an iii, sem. ii curs-aef-ui-tnr11!1!5lines
TRANSCRIPT
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 1/119
qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwerty
opasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdf
hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxc
bnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwtyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiop
dfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjk
xcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbn
qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmrtyuiop
dfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjk
xcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbn
qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdf
hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxc
bnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqw
tyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjk
xcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbn
qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmrtyuiop
Departamentul de Învăţământ laDistanţă şi Formare Continuă
Facultatea de Ştiinţe Economice
Coordonator de disciplină:Lect. univ. dr. Maria TOMA
1
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 2/119
2
UVTANALIZĂ ECONOMICĂ ŞI FINANCIAR Ă
Suport de curs – învăţământ la distanţă Contabilitate şi informatică de gestiune, Anul III, Semestrul II
Prezentul curs este protejat potrivit legii dreptului de autor ș i orice folosire alta decât
în scopuri personale este interzisă de lege sub sancț iune penal ă
ISBN------------------
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 3/119
SEMNIFICAŢ IA PICTOGRAMELOR
= INFORMAŢII DE REFERINŢĂ/CUVINTE CHEIE
= TEST DE AUTOEVALUARE
= BIBLIOGRAFIE
= TIMPUL NECESAR PENTRU STUDIUL UNEI UNITĂŢI DEÎNVĂŢARE
= INFORMAŢII SUPLIMENTARE PUTEŢI GĂSI PEPLARFORMA ID
3
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 4/119
CUPRINS - Studiu individual (S.I.)
MODUL I. BAZELE TEORETICE Ş I METODOLOGICE ALE ANALIZEI
ECONOMICO – FINANCIARE / pag. 6
Obiective / pag. 6
UI 1. Analiza economico – financiară: definiţii, concepte, caracteristici, motivaţie/pag.7
1.1. Definiţii şi concepte / pag.7
1.2. Caracteristicile analizei economico-financiare/ pag.8
1.3. Motivaţia analizei economico-financiare/ pag.11
UI 2. Tipologia, organizarea practică şi metodologia analizei economico – financiare /
pag.12
2.1. Tipologia analizei economico-financiare/ pag.12
2.2. Organizarea activităţii practice a analizei economico-financiare/ pag.14
2.3. Metodologia analizei economico-financiare/ pag.15
Bibliografie / pag.26
MODUL II. ANALIZA POTEN Ţ IALULUI INTERN AL ÎNTREPRINDERII / pag.27
Obiective / pag.27
UI 3. Analiza resurselor umane ale întreprinderii / pag.28
3.1. Analiza dinamicii şi structurii resurselor umane/ pag.28
3.2. Analiza comportamentului personalului/ pag.28
3.3. Analiza eficienţei resurselor umane/ pag.31
UI 4. Analiza resurselor tehnico-materiale / pag.35
4.1. Analiza mijloacelor fixe/ pag.35
4.1.1. Analiza dinamicii, structurii şi stării mijloacelor fixe/ pag.37
4.1.2. Analiza eficienţei mijloacelor fixe/ pag.39
4.2. Analiza stocurilor/ pag.41
4.2.1. Analiza stocurilor active/ pag.42
4.2.2. Analiza stocurilor de siguranţă/ pag.44
4.2.3. Analiza eficienţei stocurilor / pag.47
Bibliografie / pag.52
4
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 5/119
MODUL III. ANALIZA CHELTUIELILOR/COSTURILOR/ pag.53
Obiective / pag.53
UI 5. Analiza cheltuielilor / pag.54
5.1. Delimitări conceptuale şi tipologia cheltuielilor/ pag.54
5.2. Analiza principalelor categorii de cheltuieli/ pag.56
UI 6. Analiza costurilor / pag.62
6.1. Metode clasice de calculaţie şi analiză a costurilor/ pag.62
6.2. Metode moderne de calculaţie şi analiză a costurilor/ pag.65
Bibliografie / pag. 76
MODUL IV. ANALIZA PERFORMAN Ţ ELOR FINANCIARE
Obiective / pag.77
UI 7. Analiza performanţelor pe baza soldurilor intermediare de gestiune/ pag.77
7.1. Contul de profit şi pierdere – sursă de informaţii pentru determinarea soldurilor
intermediare de gestiune ale întreprinderii/ pag.78
7.2. Analiza soldurilor intermediare de gestiune în termeni de rezultate/ pag.81
7.3. Analiza soldurilor intermediare de gestiune în termeni de rentabilitate/ pag.91
UI 8. Analiza performanţelor pe baza ratelor de rentabiliate/ pag.94
8.1. Analiza ratei rentabilităţii comerciale/ pag.94
8.2. Analiza ratei rentabilităţii economice / pag.95
8.3. Analiza ratei rentabilităţii financiare/ pag.95
8.4. Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate / pag.97
Bibliografie / pag.99
MODUL V. ANALIZA POZI Ţ IEI FINANCIARE Ş I A ECHILIBRULUI FINANCIAR
Obiective / pag. 100
UI 9 Analiza bilanţului patrimonial/ pag.101
9.1. Bilanţul patrimonial - instrument al analizei financiare/ pag.101
9.2. Analiza situaţiei financiare pe baza bilanţului patrimonial/ pag.104
UI 10. Analiza bilanţului funcţional/ pag.112
10.1. Bilanţul funcţional - instrument al analizei financiare/ pag.112
10.2. Analiza situaţiei financiare pe baza bilanţului funcţional/ pag.114
Bibliografie / pag.119
5
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 6/119
MODULUL IBAZELE TEORETICE ŞI METODOLOGICE ALE ANALIZEI
ECONOMICO – FINANCIARE
1. Cuprins2. Obiectiv general3. Obiective operaţionale4. Dezvoltarea temei5. Bibliografie selectivă
Cuprins
UI 1. Analiza economico – financiară: definiţii, concepte,
caracteristici, motivaţie
= 2 ore
UI 2. Tipologia, organizarea practică şi metodologia analizeieconomico – financiare
= 2 ore
Obiectiv general: Definirea unor concepte uzuale în teoria şipractica economică, explicarea legăturilor dintre ele şi interesul pentrupractica managerială.
Obiective operaţionale: Însuşirea cunoştinţelor privindtipologia, metodologia, semnificaţia şi importanţa analizei economico-financiare ca activitate practică premergătoare realizării diagnosticuluiglobal stategic al oricărei întreprinderi.
6
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 7/119
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1ANALIZA ECONOMICO – FINANCIAR Ă: DEFINIŢII, CONCEPTE,
CARACTERISTICI, MOTIVAŢIE
1.1. Definiţii şi concepte
În teoria şi practica economică se utilizează următoarele concepte : analiză,
diagnostic, audit, control, pilotaj, strategie, tactică, politică, eficienţă, eficacitate,
competitivitate, etc.
Analiza reprezintă o metodă de cercetare statistică bazată pe descompunerea unui
fenomen, rezultat sau activitate în păr ţi simple, pe elemente componente în scopul cunoaşterii
esenţei lor. Ca o activitate corelativă, din punct de vedere statistic, apare sinteza care
presupune reunirea păr ţilor sau a elementelor componente şi examinarea lor într-un ansamblu
unitar.
Definiţiaanalizei
Analiza economico-financiar ă utilizează un ansamblu de concepte, tehnici şi
instrumente, pentru studierea activităţilor sau fenomenelor din punct de vedere economico-
financiar, respectiv din punct de vedere al consumului de resurse şi al rezultatelor obţinute,
cu luarea în considerare a relaţiilor structural-funcţionale şi a celor de cauză-efect.
Definiţiaanalizei
economico-financiare
Cuvântul diagnostic este de origine greacă şi înseamnă apt de a discerne, are aceeaşi
accepţiune ca şi în medicină.
Definiţiadiagnosticului Conţinutul diagnosticului sintetizat arată astfel:
Identificarea disfuncţionalităţilor / Identificarea oportunităţilor
Analiza factorilor de influenţă / Analiza cauzelor acţiunii lor
Recomandări
Plan de acţiune
Redresare / Ameliorare
Controlul realizării obiectivelor de redresare / ameliorare
Cele două concepte ( analiză şi diagnostic) se folosesc concomitent în teoria şi
practica economică, o serie de specialişti considerând că putem folosi numai conceptul de
analiză dacă avem în vedere funcţie acesteia de diagnoză şi reglare a întreprinderii ca sistem.
Corect însă, mecanismul de investigaţie este cel prezentat mai sus, iar conceptul recomandat
este cel de diagnostic.
7
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 8/119
Diagnosticul este un instrument la îndemâna managerilor , care le permite
înţelegerea, cunoaşterea trecutului, prezentului şi a perspectivelor de dezvoltare ale
întreprinderii. A face diagnostic, nu înseamnă a descrie o situaţie de fapt, ci presupune
identificarea variabilelor – cheie ale unei întreprinderi, stabilirea relaţiilor de condiţionare
dintre acestea, identificarea punctelor forte şi slabe ale întreprinderii, precum şi a
vulnerabilităţilor şi oportunităţilor de dezvoltare într-un sistem dat.
Tema de autoevaluare nr. 1
Care este diferenţa dintre analiză şi diagnostic? (vezi pag. 7)
1.2. Caracteristicile analizei economico-financiare
a) Analiza economico - financiar ă studiază rela ţ iile cauză – efect prin
descompunerea fenomenelor pe trepte, în elemente componente şi în factori de influenţă.
Elementele sunt păr ţi ale întregului; între elemente şi fenomene există relaţii de sumă,
diferenţă sau mixte. Factorii sunt for ţe motrice care generează un fenomen sau care modifică un rezultat; între factori şi fenomen există relaţii de produs, raport sau mixte. Cauzele finale
sunt împrejur ări care, în anumite condiţii exprimă apariţia unui fenomen, starea şi evoluţia
acestuia.
Caracteristica 1
8
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 9/119
FenomenulX
Elemente
Factori degr.I
Factori degr.II
Cauze
Cauzefinale
Fig.1. – Schema generală de analiză a unui fenomen
Analiza economico - financiar ă este deosebit de complexă, deoarece în economie o
anumită cauză are o multitudine de efecte, iar un efect este generat de o multitudine de cauze.
1 Cauză → Efecte
1 Efect ← Cauze
În practică problema este mult mai complexă, deoarece fiecare fenomen poate fi în
acelaşi timp şi cauză şi efect.
Caracterul dualist al fenomenului, se reflectă în caracterul dualist al diagnosticului. În
acest context, sarcina centrală a analizei, o constituie studierea factorilor, a naturii şi
mecanismului prin care aceştia concur ă la formarea, respectiv modificarea unui fenomen sau
rezultat. Factorii se grupează după o varietate de criterii :
1. După natura lor :factori economici, factori juridici, factori tehnici, factori
tehnologici, factori organizatorici, factori politici, factori sociali, factori naturali, etc.
2. După complexitatea lor :factori simpli şi factori complecşi.
3. După modul de acţiune :factori cu acţiune directă şi factori cu acţiune indirectă.
Calitatea de factor direct / indirect se atribuie doar într-un context dat.
E1 E2 E3 E4
F1.1. F1.2. F1.3. F2.1. F2.2. F3.1. F3.2. F4.1.
F1..3.1. F1.3.2 F2.2.1 F3.1.1 F3.1.2
C2C1
C1.1. C1.2. C2.1
Clasificarea
factorilor
9
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 10/119
4. După posibilitatea cuantificării factorilor : factori cuantificabili şi factori
necuantificabili.
5. După efortul întreprinderii :factori dependenţi de efortul întreprinderii şi factori
independenţi de efortul întreprinderii.
6. În funcţie de izvorul acţiunilor :factori interni (endogeni) şi factori externi
(exogeni).
7. După durata acţiunilor : factori permanenţi şi factori temporari.
8. După caracterul lor într-o relaţie de cauzalitate :
- factori cantitativi
- factori de structur ă Ordinea de analiză a factorilor.
- factori calitativi
Factori cantitativi : exprimă dimensiunea fenomenului ( arată de câte ori se multiplică
factorul calitativ).
Factori de structur ă : exprimă raporturile cantitative dintre componentele fenomenului
cercetat. Factorii calitativi sunt de aceeaşi natur ă cu fenomenul analizat.
Tema de autoevaluare nr. 2
Prezentaţi gruparea factorilor pe următorul exemplu :
Ch dob = S x k x p x 1
100²
unde:
S reprezintă sold mediu al activelor circulante;
k - ponderea creditelor în totalul surselor de finanţare a activelor circulante;
p – procentul mediu de dobândă.
Rezolvare (vezi pag. 11 )
b) În analiza economico – financiar ă , primează latura calitativă a fenomenului,
datorită imposibilităţii de a cuantifica diverse aspecte legate de derularea fenomenelor şi
proceselor economice
Caracteristica 2
10
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 11/119
c) Analiza economico - financiar ă are un caracter participativ, în sensul că
fundamentarea propunerilor de ameliorare/ redresare a activităţii se face de comun acord cu
conducerea întreprinderii. Numai astfel există premisa concretizării propunerilor f ăcute.Caracteristica 3
1.3. Motivaţia analizei economico-financiare
Diagnosticul se realizează în două mari situaţii:Motivaţiaanalizei
economico-financiare
S1. în cazul întreprinderilor în dificultate, când efectuarea diagnosticului reprezintă o
obligaţie legală, în cazul procedurii de reorganizare sau lichidare judiciare. Obiectivul
diagnosticului în acest caz, este de a studia situaţia de fapt şi de a identifica posibilităţile
eventuale de redresare a întreprinderii.
S2. în cazul întreprinderilor sănătoase, are caracterul unui instrument de control al realizării
performanţelor. Diagnosticul se realizează în interiorul întreprinderii, fie la solicitarea
conducerii, fie la solicitarea oricăruia dintre partenerii sociali ai acesteia.
Indiferent de poziţia celui care efectuează diagnosticul, în ultimă instanţă, motivaţia
acestuia ar putea fi sintetizată astfel :
- studierea realităţii obiective, cunoaşterea şi interpretarea ei;
- identificarea factorilor care au generat o anumită evoluţie şi a cauzelor acţiunii lor;
- identificarea punctelor forte şi slabe ale întreprinderii,
- identificarea oportunităţilor şi vulnerabilităţilor pe care le ofer ă mediul de afaceri;
- stabilirea măsurilor de redresare şi ameliorare a performanţelor;
- identificarea noilor surse de avantaj concurenţial;
- fundamentarea strategiei de dezvoltare într-un mediu concurenţial extrem de dinamic.
Diagnosticul economico-financiar, ca orice ştiinţă are rolul de a găsi soluţii problemei
puse de insuficienţa resurselor faţă de nevoi, problemă fundamentală a tuturor sistemelor şi
care se face tot mai simţită în zilele noastre.
Rezolvare tema de autoevaluare nr. 2
FactoriiCriteriul
S k p
Natura ec ec ecComplexitate c s c Modul de ac ţ iune d d d Posib. de cuantificare c c c Efortul întreprinderii d d i Izvorul ac ţ iunilor i i e Durata ac ţ iunilor p p, t p, tCaracterul lor cantitativ structur ă calitativ
11
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 12/119
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2TIPOLOGIA, ORGANIZAREA PRACTICĂ ŞI METODOLOGIA ANALIZEI
ECONOMICO – FINANCIARE
2.1. Tipologia analizei economico-financiare
În funcţie de diferite criterii, se pot distinge mai multe tipuri de analiză economico-
financiar ă, urmând a fi reţinute următoarele:
a) După raportul între momentul efectuării analizei şi momentul desf ăşur ării
fenomenului, se disting două tipuri:
Tipuri deanaliză
- analiză post-factum (postoperativă);
- analiză previzională (prospectivă).
b) După nivelul la care se desf ăşoar ă analiza, se distinge:
- analiză microeconomică (la nivelul unui agent economic);
- analiză mezoeconomică (la nivel de ramur ă sau sector de activitate);
- analiză macroeconomică (la nivelul economiei naţionale);
- analiză mondoeconomică (la nivelul economiei mondiale)
c) După modul de urmărire în timp a fenomenelor, analiza poate fi:
- analiza statică (studierea fenomenelor la un moment dat);
- analiza dinamică (studierea fenomenelor în evoluţia lor).
d) Din punct de vedere al modului de urmărire a fenomenelor se disting:
- analiză calitativă;
- analiză cantitativă.
e) După circumstanţele în care se realizează, analiza poate fi:
- analiză în context de criză;
- analiză în context de dezvoltare (internă şi/sau externă).
f) În funcţie sfera de cuprindere şi finalitate:
- analiză funcţională (urmăreşte modul de realizare a unei funcţiuni a întreprinderii –
cercetare-dezvoltare, producţie, comercială, personal, financiar-contabilă)
- analiză expresă (studierea unei anumite probleme, apărute în activitatea întreprinderii şi a
cărei soluţionare nu suportă amânare – ex. analiza trezoreriei)
- analiză globală (presupune studierea activităţii întreprinderii în ansamblul ei).
În prezent, în lume se vorbeşte de diagnostic global strategic, care presupune
investigarea tuturor activităţilor unei întreprinderi, în corelaţie cu factorii mediului
concurenţial în care aceasta acţionează, şi cu caracteristicile sistemului de management al
întreprinderii.
12
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 13/119
Factorii mediului Factorii mediuluiconcurenţial concurenţial
Un asemenea diagnostic dă posibilitatea managerilor să-şi r ăspundă la trei întrebări:
DGS
Diagnostic Funcţional Diagnostic Financiar
1. Unde ar putea să meargă întreprinderea? - se face analiza mediului concurenţial,
care pune în evidenţă oportunităţile şi vulnerabilităţile mediului.
2. Unde poate să meargă întreprinderea? – se face analiza potenţialului intern al
întreprinderii, care pune în evidenţă punctele forte şi punctele slabe ale întreprinderii.
3. Unde vrea să meargă întreprinderea? - se face analiza sistemului de management
al întreprinderii, care relevă sistemul de valori şi aspiraţii ale întreprinderii
Diagnosticul Valorii patrimoniale
Diagnostic C & D
Diagnostic QDiagnosticul Structurii
financiare
Diagnostic C
Diagnostic F&C
Diagnostic P
DiagnosticulRentabilităţii
Diagnosticul Riscului
Caracteristicilesistemului de
management practicat
13
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 14/119
2.2. Organizarea practică a activităţii de analiză economico-financiară
Indiferent dacă se realizează ca urmare a deciziei de diagnosticare a situaţiei
întreprinderii la un moment dat sau ca acţiune internă permanentă la nivel de întreprindere,
activitatea practică de analiză economică şi financiar ă presupune parcurgerea unor etape,
adaptate la condiţiile concrete ale întreprinderii şi la cerinţele managementului. Prima etapă constă în elaborarea planului de analiză, prin care se stabilesc
obiectivele, perioada de timp analizată, locul de desf ăşurare, nivelul la care se face analiza şi
termenul de realizare a analizei.
A doua etapă este cea necesar ă documentării în vederea aplicării planului de
analiză.În funcţie de obiectivele analizei se impune elaborarea unui dosar cu informaţiile
necesare cercetării realităţii. La nivelul întreprinderilor, sistemul de informaţii necesare
analizei este format din două mari surse, şi anume: surse interne şi surse externe. Sursele
interne reflectă activit
ăţile particulare sau cele de ansamblu ale întreprinderilor
şi sunt
asigurate, în principal, de evidenţele obligatorii sau facultative interne (documente de
evidenţă contabilă primar ă, documente financiare de sinteză, programe de activitate, tablouri
de bord, etc.). Sursele externe provin din afara întreprinderii şi sunt necesare orientării
activităţii întreprinderii, în contextul real al mediului economic.
Indiferent de natura informaţiilor, în vederea valorificării optime în procesul de
analiză şi implicit, de orientare a deciziilor manageriale, acestea trebuie să satisfacă
următoarele caracteristici calitative:
- inteligibilitatea (pot fi uşor înţelese de utilizatori);
- relevan ţă (informaţiile sunt relevante atunci când influenţează deciziile economice
ale utilizatorilor, respectiv dacă omisiunea sau prezentarea lor eronată ar putea influenţa
deciziile economice ale utilizatorilor);
- credibilitatea (informaţia nu conţine erori semnificative; este neutr ă adică lipsită de
influenţe; trebuie să fie completă şi oportună; să asigure un bun raport cost-beneficiu);
- comparabilitatea.
A treia etapă importantă o reprezintă prelucrarea informaţiilor prin aplicarea
metodologiei de analiză. În cadrul aceste etape foarte importantă este alegerea metodelor
adecvate. Pentru studierea realităţii globale, analiza ofer ă o gamă largă de metode şi modele
proprii sau împrumutate din alte discipline. Se pot distinge mai multe tipuri de
metode/modele utilizate în activitatea de analiză: metode statistice, metoda benchmarking,
modelarea, vizualizarea, metoda grilelor de evaluare, tehnica profilelor,metoda ABC, metoda
ratelor, metoda scorurilor,metoda abaterilor, metoda calculului marginal (productivitatea
marginală, costul marginal, etc.), tehnica actualizării, metoda fluxurilor (tabloul de finanţare,
Etapa I
Etapa II
Etapa III
14
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 15/119
tabloul fluxurilor de trezorerie), modele de analiză strategice (BCG, ADL, PIMS, Mc Kinsey,
Ansoff, RMC, etc.), metode specifice de analiză a costurilor (metoda costului complet,
metoda costurilor par ţiale, metoda ABC, metoda costului obiectiv, analiza valorii), metode
sociologice (chestionarul şi interviul)
A patra etapă, în care se concretizează munca de analiză, este elaborarea raportului
final.
Raportul final de analiză se prezintă ca un text redactat de persoana care a f ăcut
analiza, fiind structurat astfel:
I) partea introductivă, care prezintă scopul (raţiunea) realizării analizei şi obiectivele
urmărite;
II) continutul raportului prin indicarea responsabililor implicaţi, a metodelor utilizate, a
documentelor folosite, a procedeelor de tratare a informaţiilor, aprecierea situaţiei existente:
prezentarea punctelor forte şi slabe ale întreprinderii, a factorilor care au acţionat şi a
cauzelor acţiunii lor.
III) propuneri şi recomandări. Aceasta este etapa în care analistul/grupul de analişti poate
veni cu recomandări pentru ameliorarea situaţiei (în cazul în care analiza s-a f ăcut cu scopul
de redresare a activităţii) sau pentru menţinerea situaţiei favorabile, perceperea practicilor
sănătoase şi reproducerea lor (în cazul analizării activităţilor performante).
Ultima etapă o reprezintă predarea şi discutarea raportului de analiză întocmit cu
managerii întreprinderii sau cu beneficiarii activităţii de analiză.
Tema de autoevaluare nr. 1
Etapa IV
Etapa V
Care sunt caracteristicile calitative ale informaţiilor? (vezi pag. 14)
2.3. Metodologia analizei economico-financiare
Principalele metode folosite în analiza economico – financiar ă:
Metode statistice
Metodestatistice
15
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 16/119
Metode statistice cantitative: indicii de creştere cu bază fixă şi cu bază în lanţ; ritmul
de creştere cu bază fixă şi cu bază în lanţ; ritmul mediu anual; coeficienţii de concentrare;
coeficienţii de sezonalitate.
