aef fin cap1si2 curs analiza 2014
DESCRIPTION
analiza economico-financiaraTRANSCRIPT
1
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARÃ
Conferentiar univ.dr. CIOBÃNAŞU MARILENA
2
BUCUREŞTI 2014
CAPITOLUL I
FUNDAMENTELE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE A
INTREPRINDERII
1.1. Necesitatea analizei ca metoda a cunoaşterii şi tipurile de analiză
economică
Analiza – metoda a cunoaşterii înseamnă descompunerea unui obiect sau a unui
fenomen în părţile sale componente, în elementele sale simple cercetându-se fiecare parte
componentă, precum şi legăturile cauzale dintre factorii care îl determină.
Analiza nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc pentru realizarea unui obiectiv,
prin analiză găsindu-se soluţii pentru fundamentarea deciziilor.
Analiza economică cercetează fenomenele din punct de vedere economic,
respectiv al consumului de resurse ( eforturi) şi al rezultatelor obţinute (efecte). Deci în
analiza economică se realizează prin luarea în considerare a relaţiilor structural-
funcţionale şi a celor cauză-efect.
Ex. Un proces tehnologic poate fi analizat din punct de vedere pur tehnic – vizând
succesiunea diferitelor operaţii, nivelul acestora în raport cu anumiţi parametrii, norme –
dar şi sub aspect economic, respectiv al costurilor şi eficienţei lui.
Obiectul analizei îl poate constitui un rezultat sau o modificare a rezultatului faţă
o bază de comparaţie.
Rezultatul poate fi explicat prin relaţia :
n
i
ixY1
.
Y reprezintă rezultatul exerciţiului, iar xi se identifică cu elementele constitutive
ale acestuia.
În al doilea caz obiectul analizei îl constituie ∆Y = Y1- Y0, această modificare
urmând a fi explicată pe bază de modele.
În cercetarea relaţiilor cauză –efect trebuie să se ţină seama de caracterul deosebit
de complex al acestor fenomene, şi anume:
- acelaşi efect poate fi produs de cauze diferite;
3
- aceeaşi cauză poate produce efecte diferite;
- efecte diferite se pot combina dând o rezultantă a complexului de acţiuni sau
forţe;
Tipurile de analiză economică
A) După raportul între momentul în care se efectuează analiza şi momentul
desfăşurării fenomenului se disting:
- analiza post-factum (post-operatorie) - aprecieri asupra modului în care s-au
realizat obiectivele stabilite într-o întreprindere (se referă la trecut şi prezent);
- analiza previzională sau prospectivă – determinarea evoluţiei viitoare a unui
fenomen economic pe baza cercetării factorilor, a relaţiilor de cauzalitate (se
referă la viitor).
B) Din punct de vedere al determinărilor cantitative şi calitative ale fenomenelor se
disting:
- analiza calitativă – urmăreşte esenţa fenomenului, însuşirile sale esenţiale,
factorii care sunt de aceeaşi natură cu fenomenul şi îl determină;
- analiza cantitativă – presupune cercetarea fenomenului prin metode specifice
de cuantificare a acţiunii diferiţilor factori.( determinări cantitative exprimate
prin: greutate, grad, volum, suprafaţă, număr, durată)
C) După nivelul la care se desfăşoară analiza distingem:
- analiză microeconomică – este cea care se desfăşoară la nivelul întreprinderii
şi a elementelor ei ca sistem;
- analiza macroeconomică – studiază fenomenele la niveluri agregate – ramură,
ec. naţională, ec. mondială, operând cu măsuri agregate: PIB, VN, etc.
D) După modul de urmărire în timp a fenomenelor, se disting:
- analiza statică – studiază fenomenele la un moment dat, relevând relaţiile
dintre elementele şi factorii care determină o anumită poziţie a fenomenului
cercetat;
- analiza dinamică – cercetează fenomenele ec. în mişcare, relevând poziţia lor
într-un şir de momente. Scoate în evidenţă legătura dintre poziţiile care s-au
succedat sau se vor succede ale fenomenului pe baza cercetării factorilor care
determină schimbările poziţionale.
E) În funcţie de delimitarea obiectivului analizat distingem:
- analiza pe ramuri, unităţi organizatorice – întreprinderi, grupuri de
întreprinderi;
- analiza pe probleme – CA, rentabilitate, etc.
1.2. Conţinutul procesului de analiză economică
Drumul pe care îl parcurge analiza este inversul evoluţiei reale a fenomenului.
Analiza porneşte de la rezultatele procesului încheiat către elemente şi factori.
Etape:
4
1) Delimitarea obiectului analizei – presupune constatarea anumitor
fapte, fenomene, rezultate în timp şi spaţiu, calitativ şi cantitativ,
utilizând anumite metode de evaluare şi calcul.
2) Determinarea elementelor, factorilor şi cauzelor fenomenului
studiat. Desfacerea în elemente presupune o analiză structurală.
Factorii se stabilesc în mod succesiv de la cei cu acţiune directă
la cei care acţionează indirect.
3) Stabilirea corelaţiilor dintre fiecare factor şi fenomenul analizat
şi dintre diferiţii factori care acţionează. Este necesară
determinarea relaţiei cauză – efect, respectiv a raporturilor de
condiţionare.Parcurgerea celor trei etape permite elaborarea de
modele ale fenomenelor analizate.
4) Măsurarea influenţelor diferitelor elemente sau factori,
cuantificarea influenţelor, a aprecierii cât mai exacte a
rezultatelor.
5) Elaborarea concluziilor şi aprecierilor care presupune sinteza
rezultatelor analizei din sfera cercetată.
6) Elaborarea măsurilor care constituie conţinutul deciziilor menite
să asigure o folosire optimă a resurselor şi să contribuie la
sporirea eficienţei
1.3. Factorii care determină rezultatele activităţii ec.-fin în cazul întreprinderii
Cunoaşterea factorilor, a naturii lor şi a legăturilor prin intermediul cărora
contribuie la formarea rezultatelor, precum şi stabilirea posibilităţilor de îmbunătăţire
a funcţionării întreprinderii ca sistem reprezintă principalele probleme ce trebuie
rezolvate cu ajutorul analiza economico-financiare.
Factorii determină formarea şi modificarea unui efect, a unui rezultat, ei acţionând
asupra rezultatului nu separat, ci interdependent.
Identificarea factorilor necesită cunoaşterea precisă a căii şi a legăturilor cauzale
care au stat la baza formării rezultatului.
Factorii care intervin într-un proces de analiză pot fi grupaţi după mai multe
criterii:
A) După conţinutul şi natura lor, factorii pot fi:
1.factori economici - piata interna, externa, sistemul bancar , bursele de valori ,
regimul investitiilor .
2.factori tehnici ṣi tehnologici - reprezinta nivelul tehnic al utilajelor disponibile
pentru utilare , calitatea tehnicilor ce pot fi utilizate, calitatea cercetarilor tehnice unde
firma are acces, numarul si calitatea licentelor si brevetelor inregistrate si capacitatea
inovativa a sistemului cercetare-dezvoltare .
3.factori de management _ strategia economica nationala ;
_ sistemul de organizare a economiei nationale ;
_ modalitatile de coordonare ;
5
_ modalitatile de control ;
_ mecanismele motivationale ;
4.factori socio-culturali - includ structura sociala a populatiei ,ocrotirea sanatatii,
invatamantul, cultura, stiinta si mentalitatea .
5.factori politici - cuprind politica economica, politica sociala, politica stiintei,
politica invatamantului, politica externa, toate influentand strategiile si politicile firmelor .
In categoria factorilor politici se inscriu si politicile altor state precum si politica
organismelor internationale .
6.factori demografici - cuprind numarul populatiei, structura socio-profesionala,
ponderea populatiei, populatia activa, rata natalitatii, rata mortalitatii, durata medie de
viata, etc .
7.factori naturali - sunt reprezentati de resurse naturale, apa, sol, clima, vegetatie si
fauna .
8.factori juridici - ansamblul reglementarilor juridice ce influenteaza direct sau
indirect firma ṣi managementul acesteia .
Cei mai semnificativi factori juridici sunt legile, decretele, hotărârile
guvernamentale, ordonantele , ordinile ministrilor ṣi deciziile prefecţilor.
Exista 2 tipuri de comportament al firmei faţă de mediul ambiant :
1.Tipul pasiv se caracterizeaza printr-o atitudune de aṣteptare a firmei faţă de
influenţele la care aceasta este supusă din mediul ambiant.
2.Tipul agresiv presupune anticiparea măsurilor produse ȋn mediul ambiant ṣi
preȋntâmpinarea apariţiei unor disfuncţionalităţi majore .
B) După caracterul factorilor în cadrul unei relaţii cauzale distingem:
- factori cantitativi;
- factori de structură;
- factori calitativi.
Această grupare prezintă o deosebită importanţă sub raport metodologic. Ca
regulă generală, factorul calitativ într-o relaţie cauzală este de aceeaşi natură ca şi
fenomenul analizat. (de obicei se măsoară în aceleaşi unităţi ca fenomenul
analizat)
Ex. Q = Ns x Wa
∆Q - 1) ∆Ns - factor cantitativ
2) ∆Wa – factor calitativ – se referă la o singură persoană sau
unitate de timp. Wa este de aceeaşi natură cu producţia.
