ae c n ariile protejate - dimensiune a

AE Cererea pentru vacanţe/călătorii în ariile protejate - dimensiune a comportamentului ecologic al turiştilor

Amfiteatru Economic 80

CEREREA PENTRU VACANŢE/CĂLĂTORII ÎN ARIILE PROTEJATE-

DIMENSIUNE A COMPORTAMENTULUI ECOLOGIC AL TURIŞTILOR

Rodica Minciu1

, Mihaela Pădurean2, Delia Popescu

3 şi Remus Hornoiu

4

1) 2) 3) 4)Academia de Studii Economice, Bucureşti, România

Rezumat

Turismul, prin natura lui, este unul din principalii utilizatori ai mediului şi implicit,

un important contribuitor la deteriorarea acestuia. Intensificarea călătoriilor turistice

generează, cum este şi firesc, o creştere a impactului negativ asupra mediului şi, pe termen

lung, o diminuare a oportunităţilor dezvoltării turismului.

În acest context, se pune tot mai acut problema găsirii şi promovării acelor forme

de călătorie cu impact redus asupra mediului, între care ecoturism, turism rural, turism în

ariile protejate, turism cultural, turism de aventură etc, concomitent cu încurajarea,

stimularea turiştilor potenţiali pentru consumarea acestor categorii de produse (vacanţe).

Studii întreprinse la nivel mondial au evidenţiat o bună înţelegere şi o receptivitate

în creştere a turiştilor faţă de formele durabile de călătorie. Cu toate acestea, locul deţinut

de ele în structura circulaţiei turistice este încă modest, argumentat, în principal de oferta

insuficientă determinată, la rândul ei, de o necunoaştere a cererii dar şi de cerinţele

suplimentare cărora trebuie să le răspundă consumatorul unor astfel de vacanţe, mai ales, în

privinţa comportamentului.

In corelaţie cu aceste evoluţii şi tendinţe, studiul de faţă şi-a propus identificarea

comportamentului turiştilor în ariile protejate şi a determinanţilor acestuia, în vederea

încurajării unei atitudini responsabile faţă de mediu şi calitatea lui. In acest scop, au fost

întreprinse o serie de cercetari de birou şi de teren care să permită caracterizarea cererii de

vacanţe în ariile protejate şi formularea unor propuneri privind educarea turiştilor.

Cuvinte-cheie: cerere turistică, arii protejate, comportament ecologic, ecoturism,

dezvoltare turistică durabilă, produse turistice eco(logice)

Clasificare JEL: Q26, Q27, Q56

Introducere

Dezvoltarea durabilă se numără, fără îndoială, printre provocările majore ale

evoluţiei contemporane. Realizarea acestui deziderat presupune identificarea cauzelor

deteriorării mediului şi evaluarea dimensiunilor acesteia precum şi găsirea unor soluţii

Autor de contact, Rodica Minciu - [email protected]

mailto:[email protected]

Educarea şi informarea consumatorilor din perspectiva conştiinţei şi comportamentului ecologic al acestora

AE

Vol. XIV • Nr. 31 • Februarie 2012 81

realiste, viabile care să contracareze manifestarea acestui fenomen şi să diminueze impactul

negativ asupra vieţii economice şi sociale.

Turismul, aşa cum se cunoaşte, este un utilizator important al resurselor naturale

şi, ca urmare contribuie semnificativ la deteriorarea mediului natural şi antropic iar

intensificarea călătoriilor accentuează impactul său negativ (Vanhove, 2005). În acelaşi

timp, turismul dispune şi de mijloace necesare contracarării acestor efecte. În primul rând,

este vorba de dezvoltarea turistică a zonelor în limitele capacităţii optime de primire/suport

a acestora şi practicarea unor metode de management adecvate specificului fiecărei arii.

(Smaranda, 2008) De asemenea, promovarea formelor sale durabile precum: ecoturismul,

turismul rural şi agroturismul, turismul de aventură, turismul cultural şi, nu în ultimul rând,

turismul în ariile protejate precum şi încurajarea turiştilor în practicarea acestora sunt în

măsură să asigure o atenuare a consecinţelor negative ale acestora (Hornoiu, 2009).

Studiile întreprinse au evidenţiat că, literatura de specialitate circumscrisă

dezvoltării durabile a turismului s-a orientat cu predilecţie spre identificarea, analiza şi

promovarea formelor durabile de călatorie.

În aceste condiţi, articolul de faţă, prin focalizarea pe problemele

comportamentului turiştilor în ariile protejate – elementele definitorii, tipologia

vizitatorilor, dimensiunile cererii receptivitatea turiştilor faţă de exigenţele căatoriilor în

ariile protejate etc. – acoperă un spaţiu foarte puţin abordat de literatura de specialitate. De

asemenea, prin formularea unor recomandări privind informarea şi educarea turiştilor,

materialul are o importantă contribuţie practică.

1. Comportamentul ecologic al turiştilor ca expresie a conştientizării necesităţii şi

oportunităţii protejării mediului

Preocupările pentru conservarea naturii materializate atât în crearea de produse

ecoturistice cât şi în responsabilizarea turiştilor au o bogata istorie ale cărei începuturi pot

fi localizate în momentul creării primelor parcuri naturale (1870, iar pentru ţara noastră

1900, odată cu propunerea lui Mihai Haret de constituire a parcului naţional Munţii

Bucegi). De-a lungul timpului, ele s-au concretizat într-o serie largă de acţiuni acoperind o

arie problematică vastă: elaborarea de reglementări specifice, crearea de arii protejate,

înfiinţarea unor organisme cu rol în gestionarea acestora, proiectarea unor sisteme

complexe de management etc (Smaranda, 2008).

În prezent, se poate vorbi de o accentuare a preocupărilor, argumentată, pe de o

parte, de agravarea problemelor mediului şi, pe de altă parte, de înţelegerea de către

factorii responsabili a importanţei menţinerii calităţii mediului pentru perspectiva societăţii

umane.

În privinţa turiştilor, se constată o creştere a interesului faţă de vacanţele în natură

având în vedere avantajele acestora: mediu nepoluat, linişte, mai puţină aglomeraţie,

posibilitatea practicării diferitelor activităţi cu caracter sportiv dar şi de explorare, învăţare,

cunoaştere. În acelaşi timp, trebuie consemnat faptul că turistul modern conştientizează, în

tot mai mare măsură, necesitatea protejării mediului, adoptând o atitudine responsabilă.