100X
XI
0
n0/n , indice cu bază fixă
100X
XI
1n
n1n/n
, indice cu bază în lanţ
100IR 0/n0/n , ritm cu bază fixă
, ritm cu bază în lanţ 100IR 1n/n1n/n
R =( 100)10Y
Yn1n , ritmul mediu anual;
unde: n reprezintă numărul de termeni ai serieiYn – ultimul termen al seriei
Yo - primul termen al seriei
Gini Struck : G =1
12
n
gin apar ţine (0;1)
Coeficien ţ i de concentrare
Herfindhal : H = apar ţine (
n
i
gi1
2 )1,1n
gi – reprezintă ponderea activităţii, produsului, grupei de produse, sectorului de activitate,
etc. în cifra de afaceri totală
Apropierea acestor coeficienţi de 0 în cazul coeficientului Gini Struck, şi den
1 în
cazul coeficientului Herfindhal, semnifică o distribuţie uniformă a vânzărilor pe structurile
implicate în calcul. Iar apropierea de 1 arată o concentrare a vânzărilor pe anumite produse
sau activităţi.
Coeficientul de sezonalitate
Ks =
X
X unde,
X - cifra de afaceri medie anuală;
X - media lunar ă generală
16
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 17/119
Cu cât valoarea acestor coeficienţi se îndepărtează de 1 cu atât caracterul sezonier al
fenomenului este mai pronunţat. Iar cu cât valoarea coeficienţilor se apropie de 1
sezonalitatea se atenuează.
Metode statistice calitative: descompunerea, comparaţia şi gruparea datelor.
Benchmarking – ul este o tehnică de analiză comparativă între procesele funcţionale
sau operaţionale ale întreprinderilor cele mai performante, indiferent de domeniul de
activitate al acestora, cu scopul de a identifica sursele de avantaj concurenţial. Benchmarking
– ul reprezintă o sursă de idei ce pot fi preluate de societatea analizată de la întreprinderile
cele mai performante.
Benchmarking
Modelarea presupune folosirea modelelor ca formă de prezentare simplificată a
realităţii economice. Se folosesc următoarele categorii de modele:
- modele imitative (fotografii, hăr ţi, machete);Modelarea
- modele analitice (graficele de orice fel);
- modele simbolice (pot fi prezentate sub formă de sumă, diferenţă, produs, raport sau mixte)
exemple:
Qex = Qv + Qs + Qi; (±)R = Vt – Cht; CA = q x p; W = Ns
CA;
vef s
Rc R ec
1
*
1
Vizualizarea presupune folosirea graficelor. În analiză se folosesc: cronogramele,
diagramele (cu bare, cu bare asociate, sectorială, cu coordonate polare, geografice) şi
histogramele sau tabelul de penetraţie. Aplicarea acestei metode trebuie să se facă cu
discernământ, mai ales în ceea ce priveşte alegerea indicatorilor ce caracterizează fenomenul
analizat, alegerea unităţilor de măsur ă în care sunt exprimaţi indicatorii, asocierea
indicatorilor vizualizaţi.
Vizualizarea
Metoda grilelor de evaluare se foloseşte în analiza strategică în caracterizarea
performanţelor globale ale unei societăţi.
Pentru elaborarea unei grile de evaluare este necesar ă parcurgerea următoarelor
etape:
Metoda grilelorde evaluare
- se stabilesc criteriile sau factorii cheie ai succesului (FCS);
- se stabilesc coeficienţii de semnificaţie (ponderea = g i) pentru fiecare criteriu;
- se acordă note pentru fiecare criteriu în cazul întreprinderilor analizate; notele se pot acorda
în sistemul : 0-3; 1-5; 1-10 etc. sau calificative;
17
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 18/119
- se calculează nota medie ponderată care permite poziţionarea finală a fenomenului analizat:
100
*
ni gi N
Schematic grila de evaluare se prezint ă astel:
Nr.Crt.
FCS gi (%) ni
1.2.3.4.5.
Total 100
N
Factorii cheie ai succesului reprezintă acei factori care diferenţiază întreprinderea
analizată ca fiind performantă faţă de o altă întreprindere care acţionează în sector.
Factorii cheie ai succesului sunt definiţi pornind de la următoarele 5 criterii de bază:
- poziţia întreprinderii în materie de costuri;
- poziţia întreprinderii în materie de rentabilitate;
- poziţia întreprinderii pe piaţă, exprimată prin cota parte pe piaţă;
- competenţele tehnice şi tehnologice ale întreprinderii;
- imaginea întreprinderii şi implementarea comercială a acesteia;etc.
Obs. Calculul singular al unei note medii pentru o întreprindere nu are semnificaţie, deoarece
în analiză se impune determinarea unei astfel de note medii şi pentru întreprinderile
concurente , şi în consecinţă evaluarea comparativă a poziţiei lor concurenţiale.
Tehnica profilelor este o vizualizare a rezultatelor obţinute prin metoda grilelor de
evaluare.
FCS
Nota
Tehnicaprofilelor
18
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 19/119
Metoda ABC
Metoda ABC este o metodă de analiză structurală care permite ierarhizarea
elementelor unui fenomen şi structurarea lor în grupe relativ omogene ( grupa A, B, C), care
au un anumit comportament din punct de vedere al gestiunii şi al gradului de risc. Se mai
numeşte metoda 20-80 (20% din componente generează aproape 80% din rezultate). Etapele
metodei ABC:
Metoda ABC
- identificarea fenomenului studiat (se aplică în analiza stocurilor, analiza clienţilor, analiza
furnizorilor);
- stabilirea parametrului specific fenomenului analizat (în analiza stocurilor - parametrul
specific este stocul mediu pe produs; în analiza clienţilor - parametrul specific este cifra de
afaceri pe client; în analiza furnizorilor - parametrul specific este reprezentat de intr ările
medii de la furnizori);
- ierarhizarea parametrului specific într-o logică ABC (în ordine descrescătoare);
- stabilrea valoarii cumulate a parametrului specific,
- identificarea zonelor de semnificaţie A,B,C;
- reprezentarea fenomenului analizat cu ajutorul curbei ABC.
Tema de autoevaluare nr. 2
Aplicaţi metoda ABC în analiza structurală a clienţilor pe baza datelor:
Clienţi CA (lei)
C1 8.000
C2 12.000
C3 320.000
C4 56.000
C5 180.000
C6 64.000
C7 50.000
C8 15.000
C9 23.000
C10 17.000
19
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 20/119
Rezolvare (vezi pag. 24)
Metoda ratelor este o metodă des întâlnită în analiza tuturor aspectelor activităţii
unei întreprinderi. Rata reprezintă un raport între două mărimi semnificative cu o valoare
informaţională mai mare, decât a celor doi indicatori judecaţi separate.Metodaratelor
Din varietatea de rate în analiza financiar ă prezintă importanţă următoarele categorii:
- rate de structur ă(de activ, respectiv de pasiv);
- rate de gestiune (durata de rotaţie a clienţilor, respectiv a furnizorilor).
- rate de rentabilitate (rata rentabilităţii comerciale, rata rentabilităţii economice, rata
rentabilităţii financiare, rata resurselor consumate, etc.).
- rate ale echilibrului financiar (rata autonomiei financiare, rata stabilităţii financiare, rata
îndator ării financiare)
Construirea ratelor se face pe baza următoarelor principii:
Efort
Efect ;
Efect
Efort ;
Efect
Efect ;
Efort
Efort sau
Sold
Flux ;
Flux
Sold ;
Flux
Flux ;
Sold
Sold
Soldurile se găsesc în bilanţ, respectiv în clasele 1,2,3,4,5 ale planului de conturi.
Fluxurile se găsesc în contul de profit şi pierdere, respectiv în clasele 6 şi 7.
Tema de autoevaluare nr. 3
Construiţi matricea indicatorilor de eficienţă, utilizând metoda ratelor, pentru analiza
potenţialului uman, utilizând 3 indicatori de efect şi 3 indicatori de efort.
Rezolvare (vezi pag. 25)
20
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 21/119
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 22/119
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 23/119
F
2. ∆ b =0
1
1
1
b
a
b
a
mărimi relative
∆F (%) = IF-100 =
1001001001000
1
0
1100100
0
0
1
1100100
0
01
1
x Ib
Ia x
b
b x
a
a x
a
b x
b
a x
b
ab
a
F
1. ∆a (%) = 100100
0
000
100
0
101
100
0
000
100
0
001
Ia x
b
baa
x
b
baa
x
b
baa
x
b
baa
F
2. ∆ b (%) = Ia x Ib
Ia x
b
ba
a
x
b
ba
a
100100
0
00
1
100
0
10
1
Analog aplicarea metodei abaterilor când fenomenul se exprimă tot sub formă de raport, iar
factorul cantitativ se află la numitor:
Factorul calitativ
F =b
a
Factorul cantitativ
23
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 24/119
Rezolvare tema de autoevaluare nr. 2
Clienţi CA (lei) CA logică (lei)CA cumulată
(lei)C1 8.000 320.000 C3 320.000C2 12.000 180.000 C5 500.000
C3 320.000 64.000 C6 564.000C4 56.000 56.000 C4 620.000C5 180.000 50.000 C7 670.000
C6 64.000 23.000 C9 693.000C7 50.000 17.000 C10 710.000C8 15.000 15.000 C8 725.000C9 23.000 12.000 C8 737.000
C10 17.000 8.000 C1 745.000
zona A
zona B
zona C
20% din clienţi realizează ≈ %67100000.745
000.500 din CA zona A
30% clienţi realizează ≈ %23100000.745
000.500000.670
din CA zona B
50% clienţi realizează ≈ %10100000.745
000.670000.745
din CA zona C
Fig. 1 Curba ABC în cazul structurii CA pe clienţi
Grupa A contribuie în cea mai mare parte la realizarea cifrei de afaceri, dar din punct
de vedere al securităţii societăţii este cea mai riscantă. Cu cât numărul de clienţi din zona Aeste mai mic, cu atât riscul pentru întreprindere este mai mare, întreprinderea are o putere de
negociere redusă asupra clienţilor, fiind nevoită să accepte condiţiile acestora cu implicaţii
asupra rentabilităţii.
Grupa B asigur ă cel mai mare grad de stabilitate, ca cifr ă de afaceri şi rentabilitate.
Grupa C unde numărul de clienţi este foarte mare se caracterizează prin cheltuieli de
exploatare ridicate (de livrare, de facturare) mai ales atunci când comenzile au valoare
A
20 50 100
1090
0
67
% de CA
C
B
0 % nr. clienţi
24
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 25/119
redusă. Din punct de vedere al riscului, situaţia întreprinderii nu este confortabilă, chiar dacă
întreprinderea nu mai suportă presiunea clienţilor.
Rezolvare tema de autoevaluare nr. 3
Efect TSIDG CA (Qex), VA, RBE (RE, RC), Rbex (Rnex)
Efort Ns, Nop, z, h, Ch. salariale
solduri fluxuri
Efect Efort
CA VA RE Ns Nop Ch. sal. Ns
Ns
CA
Ns
VA
Ns
RE
Ns
Nop
Ns
Chs
Nop Nop
CA
Nop
VA
Nop
RE
Nop
Ns
Nop
Chs
E f o r t
ChsChs
CA?
Chs
VA?
Chs
RE ?
Chs
Ns
Chs
Nop
CACA
VA
CA
RE
CA
Ns
CA
Nop
CA
Chs
VA VA
CA
VA
RE
VA
Ns
VA
Nop
VA
Chs
E f e c t
RE RE
CA
RE
VA
RE
Ns
RE
Nop
RE
Chs
Ns
Chs = - salariu mediu anualaS
Nop
Chs = op - salariu mediu anual pe operativaS
CA
Chs
= - rata cheltuielilor salarialechs R
VA
Chs - rata de remunerare a salariaţilor din VA
CA
RE = - rata rentabilităţii comerciale
Rc
CA
VA - coeficientul de integrare pe verticală a întreprinderii
25
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 26/119
Ns
Nop - ponderea lucr ătorilor operative în total salariaţi
? – nu au o denumire specifică dar se folosesc în modele multiplicative
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Maria NICULESCU – Diagnostic economic – Vol.I , Editura Economică, Bucureşti, 2003;
2. Maria NICULESCU, George LAVALETTE – Strategii de cre ştere, Editura Economică,
Bucureşti, 1999;
3. Maria NICULESCU, Cornelia NAICU, Maria TOMA – Caiet de lucr ări aplicative,
Editura Economică, Bucureşti, 2003;
4. *** Standardele Interna ţ ionale de Raportare Financiar ă (IFRSs), Editura CECCAR,
Bucureşti, 2006.
26
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 27/119
MODULUL IIANALIZA POTENŢIALULUI INTERN AL ÎNTREPRINDERII
1. Cuprins
2. Obiectiv general3. Obiective operaţionale4. Dezvoltarea temei5. Bibliografie selectivă
Cuprins
UI.3. Analiza resurselor umane ale întreprinderii
= 2 ore
UI.4. Analiza resurselor tehnico-materiale
= 2 ore
Obiectiv general: Dobândirea cunoştinţelor privindprincipalele aspecte cantitative şi calitative referitoare la potenţialul internal întreprinderii.
Obiective operaţionale: Însuşirea metodelor şi modelelor deanaliză a resurselor umane şi resursele tehnico-materiale.
27
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 28/119
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 3ANALIZA RESURSELOR UMANE ALE ÎNTREPRINDERII
Realizarea obiectivelor întreprinderii este conditionaţă de modul de asigurare şi de
gestionare a potenţialului intern.
Poten ţ ialul intern este format din: potenţial uman, potenţial material (stocuri şi
mijloace fixe) şi potenţial financiar.
Factorul uman este factorul dinamizator al oricărui tip de societate.
Principalele probleme ale analizei resurselor umane sunt:
- analiza dinamicii şi structurii resurselor umane;
- analiza comportamentului resurselor umane;
- analiza eficienţei resurselor umane.
3.1. Analiza dinamicii şi structurii resurselor umane
Sursele de date necesare analizei resurselor umane sunt: planurile de afaceri ale
întreprinderii, bugetele, dările de seamă statistice privind rezultatele întreprinderii, dările de
seamă statistice privind resursele umane, documentele financiare de sinteză (bilanţ, contul de
profit şi pierdere, note aplicative).
Analizadinamicii şistructuriiresurselor
umane
În ţările dezvoltate problematica asigur ării şi utilizării personalului este sintetizată în
bilanţul social. Acesta cuprinde informaţii privind: salarizarea personalului, asigurarea
condiţiilor de igienă şi securitate, asigurarea altor condiţii de muncă şi de viaţă, aspecte
privind pregătirea şi formarea continuă a personalului, aspecte privind organizarea
sindicatelor, legătura dintre acestea şi personalul de conducere.
Analiza asigur ării întreprinderii cu personal se face pe baza indicatorilor:
- efectivul scriptic de salariaţi ( numărul de salariaţi există în situaţiile întreprinderii), pe baza
unui contract de muncă sau a unui alt act generator de drepturi şi obligaţii;
- efectivul mediu scriptic, care ţine cont de durata muncii în întreprindere;
- efectivul scriptic prezent la muncă;
- efectivul maxim de salariaţi, reprezintă numărul de salariaţi maxim admisibil în funcţie de
volumul de activitate şi de productivitatea muncii;
- efectivul fiscal, reprezintă numărul de salariaţi care au primit o anumită remunerare pe
parcursul exerciţiului şi pentru care s-au plătit impozite şi taxe.
Toţi aceşti indicatori se urmăresc pe total şi pe categorii de personal.
Principalele categorii (structuri) utile procesului de analiză şi decizie:
1. structura personalului în funcţie de rolul lui în organizarea şi desf ăşurarea activităţii :
28
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 29/119
- personal operativ;
- personal de administra ţ ie şi conducere
s = 100 x Ns
Nop ; 100
, x
Ns
onduc Nsaladmsic s , unde s+s’=100%
2. structura personalului în funcţie de natura contractelor de muncă :
- personal angajat pe perioad ă nedeterminat ă;
- personal angajat pe perioad ă determinat ă.
3. structura pe grupe de profesiuni ;
4. structura pe sexe;
5. structura pe categorii de vârstă
6. structura pe naţionalităţi.
Fiecare din criteriile prezentate ofer ă anumite informaţii necesare politicii de
personal. Analiza după oricare din criteriile de mai sus se face pe baza mărimilor: absolute
sau relative.
Tema de autoevaluare nr. 1
Care este structura bilanţului social? (vezi pag. 28)
3.2. Analiza comportamentului resurselor umane, presupune analiza următoarelor
aspecte :
- analiza modului de utilizare a timpului de muncă;
- analiza mobilităţii personalului;
Analizacomportamentului
resurselorumane - analiza conflictualităţii.
Analiza modului de utilizare a timpului de muncă se face pe baza balanţei timpului
de muncă ce cuprinde următorii indicatori:
- fond de timp calendaristic (365 sau 366 de zile);
- fond de timp maxim disponibil = fond de timp calendaristic – weekend-urile – sărbători
legale – concedii de odihnă;
- fond de timp efectiv utilizat - T1;
- fond de timp neutilizat - T2.
29
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 30/119
T1 + T2 = T maxim disponibil
T2 poate fi împăr ţ it astfel:
- neutilizat din motive justificate (concedii medicale, învoiri, etc.);
- neutilizat nejustificat (absenţe nemotivate).
Pentru analiza modului de utilizare a timpului de muncă se calculează următorii
indicatori:
gradul de utilizare a timpului efectiv lucrat
Gu = 100max
1 x
T
T
Gnu = 100max
2 x
T
T
Gnuj = 1002
2 x
T
jT şi Gnunj = 100
2
2 x
T
njT
Utilizarea timpului de lucru are un impact direct asupra volumului de activitate şi
asupra performanţelor globale ale întreprinderii. Principalii indicatori asupra cărora timpul de
muncă acţionează sunt : productivitatea medie anuală, volumul de activitate exprimat prin
cifra de afaceri sau producţia exerciţiului, suma cheltuielilor (totale, variabile, materiale,
salariale), rata cheltuielilor fixe, rata rentabilităţii comerciale, rezultatul exploatării, stocurile,durata de rotaţie a stocurilor, etc.
Analiza mobilit ăţ ii personalului se face pe baza circulaţiei şi fluctuaţiei acestuia;
Circula ţ ia reprezintă mişcarea normală, justificată, generată de cauze economice
(şomaj), boală, pensionare, deces, etc.
Circulaţia se analizează cu ajutorul următorilor indicatori:
coeficientul intr ărilor
Ns
I
K I
coeficientul ie şirilor
Ns
Ej K E
30
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 31/119
Fluctua ţ ia reprezintă mişcarea nejustificată generată de desfacerea contractelor de
muncă sau de abandonarea locului de muncă. Este generată de cauze economice ( salarii mai
mari oferite de alte firme), de cauze sociale (condiţii necorespunzătoare de muncă) şi de
cauze personale legate de necesitatea continuării studiilor, de viaţă, de familie. Se analizează
pe baza indicatorului :
coeficientul fluctua ţ iei
Ns
Enj K F
Pentru caracterizarea generală a mişcării totale, respective stabilităţii resurselor umane se
folosesc indicatorii:
coeficientul mi şcării totale
Ns
E I K MT
coeficientul de stabilitate
Gs = 1 - K MT
Analiza conflictualit ăţ ii
Într-o economie de piaţă este un fenomen normal care se evaluează cu ajutorul următorilorindicatori:
- numărul de greve pe an;
- numărul de zile grevă pe an;
- coeficientul de intensitate a grevei =alariatinrtotaldes
revistinr deg.
- coeficientul de localizare a grevei =
revistinrtotal
tiaX revistidinnr
deg
secdeg
3.3. Analiza eficienţei resurselor umane
Analiza eficien ţ ei resurselor umane se face pe baza unui sistem de indicatori
(vezi matricea indicatorilor de eficienţă a resurselor umane pag. 23), dintre care cei mai
folosiţi sunt:
Analizaeficienţei
resurselorumane
31
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 32/119
h z Nop Ns
Rnex RE RBE VAQexCAWa
///
///// _
Analiza productivităţii se face pe baza mărimilor absolute, a mărimilor relative şi a
corelaţiilor ce se formează între indicii productivităţii şi indicii altor indicatori.
Principalele modele de analizǎ a productivitǎţii sunt:
legǎtura dintre timpul de muncǎ şi productivitatea muncii
_ _ _
Wh zxhxWz zxWa
1. _
Wa z sau 1. _
Wa z
2. 2. _
Wz h
3. _
Wh
legǎtura dintre gradul de înzestrare tehnicǎ a muncii şi productivitatea muncii
_
_ _
F
CA x
Ns
F Wa
Fa
CA x
F
Fa x
Ns
F _
_
∆ 1. ∆Gîtm sau ∆ 1. ∆Gîtm _
Wa _
Wa
2. ∆Ef 2. ∆s
3. ∆ef
Qex
CA x
Fa
Qex x
F
Fa x
Ns
F Wa
_
_ _
∆ 1. ∆Gîtm _
Wa
2. ∆s
3. ∆ef
4. ∆Gvp (gradul de valorificare a producţiei)
modelul ce se utilizeazǎ în sfera distribuţiei
32
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 33/119
_
_ _
Smf
CA x
Ns
Smf Wa
∆ 1. ∆Gasmf (gradul de asigurare a salariaţilor cu marf ǎ) _
Wa
2. ∆v (viteza de rotaţie a mǎrfurilor)
100
*1
_
n
i
wi gti
Wa
gti reprezintă structura timpului de muncǎ pe centre de analizǎ ;
wi – productivitatea muncii pe structurile implicate în calcul
∆Wa 1. ∆gti =
_
100
0*0
100
0*1
wi gtiwi gti=W
_ _
0W
R
2. ∆wi =100
0*1
100
1*1 wi gtiwi gti =W
R
W _ _
1
Tema de autoevaluare nr. 2
Analizaţi cauzele modificării productivităţii muncii, pe baza datelor:
Cifra de afaceri(lei)
Nr. total salariaţi Nr. de zilelucrateSector de activitate
Anul N-1
(0)
AnulN(1)
AnulN-1(0)
AnulN(1)
AnulN-1 (0)
AnulN(1)
Comer ţ cu amănuntul 339 1.042 400 405 - -Comer ţ cu ridicata 2.020 5.372 518 430 - -Producţia vândută 152.916 184.852 3.404 3.310 - -Total 155.275 191.266 4.322 4.145 290 285
Rezolvare (vezi pag. 34)
Folosirea eficientă a potenţialului uman, sporirea productivităţii muncii se reflectă
favorabil, direct sau indirect, în întregul sistem de indicatori economico-financiari ai
33
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 34/119
întreprinderii. Principalii indicatori asupra cărora acţioneză productivitatea anuală sunt:
volumul de activitate exprimat prin cifra de afaceri sau produc ţia exerciţiului, suma
cheltuielilor (totale, variabile, materiale, salariale), rata cheltuielilor fixe, rata rentabilităţii
comerciale, rezultatul exploatării, stocurile, durata de rotaţie a stocurilor, etc.