Factorii cantitativi sunt purtătorii materiali ai celor calitativi;
Factorii de structură intervin atunci când rezultatul analizat se referă la mărimi
agregate (compuse din mai multe rezultate distribuite pe mai mulţi purtători). Ex:
Profitul mediu unitar va creşte sau scade în funcţie de ponderea produselor cu un
profit unitar mai mare sau mai mic decât cel mediu.
C) După modul cum acţionează asupra fenomenului analizat, factorii sunt:
- cu acţiune directă;
- cu acţiune indirectă – acţionează asupra fenomenului analizat prin intermediul
celor cu acţiune directă. Această grupare prezintă o deosebită importanţă în
6
stabilirea rezervelor ce trebuie mobilizate pentru îmbunătăţirea rezultatului
analizat.
D) În funcţie de efortul propriu al întreprinderii distingem:
- factori dependenţi de efortul propriu al întreprinderii – timpul de muncă,
productivitatea muncii, gradul de utilizare a capacităţii de producţie;
- factori independenţi de efortul propriu al întreprinderii – factori proveniţi din
mediul ec., fin. şi fiscal în care funcţ. firma.
E) După gradul de sintetizare deosebim:
- factori simpli – care nu mai pot fi descompuşi;
- factori complecşi – care pot fi descompuşi în factori simpli sau complecşi dar
cu un grad mai redus de complexitate şi a căror acţiune poate fi identificată la
nivelul întreprinderii.
1.4. Analiza diagnostic şi rolul acesteia în evaluarea şi reglarea performanţelor
economico-financiare ale întreprinderii
Analiza diagnostic presupune în primul rând reperarea simptomelor,
disfuncţionalităţilor din activitatea întreprinderii şi în al doilea rând stabilirea stării şi
terapiei, urmare a căreia se produce îmbunătăţirea sau redresarea rezultatelor obţinute.
În analiza diagnostic urmează să-şi găsească raspuns probleme cum ar fi:
- care sunt rezutatele întreprinderii;
- dacă aceste rezultate sunt satisfăcătoare şi de ce;
- cum au fost obţinute aceste rezultate ;
- care sunt performanţele în funcţie de obiectivele stabilite ;
- ce trebuie să facă organele de management pentru a atinge aceste performanţe ;
- care sunt măsurile concrete, practice ce urmează a fi întreprinse pe termen scurt,
termen mediu, termen lung.
De aici concluzia că analiza diagnostic nu se limitează la radiografierea şi
aprecierea situaţiei din întreprindere ci constituie o parte organică a gestiunii
previzionale, respectiv a managementului strategic al firmei.
Diagnosticarea activităţii unei întreprinderi este condiţionată de sistemul de
indicatori şi mai ales de capacitatea informaţională a fiecarui indicator.
Un sistem al indicatorilor operaţionali în analiza diagnostic (AD) poate fi
reprezentat de următoarea grupare:
I. Indicatori ai potenţialului tehnico-economic:
- indicatori ai capacităţii de producţie;
- indicatori ai imobilizărilor;
- indicatori de volum şi de structură ai activelor circulante ;
- indicatori ai potenţialului uman (ai fluctuaţiei, cantitativi, calitativi, ai structurii, ai
productivităţii).
II. Indicatori ai potenţialului financiar şi ai capitalului:
- patrimoniul net (dimensiune, structură, surse de formare);
- fondul de rulment (propriu, strain);
7
- trezoreria;
- capitalul propriu (KPR);
- capitalul permanent (KPERM);
- bonitatea (good will)
- autonomia financiară.
III. Indicatori ai rezultatului economico-financiar:
- cifra de afceri;
- valoarea adăugată;
- profit net;
- rezultat din exploatare;
- rezultatul fiscal.
IV. Indicatori ai eficienţei utilizării potenţialului tehnico-economic si
financiar:
- rata de eficienţă a mijloacelor fixe (CA, VA, profit la 1000 lei Mf);
- rata de eficienţă a activelor circulante ( CA, VA, profit la 1000 lei Ac);
- viteza de rotaţie a activelor ;
- rata de eficienţă a costurilor ( cheltuieli totale sau pe grupări la 1000 lei venituri,
respectiv CA) ;
- rata rentabilităţii (economică, financiară, resurselor consumate, etc).
În analiza diagnostic a unei întreprinderi, de o mare utilitate sunt corelaţiile şi
ratele de echilibru şi de eficienţă cum ar fi:
- corelaţii dintre indicatorii de volum ai producţiei (ex. IQa>IQe);
- corelaţii dintre ritmul de creştere a producţivităţii muncii şi ritmul de creştere a
salariului mediu anual (ex. IWa>ISa);
- corelaţia dintre profit (ca indicator absolut) şi rata rentabilităţii ca indicator
relativ;
- corelaţii dintre rata de eficienţă a costurilor şi rata rentabilităţii;
- corelaţii dintre creanţe şi obligaţii;
- corelaţii dintre trezoreria netă, fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment;
- echilibrul economico-financiar.
În concluzie, analiza diagnostic are un rol fundamental în evaluarea, reglarea şi
ameliorarea performanţelor economico-financiare ale întreprinderii.
1.4.1. METODE ŞI TEHNICI ALE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE
Metodologia analizei economico-financiare cuprinde sistemul de metode şi
procedee folosite în această disciplină pentru cercetarea realităţii şi formularea
rezultatelor fenomenelor economice în interiorul firmei din punct de vedere cantitativ şi
calitativ. Procedeele şi tehnicile utilizate în analiză servesc la descompunerea proceselor
economice în părţile sale componente studiind comportamentul acestora independent sau
în corelaţie cu alte componente. Metoda reprezintă un proces teoretico-abstract prin care
8
se fixează o anumită concepţie privind modul de studiere a unui obiectiv în vederea
obţinerii de cunoştinţe asupra formei sau alcătuirii acestuia1.
Prin cuantificarea relaţiilor factorial-cauzale se determină mărimea, sensul şi
intensitatea acţiunii factorilor asupra fenomenului cercetat creând posibilitatea
interpretării stării fenomenului în vedera identificării şi valorificării rezervelor interne ale
întreprinderii.
Astfel, scopul analizei este de a descoperi caracteristicile esenţiale ale parţilor
componente ale fenomenului studiat şi de a oferi concluzii necesare sintezei (examinarea
acestora în unitatea lor)
IV.I.I.Metode ale analizei calitative.
1. Diviziunea şi descompunerea rezultatelor – realizată pentru a se asigura
profunzimea studierii faptelor. Este de mai multe feluri:
- diviziune în timp – evidenţiază abaterile de la tendinţa generală de desfăşurare a
rezultatului (de exemplu abaterea aprovizoinării cu materiale de la ritmicitatea
proiectată pentru un an indicator);
- diviziunea rezultatelor după locul de formare – observarea locurilor unde efectul
obţinut nu corespunde condiţiilor create, deci sunt semnalate deficienţe;
- descompunerea pe elemente componente – cuantificarea rezultatelor favorabile
sau nefavorabile pe categorii de resurse consumate.
2. Comparaţia – orice rezultat al activităţii întreprinderii se apreciază în raport cu
anumite criterii, astfel:
- trebuie asigurată comparabilitatea datelor şi indicatorilor;
- baza de comparaţie o constituie realizările proprii din perioadele precedente,
mărimile concurenţei, norme interne şi internaţionale impuse.
3. Gruparea – colectivitatea cercetată este despărţită în grupe omogene de unităţi
după variaţia unora sau mai multor caracteristici de grupare. Alegerea caracteristicilor se
face în funcţie de scopul cercetării, de esenţa fenomenului cercetat (ex. produse cal. I, II,
III; gradul forţei de muncă pe categorii, vechime, sex, meserii, calificare, etc).
4. Generalizarea sau evaluarea rezultatelor – reuniunea într-un sistem coerent a
concluziilor reieşite din studiul factorial-cauzal al fenomenelor, reţinându-se aspectele
esenţiale pentru procesul decizional de valorificare cât mai bine a resurselor.
Generalizarea se realizează în raportul de analiză, studii de fezabilitate, procese verbale
de control.
1 DEX - Dictionarul explicativ al limbii romane (editia a III-a, 2009, revazuta si adaugita), Academia
Română, Editura Univers Enciclopedic, 2009.
9
1.4.2. Metode ale analizei cantitative
a). Metoda substituirilor în lanţ
Acest procedeu se utilizează când relaţiile dintre factori sunt de tip funcţional şi se
exprimă sub formă de produs şi de raport.
La baza substituirilor în lanţ stau 3 principii :
(a) Aşezarea factorilor în relaţiile de cauzalitate se face în
următoarea ordine a condiţionărilor economice :
- factorii cantitativi;
- factorii de structură;
- factorii calitativi.
(b) Înlocurile se fac în mod succesiv începând cu factorii
cantitativi, continuând cu factorii de structură şi încheind cu
cei calitativi pornind de la factorii cu acţiune directă spre cei
cu influenţă indirectă.
(c) Valoarea substituită a unui factor se menţine ca atare în
operaţiile ulterioare.
Aplicarea acestui procedeu:
A. La fenomenele economice care pot fi exprimate printr-o relaţie matematică sub
formă de produs:
a) în valori absolute:
cbaF ,
unde:
F – fenomenul analizat;
a, b, c – factorii care acţionează asupra fenomenului.
