorice. După cum am avut prilejul să arăt în Convorbiri Lite­rare XXXVI 670—672 cuvântul crăciun vine din lat, calationeni (din calare, de unde vine şi calendae).

Faptul, că-1 găsim pe crăciun, termin de ordin .religios, împrumutat vie limbile slavice: (bulgarii: krâc'un, rut. kerec'unü. slov. krăc'un, şi cbiar în limba ungurească: karácson, care şi păstrează forma nesin­copată, primitivă deci, ceea-ce arată, ca mai de mult l’au împrumutat dela Români), îşi are importanţa pentru lumina ce aruncă i

asupra unei părţi din trecutul cam întu­necos al poporului român. Anume, el este chemat a ni vorbi, acolo, unde istoria tace, că vaza Românilor, puterea lor şi virtutea romană se bucura de renume încă târziu şi după venirea şi stabilirea Ungurilor în Europa. Că Românul işî păstra încă mân­dria şi încrederea neînfrântă în puterile sale. Că prin urmare greşită-i părerea ace­lora — de altfel pornita din dorinţa ne­mărginită de a stabili adevărul şi numai adevărul — cari nu văd in Românii din trecut decât un popor de păstori nomazi, fără nici un căpătâiu, fără nici o prepon- deranţă asupra popoarelor conlucuitoare.

Pâstoritul în trecui, pe acele vremuri critice, era .poate unica ocupaţiune capa­bilă să asigure unui popor o bună stare. In ori-ce caz înfăţişa mai multă siguranţă decât agricultura, căci vitele, prin felul lor de a fi mişcătoare, puteau uşor urma şi împărtăşi soarta stăpânilor, în nişte tim­puri în cari năvălirile barbare se ţineau lanţ. Numai aşa ne putem explica starea economică cu mult superioară a claselor pastorale asupra celor agricole. Aşa-i in-

tîmpină bună oară pe Românii din Penin­sula balcanică pe timpul consulatului lui Napoleon 1, anume Pouqueville, faţă de po- pulaţiunea greacă, bulgară şi chiar turca. Casa unui singur român echivalează cu un sat grecesc, bulgăresc sau turcesc pe aceste vremuri. Si aceeaşi constatare în favoarea clasei pastorale, mai ales în tre­cut — căci de trecut vorbim, — o putem face şi în Dacia Traiană, unde Românii munteni, urmaşi fireşti ai claselor pasto­rale, îşi păstrează o bună stare, cu mult superioară claselor câmpeneşti agricole, pe lângă faptul, i ii sunt stăpâni ai pământu­lui ce-i locuiesc, ai munţilor, dealurilor şi pădurilor lor, aceşti răzeşi sau moşneni, întocmai ca şi Aromânii

Şi tot în favoarea claselor pastorale este şi constatarea unui caracter mai te nace, mai dârz, a unui spirit mai indepen­dent şi îndemânatic printre muntenii pă­stori sau pogorâtori de păstori, decât prin­tre locuitorii şesului.

(Va uriuft).

Ş T I R I L E Z I L E I .— 21 O cioru vrie v.

.Turneul Zaiiarie Bârsan. Artistul no­stru Zaharie Bârsan va începe zilele ace­stea un turneu, care va dura vr’o 5—6 săptămâni. D l Bârsan va da, sprijinit de câţi-va prietini artişti, reprezentaţiuni în oraşele: Blaj, Sibiiu, Arad, Lipova, Oraviţa, Abrud, Braşov. Primele reprezentaţiuni le va da Sâmbătă, în 10 şi Duminecă în 11 Novembrie în Blaj.

Scopul acestui turneu întreprins !a îndemnul câtor-va admiratori ai talentului lui Bârsean, este de a se aduna suma ne­cesară. pentru ca artistul nostru să poati petrece câtva timp în Italia la trupa mi* relui dramatic firmele Noveili spre a se perfecţiona şi mai mult. Nu ne îndoim, că având în vedere acest nobil scop, publicul nostru se va grăbi nu numai a sprijini în­treprinderea aceasta prin piătirea taxei de intrare la reprezentaţiuni, dar cei cu dare de mână vor sacrifica din prisosul lor cu oare-cari suprataxe, despre cari se va face apoi o daie de seamă în publicitate. — Şcoala italiană în arta dramatică este ad­mirată de toa'ă lumea cultă, şi dacă ni-se ofere şi nouă posibilitatea să avem un ar­tist eşit din această şcoală, socotim, că suntem datori a contribui cu ceva la rea­lizarea scopului.