Rezolvare tema de autoevaluare nr. 2
Productivitatea anuală pe sectoare – w i
(lei/salariat)
Structurasalariaţilor
gti (%)
Sector de activitate
Anul N-1(0)
Anul N(1)
Anul N-1(0)
Anul N(1)
Comer ţ cu amănuntul 0,85 2,57 9,25 9,77Comer ţ cu ridicata 3,90 12,49 11,99 10,37Producţia vândută 44,92 55,85 78,76 79,86Total 35,93 46,14 100 100
Modificarea productivităţii medii anuale (46,14 - 35,93 = +10,21 lei) se datorează
influenţelor a doi factori, astfel:
Modelul 1
W a/s = z x W z/s
pentru Anul N-1 = 0,124 lei/salariat/zi
W z/s =
pentru Anul N = 0,162 lei/salariat/zi
1. Δ z
ΔW a/s
2. ΔW z/s
1. Influenţa modificării numărului de zile lucrate pe an asupra productivităţii anaule:
Δ z = z1 x W z/s 0 – z0 x W z/s 0 = (z1 - z0) W z/s 0 = -0,62 lei
Reducerea numărului de zile lucrate pe an, în condiţiile menţinerii constante a productivităţii
medii zilnice, a determinat o reducere a productivităţii medii anuale cu 0,62 lei (aspect
negativ).
2. Influenţa modificării productivităţii medii zilnice:
ΔW z/s = z1(W z/s1-W z/s0) = +10,83 lei
34
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 35/119
Creşterea productivităţii medii zilnice, în condiţiile menţinerii constante a numărului de zile
lucrate pe an, a determinat o creştere semnificativă a productivităţii medii anuale (aspect
pozitiv).
Influenţa favorabilă a creşterii productivităţii zilnice a compensat efectul nefavorabil al
reducerii numărului de zile lucrate la nivelul unui an, astfel că, pe ansamblu, a avut loc o
creştere a eficienţei utilizării potenţialului uman.
Modelul 2
W a/s =100
wi gti
1. Δ gti
ΔW a/s
2.Δwi1. Influenţa modificării structurii numărului de salariaţi:
Δ gti =100
01 wi gti-
10000 wi gti
= W R - W 0 = 36,36 - 35,93 = +0,43 lei
Modificarea structurii în sensul creşterii ponderii salariaţilor din sectoarele „comer ţ cu
amănuntul” şi „producţia vândută”, care deţin ponderea (≈90%), în condiţiile în care sectorul
„producţia vândută” are o productivitate individuală în anul de bază mai mare decât a
celorlate două sectoare de activitate, şi mai mare decât media pe întreprindere, au determinat
o creştere a productivităţii medii anuale de 0,43 lei/salariat.2. Influenţa modificării productivităţii anuale individuale:
Δwi =100
11 wi gti-
10001 wi gti
=W 1 - W R = 46,14-36,36 = + 9,78 lei
Creşterea productivităţii anuale la toate sectoarele de activitate, în condiţiile structurii
efective a timpului de muncă, a determinat creşterea productivităţii medii anuale la nivelul
întreprinderii.
35
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 36/119
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 4ANALIZA RESURSELOR TEHNICO – MATERIALE ALE
ÎNTREPRINDERII
În concordanţă cu elementele structurale ale resurselor tehnico-materiale, problematica
analizei este împăr ţită astfel:
- analiza mijloacelor fixe
- analiza stocurilor
4.1. Analiza mijloacelor fixe
Potrivit Reglementărilor contabile conforme cu directiva a IV-a a CEE, imobilizările
corporale reprezintă:Analiza
mijloacelorfixe - obiectul/complexul de obiecte deţinute de o entitate pentru a fi utilizate în producţia de
bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate ter ţilor sau pentru a fi folosite în scopuri
administrative;
- sunt generatoare de beneficii;
- sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mare de un an.
Potrivit Codului fiscal, mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care
îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
- este deţinut şi utilizat în producţia, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi
închiriat ter ţilor sau în scopuri administrative;
- are o valoare fiscală mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, la data
intr ării în patrimoniul contribuabilului;
- are o durată normală de utilizare mai mare de un an.
Principalele probleme ale analizei mijloacelor fixe sunt:
- analiza dinamicii, structurii şi stării mijloacelor fixe;
- analiza eficienţei utilizării mijloacelor fixe.
Pentru investigarea aspectelor de mai sus trebuie să se lămurească câteva probleme
legate de evaluarea mijloacelor fixe, baza de amortizare, durata de amortizare şi metoda de
amortizare.
Evaluarea mijloacelor fixe se face la valoarea de intrare care poate fi:
- cost de achizi ţ ie pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros;
- cost de produc ţ ie pentru mijloacele fixe produse în unitate;
- valoarea de aport pentru mijloacele fixe reprezentând aport la capitalul social;
- valoarea just ă pentru mijloacelor fixe obţinute cu titlu gratuit sau constatate plus la
inventariere.
36
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 37/119
Baza de amortizare este reprezentată de valoarea de intrare.
Durata de amortizare este dată de durata normală de funcţionare, adică durata de
utilizare în care mijloacele fixe aduc beneficii. Durata normală de funcţionare este
diferenţiată pe grupe, clase şi subclase de mijloace fixe.
În România există următoarele grupe de imobilizări corporale:
Grupa 1 – Terenuri şi construcţii
Grupa 2 – Instalaţii tehnice şi maşini
Grupa 3 – Alte instalaţii, utilaje şi mobilier
Grupa 4 – Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie.
Regimul de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determină după metoda:
- liniar ă;
- degresivă :
- accelerată;
- amortizarea pe unitatea de produs.
4.1.1. Analiza dinamicii, structurii şi stării mijloacelor fixe
Caracterizarea dinamicii mijloacelor fixe se face pe baza indicatorilor, exprimaţi în:Analiza dinamicii,structurii şi stăriimijloacelor fixe
mărimi absolute:
∆F = F1 – F0 , unde F reprezintă valoarea totală a mijloacelor fixe
∆fi = fi1 – fi0 , unde fi - valoarea mijloacelor fixe pe categorii
Atât F cât şi fi se pot exprima în valoarea de intrare a mijloacelor fixe (pe total şi pe
categorii), dar şi ca valoare medie a mijloacelor fixe (pe total şi pe categorii). De regulă, în
analiză se operează cu valori medii pentru a se asigura comparabilitatea cu indicatorii de
rezultate şi rentabilitate.
F
= Vi + I – E, unde Vi reprezintă valoarea de intrare a mijloacelor fixe; I –
intr ǎri de mijloace fixe; E – ieşiri de mijloace fixe.
mărimi relative:
∆F (%) = 1000
01 x
F
F F = IF – 100
37
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 38/119
∆fi (%) = 1000
01 x
fi
fi fi = Ifi - 100
coeficientul intr ărilor de mijloace fixe:
F
I K I
coeficientul ie şirilor de mijloace fixe:
F
E K E
coeficientul mi şcărilor totale:
F
E I K MT
Structura mijloacelor fixe se analizează pe baza indicatorilor:
ponderea mijloacelor fixe active, respectiv mijloace fixe în conservare în
total mijloace fixe:
s = 100 x F
Fa şi s’ = 100 x
F
Fc; s + s’ = 100
unde: Fa reprezintă mijloace fixe active; Fc – mijloace fixe în conservare
structura mijloacelor fixe pe categorii (vezi Catalogul privind clasificarea si
duratele normale de functionare a mijloacelor fixe ):
s = 100 x F fi
ponderea mijloacelor fixe de ţ inute în leasing în total mijloace fixe:
s = 100 x F
L, unde: L reprezintă mijloace fixe deţinute în leasing
38
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 39/119
Cunoaşterea structurii mijloacelor fixe, permite adoptarea unor măsuri, pentru
orientarea investiţiilor spre categoriile deficitare.
Starea mijloacelor fixe se analizează pe baza indicatorilor:
coeficientul de uzur ă:
100)intrarede(
x
valoarea F
cumulataa Amortizare K u
coeficientul de modernizare:
100 x F
i Modernizar K M
coeficientul de reînnoire:
100 x F
Investitii K R
Aceşti indicatori sunt utili managerilor pentru fundamentarea deciziilor privind
întreţinerea, modernizarea şi dezvoltarea bazei materiale.
OBS. Toţi indicatori de mai sus, se analizează întotdeauna, în corelaţie cu volumul de
activitate al întreprinderii, cu natura sectoarelor de activitate şi cu faza de maturitate în care
se află întreprinderea.
4.1.2. Analiza eficienţei mijloacelor fixe
Analiza eficienţei mijloacelor fixe se realizează cu ajutorul indicatorilor:
1000Rn)RBE(RE,VA/(Qex)/
F
CA E f
Modelul de analiză a eficienţei mijloacelor fixe, presupune descompunerea acesteia
în factori de analiză, şi anume:
1. 1000 x Fa
CA x
F
Fa E f
Analiza eficienţeimijloacelor fixe
39
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 40/119
s eficienţa MF active
1. ∆s
∆Ef
2. ∆ef
2. 1000 x Fa
Qex x
Qex
CA x
F
Fa E f
s Gvp ef
1. ∆s
∆Ef 2. ∆Gvp
3. ∆ef
3. 1000 x Fa
CA x
CA
RE x
F
Fa E f
s ef
Rc
1. ∆s
∆Ef 2. ∆
Rc
3. ∆ef
4. 1000 x
Fa
CA x
CA
VA x
F
Fa E f
s Civ ef
1. ∆s
∆Ef 2. ∆Civ
40
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 41/119
3. ∆ef
5.100
1
n
i
efi gi
Ef
unde: gi – structura mijloacelor fixe
efi – eficienţa mijloacelor fixe pe structurile implicate în calcul
1. ∆gi
∆Ef
2. ∆efi
Tema de autoevaluare nr. 1
Analizaţi eficienţa mijloacelor fixe, pe baza datelor:
IndicatoriAnul N-1
(0)Anul N
(1)Mijloace fixe (lei) 79.376.507 298.450.448Mijloace fixe active (lei) 66.491.830 181.568.360Cifra de afaceri (lei) 191.266 103.831Rezultatul exploatării (lei) 16.722 10.648
Rezolvare (vezi pag. 49)
4.2. Analiza stocurilor
În majoritatea întreprinderilor, stocurile au o pondere mare în totalul activelor
circulante, respectiv în totalul bilanţului. Modul de gestionare a stocurilor se reflectă nu
numai în flexibilitatea producţiei şi vânzărilor, ci şi în mărimea cheltuielilor (cheltuieli de
stocare, cheltuieli de lansare a comenzilor, etc.) şi în mărimea rentabilităţii.
Analizastocurilor
Principalele probleme ale analizei stocurilor sunt:
- analiza stocurilor active
- analiza stocurilor de securitate
41
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 42/119
- analiza eficienţei gestionării stocurilor
4.2.1. Analiza stocurilor active
Stocurile pot fi structurate după mai multe criterii:
♦ După con ţ inutul lor:
stocuri de materii prime;
stocuri de materiale;
stocuri de mărfuri;
stocuri de produse finite, etc.
♦ După momentul înregistr ării lor:
stocuri iniţiale;
stocuri finale;
stocuri medii
♦ După rolul lor în procesul de exploatare:
stocuri active, reprezintă stocurile ce se reînnoiesc în permanenţă în
momentul epuizării lor şi care asigur ă fluiditatea circuitului economic;
stocuri de securitate
q
q2
q1
_
Sa
t0 ∆ t1 timp
2
qSa
(u.f) sau2
Sa (zile)
∆ - termenul de reaprovizionare
- stoc mediu activ _
Sa
42
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 43/119
Stocul activ stabilit pe baza acestei relaţii, dă o mărime aproximativă a indicatorului. În teoria
economică, pentru optimizarea stocurilor active, se foloseşte modelul lui Wilson, potrivit
căruia cantitatea optimă de comandat (de aprovizionat) se determină pe baza relaţiei:
s sop c
LC
r p
LC Q
22
unde: C – cererea totală (vânzarea anuală) exprimată în unităţi fizice;
L – costul de lansare unitar al unei comenzi
p – preţul de achiziţie unitar al produsului cumpărat
r s – rata cheltuielilor de stocare
cs – costul de stocare unitar
Optimizarea cantit ăţ ii permite:
optimizarea intervalului dintre două aprovizionări (termenul de reaprovizionare);
optimizarea stocurilor medii active care asigur ă cheltuielile totale minime.
C
T Qop
, ( T = 360 zile)
2
_ QopSa (u.f.) sau
2
_ Sa (zile)
Ch. totale = Ch. de aprovizionare + Ch. de stocare =
= (Ch. de achiziţie + Ch. de lansare a comenzilor) + Ch. de stocare =
= C • p + Nc • L + • cs = C • p + _
SaopQ
C • L +
2opQ
• cs
Stocurile active se mai pot determina:
- la nivel de produs:
s= qz • d, unde: qz – producţia zilnică pe produs;
d – durata de rotaţie pe produs
- la nivel de întreprindere:
sau , sn s sS ...21 _
n
ii zi d qS
1
_ _ _ _
DQS z
unde: reprezintă producţia medie zilnică la nivelul întreprinderii; zQ _
43
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 44/119
_
D - durata medie de rotaţie la nivelul întreprinderii.
4.2.2. Analiza stocurilor de securitate
Aplicarea modelului lui Wilson conduce la concluzii pertinente, cu condiţia ca
producţia, respectiv vânzarea să aibă un caracter uniform (constant) în timp, iarfurnizorii/clienţii să respecte graficele de livrare/aprovizionare.
În practică, întâlnirea concomitentă a acestor condiţii este o excepţie, de aceea
întreprinderea trebuie să-şi calculeze şi să-şi asigure un stoc de securitate (siguranţă), care să
îi permită asigurarea continuităţii activităţii.
Stocul de siguranţă (S.S ) are 2 componente:
- Stoc de siguran ţă α (Sα) - necesar în condiţiile caracterului variabil al vânzărilor (al
cererii);
- Stoc de siguran ţă β (Sβ) – necesar în condiţiile neritmicităţii intr ărilor (aprovizionărilor).
S.S = Sα + Sβ
clienţi furnizori
Stocul de siguran ţă α (S α )
Sα = t • s • y ; t = 2, pentru o probabilitate p = 95%
s = abaterea medie pătratică a vânzărilor efective ( X) faţă de vânzările medii ( _
X )
s =n
X X 2 _
)(
n – numărul de intervale luate în analiză
y =
T
∆ - termen de aprovizionare (intervalul dintre două aprovizionări);
T – perioada de timp luată în calcul (360 zile).
Analiza stocului α are două obiective:
- determinarea mărimii stocului de siguranţă α pe baza modelului de mai sus;
- optimizarea stocului mediu total.
44
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 45/119
S S S S S SaS S SaSop
22
. _ _ _
(zile); Sβ=0
Tema de autoevaluare nr. 2
Calculaţi stocul de siguranţă necesar în condiţiile caracterului variabil al cererii şi
optimizaţi stocul mediu total, cunoscând situaţia vânzărilor lunare din anul N.
Luna Vânzăriefective (lei)
Ianuarie 6.000Februarie 7.000Martie 8.000Aprilie 3.000Mai 4.000Iunie 9.000
Iulie 8.000August 9.000Septembrie 12.000Octombrie 12.500 Noiembrie 12.000Decembrie 12.500
TOTAL 103.000Stocul mediu cu care firma îşi desf ăşoar ă activitatea în anul N este de 3.000 lei, termenul de
reaprovizionare este de 10 zile.
Rezolvare (vezi pag. 45)
Stocul de siguran ţă β (Sβ)
Sβ = 1
n
st
t = 2, cu o probabilitate p = 95%
s = abaterea medie pătratică a intr ărilor efective faţă de cele medii
Intr ările pot fi exprimate în unităţi fizice sau în unităţi valorice, sau cu ajutorul indicatorului
denumit “ asigurarea vânzărilor în zile de fiecare intrare în parte”
45
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 46/119
s =n
z 2)(
z- asigurarea efectivă a vânzărilor în zile
∆ - termenul de aprovizionare
Analiza stocului β are două obiective:
- calcularea mărimii stocului de siguranţă β potrivit modelului de mai sus;
- optimizarea stocului mediu total.
S S S S S SaS S SaSop
22
. _ _ _
(zile); Sα=0
Tema de autoevaluare nr. 3
Calculaţi stocul de siguranţă necesar în condiţiile neritmicităţii intr ărilor şi ptimizaţi
stocul mediu total, dispunând de următoarea situaţie a intr ărilor de la furnizori:
Intrări (tone)LunaPrevăzut Realizat
Ianuarie 150 165Februarie 150 130Martie 150 115Aprilie 150 115Mai 150 115Iunie 150 105Iulie 150 105August 150 90Septembrie 150 75Octombrie 150 70 Noiembrie 150 60Decembrie 150 60
În perioada analizată, firma a înregistrat un stoc mediu de 100 tone, iar consumul mediu
zilnic a fost de 5 tone.
Rezolvare (vezi pag. 51)
46
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 47/119
4.2.3. Analiza eficienţei gestionării stocurilor
Analiza eficienţei gestionării stocurilor, se face pe baza ratelor de rotaţie a stocurilor,
exprimate ca:
- viteză de rotaţie: v = ).( rotatiinr
Stoc
Flux
- durată de rotaţie: d = T Flux
Stoc (zile)
Eficienţa gestionării stocurilor presupune:
a) Analiza factorilor determinanţi ai modificării duratei de rotaţie
b) Consecinţele economico-financiare ale modificării duratei de rotaţie în principalii
indicatori economico-financiari
a. Principalele modele de analiz ă a duratei de rota ţ ie a stocurilor sunt:
♦ T CAQex
S D
)(
_ _
sau)(
_ _
CAzQexz
S D
1. ∆Qexz (CAz)
_
D
2. ∆ _
S
= - _ _ _
D 1 D 0 D)( 11
_
1
CAzQexz
S -
)( 00
_
0
CAzQexz
S
1.∆Qexz =0
_
0
1
_
0
Qexz
S
Qexz
S
2. ∆1
0
1
1 _
Qexz
S
Qexz
S S
♦100
_
di gi D
unde: gi – structura producţiei/vânzărilor pe produse, pe grupe de produse, pe sectoare de
activitate, etc.
di – durata de rotaţie pe structurile implicate în calcul
1. ∆gi
47
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 48/119
_
D
2. ∆di
∆ = - = _ _ _
D 1 D 0 D
100
11 di gi -
100
00 di gi
1. ∆gi = _
0
_ 0001
100100 D D
di gidi gi R
2. ∆di = R
D Ddi gidi gi _ _
1100
01
100
11
b. Consecin ţ ele economico-financiare:
- influenţa duratei de rotaţie asupra stocurilor:
_
S
∆ )( _
0
_
11
_
D DQexz D
(are loc o încetinire a rotaţiei stocurilor) aspect negativ _
D
Chpd S _
- influenţa duratei de rotaţie asupra cheltuielilor de păstrare şi depozitare:
Chpd
∆ (1
_
Qexz D 1000
1
)
_
0
_
0
_
1 Chpd R D D
- influenţa duratei de rotaţie asupra cheltuielilor cu dobânzile:
. _
ChS cu dobânzile
Ch dob =2
_ _
100
1 p K S
Ch.dob
∆ • K 0 • p0 •)( _
0
_
11
_
D DQexz D 2100
1
- modificarea vitezei de rotaţie a activelor asupra rentabilităţii economice:
nef
Rcc
11Re
_ _
48
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 49/119
_
Rec
∆n =
01
_
0
11
_
0
1111
nef
Rc
nef
Rc
ef = AI
CA ; n =
AC
CA
Rezolvare tema de autoevaluare nr. 1
Rezultatele obţinute în urma calculării indicatorilor privind utilizarea mijloacelor fixe
sunt cuprinse în tabelul următor:
Nr.
crt.
Indicatori Anul N-1
(0)
Anul N
(1)
1. Cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe
( 1000 Mf
CA)
2,41 0,35
2. Cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe
active ( 1000 Mfa
CA)
2,88 0,57
3. Ponderea mijloacelor fixe active în valoarea
totală a mijloacelor fixe ( Mf
Mfa)
0,84 0,61
Modificarea totală a eficienţei mijloacelor fixe la nivelul întreprinderii este dată de:
Δ ( 1000 Mf
CA) = 1000
1
1 Mf
CA - 1000
0
0 Mf
CA=
=0,35‰ - 2,41‰ = -2,06 lei ‰
Scăderea eficienţei mijloacelor fixe a fost determinată de următoarele influenţele următorilor
factori:
1. Influenţa modificării structurii mijloacelor fixe:
Δ ( Mf
Mfa) = 1000
0
0
1
1 Mfa
CA
Mf
Mfa - 1000
0
0
0
0 Mfa
CA
Mf
Mfa=
= 65,088,2)84,061,0( lei ‰
Scăderea ponderii mijloacelor fixe active în totalul mijloacelor fixe, , în condiţiile în care
eficienţa mijloacelor fixe active a fost menţinută constantă, a determinat o scădere a eficienţei
mijloacelor fixe totale.
2. Influenţa modificării eficienţei mijloacelor fixe active:
49
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 50/119
Δ ( 1000 Mfa
CA) = 1000
1
1
1
1 Mfa
CA
Mf
Mfa - 1000
0
0
1
1 Mfa
CA
Mf
Mfa=
= 41,1)88,257,0(61,0 lei ‰
Scăderea cifrei de afaceri la 1000 lei mijloace fixe active generează o scădere a eficienţei
mijloacelor fixe totale, în condiţiile în care structura r ămâne constantă.
La nivel de întreprindere, evoluţia eficienţei mijloacelor fixe este nefavorabilă ( a scăzut cu
2,06 lei ‰), ca urmare atât a scăderii ponderii mijloacelor fixe active în total mijloace fixe,
cât şi datorită scăderii eficienţei mijloacelor fixe active.
Rezolvare tema de autoevaluare nr. 2
- lei-
Luna Vânzări efective
(X)
Vânzarea medie
lunară
( X )
X - X (X - X )2
IAN 6.000 8.500 -2.500 6.250.000
FEB 7.000 8.500 -1.500 2.250.000
MAR 8.000 8.500 -500 250.000
APR 3.000 8.500 -5.500 30.250.000
MAI 4.000 8.500 -4.500 20.250.000
IUN 9.000 8.500 500 250.000
IUL 8.000 8.500 -500 250.000AUG 9.000 8.500 500 250.000
SEPT 12.000 8.500 3.500 12.250.000
OCT 12.000 8.500 3.500 12.250.000
NOI 12.000 8.500 3.500 12.250.000
DEC 12.000 8.500 3.500 12.250.000
TOTAL 102.000 - - 109.000.000
s = 12
000.000.1093.014 lei
S α = 2 x 3.014 x360
10= 1.005 lei
În situaţia dată, pentru desf ăşurarea normală a activităţii de vânzare firma are nevoie
de un stoc de siguranţă de 1.005 lei cu care, în 95 % din cazuri, cererea va fi satisf ăcută.