În acest context, în fundamentarea deciziei de cumpărare a vacanţei, pe lângă

factorii tradiţionali reprezentaţi de preţ, calitatea serviciilor, facilităţi etc un rol în creştere

revine calităţii mediului (Swarbrooke, 2009).

Pornind de la elementele definitorii ale comportamentului turiştilor, în cazul

vacanţelor ecologice trebuie avute în vedere pe lângă determinanţii deciziei de cumpărare



şi efectele/rezultatele consumului. Ca urmare, profilul turistului, caracteristicile personale

ale acestuia între care: vârsta, ocupaţia, nivelul veniturilor, condiţiile de viaţă, categoria

socială, nivelul de educaţie, mediul de rezidenţă, atitudinea, sistemul de valori etc se

regăsesc în motivaţia de călătorie. În acelaşi timp, caracteristicile destinaţiei între care

diversitatea şi calitatea atracţiilor, distanţa, preţul, facilităţile, calitatea serviciilor definesc

o anumită imagine a acesteia. Din armonizarea celor două categorii de caracteristici, a

motivaţiei cu imaginea destinaţiei şi aşteptările turistului rezultă opţiunea acestuia pentru

un anumit produs, respectiv destinaţie, urmată de cumpărare şi consum - derularea propriu-

zisă a vacanţei (figura nr. 1).

Din perspectiva turistului modern, pe lângă aceste elemente în definirea

comportamentului de consum o importanţă în creştere prezintă rezultatele, experienţa

dobândită la locul vizitat (Bowen şi Clarke, 2009). Această experienţă este apreciată pe trei

paliere:

satisfacţia personală, măsura în care aşteptările turistului au fost îndeplinite

nevoile comunităţilor gazdă înţelese în complexitatea lor, respectiv creştere şi

prosperitate economică, păstrarea obiceiurilor şi tradiţiilor

calitatea mediului.

Se remarcă astfel o creştere a responsabilităţii turiştilor concomitent cu cea a

ofertanţilor de vacanţe şi comunităţilor gazdă care trebuie să urmarească alături de

rezultatele economice şi păstrarea nealterată a mediului natural, a tradiţiilor şi obiceiurilor,

a valorilor culturale.

Figura nr. 1: Schema conceptuală a comportamentului turistului modern Sursa: adaptare după Pearce, 2005

Având în vedere aceste repere, atât la nivelul UE cât şi naţional au fost elaborate

politici al căror scop este armonizarea obiectivelor de dezvoltare cu cele de protecţie a

mediului. Între acestea, demne de menţionat sunt cele focalizate pe monitorizarea

frecvenţei circulaţiei turistice şi promovarea formelor durabile, informarea vizitatorilor,

sensibilizarea şi conştientizarea turiştilor în legătură cu problemele mediului.

2. Cererea pentru vacanţe în ariile protejate

Turismul a fost şi este, chiar şi în condiţiile actualei crize economice mondiale,

unul din sectoarele cu cea mai rapidă creştere din lume. În acest sens, statisticile WTO

consemnau pentru 2010 o creştere cu 6,6% a sosirilor de turişti internaţionali faţă de 2009,

tendinţă care s-a menţinut şi în primele 7 luni ale anului 2011 (UNWTO, 2011).


AE


Un număr din ce în ce mai mare de oameni lucrează mai puţine ore şi au vacanţe

mai scurte dar planificate, ceea ce a dus la creşterea cererii pentru forme specializate de

turism, cum este plimbarea în natură şi observarea speciilor sălbatice. Aceste forme

alternative de turism au un ritm de creştere de trei ori mai mare comparativ cu formele

clasice de turism (Comisia Europeană, 2009).

Creşterea cererii pentru vacanţele în natură, indiferent de forma lor, constituie

expresia concretă a schimbării de comportament a turiştilor, a conştientizării de către

aceştia a necesităţii protejării mediului.

2.1 Aspecte generale

Turismul în ariile protejate este motivat, în esenţă de dorinţa de a petrece timpul

liber în natură şi de a încerca o serie de experienţe specifice, mai simple sau mai complexe

precum: drumeţii sau căţărarea montană, fotografierea naturii, observarea păsărilor şi a

animalelor, cunoaşterea, învăţarea, aventura etc. Specialiştii estimează că aproximativ 10

% din turiştii care călătoresc în afara graniţelor ţării de reşedinţă doresc să achiziţioneze

vacanţe care includ excursii în situri naturale şi vizitarea patrimoniului cultural, acest

segment având cea mai rapidă creştere în sectorul turismului global. Turismul intern este,

de asemenea, intens practicat în multe dintre aceste situri (Tudorache et al., 2009)

Turismul în natură este recunoscut de majoritatea specialiştilor ca un factor de

conservare a mediului ce trebuie încurajat şi promovat. Turismul în natură are un conţinut

complex şi o paletă largă de forme de manifestare între care cel cultural, de aventură, în

ariile protejate, ecoturismul etc. Indiferent de abordarea raporturilor dintre ele (de

incluziune sau de circumscriere) aceste forme de turism, datorită avantajelor pe care le

oferă atât turiştilor cât şi furnizorilor de vacanţe sunt solicitate în tot mai mare măsură

(Ceballos-Lacurain, 1996). În multe ţări ele se constituie ca o adevărată subindustrie a

industriei turismului şi călătoriilor; de exemplu, în statul american Texas, circa 1/3 din

numărul vizitatorilor au ca motivaţie turismul în natură, în cazul Nepalului proporţia

ajunge la 60% din totalul vizitatorilor străini etc.

Desigur nu toate formele turismului în natură au atins acelaşi nivel de maturitate

sau nu înregistrează aceleaşi ritmuri de dezvoltare. Din această perspectivă ele se situează

pe diverse trepte ale ciclului de viaţă (figura nr. 2).

Figura nr. 2: Ciclul de viaţă al produsului ecoturistic comparativ cu celelalte produse

specializate ale turismului în natură Sursa: Eagles et al., 2002



Ca urmare, stimularea călătoriilor în natură ca modalitate de dezvoltare a unui

turism durabil, ecologic presupune determinarea, pentru fiecare ţară şi destinaţie turistică, a

stadiului ciclului de viaţă şi a formelor celor mai potrivite.