Procedând la separarea influenţei dintre cei trei factori avem:
01 FFF , 1111 cbaF , 0000 cbaF
Influenţa factorului a (cu cât determină factorul a modificarea fenomenului):
0001000001 cbaacbacbaa (1)
Influenţa factorului b:
0011001011 cbbacbacbab (2)
Influenţa factorului c:
0111011111 ccbacbacbac (3)
Din relaţiile (1), (2) şi (3) rezultă că:
cbaF
10
b) în mărimi relative:
100(%) FIF
100(%)0
01
F
FFF
100000
111
cba
cbaI F
2100
cba
F
IIII
Influenţa factorului a în mărimi relative:
100100100(%)0
01
000
000001
aI
a
aa
cba
cbacbaa (4)
Influenţa factorului b în mărimi relative:
100100(%)
00
011
000
001011
ba
bba
cba
cbacbab
a
ba III
b
b
a
a
b
b
a
a
100100100
0
0
0
1
0
1
0
1 (5)
Influenţa factorului c în mărimi relative:
100100100(%)
2
000
011111 bacba IIIII
cba
cbacbac
(6)
Din relaţiile (4), (5) şi (6) rezultă că:
cbaF (în mărimi relative).
B. În cazul fenomenelor exprimate sub formă de raport între 2 variabile
(fenomenul analizat este de forma):
b
aF
I) În cazul în care factorul cantitativ se află la numărător:
a) în mărimi absolute:
01 FFF , 1
11
b
aF ,
0
0
0b
aF .
Influenţa factorului a asupra modificării rezultatului:
0
0
0
1
b
a
b
aa
11
Influenţa factorului b asupra modificării fenomenului:
0
1
1
1
b
a
b
ab
baF
b) în mărimi relative:
100100(%)0
01
FIF
FFF
100100100100
0
1
0
1
0
0
1
1
0
0
1
1
b
a
FI
I
b
b
a
a
a
b
b
a
b
a
b
a
I
Influenţa factorului a în mărimi relative:
100100(%)
0
0
0
0
0
1
aI
b
a
b
a
b
a
a
Influenţa factorului b în mărimi relative:
a
b
a
a II
II
b
b
a
a
b
a
b
a
b
a
b
a
b
a
b
a
b
a
b
100100100100100(%)
0
1
0
1
0
0
0
1
0
0
1
1
0
0
0
1
1
1
II) În cazul în care factorul cantitativ se află la numitor:
a) în mărimi absolute:
b
aF , a – factorul calitativ, b – factorul cantitativ
01 FFF , 0
00
b
aF ,
1
11
b
aF
influenţa modificării factorului b asupra rezultatului:
0
0
1
0
b
a
b
ab
influenţa modificării factorului a asupra rezultatului:
12
1
0
1
1
b
a
b
aa
baF
100 FF II
b) în mărimi relative:
100100(%)0
01
FIF
FFF
Influenţa factorului b asupra rezultatului în mărimi relative:
100100
100100
100
1100100100(%)
22
0
10
0
1
0
0
0
0
0
1
0
bI
b
ba
b
b
a
b
a
b
a
b
a
b
Influenţa factorului a asupra rezultatului în mărimi relative:
bb
a
II
I
a
b
b
a
a
b
b
a
b
a
b
a
b
a
a2
0
0
1
0
0
0
1
1
0
0
1
0
1
1
100100100100100(%)
Exemplul 1:
dcbaF
Specificaţie Planificat
(0)
Efectiv
(1)
Diferenţă Procentual
Factor a 10 20 +10 %200100
10
20
Factor b 20 12 -8 %60100
20
12
Factor c 5 6 +1 %120100
5
6
Factor d 8 10 +2 %125100
8
10
13
Total (F) 000.8
852010
400.14
1061220
400.6
000.8400.14
%180100
000.8
400.14
400.6F
000.88520)1020( a
400.685)2012(20 b
920.18)56(1220 c
880.2)810(61220 d
%80%100%180 FI
%100%100%200100(%) aIa
%80%200%120100
(%)
a
ba III
b
%24%120%144(%) c
%36%144%180(%) d
Pentru a determina modificarea absolută a unui factor în condiţiile în care se
cunoaşte modificarea relativă a acestora se procedează în felul următor:
- se aplică modificarea relativă la valoarea planificată a fenomenului respectiv.
000.8100
000.8100
100(%) 0
Faa
400.6100
000.880
100(%) 0
Fbb
Exemplul 2:
b
aF , a – factorul cantitativ, b – factorul calitativ
Indicator Planificat
(0)
Efectiv
(1)
Diferenţă Procentual (%)
Consum materiale (Kg) – cm 200.000 240.000 +40.000 120
Consum specific de materiale
(Kg/buc) – cs
200 250 +50 125
Producţia fizică obţinută (buc) –
Q
1000 960 -40 96
cs
cmQ 01 QQQ =-40buc
%41001001000
960100(%) IQQ
14
200200
000.200
200
000.240
0
0
0
1 cs
cm
cs
cmcm buc.
240200
000.240
250
000.240
0
1
1
1 cs
cm
cs
cmcs buc.
%20100100000.200
000.240100100100(%)
0
1 cm
cmIcmcm
%2412096120100125
120100(%) Icm
Ics
Icmcs
Exemplul 3:
b
aF , a – factorul calitativ, b – factorul cantitativ
Indicator Planificat
(0)
Efectiv
(1)
Diferenţă Procentual
(%)
Cheltuieli de producţie
(lei) – C
5.000.000 6.000.000 +1.000.000 120
Producţia fizică obţinută
(buc) – Q
10.000 12.500 +2.500 125
Cost pe unitatea de
produs (lei/buc) – Cup
5mil./10.000=500
lei/buc
480 -20 96
Q
Cupt /cos 2001 CupCupCup lei/buc
1) 100000.10
000.000.5
500.12
000.000.5
0
0
1
0 Q
C
Q
CQ lei/buc
80C lei/buc pentru că baF
2) %410096100(%) ICupCup
%20100125
100(%)
2
Q
%16125
100100
125
120(%)
2
C
15
În cazul în care, la formarea unui rezultat contribuie mai multe elemente, pentru
determinarea contribuţiei fiecărui element asupra rezultatului fenomenului economic se
aplică 2) metoda balanţieră:
cbaF 1111 cbaF 0000 cbaF 01 FFF
01000001 aacbacbaa
01001011 bbcbacbab
01011111 cccbacbac
3) În condiţiile în care asupra unui rezultat acţionează mai mulţi factori şi prin
intermediul unui factor contribuie mai multe elemente, în acest caz se foloseşte o metodă
combinată:
- pentru determinarea influenţei factorilor se foloseşte metoda eliminării pe baza
substituirilor în lanţ;
- pentru determinarea contribuţiei elementelor se foloseşte metoda balanţieră.
d
cbaF
1
1111
d
cbaF
0
000
0d
cbaF
01 FFF
0
000
0
111)(d
cba
d
cbacba
0
000
0
001
d
cba
d
cbaa
0
001
0
011
d
cba
d
cbab
0
011
0
111
d
cba
d
cbac
0
111
1
111
d
cba
d
cbad
4) În practica economică se foloseşte şi metoda soldului care presupune
parcurgerea următoarelor etape:
1. Stabilirea rezultatului fenmenului economic analizat;
2. Determinarea influenţei factorilor ca urmare a legăturilor funcţionale
dintre acestea şi rezultat pe cale logică (legătură directă şi invers
proporţională între factor şi rezultat);
16
3. Determinarea influenţei factorilor care nu pot fi stabiliţi pe cale logică ca
diferenţă între rezultatul total şi suma influenţei factorilor determinaţi pe
cale logică.
Exemplul 4:
Profit0=50.000 mii lei
Profit1=58.000 mii lei
Din anliza diagnostic au reieşit următoarele:
(a) cifra de afceri (producţia fizică vândută) a creşterii faţă de plan cu 5%.
Iqv=105%
(b) ca urmare a modificării costurilor pe unitatea de produs s-a înregistrat o
economie de 8.000 mii lei.
ΔC=+8.000 mii lei
(c) creşterea preţurilor de vânzare pe unitatea de produs a determinat venituri
suplimentare de 2.500 mii lei.
Δp=+2.500 mii lei
1. Modificarea structurii producţiei vândute în funcţie de cerinţele profitului a fost
corectă?
2. Cu cât a influenţat modificarea structurii profitul întreprinderii ?
cqpq vvPr qv = cantitatea vândută
c = cost unitar
p = preţ vânzare
Δqv influenţă direct proporţională
ΔPr Δs modificarea structurii
Δc influenţă invers proporţională
Δp influenţă direct proporţională
500.2000.50100
105000.50 q mii lei
?s
000.8Pr mii lei
000.5500.2000.8500.2000.8Pr pcqs v mii lei
Avantajul acestei metode constă în faptul că este uşor de aplicat. Dezavantajul
constă în faptul că orice eroare strecurată în determinarea influenţelor pe cale logică este
preluată de influenţa factorului determinant prin metoda soldului. În concluzie, această
metodă nu este eficientă.
17
În afara acestor metode specifice analizei economico-financiare se mai folosesc şi
alte metode cum ar fi:
5. Metoda corelaţiei
Dacă între factorii determinanţi şi fenomenul analizat (rezultat) există relaţii
factoriale direct proporţionale, atunci se folosesc funcţii de regresie de tipul:
bxaY
Dacă între factorii determinanţi şi fenomenul analizat (rezultat) există relaţii
factoriale, legătură invers proporţională atunci se folosesc funcţii de regresie de tipul:
x
baY
Un loc de primă importanţă îl ocupă metodologia de stabilire a naturii sensului şi
intensităţii legăturilor de cauzalitate. Acestea se determină cu ajutorul raportului de
corelaţie şi coeficientului de corelaţie.