Tinerimea română din Cluj învită ia petrecerea cu dans (picnic), ce se va aranja, la 22 Nov. n. 1906 (Joi), în sala dela »Ho­tel central«. Începutul la 8 oare seara. In­trarea do persoană 2 cor., de familie (pană la 3 membri) 5 coroane. Venitul curat e destinat pentru biserica gr. cat. din Cluj. Olertelo marinimoase se vor publica şi sunt a se adresa ia cassîeru! Remus Furdui (strada Ferencz Jozsef ut 59.) Comitetul aranjator: Vasile PI Moldovan, preş. de onoare, Voicu Niţescu, preşedinte. Victor Moldovan, vice-preş. Remus Furdui, cassier. Silviu Bejan, secretar, loachim Ciurea. con­trolor. Antonio Bogdan, Vasile Boneu, Mar­ţian Căluţiu, Nicolae Damian, Emil Folea, Vaier Ghibu, Vasile Greavu, Vasile Luca- eiu, Con st. Lupoae, Victor Muntean, Corio- lan Pop, Onisif Soră. loan Tripa.

Sinuciderea unui profesor. Luni în 5Nov. ia amiazi profesorul Petru Loof dela gimnaziul evanghelic săsesc şi-a pus capăt vieţii printrun glonţ de revolver ia locu­inţa sa din villa Lurt-z. Profesorul Foof venise tocmai dela cursuri şi a trimis ser­vitoarea să-i aducă tutun şi să roage pe doctorul Depner să vie imediat la dânsul. El a ieşit în balcon să vadă daca servi­toarea a plecat, apoi s’a aşezat pe cana­pea şi şi-a tras un glonţ de revolver în* tâmpla dreaptă. Când s’a întors servitoa­rea, Foof era tot pe canapea ţinând revol­verul în mână şi a mai horcăit de câteva ori, apoi şi-a dat sufletul Cadavrul a fost transportat ia morga spitalului. Nenoroci­tul profesor nu era încă nici de 30 ani, era profesor cu diplomă şi îi lipsia încă examenul teologic, la care a căzut mai aiaităeri în Sibiiu. (Profesorii secundari ai

G A Z E T A TR A NS IL V A X Í E I. Pagina 3,Nr. 236.—1900.

şlor sunt obligaţi a tace şi examenul teologie). Poate supărarea din cauza euşitei la examen să-i fi pus arma lici­

tare in mână, poate boala de inimă şi lervositatea de care suieria. Atâta se ştie şi tatăl său s’a sfârşit în acelaşi mod

îgic. — Foof era un bărbat frumos şi smpatic, care avea mulţi prieteni printre

nâni şi vorbia cu predilecţiune româ­ne. înmormântarea se va face Miercuri,

IN ov. în comuna Măieruş, de unde eră «originar.

Mâne, Mercuri, dimineaţa cu trenul iersoual vor pleca la Bucureşti excursio­niştii din Feldioară în număr de peste o

Í persoane, cărora s’au ataşat încă vr’o din alte comune, ca Zârneşti (25) Har-

ban (30) Hâlchi şi alte comune (40). Con- ucători sunt învăţătorii N. Ilie şi I. orea.

»Arina«. Direcţiunea noului institut de dit şi economii »Arina« din Sanislău a

Ibnsat o circulară cătră acţionari din care producem următoarele : In înţelesul »Pro- ectului< şi în deosebi, ca să putem în-

«gistra firma şi începe activitatea institu- ului în timpul cel mai scurt : Domnii ac- onari ai institutului »Arina« prin acestea unt provocaţi, ca să binevoiască a plăti

II şi III, adecă 20 cor. de fie-care ac- [iie. respective a-şi întregi la 30 70 — 30 or, de acţie — ratele restante până în 22 ioemvrie 1906; altcum înregistrarea fir- lei ar şuieri amânare. Piătirea ratelor

[IV—X va urma la provocarea direcţiunei, -conform statutelor — numai după în-

|registrarea firmei. Ratele I—III, respective U—III sunt a se trimite institutului >Săt-

Ifliireana« în Şeini (Szinérváraija) şi se vor Icăita prin un »Titlu provizor«, care va Iconţinea, afară de cuitare şi numărul cu* Irént al acţiiior notate. Acţiile originale se bor libera pe lângă prezentarea acelui I»Titlu provizor« numai după-ce acelea vor [i plătite deplin.

Direcţiunea generală a serviciului sa-llitar al României, în scopul de a micşora mortalitatea cea mare dintre copii, s’a a-

jdresat înalţilor prelaţi cu rugămintea de a deslega de postări copiii până la vârsta

Ide 10 ani, iar botezurile în timpul iernei, sa se facă în casele încălzite ale părinţilor

[şi în apă căldicîcă, cunoscut fiind că ali- nentaţia insuficientă, mai cu seamă în tim-

Ipui creşterei copilului şi botezul în apă rece şi în biserici neîncălzite, dau naştere

I la diferite boale.0 secţie de aerostaţie în armata ro-

ImM Regele Garol a semnat decretul prin 1 care se înfiinţează o secţie de aerostaţie Ipe lângă reg. 1 de geniu.