2.2 Tipologia turiştilor

Dacă din punct de vedere economic şi social interesul in crestere faţă de turismul

în ariile protejate este benefic, din punct de vedere ecolologic turismul se poate transforma

într-un factor negativ, de distrugere a patrimoniului natural protejat. Acest lucru depinde,

în mare măsură, de tipologia turiştilor ce vizitează aria protejată dar si de managementul

zonelor.

În literatura de specialitate se întalnesc mai multe modalităţi de structurare a

vizitatorilor ariilor protejate. Una dintre acestea, având drept criteriu de clasificare motivţia

principală a vacanţei în natură operează cu categoriile: turişti în inima naturii (hard-core

nature tourists), turişti dedicaţi naturii (dedicated nature tourists), turişti care se suprapun

fluxurilor principale (mainstream nature tourists), turişti ajunşi ocazional în natură (casual

nature tourists) (Burton, 2005).

O altă clasificare, mai complexă, prin aspectele pe care le ia în calcul (motivaţia,

comportamentul,exigenţele turiştilor), identifică urmatoarele categorii:

Turistul explorator este individualist, solitar, aventuros, nu cere facilităţi speciale.

Turistul cu rucsacul în spate (Backpacker) este un călător pe termen lung. Vacanţa

sa poate fi calificată mai mult ca experienţă de călătorie decât ca o cunoaştere aprofundată a

culturii locale.

Backpacker plus este adesea un călător cu experienţă, făcând parte din categoria

persoanelor cu profesii bine plătite. Mai exigent decât Backpacker în ceea ce priveşte infrastructura

este dispus să cheltuiască mai mult. Are cu adevărat dorinţa de a învăţa despre natura şi cultura

locală şi cere o informaţie profesionistă.

Turistul de mare volum (High Volume) este de multe ori lipsit de experienţa călătoriilor,

preferă să călătorească în grupuri mari si poate avea venituri peste medie. Se bucură de aspectele

culturii locale şi de peisajele naturale şi fauna sălbatică, în măsura în care sunt uşor accesibile.

Turistul de interes general (General Interest) se poate deplasa ca turist individual, pe

baza unor itinerarii create cu ajutorul unei agenţii de turism specializate, dar, de cele mai multe ori,

preferă securitatea şi compania unui grup de turişti. Poate fi relativ bogat, interesat de cultură,

pasionat de natură/viaţă sălbatică, atunci când nu sunt prea greu accesibile. Are nevoie de facilităţi

turistice cu grad de confort ridicat, dar acceptă, pe perioade scurte de timp, condiţii minime de

confort.

Turistul cu interese specifice (Special Interest) este destul de aventuros, dedicat,

turismul în natură este un hobby. Poate călători singur sau în grup. Poate avea un interes mai redus

faţă de cultura locală. Necesită facilităţi şi servicii speciale (echipament pentru turism de aventură,

ghizi specializaţi) si acceptă un confort mai redus. Poate avea o implicare activă în proiecte de

cercetare având ca subiect mediul înconjurător si preferă grupurile mici (Tapper şi Cochrane,

2005).

Fiecare dintre categoriile de turişti menţonate şi altele similare, indiferent de criteriul de

clasificare folosit, întruneşte o serie de caracteristici proprii care se reflectă în comportament şi de

care trebuie să se ţină seama în activitatea de management, în programele de promovare a ariilor

protejate, în elaborarea unor norme care să asigure dezvoltarea durabilă a turismului.


AE


2.3 Dimensiuni ale circulaţiei turistice în ariile protejate

Întrucât se defineşte prin obiectivele sale de conservare a naturii şi sprijinire a

comunităţilor locale, ecoturismul si formele sale adiacente este greu de cuantificat. După

1990, ecoturismul a cunoscut la nivel mondial o creştere spectaculoasă, într-un ritm mediu

anual de 24-30% iar turismul în arii naturale creşte cu un ritm anual de 10-12% pe piaţa

turistică. O estimare arată că sosirile internaţionale de ecoturişti au atins 7% din piaţa

turistică în anul 2010 (Tudorache et al., 2009).

Din păcate, nici în ţările dezvoltate - cu preocupări reale în ceea ce priveşte

protecţia mediului - nu există date centralizate cu referire la numărul de turişti din ariile

protejate. În Germania, de exemplu, parcul naţional Western Pomerania Lagoon din

regiunea Mecklenburg-Vorpommern a avut, în anul 2002, 2,5 milioane turişti, pentru ca în

2008 să ajungă la trei milioane de vizitatori. Tot în Germania, parcul naţional Saxon

Switzerland din Saxonia a primit în anul 2002 2,15 milioane turişti, pentru ca în anul 2008

să aibă 2,9 milioane vizitatori.

Un alt exemplu, demn de luat în seamă, este Costa Rica. Încă din 1980 ţara este

cunoscută ca fiind una din cele mai căutate destinaţii pentru turismul în natură. Având un

sistem bine organizat de arii protejate care acoperă 23,4% din suprafaţa ţării, ceea ce o

situează pe primul loc în lume din acest punct de vedere, se estimează că deţine 5% din

biodiversitatea mondială. Dacă în anul 2006 din cei 1,725 milioane turişti 54% vizitau

parcurile naţionale şi ariile protejate, specialiştii estimează că din cei 1,923 milioane turişti

străini care au vizitat ţara în anul 2009 (2,089 mil. în anul 2008 şi 2,098 mil. în anul 2010 )

46% erau angajaţi în activităţi ecoturistice.

Un ultim exemplu, de asemenea concludent în ceea ce priveşte turismul în ariile

protejate, se referă la Kenya. Conform datelor furnizate de Kenya Wildlife Service, 70%

din cei 625,205 mii turişti străini care au vizitat Kenya în 2010 au avut ca motivaţie de

călătorie turismul în natură. De asemenea, 62% dintre turiştii interni (cetăţeni şi rezidenţi),

au avut aceeaşi motivatie.

Ariile protejate din România au reprezentat şi reprezintă o motivaţie importantă de

călătorie pentru numeroşi turişti români şi străini, cu precădere din ţările central europene.