Analiza economico-financiară oferă multe posibilităţi de aplicare a metodei
corelaţiei. Utilizarea acestei metode presupune parcurgerea mai multor etape:
a) selecţia factorilor esenţiali, lăsând la o parte factorii neesenţiali;
b) stabilirea legăturilor de cauzalitate dintre factori şi fenomenul analizat
c) alegerea tipului funcţiei pentru exprimarea corelaţiei – acestea pot fi de tip linear,
parabolic, hiperbolic, exponenţial, logaritmic, etc.
în cazul în care intre factori şi fenomenul analizat sunt relaţii de tip stocastic,
influenţa acestora se stabileşte cu ajutorul metodei analizei regresionale.
Un loc de primă importanţă il ocupă metodologia de stabilire a naturii sensului si
intensităţii legăturii de cauzalitate. O asemenea legătură se determină cu ajutorul
raportului de corelaţie:
2
2
)(
)(1
yy
YxyRyx unde: y – valoarea reala a fenomenului ec-fin.studiat
Yx – valoarea teoretica, determ.de influenta lui x
y - valoarea medie a fenomenului econ.-fin.studiat
Valorile acestui raport sunt intre o şi 1. Cu cat ne apropiem mai mult de 1 cu atat
legaturile dintre fenomen şi factor sunt mai intense.
şi al coeficientului de corelaţie:
])([])([ 2222 yynxxn
yxxynryx cu valori cuprinse între -1 şi +1. Cu
cat marimea coeficientului se apropie mai mult de plus si minus 1 cu atat legatura este
mai puternică.
Sensul legaturii este dat de semnul “+” = legătură directă
de semnul “-“ = legătură inversă
18
6). Metoda programării liniare
Metodă matematică care se utilizează îndeosebi în procesul de fundamentare a
sarcinilor de plan sau în previzionarea factorilor şi fenomenelor.
Prin programare liniară, în practică se rezolvă problemele de maximizare sau
minimizare a unor factori de producţie ţinând seama de valorile posibile ce le pot căpăta
variabilele şi de restricţiile puse în cadrul soluţiei.
7). Metoda scorurilor
O funcţie scor este de forma:
nn xaxaxaZ .....2211
unde a1 a2... an reprezintă coeficienţii de semnificaţie şi
x1 x2... xn reprezintă variabile independente.
Aplicarea acestei metode necesită alegerea în primul rand a unui eşantion
de firme care să cuprindă atat firme aflate în dificultate sau falimentare cât şi
firme fără probleme financiare. Se compară cele două grupuri de întreprinderi, pe
un interval de timp suficient de mare și pe baza unor indicatori semnificativi,
selectați astfel încȃt să se realizeze cea mai buna apreciere prin combinarea liniară
a acestora. Este o tehnică statistică pentru transformarea informaţiilor oferite de
ratele financiare într-un scor capabil să prezică succesul sau insuccesul unei
afaceri2. Cel mai adesea sunt citate modele dezvoltate pe plan internaţional:
Modelul Altman, Modelul Conan şi Holder, Modelul Centralei Bilanţurilor din
Banca Franţei.
1.4.2. Procesul de analiză a activităţii unităţilor economice
A nu se confunda etapele care definesc conţinutul procesului de analiză cu etapele
procesului de analiză. Acestea sunt:
1. Întocmirea tematicii de analiză: analiza costurilor, rentabilităţii;
2. Culegerea materialului necesar analizei;
3. Verificarea complexă a datelor supuse analizei: o verificare de fond şi de
formă;
4. Prelucrarea şi studierea datelor prin aplicarea corectă a etapelor care
definesc conţinutul procesului de analiză;
5. Elaborarea concluziilor şi stabilirea măsurilor pentru îmbunătăţirea
fenomenului analizat (decizia).
2 Ion Anghel - Falimentul - Radiografie și predicție, Ed.Economică, București, 202, pag. 37-38
19
CAPITOLUL II
ANALIZA ACTIVITĂŢII DE PRODUCŢIE ŞI COMERCIALIZARE
A FIRMEI
Reprezintă obiectivul important al oricărei firme indiferent de forma de
proprietate şi are ca scop realizarea bunurilor şi serviciilor necesare satisfacerii nevoilor
sociale şi individuale.
Orice activitate tehnico-productivă este urmarea unei comenzi orin care se
onorează cererea.
Analiza activităţii de producţie şi comercializare are în vedere scopul,
instrumentele utilizate şi subiectul.
În funcţie de aceste elemente, în activitatea economico-financiară practică au
prioritate o problemă sau alta cum ar fi:
a) Dacă această analiză se realizează în vederea efectuării unei asocieri în scopul
comercializării unor produse atunci se pune accent pe:
- cifra de afaceri;
- calitatea producţiei;
- clientela proprie.
b) Dacă asocierea respectivă vizează producerea unor bunuri în vederea cuceririi de
noi pieţe, atunci, pe lângă elementele enumerate mai sus, trebuie să avem în
vedere şi potenţialul de producţie şi echilibrul dintre acesta şi cerere.
În cazul în care conducerea firmei are ca scop îmbunătăţirea activităţii de
programare operativă a producţiei, atunci analiza activităţii de producţie şi comercializare
pune accentul pe analiza realizării producţiei fizice pe total şi pe sortimente şi pe analiza
structurii producţiei în funcţie de cerinţele pieţei.
În acest context, problematica analizei activităţii de producţie şi comercializare a
unei firme vizează următoarele aspecte precum: analiza situaţiei generale a activităţii de
producţie şi comercializare pe baza indicatorilor valorici; analiza cifrei de afaceri; analiza
valorii adăugate; etc.
Pentru analiza activităţii de producţie şi comercializare ȋn vederea stabilirii
gradului de ȋndeplinire a obiectivelor planificate ṣi a cauzelor care au determinat abateri
sunt necesare atât informaţii din evidenţa contabilă curentă, cât ṣi informaţii existente ȋn
contul de profit ṣi pierdere ṣi bugetul de venituri ṣi cheltuieli.
2.1. Analiza situaţiei generale a activităţii de producţie şi comercializare pe baza
indicatorilor valorici
Situaţia generală a activităţii de producţie şi comercializare implică analiza
dinamicii activităţii de producţie pe baza indicatorilor valorici şi analiza raportului static
şi dinamic dintre indicatorii valorici ai producţiei.
Pentru dimensionarea activităţii de producţie şi comercializare se recomandă un
sistem de indicatori valorici, fiecare dintre aceştia prin conţinut şi mod de determinare
20
având o putere informaţională mare şi caracterizând anumite aspecte ale activităţii unei
firme.
Pentru caracterizarea activităţii de comercializare şi producţie se folosesc
următorii indicatori valorici:
1. CIFRA DE AFACERI (CA)
Cifra de afaceri este un indicator important care reprezintă suma totală a
veniturilor din vânzarea mărfii şi a producţiei pe o perioadă determinată.
Pentru nevoile interne ale firmei, conducerea întreprinderii, pe baza datelor din
contabilitate poate stabili şi indicatorul “producţia fabricată vândută şi încasată” indicator
care reflectă finalitatea activităţii de producţie şi comercializare.
2. PRODUCŢIA FABRICATĂ (Qf) Reflectă valoarea bunurilor destinate livrării, realizate ȋn cursul unei perioade de
timp şi cuprinde următoarele elemente:
- valoarea produselor finite şi a semifabricatelor destinate vânzării;
- valoarea bunurilor executate şi a serviciilor prestate.
Se calculează fie însumând valoarea producţiei cu valoarea serviciilor, fie adăugând
la cifra de afaceri variaţia stocurilor de produse finite (rulajele debitoare ale conturilor
„produse finite” ṣi „semifabricate” ṣi rulajele creditoare „venituri din lucrări executate
ṣi servicii prestate”, „venituri din studii ṣi cercetări” ṣi „venituri din activităţi
diverse”3
Deşi nu este un indicator prezentat ȋn contul de profit şi pierdere şi nici ȋn tabloul
soldurilor intermediare de gestiune, producţia fabricată este un indicator important ȋn
estimarea rezultatului potenţial al exploatării.
3. VALOAREA ADĂUGATĂ (Qa)
Indicator valoric ce exprimă măsura bogăţiei realizată de activitatea firmei, ea
dimensionând capacitatea firmei de a produce avere. Reprezintă surplusul de venituri
peste valoarea consumurilor provenite de la terţi.
Prezintă importanţă în primul rând ca instrument de apreciere a performanţelor
economico-financiare ale firmei şi în al doilea rând ca indicator de realizare a
obiectivelor fiscalităţii.
Qa=Qe-M unde M reprezintă consumurile provenite de la terţi
Deducând din valoarea adăugată cheltuielile cu amortizarea vom obţine valoarea
adăugată netă.
4. PRODUCŢIA EXERCIŢIULUI (Qe)
Indicator valoric care dimensionează întreaga activitate a firmei şi cuprinde:
- valoarea producţiei vândute (exprimată ȋn preţuri de vânzare exclusiv TVA);
- variaţia producţiei stocate (creşterea sau scăderea stocului de produse finite,
semifabricate, etc.);
- producţia imobilizată realizată de către societate.