Concert de piano. D-şoara Selma Well- Iwann din Sibiiu va da la 14 Novembrie t. n. un concert în sala cea mare a >Re-

Iduteic cu concursul binevoitor al cântăre­ţei de opere d-şoara Helene Honigberger

[şi al directorului de muzică d. Rudolf Las- pel (acompaniament). Bilete se capătă în librăria Hiemesch. Programul se va pu-

zilelo acestea.

împuşcarea a doi copii. Din Kron­stadt (Rusia) se anunţă: Duminecă au

împuşcaţi aici doi băeţi la cari se gă­siseră bombe. Amândoi băeţii fuseseră con­damnaţi la moarte prin spânzurătoare, însă ţi călăii Rusiei au refuzat d’a spânzura

nişte copii. Atunci guvernul a impus sol­daţilor sarcina execuţiunei. Un pluton de soldaţi a împuşcat pe cei doi băeţi.

Prinderea atentatorului iui Stoiypin.In sfârşit, poliţia rusească a isbutit să de­scopere pe autorul; atentatului asupra vilei primului ministru Stoiypin, comis în August. Acest atentator ar fi un anume Kozenberg, executat xYIarţia trecută pen tru omoruri comise mult mai înainte în scop de furt. După comiterea atentatului contra vilei lui Stoiypin, Rosenberg fugise In Finlanda. La întoarcerea lui în Rusia, poliţia îl arestase la fruntaria ruso-fîn- landeză.

Publicaţiune. Dela magistratul onşu- iiii primim spre publicare următoarele : Fe­ciorii de pe teritoriul oraşului Braşov, cari «uit născuţi în anul 1870, şi cari fără de ase justifica nu s’au prezentat pănă acum iaasentare, se provoacă în sensul §-lui 80 punct 6 din regulamentele pentru apărarea ţării partea I a se anunţa în luna lui No­vembrie a. c. la despărţământul militar al magistratului pentru a putea fi prezen­taţi la timpul comisiei de asentare şi anume sunt provocaţi: Eduard Daniel Hintz, Jo- banD Eduard Márk, Grigorie Solomon, Du­mitru Badea, Iuon Muscalii, Ferdinand Mar­tin Lurtz, Nicolae Voicu, Nicolae Russu, sit Dietrich, Karl YVolf, Petru Moarches,

Alexe Popovici, Friedrich Christian Hintz, George Petranu, Béla Szigethi, Nicolae Se- j «elean, Anastasie Sfetea şi Victor Krämer. |

Dela Făgăraş.Adunarea de toamnă.

(Coresp. part. a „Gaz. Trans‘:.)Făgăraş, Octomvrie 1906.

(F i n e.)

Dar uude sunt eroii, cari atacă în aşa mod infam pe Români şi atacă în mod mişelesc pe d-1 fişpan în cel mai sfânt sanctuar familiar, cu minciuni şi scornituri josnice, nedemne do oameni cinstiţi şi cu caracter? Unde este vestitul »cavalerism« unguresc, unde este mult trimbiţatul »curagiu« maghiar, de nici un viteaz nu ese pe faţă aici în adunare, să susţină acele atacuri ? Sermanilor rebeli, le lipsesc toate acestea.

Ţin a constata una, — continuă ora­torul, — că noi Românii deşi vecinie în opoziţie şi nedreptăţiţi, tot-deauna am dus o lupta cinstită, cu arme cinstite, o lupta dreaptă şi pe faţă, în mod cinstit. De ce nu o fac aceasta şi eroii din tufă?!

Nu o fac, fiindcă le lipseşte baza de drept, baza morala.

Faţă de învinuirile eroilor din tufă vine d-l fişpan şi afirmă în cuvântul de deschidere, că vezi doamne, când a venit în comitatul acesta »a găsit maghiarimea de aici politiceşte restrânsă«, iar împreju­rările de aici au făcut asupra sa împre- siunea »ca şi când acest comitat nu s'ar ţinea de Coroana S.-tulm ştefan, ci de Romániát.