Cu toate că, pentru multe dintre parcuri eixstă sisteme de taxare, acestea nu funcţionează

continuu, eficient, informaţiile nu sunt centralizate şi ca urmare, nu există o evidentţă

riguroasă, completă a numarului de vizitatori. Conform estimărilor realizate de către

specialişti şi de către administratorii ariilor protejate, aceste areale atrag în prezent circa

2.300.000 de vizitatori (tabel nr. 1). Dintre acestea se remarcă parcurile naturale: Bucegi

(circa 1.000.000 vizitatori), Vânători Neamţ (400.000), Apuseni (300.000), Rezervaţia

Biosferei Delta Dunării (aproape 100.000 turişti cazaţi în anul 2008 şi 74356 turişti cazaţi

în anul 2010), Porţile de Fier (60.000), Putna-Vrancea (40.000) şi parcurile naţionale: Piatra

Craiului (80.000), Semenic - Cheile Caraşului (60.000), Cozia (50.000), Ceahlău (33.000).

Deşi numărul estimat de vizitatori în cadrul parcurilor naturale şi naţionale este

destul de mare, totuşi trebuie avut în vedere faptul că doar o mică parte din aceştia au ca

motivaţie practicarea ecoturismului (WTO şi Ministry of Small and Medium sized

Enterprises, Commerce, Tourism and Liberal Professions, 2007). În mare parte acest lucru

este cauzat de existenţa unui număr limitat de programe de ecoturism, într-un număr mic de

parcuri, a infrastructurii specifice deficitare (centre de vizitare, puncte de informare, trasee

educative, observatoare pentru animale etc.) şi a unei promovări inadecvate. Alte categorii

de turişti ce vizitează parcurile naţionale şi naturale din România sunt: turişti de week-end

(în majoritatea parcurilor, dar mai ales în cele aflate în apropierea marilor oraşe), turişti ce



practică turismul religios (Vânători Neamţ, Cozia, Comana), turişti ce practică pescuitul

sportiv (Delta Dunării, Porţile de Fier, Lunca Mureşului), turişti montani (drumeţii,

ascensiuni montane, alpinism, sporturi de iarnă - în parcurile naţionale şi naturale din

zonele montane), turişti de aventură, cercetători, elevi, studenţi (turism ştiinţific),

cicloturişti etc.

Tabel nr. 1: Estimarea numărului de vizitatori din cadrul ariilor protejate majore Categoria Estimarea numărului de vizitatori

Rezervaţie a biosferei

- Delta Dunării 96.090

Parcuri naţionale 284.000

Parcuri naturale 1.867.000

Total vizitatori în ariile protejate majore din

România

2.247.090

Sursa: RNP Romsilva, 200?; WTO şi Ministry of Small and Medium sized Enterprises, Commerce,

Tourism and Liberal Professions, 2007; National Institute of Statistics, 2010

Este important de subliniat că folosind un management eficient şi o infrastructură

potrivită, ariile protejate (cu anumite excepţii – de exemplu Parcul Natural Bucegi) ar putea

primi mai mulţi vizitatori fără un impact negativ semnificativ asupra mediului ceea ce ar

permite să se genereze mai multe venituri din turism şi să se îmbunătăţească situaţia actuală

precară a finanţării ariilor protejate (Tudorache, 2009).

Turismul în ariile protejate are o tendinţă pozitivă, înregistrându-se o creştere a

interesului faţă de acest gen de călătorie. Evoluţiile cantitative vor fi însoţite de o suită de

mutaţii calitative, iar printre cele mai importante se pot enumera (Smaranda, 2008):

creşterea cererii pentru turismul în ariile protejate, motivată în special de creşterea

rolului acestor areale în conservarea ecosistemelor naturale din majoritatea ţărilor lumii si

tinand cont de ritmul anual de crestere de 10-12%

diversificarea ofertei, prin faptul că în prezent ariile protejate oferă numeroase

oportunităţi pentru petrecerea vacanţelor, răspunzând unor nevoi ale turiştilor din ce în ce

mai variate;

îmbunătăţirea serviciilor oferite în ariile protejate a devenit un ţel pe care mulţi

organizatori de turism din aceste areale doresc să-l atingă, datorită pretenţiilor din ce în ce

mai mari ale turiştilor;

participarea activă se înscrie ca una dintre tendinţele semnificative ale turismului în

ariile protejate, motivată de faptul că turiştii simt nevoia de a se implica activ în procesul de

conservare, conştientizare, promovare a acestor areale;

promovarea ecoturismului ca principală activitate turistică desfăşurată în ariile

protejare – managerii acestora şi organizatorii de turism din întreaga lume văd în

organizarea ecoturismului principala activitate turistică care se desfăşoară, pe de o parte, cu

un impact redus, aproape minim, asupra mediului, iar pe de altă parte prin rolul educativ al

acestuia.

În anii care vor urma, calitatea mediului, lipsa poluării, curăţenia şi atitudinea

populaţiei locale vor fi mult mai importante pentru turiştii potenţiali decât varietatea

posibilităţilor pentru divertisment şi cumpărături. Deşi vor fi interesaţi de experienţe

inedite, cei mai mulţi dintre turiştii potenţiali vor dori să îşi poată continua stilul sănătos de

viaţă atunci când vor călătorii. Facilităţile pentru sport, alimentaţie şi accesul la informaţie

vor rămâne elementele motivaţionale importante.


AE


3. Cercetare de teren privind turismul în ariile protejate

Desemnarea ariilor protejate reprezintă primul pas, şi cel mai important, în opinia

noastră, în procesul conservării biodiversității şi dezvoltării durabile (Minciu et al., 2010).

De asemenea, turismul în ariile protejate se desfăşoară după reguli bine definite şi anume:

este mai puţin intens comparativ cu alte zone, sunt practicate formele cu impact redus

asupra mediului, comportamentul vizitatorilor este atent supravegheat, amenajările

(construcţiile) sunt amplasate la limita exterioară a ariilor protejate şi funcţionează, în

majoritatea lor, cu respectarea cerinţelor ecologice (consumuri reduse de energie şi apă,

cantităţi mai mici de deşeuri, materiale reutilizabile, tehnologii nepoluante etc.). În acest

context, s-a urmărit, prin intermediul unei cercetări de teren identificarea modalităţilor prin

care se argumentează necesitatea educării turiştilor în ceea ce priveşte comportamentul în

ariile protejate, precum şi identificarea mijloacelor prin care se poate realiza această

educare.