50
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 51/119
Stocul mediu optim cu care firma ar trebui să-şi desf ăşoare activitatea este:
S optim =2
10 + 3,55 = 8,55 zile
S α (zile)=
zilnica
lei
CA
S = 3,55 zile
unde: CA zilnică =360
000.102 = 283,3 lei/zi
S optim ( lei) = 8,55 zile x 283,3 lei/zi =2.422 lei
Remarcăm faptul că firma îşi desf ăşoar ă activitatea cu un stoc mediu mai mare decât
cel optim necesar. Această situaţie conduce la creşterea cheltuielilor de depozitare-păstrare a
stocurilor şi implicit, se va reflecta nefavorabil în rezultatele şi rentabilitatea firmei.
Rezolvare tema de autoevaluare nr. 3
Asigurarea producţiei (nr. zile)Perioada
Prevăzut(Δ) Realizat(Z)
(Z – Δ)2
Ianuarie 30 33 9
Februarie 30 26 16
Martie 30 23 49
Aprilie 30 23 49
Mai 30 23 49Iunie 30 21 81
Iulie 30 21 81
August 30 18 144
Septembrie 30 15 225
Octombrie 30 14 256
Noiembrie 30 12 324
Decembrie 30 12 324
Total - - 1.607
s =12
607.1=11,57
Sβ =11
57,112= 6,98 zile
Sβ ( lei) = 6,98 x 5 =34,90 lei
51
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 52/119
Stocul mediu optim necesar pentru asigurarea continuităţii activităţii de producţie va
fi: S optim =2
30+ 6,98 = 21,98 zile
S optim (mil. lei) = 21,98 x 5 = 110 lei
Dat fiind faptul că firma îşi desf ăşoar ă activitatea cu un stoc mediu inferior celui
optim poate avea consecinţe nefavorabile asupra procesului de producţie, existând riscul
rupturilor de stoc concretizate, cu consecinte nefavorabile asupra vânzărilor şi iş pilcit asupra
rentabilităţii.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Maria NICULESCU, Diagnostic economic-vol.1, Ed. Economică,Bucureşti, 2005;
2. Maria NICULESCU, Cornelia NAICU, Maria TOMA, Caiet de lucr ăriaplicative, Ed. Economică, Bucureşti, 2003.
52
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 53/119
MODULUL IIIANALIZA CHELTUIELILOR/COSTURILOR
1. Cuprins
2. Obiectiv general3. Obiective operaţionale4. Dezvoltarea temei5. Bibliografie selectivă
Cuprins
UI 5. Analiza cheltuielilor
= 2 ore
UI 6. Analiza costurilor
= 2 ore
Obiectiv general: În elegerea şi aprofundarea problematiciicheltuielilor/costurilor şi interesul analizei privind consumurile de resursepentru practica managerială.
Obiective operaţionale: Însuşirea cunoştinţelor privindtipologia şi metodele de analiză a cheltuielilor/costurilor.
53
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 54/119
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 5ANALIZA CHELTUIELILOR
5.1. Delimitări conceptuale şi tipologia cheltuielilor
Potrivit Legii Contabilităţii nr. 82/1991 republicată, cheltuielile entităţii reprezintă
sumele plătite sau de plătit pentru consumurile provenind de la ter ţi, pentru plata salariilor, pentru plata lucr ărilor şi serviciilor prestate de ter ţi de care beneficiază entitatea, pentru plata
altor obligaţii legale sau contractuale. Cheltuielile cuprind de asemenea, provizioanele,
amortizările şi ajustările pentru deprecierea sau pierderea de valoare reflectate; cheltuielile
financiare şi cheltuielile extraordinare.
Definiţii şi
tipologiacheltuielilor
Potrivit OMFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme
cu directivele europene, cheltuielile sunt elemente ce determină diminuări ale beneficiilor
economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma scăderi activelor sau
creşterii datoriilor; care se concretizează în reduceri ale capitalului, altele decât cele rezultatedin distribuirea acestora către acţionari.
Recunoaşterea cheltuielilor se face în momentul în care a avut loc o reducere a
beneficiilor viitoare, aferente diminuării unui activ sau creşterii unei datorii; această
modificare poate fi evaluată în mod credibil.
Cheltuieli ≠ Plăţi
Venituri ≠ Încasări
Cheltuiala este o componentă a costului. Costul reprezintă un decupaj al cheltuielilor
la nivelul unui „element de activitate”, care poate fi reprezentat de un produs, un serviciu, ounitate administrativă a întreprinderii, o anumită activitate, etc.
În teoria economică se apreciază că faţă de pre ţ care reprezint ă o realitate (este
rezultatul unei tranzacţii), costul este o alegere ( întreprinderea are libertatea de decizie în
stabilirea metodei de calculaţie a costurilor).
În analiză pentru investigarea cheltuielilor/costurilor se operează cu următorii
indicatori:
- suma cheltuielilor ( totale şi pe categorii de cheltuieli);
- rata cheltuielilor ( rate de structur ă a cheltuielilor, rate privind eficienţa consumuluide resurse);
- cost unitar mediu
- cost marginal.
Cheltuielile pot fi clasificate după mai multe criterii:
1. După comportamentul lor faţă de volumul de activitate:
54
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 55/119
- cheltuieli variabile ( suma lor se modifică propor ţional sau nepropor ţional cu
volumul de activitate, în timp ce rata cheltuielilor variabile are caracter relativ constant).
- cheltuieli fixe ( suma lor nu depinde de volumul de activitate şi de dimensiunea
bazei materiale, rata cheltuielilor fixe are caracter variabil, în sensul că ea scade pe măsura
creşterii volumului de activitate).
Această clasificare a cheltuielilor totale în variabile şi fixe este folosită:
- în analiză şi în controlul de gestiune pentru previzionarea cheltuielilor şi
fundamentarea bugetelor de cheltuieli;
- pentru calculul pragului de rentabilitate;
- pentru calculul costurilor prin metoda costurilor par ţiale;
- pentru evaluarea gradului de rivalitate, a intensităţii concurenţei pe o anumită
piaţă.
2. După modul de identificare şi repartizare pe purtători de cheltuieli:
- cheltuieli directe ( sunt repartizate direct pe produs, servicii, activităţi,etc.);
- cheltuieli indirecte ( sunt imputate sau incluse în costul produselor prin repartizări
pe baza unor chei de repartizare).
Cheltuielile directe nu se suprapun în totalitate cu cheltuielile variabile, după cum
nici cheltuielile indirecte nu se suprapun cu cheltuielile fixe.
cheltuieli variabile/cheltuieli fixe cheltuieli directe/cheltuieli indirecte
3
1 2
4
1. cheltuieli variabile-directe ( ex: cheltuieli cu materiile prime, materiale, salariale, etc.).
2. cheltuieli fixe-indirecte ( ex: cheltuieli administrative, cheltuieli de cercetare-dezvoltare,
etc.).
3. cheltuieli fixe-directe ( ex: amortizarea maşinilor cu care se realizează un singur tip de
produs, etc.).
55
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 56/119
4. cheltuieli variabile-indirecte ( ex: consumul de combustibil şi energie pentru secţiile unde
se fabrică mai multe produse, etc.).
Această clasificare este fundamentală în calculul şi analiza costurilor complete
unitare.
3. După impactul asupra fluxurilor de trezorerie:
- cheltuieli monetare ( au incidenţă asupra fluxurilor de trezorerie).
- cheltuieli nemonetare sau calculate ( ex: cheltuieli cu amortizările şi provizioanele
care nu au impact asupra fluxurilor de trezorerie).
4. Potrivit Directivelor Europene:
- cheltuieli ordinare ( corespund activităţii normale, curente a întreprinderii).
- cheltuieli extraordinare ( legate de evenimente cu caracter deosebit – calamităţi
naturale, cutremure, exproprieri, etc.).
5. După natura lor, cheltuielile se împart în:
- cheltuieli curente (cheltuieli de exploatare şi cheltuieli financiare);
- cheltuieli extraordinare.
Aceasta este structura prevăzută şi de legea contabilităţii pentru organizarea
contabilităţii cheltuielilor.
Tema de autoevaluare nr. 1
Care este diferenţa dintre cheltuială şi cost?(Rezolvare: vezi pag. 54)
5.2. Analiza principalelor categorii de cheltuieli
Analiza principalelor categorii de cheltuieli are ca obiectiv determinarea abaterilor
faţă de o anumită bază de comparaţie, explicarea lor prin prisma factorilor de influenţă şi a
cauzelor acţiunii lor, respectiv identificarea rezervelor de optimizarea a consumului de
resurse pe principalele elemente de cheltuieli şi pe total.
Analizaprincipalelorcategorii de
cheltuieli
Principalele categorii de cheltuieli de care depind rezultatele şi performanţele unei
întreprinderi sunt:
56
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 57/119
-cheltuielile de exploatare (în cadrul acestora acordăm atenţie cheltuielilor cu salariile,
cheltuielilor materialele, chletuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe);
-cheltuielile financiare (se analizează în principal cheltuielile cu dobânzile la creditele pentru
exploatare);
- cheltuielile extraordinare.
Analiza cheltuielilor cu salariile are două obiective:
- identificarea factorilor specifici care modifică cheltuielile cu salariile
- analiza efectelor economice ale respectării/nerespectării corelaţiilor dintre dinamica
cheltuielilor cu salariile şi dinamica volumului de activitate
Analiza factorială a cheltuielilor cu salariile se poate face pe baza modelelor:
a) Fondul de salarii:
1000
1R W NsSa NsF chsa
ds
Fds
1000
110001000
:/
:/ s s RchaW aS
Wa
aS
NsCA
Ns Fds Rch
b)1000
1 sch RQex Fds
Fds -
Respectarea condiţiilor minime de eficienţă ale unei întreprinderi necesare din punct
de vedere al utilizării potenţialului uman este ca ritmul de creştere al fondului de salarii să fie
mai mic decât ritmul de creştere al volumului de activitate.
Analizacheltuielilor
salariale
0a01 S) Ns Ns( Ns.1
)SS( NsS.2 0a1a1a 1000
1)(.1.2
0011 saaa RchW W NsW
100
1)(.2.2
0111 s s s ch Rch RWa Ns Rch
1000
1Rch)CACA(CA.1 0s01
1000
1
)RchRch(CARch.2 01 ss1s
57
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 58/119
1 cCA
FdsCA Fds I
I
I I I , unde Ic – indicele de corela ţ ie
Respectarea condiţiei de mai sus are două efecte:
- reducerea ratei cheltuielilor cu salariile faţă de baza de comparaţie
)(10000Oex
Fds
1Oex
1Fds
chR 0
s
şi
- obţinerea de economii relative la fondul de salarii :
)(1000
1)RchRch(1OexE
0s1s
Dacă şi are loc depăşirea fondului de salarii:)(1Ic s Rch
)(1000
1)(
011 s sex Rch RchQ D
Analiza cheltuielilor materialele
În structura cheltuielilor materialele, materiile prime şi materialele consumabile,
deţin ponderea cea mai importantă reprezentând principalele domenii în care se poate acţiona
pentru sporirea eficienţei activităţii.
Astfel, pentru o materie primă, pentru un material, suma totală a consumului (a cheltuielilor)
se exprimă prin relaţia:
C= , pcq s
unde: q= cantitatea fabricată;
= consumul specific (cheltuieli);sc
p = preţul de achiziţie al materiei prime, materialului.
C
Analizacheltuielilor
materiale
0s01 pc)qq(q.10
0ss1s p)cc(qc.201
)(.3 011 1 p pcq p s
58
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 59/119
Analiza cheltuielilor pentru depozitare şi stocare
Depozitarea şi stocarea în amonte sau în aval de producţie necesită o serie de
cheltuieli care, din punct de vedere al conţinutului economic au o structur ă complexă şi
anume:
Analizacheltuielilor
pentru
cheltuieli de lansare a comenzilor reprezintă cheltuielile legate de contractarea
furnizorilor, de alegerea acestora şi de lansarea propriu-zisă a comenzii; mărimea lor este
funcţie directă de numărul de comenzi lansate.
depozitare şistocare
cheltuieli de stocare propriu-zisă (de între ţ inere a stocurilor) – cuprind ansamblul
consumurilor materiale şi salariile generate de păstrarea stocurilor;
aceste cheltuieli vor fi cu atât mai mari cu cât stocurile sunt mai mari, respectiv cu cât
numărul de reaprovizionări (numărul de comenzi lansate) este mai mic.
cheltuielile legate de rota ţ ia lent ă a stocurilor - nu sunt înregistrate ca atare în
contabilitate dar ele generează o serie de costuri ascunse legate de încetinirea vânzărilor şi de
pierderea de valoare a stocurilor datorită demodării, pierderii caracteristicilor funcţionale, etc.
cheltuielile aferente rupturilor de stoc - nu se traduc propriu-zis prin cheltuieli
contabile, ci prin costurile indirecte generate de pierderea vânzărilor (de lipsa încasărilor) şi
de degradarea imaginii pe piaţă;
cheltuieli financiare (costurile imobiliz ărilor de capital în stocuri) – are o mărime
diferită în funcţie de sursa de finanţare a stocurilor şi anume:
- dacă stocurile sunt finanţate din creditul furnizor ;0finch
- dacă stocurile sunt finanţate din credite pe termen scurt, cheltuielile financiare sunt egale cu
procentul de dobândă;
- dacă stocurile sunt finanţate din surse proprii, cheltuielile sunt egale cu un cost de
oportunitate, adică cu suma veniturilor pe care întreprinderea le-ar fi obţinut dacă şi-ar fi
plasat altfel sursele disponibile.
Este cea mai complexă categorie de cheltuieli, iar optimizarea acesteia este
dependentă de optimizarea stocurilor, a cantităţilor economice de comandă şi a termenelor de
aprovizionare. Aceste probleme au fost soluţionate în teoria economică prin modelul lui
Wilson prin care se calculează cantitatea optimă de comandă, respectiv cheltuielile totale de
depozitare şi stocare.
59
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 60/119
În concordanţă cu aceste tendinţe este operaţional şi util procesului de decizie
modelul de analiză de mai jos.
1000
1 dpdp ch RS Ch ; 1000
S
Chch R
dp
dp
DCA360
1
DCAS z
1000
1
chR DCACh dpzdp
dpCh -
Analiza cheltuielilor cu dobânzile la creditele pentru exploatare
Se face pentru baza modelului:
2100
1 p K S dobCh
S
Cr K
100
ii p g
p
dobCh 2. K
Analiza cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe
Expresia consumului mijloacelor fixe pe durata lor de utilizare este reprezentată de
amortizare. Analiza cheltuielilor cu amortizarea mijloacelor fixe se face pe baza modelului :
1. D
CAS z
2.1
1.1
2. dpch R
Analizacheltuielilorcu dobânzile
1. D2.1
CA1.1S z
3. p 3.1. i g
3.2. i p
Analizacheltuielilor
cu amortizarea
60
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 61/119
1000)(
ex
a QCA
Ach R
aCh R
unde: F reprezintă valoarea medie a MF; E I V F i
I - intr ările de mijloace fixe ;E – ieşirile de mijloace fixe ;
Vi – valoarea iniţială a mijloacelor fixe;
C - cota medie de amortizare;
gi – structura mijloacelor fixe ;
ic - cota de amortizare pe structurile implicate în calcul
Din model se constată că principalele posibilităţi de reducere relativă a cheltuielilor
cu amortizarea, vizează creşterea volumului de activitate, dotarea tehnică corespunzătoare cu
maşini, utilaje moderne şi întreţinerea corespunzătoare a bazei materiale.
Tema de autoevaluare nr. 2
2.1.1. iV 1. exQ
Care este formula de calcul a indicelui de corelaţie şi care sunt efectele respectării/
nerespectării acestuia?(Rezolvare: vezi pag.58)
2. A 2.1. F 2.1.2. I
2.1.3. E
2.2.1 i g 2.2. C
2.2.2. ic
61
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 62/119
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 6ANALIZA COSTURILOR
Costurile pot fi clasificate după mai multe criterii, astfel după:
a) momentul de calcul:Tipologia
costurilor - cost prestabilit (antecalculat), prevăzut de o normă, de un standard, de un buget, etc.
- cost realizat (efectiv).
b) conţinut:
- cost complet (care reflectă toate consumurile de resurse aferente unui „element” de
activitate);
- cost par ţial (care reflectă numai o parte din consumurile de reusrse);
- cost mediu sau cost marginal.
6.1. Metode clasice de calculaţie şi analiză a costurilor
Potrivit ultimei clasificări a costurilor, metodele clasice de analiză a costurilor pot fi
structurate astfel:Metode
clasice decalculaţie şi
analiză acosturilor
- metode de analiză bazate pe teoria costului complet;
- metode de analiză bazate pe teoria costurilor par ţiale;
- metoda costului marginal.
6.1.1. Metode de analiză a costurilor bazate pe teoria costurilor complete
În literatura actuală de specialitate conceptul de cost complet poate fi privit sub dublu
aspect: cost complet tradiţional sau cost complet economic.
Costul complet tradiţional este costul obţinut prin încorporarea, în forma brută, a
tuturor cheltuielilor contabilităţii generale, în timp ce costul economic se obţine prin
însumarea cheltuielilor contabilităţii generale, dar nu în forma lor brută ci ajustată. Această
„ajustare” a cheltuielilor asigur ă costului calculat un conţinut cât mai real din punct de vedere
economic.Pornind de la aceste aspecte, este normal ca şi analiza să se orienteze pe cele două
direcţii.
Analiza costului complet tradiţional ajută pe de-o parte, la aprecierea eficienţei şi
eficacităţii gestiunii consumurilor de resurse şi, pe de altă parte, la previziunea acestor
consumuri. Costul complet reprezintă instrumentul de analiză şi control adaptat la condiţiile
de exploatare pe produs, lucrare, serviciu, centru de activitate, întreprindere.În cazul
producţiei de masă, pentru analiza costurilor prezintă interes mai ales, datele referitoare la
evenimentele trecute privind consumurile de resurse, deoarece aceste evenimente sunt
Analiza costuluicomplet
tradiţional
62
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 63/119
susceptibile de a se reproduce în condiţiile unei anumite stabilităţi a activităţii firmei. Atunci
când în cadrul activităţii întreprinderii apar modificări importante privind: structura
producţiei, tehnologia folosită, etc., datele înregistrate privind costurile trebuie „corectate” cu
modificările intervenite.
În cazul producţiei de serie mică sau „la comandă”, necesitatea creării devizelor implică pe
lângă cunoaşterea trecutului şi luarea în considerare a datelor previzionale.
Analiza costului complet economic, având la bază „metoda imputării raţionale”
urmăreşte luarea în consideraţie a valorii reale din punct de vedere economic, a consumurilor
de resurse necesare obţinerii unui produs, respectiv lucrare sau serviciu. Costul complet
economic se obţine prin corectarea costului complet tradiţional cu efectele variaţiei nivelului
de activitate.
Analiza costuluicomplet
economic
Analiza vizează pe de-o parte, determinarea şi eliminarea efectului variaţiei activităţii asupra
costului, iar pe de altă parte, determinarea rezultatului real pe baza costului economic.
Tema de autoevaluare nr. 1
Care este diferenţa dintre costul complet tradiţional şi costul complet economic? (Rezolvare:
vezi pag. 62-63)
6.1.2. Metode de analiză a costurilor bazate pe teoria costurilor parţiale
Costurile par ţiale sunt costuri care cuprind numai o parte din cheltuielile ocazionate
de realizarea unui produs, serviciu etc., cealaltă parte fiind considerată cheltuieli ale
perioadei.
Metodele costurilor par ţiale cele mai uzitate sunt:
- metoda direct costing (sau metoda costurilor variabile);
- metoda costurilor directe.
Metoda direct costing constă în impunerea cheltuielilor variabile direct la nivelul
produselor şi serviciilor. Cheltuielilor fixe sunt considerate cheltuieli ale exerciţiului,
modificând direct rezultatul final.Metoda
directcosting
Metoda are trei variante:
63
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 64/119
o metoda direct costing global
o metoda direct costing pe produs
o metoda direct costing „evoluat”
Metoda costurilor directe este o altă metodă cu caracter limitativ al cărei demers,
asemănător celui al metodei direct-costing, nu urmăreşte în primul rând determinarea costului
pe fiecare produs în parte, ci mai ales calcularea şi analiza rentabilităţii totale, la nivel de
întreprindere.
Indicatorii care se calculează şi pe baza cărora se fundamentează concluziile analizei sunt cei
prezentaţi la metoda direct-costing. Dacă din punct de vedere al metodologiei de stabilire a
indicatorilor respectivi (contribuţia brută la profit, pragul de echilibru, pragul activităţii
optime, factorul de acoperire, coeficientul de siguranţă dinamic, intervalul de siguranţă) nu
există particularităţi faţă de metoda direct-costing, din punct de vedere al conţinutului însă, se
deosebesc prin aceea că la calculul lor se ia în considerare separarea cheltuielilor de producţie
în directe şi indirecte, şi nu în cheltuieli variabile şi fixe.
Faţă de metoda direct-costing, metoda costurilor directe prezintă avantajul principal că evită
dificultatea separ ării cu exactitate a cheltuielilor în fixe şi variabile. Un alt avantaj al metodei
îl dă faptul că evită dificultatea repartizării cheltuielilor indirecte.
Prin utilizarea acestei metode se urmăreşte aşadar, calculul costului unitar al producţiei bazat
numai pe cheltuielile directe, analiza acestuia contribuind cu precădere la direcţionarea
deciziilor privind procesul de producţie.
Tema de autoevaluare nr. 2
Metodacosturilordirecte
Care este diferenţa dintre analiza prin metoda direct costing şi analiza prin metoda costurilor
directe? (Rezolvare: vezi pag.63-64)
Metoda costului marginal
Costul marginal nu este un cost contabil, este un cost ce rezultă din prelucrarea suplimentar ă
a informaţiilor şi elasticitatea acestora faţă de volumul de activitate.MetodaCostului
marginal
64
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 65/119
Costul mg =01
01
ChCh
Q
Ch
Costul marginal nu se foloseşte ca indicator de sine stătător în fundamentarea
deciziilor. Întotdeauna el este analizat în corelaţie cu costul mediu unitar, cu profitul unitar.
Costul marginal se foloseşte în optimizarea capacităţilor de producţie.
Teorii privind optimizarea capacităţii de producţie.:
a) anumiţi autori consider ă că zona optimă de activitate în realizarea unui anumit
produs este dată de relaţia:
.min ccm
b) alţii consider ă că zona optimă de activitate este cuprinsă între aşa zisul „optim
tehnic” şi „optim economic”.
Optim tehnic – volumul producţiei pentru care costul mediu este minim .minC
Optim economic – volumul producţiei pentru care costul marginal este minim Cmg = min.Metoda se aplică cu rezultate bune pentru decizie în industria extractivă, transport,
agricultur ă sau în întreprinderile monoproductive.
6.2. Metode moderne de calculaţie şi analiză a costurilor
Schimbările profunde care au avut loc în ultimele decenii în viaţa economică au
generat modificări în mecanismul de gestiune internă al întreprinderii, implicit în gestiunea
costurilor.Metodele de calculaţie şi analiză a costurilor care corespund noilor condiţii în care
întreprinderea îşi desf ăşoar ă activitatea sunt:
- metoda ABC (metoda de calculaţie şi analiză a costurilor pe activităţi);
- metoda Target - Costing (metoda costului obiectiv sau metoda costului ţintă)
- metoda analizei valorii.