»Astăzi, maghiarimea are rol con­ducător în administraţie, iar ideia de stat maghiar, va ocupa teren, prin aplicarea cu minte, conştientă şi dreaptă a legilor, între cari şi a legei de naţionalităţi«. Mai zice apoi, că Majestatea Sa Regele agraindu-l la un cercle şi întrebându-1 despre rela- ţiunile din Făgăraş, i-a adresat cuvintele: »Fii numai drept, totdeauna drept.«

Chiar la instalare a pus d 1 fişpan făgăduinţă, ca va fi drept şi va ţinea cont de justele pretensiuni ale Românilor. Şi ce a făcut?

Abia aşezat în scaun, s’a abătut dela calea legei şi a dreptăţei, începând o goană în contra tot ce era românesc, sfătuit, ur­mat şi susţinut de nişte sfetnici, cari nu­mai pe calea aceasta puteau ajunge ia ceva şi se puteau valora.

Urmarea a fost un şir de lupte a- prige, cari au durat peste 10 ani. Şi re­zultatul. ca d-l fişpan a trebuit să vază, că toată lupta lui a fost o lupta sisifică, fără nici un resultat real.

Noi Românii suntem în privinţa na­ţională şi astăzi ca şi în 1891 (când a venit fişpanul), ba cu mult mai bine stăm ca atunci, deoarece luptele comitătense încă au contribuit la desvoitarea simţului naţional. Inzadar se va încerca ori şi cine aici cu maghiarizarea, căci pănă vor trăi Carpaţii şi Oltul în văile acestea vecinie doina românească va răsuna.

Vorba Românului : »Apa trece, pie- trile rămân«.

Dar sa-mi spună d-l fişpan — în­treabă oratorul, — că în timp de 15 ani de »guvernare«, câţi dacoromâni, câţi tră­dători de patrie a descoperit? Aşa ştiu, că încă nici unul.

Apoi aşa de rău stă »imperiul« ma­ghiar, că li-e frică de noi Românii din comitatul Făgăraşului, că ne vom alătura la România? Ei, dacă ar atârna aceasta numai dela noi !

Iată deci, ca afirmaţia d-iui fişpan din nici un punct de vedere nu corăspunde adevărului şi stărilor faptice.

Un lucru îmi pare curios, anume că tocmai acei Maghiari, cărora toate li-le-a făcut, pentru cari ne-a persecutat pe noi Românii şi cari posturile, favorurile, înain­tarea şi poziţia lor au să le mulţumească d-lui fişpan, şi cari ar trebui să fie recu­noscători, zic, tocmai aceştia i-au întors spatele şi-l atacă pe ascuns, făcând ca mă­garul din poveste cu leul moribund.

Că pretensiunile şi luptele noastre[au fost şi sunt drepte, reiese şi din cuvintele Majestăţii Sale, adresate d-lui fişpan, când l’a avertisat: »fii numai drept, totdeauna drept«.

Oare de ce nu a urmat d-l fişpan totdeauna aceste prea înţelepte vorbe ?

Câte lupte zadarnice ale D-voastră — se adresează cătră Unguri — nu s’ar fi putut evita!

Păţania d-lui 'fişpan, poate servi de un memento pentru viitorul fişpan şi pen­tru fraţii maghiari de aici, că ori-ce luptă contra noastră este zadarnică şi ori-cine ar li numai în bună înţelegere cu Românii şi ţinând cont de justele noastre preten­siuni se poate susţinea. Şi deoarece d-l fişpan a făcut deja aceasta esperienţă, încât ar urma şi mai departe ţinuta ob­servată în timpul din urmă faţă de Ro­mâni, fiind »drept şi echitabil,« nu avem nimic în contra, poate rămânea şi mai

, departe ca fişpan, căci: »Seltm kommtetwass besseres nachu.

încât priveşte raportul d-lui vice- comite văd, că guvernul dă un foarte mic ajutor reuniunei agronomice comitateuse abia 600 cor., pe când pentru comitatele săcueşti să jertfesc an de an zeci şi sute de mii, sunt încărcate cu tot felul de fa­voruri. Li-se fac drumuri, fabrici, edificii publice, li-se dau păşunate şi subvenţii, toate din vistieria statului, toate pe banii noştri, numai ca să înainteze.

Iar nouă nimic. Sunt oare Secuii mai buni de cât no1*, au ei merite mai mari pentru patrie? Este oare drept şi echita­bil, ca noi să fim tractaţi ca copiii maş­teri? Şi la noi este foarte mare lipsă, ca economia să ' fie sprijinită de stat prin premii, ajutoare şi alte favoruri, căci ve­dem, că astăzi nu mai pot trăi locuitorii acestui comitat din economie, ci pleacă cu sutele din fie care comună la America, astfel, că abia mai sunt braţe de lucru prin sate. Este de dorit şi necesar, ca să se reguleze şi la noi păşunatele de munte.