3 Robu V., Georgescu N., Analiză economicofinanciară, Editura Economică, Bucureşti, 2001.
21
ife PQQ
Ultimele două componente ale producţiei sunt exprimate ȋn costuri de producţie,
neajuns ce afectează comparabilitatea datelor dar care ar putea fi ȋnlăturat prin
exprimarea tuturor indicatorilor ȋn preţuri standard sau prestabilite. Producţia exerciţiului
este un indicator de efect ce permite analiza dinamicii volumului de activitate şi
determinarea schimbărilor care au loc ȋn activitatea de exploatare a firmei pe de o parte,
iar pe de altă parte permite determinarea unor indicatori precum productivitatea muncii,
capacitatea de producţie, numărul de utilaje, etc.
Pentru caracterizarea activităţii de producţie şi comerţ se recomandă utilizarea
acestui sistem de indicatori valorici întrucât fiecare indicator valoric caracterizează
anumite aspecte calitative şi cantitative ale activităţii.
Analiza dinamicii de producţie şi comerţ are menirea:
- de a pune în evidenţă obiectivele stabilite în raport cu realizările perioadelor
precedente;
- de a stabili gradul de realizare a acestor obiective;
- de a stabili cauzele care pot determina anumite abateri;
- de a stabili măsurile ce se impun pentru a corecta situaţiile nefavorabile
intervenite.
Analiza situaţiilor concrete se realizează în raport cu corelaţiile normale care
trebuie să existe între indicatorii valorici menţionaţi.
Faţă de perioada precedentă (baza de comparaţie) vor interveni modificări ale
elementelor care diferenţiază indicatorii respectivi, schimbări cantitative care trebuie să
intervină şi să determine schimbări de natură calitativă.
Ca situaţie normală se consideră următoarele corelaţii:
1. Ritmul de creştere al producţiei vândute (sau cifra de afaceri existentă ȋn contul de
profit şi pierdere ȋn cazul ȋn care societatea nu are venituri din vânzarea
mărfurilor) trebuie să fie superioară sau egală cu ritmul de creştere al producţiei
fabricate.
II QfQv
Această corelaţie semnifică faptul că întreaga producţie are asigurată desfacerea şi
sunt create condiţii pentru reducerea stocurilor din perioada precedentă.
2. Ritmul de creştere al producţiei fabricate trebuie să depăşească ritmul de creştere
al producţiei exerciţiului.
II QeQf
Această corelaţie semnifică scăderea stocurilor de producţie neterminată (a
imobilizărilor de mijloace circulante). Scăderea trebuie să aibă loc până la limita în care
mărimea acestor stocuri asigură continuitatea procesului de producţie.
3. Ritmul de creştere al valorii adăugate trebuie să depăşească ritmul de creştere al
producţiei exerciţiului.
22
II QeQa
Această corelaţie semnifică reducerea ponderii consumurilor provenite de la terţi
cu efecte favorabile asupra costurilor. Reducerea este apreciată favorabil numai în
condiţiile în care nu este afectată calitatea producţiei finite obţinute.
Exemplu
Indicator Perioada
precedentă
Perioada curentă Indici (%)
Prevăzut Efectiv Prev/Prec Efectiv/Prec Efectiv/Prev
Qv(mii.lei) 30.000 31.500 31.650 105 105,5 100,48
Qf(mii.lei) 32.400 33.858 34.346 104,5 106 101,44
Qe(mii.lei) 34.000 35.360 36.176 104,0 106,4 102,31
Qa(mii.lei) 16.320 17.104 17.136 104,8 105 100,19
Corelaţiile ce trebuie respectate şi care caracterizează o situaţie normală:
a) II QfQv
b) II QeQf
c) II QeQa
Din punct de vedere cantitativ, întreprinderea şi-a planificat faţă de perioada
precedentă o creştere la toţi indicatorii producţiei industriale. Aceasta, presupune că
întreprinderea şi-a stabilit ca obiectiv o dezvoltare a activităţii de producţie şi
comercializare faţă de perioada precedentă.
Din punct de vedere calitativ:
- Ritmul prevăzut al Qv este superior ritmului prevăzut al Qf (105>104,5). Aceasta
înseamnă că firma şi-a prevăzut în plan să asigure desfacerea întregii producţii
fabricată (Qf) şi să creeze condiţii pentru reducerea stocurilor din perioada
precedentă. Deci s-a respectat corelaţia normală dintre aceşti indicatori.
- Ritmul prevăzut al Qf este superior ritmului prevăzut al Qe (104,5>104). Aceasta
înseamnă că prin plan firma şi-a prevăzut o reducere a stocului de producţie
neterminată, deci o reducere a imobilizărilor şi în acest caz respectându-se
corelaţia normală.
- Ritmul prevăzut al Qa este superior ritmului prevăzut al Qe (104,8>104). Aceasta
înseamnă că firma şi-a prevăzut căile de reducere a ponderii consumurilor
intermediare cu efecte favorabile asupra costurilor. Astfel, ṣi în acest caz s-a
respectat corelaţia normală.
În concluzie, se apreciază că planul producţiei industriale este fundamentat
ştiiţific întrucât a prevăzut măsuri pentru desfacerea producţiei fabricate (Qf), scăderii
stocului de producţie imobilizată, scăderii consumului intermediar, căi care contribuie la
sporirea eficienţei activităţii firmei.
În plan efectiv :
În perioada curentă se înregistrează o situaţie superioară faţă de perioada
precedentă la toţi indicatorii valorici ai producţiei. Acest fapt presupune că din punct de
vedere cantitativ, producţia industrială din perioada curentă este superioară celei din
23
perioada precedentă, deci se constată o dezvoltare a activităţii de producţie şi
comercializare.
Sub aspect calitativ constatăm:
- Ritmul efectiv al Qv este inferior ritmului efectiv al Qf (105,5<106). Aceasta
înseamnă că nu s-a respectat corelaţia normală adică Qf suplimentară nu are
asigurată desfacerea, ceea ce presupune o creştere a producţiei stocate, cu efecte
nefavorabile asupra rezultatelor.
- Ritmul efectiv al Qf este inferior ritmului efectiv al Qe (106<106,4). Aceasta
presupune o creştere a stocului de producţie neterminată care va produce
imobilizări de mijloace circulante cu efecte nefavorabile asupra situaţiei
financiare.
- Ritmul efectiv al Qa este inferior ritmului efectiv al Qe (105<106,4). Aceasta
însemnă că a crescut ponderea consumurilor intermediare de la terţi, cu efecte
nefavorabile asupra costurilor şi implicit asupra rezultatelor.
Deşi prin plan s-a asigurat respectarea corelaţiilor normale, efectiv, în perioada
analizată (curentă), aceste corelaţii nu au fost respectate.
Analiza situaţiei generale a activităţii de producţie şi comercializare mai poate fi
realizată şi cu ajutorul raportului static şi a raportului dinamic dintre indicatorii
valorici ai producţiei.
Raportul static ia în considerare mărimile absolute ale acestor indicatori valorici şi
permite caracterizarea evoluţiei elementelor care îi diferenţiază, şi anume:
fQ
QvRs 1 - oferă informaţii despre stocurile de produse finite. Atunci când avem
o tendinţă de creştere rezultă un aspect favorabil , stocurile de
produse finite scad.
e
f
Q
QRs 2 - caracterizează evoluţia stocurilor de producţie neterminată precum
şi a consumului intern.
e
a
Q
QRs 3 - caracterizează creşterea/scăderea ponderii consumului intermediar,
respectiv a cheltuielilor cu materialele.
Dacă:
fQQvRs 11 - nu au intervenit modificări în stocul de producţie fabricată.
11Rs Qf nu a avut asigurată desfacerea, o parte din această producţie
rămânând în stoc.
11Rs Qf a avut asigurată desfacerea şi s-au redus stocurile de producţie
fabricată din perioada precedentă.
12Rs inexistenţa stocurilor de producţie neterminată.
24
12Rs situaţie nefavorabilă ca urmare a creşterii stocurilor de producţie
neterminată, deci a imobilizărilor.
12Rs situaţie favorabilă deoarece are loc reducerea stocurilor de producţie
neterminată până la limita asigurării continuităţii procesului de
producţie.
13 Rs întotdeauna (pentru că Qa=Qe-M)
Raport static Precedent Prevazut Efectiv
1Rs 0,926 0,93 0,921
2Rs 0,953 0,957 0,949
3Rs 0,48 0,484 0,474
Raportul dinamic între indicatorii valorici exprimă tendinţa sau evoluţia
elementelor componente (modificări) ale indicatorilor valorici.
De precizat, că această evoluţie se realizează faţă de o bază de comparaţie
(perioada precedentă) pe baza indicilor şi nu a cifrelor absolute ca în cazul raportului
static.
Qf
Qv
I
IRd 1
Qe
Qf
I
IRd 2
Qe
Qa
I
IRd 3
Valorile obţinute sunt comparabile de asemenea cu 1 sau 100.
Pentru situaţia noastră avem:
Prev/Prec Efectiv/Prec Efectiv/Prev
1Rd 1,004785 0,990486 0,995225
2Rd 1,004808 0,991532 0,996299
3Rd 1,00773 0,979272 0,986842
Primul raport reflectă relaţia dintre ritmul vânzărilor şi ritmul fabricaţiei, cel de-al
doilea reflectă legătura dintre ritmul finalizării producţiei şi ritmul volumului total de
activitate, ȋn timp cel de-al treilea raport reflectă creşterea sau scăderea gradului de
valorificare a resurselor consumate.
Valorile obţinute pe baza raportului dinamic al indicatorilor valorici arată
concluzii similare cu cele prezentate anterior ȋn analiza pe baza raportului static.