Metoda ABC (Activity Based Costing)
Necesitatea metodei:
- metoda a fost impusă de diminuarea pertinenţei metodei clasice de calculaţie şi analiză acosturilor şi mai ales a pertinenţei bazelor de calculaţie folosite pentru repartizarea
cheltuielilor indirecte. În condiţiile automatizării, informatizării producţiei, folosirea
manoperei directe drept cheie de repartizare a cheltuielilor indirecte devine neeconomică;
- creşterea complexităţii procesului de exploatare, a complexităţii relaţiilor de afaceri
dintre întreprinderi precum şi creşterea ponderii cheltuielilor de cercetare - dezvoltare,
Metode modernecalculaţie şi
analiză
a costurilor
MetodaABC
65
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 66/119
inovare au condus la creşterea continuă a ponderii cheltuielilor indirecte în totalul
cheltuielilor.
Dacă în anii 60-70, cheltuielile indirecte reprezentau 10-15% din cheltuielile totale şi
care se repartizau la 85-90% cheltuieli directe, conducea la rezultate pertinente.
10 – 15 % 75 – 80 %
85 – 90 % 20 – 25 %
Astăzi cheltuielile indirecte reprezintă 75-80% din totalul cheltuielilor, iar
repartizarea lor la 20-25% cheltuieli directe conduce la deformarea costului complet.
Metoda ABC încearcă să înlăture tocmai acest inconvenient al metodei clasice de
calculaţie a costului complet. Altfel spus, principiul de bază al metodei îl constituie
repartizarea mai fină a cheltuielilor indirecte pe purt ătorii de cheltuial ă (produse, servicii,
lucr ări etc.) în raport cu metoda clasică.
Metoda clasică
Cheltuieli directe ………………………………. Produse
Cheltuieli indirecte …….Centre de analiz ă……. Produse
(Secţii)
Metoda ABC
Cheltuieli directe ………………………………. Produse
Cheltuieli indirecte …….Centre ….…Centre…. Produse
de analiză de regrupare
(Activităţi)
Aplicarea metodei ABC necesită parcurgerea următoarelor etape:
1. Identificarea centrelor de analiză şi a activităţilor asociate fiecăruia.
Activitatea este conceptul de bază al metodei ABC şi reprezintă un ansamblu coerent de
sarcini la nivelul căruia se pot identifica şi măsura consumurile de resurse.
2. Identificarea cheltuielilor la nivelul fiecărei activităţi.
3. Identificarea inductorilor de costuri la nivelul fiecărei activităţi.
Inductori de costuri reprezintă factorii explicativi ai variaţiei costurilor.
CICI
CDCD
66
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 67/119
4. Regruparea activităţilor care au acelaşi inductor de cost într-un “centru de regrupare”.
Totalul cheltuielilor unui centru de regrupare divizat prin numărul de inductori de cost asociat
acestui centru reprezintă costul unitar/inductor.
5. Calcularea costului unitar. Obţinerea costului pe produs se face prin însumarea
cheltuielilor directe cu cele ale inductorilor de cost provenind din centrele de regrupare
necesare obţinerii produsului.
Avantajele aplicării metodei ABC comparativ cu metoda clasică de calculaţie şi
analiză a costurilor:
- pertinenţa mai bună a costului complet obţinut, reprezintă un avantaj important în
ceea ce priveşte utilizarea acestui cost în luarea deciziilor cu caracter strategic vizând
gestiunea portofoliului de produse al unei întreprinderi;
- poate furniza o bază fiabilă pentru orientarea politicilor de stabilire a preţurilor de
vânzare a produselor;
- permite o mai bună diagnosticare a cauzelor variaţiei costurilor şi a performanţelor
întreprinderii;
- instaurând o legătur ă între activităţi şi consumurile de resurse, această metodă
vizează managementul activit ăţ ilor (Activity Based Management/ABM) asigurând r ăspunsuri
la întrebări ca:
este posibilă suprimarea unei activităţi sau reducerea costurilor ei?
cum pot fi executate mai eficace şi mai eficient diferitele sarcini legate de
fiecare activitate?
Prin urmare, o întreprindere poate obţine un avantaj concurenţial realizând diferitele
sale activităţi mai ieftin decât concurenţii săi, deci metoda ABC ofer ă informaţiile necesare
analizei cost-avantaj pe fiecare tip de activitate din întreprindere.
Cu toate aceste avantaje: de ce agenţii economici din România nu adoptă această
metodă ?! Posibile r ăspunsuri: volum mare de muncă şi implicit costuri ridicate; dificultăţi în
identificarea activităţilor şi inductorilor; reproiectarea proceselor contabilităţii manageriale;
insuficienta implicare a managerilor, reticenţa la schimbare a contabilului român format de-a
lungul timpului, etc.
Adoptând o atitudine optimistă, în viitor, putem afirma că există posibilităţi de
implementare a calculului şi analizei costurilor pe activităţi şi în ţara noastr ă.
Tema de autoevaluare nr. 3
Secţia S3 a S.C. LUXROM S.A., realizează 2 produse P1 şi P2. Pentru luna decembrie 2008
cunoaşteţi următoarele date:
67
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 68/119
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 69/119
c) Comparaţi rezultatele obţinute la punctele a) şi b). În ce măsur ă rezultatele unei
asemenea analize pot constitui bază de fundamentare a deciziilor la S.C. LUXROM S.A.?
Rezolvare (vezi pag. 73-75)
Metoda Target-Costing
Folosirea acestei metode de analiză a costurilor a fost impusă de modificările
esenţiale ce s-au produs în mediul intern şi extern al întreprinderii:MetodaTarget-Costing
- necesitatea de a produce în serie mică, pentru a r ăspunde cerinţelor în continuă
schimbare ale consumatorilor.
- introducerea unor noi metode de organizare a producţiei (cum este JIT: Just-In-
Time).
- extinderea automatizării proceselor de producţie (de ex. sistemele CIMS: Computer
Integrated Manufacturing Systems).
Principiile de bază ale metodei sunt:
- calculul şi analiza costurilor se face pe produs, deoarece:
• produsul face legătura între întreprindere şi piaţă;
• produsul este purtătorul profitului.
- calculul şi analiza costurilor se realizează pe toată durata de viaţă a produsului.
Această metodă, se bazează pe constatarea statistică potrivit căreia ≈ 80-90% din costurile
unui produs sunt angajate încă din faza sa de concepţie. De aceea posibilitatea de a exercita o
influenţă asupra costurilor se diminuează pe măsur ă ce se avansează în fazele de realizare a
unui produs.
- viabilitatea unui produs se măsoar ă prin raportarea sa la piaţă sub dublu
aspect: preţ şi satisfacerea clientelei (unei nevoi).
Principiul metodei este: piaţa dictează preţul de vânzare şi nu costul obţinut de
întreprindere, prin urmare un produs lansat pe piaţă trebuie să r ăspundă imperativelor acesteia
încă din momentul concepţiei. În aceste condiţii, este necesar ă obţinerea unor informaţii
privind preţul de vânzare acceptat de clientelă, încă din faza de concepţie a produsului. Costul
69
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 70/119
la care pot fi realizate produsele trebuie corelat cu preţul pieţei, acest cost se numeşte cost
ţintă, care este un cost estimat în funcţie de un preţ de vânzare concurenţial previzionat.
Costul ţintă = Preţ de vânzare previzionat concurenţial– Marja aşteptată
Este o logică total opusă aceleia de a face un produs având anumite caracteristici (tehnice,
economice, func ţ ionale etc.), de a vedea cât cost ă şi de a ad ăuga o marjă:
Costul obţinut + Marja dorită = Preţul de vânzare
Preţul de vânzare concurenţial este estimat în funcţie de un ansamblu de factori externi
şi interni: nevoile clientelei potenţiale, puterea de cumpărare a acesteia, preţurile
concurenţilor, gradul de rivalitate în sectorul respectiv, capacităţile de producţie existente,
introducerea de noi tehnologii etc., iar marja în funcţie de o rată medie a marjei sectorului şi
de obiectivele firmei în domeniul rentabilităţii.
Costul estimat al unui produs este definit ţinând cont de:
- funcţiile pe care produsul trebuie să le satisfacă cu scopul de a r ăspunde nevoilor clienţilor;
- de competenţele tehnice, tehnologice, umane ale întreprinderii.
Dacă costul estimat este superior costului ţintă, funcţiile, componentele, procesul de
producţie al produsului sunt reanalizate cu scopul de a apropia costul estimat de costul ţintă.
Dacă costul estimat r ămâne superior costului obiectiv, proiectul de dezvoltare al produsului
este abandonat.
Costul obiectiv sau costul ţintă are ca scop furnizarea unei metode riguroase de
reducerea a costului unui produs nou, de asigurare a unei marje suficiente păstrând în acelaşi
timp echilibrul cu calitatea acestuia. Reducerea costurilor vizează întreprinderea în ansamblul
său, putându-se obţine în mod concret prin:
- analiza costurilor încă din faza de concepţie a produselor;
- controlul diferitelor faze de viaţă ale produsului;
- reducerea termenelor de concepţie şi de lansare a noilor produse;
- o mai bună organizare a relaţiilor cu clienţii şi furnizorii;
- mobilizarea şi motivarea tuturor compartimentelor întreprinderii şi asigurarea unei
compatibilităţi sporite.
Metoda costului obiectiv nu presupune o tehnică unică specifică, ci un ansamblu de
instrumente şi metode (analiza valorii, analiza funcţională, grile de evaluare, lanţul de valori,
metoda ABC etc.), prin urmare este costisitoare şi impune implicarea tuturor
70
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 71/119
compartimentelor întreprinderii; dar aplicarea ei reprezintă o modalitate de ameliorare a
performanţelor întreprinderii.
Metoda analizei valorii
În actualul context concurenţial se impune un control permanent al produselor sub
dublu aspect: al funcţiilor pe care le îndeplinesc (respectiv al concordanţei cu cererea) şi al
costurilor.
Metoda
analizeivalorii
Func ţ ia reprezintă acţiunea unui produs (sau a unei componente a produsului)
exprimată în termeni de finalitate. Un produs poate avea mai multe funcţii.
Analiza valorii este o tehnică utilă în acest sens.
Valoarea este o mărime ce creşte odată cu creşterea satisfacţiei clientului sau cu
diminuarea costului produsului:
Cost
clientuluiaSatisfactiValoarea
Metoda analizei valorii este o metodă de investigare a produselor care urmăreştecreşterea utilităţii produsului (printr-o mai bună satisfacere a clienţilor, identificând funcţiile
produsului care r ăspund nevoilor lor), concomitent cu diminuarea costului (eliminând
funcţiile inutile şi/sau reducând costul funcţiilor reţinute f ăr ă a afecta calitatea produsului).
Demersul analizei valorii presupune:
- identificarea funcţiilor produsului şi anume:
▪ func ţ iile de bază (sau principale) care contribuie direct şi explicit la valoarea de
utilizare a produsului şi sunt direct percepute de către utilizator;
▪ func ţ iile auxiliare (sau secundare) care nu contribuie direct la valoarea de utilizareşi nu sunt percepute direct, dar sunt necesare pentru funcţionarea produsului, fiind impuse de
concepţia constructivă a acestuia.
- măsurarea costului fiecărei funcţii;
- analiza utilităţii funcţiilor, altfel spus determinarea funcţiilor ce trebuie păstrate,
ameliorate, suprimate, create;
- identificarea costului minim la care funcţiile pot fi asigurate în bune condiţii;
- stabilirea măsurilor de conservare a calităţii şi securităţii produsului.
Etapele aplicării metodei analizei valorii sunt:1. delimitarea obiectului analizei;
2. cercetare documentar ă;
3. analiza situaţiei existente (a funcţiilor actuale ale produsului şi a costului lor);
4. căutarea de noi soluţii de ameliorare a produselor şi clasarea lor pe funcţii ale
acestora;
71
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 72/119
5. analiza critică a ideilor, adică verificarea concretă a posibilităţilor de realizare a
noilor idei, respectiv a costului acestor soluţii alternative;
6. alegerea soluţiei (soluţiilor) posibile dintre ideile prezentate;
7. realizarea noului produs, a funcţiilor şi a costului acestuia.
Analiza valorii îndeplineşte în practica economică următoarele func ţ ii:
- funcţia de ameliorare a produselor;
- funcţia de realizare a unor economi, prin reducerea costului pe func ţii, respectiv a
costului total de producţie;
- funcţia de inovaţie, prin perfecţionările aduse produsului, analiza valorii poate
conduce la inovaţii care n-au fost prevăzute în momentul demar ării ei.
Analiza valorii ca tehnică de investigare este costisitoare şi dificil de realizat. Dar
aplicarea ei reprezintă o modalitate de ameliorare a produselor şi performanţelor
întreprinderii, de obţinere a unui avantaj concurenţial.
Tema de autoevaluare nr. 4
O societate comercială fabrică flacoane pentru parfum. Produsul se compune din două
elemente:
- flaconul (sticla) însuşi fabricat de societate;
- dopul (buşonul) realizat de un ter ţ (subcontractant).
Producţia de flacoane şi dopuri este realizată după un caiet de sarcini întocmit de
client (forma) şi de societate însăşi (caracteristicile tehnice).
Confruntată cu o aspr ă concurenţă din partea celorlalţi „flaconieri”, societatea face o
analiză a valorii, care i-au permis identificarea şi clasarea funcţiilor asociate acestui model de
flacon (tabelul 1) şi analizarea structurii costului fiecărei componente (flacon şi dop) pe
funcţii (tabelul 2).
1. Determinaţi costul fiecărei funcţii a flaconului, a dopului şi pe total produs;
2. Reprezentaţi grafic costul funcţiilor după clasarea lor;
3. Comentaţi.
Gradul de importanţă al funcţiilor
Locul Funcţia
1
2
De a conţine parfumul pentru a individualiza cantităţile (de lichid) şi
pentru a le transporta (flaconul)
De a conserva parfumul protejându-l de lumină (flaconul) şi de aer
(dopul)
72
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 73/119
3
4
De a fi estetic cu scopul de a relansa imaginea parfumului şi de a seduce
clientela (flaconul + dopul)
De a asigura securitatea parfumului evitând ca acesta să nu se verse:
stabilitate (flaconul), etanşeitate (dopul).
Structura costului fiecărei componente pe funcţii
Funcţii
Componente
F1 F2 F3 F4 Total
Flacon: 300.000 lei 5 35 50 10 100 %
Dop: 200.000 lei 0 5 90 5 100 %
Rezolvare (vezi pag.75-76 )
Rezolvare tema de autoevaluare nr. 3
a) Calculul costului complet după metoda clasică de repartizare a cheltuielilor
indirecte:
Produse Nr.c
rt.
Indicatori
P1 P2
Total
1. Venituri 2.000.000.000 3.600.000.000 5.600.000.000
2. Cheltuieli totale 1.774.390.000 3.415.610.000 5.190.000.000
2.1. Cheltuieli directe 1.650.000.000 2.520.000.000 4.170.000.000
- materii prime
- salarii
1.600.000.000
50.000.000
2.160.000.000
360.000.000
3.760.000.000
410.000.000
2.2. Cheltuieli indirecte 124.390.000 895.610.000 1.020.000.000
3. Cost unitar 8.871,95 28.463,42 x
4. Rezultat unitar +1.128,05 +1.536,58 X
5. Rezultat total +225.610.000 +184.390.000 +410.000.000
73
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 74/119
49,2000.000.360000.000.50
000.000.020.1
000.000.410
000.000.020.1
BR
CIk CI
b) Calculul costului complet după metoda ABC de repartizare a cheltuielilor
indirecte:
Produse Nr.
crt.
Indicatori
P1 P2
Total
1. Venituri 2.000.000.000 3.600.000.000 5.600.000.000
2. Cheltuieli totale 2.054.000.000 3.136.000.000 5.190.000.000
2.1. Cheltuieli directe 1.650.000.000 2.520.000.000 4.170.000.000
- materii prime
- salarii
1.600.000.000
50.000.000
2.160.000.000
360.000.000
3.760.000.00
410.000.00
2.2. Cheltuieli indirecte 404.000.000 616.000.000 1.020.000.000 - C. Investi ţ ii
- C. Reglare
- C. Calculaţie
- C. Aprovizionare
Desfacere
200.000.000
24.000.000
100.000.000
80.000.000
480.000.000
16.000.000
100.000.000
20.000.000
680.000.00
40.000.00
200.000.00
100.000.00
3. Cost unitar 10.270 26.133 x
4. Rezultat unitar -270 +3.867 x
5. Rezultat total -54.000.000 +464.000.000 +410.000.00
c) Compararea indicatorilor obţinuţi prin calcularea celor două metode:
Nr.
crt.
Indicatori Metoda clasică Metoda ABC
1. Preţ de vânzare unitar
P1
P2
10.000
30.000
10.000
30.000
2. Cost unitarP1
P2
8.871,95
28.463,42
10.270
26.133
3. Rezultat unitar
P1
P2
+1.128,05
+1.536,58
-270
+3.867
74
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 75/119
4. Rezultat total
P1
P2
+225.610.000
+184.390.000
-54.000.000
+464.000.000
5. Rezultat total pe secţie +410.000.000 +410.000.000
Potrivit metodei clasice ambele produse sunt rentabile; mai mult produsul P1
realizează mai mult de jumătate din rezultatul (profitul) firmei ( %55100x000.000.410
000.610.225 ),
iar P2 realizează restul 45%.
Repartizarea mai riguroasă a cheltuielilor indirecte prin metoda ABC scoate în
evidenţă faptul că societatea deţine în portofoliul său de produse un produs nerentabil (P1);
nicidecum faptul că P1 realizează mai mult de jumătate din profitul societăţii. Şi ca atare
societatea trebuie să-şi îndrepte eforturile spre eficientizarea lui P1. Evident, interesul
metodei creşte pentru întreprinderile care produc şi comercializează un număr mare de
produse, deoarece costul pe activităţi aduce un plus de pertinenţă a informaţiei furnizate de
contabilitatea managerială şi, deci un plus de pertinenţă a deciziilor strategice privind
gestiunea portofoliului de produse din întreprindere.
Rezolvare tema de autoevaluare nr. 4
1. Costul fiecărei funcţii pe componente şi pe total:
Funcţii
Componente
F1 F2 F3 F4 Total
Flacon: 15.000 105.000 150.000 30.000 300.000
Dop: 0 10.000 180.000 10.000 200.000
Cost total 15.000 115.000 330.000 40.000 500.000
2. Reprezentarea grafică a costului funcţiilor după clasarea lor folosind histograma:
75
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 76/119
Costul functiilor dupa clasarea lor
15.000
115.000
330.000
40.000
0
50.000
100.000
150.000
200.000
250.000
300.000
350.000
1 2 3 4
Functia
C o s t u l
3. Histograma arată o puternică discrepanţă între ierarhia funcţiilor şi cea a
costurilor, astfel: - funcţia principală (F1) nu este costisitoare, dimpotrivă are un cost foarte
redus;- funcţia secundar ă (F3) are un cost foarte mare atât la nivelul flaconului, cât şi la
nivelul dopului.
Propuneri: - se recomandă clientului simplificarea formei flaconului şi a dopului cu scopul
de a reduce costul de producţie; - căutarea unei compoziţii a flaconului mai puţin costisitoare;
- renegocierea preţului dopului cu subcontractantul.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Oprea CĂLIN, Gheorghe CÂRSTEA, Contabilitatea de gestiune şicalcula ţ ia costurilor, Ed. Atlas Press, 2003;
2. Mihail EPURAN, Valeria BĂBĂIŢĂ, Corina GROSU, Contabilitate şicontrol de gestiune, Ed. Economică, Bucureşti, 1999;
3. Luiza IONESCU, Analiză economico-financiar ă , Ed. BibliothecaTârgovişte, 2007;
4. Maria NICULESCU, Diagnostic economic-vol.1, Ed. Economică,
Bucureşti, 2005;
5. Maria NICULESCU, Cornelia NAICU, Maria TOMA, Caiet de lucr ări
aplicative, Ed. Economică, Bucureşti, 2003.
76
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 77/119
MODUL IVANALIZA PERFORMANŢELOR FINANCIARE
1. Cuprins
2. Obiectiv general3. Obiective operaţionale4. Dezvoltarea temei5. Bibliografie selectivă
Cuprins UI 7. Analiza performanţelor financiare pe baza soldurilor
intermediare de gestiune
= 2 ore UI 8. Analiza performanţelor financiare pe baza ratelor de
rentabilitate
= 2 ore
Obiectiv general: Dobândirea de noţiuni şi concepte privindperformanţele financiare ale întreprinderii.
Obiective operaţionale: Însuşirea modelelor de analiză aindicatorilor de performanţă financiară în mărime absolută, respectiv înmărime relativă.
77
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 78/119
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 7ANALIZA PERFORMANŢELOR FINANCIARE PE BAZA SOLDURILOR
INTERMEDIARE DE GESTIUNE
Rentabilitatea este legată, în general, de cea de profit, reprezentând „aptitudinea unei
întreprinderi de a degaja un rezultat exprimat în unit ăţ i monetare“. Aptitudinea de a degaja
rezultate, nu poate fi judecată independent de mijloacele angajate pentru a le obţine. De
aceea, analiza rentabilităţii nu se limitează la investigarea indicatorilor ei absoluţi, ci şi a
celor relativi, obţinuţi prin raportarea rezultatelor la mijloacele angajate sau consumate pentru
desf ăşurarea activităţii respective.
Rentabilitatea
Pentru investigarea performanţelor în concordanţă cu accepţiunea prezentată mai sus,
problematica acestui capitol este structurată astfel:
a) Contul de profit şi pierdere - sursă de informaţii pentru determinarea soldurilor
intermediare de gestiune ale întreprinderii;
b) Analiza soldurilor intermediare de gestiune în termeni de rezultate
c) Analiza soldurilor intermediare de gestiune în termeni de rentabilitate.
7.1. Contul de profit şi pierdere - sursă de informaţii pentru determinarea soldurilor intermediare de gestiune ale întreprinderii
Contul de Contul de profit şi pierdere reprezintă un document contabil de sinteză, prevăzut de
Legea Contabilităţii 82/1991 republicată, care concentrează veniturile şi cheltuielile unei
întreprinderi pentru o perioadă dată şi explică modul de formare a rezultatelor. Într-o manier ă
generală, el ofer ă informaţiile necesare pentru înţelegerea şi explicarea profitului sau pierderii
înregistrate de un agent economic.
profit şi pierdere
Contul de profit şi pierdere cuprinde:
- toate veniturile generate de activitatea întreprinderii pe parcursul exerciţiului;
- toate cheltuielile aferente, pe parcursul aceleiaşi perioade.
Compararea veniturilor totale obţinute cu cheltuielile totale efectuate, permite
obţinerea unui rezultat global de tipul :
Rezultat global = Venituri totale – Cheltuieli totale
78
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 79/119
În structurarea veniturilor şi cheltuielilor, practica românească, precum şi cea
franceză, a adoptat clasificarea după natur ă, în timp ce contabilitatea anglo-saxonă
privilegiază gruparea după destinaţie sau pe funcţii ale întreprinderii.