Se ştie. că cu legea silvanală păşuna­tele s’au restrîns foarte tare şi bieţii oa­meni sunt expuşi la o mulţime de şicane. Urmarea a fost, că economia de vite a dat înapoi, prin ce a decăzut şi economia de câmp, pentru-că la noi pământului ii trebue mult gunoiu şi lucru, ceea ce în lipsa de vite nu poate fi. Fiind cestiunea ardentă, propun, să se esmită o comisiune care să studieze cauza şi în conţelegere cu proprietarii să designeze terenele sau munţii, cari ar trebui lăsaţi de păşune şi apoi să se intervină la guvern a Ie scoate de sub legea silvanală şi a le declara de păşunate.

A doua necesitate imperativă pentru comitatul Făgăraş este restituirea (sau re- aducerea) tribunalului regesc în Făgăraş, pe care l’au dus în 1873 la Rraşov.

Din statistica, respective datele co­municate, de tribunalul din Braşov reiese, eă două din trei părţi, din toate proce­sele fie civile, fie criminale sau cambiale le dă comitatul Făgăraşului. Inchipuiţi-vă acum, că mai cu samă în cele apelative sumare şi criminale trebue să facă unele partide pănă la Braşov şi înapoi 220 kilo­metri. Depărtarea va fi şi mai îngreună- toare, când se va introduce verbalitatea şi în procesele ordinare.

Dar şi ca centru şi sediu al comita­tului se cade să aibă Făgăraşul tribunal. Propun deci, — zice oratorul, — ca să se aleagă o comisiune, care adunând datele necesare, să elaboreze un memorand cătră guvernul ţârei, ca să readucă tribunalul la Făgăraş. De tribunal are popora- ţlunea mai multă nevoie şi mai mult fo­los de cât de direcţiunea financiara, care aşa sa vede, s’a amânat iarăşi — pănă la a doua venire.

Cred, că d i vicecomite va lua cău­şele acestea în mână, căci am observat, că dânsul se interesează şi do afacerile publice.

După acestea propune, ca vicecomi- teiui să i-se exprime mulţămită protoco­lară, pentru zelul şi acurateţa cu care conduce administraţia comitatului, spre mulţumirea tuturora.

Vorbirea dini Dr. Şenchea a fost des însoţită de aprobările Românilor ]

Propunerile făcute s’au primit cu u- nanimitate.

Şovinişîii şi cei cu musca [pe căciula au rămas rău opăriţi. Au ciulit urechile şi s’au şters pe furiş, unul câte unul cu nasurile lungi. Biamajui suferit de ei a fost complet, ceea ce şi ei au recunoscut după adunare.

Cât s’au văzut de loviţi şi cât au fost de deprimaţi so vede şi din faptul, că popa reformat, Panczél, un vechia adver­sar al Românilor, n’a îndrăznit să iasă cu propunerea de a i*se da vot de neîncre­dere fişpanului,- ci a îngheţat cu ea în bu­zunar.

E de însemnat, că nici un Maghiar nu a avut »curajul« să răspundă la vor­birea d-lui Şenchea, ceea ce le ia în nume de rău şi codiţa jidovească din loc.

Observ cu plăcere, că Românii au stat mai cu toţii pănă la finea şedinţei, decizând multe cauze în interesul public şi drept.

Intre altele s’a decis la propunerea lui Dr. Vasa ca comuna Porumbarii 1 su­perior, care se despărţise în două (din o traistă goală se făcuseră două), să se îm* preune iarăşi.

Asemenea s‘au împărţit ajutoare la câţi-va tineri jurişti români, din fondul juriştilor români, făcut de fostul căpitan suprem al Făgăraşuiui, Io an Bran de Le- meny şi administrat de comitat.

Banii comitatului sa hotărît, să se depună la cele trei bănci din Făgăraş şi la banca »Olteana« din Viştea inferioară.

In sllrşit a luat adunarea la cunoş­ti nţă, că fisolgăbirăul Bardossy din Bran

a fost judecat pe cale disciplinară la ad- moniare, pentru procedură necorectă în oficiu. — Poate că-i va servi spre îndrep­tare.

Cam acesta a fost decursul adunărei din care se poate vedea ce e în stare a face armonia şi energia.

Repet deci, că ar fi bine, ca toţi membrii să ia regulat parte la adunări, căci mai tot-deauna sunt cauze de însem­nătate. Corespondentul

Tricolorul Ja părul şicostumele femeilor.