2.2. Analiza Cifrei de Afaceri
Este un indicator important al activităţii firmei întrucât evidenţiază performanţele
economico-financiare ale acesteia permiţând determinarea poziţiei pe piaţă a unei
25
societăţi şi totodată oferă informaţii despre dinamica activităţii potenţialul de
dezvoltare ȋn cadrul sectorului. Implică următoarele aspecte:
a) analiza situaţiei generale a evoluţiei şi structurii CA;
b) analiza factorială a CA;
c) determinarea CA minime probabile în condiţiile economiei de piaţă;
d) reflectarea cifrei de afaceri ȋn principalii indicatori economico- financiari ai
intreprinderii.
a) Analiza situaţiei generale a evoluţiei şi structurii CA – se realizează cu ajutorul
indicilor care surprind evoluţia CA atât pe total cât şi pe principalele activităţi. De
asemenea se urmăreşte şi modificarea structurii CA scoţând în evidenţă
modificările intervenite în structura CA în activitatea de bază, permiţând
ȋncadrarea acesteia sau a produselor ȋn una din fazele ciclului de viaţă (lansare,
creştere, maturitate, declin).
Ţinându-se cont de factorii interni care acţionează precum şi de mediul ȋn
care activează firma pe baza informaţiilor furnizate ȋn ultimii ani (3-5 ani
eliminându-se anul/anii ȋn care se ȋnregistrează variaţii semnificative) putându-se
formula strategii de creştere. Dinamica societăţii analizate se compară cu
dinamica pieţei sau sectorului de activitate. In activitatea firmei ca şi ȋn analiză
sunt operaţionali următorii indicatori:
- cifra de afaceri netă – indicator al contului de profit şi pierdere format din
totalitatea veniturilor obţinute din vânzarea bunurilor, prestarea lucrărilor şi
serviciilor inclusiv subvenţii pentru exploatare.
- cifra de afaceri critică – evidenţiază pragul de rentabilitate a ȋntreprinderii şi
constituie acel nivel al veniturilor necesar acoperirii integrale a cheltuielilor de
exploatare.
iabilelorcheltuielirata
fixecheltuieliCAcr
var1
unde rata cheltuielilor variabile reprezintă cheltuielile variabile medii la un
leu cifră de afaceri
b) Analiza factorială a CA – se recomandă utilizarea următoarelor modele:
1)
n
i
iiv pqCA1
ivq =cantitatea vândută, ip =preţ vânzare pe unitatea de
produs
Acest model se recomandă a fi utilizat la firmele cu un nomenclator redus de
produse sau în cazul lansării pe piaţă de produse noi.
2) aS
fS
fS WN
Q
CA
N
QNCA ,
26
ff
f
f
f
S
fS
Q
CA
M
Q
M
M
N
MNCA
'
'
,
'
'
f
f
f
f
S
fa
M
Q
M
M
N
MW
fQ
CA
unde:
SN = numărul mediu de salariaţi;
aW = productivitatea medie anuală calculată pe baza producţiei fabricate;
fM = valoarea medie a mijloacelor fixe;
'fM = valoarea medie a mijloacelor fixe productive;
fQ = producţia fabricată;
S
f
N
M = gradul de înzestrare tehnică a muncii;
f
f
M
M = ponderea mijloacelor fixe direct productive în total mijloace fixe;
f
f
M
Q
= randamentul mijloacelor fixe productive;
fQ
CA = gradul de valorificare al producţiei fabricate.
Acest model multiplicativ se recomandă a fi utilizat în cazul tuturor firmelor
deoarece pune în evidenţă legăturile dintre folosirea raţională a factorilor de producţie
(forţă de muncă, mijloace fixe, materiale, etc.) , calitatea producţiei şi gradul de
satisfacere a creinţelor pieţei. Cu alte cuvinte scoate în evidenţă legăturile dintre
valorificarea resurselor şi rezultate.
Exemplu:
Denumire
produse
Cantitatea
vândută (tone)
Structura
producţiei
vândute (%)
Preţ vânzare
(lei/tonă)
Încasări - CA
0 1 0 1 0 1 0 1
A 20.000 21.000 40 35 20 22 400.000 462.000
B 15.000 15.000 30 25 8 10 120.000 150.000
C 15.000 24.000 30 40 30 28 450.000 672.000
Total 50.000 60.000 100 100 * * 970.000 1.284.000
27
p = preţul mediu
100
ii pg
p
400.19100
30308302040
100
00
0
ii pg
p lei/tonă
400.21100
284010252235
100
11
1
ii pg
p lei/tonă
000.314000.970000.284.101 CACACA lei
a) influenţa modificării cantităţii vândute:
000.194400.19000.50000.60001 pQQQ lei
b) inflenţa modificării structurii producţiei vândute:
000.96400.19000.21000.6001 ppQs
r
lei
000.21100
30408252035
100
01
iir pg
p lei/tonă
c) influenţa modificării preţului de vânzare pe unitate:
000.24000.21400.21000.6011 ppQp
r
lei
Conform celui de-al doilea model asupra modificării cifrei de afaceri acţionează
direct şi indirect următorii factori:
1) Modificarea SN ;
2) Modificarea productivităţii muncii medii anuale din care:
2.1) modificarea gradului de înzestrare tehnică a muncii;
2.2) modificarea ponderii mijloacelor fixe productive în total mijloace
fixe;
2.3) modificarea randamentului mijloacelor fixe productive.
3) Modificarea gradului de valorificare al producţiei fabricate.
1) SN 2.1)S
f
N
M
CA 2) aW 2.2)f
f
M
M'
28
3) 2.3)'
f
f
M
Q
Pentru exemplificare avem următorul model:
INDICATORI SIMBOL PREVĂZUT EFECTIV
Nr. mediu de salariaţi
(persoane) SN 120 115
Valoarea producţiei
fabricate (mii lei)
fQ
24.000
25.300
Valoarea CA (mii lei) CA 21.600 22.264
Valoarea medie a
mijloacelor fixe
(mii lei)
fM
1.800
1.840
Valaorea medie a
mijloacelor fixe
productive (mii lei)
'fM
1.440
1.545
Productivitatea medie
anuală a muncii
(lei/an)
aW 200.000 220.000
Gradul de înzestrare
tehnică a muncii
(lei/pers) S
f
N
M
15.000
16.000
Ponderea mijloacelor
fixe productive în total
mijloace fixe (%) f
f
M
M'
80
84
Randamentul
mijloacelor fixe
productive (lei) '
f
f
M
Q
16,67
16,37
Gradul de valorificare a
producţiei fabricate (%)
90
88
000.664600.21264.2201 CACACA lei
1) 000.9009,0000.2001201150001 aSSS WNNN lei
2) 000.070.29,0000.200000.2201150011 aaSa WWNW
lei
2.1.
0
0
'0
0
0
'0
0
0
1
1
1
ff
f
f
f
S
f
S
f
SS
f
Q
CA
M
Q
M
M
N
M
N
MN
N
M
276.380.19,067,168,0000.15000.16115 lei
2.2.
0
0
'0
0
0
'0
1
'1
1
1
1
'
ff
f
f
f
f
f
S
f
Sf
f
Q
CA
M
Q
M
M
M
M
N
MN
M
M
29
221.104.19,067,1680,084,0000.16115 lei
2.3.
0
0
'0
0
'1
1
1
'1
1
1
1'ff
f
f
f
f
f
S
f
S
f
f
Q
CA
M
Q
M
Q
M
M
N
MN
M
Q
312.4179,067,1637,1684,0000.16115 lei
3) 000.50690,088,0000.2201150111 aS WN lei
Verificare:
000.664000.506000.070.2000.900 aS WNCA lei
185.067.2312.417221.104.1275.380.1'
'
f
f
f
f
S
fa
M
Q
M
M
N
MW
lei
Concluzii:
Constatăm o modificare a CA cu 664.000 lei. Ca rezultat situaţia se apreciază
favorabil întrucât depăşirea CA va determina, în condiţiile în care este încasată, o creştere
a profitului, deci a posibilităţii de formare a fodurilor necesare pentru investiţii şi sporirea
gradului de cointeresare materială a salariaţilor şi acţionarilor.
Cauzal sau factorial, această depăşire a CA se explică astfel :
1. Scăderea SN a determinat în mod corespunzător o diminuare a CA cu
900.000 lei. În cazul în care scăderea SN este efectul restrângerii
activităţii întreprinderii, ca urmare a modificărilor structurale intervenite
pentru a corespunde cerinţelor pieţei, situaţia este justificată economic. În
cazul în care scăderea SN este efectul unor cauze subiective situaţia se
apreciază nefavorabil întrucât nu s-a respectat programul ce reprezintă
asigurarea întreprinderii cu forţă de muncă.
2. Creşterea nivelului aW a fost faptul determinant al creşterii CA cu
2.070.000 lei. Având în vedere că productivitatea muncii este un indicator
care reflectă folosirea eficientă a resurselor umane, materiale ṣi financiare,
din calcule rezultă că, creşterea aW a avut loc ȋn condiţiile sporirii
gradului de ȋnzestrare tehnică a salariaţilor, ȋn condiţiile ȋmbunătăţirii
ponderii mijloacelor fixe productive. Creşterile determinate de cele două
componente au avut loc ȋn condiţiile reducerii randamentului mijloacelor
fixe productive. Astfel, putem spune că rezultatele obţinute nu au fost
efectul unor investiţii noi ci a unor transferuri sau comasări a unor secţii cu
mijloace fixe vechi, cu grad de uzură ridicat.