Potrivit OMFP 3055/2009, în ţara noastr ă contul de profit şi pierdere se întocmeşte
obligatoriu de către toate unităţile patrimoniale, fie în sistem de bază (unităţi mari), fie în
sistem prescurtat (unităţile mici şi mijlocii).
Contul de profit şi pierdere care grupează veniturile şi cheltuielile pe tipuri de
activităţi (de exploatare, financiar ă şi extraordinar ă) permite determinarea a trei indicatori
par ţiali ai rentabilităţii:
- rezultatul exploatării;
- rezultatul financiar;
- rezultatul extraordinar.
De asemenea, contul de profit şi pierdere permite determinarea indicatorului global
de rentabilitate: rezultatul exerciţiului financiar (înainte şi după impozitare).
În practica franceză, întreprinderile au obligaţia de a elabora „Tabloul
soldurilor intermediare de gestiune“, care constituie o sursă suplimentar ă de informaţii
pentru determinarea şi analiza rezultatelor pe diferite trepte ale formării lor. În realitate,
tabloul soldurilor intermediare de gestiune constituie o altă variantă de prezentare a contului
de rezultate. El propune, un alt mod de grupare a veniturilor şi a cheltuielilor, precum şi
evidenţierea mecanismului de formare a principalilor indicatori de rezultate şi rentabilitate.
Normele metodologice româneşti nu fac referire la aceste solduri şi evident, nu fac
precizări privind determinarea lor.Tabloul Tabloul soldurilor intermediare de gestiune“SIDG”
Venituri Cheltuieli Sold intermediar de gestiune
1 2 3=1-2
Producția vândută
Venituri din vânzarea
mărfurilor
-Reduceri comerciale
acordate
Venituri din subvenții
de exploatare
aferente cifrei de afaceri
nete
Cifra de afaceri netă
Vânzări de mărfuri Cheltuieli privind mărfurile Marja comercială
79
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 80/119
Venituri Cheltuieli Sold intermediar de gestiune
1 2 3=1-2
Producția vândută
Venituri din vânzarea
mărfurilor
-Reduceri comerciale
acordate
Venituri din subvenții
de exploatare
aferente cifrei de afaceri
nete
Cifra de afaceri netă
Producţia vândută
Producţia stocată
Producţia imobilizată
- Producţia exerciţiului
Producţia exerciţiului
Marja comercială
Consumuri provenind de la
ter ţi
Valoarea adăugată
Valoarea adăugată
Venituri din subvenții
de exploatare
aferente CAn
Impozite, taxe şi vărsăminte
asimilate
Cheltuieli cu personalul
Rezultatul brut al
exploatării
Rezultatul brut al
exploatării
Venituri din
provizioanele aferente
exploatării
Alte venituri din
exploatare
Amortizări şi provizioane
Alte cheltuieli pentru
exploatare
Rezultatul exploatării
Rezultatul exploatării
Venituri financiare
Cheltuieli financiare Rezultatul curent
Venituri extraordinare Cheltuieli extraordinare Rezultatul extraordinar
80
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 81/119
Venituri Cheltuieli Sold intermediar de gestiune
1 2 3=1-2
Producția vândută
Venituri din vânzarea
mărfurilor
-Reduceri comerciale
acordate
Venituri din subvenții
de exploatare
aferente cifrei de afaceri
nete
Cifra de afaceri netă
Rezultatul curent
Rezultatul extraordinar
Impozitul pe profit
Alte impozite neprezentate la
elementele de mai sus
Rezultatul net al
exerciţiului financiar
7.2. Analiza soldurilor intermediare de gestiune în termeni de rezultate
Analiza performanţelor financiare pe baza indicatorilor de activitate (cifra de afaceri,
producţia exerciţiului, valoarea adăugată şi marja comercială), dau o imagine globală asupra
rezultatelor şi performanţelor unei întreprinderi.
Analiza cifrei de afaceri
Cifra de afaceri poate fi abordată ca cifr ă de afaceri totală, cifr ă de afaceri medie,
cifr ă de afaceri marginală, cifr ă de afaceri critică.Cifra deafaceri
Cifra de afaceri totală (CA) reprezintă volumul total al afacerilor unei firme,
evaluate la preţurile pieţei. Potrivit Legii Contabilităţii 82/1991, cifra de afaceri reprezintă
totalul veniturilor realizate de o întreprindere din vânzarea produselor, mărfurilor, executarea
de lucr ări sau prestarea de servicii.
CA = V
Venituri Încasări şi Cheltuielile Plăţi
Potrivit OMFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme
cu directivele europene, cifra de afaceri netă cuprinde sumele rezultate din vânzarea de
produse şi furnizarea de servicii care se înscriu în activitatea curentă a entităţii, după
deducerea reducerilor comerciale şi a TVA-ului, precum şi a altor taxe legate direct de cifra
de afaceri.
81
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 82/119
Cifra de afaceri medie ( CA ) reflectă preţul sau tariful mediu realizat pe unitatea de
produs sau serviciu.
Q
CACA
unde: Q reprezintă volumul fizic al vânzărilor.Cifra de afaceri marginală (CAm) exprimă variaţia veniturilor unei firme ( CA )
generată de creşterea sau scăderea cu o unitate a cantităţii vândute ( ).Q
Q
CACAm
Cifra de afaceri critică (CAmin) reprezintă acel nivel al vânzărilor la care se asigur ă
acoperirea cheltuielilor, pragul de la care firma începe sa producă profit:
100.R 100
ChCAchv
F
min
unde: ChF reprezintă suma cheltuielilor fixe
chvR – rata medie a cheltuielilor variabile
Principalele probleme ale analizei cifrei de afaceri sunt:
a) Analiza dinamicii cifrei de afaceri
b) Analiza structurii cifrei de afaceri
c) Analiza factorilor determinanţi ai cifrei de afaceri
a) Analiza dinamicii cifrei de afaceri se face pe baza cifrei de afaceri totale în
mărimi absolute sau în mărimi relative (ritmurile de creştere cu bază fixă, cu bază în lanţ şi
ritmul mediu anual de creştere). Mărimile absolute caracterizează evoluţia cifrei de afaceri la
modul cel mai general. Mărimile relative arată propor ţia de creştere a cifrei de afaceri faţă de
o anumită bază de comparaţie. Examinarea lor pe mai multe exerciţii permite stabilirea
tendinţei activităţii întreprinderii: creştere puternică sau slabă, stabilitate, regresie lentă sau
rapidă.
b) Analiza structurii cifrei de afaceri are ca obiectiv identificarea variaţiilor
înregistrate pe diverse trepte structurale (tip de activitate, sector de activitate, grupe de
produse, produse, referinţe, secţii, unităţi şi tipuri de unităţi, categorii de clientelă, etc.),
explicarea acestor variaţii şi a implicaţiilor lor asupra rezultatelor economico-financiare ale
întreprinderii.
Metodologic, analiza se bazează pe mărimile relative de structur ă.
82
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 83/119
Tema de autoevaluare nr. 1
Care este diferenţa dintre venituri şi încasări, respectiv dintre chletuieli şi plăţi? (vezi pag.
81)
c) Analiza factorilor determinanţi ai cifrei de afaceri
Cifra de afaceri este influenţată de o multitudine de factori: interni/externi,
direcţi/indirecţi, dependenţi/independenţi, cantitativi/de structur ă/calitativi, etc.
Sarcina analizei este de a identifica aceşti factori, de a stabili relaţiile de cauzalitate
dintre ei şi de a măsura influenţa exercitată de fiecare dintre aceştia.
Principalele modele de analiz ă a CA:
1. Modelul care arat ă leg ătura dintre cifra de afaceri şi poten ţ ialul uman:
CA = Ns*Wa CA 1. Ns
2. Wa
CA = Ns*z*Wz CA 1. Ns
2. z
3. Wz
CA = Ns*z*h*Wh CA 1. Ns
2. z
3. h
4. Wz
unde: Ns reprezintă numărul de salariaţi;
z – numărul de zile lucrate;
h – durata zilei de muncă (ore);
aW - productivitatea medie anuală;
83
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 84/119
zW - productivitatea medie zilnică;
hW - productivitatea medie orar ă.
2. Modelul care arat ă leg ătura dintre cifra de afaceri şi gradul de înzestrare tehnică a
muncii (Gîthm ):
CA = Ns* Ns F *
F CA CA 1. Ns
2. Githm
3. Ef
CA = Ns* Ns
F *
F
Fa*
Fa
CA CA 1. Ns
2. Githm
3. s
4. ef
unde: Gîthm reprezintă gradul de înzestrare tehnică a muncii;
s - ponderea mijloacelor fixe active în totalul mijloacelor fixe
Ef - eficienţa utilizării mijloacelor fixe
ef - eficienţa utilizării mijloacelor fixe active
3. Modelul care arat ă leg ătura dintre cifra de afaceri şi gradul de asigurare cu mărfuri
a lucr ătorilor:
CA = Ns* Ns
Smf *
Smf
CA CA 1. Ns
2. Gimf
3. Vmf
Unde : Gîmf reprezintă gradul de înzestrare cu mărfuri a lucr ătorilor
Vmf - viteza de rotaţie a mărfurilor.
4. Modelul care arat ă leg ătura dintre cifra de afaceri şi pre ţ ul de vânzare:
84
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 85/119
Într-o primă abordare se poate analiza raportul cifr ă de afaceri – preţ pe baza relaţiei
funcţionale:
CA = f(qxp)
unde: q reprezintă volumul fizic al vânzărilor;
p – preţul de vânzare unitar.
4.1. la nivel de produs nediferenţiat pe clase de calitate, explicarea factorială a
variaţiei vânzărilor se face astfel:
CA = q p CA 1. q
2. p
4.2. Pentru întreprinderile care comercializează o gamă diversificată de produse, cu
preţuri individuale ce variază în limite foarte largi, relaţia de calcul şi analiză a cifrei de
afaceri este:
CA =
n
iii pq
1CA 1. ii g q
2. i p
CA ii g q , = =CAR – CA0
n
iii
n
iioi pq pq
100
11
i p = =CA1 - CAR
n
iii
n
iii pq pq
101
111
În astfel de cazuri, se dă fie i p fie iq (i p indicele preţului, respectiv iq indicele
volumului fizic al vânzărilor pe diverse structuri implicate în calcul şi analiză : produse,
grupe de produse);
i p =0
1
p
p p0 =
pi
p1
CAR = CAR =
n
iii pq
101
n
i p
ii
i
pq
1
11
iq =0
1
q
q q1 = iq q0
CAR = CAR =
n
iii pq
101
n
iqii i pq
100
85
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 86/119
4.3. Pentru întreprinderile care comercializează produse omogene, la care se pot
stabili indicatori totalizatori:
CA = Q p , unde Q = sumă de cantităţi (q), iar p = preţ mediu calculat
= CA1 – CA0 = Q1CA1 p – Q0 0 p 1.CA Q
2. i g
3. i p
În acest caz, variaţia vânzărilor se poate explica, fie cu ajutorul procedeului direct
PD (modificarea structurii se reflectă cu ajutorul factorului cantitativ), fie cu ajutorul
procedeului indirect PI (modificarea structurii se reflectă cu ajutorul factorului calitativ):
1. = (Q1 –Q0)QCA 0 p
PD: 2. = - Q1iCA g
n
iii pq
101 0 p
CA/Q1, g1, p0 CA/Q1, g0, p0
PI: 2. = Q1(iCA g
10001 ii p g
-100
00 ii p g ) = Q1(
R p - 0 p )
R p = preţ mediu recalculat
PD: 3. = Q1iCA p
1 p -
n
iii pq
101
PI: 3. = Q1(iCA p
10011 ii p g
-100
01 ii p g ) = Q1( 1 p - R p )
Tema de autoevaluare nr. 2
UPROM SA este o întreprindere de proiectare, producţie şi comercializare de utilaj
petrolier, minier şi armături industriale care a obţinut următorii indicatori:
Nr.
crt.Indicatori
Anul N-1
(0)
Anul N
(1)
1. Cifra de afaceri netă (lei) 335.386 585.610
2. Producţia exerciţiului (lei) 438.256 574.856
86
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 87/119
3. Valoarea adăugată (lei) 195.244 291.534
4. Cheltuieli cu personalul (lei) 171.359 214.024
5. Număr total de salariaţi 1.927 1.776
6. Număr mediu de zile lucrate de un salariat
(zile)290 285
7. Durata zilei de muncă (ore) 8 8
8. Număr mediu de ore lucrate de un salariat
(ore)2.320 2.280
9. Imobilizări corporale (lei) 289.068 268.449
10. Stocuri (lei) 114.247 142.610
11. Rezultatul din exploatare (lei) 97.984 20.970
Analizaţi cifra de afaceri pe baza modelelor de analiză pentru care dispuneţi deinformaţii.
Rezolvare (vezi pag. 93)
Analiza producţiei exerciţiuluiProducţia
exerciţiului Producţia exerciţiului (Qex) reprezintă bunurile şi serviciile produse de o
întreprindere în cursul unui exerciţiu financiar.
Ca expresie a activităţii globale, producţia exerciţiului se obţine prin însumarea
următoarelor componente:Qex = Qv + Qs + Qi
unde, Qv reprezintă producţia vândută;
Qs – producţia stocată;
Qi – producţia imobilizată.
87
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 88/119
Producţia vândută reprezintă totalitatea bunurilor şi serviciilor vândute clienţilor,
evaluată la preţul de vânzare.
Producţia stocată Qs se calculează : Qs = Sf - Si
Dacă Sf – Si < 0 atunci Sf < Si, are loc sporirea vânzărilor respectiv comercializarea
unei păr ţi din producţia aflată în stoc (destocare).
Dacă Sf – Si > 0 atunci Sf > Si, are loc stocarea producţiei.
Producţia stocată se evaluează la costul de producţie.
Producţia imobilizată reprezintă producţia de active imobilizate realizate de
întreprindere pentru ea însăşi, şi este evaluată la cost de producţie. Prin urmare, producţia
exerciţiului este un indicator eterogen din punct de vedere al modului de evaluare a
componentelor sale.
Problemele analizei producţiei exerciţiului şi metodologia de investigare sunt identice
cu cele prezentate la cifra de afaceri.
Analiza valorii adăugate
Valoarea adăugată reprezintă bogăţia creată de întreprindere peste valoarea
consumurilor provenind de la ter ţi.Valoareaadăugată
Valoarea ad ăugat ă se poate determina prin două metode:
- Metoda substractivă (metoda diferenţelor).
- Metoda aditivă (însumare).
După metoda diferenţelor, valoarea adăugată se determină pe baza relaţiei:
VA = CA – Ci
Consumurile intermediare (CI), reprezintă consumurile provenite de la ter ţi: materii
prime, materiale, energie electrică, apă, combustibil, prestări servicii etc.
Determinarea în practică a valorii adăugate după această metodă este dificil de
realizat, deoarece consumurile provenind de la ter ţi se refer ă nu numai la producţia vândută
(CA), ci la producţia totală a întreprinderii. Prin urmare, ar fi mai indicată relaţia:
VA = Qex – Ci
În analiza valorii adăugate, pe lângă mărimile absolute (valoarea adăugată în mărime
absolută, calculată şi analizată mai sus) şi mărimile relative (ratele valorii adăugate). Dintre
ratele valorii adăugate, cele mai frecvent utilizate în teoria şi practica economică sunt:
a) Rata varia ţ iei valorii ad ăugate, care permite aprecieri cu un plus de precizie,
asupra creşterii sau regresiei activităţii:
88
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 89/119
100VA
VAVAR
0
01v
De aceea această rată este denumită în literatura economică „rata de creştere a
întreprinderii“.
b) Rata valorii ad ăugate (gradului de integrare a activit ăţ ii):
100CA
VAR
Acest indicator este o expresie a productivităţii globale, a bogăţiei create la un anumit
nivel de activitate.
Valoarea adăugată este şi expresia bogăţiei create de întreprindere, bogăţie ce se
repartizează între cinci parteneri: personalul, statul, creditorii financiari, acţionarii,
întreprinderea.
După metoda aditivă, valoarea adăugată presupune însumarea următoarelor
elemente:
salarii şi cheltuielile sociale aferente (reprezentând remunerarea factorului muncă);
dobânzi ( ca remunerare a creditorilor financiari);
impozite, taxe, vărsăminte asimilate (remunerarea statului);
amortizări ( ca remunerare a factorului tehnic);
dividende (ca remunerare a acţionarilor);
rezultatul net (ca remunerare a întreprinderii).
Valoarea adăugată poate fi analizată pe baza ratelor de remunerare a partenerilor
sociali:
R de remunerare a salariaţilor = 100 xVA
Chpersonal
R de remunerare a creditorilor financiari = 100 xVA
Dobanzi
R de remunerare a statului = 100
minvar Im
xVA
asimilatete sataxe pozite
R de remunerare a capitalului tehnic = 100 xVA
Amortizare
R de remunerare a acţionarilor = 100 xVA
Dividende
R de remunerare a întreprinderii = 100 xVA
are Autofinant
89
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 90/119
Autofinanţare = amortizări şi provizioane + profit net nedistribuit
Valoarea adăugată poate fi analizată şi prin metoda abaterilor:
VA = CA x ∆VA 1.∆CA RCA
2. 2.1.∆gi RVA
2.2. ∆ r VAi
= RVA
100 r VAi
x gi
Pentru ca aceste rate ale valorii adăugate să fie utile în procesul de decizie, se impune
raportarea lor la ratele similare ale unor întreprinderi comparabile, precum şi la valoarea
ratelor sectoriale. Făr ă să se constituie un instrument exhaustiv, analiza valorii adăugate
prezintă interes pentru orice întreprindere, indiferent de domeniul de activitate, deoarece
permite evaluarea performanţelor, a eficienţei folosirii factorilor de producţie, a politicii
comerciale.
Tema de autoevaluare nr. 3
Pe baza datelor din tabelul de la pagina 86, calculaţi abaterea producţiei exerciţiului,
respectiv a ratei de remunerare a personalului.
(Rezolvare: vezi pag. 93)
Analiza marjei comerciale
De regulă, conceptul de marjă comercială se calculează pentru întreprinderile din sfera
distribuţiei pe baza relaţiei:Marja
comercială Mjc = CA – Ccmfv = CA – (Ccmf + ca + ∆S)
90
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 91/119
Unde: Ccmfv reprezintă costul de cumpărare al mărfurilor vândute
Ccmf - costul de cumpărare al mărfurilor
ca – cheltuieli asociate
∆S (variaţia stocurilor de mărfuri) = Si – Sf
Dacă ∆S < 0 atunci Si < Sf , o parte din mărfurile aprovizionate pe parcursul perioadei
au r ămas în stoc. Aceasta poate fi o situaţie normală dacă aprovizionarea s-a f ăcut spre
sfâr şitul perioadei sau poate fi semnalul că mărfurile aprovizionate nu mai corespund
structurii şi momentului de manifestare a cererii.
Dacă ∆S > 0 atunci Si > Sf , a avut loc un proces de destocare, mărfurile aflate la
începutul perioadei au fost vândute.
Marja comercială se poate analiza şi pe baza relaţiei:
Mjc = CA x100
1 x Mjc R
∆Mjc 1.∆CA
2. 2.1 ∆gi R Mjc
2.2. ∆r mjc
7.3. Analiza soldurilor intermediare de gestiune în termeni de rentabilitate
Rezultatul brut al exploatării ste primul sold intermediar de gestiune cu semnificaţieîn termeni de rentabilitate, acest indicator mai este denumit şi marja brută a exploatării.
Mărimea lui este independentă de politica de amortizări şi provizioane, de politica financiar ă
a întreprinderii, dar este direct influenţat de politica de salarizare a întreprinderii. Este un
indicator util în analiza comparativă a rezultatelor unor întreprinderi care practică sisteme de
amortizare diferite, datorită faptului că nu ia în considerare cheltuielile cu amortizările şi
provizioanele. Din punct de vedere financiar acest indicator, prezintă un interes deosebit
deoarece operează cu fluxurile de numerar, şi de aceea el se mai numeşte cash-flow-ul din
exploatare.
Rezultatulbrut al
exploatării
RBE = VM din expl. – CHM din expl.
Rezultatul exploatării caracterizează performanţele comerciale şi financiare ale unei
întreprinderi, independent de politica financiar ă şi fiscală. Spre deosebire de RBE, acest sold
ţine cont de politica de amortizare şi de constituire a provizioanelor. Rezultatul exploatării se
poate calcula şi direct, ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile aferente exploatării:
Rezultatulexploatării
91
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 92/119
Rezultatul exploatării se poate calcula şi direct, ca diferenţă între veniturile şi
cheltuielile aferente exploatării:
RE = VE – ChE
Acest indicator are cea mai mare pondere în rezultatul final al unei întreprinderi, ceea
ce impune o investigaţie complexă a factorilor de influenţă şi a cauzelor acţiunii lor.
Rezultatul financiar este dependent de politica financiar ă a întreprinderii, se
calculează direct, ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile financiare:Rezultatul
RE = VF – ChFfinanciar
Rezultatul curent reprezintă rezultatul obţinut din operaţiunile normale, obişnuite
ale întreprinderii, nu ia în considerare elementele extraordinare. Acest indicator, determinat
prin luarea în considerare a elementelor financiare, permite aprecierea impactului politicii
financiare a întreprinderii asupra rentabilităţii. RC elimină distorsiunile generate de
modalităţile de impozitare, deoarece este calculat independent de politica fiscală.
Rezultatulcurent
Rezultatul extraordinar permite măsurarea influenţei elementelor extraordinare în
formarea rezultatului global al unei întreprinderi, se calculează direct ca diferenţă între
veniturile şi cheltuielile extraordinare:Rezultatul
extraordinar
RExtraordinar = VExtraordinare – ChExtraordinare
Rezultatul net al exerciţiului financiar corespunde sintezei rezultatului curent şi
extraordinar, corectat cu impozitul pe profit.
Rnet= RC+RExtraordinar – (Impozitul pe profit+ Alte impozite care nu apar în
elementele de mai sus)
Analiza performanţelor unei întreprinderii prin prisma rezultatului net este, adesea,
puţin semnificativă deoarece ia în considerare elementele extraordinare şi impozitul pe profit.
Aprecierea efortului real al firmei, a potenţelor şi dificultăţilor acesteia necesită investigarea
rezultatului exploatării, a condiţiilor de formare şi a factorilor de acţiune determinanţi.
Rezultatul exploatării este determinat de: factorii intrinseci ai activităţii de exploatare; de
alegerea contabilă în materie de sisteme de amortizare, evaluare a stocurilor, constituire de
provizioane, calculaţie a costurilor, etc. Analistul trebuie să identifice cele două categorii de
cauze, pentru a putea formula recomandări fiabile optimizării consumurilor de resurse.
Rezultatulnet al
Exerciţiuluifinanciar
92
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 93/119
Analiza performantelor întreprinderii cu ajutorul SIDG ofer ă indicii cu privire la
modul în care este creată, respectiv transformată valoarea în cadrul întreprinderii, şi astfel se
pot identifica problemele de management sau chiar de strategie a întreprinderii.
Tema de autoevaluare nr. 4
Care este diferenţa dintre rezultatul brut al exploatării şi rezultatul exploatării?