Am reprodus în numărul 234 al >G. Tr.« ordinul viceşpanului din Turda, care la 1898 a anulat deriziunea fisolgăbirăului din Câmpeni, care pedepsise nişte doaron« române pentru purtarea tricolorului. Ordi­nul viceşpanului s’a dat în urma unui or­din superior după cum se vede din scri­soarea de mai jos a d lui advocat Z Chir- top adresată »Libertăţii« şi publicată în Nrul 43 al acestui ziar. Numai acuma putem reproduce această scrisoare, căci numărul respectiv al »Libertăţii« nu ne sosise. Iată scrisoarea d-lui Chirtop:

»La noi încă a venit un oficer degen- darmerie, care a dat poruncă, să fie smul­se din părul femeilor şi fetelor pantlicile tricolor şi să le ducă la pretură (solgă- birăiat).

Eu m’atn dus la pretură în treaba asta şi eu însumi am cerut, ca fetele să fie pedepsite; — căci voiam să am o jude­cată, pe care s’o pot apela din instanţă în instanţă, pănă la ministru, ca să vedem ce va hotărî şi el, şi să ştim de se ia pur­tarea tricolorului din partea femeilor în păr, la mâni si pe haine, ca transgresiune ori nu?

Pretura a dat pedeapsă! Am recuraţ’o la comitat, la vicişpanui. Vicişpanul a în­tărit şi el pedepsirea, zicând, că da, pur­tarea tricolorului nostru e — transgresiune!

Am croit alt răspuns ia ministru. Dar’ vicişpanul nici n’a mai aşternut acest recurs ia ministru, pentru-că tocmai se rânduise o anchetă (cercetare) în privinţa asta în ministeriu, şi după studiarea obiec­tului, ministrul a hotărît, că acest lucru nu formează transgresiune.

Pe temeiul acestei ordinaţiuni minis­teriale, vicişpanul nostru nici n’a mai îna- tat recursul meu, ci el în cercul de drept al său, şi-a anulat hotătărîrea de mai nainte şi judecata solgăbirăului şi a achi­tat pe femeile şi fetele ce fuseseră pedepsite.

Şi după asta noi am căpătat îndărăt fundeie (pantlicele) tricolor, şi nimănui nil i a mai venit prin minte să le mai eon- fişte de pe costumele ori din părul femeilor, având învăţătură din păţania de mai sus.

Numărul hotărîrii vicişpanului nostru în care se află provocat şi ordinul minis­terial în cauză, nu vi-’I pot trimite acum, căci când au ars Câmpenii (în 1905) a ars şi cancelaria preturei şi şi a mea, şi sau nimicit hârtiile, — dar’ la caz de lipsă vi-’l pot scoate dela vicişpanul din Turda.«

ULTIME STlpLBucureşti. 6 Nov. Eri seara la

orele 5 au sosit aici regele şi regina. Conform dorinţei exprimate de rege- n’a avut loc nici un ceremonial de primire. Suveranii au fot întâmpinaţi de miniştrii şi adjutanţii regali şi de damele de onoare ale reginei.

Yiena. 6 Nov. Ministrul de ex­terne br. Aehrenthal a plecat eri la Petersburg.

Sofia. <5 Nov. Petrow a prezentat eri demisiunea cabinetului prinţului Ferdinand, care se află la Euxino- grad. Demisia a fost primită şi Pet- kow a fost în sărcin a t cu form area noului cabinet. Pe t kow a sosit la Sofia şi a început imediat tratativele pentru formarea cabinetului. Noul ca­binet va fi omogen cu cabinetul Stambulow.

Budapesta. 6 Novembrie. — La bursa vieneză si cea din Petersburg s ’a răspândit eri după amiaz ştirea că primarul Lueger ar li murit. Ves­tea a fost imediat desminţită dela Yiena cu indicaţia că starea sănătăţei d-rului Lueger s ’a ameliorat.

Proprietar : Dr. Aurel MureşianuRedactor respons. interim.: Victor Branisce.

^Skgiaa 4 Q- A Z E T A . T E A N 8 I L V A N I B I

Nr. mag. 10107/906.

Publicare de concurenţăla I f ie r a r i p r e m ia te .Comuna orăşenească Brassó pu­

blică preniarea Ű8 planuri pentru ur­mătoarele edificări:

1. Un edificiu nou ca pavilion chirurgie dimpreună cu edificiile eco­nomice sală mare de desinfecţiune, şi cu o sală pentru cadavre, toate pe aşa numitul loc al Romurilor.

2. Străformarea aşa numitului tract veehiu a edificiului spitalului présent dimpreună cu o mică aripa spre curte.

3. întinderea respective mărirea pavillionului de isolare cu un mic despărţământ pentru alienaţi.

Maximul speselor pentru toate aceste zidiri inclusive şi regularea terenului, canalisarea şi scurgerea apelor, îngrădirea, încălzirea centrală, introducerea şi întocmirea ilumina- ţiunei electrice şi arangiarea odăilor pentru bolnavi, se fixează cu 700,000 coroane.