O asemenea orientare s-a reflectat negativ ȋn reducerea gradului de
valorificare a producţiei fabricate, ceea ce ne determină să presupunem că
producţia nu a corespuns calitativ, fiind refuzată de piaţă. In aceste condiţii
30
deşi s-a realizat o creṣtere a CA cu 664.000 lei situaţia se apreciază
nefavorabil deoarece rezultatele obţinute vor fi “rezultate pe stoc”
neexistând o valorificare corespunzătoare a resurselor consumate.
c) Determinarea cifrei de afaceri minime cu luarea ȋn considerare a unor restrictii :
- rata dividendelor sa fie egala cu rata dobanzii practicată pe piaţa bancară la un
anumit nivel al ratei costurilor.
Pentru rezolvarea unei astfel de situaţii se impune respectarea urmatoarelor etape :
a) determinarea sumei dividendelor distribuite acţionarilor;
b) stabilirea profitului net din care se suportă dividendele distribuite;
c) stabilirea profitului brut ȋntrucât profitul net este un element al acestuia ;
d) stabilirea cifrei de afaceri minime ţinând cont de nivelul ratei costurilor.
Exemplu: O societate comercială are un capital social de 200.000 lei. Rata dobanzii
practicată pe piaţa bancară pentru creditele acordate este de 60%. Impozitul pe profit este
de 16%. Să se determine cifra de afaceri minimă care să asigure o rată a dividendului
egală cu rata dobânzii practicată pe piaţa bancară ṣi ȋn condiţiile unei rate a rentabilitaţii
costurilor de 15% .
a) stabilirea sumei dividendelor care trebuiesc distribuite asociaţilor / acţionarilor.
leixxdK
DxK
Dd S
S
000.120100
%60000.200
100100
b) Intrucat suma dividendelor este suportată din profitul net se pune problema
determinarii acestuia având ȋn vedere că o parte din profit este destinat constituirii de
fonduri proprii (cf = 62%).
leixxDcf
cfDPn 789.315000.120)
62100
62(000.120)
100(
Profitul net este un element al profitului brut , de aceea se pune problema
determinarii profitului brut avandu-se ȋn vedere că impozitul pe profit este 16%.
leixxPnci
ciPnPb 939.375789.315)
16100
16(789.315)
100(
ci = cota de impozit
c) Determinarea cifrei de afaceri minime care să respecte restricţiile impuse ( rata
dividendului este egală cu rata dobânzii la un anumit nivel dat al ratei rentabilităţii
costurilor de 15%)
leiRc
Pbxcqx
xcq
PbRc
n
i
vn
i
v
260.506.215,0
939.375100
1
1
Pb =
n
i
v xpq1
–
n
i
v xcq1
=>
n
i
v xpq1
= Pb +
n
i
v xcq1
= 375.939 lei + 2.506.260 lei = 2.882.199 lei
31
- aceasta este cifra de afaceri minimă care satisface restricţia dată pentru o anumită rată a
rentabilităţii costurilor.
d) Reflectarea cifrei de afaceri ȋn principalii indicatori economico- financiari ai
intreprinderii
Modificarea cifrei de afaceri se reflectă favorabil sau nefavorabil asupra urmatorilor
indicatori:
1) asupra profitului brut (Pb) :
ΔCA = ( CA 1 – CA 0 ) x Rv 0
Rv = rata rentabilitatii venitului ( calculata pe baza cifrei de afaceri);
100
1
x
xpq
PbRv
n
i
v
2) asupra modificarilor ratei rentabilitatii economice a activului :
100)(
11
001 xAcAi
xRvCACACA
Ai = activul imobilizat
Ac = activul circulant
3) asupra ratei rentabilitatii capitalului permanent:
100)(
1
001 xpermanentK
xRvCACACA
4) asupra eficienţei mijloacelor fixe (se utilizează indicatorul cifrei de afaceri la 1000
lei mijloace fixe):
10001
01 xMf
CACACA
5) asupra vitezei de rotatie a activelor circulante :
0
0
1
0
CA
xTAc
CA
xTAcCA
T = timpul luat in calcul (an, semestru, trimestru)
Atunci când rezultatul este cu semnul “ –“ reprezintă o accelerare a vitezei de rotatie , iar
“+” o ȋncetinire a vitezei de rotaţie.
32
2.3. Analiza valorii adaugate (VA)
Valoarea adaugată reprezintă unul din indicatorii semnificativi ai activităţii
ȋntreprinderii. Prin conţinut, valoarea adăugată exprimă creṣterea de bogăţie care se
obţine prin activitatea tehnico-productivă. Cu ajutorul valorii adăugate pot fi construiţi o
serie de indicatori necesari pentru a caracteriza eficienţa factorilor: muncă ṣi capital
utilizaţi, iar ȋn cadrul fiscalităţii reprezintă baza impozitului datorat statului.
Deci, ȋn analiza diagnostic, valoarea adăugată prezintă interes ȋn primul rând ca
indicator de performanţă al activitaţii economico - financiare, iar ȋn al doilea rând ca
indicator ȋn sistemul fiscalităţii.
Valoarea adaugată poate fi determinată prin două metode :
a) metoda sintetică
VA = Qe – M
Qe = producţia exercitiului
M = consumuri provenite de la terţi (suma cheltuielilor materiale)
b) metoda de repartiţie (aditivă) are ȋn vedere ȋnsumarea următoarelor elemente :
- cheltuielile cu personalul
- cheltuieli cu impozite ṣi taxe
- cheltuieli cu amortizarea
- profitul net
Analiza valorii adaugate vizeaza dinamica acesteia , gradul de realizare al nivelului
prevazut si explicarea modificarilor absolute, schimbarile intervenite in structura pe
elemente, precum si masurile pentru imbunatatirea si sporirea valorii adaugate.
O problema deosebită o prezinta analiza diagnostic , ţinând cont de cele doua metode
de calcul ale valorii adaugate.
Determinarea valorii adăugate prin metoda de repartiţie având ȋn vedere contribuţia
fiecărui element la modificarea valorii adaugate :
- mii lei -
INDICATORI Perioada curentă Structura Variatia
Δ
Modificarea
% 0 1 0 1
1)cheltuieli cu salarii 1800 1848 30 28 +48 102,67
2)contributiile la asig. sociale 420 431,2 7 6,5 +11,2 102,67
3)cheltuieli cu protecţia socială
+ alte cheltuieli necesare
180 184,8 3 2,8 +4,8 102,67
4)Total cheltuieli cu personalul 2400 2464 40 37,3 +64 102,67
5)Amortizarea 1080 1188 18 17,5 +108 110
6)Alte elemente de natura VA 120 140,36 2 2,16 +20,36 116,97
7) Profit 2400 2807,64 40 42,54 +407,64 116,98
8) VA 6000 6600 100 100 +600 110
33
o creṣtere a valorii adăugate cu 600 mii lei , respectiv 10% , fapt care se
apreciază ca o situaţie favorabilă deoarece, ca rezultat, s-a datorat ȋn mare parte creṣterii
profitului .
Din punct de vedere structural creṣterea valorii adăugate cu 600 mii lei se explica
astfel :
- cheltuielile cu personalul salariat a ȋnregistrat o creṣtere ȋn sumă absolută, dar o scădere
a ponderii, acestea contribuind la creṣterea valorii adăugate cu 64 mii lei. Evident,
situaţia se apreciază ca fiind normală atunci când indicele cheltuielilor cu salariile <
indicele producţiei exercitiului (aceasta presupune că a fost respectată corelaţia
cheltuielilor cu salariile) .
- amortizarea ca element al valorii adăugate ȋnregistrează o creṣtere tocmai ca urmare a
creṣterii valorii medii a activelor fixe ṣi respectiv a modificărilor intervenite ȋn structura
acestora .Un asemenea fenomen trebuie să aibă loc ȋn condiţiile ȋn care indicele
cheltuielilor cu amortizarea este inferior indicelui valorii producţiei exercitiului fapt ce se
va reflecta ȋn diminuarea cheltuielilor cu amortizarea ce revin la un leu producţia
exercitiului.
- profitul a avut o contribuţie decisivă la creṣterea valorii adăugate, situaţie deosebit de
favorabilă deoarece profitul reprezintă aportul ȋntreprinderii la sporirea eficienţei
activităţii de producţie ṣi comercializare.
Pe baza valorii adăugate se pot constitui (calcula) anumiţi indicatori :
- contribuţia factorului uman la formarea valorii adăugate, calculat ca raport ȋntre
cheltuielile aferente fondului de salarii ṣi valorea adăugata.
- aportul activelor fixe la formarea valorii adăugate, calculat ca raport ȋntre amortizare ṣi
valorea adăugata.
Nota: Mărimea ṣi evoluţia celor doi indicatori furnizează informaţii cu privire la
situaţia rentabilităţii potenţiale proprii.
