modernism vs. postmodernism

Post on 20-Dec-2015

219 Views

Category:

Documents

1 Downloads

Preview:

Click to see full reader

DESCRIPTION

Proiect caracteristici de diferențiere între modernism și postmodernism - CRP, anul III, sem. I

TRANSCRIPT

MODERNISM POSTMODERNISM

Romantism/Simbolism - mit, mitologie, cultura eroilor, bildungsroman, construcție simbolicăParafizică/ Dadaism - cauzalitatea eroică și mitologia romantică dispar, apare paradigma

întâmplătorului, selectarea e la întâmplare

Formă - derivă din ierarhii, model conjunctiv închis, așezarea între repere spațiale, izolarea

minorității, consacrarea genului proxim

Antiformă - model disjunctiv, deschis, cauzalitatea se pulverizează, spațiul este difuz, morofologia

nu mai este garantată tipologic, deschiderea se face oriunde prin conexiune

Scop - discurusul este orientat, construit cauzal, rezultat pe termen lungJoc (play) - trăire limitată în timp, hedonism, orientarea către prezent, dispar regulile și rezultatul și

caracterul de competiție

Design - coerență cauzală, generează o tractetorie a obiectului Chance - neputința de a stabili reguli, cauzalitatea reconvertită în ”gambling”

Ierarhie - relaționare strică între lucruri Anarhie - egalitatea de voce a tuturor elementelor dintr-o rețea

Logos - valorizarea oralității sau a scrisului, prezența autorului impune centralitate în existențăTăcere - bruiaj format din număr prea mare de voci, dipariția autorului, opera deschisă, deschiderea

spațiului alb (pentru orice sens)

Operă - obiectul de artă este finit, născut din istoria autorului și consacrat unui anumit timp, arta

este muzeificabilă, tabloul poate fi închis în ramă

Performance - actul artistic nu se mai raportează la posteritate, ci se consumă, reglaj între artă și

realitate, relație inversată cu timpul - obiectul artei moare (dar are ca testimonial fotografii, filme,

diapozitive)

Distanță - are funcție identitară, garantează indiviziunea, delimitează ceea ce se poate opuneParticipare - entuziasm, fără caracter spiritualist, dislocare, Machel Duchamp inventatorul ready-

made-ului deschide participarea, fără a evoca

Creație - totalizare - centripet, sensul este închis, univoc, fără răscruci, unitatea este girată de

creator

Deconstrucție- decreație - depășirea unității semnificative, niciun dintre sensuri nu poate apăra.

Este întudită cu deseminarea lui Derrida, metamorfoza semnului în spațiu alb, transformă sensul

adevărat în sensuri alternativeSinteză - construită gravitațional, direcționată către finalitate și concluzii. Modernismul e etic și

normativ.Antiteză - prelungirea avangardei istorice, lucrările postmoderne au aer conglomerat

Prezență - garantează coerența lumii, este valorică și valorizantă, caracter normativ, implică ideea

de dezvoltarea cauzală

Absență - funcție similară tăcerii, implică moartea autorului, a lectorului, construirea găurilor într-o

lume declinată negativ, personajul se conștientizează pe sine. Absența este un spațiu în care se

poate scrie și citi orice, garanția jocului și a înlocuirii ”history” cu ”his story”

Mastercode - limbaj auctorial, evocă unificarea postbelică a limbajelor prin discursuri de autoritateIdiolect - limbaj logoreic, gregar. ”aici” și ”acum” pentru a te face auzit, altfel idiolectul rămâne

doar zgomot bableic, imposibil de descifrat

Simptom - decurge din cauzalități, este rezultatul, efectul, are rol testimonial, face vizibilă originea,

aduce în prezent istoria

Dorință - deschide o lume a potențialității, lucrul dorit este inexistent, este orientată către viitor,

vocației ei este de a anula obiectul, impune un fel de cauzalitate prin exprimare, este o negație

Tip/model - consemnarea ierarhică Mutant - normele inutile, aduce surpriză și deviere

Masculin vs. Feminin - genurile sunt clasate ptr alimentarea tipologiilor Polimorf vs. Androgin - genuri de sinteză, marginile dispar, apare conviețuirea sintagmatică

Paranoia - boală orientată, cultul eroilor, structuri ierarhice, formalism Schizofrenie - rupe raporturile de stabilitate și dereglează, dizolvă și deconstruiește aleatoriu

Origine - Cauză - resursele în simptomeDiferență - diferență/urmă - concepte lansate de Jaques Derrida, incapacitatea semnului de a

trimite la un referent, urma - ideea că semnul e gol

Dumnezeul Tatăl - semnifică forța generatoare Sfântul Duh - caracter non-personal, ubicuu, imposibil de circumscris

Metafizică - cauzală, organizată, verticală Ironie - sintagmatică, locală și are rol de anestezie