*Se pretind toate lundsmentările, faţada principală, faţada laterală, cel puţin un desemn despre lungimea şi lăţimea edificiilor in măsură de 1:200, toate măsurările mai însemnate şi un raport explicativ, carele să dea desluşiri despre construcţie şi des­pre materialii!e cari nu se pot cu­noaşte din desemnuri.

Lângă planuri trebue să fie ad­nexale devise de spese aproximative fie-eare separat adecă separat spe­sele referitoare numai la zidire, spe­sele încălzirii centrale, spssele aşe­zării iîuminaţiunii şi iar separat mo­biliarul.

Planul care se va afla de cel mai bun se va premia cu 1600 cor. al doilea cu 800 cor.

Planurile premiate trec iără nici o altă despăgubire în în proprieta­tea oraşului Brassó.

Oraşul îşi rezervă dreptul de a cumpăra planuri nepremiate.

Ca termin preclusiv pentru pre- sentarea proiectelor de planuri se Axează ziua de 31 ianuarie 1907, la 12 oare din zi,

Planurile şi devisele de spese sunt de a sc provedea cu un Motto iară numele autorului concurent în cuvertă sigilată sunt a se înainta la Magistratul orăşenesc.

Deciderea asupra planurilor de premiat va lua-o Magistratul orăşe­nesc, acompaniat de o comisiune de experţi anume chemată spre acest scop.

Programe de zidit detaiate şi planuri de situaţiune despre zidirile sus indicate ii se trimit petenţHor din partea Magistratului orăşenesc, cătră es re respectivii vor avea a se adresa şi în privinţa altor desluşiri, de cari au lipsă.

B r a s s ó , în 3 Octombre 1906. 25G6,i—a. Magistratul orăşdnesc,

P U B L IC A Ţ 1U N E .Comisiunea orăşănească pentru

conscrierea viriliştilor va ţinea şe­dinţa publică în 12 Novembre a. c. după amiazi la 3 oare în sala de şe­dinţă din casa „Sfatului“, spre a compune lista viriliştilor.

Aceasta se publică cu observa­rea, că tüt omul are dreptul a se pré­senta ia comisiuuea şi a-şi documenta îndreptăţirea de a fi primit în lista viriliştilor.

Br a s s ó , în 5 Novembre 1906.Comisiunea orăşenească

pentru conscrierea viriliştilor€* U A F ,

2592,1—1. preşedinte

ír. 286 -1900.

K5

A f l i

Un candidat de advocatromân caută post în can ce­larie advocaţială.

Adresa: VASILE MUSTA,259i , i -3. Karu’yfalva, u. p. Gaigo.

P u b lic a tiu n e .* tSubscrisul voind să snbarândez

cârciumă comunală din Vlădeni con-stătătoare din 8 odăi, începând dela 1 I a n u a r i e 1907 pe trei ani, acei Domni, cari doresc să o iee în arândă, au a se adresa la mine cel mult dela datul acestei publicări în 20 de zile. . .. , ţ

Cei*ce voesc să vadă localităţile, au a se adresa la notarul comunei Vlădeni G e o r g e Ca r l a a . f .t

F a g ă r a ş i u , în 5 Nov. 1906.Cu stimă z

2593.1- 10. Dr. Nicolae Şerban

FUBLÎCAŢIUNE.Pentru ducerea în îndeplinire a

conclusului comunal aprobat Şi de lacurile mai înalţe, se escrie licita ţiune publică orală de ziua de 19 No* vembre 1906 şi cele următoare.

La această licitaţie se pun în vânzare locuri de arat şi de livadie aparţinătoare c o m u n e i orăşeneşti Brassó pe hotarul comunelor Soho- dol şi Poarta, în nemijlocita vecină­tate a castelului din Bran şi acomo­date pentru ridicarea de case şi de Viile.

Locurile se pun în vânzare îm­părţite în parcele de aproximativ câte un jugăr catastral." <

Licitaţia se va ţinea în casa co­munală a comunei Poarta începând în flecare zi la 9 oare a. m. şi finin- du-se la 6 oare seara.

Consemnarea locurilor ce se pun în vânzare şi condiţiunile de licita- ţiune se pot vedea şi ceti înainte de licitaţie în despărţământul V al sub­scrisului Magistrat precum şi la pri­măriile următoarelor comune: Soho- doJ, Poarta, Simon, Predea!, Moeciu de jo3, Moeciu de sus, Măgura, Peş­tera, Fundata, Tohanul nou, Toba- nul veehiu şi Zârneşti, iară schiţele de parcelare se află depuse — pană la începu ml licitaţiei — la Magis­trat despărţământul V, stând la dis- posiţiunea fiecărui reflectant.