3.1 Aspecte metodologice

Cercetarea a fost realizată în cadrul proiectului Dinamica implementării politicilor

comunitare în valorificarea prin turism a ariilor protejate din România şi proiectarea unei

arhitecturi de management integrat a acestora; metodologia care a stat la baza

investigaţiilor în rândul turiştilor este conformă standardelor privind derularea cercetărilor

de teren şi a avut ca scop determinarea tendinţelor, cantitative şi calitative, în evoluţia

cererii turistice în ariile protejate şi identificarea mijloacelor prin care se poate realiza

educarea turiştilor în ceea ce priveşte comportamentul în ariile protejate, prezentarea

rezultatelor fiind relevantă pentru tema de faţă. O parte din Obiectivele urmărite au fost

legate de: necesitatea existenţei unui plan de management în ariile protejate şi ierarhizarea

modalităţilor prin care turiştii pot fi educaţi în ceea ce priveşte comportamentul în ariile

protejate.

Referitor la metoda de culegere a informaţiei a fost aleasă forma structurată de

comunicare care s-a concretizat într-un chestionar cu 15 întrebări iar înregistrarea

răspunsurilor s-a realizat prin tehnica operatorului de interviu, durata de completare a

chestionarului fiind de aproximativ 10 minute. De adăugat ca selecţia subiecţilor a fost

aleatoare respectându-se cerinţele principiilor probabilităţilor. Totodată, proiectarea

culegerii informaţiilor a avut în vedere faptul că colectivitatea cercetată a fost populaţia

Bucureştiului, iar unitatea de sondaj - turiştii care au participat la ediţia din primăvară

2011 a Târgului de Turism, colectivitatea cercetată fiind alcătuită din 769 de persoane. Ca

atare, se poate aprecia ca eşantionul are o reprezentativitate de 95% cu o marjă de eroare de

± 5%, pentru colectivitatea cercetată. În aceste condiţii, rezultatele obţinute pot fi

extrapolate fără rezerve, la întreaga colectivitate.

3.2 Rezultatele prelucrării şi interpretării informaţiilor

Întrebările au vizat, printre altele, nivelul practicării turismului în ariile protejate,

necesitatea existenţei unui plan de management în ariile protejate şi ierarhizarea

modalităţilor prin care turiştii pot fi educaţi în ceea ce priveşte comportamentul în ariile

protejate. Avându-se în vedere dimensiunile relativ reduse şi tematica studiului de faţă, au



fost selectate şi prelucrate doar cele mai reprezentative întrebari (5 referitoare la turism şi

cele de identificare a subiecţilor)

La întrebarea “În călătoriile dvs. aţi vizitat şi zone protejate (arii naturale

protejate)?” au răspuns 769 persoane din 765, din care 306 (40% din total răspunsuri şi

40% din total respondenţi) au menţionat faptul că nu au vizitat zone protejate, în timp ce

459 (60% din total răspunsuri şi 60% din total respondenţi) au indicat faptul că au vizitat şi

arii naturale protejate.

La întrebarea “Consideraţi că este necesar un management al ariilor protejate?

Dacă da, în ce constă acesta în opinia dvs.? (indicaţi ordinea de importanţă)” au răspuns

769 persoane, din care 759 (98,70% din total răspunsuri şi 98,70% din total respondenţi) au

menţionat faptul că este necesar un management al ariilor protejate, în timp ce 10 (1,30%

din total răspunsuri şi 1,30% din total respondenţi) au indicat faptul că au nu este necesar

un astfel de management.

În ceea ce priveşte opinia turiştilor cu privire la modalităţile de realizare a

managementului ariilor protejate – planuri de management (8.1); paznici, bariere,

delimitarea riguroasă a zonelor, panouri de avertizare (8.2); amenajări interioare/drumuri,

locuri de campare (8.3); taxe de intrare (8.4) - rezultă este că acestea sunt importante (cea

mai mare medie a răspunsurilor corespunde planurilor de management 4,430 şi cea mai

mică medie sunt taxele de intrare 3,816), răspunsurile fiind destul de omogene, abaterile

standard variind între 0,79 şi 1,06. (Tabel nr. 2)

Tabel nr. 2: Indicatorii distribuţiei gradului de importanţă a modalităţile de realizare

a managementului ariilor protejate

Variabile

Răspunsuri întrebarea 8

Valid

N

Media Mediana Mod Frecvenţa Std. Dev. Eroarea

standard

8.1 759 4,430830 5,000 5,000 439 0,795865 0,028888

8.2 759 4,416337 5,000 5,000 428 0,794471 0,028837

8.3 759 4,047431 4,000 5,000 310 1,060376 0,038489

8.4 759 3,816864 4,000 4,000 295 1,067352 0,038742

În ordinea opiniilor privind importanţa modalităţilor de realizare a

managementului ariilor protejate pe primul loc se află planurile de management (media

4,430) urmate de paznici, bariere, delimitarea riguroasă a zonelor, panouri de avertizare

(media 4,416), amenajări interioare/drumuri, locuri de campare (media 4,047) şi taxele de

intrare (media 3,816). Pentru planurile de management şi paznici, bariere, delimitarea

riguroasă a zonelor, panouri de avertizare cel mai frecvent răspuns este importanţă foarte

mare (modul este 5,000), cu frecvenţe cuprinse între 428-431 din numărul valid de

răspunsuri; în timp ce pentru celelalte modalităţilor de realizare a managementului ariilor

protejate cel mai frecvent răspuns este important (modul este 4,000), cu frecvenţe variind

între 295-310 din numărul valid de răspunsuri. Din punctul de vedere al omogenităţii

răspunsurilor, pe primul loc se situează planurile de management (Std.Dev 0,7627), ceea ce

înseamnă că în general respondenţii au apreciat importanţa acestui modalităţi de realizare a

managementului ariilor protejate în special cu note de 5 (foarte important). La polul opus se

situează taxele de intrare (Std.Dev. 1,0765), dar remarcăm o medie de 3,816 şi o mediană

de 4.000 ceea ce semnifică faptul că respondenţii apreciază relativ diferit gradul de

importanţă al acestei modalităţi, însa ea se situează la nivel ridicat (4 - important). Se

remarcă, pentru toate modalităţile de realizare a managementului ariilor protejate un grad


AE


ridicat de semnificaţie statistică a mediilor, deoarece raportul dintre medie şi eroarea

standard este mai mare de 2 (rezultatul este semnificativ la nivel de 95%).