34
Analiza factoriala a valorii adaugate pe baza determinarii acesteia prin metoda
sintetica
)1(Qe
MxQeMQeVA ; WhxTQe
T
QeWh ; T = NS x t
1.1.1.ΔNS
1.1. ΔT
1.ΔQe 1.1.2. Δt
1.2.1.Δgi
ΔVA 1.2. Wh
1.2.2. ΔWh i
2.1.Δgi
2. Va
2.2..Δvai
Asupra modificarii valorii adaugate actioneaza urmatorii factori :
1) Modificarea valorii producţiei exercitiului – ca factor extensiv (cantitativ)
2) Modificarea Va ce revine la 1 leu producţia exerciţiului – ca factor intensiv
(calitativ)
Semnificaţia indicatorilor utilizaţi :
VA= valoarea adăugată
Qe = valoarea producţiei exerciţiului
T = fondul total de timp consumat (exprimat ȋn ore)
NS = numarul mediu de salariaţi
Wh = productivitatea medie orară
gi = structura producţiei
Whi = productivitatea muncii pe o persoană pe produs
vai = valoarea adăugată pe produs
Va = valoarea medie adaugată ce revine la 1 leu producţia exerciţiului
35
Exemplu:
Nr.
Nr.
Crt.
INDICATORI
Perioada curentă
0 1
1 Valoarea productiei exercitiului (Qe) (mii lei) 10 304 000 10 898 550
2 Valoarea consumurilor provenite de la
terti(M) (mii lei)
7 728 000 7 846 956
3 Numarul mediu de salariati (persoane) ( NS ) 140 138
4 Fondul de timp consumat (ore-om) ( T ) 257 600 242 190
5 Nr. mediu de ore pe salariat ( t = T/ Ns ) 1 840 1 755
6 Productivit. medie orară (lei / h);(Wh = Qe/T) 40 000 45 000
7 Valoarea medie adăugată la 1 leu Qe;
(Va =1-M/Qe)
0,25 0,22
8 Chelt.cu consumurile la 1 leu Qe; ( M/Qe) 0,75 0,72
9 Valoarea adaugată (VA = Qe x Va ) 2 576 000 3 051 594
- Poductivitatea medie recalculată (ȋn funcţie de structura efectivă a producţiei) =
42 500 lei.
- Va recalculată (ȋn funcţie de sructura efectivă a producţiei) = 0,26
100
1
01
n
i
ir
Whxgi
Wh
100
1
1
n
i
ir
vaxgi
Va
ΔVA = VA1 – VA0 = 3.051.594 – 2.576.000 = + 475.594 mii lei
1. Influenţa modificării valorii producţiei exerciţiului:
ΔQe = (Qe1– Qe0) x 0Va = (10.898.550 – 10.304.000) x 0,25= + 148.637,5 mii lei
1.1. Influenţa modificării fondului de timp consumat :
ΔT = ( T1 – T0 ) x 0Wh x 0Va = (242.190 – 257.600) x 40.000 x 0,25 = - 154.100 mii lei
1.1.1 Influenţa modificării NS :
36
ΔNS = (NS 1 – NS 0) x t0 x 0Wh x 0Va = (138 – 140) x 1.840 x 40.000 x 0,25 = - 36.800 mii
lei
1.1.2 Influenţa modificării numărului de ore pe un salariat (t):
Δt = NS 1 x ( t1 – t0) x 0Wh x 0Va = 138 x (1.755–1.840) x 40.000 x 0,25 = - 117.300 mii
lei
1.2. Influenta modificării productivităţii muncii orare:
ΔWh0=T1x ( 1Wh – 0Wh )x 0Va =242.190 x (45.000 - 40.000) x 0,25 = +302.737,5 mii lei
1.2.1 Influenţa modificării structurii producţiei :
Δgi = T1 x ( 1Whr
– 0Wh ) x 0Va = 242.190 x (42.500 – 40.000) x 0,25 = + 151.368,75
mii lei
1.2.2 Influenţa modificării productivităţii muncii
iWh = T1 x ( 1Wh – 1Whr
) x 0Va = +151.368,75 mii lei
2. Influenţa modificării Va ce revine la 1 leu producţia exercitiului :
ΔVa = Qe1 ( 1Va – 0Va ) = 10.898.550 x (0,28 – 0,25 ) = +326.956,5 mii lei
2.1 Influenţa modificării structurii producţiei :
Δgi = Qe1 ( 1Var
– 0Va ) = 10.898.550 x (0,26 – 0,25 ) = +108.985,5 mii lei
2.2 Influenţa modificării valorii adaugate ce revine la 1 leu producţia exercitiului
pe produs
ΔvaI = Qe1 ( 1Va – 1Var
) = 10.898.550 x (0,28 – 0,26 ) = + 217.971 mii lei
Constatăm o depaṣire a valorii adăugate cu 475.594 mii lei. Ca rezultat situaţia se
apreciază favorabil, deoarece creṣterea valorii adăugate reflectă o sporire a eficienţei
activităţii firmei, iar pe de altă parte prezintă importanţă din punct de vedere al fiscalitaţii.
Din punct de vedere cauzal se constată :
1. Sporirea valorii adăugate este efectul influenţei favorabile atât al creṣterii producţiei
exerciţiului, ca factor cantitativ, cât ṣi al cresterii Va ce revine la 1 leu producţia
exercitiului, ca factor calitativ. Din acest punct de vedere situaţia se apreciază
favorabil deoarece influenţa decisivă a avut-o factorul calitativ.
2. Influenţa favorabilă a producţiei exercitiului este rezultatul creṣterii nivelului Wh ,
factor care de obicei reflectă utilizarea eficientă a resurselor umane. Sub acest
aspect situaţia se apreciază favorabil cu condiţia ca această creṣtere a Wh să
reflecte efortul propriu al ȋntreprinderii.
Din calcule se constată o creṣtere a Wh care s-a realizat ȋn condiţiile scăderii NS
ṣi a timpului lucrat / salariat, de unde rezultă că, creṣterea Wh nu reflectă efortul propriu
37
al ȋntreprinderii ci, creṣterea este datorată utilizarii unor preţuri mai mari ca urmare a
inflatiei.
3. In ceea ce priveṣte influenţa favorabilă a Va ce revine la 1 leu producţia exercitiului
pe produs , situaţia se apreciază pozitiv ȋn condiţiile ȋn care :
- reducerea ponderii consumurilor intermediare nu a afectat calitatea producţiei;
- producţia pusă ȋn circulaţie pe piată să corespundă cerinţelor pieţei, deci să fie
asigurată vânzarea ṣi ȋncasarea acesteia.
In cazul nostru se observă că ȋntreprinderea s-a orientat spre creṣterea ponderii
acelor produse cu o valoare adăugată mai mare decât media bazei de comparaţie, ceea ce
ne determină să presupunem că acestea ar corespunde cerinţelor pietei.
38
Cuprins
CAPITOLUL 1 - FUNDAMENTELE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE A
INTREPRINDERII I.Necesitatea analizei ca metoda a cunoaşterii şi tipurile de analiză economică pag.1
II.Conţinutul procesului de analiză economică pag.2
III.Factorii care determină rezultatele activităţii ec.-fin în cazul întreprinderii pag.3
IV.Analiza diagnostic şi rolul acesteia în evaluarea şi reglarea performanţelor
economico-financiare ale întreprinderii pag.4
IV.I.Metode ale analizei calitative pag.6
IV.I.Metode ale analizei cantitative pag6
CAPITOLUL 2 - ANALIZA ACTIVITĂŢII DE PRODUCŢIE ŞI
COMERCIALIZARE A FIRMEI
I. Analiza situaţiei generale a activităţii de producţie şi comercializare pe baza
indicatorilor valorici pag.14
II.Analiza Cifrei de Afaceri pag.18
III.Analiza valorii adaugate(VA) pag.24
CAPITOLUL 3 - ANALIZA COSTURILOR 1. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor intreprinderii pag.26
2.Analiza eficientei costurilor aferente cifrei de afaceri pag34
(variabile si conventional constante);
3.Analiza cheltuielilor materiale pag.41
4.Analiza cheltuielilor cu personalul ( salarii) pag.47
4.1.Analiza situaţiei generale a cheltuielilor cu personalul pag.48
4.2.Analiza modificării absolute a fondului de salarii pag.48
4.3.Analiza eficienţei cheltuielilor cu salariile pag.49
4.4.Analiza eficienţei utilizării potenţialului uman pag.49
CAPITOLUL 4 - ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIAR PATRIMONIALE SI
RENTABILITATEA INTREPRINDERII
1. Analiza potenţialului financiar a întreprinderii si echilibrul financiar pag.58
a)Determinarea şi analiza patrimoniului net al întreprinderii
(situatia neta) pag.59
b)Determinarea şi analiza FR,NFR,TN pag.62
c)Analiza ratelor de structură a bilanţului pag.71
2. Analiza ratelor de rotaţie a posturilor de bilanţ. pag.76
Analiza rotaţiei activelor circulante şi implicaţiile economico-financiare ale acestora.
3.Analiza diagnostic a profitului pag.79
1.1.Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune pag.84
1.2.Analiza rezultatului din exploatare pag.89
4.Analiza rentabilităţii pe baza ratelor de rentabilitate pag.98
5.Analiza profitului şi ratei rentabilităţii pe produs pag.106
6.Pragul de rentabilitate, intervalul de siguranţă şi evaluarea riscurilor pag.106
39
Bibliografie minimală:
Ghe.Valceanu, V. Robu, N. Georgescu - Analiza economico – financiară, Ed. Economică, Bucureşti 2004,
A. Işfănescu, C. Stănescu, A. Băicuş – Analiza economico – financiară a întreprinderii, Ed. Economică, Bucureşti 1999, Ediţia a doua V. Robu, N. Georgescu, – Analiza economico – financiară,
Ed. Omnia, Braşov, 2000 A. Işfănescu şi colectiv – Ghid practic de analiză economico – financiară, , Ed. Tribuna
Economică, Bucureşti, 1999
* studenţii pot studia orice alt material didactic