(Rezolvare: vezi pag. 91)
Rezolvare Tema de autoevaluare nr. 2
Creşterea cifrei de afaceri cu 250.224 lei (=585.610 – 335.386), în perioada curentă
faţă de perioada precedentă a fost determinată de:
1. Influenţa numărului de salariaţi, astfel:
= (Ns1 – Ns0) x = (1.776 - 1.927) x 174,05 = - 26.282 lei Ns
0aW Scăderea numărului de salariaţi a determinat scăderea cifrei de afaceri cu 26.274 lei (aspect
nefavorabil pentru întreprindere) ;
2. Influenţa productivităţii anuale pe salariat, astfel:
0aW = Ns1 x ( - )= 1.776 x (329,74 – 174,05) = 276.506 lei
1aW
0aW
Creşterea eficienţei salariaţilor a a avut o influientă favorabilă asupra cifrei de afaceri, ducând
la creşterea acesteia cu 276.506 lei. Pe ansamblu situaţia financiar ă a întreprinerii este bună,
deoarece avem o creştere a cifrei de afaceri de 250.224 lei.
Rezolvare Tema de autoevaluare nr. 3
exO = Qex1 – Qex0 = 574.856 – 438.256 = + 136.600 lei
R r_sal = 1001
1 xVA
Chpersonal - 100
0
0 xVA
Chpersonal = 73,41% - 87,77% = - 14,36%
93
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 94/119
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 8ANALIZA PERFORMANŢELOR FINANCIARE PE BAZA RATELOR DE
RENTABILIATE
Investigarea performanţelor prin metoda ratelor facilitează comparaţiile în timp şispaţiu, formularea raţionamentelor privind eficienţa utilizării resurselor şi eficacitatea acestor
consumuri, mărind astfel pertinenţa analizei şi deciziei.
Pentru analiza rentabilităţii prin metoda ratelor, se foloseşte un sistem de rate
construite prin implicarea, în calitate de efect a unui sold intermediar de gestiune, la un flux
de activitate sau la un stoc, în calitate de efort .
Cele mai utilizate rate de rentabilitate în teoria şi practica internaţională sunt:
Ratele derentabilitate
rata rentabilităţii comerciale
rata rentabilităţii economice rata rentabilităţii financiare
rata rentabilităţii cheltuielilor (resurselor consumate)
8.1. Analiza ratei rentabilităţii comerciale
Rata rentabilităţii comerciale caracterizează eficienţa politicii comerciale (a
procesului de aprovizionare, stocare şi vânzare) şi mai ales a politicii de preţuri practicate în
întreprindere. În concordanţă cu obiectivele analizei şi sfera de investigare, acest indicator
poate fi determinat prin implicarea în calitate de „efect“ a rezultatului brut al exploatării, arezultatului exploatării sau a rezultatului exerciţiului. În mod corespunzător, cifra de afaceri
implicată vizează activitatea curentă de exploatare:
100;100;100 CA
R Rrespectiv
CA
RE R
CA
RBE R nex
cce
Indiferent de modalitatea de calcul, scopul analizei este de a explica factorial
evoluţia acestui indicator, de a-i stabili tendinţa. Creşterea ratei rentabilităţii comerciale
aferente activităţii de exploatare faţă de o anumită bază de referinţă reflectă o stare pozitivă şiare loc atunci când indicii indicatorilor absoluţi ai rentabilităţii devansează indicele cifrei de
afaceri.
Principalele rezerve de creştere a ratei rentabilităţii comerciale vizează: sporirea
vânzărilor, creşterea puterii de negociere a întreprinderii cu furnizorii şi obţinerea unor
preţuri de achiziţie avantajoase, ameliorarea structurii vânzărilor în sensul creşterii ponderii
Ratarentabilităţiicomerciale
94
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 95/119
celor cu o marjă comercială individuală mai mare, accelerarea rotaţiei stocurilor, optimizarea
cheltuielilor, maximizarea preţurilor de vânzare etc.
8.2. Analiza ratei rentabilităţii economice
Rata rentabilităţii economice măsoar ă performanţele activului total al întreprinderii, pornind de la un rezultat economic (RBE, RE) şi ansamblul mijloacelor utilizate:
100A
RER sau;100
A
RBER
te
te
Pentru o mai riguroasă corelare a efectului (rezultatul exploatării) cu indicatorul
efort corespunzător, analiştii propun determinarea ratei rentabilităţii capitalului economic
după relaţia:
lexpe A
RER
unde: Aexpl reprezintă suma activelor de exploatare.
Astfel definită, rata rentabilităţii economice este independentă de mecanismul de
finanţare, de presiunea fiscală, precum şi de fluxurile extraordinare. În ceea ce priveşte
tehnica de analiză, în teoria economică se utilizează frecvent descompunerea în aşa zisele rate
explicative. Astfel, rata rentabilităţii economice apare, de regulă, ca un produs între o rată de
rotaţie şi o rată a marjei:
100.CA
RE
A
CA100.
A
RER
tte
Sporirea rentabilităţii economice se poate realiza, fie pe seama acceler ării rotaţiei
activelor totale, fie prin creşterea ratei rentabilităţii comerciale.
8.3. Analiza ratei rentabilităţii financiare
Rentabilitatea financiar ă este un indicator prin prisma căruia posesorii de capital
apreciază eficienţa investiţiilor lor, respectiv oportunitatea menţinerii acestora. Pentru
Ratarentabilităţiieconomice
Ratarentabilităţii
financiare
95
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 96/119
manageri, rentabilitatea financiar ă reprezintă un obiectiv fundamental, o condiţie esenţială a
strategiei lor de menţinere a puterii.
Rentabilitatea financiar ă se calculează sub două forme:
- rentabilitatea financiar ă a capitalului propriu:
100Cpr
R R nex
f
- rentabilitatea financiar ă a capitalului permanent:
100'
CP
R R b
f
unde: R’ b reprezintă rezultatul înaintea scăderii dobânzilor şi a impozitului pe profit (EBIT)
Analiza ratei rentabilităţii financiare a capitalului propriu se face prin descompunerea
în rate explicative după sistemele:
100100 CA
R
Cpr
CA
Cpr
R R nexnex
f
unde: Cpr reprezintă capitalul propriu;
100CA
Rnex - rata rentabilităţii comerciale;
Cpr
CA - rata de rotaţie a capitalului propriu.
În această abordare este evidenţiată dependenţa rentabilităţii financiare de condiţiile
de exploatare. Sporirea cifrei de afaceri constituie premisa creşterii marjei brute a exploatării,
a reducerii relative a cheltuielilor, a creşterii rezultatului net – bază de calcul a rentabilităţii
financiare.
100C
A
A
R 100C
R
pr
t
t
e
pr
e
Având în vedere că At=Pt relaţia de mai sus se poate scrie:
96
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 97/119
100C
P.
A
CA.
CA
RBE.
RBE
R 100
C
R
sau
100C
A
A
R 100
C
R
pr
t
t
e
pr
e
pr
t
t
e
pr
e
unde:RBE
R e reprezintă raportul dintre rezultatul exerciţiului şi rezultatul brut al exploatării;
CA
RBE- rata marjei brute a exploatării;
tA
CA- rotaţia (eficienţa) activului total;
pr
t
C
P- rata structurii financiare
Între rentabilitatea financiar ă şi primele trei variabile din acest model există o relaţie
directă. În ceea ce priveşte efectul structurii financiare, influenţa este diferită de la caz la caz,
în funcţie de raportul dintre rentabilitatea economică şi rata dobânzii.
Rentabilitatea financiar ă constituie principalul indicator privind performanţele
întreprinderii, care depinde de justeţea politicii comerciale (rentabilitatea comercială), de
eficienţa capitalului angajat (rentabilitatea economică) şi de politica financiar ă a acesteia.
8.4. Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate
Rentabilitatea resurselor consumate se calculează prin raportarea unui rezultat par ţial
la consumul de resurse implicat în obţinerea lui, astfel:
100
100
ChE
RE R
sauCht
R R
rc
nexrc
unde: Cht reprezintă cheltuielile totale;
ChE - cheltuielile de exploatare;
Ratarentabilităţii
resurselorconsumate
97
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 98/119
Astfel, pentru orice tip de întreprindere, analiza poate fi aprofundată pe baza
modelului de mai jos, care face legătura între structura consumurilor de resurse, eficienţa
alocării lor şi rentabilitate:
100
ChCA
1
Ch
CA1
CA
RE
100ChCh
RER
100
Ch
CA1
Ch
CA1
CA
RE
100ChCh
RER
Fv
Fv
rc
pm
pm
rc
unde: Chm reprezintă cheltuielile materiale;
Ch p – cheltuielile cu personalul;
Chv – cheltuielile variabile;
ChF – cheltuielile fixe;
CA/Chm, CA/Ch p, CA/Chv, CA/ChF – reprezintă eficienţa cheltuielilor exprimată prin cifra de
afaceri la 1 leu cheltuieli (materiale etc.)Toate aceste rate sunt extrem de importante în aprecierea rentabilit ăţ ii
întreprinderii. Interpretarea lor trebuie f ăcut ă cu pruden ţă , datorit ă inexisten ţ ei unor rate de
referin ţă. Concluziile unei astfel de analize sunt semnificative în cazul unei compara ţ ii între
întreprinderile aceluia şi sector sau între ratele cronologice realizate de aceea şi
întreprindere.
Tema de autoevaluare nr. 1
Calculaţi abaterea ratelor de rentabilitate pe baza datelor din tabelul de la pag. 86 (vezirezolvare pag. 99)
98
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 99/119
Rezolvare tema de autoevaluare nr. 1
∆ %64,25%22,29%58,31001000
0
1
1 CA
RE
CA
RE Rc
Pentru celelalte rate de rentabilitate nu avem datele necesare calculării acestora, prin
urmare nu putem calcula abaterilor lor.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Maria NICULESCU, Diagnostic financiar-vol.2, Ed. Economică, Bucureşti,
2005;
2. Maria NICULESCU, Cornelia NAICU, Maria TOMA, Caiet de lucr ări
aplicative, Ed. Economică, Bucureşti, 2003;
3. OMFP nr 3055/2009 privind Reglementările contabile conforme cu directivele
europene.
99
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 100/119
MODUL V
ANALIZA POZITIEI FINANCIARE SI A ECHILIBRULUIFINANCIAR
1. Cuprins2. Obiectiv general3. Obiective operaţionale4. Dezvoltarea temei5. Bibliografie selectivă
Cuprins UI 9. Analiza bilanţul patrimonial
= 2 ore
UI 10. Analiza bilanţul funcţional
= 2 ore
Obiectiv general: Dobândirea de noţiuni şi concepte privindpoziţia financiară şi echilibrul financiar
Obiective operaţionale: Însuşirea instrumentelor (bilanţulpatrimonial, respectiv funcţional), a modelelor de analiză a poziţieifinanciare şi a echilibrului financiar.
100
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 101/119
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 9
ANALIZA BILANŢULUI PATRIMONIAL
Analiza financiar ă pe bază de bilanţ are ca obiectiv formularea unei judecăţi de
valoare privind valoarea patrimonială, poziţia financiar ă, echilibrul financiar, respectiv
„sănătatea” întreprinderii. Informaţiile oferite de analiza bilanţului sunt utile pentru
determinarea valorii patrimoniale a întreprinderii (anticiparea capacităţii întreprinderii de a
atrage noi investitori), pentru evaluarea globală a solvabilităţii (a capacităţii întreprinderii de
a-şi onora angajamentele financiare la scadenţă).
Analiza pe baza bilanţului contabil nu este suficient de edificatoare deoarece bilanţul
contabil nu pune la dispoziţie mărimile agregate necesare analizei.
În practica internaţională se procedează la elaborarea bilanţului, numit suport al
analizei. Elaborarea bilanţului – suport al analizei – se face în mai multe variante, dintre care
cele mai utilizate sunt:
versiunea patrimonială;
versiunea funcţională.
Legislaţia românească nu face nici un fel de precizări cu privire la aceste instrumente
ale analizei financiare (bilanţul patrimonial, bilanţul funcţional), dar cabinetele de consultanţă
le utilizează în mod curent.
9.1. Bilanţul patrimonial – instrument al analizei financiareAnaliza situaţiei financiare pe baza bilanţului patrimonial, prezintă interes pentru
acţionari (care sunt proprietarii întreprinderii şi care caută să cunoască valoarea patrimoniului
lor) şi creditori (pentru care patrimoniul întreprinderii reprezintă garanţia realizării drepturilor
lor). În optica patrimonială, posturile de activ şi de pasiv sunt luate în calcul la valoarea lor
netă.
Pentru analiza patrimonială se parcurg două etape:
a) elaborarea bilanţului patrimonial;
b) analiza propriu-zisă a situaţiei financiare pe baza bilanţului patrimonial.
a) Elaborarea bilanţului patrimonial necesită parcurgerea următoarelor etape
obligatorii:
a.1. tratarea anumitor posturi ale bilanţului contabil, respectiv a unor elemente din
afara bilanţului;
a.2. regruparea posturilor de activ şi de pasiv, într-o optică patrimonială.
a.1. Tratarea diferitelor elemente patrimoniale presupune:
Bilanţulpatrimonial
101
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 102/119
tratarea nonvalorilor: nonvalorile sunt considerate elemente patrimoniale
înscrise în activul bilanţului, care în termeni de lichiditate, nu au nici o valoare, în sensul c ă
ele nu pot da naştere unui flux de numerar. Ele sunt înregistrate în bilanţul contabil din
motive legate de tehnica înregistr ărilor contabile, având în accepţiunea patrimonială
caracterul de active fictive. Părerile specialiştilor cu privire la nonvalori nu sunt unanime, dar
majoritatea consider ă nonvalori următoarele elemente:
- cheltuielile de constituire – ca element al imobilizărilor necorporale sunt considerate active
f ăr ă valoare deoarece acestea sunt înregistrate la imobilizări necorporale din raţionamente
contabile şi anume: de repartizare a efectului lor pe o perioadă mai mare de timp pentru a nu
afecta prea mult rezultatul perioadei în care s-au efectuat (în mod normal, cheltuielile de
constituire, ca orice cheltuială ar trebui să fie înregistrate în „Contul de profit şi pierdere”);
- cheltuielile de dezvoltare (din aceleaşi raţionamente contabile);
- cheltuielile înregistrate în avans (din aceleaşi raţionamente contabile).
În măsura în care se scot din activ aceste elemente, se impune corectarea
corespunzătoare a pasivului pentru a asigura echilibrul bilanţier. Ca regulă generală de
corectare, se urmăreşte modificarea în sensul scăderii posturilor de pasiv care au reprezentat
sursa de finanţare a activelor respective (adică diminuarea capitalurilor proprii).
Reevaluarea diferitelor posturi din bilanţ la valoarea de piaţă – diferite
elemente de activ (terenuri, clădiri, utilaje, stocuri) pot avea o valoare de piaţă diferită de cea
înregistrată în bilanţul contabil.
Prin urmare, în bilanţul patrimonial se iau în considerare valorile de piaţă ale
diferitelor elemente patrimoniale. În mod corespunzător, în pasiv se procedează la corectarea,
în plus sau în minus a surselor de finanţare corespunzătoare (tot capitaluri proprii).
Pentru desf ăşurarea activităţii, întreprinderea poate utiliza şi o serie de imobilizări
procurate în sistem de leasing operaţional, iar aceste mijloace nu sunt înregistrate în bilanţul
contabil deoarece nu sunt în proprietatea întreprinderii. Tratarea mijloacelor deţinute în
leasing se face diferit, în funcţie de optica analistului. Dacă evaluarea se face într-o optică
lichidativă, aceste active nu sunt luate în calcul. Dacă ne situăm într-o optică de continuare a
activităţii, se impune integrarea acestor mijloace deţinute în leasing operaţional în
patrimoniul întreprinderii astfel:
- în activ se înregistrează mijloacele deţinute în leasing operaţional la valoarea netă (la active
imobilizate);
- în pasiv se majorează cu aceeaşi sumă datoriile pe termen lung.
O altă situaţie este cea a efectelor scontate neajunse la scadenţă şi anume, analiştii
financiari consider ă că până la scadenţă, aceste creanţe trebuie să fie considerate ca
102
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 103/119
apar ţinând întreprinderi, deci reintegrate ca active circulante, iar în pasiv, pentru asigurarea
echilibrului financiar, se măreşte suma creditelor pe termen scurt.
De asemenea se procedează la deducerea din activ şi pasiv a capitalului subscris şi
nevărsat.
În bilanţul patrimonial, pe lângă modificările generate de mişcarea activelor, este
necesar să se procedeze şi la corectarea numai a anumitor posturi de pasiv:
- se majorează datoriile pe termen scurt şi se diminuează capitalurile proprii cu dividendele
de plată;
- integrarea în bilanţ a unor plusuri de valoare, provizioanele şi subvenţiile pentru investiţii
virate la venituri, generează o datorie fiscală. Pentru evidenţierea acestei datorii fiscale, se
procedează astfel: se majorează datoriile pe termen scurt şi se diminuează capitalurile proprii.
a.2. Regruparea posturilor de activ şi de pasiv într-o optică patrimonial ă – după
tratarea posturilor din bilanţ se procedează la regruparea lor într-o optică patrimonială şi
anume:
- activele, în funcţie de lichiditate, în ordine crescătoare;
- pasivele, în funcţie de exigibilitate, în ordine descrescătoare.
Activele şi pasivele sunt grupate peste un an şi sub un an. Schematic, bilanţul
patrimonial se prezintă astfel:
BILAN Ţ PATRIMONIAL (VALOARE NET Ă )
-lei-
ACTIV PASIV
Imobilizări necorporale
Imobilizări corporale
Imobilizări financiare
Capitaluri proprii
Provizioane
Datorii pe termen lung
Active imobilizate > 1 an Capitaluri permanente >1 an
Stocuri
Creanţe
Investiţii financiare
Disponibilităţi
Datorii pe termen scurt
Active circulante <1 an Total datorii pe termen scurt <1 an
Total ACTIV Total PASIV
103
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 104/119
9.2. Analiza situaţiei financiare pe baza bilanţului patrimonial
Bilanţul patrimonial este utilizat în:
- analiza structurii patrimoniale a întreprinderii;
- determinarea valorii patrimoniale a întreprinderii;
- analiza riscului de faliment.
Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii are ca obiectiv stabilirea
raporturilor dintre diferitele elemente patrimoniale şi evidenţierea principalelor mutaţii
calitative în situaţia mijloacelor şi surselor, generate de schimbările interne şi de interacţiunea
cu mediul economico-social. Structura patrimonială a întreprinderii reprezintă ponderea
diferitelor elemente de activ, respectiv de pasiv, în totalul bilanţului.
Analizastructurii
patrimoniale
Factorii care generează modificarea structurii patrimoniale sunt:
natura sectorului de activitate;
natura relaţiilor întreprinderi cu clienţii şi furnizorii;
mărimea întreprinderii
strategia întreprinderii
factorii conjuncturali
factorii juridici.
Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii se realizează cu ajutorul mărimilor
absolute, a celor relative de structur ă şi a corelaţiilor cu dinamica şi structura activităţii.
Metoda ratelor constituie un instrument operaţional şi eficient al analizei financiare.
În ciuda simplităţii sale, această metodă furnizează indicaţii edificatoare privind situaţia
financiar ă a întreprinderii, mai ales în cazul analizelor comparative în timp şi spaţiu. Tabelul
de mai jos sintetizează principalele rate de structur ă de activ şi pasiv, utilizate în practica
întreprinderilor:
Rate de structură de activ Rate de bază Rate derivate Rate complementare
1.1 Rata imobilizărilornecorporale
100*AI/AT
INR IN
1.2.1 Gradul de uzur ă
100*intrare)deaIC(Valoare
cum.Amo.Ku
1. Rata activelorimobilizate
R AI = 100*AT
AI
1.2 Rata imobilizărilorcorporale
100*AI/AT
ICR IC
1.2.2 Eficienţă (rotaţie)
104
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 105/119
1000*AI/IC
CA/QexEf
1.2.3 Gradul de modernizare
100*AI/IC
iModernizar Km
1.2.4 Gradul de investiţie
100*AI/IC
InvestitiiKi
1.3 Rata imobilizărilorfinanciare
100*AI/AT
IFR IF
2.1.1 Durata medie de rotaţie astocurilor (zile)
360*Flux
SΔ
2.1.2 Viteza medie de rotaţie astocurilor (număr rotaţii)
2. Rata activelorcirculante
100*AT
ACR AC
2.1 Rata stocurilor
100*AC/AT
SR S
S
FluxV
2.2 Rata creanţelor
100*AC/AT
Cr R Cr
2.2.1 Durata medie de rotaţie acreanţelor comerciale (zile)
360*TVA)vCA(inclusi
Dcr
Clienti
2.3 Rata valorilor
disponibile
100/*AC/AT
VDR VD
Toate aceste rate reflectă aspecte privind patrimoniul economic al întreprinderii,
apartenenţa sectorială, natura activităţii şi mai puţin politica financiar ă a întreprinderii.
Rate de structură de pasiv Rate de bază Rate derivate Rate complementare
1. Rata stabilităţii
financiare100*
PT
CPR SF
2. Rata autonomieifinanciare
PT
CPr R AF >1/3
2.1 R AF la termen
5,0CP
CPr R AFT
2.1.1 Viteza de rotaţie acapitalurilor proprii (zile)
Pr
CA
C V
105
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 106/119
2.2 R AF la termen
1DTL
CPr R AFT
3.1 Rata îndator ării latermen
1
CPr
DTLR ÎT
3. Rata îndator ării globale
PT
DTR ÎG <1
3.2 Rata îndator ării latermen
5,0CP
DTLR ÎT
3.1.1 Durata medie de rotaţie adatoriilor comerciale (zile)
360*TVA)(inclusivCI FurnizoriDcf
Ratele de structur ă a pasivului permit aprecierea politicii financiare a întreprinderii,
prin punerea în evidenţă a unor aspecte privind stabilitatea şi autonomia financiar ă a
întreprinderii.
Tema de autoevaluare nr. 1
Enumeraţi ratele de structur ă de bază de activ şi prezentaţi modalitatea lor de calcul.
(vezi pag. 104-106)
Determinarea valorii patrimoniale a întreprinderii
Valoarea întreprinderii este egală cu valoarea elementelor sale de activ, după
deducerea datoriilor. Problema principală o constituie determinarea valorii activelor.
Într-o serie de lucr ări de referinţă privind evaluarea întreprinderilor, patrimoniul net
este exprimat prin activul net contabil, stabilit după relaţiile:
(1)fictivActiv-totalActivrealActiv
totaleDatorii-realActivcontabilnetActiv
Valoareapatrimonială
106
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 107/119
Activele fictive sunt aşa cum s-a prezentat în capitolul anterior: elemente înscrise
în activul bilanţului, considerate f ăr ă valoare şi care nu pot fi negociate (cheltuieli de
constituire, cheltuieli de dezvoltare etc.). Mecanismul de determinare a activului net contabil
este sugerat şi de schema următoare:
În ceea ce priveşte evaluarea activelor, aceasta se poate face:
– la valoarea contabilă (istorică);
– la valoarea de înlocuire;
– la preţul pieţei.