La întrebarea “Consideraţi necesară educarea turiştilor în ceea ce priveşte

comportamentul în ariile protejate? Dacă da, sugeraţi prin ce mijloace, indicând ordinea de

importanţă.” au răspuns 769 persoane, din care 38 (4,94% din total răspunsuri şi 4,94% din

total respondenţi) au menţionat faptul că nu este necesară educarea turiştilor în ceea ce

priveşte comportamentul în ariile protejate, în timp ce 731 (95,06% din total răspunsuri şi

95,06% din total respondenţi) au indicat faptul că această educare a turiştilor este necesară.

În ordinea opiniilor privind importanţa mijloacelor de educarea turiştilor în ceea ce

priveşte comportamentul în ariile protejate pe primul loc se află amenajarea adecvată a

centrelor de vizitare şi a punctelor de informare (media 4,508) (9.1), urmată de dezvoltarea

unui program educativ în şcoli (media 4,433) (9.2), amplasarea de panouri educative şi

informative în teren (media 4,417) (9.3), acţiuni care dau posibilitatea turiştilor să

participe la activităţile de igienizare, plantaţii etc. (media 3,976) (9.4), editarea de

materiale educaţionale şi informative (media 3,954) (9.5), organizarea de evenimente cum

ar fi Ziua Turistului Ecologist, în ariile protejate cu activităţi specifice (media 3,915) (9.6),

realizarea şi actualizarea unei pagini WEB destinate problematicii ariilor protejate (media

3,900) (9.7) şi editarea unui buletin informativ periodic şi a unei reviste ştiinţifice (media

3,760) (9.8). (Tabel nr. 3)

Tabel nr. 3: Indicatorii distribuţiei gradului de importanţă a mijloacelor de educarea

turiştilor în ceea ce priveşte comportamentul în ariile protejate

Variabile

Răspunsuri întrebarea 9

Valid

N

Media Mediana Mod Frecvenţa Std. Dev. Eroarea

standard

9.1 731 4,508892 5,000 5,000 468 0,762739 0,028211

9.2 731 4,417237 5,000 5,000 401 0,758281 0,028046

9.3 731 3,954856 4,000 4,000 325 1,043906 0,038610

9.4 731 4,433653 5,000 5,000 413 0,759896 0,028106

9.5 731 3,760602 4,000 4,000 316 1,044952 0,038649

9.6 731 3,900137 4,000 4,000 365 1,013410 0,037482

9.7 731 3,976744 4,000 4,000 309 1,055063 0,039023

9.8 731 3,915185 4,000 4,000 354 1,022180 0,037807

Pentru mijloacele amenajarea adecvată a centrelor de vizitare şi a punctelor de

informare, dezvoltarea unui program educativ în şcoli şi amplasarea de panouri educative

şi informative în teren cel mai frecvent răspuns este importanţă foarte mare (modul este

5,000), cu frecvenţe variind între 401-468 din numărul valid de răspunsuri; în timp ce

pentru celelalte beneficii cel mai frecvent răspuns este important (modul este 4,000000), cu

frecvenţe variind între 309-365 din numărul valid de răspunsuri. Din punctul de vedere al

omogenităţii răspunsurilor, pe primul loc se situează dezvoltarea unui program educativ în

şcoli (Std.Dev 0,758), ceea ce înseamnă că în general respondenţii au apreciat importanţa

acestui beneficiu în special cu note de 5 (foarte important). La polul opus se situează

acţiuni care dau posibilitatea turiştilor să participe la activităţile de igienizare, plantaţii

etc. (Std.Dev. 1,055), dar remarcam o medie de 3,976 şi o mediană de 4.000 ceea ce

semnifică faptul că respondenţii apreciază relativ diferit gradul de importanţă al acestui

beneficiu, însa el se situează la nivel ridicat (4 - important). Se remarcă, pentru toate

modalităţile de realizare a managementului ariilor protejate un grad ridicat de semnificaţie



statistică a mediilor, deoarece raportul dintre medie şi eroarea standard este mai mare de 2

(rezultatul este semnificativ la nivel de 95%).

Au fost corelate răspunsurile cu privire la importanţa planurilor de management ca

modalitate de realizare a managementului ariilor protejate şi importanţa mijloacelor de

educarea turiştilor în ceea ce priveşte comportamentul în ariile protejate, astfel: 420

(54,62% din respondenţi) consideră planurile de management al ariilor protejate şi

amenajarea adecvată a centrelor de vizitare şi a punctelor de informare pentru turişti ca

mijloc de educare a acestora foarte importante, în timp ce 188 (24,45% din respondenţi) le

apreciază ca importante, în timp ce numai 3(0,39% din respondenţi) le evaluează ca

neimportante (figura nr. 2A). De asemenea, 392 (50,98% din respondenţi) consideră foarte

importantă şi 277 (36,02% din respondenţi) importantă amplasarea de panouri

educaţionale şi informative în teren, ca modalitate de educare a turiştilor cuprinsă în planul

de management al ariilor protejate (figura nr. 2B). Editarea de materiale educaţionale şi

informative ca acţiune în planul de management al ariilor protejate (figura nr. 2C) este

considerată foarte importantă şi importantă de un număr total de 503 (65,41% din

respondenţi). Acţiunile care dau posibilitate turiştilor să participe la activităţile de

igienizare, plantaţii etc. sunt considerate foarte importante şi importante, în cadrul

planurilor de management al ariilor protejate (figura nr. 2D) de un număr de 501 (65,15%

din respondenţi). Ca activitate specifică în cadrul planului de management, organizarea

evenimentului Ziua Turistului Ecologist este apreciată ca fiind importantă şi foarte

importantă (figura nr. 2E) de un număr total de 489 (64,34% din respondenţi). Realizarea

şi actualizarea unei pagini web destinate problematicii ariilor protejate ca obiectiv în cadrul

planurilor de management este considerată foarte importantă de un număr de 120 (15,60%

din respondenţi) şi importantă de un număr 113 (14,69% din respondenţi) (figura nr. 2F).

A. B. C.

D. E. F.

Figura nr. 2: Corelaţia importanţei planurilor de management cu mijloacele de

influenţare a comportamentului turiştilor

A – amenajarea centrelor de vizitare; B – amplasarea de panouri informative; C –

editarea de materiale informative; D – participarea la diferite acţiuni; E – organizarea

de evenimente specifice; F – realizarea unei pagini web.