Determinare - decurge din modul cauzal de gândire Indeterminare - o altă denumire pentru conceptul de ”play”

Transcendență - decurge din sensul metafizic, spiritualist și semantic al modernitățiiImanență - existența cotidiană, presupune imposibilitatea unei vocații, se leagă de caracterul de

aparență, absență și disperare

Selecție - din capacitatea de a selecta paradigme, crează elite, decantează identități, produce

minoritatea, e capacitatea de a construi sisteme etice, a eroiza

Combinație - caracter sintagmatic, metonimic, modularitatea lumii, dispar reperele valorile,

generarea unui model funcțional, posibilitatea de a citi diferit același sistem

Rădăcină/ adâncime - dezvoltarea pe verticală, vocație ascensională, funcție volițională, se

construiește sub imperativ, ia în stăpânie pământul

Rizom/Suprafață - rădăcină de suprafață, incapacitatea de a controla spații profunde, termen lansat de Gilles

Deleuze, marchează punctele vitale, punctele de conexiune (este atuul), compensează ptr vocația de adâncime a

rădăcinii, supraviețuiește translația timp/spațiu, existență ambutală care acoperă orice spațiu

Interpretare/citire - credința în forța semnificațieiAnti-interpretare/neînțelegere - refuzul de a trimite la un sens univoc, dispariția autorului omniscient, conceptul

de re-reading - deschiderea către mai multe sensuri, floating opera - semnul lăsat de fiecare lectură,

misunderstanding - semnificantul devine bruiaj

Semnificat - sens, mesaj, conținuturi Semnificant - absență, formă goală

Lizibil - capacitatea auctorială de a transmite un text, prezența autorului, cumințenia lectorului,

persisțența mesajului dincolo de forma de expresie

Scriptibil - textul abandonat, bruscat semnificativ de lector, împachetat semnificativ ptr că se poate

face uz de text, gest auctorial relativModel narativ - legitimitatea marilor povestiri, meta-narațiuni, eroi, coduri etice cu bariere

ontologice, concepte: moarte, dragostea, binele, răul, dreptatea, exsersate în epopee, drame,

romane fluviu

Model antinarativ - caracterizat prin mica istorie, dispariția marilor povestiri, existențele sunt

parțiale, fragmentare, personajul participă și nu poate fi legitimat, nu se construiește

Centralitate - univocă, din scop, ierarhie, Logos, totalizare, sinteză și simbolism, modernitatea este o lume

așezată, ordonată, cuminte, capabilă de avangardă -cu platformă, cu manifest, ideea de a refuza muzeul /

Paradox: avangardă istorică este centralizată și se opune modernismului de tip tradiționalism, dar prin negație

acesta îți crează propriul centru

Dispersie - exclude atuurile date de negație, asumarea marginilor, punctelor îndepărtate din rețea,

vine din ubiciuitate, lipsa ierarhiei și face posibilă ideea de joc/postmodernism = timpul

avangardelor seriale

Gen - limită - genul garantează forma, singura pe baza căreia obiectul poate fi consacrat,

clasamente, diagnostic, așezarea obiectului în regim cunoscut

Text-intertext - textul = flux imposibil de dirijat, depășește creatorul, semnele grafice, are caracter impersonal,

dizolvă autorul/intertext = rețea universală de text în care orice fragment se poate corecta

Semantică - încrederea în sens, mesaj, în sens definit de expresie, o știință care pleacă de la sens și

duce către expresie

Retorică - pleacă de la expresie, tehnică a semnificantului, arta așezării cuvintelor cu rol persuasiv,

manipularea sensului, sens agățat de moment în timp

Paradigmă - posibilitatea de a substitui, modernitatea = un sis. ce garantează găsirea

echivalentelor, se pot genera modele substituitive, construi paradigmatic, asigură evoluția

Sintagmă - model al juxtapunerii, sistem ce se formează prin apropiere, recurge la logica ierarhică,

mai mobilă, fragmmentală în esența ei, criteriul de aderență nu e logic, ci de vecinătate, model

justificat de prezență, fără vocație istoricăMetaforă - modernismul se definește prin ea = capacitatea simbolică a discursului metaforic, metafora

desemnează un obiect care ține locul unui alt obiect, capacitatea obiectului care nu e prezent de a alimenta, de a

instaura, de a susține obiectul cu rol de semnificat/ raport cu vocație spirituală, confirmat de capacitatea

modern. de a se contrui semnificativ

Metonimie -juxtapunere, vecinătate, nu piramidă, ligura unei lumi bazate pe semnele fragmentării, semnificantul

este un obiect spart, distorsionat = vizibil doar în frecvența sa, partea înlocuiește întregul = negarea unor

raporturi de mărime și forță + a ierarhiei. / practica fluxului textual = sedimentează citatul = fațada e o oglindă ce

preia fragmente din lume

top related