Br a s s ó , 20/1X. 1S06.2555.2— 3. M agistratul orăşenesc.

%C in e s u fe re d e

Şoldină, reumatism, Ischiassă cumpere o sticlă

Fluid de reumatism aiDr rieschcare vindecă sigur: Şoldina. reuma, du­reri de spinare, slăbiciuni de mâni şi de picioare. Efectul se s mte în scurt timp.

Sa capătă în farmac a luiDr. EftfilL FLESCH „Magyar korona“

G y 8 r , Baross-ut 24.1 sticlă de l 1/, decilitru 2 cor. Sticle familiare

pentru folosire mai îndelungată 5 cor.La comande 3 sticle mici seu 2 sticle de familie

urmeză trimiterea iranco.| % 8—70.2549. &

, Gazeta Transilva­n ie i“ cu num eral â 1 0 f ii. se vinde la zaraful Dumitru Pop, îa tu tungeria de p e parcul R u- dolf şi la Eremias Nepoţii.

La prea Înalta poruncă a Maiest. Sale Apost. c. şi reg.

A XXV. LOTERIE d e s t a t c .r .pentru scopuri de binefaceri militare

I iO te r ia a c e s t a unică tn Austro Ungaria concesionată conţine 18.3S9 c â ş t i g u r i î n b a n i g a t a cu suma totala de 5 f 3 .$ 8 0 V o r .

prfnţ'pâi 2 0 0 . 0 0 0 c o r o n e b a n i g a t a .Tragerea urmeză irevocabil la 20 Dec. 1906. fc+r Un los costă 4 corone

Losnrî se capătă la secţiile loteriilor de stat în Viena Iii Vordere Zollamts strasse 7. Colectaoţr de loterie, Trafic!, la oficiile de dare, poşte, telegraf şi căi ferate, zarafii etc. Planuri pentru cumpărători gratis.

.... S c o s u r ile s e t r i m i t i r a n c o . 11 — i

(2591.1—10).Direcţia e. r. a loteriei.

Secţia loteriei de stat.

Telefon nr. 100.

FARMACIA la URS a luiT 7

Coltul S trada H irscher şi Orfanilor nr. Iy(fost Târpul Straelor în apropierea Teatrului.)

Oii mu mare depou ie specialităţi pharmaesutice(IKSÎSlHg ŞI i îBIIHI.)

f^REME pentru f r u m s e ţ e şi SĂPUNURI,^ p U D R E si P A R F U M U R l franţuzeşti,

* ARTICOLE de to ile tâ .^ Â PE m i ?î e r a e e

j y i ă r f u r l de gumă.Expediţie Zilnic CU poşta. Proprietarul fiind mai mulţi ani în

Bumiresei la Farmacia Brus, dă răspuns in limba română la ori ce iu- ffcîl trebare.

A. MureşianuB r a ş o v , T e r n u l I n u l u i î¥ r . SG.

A ce st stab ilim ent e ste provedut cu c e le mai b un e m ijlbce teh n ice şi fiind b ine asortat cu rat te lu l de caractere de litere din c e le mai m oderne este pus în p osiţiun e de a pute esecu ta ori-C8 COlîiande cu prom ptitudine şi acu rateţa , precum :

REGISTRE şi IMPRIMATE pentru iote speciile de serviciurî.

B I L A I T Ţ T J B Î .Corupturi, Adrese, Circulare, Scrisori.

@0uva/vtc1 în Ictă m ăzirm a•

i BIPMATE ARTISTICEÎN AUR, ARGINT ŞI COLORĂ

C i l i Ţ l Ï ) E S C I I N Ţ a ,literatură şi didactice

S T A . T T J T E . ...FOI PERIODICE.

BILETE DE VISITADIFERITE FORMATE.

PEG-jP.AME™ELEGAlTTE,BILETE DE LOGODNA ŞI DE NUNTA

PUPĂ DORINŢĂ ŞI ÎN COLORI.

INDUSTRIALE , de HOTELURI şi RESTAURANTE.

$PSEŢURI-CUEENŢE ŞI DIVERSE

BILETE DE ÎNMORKÊNTABI.

prim esc în biurou!. u i . r ţ i n i .

Corn u n dele eventuale se tipografiei, Braşov Târgul Inului Nr. 30, îneta giul, înderept în curte. — Preţurile moderate. —Comandele din afară rugăm a ie adresa la

Tipografia A. MUREŞIANU, Braşov.

Tipografia A. Mureşiana. Braşov,