AE


4. Aspecte privind politica de informare şi educare a vizitatorilor în ariile naturale

protejate

Activitatea de turism în ariile protejate îmbracă, aşa cum s-a arătat, forme diferite,

specifice şi complexe, ridicând probleme legate atât de protejarea şi conservarea

ecosistemelor, cât şi de echipare cu mijloace necesare accesului, şederii şi recreerii în aceste

zone. De aceea, dezvoltarea turismului în arii protejate se face prin respectarea anumitor

condiţii şi anume:

respectarea cu rigurozitate a prevederilor actelor normative generale şi specifice în

mod global şi integrator,

realizarea unui echilibru între valorificare şi protejare prin respectarea capacităţii de

suport, prin monitorizarea circulaţiei turistice, prin promovarea unor activităţi cu impact

ecologic redus;

lărgirea cooperării cu autorităţile şi populaţia locală privind arealele protejate şi

realizarea unui parteneriat între acestea şi administraţia zonelor protejate

elaborarea şi implementarea unor norme, reguli de comportament al vizitatorilor în

ariile protejate

În aceste condiţii, un rol important în cadrul procesului de management al unei arii

protejate revine informării şi educării vizitatorilor în scopul minimizării impactului negativ

pe care activitatea turistică l-ar putea genera (Ţigu şi Ţuclea, 2008).

În ceea ce priveşte informarea vizitatorilor, în situaţiile în care mărimea şi

importanţa ariei protejate o justifică, este necesară existenţa unui Centru de Vizitare care

îndeplineşte funcţiuni multiple, cea mai importantă fiind aceea de informare şi ghidare a

turiştilor.

Un alt aspect legat de informarea turiştilor se referă la gestionarea traseelor

turistice îndeosebi pentru drumeţie montană. Sunt vizate activităţi ce ţin de întreţinerea

traseelor, amenajări, marcarea şi informarea turiştilor uneori urmărindu-se dirijarea

fluxurilor de vizitatori către zonele permise evitându-se astfel zonele sensibile.

Nu în ultimul rând, acţiunile de informare trebuie să vizeze securitatea şi siguranţa

vizitatorilor. Astfel, de-a lungul traseelor turistice trebuie montate plăci avertizoare ori de

câte ori poate exista un pericol iar broşurile şi pliantele de informare au rolul de a face

cunoscute vizitatorilor regulile de vizitare, zonele permise, traseele şi gradul lor de

dificultate, echipamentul necesar precum şi riscurile la care se expun.

Specialiştii americani au studiat eficacitatea programelor de informare utilizate în

ariile protejate în schimbarea comportamentului vizitatorilor, iar rezultatele au fost, in cele

mai multe cazuri, neconcludente sau chiar contradictorii. Comportamentul uman este

complex, creând, pentru fiecare situaţie particulară, o multitudine de variabile şi influenţe şi

determinând astfel dacă o tehnică de gestionare, inclusiv a informaţiilor, este eficientă.

Aceste variabile includ (Vander Stoep şi Roggenbuck, 1996):

Variabile precursor/predecesor, ce ţin de fiecare individ, cum ar fi: valorile,

convingerile, atitudinile, cunoaşterea zonei, obiectivele sale şi normele sale de conduită

Variabile de context: grupul social din care face parte individul, datele demografice,

etc.

Factori externi: prezenţa sau posibilitatea de a se angaja în comportamente

subsidiare, prezenţa unei infrastructuri care facilitează adoptarea unor comportamente

preferate.



Un alt obiectiv al managementului ariilor protejate este reprezentat de educaţia

ecologică practicată deja cu traditţe la nivel internaţional. Grupurile ţintă importante sunt

comunităţile locale şi vizitatorii, în special tinerii, iar programele educaţionale sau

interpretative capătă o amploare tot mai mare.

Educaţia ecologică vizează conştientizarea şi înţelegerea relaţiilor cu natura în

scopul asigurării unui echilibru armonios între cerinţele prezente şi nevoile viitoare. La

nivel internaţional, educaţia ecologică se desfăşoară cu precădere în şcoli, colegii şi

universităţi iar conceptul de „aducere a parcului la şcoală” este extrem de actual, vizitarea

şcolilor de către personalul ariei protejate fiind de natură să asigure o educaţie valoroasă.

Totodată, universităţile pot îndeplini un rol important în cercetarea relevantă pentru ariile

protejate şi managementul habitatului aceste două direcţii oferind posibilităţi nelimitate

pentru atragerea mediului universitar în schimbul creativ de idei.

Analizând experienţa şi tradiţia ţărilor europene în materie de educaţie ecologică

se pot desprinde următoarele recomandări/tendinţe:

utilizarea ariilor protejate ca săli de clasă în aer liber – această activitate având loc cu

participarea personalului parcului disponibil pentru primirea grupurilor educaţionale;

aducerea parcurilor în şcoli – se porneşte de la premisa existenţei unor constrângeri

în privinţa vizitării ariilor protejate de către grupuri şcolare; pentru aceasta, managerii

ariilor protejate ar trebui să aiba în vedere elaborarea unor materiale de studiu pentru

utilizarea acestora în şcoli şi initiaţiva de amenajare a unei arii protejate în miniatură

construirea educaţiei ecologice în cadrul programei şcolare – elaborarea programelor

de învăţământ de către autorităţile educaţionale la nivel naţional ar trebui să acorde

prioritate educaţiei ecologice bazată mai mult pe descoperire/experienţa individuală.

sprijin din partea universităţilor pentru ariile protejate – atât prin extinderea

disciplinelor universitare privind managementul ariilor protejate, dar si prin includerea

problematicii ariilor protejate în cadrul activităţii de cercetare academică.

Informarea şi educarea turiştilor înţelese ca elemente fundamentale în

determinarea comportamentului ecologic al turiştilor se regăsesc între obiectivele majore

ale politicilor europene în domeniu (Comisia Europeană, 2009). De asemenea, ele au o

contribuţie importantă la creşterea sensibilităţii faţă de patrimoniul natural şi antropic, la

promovarea unei atitudini responsabile şi la implicarea activă a turiştilor în protecţia

mediului.