Valoarea contabilă sau istorică este cea mai uzitată în practica evaluării şi
semnifică valoarea iniţială a unui bun la intrarea sa în patrimoniu.
Valoarea de înlocuire reprezintă preţul ce trebuie plătit pentru reproducerea
(înlocuirea şi reînnoirea) unui activ. Ipoteza înlocuirii identice este practic greu de realizat,
mai ales datorită evoluţiei tehnice.
Preţul pieţei se foloseşte în mod curent în cazul lichidării unor active şi reprezintă
preţul de vânzare pe piaţă al acestora la un moment dat.
Activul net contabil se poate determina şi după relaţia:
(2) Activ net contabil = Capital propriu - Activ fictiv
Activul net contabil reprezintă baza reală de negociere a întreprinderii.
Analiza riscului de faliment
Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor scadente
care rezultă fie din angajamente anterioare contractate, fie din operaţii curente a căror
realizare condiţionează continuarea activităţii, fie din prelevări obligatorii. Principalele
instrumente operaţionale la care recurge analiza patrimonială pentru investigarea riscului de
faliment sunt: fondul de rulment şi metoda ratelor. În accepţiunea patrimonială, activul şi
pasivul sunt formate din două mari mase:
Pasiv totalActiv total
CAPITALActiv fictiv
– o masă relativ permanentă (cu o durata > 1 an), formată din activul imobilizat (AI) şi
capitalul permanent (CP);
ACTIVREAL
PROPRIUACTIV NET
CONTABIL
DATORII
Analiza
riscul defaliment
107
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 108/119
– o masă mobilă (cu o durată < 1 an), alcătuită din activul circulant (AC) şi obligaţiile pe
termen scurt (DTS).
AIFR CP
AC DTS
Potrivit teoriei patrimoniale, o întreprindere este solvabilă dacă asigur ă echilibrul
maselor de aceeaşi durată, dacă respectă următoarele reguli financiare:
1. Activul imobilizat (AI) = Capital permanent (CP)
2. Activul circulant (AC) = Datorii pe termen scurt (DTS)
Respectare strictă a acestor ecuaţii de echilibru presupune o activitate f ăr ă întreruperi şi
de o regularitate perfectă în privinţa încasărilor şi plăţilor. Cu alte cuvinte, întreprinderea
trebuie să dispună la fiecare scadenţă a unei obligaţii de disponibilităţi suficiente pentru a le
achita. Realizarea practică a acestor cerinţe este dificilă deoarece activele (ca intr ări
potenţiale de fonduri) şi pasivele (ca ieşiri potenţiale de fonduri) sunt asimetrice din punct de
vedere al riscului. În timp ce exigibilitatea obligaţiilor pe termen scurt este certă,
transformarea activului în disponibilităţi este aleatoare, putând fi perturbată de o serie de
factori economici, financiari şi conjuncturali. Această asimetrie impune necesitatea
constituirii unei rezerve, a unei marje în măsur ă să facă faţă „neregularităţilor de scadenţă“,
cunoscută în teoria economică sub denumirea de fond de rulment patrimonial.
Fondul de rulment patrimonial poate fi definit:
a) pornind de la elementele cuprinse în partea superioar ă a bilanţului:
FR = CP – AI
Reluând secvenţial graficul anterior, obţinem:
AI
FR
CP
Prin urmare, fondul de rulment reprezintă acea parte din capitalul permanent care
depăşeşte valoarea activelor imobilizate nete şi poate fi afectată finanţării activelor circulante.
Comparaţia între cele două mărimi corespunde uneia din următoarele situaţii:
108
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 109/119
a.1. CP AI FR 0, în această situaţie capitalurile permanente permit să
finanţeze integral activele imobilizate şi o parte a activelor circulante.
a.2. CP AI FR 0, în acest caz capitalurile permanente nu sunt pentru a
finanţa integral activele imobilizate. Acestea trebuie să fie finanţate par ţial prin resurse pe
termen scurt, contrar principiului de finanţare: resursele permanente trebuie alocate pentru
utilizări permanente. Această situaţie generează un dezechilibru financiar, care trebuie
analizat în corelaţie cu specificul activităţii desf ăşurate de întreprinderea analizată.
a.3. CP = AI FR = 0, această situaţie puţin probabilă, exprimă o armonizare
deplină a structurii resurselor cu utilizarea acestora.
b) pornind de la elementele de la baza bilanţului:
FR = AC – DTS
FR
ACDTS
Deci fondul de rulment reprezintă excedentul activelor circulante peste valoarea
obligaţiilor pe termen scurt.
b.1. AC DTS FR 0
Se înregistrează un excedent de lichidităţi potenţiale pe termen scurt faţă de
exigibilitatea potenţială pe termen scurt. Întreprinderea are o situaţie favorabilă în termeni desolvabilitate, pentru că este în măsur ă să facă faţă obligaţiilor la scadenţă, dispunând în plus
de un stoc tampon de lichidităţi potenţiale.
b.2. AC DTS FR 0
Lichidităţile potenţiale nu acoper ă în totalitate exigibilităţile potenţiale, întreprinderea
având dificultăţi în ce priveşte echilibrul financiar.
b.3. AC = DTS FR = 0
Solvabilitatea pe termen scurt pare a fi în siguranţă; dar acest echilibru este fragil,
putând fi compromis de orice dereglare în realizarea creanţelor.Pentru analiza riscului de faliment se utilizează şi două categorii de rate: ratele de
solvabilitate şi ratele de structur ă financiar ă de pasiv.
Ratele de solvabilitate realizează o raportare a activelor realizabile la datoriile exigibile în
vederea evaluării riscului de faliment. Ratele frecvent utilizate sunt:
109
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 110/119
a) Rata solvabilităţii generale (R SG) care compar ă ansamblul lichidităţilor
potenţiale asociate activelor circulante cu ansamblul obligaţiilor scadente sub 1 an. Se
calculează astfel:
scurttermen pe Datorii
circulanteActiveR SG
Rata solvabilităţii generale permite aprecierea gradului de acoperire a datoriilor pe
termen scurt de către activul circulant. O rată unitar ă arată o corespondenţă deplină între
activele circulante şi sursele corespunzătoare. O valoare supraunitar ă a acestei rate indică
existenţa unor active circulante mai mari decât obligaţiile pe termen scurt şi, prin urmare,
utilizarea unei păr ţi din capitalul permanent pentru finanţarea exploatării. Nivelul acestei rate
se recomandă a fi în jurul valorii de 2, ea ofer ă garanţia acoperirii datoriiilor curente din
active circulante.
b) Rata solvabilităţii parţiale ( R SP ) care exclude stocurile din activele circulante, acestea
constituind elementul cel mai incert din punct de vedere al valorii şi lichidităţii sale:
scurttermen pe Datorii
Stocuri –circulanteActiveR SP
sau:
scurt termen pe Datorii
itatiDisponibil plasamentedeTitluriCreanteR SP
R SP exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt din
creanţe şi disponibilităţi. Această rată, de regulă subunitar ă, trebuie analizată şi interpretată cu prudenţă prin luarea în calcul a unor aspecte de detaliu privind structura creanţelor
(numărul de clienţi, ponderea lor în totalul creanţelor etc.). În teoria economică sunt păreri
potrivit cărora o rată cuprinsă între 0,8 şi 1 ar reprezenta o situaţie optimă în ceea ce priveşte
solvabilitatea.
c) Rata solvabilităţii imediate ( R Si ), care pune în corespondenţă elementele cele mai
lichide ale activului cu obligaţiile pe termen scurt:
scurttermen peObligatii
itatiDisponibilPlasamenteR SI
În teoria economică se apreciază că: R SI > 0,3.
Dar interpretarea ratei trebuie să implice şi alte informaţii privind condiţiile de
desf ăşurare a activităţii. Deşi, teoretic, o rată indică o lichiditate, respectiv o solvabilitate
ridicată, ea poate avea şi alte semnificaţii, ca de exemplu o folosire mai puţin performantă a
resurselor disponibile. De asemenea, o valoare ridicată a acestei rate nu este o garanţie a
solvabilităţii dacă celelalte active au un grad redus de lichiditate. O valoare scăzută a ratei
110
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 111/119
solvabilităţii imediate poate fi perfect compatibilă cu menţinerea echilibrului financiar, dacă
întreprinderea minimizează valoarea încasărilor sale, deţinând în schimb valori de plasament,
creanţe, stocuri uşor mobilizabile în concordanţă cu exigibilitatea obligaţiilor la termen.
Aprecierea solvabilităţii prin metoda ratelor este adesea puţin semnificativă datorită
aprecierii generale a lichidităţii, respectiv solvabilităţii, f ăr ă luarea în analiză a gradului
(duratei) de realizare a activelor, respectiv pasivelor.
Tema de autoevaluare nr. 2
Apreciaţi riscul de faliment al unei întreprinderi la 3 luni pe baza datelor din tabelul
de mai jos, ştiind că durata de rotaţie a activelor circulante este de 3 luni, iar a datoriilor pe
termen scurt este de 6 luni:
Bilanţ patrimonial la 31.12.N (-lei-)
AI = 400 CP = 300
AC = 200 DTS = 300
AT = 600 PT= 600
(Rezolvare: vezi pag. 111)
Rezolvare Tema de autoevaluare nr. 2
FRP = CP – AI = 300 – 400 = -100 lei sau
FRP = AC – DTS = 200 – 300 = -100 lei.
Această situaţie (FRP<0) generează un dezechilibru financiar, care trebuie analizat şi
în funcţie de alţi indicatori, cum ar fi de exemplu durata de realizare a activelor circulante,
respectiv a datoriilor pe termen scurt. Solvabilitatea întreprinderii la 3 luni:
Încasări = 200 lei, respectiv Plăţi = 300 lei6
3* = 150 lei
Încasări (200 lei) > Plăţi (150 lei) – echilibru financiar este asigurat.
111
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 112/119
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 10
ANALIZA BILANŢULUI FUNCŢIONAL
10.1. Bilanţul funcţional – instrument al analizei financiare
Abordarea funcţională ia în considerare rolul fiecărui element bilanţier în
desf ăşurarea activităţii întreprinderii. Spre deosebire de abordarea patrimonială, unde
elementele patrimoniale erau luate la valoarea lor netă, în abordarea funcţională se lucrează
cu valorile brute ale elementelor patrimoniale pentru a pune în evidenţă decizia iniţială a
întreprinderii.
Bilanţulfuncţional
De asemenea, în optica funcţională nu se mai operează cu conceptul de active fictive.
Se consider ă că orice element bilanţier are un rol bine definit în desf ăşurarea ciclurilor
specifice oricărei întreprinderi:
ciclul de investiţii;
ciclul de exploatare (+ciclul din afara exploatării);
ciclul de trezorerie.
Ca şi analiza patrimonială, analiza funcţională are două etape:
a) redactarea bilanţului funcţional.
b) analiza propriu-zisă a bilanţului funcţional.
a) Elaborarea bilanţului funcţional necesită parcurgerea următoarelor etape
obligatorii:
a.1. tratarea anumitor posturi din bilanţ;
a.2. regruparea posturilor din bilanţ într-o optică funcţională.
a.1. Principalele aspecte ale tratării posturilor din bilanţ se refer ă la conturile de
regularizare şi la elementele extrabilanţiere.
Conturile de regularizare: cheltuielile de repartizat pe mai multe exerciţii sunt
considerate active imobilizate, prin urmare în bilanţul funcţional se face un transfer din grupa
conturilor de regularizare la active imobilizate.
Cheltuielile, respectiv veniturile efectuate în avans sunt considerate, după caz active,
respectiv pasive ciclice de exploatare sau din afara exploatării.
Elemente extrabilanţiere - imobilizările deţinute în leasing sunt întotdeauna luate în
considerare procedându-se astfel: în active sunt înregistrate la valoarea brută, iar în pasiv se
majorează datoriile pe termen lung cu valoarea neamortizată şi amortizarea, cu suma
corespunzătoare uzurii mijlocului deţinut în leasing; iar creanţele scontate
neajunse la scadenţă: acelaşi tratament ca la bilanţul patrimonial.
112
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 113/119
Tema de autoevaluare nr. 1
Care sunt ciclurile specifice oricărei întreprinderi? (vezi pag. 112)
a.2. În urma acestor tratamente, principalele cicluri de activitate au următoarea
structur ă şi formă de finanţare:
BILAN Ţ UL FUNC Ţ IONAL (VALOAREA BRUT Ă )
- lei-Ciclul de investiţii-finanţare
ACTIV PASIV
Imobilizări necorporale Imobilizări corporale Imobilizări financiare
Cheltuieli de rep. pe mai multeexerciţii Mijloace fixe deţinute în leasing
Capital propriu (- dividende de plată) Amortizări (inclusiv amortizarea
imobilizărilor în leasing)
Provizioane de orice fel Datorii pe termen lung (+valoarea
neamortizată a mijloacelor deţinute înleasing)
ACTIVE ACICLICE STABILE (AAS) PASIVE ACICLICE STABILE (PAS)
Ciclul din exploatare
ACTIV PASIV
Stocuri Creanţe aferente exploatării Efecte scontate neajunse la
scadenţă (ESNS) Cheltuieli înregistrate în avansaferente exploatării
Datorii aferente exploatării (furnizori,datorii fiscale, datorii sociale, etc.)
Venituri înregistrate în avans aferente
exploatării
ACTIVE CICLICE DIN EXPLOATARE(ACE)
PASIVE CICLICE DIN EXPLOATARE(PCE)
Ciclul din afara exploatării
ACTIV PASIV
Creanţe nelegate de exploatare(decontări cu asociaţii privind
Datorii nelegate de exploatare(furnizori de imobilizări, etc.)
113
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 114/119
capitalul, debitori diver şi,etc.) Cheltuieli înregistrate în avans
din afara exploatării Investiţii financiare pe termen
scurt
Dividende de plată Venituri înregistrate în avans din
afara exploatării
ACTIVE CICLICE DIN AFARAEXPLOATARE (ACAE)
PASIVE CICLICE DIN AFARAEXPLOATARE (PCAE)
Ciclul de trezorerieACTIV PASIV
Disponibilităţi Credite curente Efecte scont neajunse la scadenţă
TREZORERIA DE ACTIV (TA) TREZORERIA DE PASIV (TP)
TOTAL ACTIV TOTAL PASIV
10.2. Analiza situaţiei financiare pe baza bilanţului funcţional
Bilanţul funcţional este utilizat în:
- analiza structurii financiare şi a politicii financiare a întreprinderii;
- analiza riscului de faliment.
Analiza structurii financiare şi a politicii financiare a întreprinderii are ca obiectiv
evidenţierea principalelor mutaţii calitative în situaţia utilizărilor şi resurselor, generate de
schimbările interne şi de interacţiunea cu mediul economico-social. O politică financiar ă
bună presupune finanţarea utilizărilor cu resurse de aceeaşi natur ă. Schematic, structura
financiar ă, respectiv politica financiar ă a întreprinderii poate fi reprezentată astfel:
Analizastructuriifinanciareşi a politiciifinanciare
ACTIV PASIV
AAS
PAS
AC(E&AE)
PC(E&AE)
TA
TP
Bilanţul funcţional permite calculul a patru indicatori semnificativi: fondul de
rulment, necesarul de fond de rulment de exploatare, necesarul de fond de rulment din afara
exploatării şi trezoreria netă.
114
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 115/119
Fondul de rulment funcţional (denumit şi fondul de rulment net global) este
definit ca acea parte a resurselor aciclice (stabile) alocată pentru finanţarea activelor ciclice.
FRNG poate fi calculat:
- pornind de la pasiv
FRNG = Pasive stabile - Active stabile
- pornind de la activ
FRNG = Active ciclice - Datorii ciclice
În ciuda numeroaselor tentative ale specialiştilor este imposibil de a defini nivelul „normal“
al fondului de rulment aplicabil tuturor întreprinderilor.
În analiza financiar ă, pentru aprecierea nivelului FRNG se recomandă următoarele
metode:
a) analiza în corelaţie cu specificul sectorului de activitate;
b) analiza prin metoda ratelor;
c) analiza prin raportare la necesarul de fond de rulment.
a) Sectorul de activitate are, în toate cazurile, o influenţă hotărâtoare asupra valorii
fondului de rulment.
În industria grea şi în domeniile cu ciclu lung de fabricaţie, se impune existenţa unui
fond de rulment important, în măsur ă să asigure finanţarea activelor stabile (care au o valoare
şi o pondere ridicată) şi par ţial a nevoilor de exploatare.
Pentru întreprinderile cu un ciclu de activitate de 3-6 luni, fondul de rulment trebuie
să finanţeze cca. 40% din activul său circulant.
Pentru întreprinderile industriale f ăr ă probleme specifice legate de stocuri, care se
încadrează în termene de producţie normale, fondul de rulment ,,normal“ reprezintă 10% din
cifra de afaceri sau 20% din activul circulant.
În sfera distribuţiei, activitatea se poate desf ăşura în condiţii normale cu un fond de
rulment foarte mic sau chiar negativ Aceasta se explică prin faptul că în acest sector creanţele
au o pondere şi o durată de rotaţie mică, comparativ cu datoriile (creditul furnizori) care au o
pondere mai mare şi o rotaţie relativ mai lentă.
În sectorul serviciilor se impune existenţa unui, fond de rulment, chiar dacă
întreprinderile respective nu dispun de stocuri. Acest fond de rulment are rolul de a ajusta
decalajul dintre durata creanţelor şi a datoriilor.
b) Principalele rate ale fondului de rulment folosite în analiza financiar ă sunt:
360CA
FRNGR 1
Această rată indică „marja de securitate a întreprinderii“. Specialiştii apreciază că
pentru majoritatea întreprinderilor această rată trebuie sa fie egală cu 30 până la 90 de zile.
115
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 116/119
AC
FRNGR 2
R 2 măsoar ă partea activelor circlice finanţată din resurse stabile:
NFR
FRNGR 3
R 3 (rata de acoperire a necesarului de fond de rulment) este explicată în subcapitolul
următor.
Necesarul de fond de rulment are două componente: necesarul de fond de rulment
din exploatare (NFRE) şi necesarul de fond de rulment din afara exploatării (NFRAE):
NFR = NFRE + NFRAE
Necesarul de fond de rulment pentru exploatare reprezintă acea parte a activelor
ciclice de exploatare care nu este acoperită prin resurse de aceeaşi natur ă şi care trebuie
finanţată din resursele durabile ale întreprinderii:
NFRE = Active ciclice din exploatare - Resurse ciclice din exploatare
Necesarul de fond de rulment din afara exploatării corespunde acelor active utilizate
în ciclul din afara exploatării, care nu sunt finanţate cu resurse ciclice şi care trebuie acoperite
cu capitaluri permanente:
NFRAE = Active ciclice din afara exploat ării - Resurse ciclice din afara exploat ării
Analiza necesarului de fond de rulment se face şi prin metoda ratelor. Cele mai
utilizate sunt:
a) Rata NFR:
360CA
NFR R 1
Diminuarea acestei rate se apreciază favorabil, semnificând o ameliorare a
trezoreriei. Rata NFR se poate calcula distinct pentru exploatare şi pentru operaţiunile din
afara exploatării.
a1) 360CA
NFRER
116
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 117/119
a2) 360CA
NFRAER
b) Rata de acoperire a NFR prin FRNG:
NFR
FRNG
R 2
Această rată dă o imagine, în termeni financiari, a derulării ciclului de exploatare.
Daca R 2 > 1, înseamnă că fondul de rulment a finanţat integral NFR şi o parte din trezoreria
de activ.
c) Rata de finanţare a NFR prin trezorerie:
NFR
etrezorerideSoldR 3
Raportul FRNG – NFR constituie un instrument de analiză a riscului de faliment, pe
baza relaţiei de trezorerie: ∆T = FRNG – NFR.
Analiza riscului de faliment pe baza bilanţului funcţional.
În optica funcţională, echilibrul financiar este respectat dacă:
b.1. FRNG > NFR → ∆T > 0. FRNG este suficient de mare nu numai pentru finan ţarea
NFR, ci şi pentru asigurarea unei trezorerii care să - i permită efectuarea de plasamente şi
deţinerea unor disponibilităţi.
O asemenea structura financiar ă apare la prima vedere favorabilă în termeni de
echilibru financiar, respectiv de risc. Pe termen scurt pot apărea unele dificultăţi financiare
dacă anumite resurse de trezorerie au termene scurte de plată. Dar o astfel de situaţie nu poate
să genereze probleme grave de solvabilitate, deoarece negocierea unui nou credit sau
realizarea unor active ar trebui să permită întreprinderii să treacă peste dificultăţile evocate.
Existenţa unui sold de trezorerie pozitiv ar putea fi însă semnul unei fragilităţi
potenţiale pe termen mediu şi lung. Abundenţa de resurse stabile ar putea semnifica o
utilizare insuficient de eficace a acestora, ceea ce în perspectivă medie sau lungă generează
dificultăţi în remunerarea capitalului şi rambursarea împrumuturilor.
b.2. FRNG < NFR → ∆T<0. În acest caz NFR nu poate fi finanţat în întregime din resurse
permanente, întreprinderea fiind obligată să apeleze la resurse de trezorerie (mai ales credite
bancare) pentru a acoperi par ţial nevoia de finanţare generată de ciclul de exploatare. O
asemenea configuraţie a bilanţului atenţionează asupra echilibrului financiar, întreprinderea
fiind considerată vulnerabilă. Problema trebuie pusă nuanţat: astfel, derularea normală a
Analizariscul defaliment
117
8/12/2019 An III, Sem. II Curs-AEF-UI-Tnr11!1!5lines
http://slidepdf.com/reader/full/an-iii-sem-ii-curs-aef-ui-tnr1115lines 118/119
ciclului de exploatare justifică apelarea la resurse de trezorerie, f ăr ă ca imaginea şi
perenitatea întreprinderii să fie puse la îndoială. Adevărata problemă generată de o trezorerie
negativă nu se pune în termeni de solvabilitate, ci de dependen ţă faţă de bănci, care
furnizează majoritatea resurselor de trezorerie. Reînnoirea sistematică a creditelor conduce în
numeroase cazuri la transformarea lor în credite pe termen lung. Dependenţa întreprinderii
faţă de bancă poate genera riscul de nereînnoire a creditelor curente, precum şi riscul de a
accepta condiţii de creditare neavantajoase, în special o rată a dobânzii mai mare.
b.3. FRNG = NFR → ∆T=0 această egalitate este numai teoretică, în activitatea practică ea
nu poate avea loc decât din întâmplare şi are un caracter pasager.
Tema de autoevaluare nr. 2
Apreciaţi politica financiar ă a unei întreprinderii, a cărei structur ă financiar ă,
stabilită pe baza bilanţului funcţional, este sintetizată mai jos:
Bilanţ funcţional la 31.12.N
ACTIV PASIV
AAS=360lei
(47%)
PAS=555lei
72 %
PCE=101lei
(13%)ACE=377lei
(49%)
ACAE=22 lei (3 %)
PCAE=111lei
(14%)
TA=8lei (1%)
FRNG=195lei
T= 8 lei
118