Concluzii

În sinteza celor analizate şi corelând rezultatele obţinute cu cele ale altor studii în

domeniu, se poate afirma că turismul în ariile protejate are o contribuţie importantă la

protejarea mediului, conservarea biodiversităţii şi prevenirea sau atenuarea schimbărilor

climatice. Aceste aprecieri pot fi susţinute prin:

conţinutul şi caracteristicile turismului în natură, a tuturor formelor sale ca:

ecoturism, turism rural, turism cultural, turism în ariile protejate etc.;

obiectivele definitorii ale constituirii ariilor protejate (conservarea şi protejarea

patrimoniului în folosul oamenilor);

comportamentul responsabil al turiştilor; este vorba de schimbarea de atitudine şi

implicarea activă în protejarea mediului;


AE


dezvoltărea controlată a turismului şi implementării unui management adecvat; acest

lucru presupune politici adecvate, facilităţi acordate turiştilor, informarea şi educarea

vizitatorilor etc. măsuri care trebuie să se regasească în strategiile naţionale de dezvoltare,

în programele autorităţilor locale.

Analizele întreprinse pentru ţara noastră au evidenţiat tendinţa de creştere a

numărului vizitatorilor în ariile protejate dublată de o diversificare a formelor de turism. În

acelaşi timp, se poate vorbi de o sporire a responsabilităţii turiştilor, de manifestarea unei

atenţii mai mari faţă de valorile patrimoniului natural şi antropic.

Intensificarea acestor călătorii, în perspectivă, reclamă o schimbare de atitudine

atât la nivelul ofertanţilor de vacanţe cât mai ales la nivelul managementului - general sau

local – prin:

adoptarea şi implementarea unor norme de comportament,

instituirea unui sistem de monitorizare a activităţilor,

iniţierea unor programe de informare şi educare a turiştilor.

Realizarea acestor obiective impune adoptarea şi punerea în practică a unorr

măsuri de politică economică menite să încurajeze deopotrivă ofertanţii şi consumatorii în

practicarea unui turism ecologic, dar şi prin adoptarea unui comportament „eco” în cazul

celorlalte forme de turism.

Mulţumiri

Lucrarea se integrează proiectului „Dinamica implementării politicilor comunitare

în valorificarea prin turism a ariilor protejate din România şi proiectarea unei arhitecturi

de management integrat a acestuia”, PNII – IDEI ID_1811/2008, finanţat de CNCSIS –

UEFISCSU.

Bibliografie

Bowen, D. şi Clarke, J., 2009. Contemporary Tourist Behavior. London: Cabi Publishing.

Burton, R., 2005.Travel Geography. 2nd

ed. London: Pitman Publishing

Ceballos-Lacurain, H., 2002. Tourism, Ecotourism and Protected Areas. Gland,

Switzerland and Cambridge, UK: IUCN.

Comisia Europeană, 2009. Natura 2000 – parteneriat pentru conservare [online]

Luxembourg: Biroul Oficial pentru Publicaţii al Comunităţii Europene. Disponibil la:

<http://ec.europa.eu/environment/nature/info/pubs/docs/conservation/ro.pdf> [Accesat

8 septembrie 2011].

Eagles, P.F.J., McCool, S.F. şi Haynes, C.D., 2002. Sustainable Tourism in protected

areas: Guidelines for Planning and Management. Gland, Switzerland and Cambridge,

UK: IUCN.

Hornoiu, R.I., 2009. Ecoturismul - orientare prioritară în dezvoltarea durabilă a

comunităţilor locale. Bucureşti: Editura ASE.

Kenya Wildlife Service (KWS), 2011. Kenya Vision 2030. [online] Disponibil la:

<http://www.kws.go.ke/info/vision2030.html> [Accesat 9 septembrie 2011].

http://ec.europa.eu/environment/nature/info/pubs/docs/conservation/ro.pdf

http://www.kws.go.ke/info/vision2030.html



Minciu, R. et al., 2010.Comercialization of Holidays in the Protected Natural Areas –

Form of the Sustainable Development in Tourism. Amfiteatru Economic, XI(27), pp.

83-98.

National Institute of Statistics, 2010. Romania’s Tourism. Statistical Abstract. Bucharest:

National Institute of Statistics.

Pearce, P., 2005. Tourist Behavior - Themes and Conceptual Schemes. Clevedon, UK:

Channel View Publications.

RNP Romsilva, 200?. Park Visitor Management Plans. s.l: RNP Romsilva

Smaranda, S.J., 2008. Managementul turismului in ariile naturale protejate. Bucureşti:

Editura Risoprint.

Swarbrooke, J. şi Horner, S., 2007. Consumer Behavior in Tourism. London: Cabi

Publishing.

Swarbrooke, J., 2009. Sustainable Tourism Management. London: Cabi Publishing.

Tapper, R. şi Cochrane, J., 2005. Forging Links Between Protected Areas and the Tourism

Sector: How tourism can benefit conservation [online] Paris: UNEP. Disponibil la:

<http://www.unep.fr/shared/publications/pdf/DTIx0591xPA-ForgingLinks.pdf>

[Accesat 10 septembrie 2011].

Ţigu, G. şi Ţuclea, C., 2008. Cultural and Moral Values – Determinants of Tourism

Satisfaction. Amfiteatru Economic, X (23), pp. 30-35.

Tudorache, D. et al., 2009. Strategia naţională de dezvoltare a ecoturismului în România.

[online] Bucureşti: INCDT. Disponibil la:

<http://www.mdrl.ro/_documente/turism/studii_strategii/ecoturism_faza1.pdf>

[Accesat 5 septembrie 2011].

UNWTO, 2011. World Tourism Barometer. [online] Disponibil la:

<http://www.unwto.org/facts/menu.html> [Accesat 10 septembrie 2011].

Vanhove, N., 2005. The economics of tourism destination. Amsterdam: Elsevier.

Vander, S., Gail, A. şi Roggenbuck, J., 1996. Is your park being loved to death? Using

communications and other indirect techniques to battle the park "love bug". Lime,

David W. Congestion and Crowding in the National Park System. St. Paul, Minnesota:

Minnesota Agricultural Experiment Station, University of Minnesota.

WTO şi Ministry of Small and Medium sized Enterprises, Commerce, Tourism and Liberal

Professions, 2007. Masterplan for National Tourism Development 2007-2026. [online]

Bucharest: Ministry of Small and Medium sized Enterprises, Commerce, Tourism and

Liberal Professions. Disponibil la: <http://www.mturism.ro/turism/studii---strategii>

[Accesat 17 decembrie 2011].

http://www.unep.fr/shared/publications/pdf/DTIx0591xPA-ForgingLinks.pdf

http://www.mdrl.ro/_documente/turism/studii_strategii/ecoturism_faza1.pdf

http://www.unwto.org/facts/menu.html

ae c n ariile protejate - dimensiune a

Documents